Analiza Echilibrul Economico Financiar AL Unei Firme

=== cea80dcfbc5110cdfa4fad524b04434e4725ebd8_653852_1 ===

UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

Facultatea de Relații Comerciale și Financiar-Bancare Interne și Internaționale

Specializare: Finanțe-Bănci

Lucrare de licență

cu titlul

Analiza echilibrului economico-financiar al unei firme

Cordonator științific:

Conf.univ.dr. Militaru Iuliana

Absolvent:

Bataei Nadia

București

2018

Cuprins

Introducere 4

Capitolul I. Aspecte teoretice privind analiza echilibrului economico-

financiar a unei societăți comerciale 5

Noțiunea de echilibru financiar al întreprinderii 5

Rolul și necesitatea echilibrului economico-financiar 6

Capitolul II. Analiza echilibrului pe baza bilanțului financiar 8

2.1. Noțiuni generale privind bilanțul financiar 8

2.2. Aspecte teoretice privind echilibrul static 11

Capitolul III. Analiza echilibrului pe baza bilanțului functional 13

3.1. Noțiuni generale privind bilanțul functional 13

3.2. Aspecte teoretice privind echilibrul dinamic 14

Capitolul IV. Analiza echilibrului economic-financiar în cadrul

Agrana România SA 17

4.1. Prezentarea generală Agrana România SA 17

4.2. Analiza dinamicii și structurii activelor 19

4.3. Analiza dinamicii și structurii capitalurilor 24

4.4. Fondul de rulment 29

4.5. Necesarul de fond de rulment 31

4.6. Trezoreria neta 32

4.7. Ratele de lichiditate și de solvabilitate 33

4.8. Analiza rotație capitalurilor și a activelor 35

4.9. Marje de acumulare 39

4.10. Analiza ratelor de rentabilitate 41

4.11. Capacitatea de autofinanțare 49

Concluzii 50

Bibliografie 51

Introducere

Lucrarea este structurată pe patru capitole și cuprinde aspecte teoretice și practice cu privire la conceptul de echilibru economico-financiar al unei societăți. Primul capitol, preponderent teoretic prezintă noțiunile elementare cu privire la termenul de echilibru economic și importanța pe care îl are acesta în cadrul unei societăți comerciale.

În cadrul celui de-al doilea capitol am prezentat pe larg o primă componentă a echilibrului economico-financiar și anume echilibrul static. Acesta se realizează pe baza bilanțului financiar din cadrul căruia se obțin informații ce sunt ulterior folosite în vederea efectuării unei analize statistice cu privire la situația pe care o prezintă compania., acest lucru realizându-se prin determinarea mai multor tipuri de rate și de indicatori, cei mai important fiind fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.

Cea de-a doua componentă a echilibrului economico-financiar este echilibrul dinamic care are la baza bilanțul funcțional al cărui rol este acela de a permite stabilirea nevoilor pe care le are compania în funcție de ciclul de activitate la care se referă, dar și a modalității în urma căreia este posibilă alocarea cea mai optimă a resurselor, Așadar, bilanțul funcțional nu are scopul de a inventa patrimoniul și nici angajamentele pe care firma le are. În acest sens, se poate spune faptul că bilanțul funcțional este cel care stă la baza analizei echilibrului dinamic al oricărei societăți comerciale, fiind astfel punctul fundamental în relaizarea acestuia. Referitor la forma sub care se prezintă acest tip de bilanț, menționăm că, spre deosebire de cel financiar care diferă total de cel contabil, bilanțul funcțional are ca principal fundament bilanțul contabil, însă împarte atât elementele de activ cât și elementele de pasiv în raport cu felul activității la care face referire.

Ultimul capitol al lucrării este de natura practică și prezintă pe larg analiza economică efectuată în cadrul societății Agrana România SA. Așadar, în ceea ce privește această societate, am analizat indicatorii de natură economico-fiannciară pe o perioadă de patru ani, respectiv perioada 2013-2016.

Capitolul I. Aspecte teoretice privind analiza echilibrului economico-financiar a unei societăți comerciale

Noțiunea de echilibru financiar al întreprinderii

Sintagma de echilibru financiar definește una dintre problemenele fundamentale care apar in cadrul financiar ca urmare a faptului că acesta se bazează pe diferite ipoteze ce sunt utilizate în cadrul analizei lui. Așadar, criteriile în raport cu care se poate stabili și analiza echilibrul financiar al unei firme sunt date de modalitatea în care se prezintă piața financiară și totodată modul în care răspund la cerințele pieței cei care urmăresc să cunoască care este poziția financiară pe care o prezintă o anumită societate.

Așadar, conceptul de echilibru financiar a fost amplu dezbătută în cadrul literaturii de specialitate, ca urmare a importanței ei în cadrul fiecărei companii, fiind elaborate diverse definiții cu privire la aceasta. Astfel, în concepția economistului Charreaux, echilibrul economico-financiar se consideră realizat în momentul în care cerințele exigente pe care le impun acționarii, pe de o parte, și creditorii, de cealaltă parte, sunt îndeplinite de către profitabilitatea pe care o înregistrează investițiile pe care aceștia le fac în cadrul societăților. Aceasta este echilibrul financiar privit din perspectiva creditorilor și a acționarilor, însă din punctul de vedere al societății comerciale, aceasta apare atunci când sunt atinse obiectivele pe care le are societatea, respectiv în momentul în care se asigura înregistrarea unor valori ale rentabilităților mari, care să evidențieze faptul că la nivelul firmei există o bună dezvoltare economică, iar resursele investite sunt răsplătite cu rentabilități pe măsură.

Atât pentru diagnosticul intern, cât și pentru utilizatorii externi ai informației privind întreprinderea, cunoașterea capacității de a produce profit absolut nu este suficient de reprezentativă. Drept urmare, se impune compararea masei profitului cu alte mărimi, în special cu mărimile care exprimă efortul depus pentru obținerea masei profitului, degajându-se astfel rate ale rentabilității care, din punct de vedere al analizei, au o mai mare capacitate informațională. Aceste rate scot în evidență rentabilitatea relativă a întreprinderii și exprimă capacitatea acesteia de a asigura remunerarea capitalurilor investite prin utilizarea resurselor de care dispune. Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaționale variate și oglindesc multiple laturi ale activității economico-financiare a firmei. Multiplicarea exagerată a numărului de rate utilizate reflectă în final neseriozitatea analiștilor

Evaluarea eficientă a unei întreprinderi nu presupune utilizarea unui număr cât mai mare de rațe, ci alegerea, analiza și interpretarea acelor rate care răspund cel mai bine obiectivelor urmărite de analistul economico-financiar. Pentru a elimina unele erori ce ar putea apărea în utilizarea sistemului de rațe, valorile raportate trebuie să fie comparabile între ele sub aspectul conținutului și al prezentării monetare. Cunoașterea ratelor de rentabilitate este necesară pentru utilizatorii informațiilor financiare.

Rolul și necesitatea echilibrului economico-financiar

Echilibrul financiar reprezintă capacitatea societății de a-și onora obligațiile față de creditori, pe măsură ce acestea ajung la scadență. Putem spune că acest element a fost printre primele luate în considerare în momentul realizării unei analize financiare, deoarece instrumentele acesteia au fost elaborate de către bancheri sau alți creditori, care erau interesați că societatea să-și poată îndeplini angajamentele.

Analiza performanțelor întreprinderii constituie un element important în cadrul diagnosticului, prin interpretarea rezultatelor obținute în trecut și în prezent și previzionarea evoluției acestora în viitor. Prin compararea acestor rezultate cu mărimi de referință se poate efectua o evaluare a capacității întreprinderii de a pune în valoare capitalurile deținute, obținând o rentabilitate care să compenseze costurile suportate.

Echilibrul financiar oferă informații relevante cu privire la evoluția activității întreprinderii în perioada examinată, informații referitoare la ritmul de creștere a activității întreprinderii în raport cu ritmul sectorului. În plus, pune la dispoziția utilizatorilor informații legate de rezultatele obținute, dacă acestea sunt pe măsura mijloacelor folosite, dacă această creștere a fost însoțită de o rentabilitate suficientă, informații legate de structura financiară a întreprinderii și dacă aceasta a fost echilibrată, identifică riscurile, punctele de vulnerabilitate ale firmei și precizează dacă există un risc de faliment crescut sau nu.

Astfel, echilibrul financiar, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, urmărește să evidențieze elementele nefavorabile în situația financiară a întreprinderii, precum și cauzele dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii. Așadar, acesta are rolul de a evalua sănătatea financiară a acesteia, de a stabili punctele forte și punctele slabe, putându-se aprecia riscurile ce decurg din situația financiară, precum și soluțiile privind diminuarea riscurilor și ameliorarea rezultatelor întreprinderii. În plus, realizarea echilibrului financiar este importantă pentru utilizatorii externi atât pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi, cât și pentru finanțarea acesteia prin acordarea de credite.

Capitolul II. Analiza echilibrului pe baza bilanțului financiar

2.1. Noțiuni generale privind bilanțul financiar

Informațiile necesare pentru realizarea diagnosticului rentabilității unei întreprinderi sunt prezentate in CPP, în bilanțul contabil și în anexele sale, precum și în alte documente ale contabilității financiare ale firmei. Aceste documente de sinteză fac parte din categoria situațiilor financiare anuale, situații care sunt constituite astfel incat sa fie in masura sa raspunda cerintelor impuse de legislatia de la nivel national, precum si a celor prevazute prin intermediul directivelor europene si a cerintelor de contabilitate de la nivel international (IAS 1), O.M.F.P. 1752/2005. Informațiile financiare oferite de aceste documente trebuie să fie relevante și credibile pentru realizarea unei analize financiare complete, precum și comparabile pentru a putea urmării evoluția unor indicatori importanți ai acestei analize.

Bilanțul evidențiază starea societatii intr-un moment de timp: începutul său sfârșitul unui exercițiu financiar, sfârșitul unui semestru sau al unui trimestru. Sub formele sale prin care poate fi prezentat (tabel sau listă ), bilanțul reflectă totalitatea resurselor pe care le are întreprinderea și folosirea acestora la un anumit moment, evidențiind totodată rezultatul obținut de aceasta. În plus, reprezintă imaginea statică a nevoilor de finanțare a întreprinderii care sunt reflectate în activul bilanțier, respectiv a obligațiilor rezultând din constituirea surselor de finanțare ce se regăsesc în pasivul bilanțier. Acest document contabil indică poziția financiară a unei firme, oferind informații in ceea ce priveste posibilitatea acesteai de a genera numerar in perioadele urmatoare.

Informațiile financiare obținute în urma efectuării diagnosticului rentabilității și al riscului, precum și cele evidențiate în situațiile financiare ale întreprinderilor sunt importante pentru cei interesați în mod direct să investească (acționari), pentru managerii organizației, creditori, angajați, guvern și agențiile acestuia, analiștii financiari, etc.

In cadrul analizelor de specialitate, unii dintre autori au ajuns la concluzia ca profitul si valoarea pe care o au actiunile se afla intr-o stransa relatie de dependenta, altfel spus prima variabila este cea care o influenteaza pe cea de-a doua, in timp ce dividentele nu au impact asupra valorii actiunilor.

În ceea ce privește bilanțul financiar, principalul rol pe care îl prezintă acesta, este acela de a realiza inventarierea averii, precum și a angajamentelor pe care le are societatea și de a le grupa în funcție de termene de exigibilitate și de lichiditate pe care acestea le prezintă, având la baza bilanțul de natura contabilă, dar și notele explicative ce stau la baza acestuia.

Importanta pe care o prezintă acest tip de bilanț, poate fi privită din mai multe puncte de vedere. Așadar, pentru început, având la baza persoanele cărora acesta se adresează putem menționa următoarele:

Importanta bilanțului financiar pentru acționarii este dată de faptul că aceștia vor să afle cât mai multe informații despre valoarea pe care o prezintă patrimoniul lor, precum și perioada de lichiditate pe care acesta o prezintă în cazul în care este necesară efectuarea unei recuperări de capitaluri;

Pentru creditori bilentul financiar este important în măsura în care acesta le permite să cunoască care este valoarea pe care o prezintă patrimoniul societății, acest lucru fiind important deoarece patrimoniul este cei care reprezintă garanția realizării dreptului pe care aceștia îl dețin.

Pe de altă parte, având în vedere modalitatea în care acest tip de bilanț asigura îndeplinirea cerințelor și realizarea obiectivelor cu privire la analiza financiară, putem spune faptul că modul în care sunt grupate elementele în cadrul bilanțului financiar este de natură să răspundă mai bine:

Analizei echilibrului static financiar, în primul rând;

Analizei structurii patrimoniale;

Analizei valorii patrimoniale a societății;

Analizei bonitării și a riscurilor acesteia.

Bilanțul financiar este întocmit în optica încetații activității companiei, scopul acestuia fiind acela de a arata modul în care activele deținute de societate sunt în măsură să acopere datoriile pe care aceasta le înregistrează. Ca urmare, elementele prezentate în cadrul acestui tip de bilanț, nu sunt exprimate în valorile lor contabile, așa cum sunt prezentate în cadrul bilanțului contabil, ci sunt prezentate la valorile lor de piață, altfel spus la valorile lor reale, lucru care se face prin realizarea reevaluării activelor din bilanț precum și eliminarea celor fictive. Având la baza aceste aspecte, structură pe care o prezintă bilanțul financiar este următoarea:

Tabelul 2.1.Bilanțul financiar

Sursa tabel: Prelucrării proprii

În vederea întocmirii acestui tip de bilanț, este necesar să se țină cont de efectuarea corecțiilor necesare. Cele mai importante dintre aceste corecții sunt:

Imobilizările corporare apar în cadrul acestui tip de bilanț la valoarea lor reală care se stabilește în urma reevaluării acestora. În ceea ce privește diferențele care apar între valoarea contabilă și cea reală, acestea au impact asupra capitalului propriu, ducând la scăderea sau creșterea acestuia;

Imobilizările necorporale, apar înregistrate în funcție de valoarea lor netă, ca urmare, acele elemente de activ care sunt considerate fictive, sunt eliminate din cadrul acestui tip de bilanț;

Cheltuielile în avans sunt de natură elementele de activ fictive, ceea ce duce la eliminarea acestora din cadrul bilanțului financiar;

Sunt înregistrate ca active circulante doar acele stocuri care au o rotație mai rapidă de 365 de zile, celelalte intrând în categoria activelor imobilizate;

Datoriile financiare curente apar de natura imprumurilor pe termen scurt, în timp ce datoriile de exploatare sau din afara acestei activități includ, datoriile cu furnizorii, cu personalul, cu creditori și cele aferente bugetului de stat;

Nu în cele din urmă, avem corecții asupra veniturile în avans, care din perspectiva acestui bilanț sunt asimilate capitalurilor proprii ale firmei.

2.2. Aspecte teoretice privind echilibrul static

Bilantul financiar este cel din cadrul caruia se obtin informatii ce sunt ulterior folosite in vederea efectuarii unei analize statistice cu privire la situatia pe care o prezinta compania., acest lucru realizandu-se prin determinarea mai multor tipuri de rate si de indicatori .

În funcție de acestea, acest tip de bilanț arată mai mulți indicatori :

fondul de rulment;

nevoia de fond de rulment;

trezoreria.

Prin analiza acestuia se identifică starea de echilibru la nivelul firmei. Regulă echilibrului financiar este aceea că activele pe termen lung trebuie sa fie acoperite din pasive cu caracter permanet, în timp ce activele temporare din pasive cu aceeași trasatură.

1.Activul net contabil, prescurtat ANC sau situația netă, SN, arata cunatumul activului deținut de societate care nu este angajat în acoperirea pasivelor, cu alte cuvinte acesta reda averea netă a acelor ce dețin acțiuni la companie.

În ceea ce privește valoarea acestui indicator putem spune că, de cele mai multe ori, aceasta înregistrează o valoare pozitivă, ce prezintă un trend ascendent, acest lucru apărând ca urmare a fapului că societatea prezintă o gestiune profitabilă. Cu alte cuvinte momentul în care activul net contabil este mai mare decât zero și prezintă un trend asendent, atunci societatea poate spune că înregistrează unul dintre cele mai bune valori ale gestiuni, că urmărea maximizării valorilor capitalurilor, precum și a activului finanțat pe baza acestora.

De cealaltă parte, poate apărea și cazul în care activul net contabil prezintă o valoare mai mică decât zero, ceea ce înseamnă că datoriile înregistrate la nivel societății sunt mai ridicate comparative cu activele deținute de aceasta, aceasta situtia apărând ca urmare a unor peirderi înregistrate în anii anteriori.

FR = CPR + DTL – IMO

Fondul de rulment pozitiv confirmă existența echilibrului financiar pe termen lung , pasivele permanente finanțând integral activele permanente. Un fond de rulment pozitiv constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea să cotidiană permițându-și să își asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcționării.

Nevoia de rulment (NFR) exprima echilibrul care apare pe TS. O valoare mai mare ca zero a acestui indicator poate aparea ca urmare a unei bune gestiuni economice a societati, dar si ca urmare a scaderii vitezei de rotatie pe care o inregistreaza creantele si stocurile, raportandu-ne la cifra de afaceri a societatii. O valoare mai micad decat zero este de natura a arata faptul ca societatea detine resurse pe termen scurt peste nivelul normal, lucru care apare in urma unei cresteri a vitezei indicatorilor mentionati anterior.

NFR = (Stocuri+Creanțe)+Chelt avand-Dat. curente-Venituri in avans

Trezoreria netă arata care este excedentul ce apare in urma finantarii si se poate exprima atat prin intermediul disponibilitatilor banesti, cat si prin elemente precum conturi la banci si casa ori investitii pe TS. Prin intermediul acesteia se are in vedere stabilirea existentei sau a inexistentei echilibrului atat pe TS cat si pe TL.

TN= Casa și Conturile la bănci+ Investiții financiare pts

Referitor la activele circulante nete acestea sunt egale cu fondul de rulment și se interpretează similar.

Capitolul III. Analiza echilibrului pe baza bilanțului funcțional

3.1. Noțiuni generale privind bilanțul funcțional

Principalul rol al bilanțului funcțional este acela de a permite stabilirea nevoilor pe care le are compania în funcție de ciclul de activitate la care se referă, dar si a modalitatii in urma careia este posibilă alocarea cea mai optimă a resurselor, Așadar, bilanțul funcțional nu are scopul de a inventa patrimoniul și nici angajamentele pe care firma le are. În acest sens, se poate spune faptul că bilanțul funcțional este cel care stă la baza analizei echilibrului dinamic al oricărei societăți comerciale, fiind astfel punctul fundamental în relaizarea acestuia.

În ceea ce priveste structura pe care o prezintă bilanțul funcțional, putem spune că, spre deosebire de cel financiar care diferă total de cel contabil, bilanțul funcționar este constituit având la baza fundamentală bilanțul contabil, însă împarte atât elementele de activ cât și elementele de pasiv în raport cu felul activitatii la care face referire. Întâlnim astfel, următoarele cicluri de activitate:

activitatea de exploatare care include toate activitățile companiei prin intermediul cărora sunt realizate activitățile de tip operațional, cum ar fi activitățile de vânzare, de producție, de aprovizionare, aceasta presupunând, de asemenea, și derularea fluxurilor ce apar în urma circuitului capitalului. Cu alte cuvinte, activitatea de exploatare, presupune, atât un flux de tip fizic ce consta în activitatea propriu zisa prin intermediul căreia se realizează producția precum și vânzarea, cât și un flux de natura financiară, ce face referire la intrările și ieșirile de monedă;

activitatea de finanțare care include toate acțiunile ce apar între societate, pe de o parte, și deținătorii de capital, de cealalata parte. Această activitate îi permite companiei să facă față decalajului care apare între intrările de numarar și ieșirile de numerar, ca urmare a activității de exploatare desfășurată;

activitatea de investiții, ce vizează totalitatea deicizilor luate în vederea satisfaceriilor nevoilor de imobilizării ale societății.

Așadar, bilanțul funcțional poate fi prezentat astfel:

Tabelul 2.2. Bilanțul funcțional

Sursa tabel: Prelucrării proprii

Imobilizările sunt luate în calcul la valoarea lor brută, respectiv valoarea lor inițială, amortizarea fiind tratată ca o sursă proprie, fiind inclusă în categoria resurselor. Pe de altă parte, compania mijloare fixe acthizitionate prin intermediul leasing-ului, astfel că valoarea acestora vă fi inclusă în cadrul activelor imobilizate, însă suma reflectată în cadrul acestora se va reflecta și în cadrul datoriilor pe termen mediu și lung. Nu în cele din urmă, trebuie menționat faptul că nici bilanțul funcțional nu prezintă în cadrul acestui active fictive.

Acest tip de bilanț este cel care stă la baza analizei echilibrului dinamic al oricărei societăți, fiind de natură a aduce în prim plan modalitatea prin care sursele disponibile ale societății sunt în măsură să acopere activele din cadrul acesteia. Așadar, informațiile furnizate de bilanțul funcțional constituie punctul de plecare în analiza dinamică a echilibrului financiar, stând la baza întocmirii tabloului de finanțare.

3.2. Aspecte teoretice privind echilibrul dinamic

Notiunea de flux de trezorerie defineste totalitatea intrarilor si a iesirilor numerarului din cadrul unei societati comerciale, precum si a elementelor ce sunt considerate echivalente acestuia. In conformitate cu IAS 7, prin notiunea de numerar se face referire la ansamblul resurselor banesti, precum si a depozitelor constituite la vedere, pe cand elementele echivalente ale acestuia fac referire la aceste elementele ce prezinta un caracter foarte lichid, ca urmare a caruia pot fi convertiti usor de catre societate in resurse banesti.

In ceea ce priveste situatia fluxurilor de trezorerie, aceasta expresie vizeaza toate modalitatile prin care poate fi format cash-flowul unei societati, avand la baza cele trei activitati fundamentale si anume: activitatea de gestiune, activitatea de finantare si activitatea de investitii.

CF = CFgest + CF inv +CF fin

CF de gestiune arată fluxurile de numerar din activitatea de exploatare.

Valorile pozitive indică faptul că întreprinderea are o bună capacitatea a activității de exploatare de a genera trezorerie și dispune de suficiente lichidități pentru a-și putea acoperi plățile scadente.

CF de investiții indică fluxurile de numerar generate de activitatea de investiții, precum achiziția sau vânzarea de active fixe (acțiuni, obligațiuni, proprietăți, mașini etc).

Analiza performanței financiare se realizează cu ajutorul contului de profit și pierdere. Acesta reflectă fluxurile de venituri și cheltuieli generate de operațiunile curente de gestiune și anume: operațiuni financiare, operațiuni de exploatare și uneori activități extraordinare( non-curente).

1.Marja asupra cheltuielilor variabile reprezintă diferența dintre cifra de afaceri (VE-veniturile din exploatare) și cheltuielile variabile și “cuantifică nivelul de performanță financiară înregistrat de firmă din activitatea comercială”.

MCV= CA (VE) – V

2.Excedentul brut al exploatării- EBITDA exprimă “ acumularea brută din activitatea de exploatare și capacitatea potențială de autofinanțare a investiților, de achitare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a investitorilor de capital.” Această marjă nu este influențată de politicile de amortizare, îndatorare și impozitare ale întreprinderii, putând fi utilizată pentru compararea profitabilității firmelor concurente.

EBITDA = MCV – F (exclusiv Amo și Proviz.)

3.Profitul obtinut in urma desfasurarii activitatii de exploatare arata care este valoarea in marime absoluta pe care o inregistreaza rentabilitatea acestui tip de activitate, ca urmare a scaderii tuturor cheltuielilor platibile din cadrul veniturilor obtinute in urma exploatarii, venituri incasabile:

PE=EBITDA-Amo-Proviz.

4.Profitul înainte de dobânzi și impozit (EBIT) se utilizează pentru calculele financiare de rentabilitate și se calculează că diferență între veniturile totale și cheltuieilile totale, cu excepția dobânzilor și a impozitului pe profit. Se considera că EBIT este egal cu profitul din exploatare (considerând toate celelalte elemente din afara profitului din exploatare nesemnificative).

EBIT= PE+ Venituri financiare

5.Profitul înainte de impozitare -EBT este rezultatul activității curente.

EBT=EBIT- Dobânzi

6.Profitul net (PN) este rezultatul activității după deducerea impozitului și a dobânzilor, iar acesta se redistribuie acționarilor sub formă de dividend și/sau se reinvestește în întreprindere.

PN= EBIT-Dobânzi- impozit pe profit

7.Capacitatea de autofinanțare (CAF) constituie diferența între fluxurile de intrare și fluxurile de ieșire generate de operațiunile curente de gestiune care lasă la dispoziția întreprinderii resurse proprii pentru finanțarea diverselor necesități.

Capitolul IV. Analiza echilibrului economic-financiar în cadrul

Agrana România SA

4.1. Prezentarea generală Agrana România SA

Scurt istoric

Istoricul acestei companii, începe încă din anul 1998 când au început investițiile în domeniul amidoului și a zahărului în țara noastră, investiții inițiate de către AGRANA Zucker A.G. În prezent, societatea care a început investitile are două fabrici de zahăr situate în orașe diferite precum și o fabrică de amidon. Ulterior acestei perioade, mai exact în anul 2005, toate fabricile de producție a zahărului care erau deținute de către societate trec prin procesul de fuziune luând astfel naștere AGRANA România.

Un an mai târziu, celui menționat anterior, în urma transferului capitalului social către grupul AGRANA, a fost înființată societatea Agrana Juice România, ca urmare a schimbării din numele de Wink România .

Obiectul de activitate al Agrana Romania SA

Referitor la principalul obiect de activitate al societății trebuie să menționăm faptul că acesta consta în producerea zahărului, proces care apare prin două metode: atât utilizându-se sfecta de zahăr cât și utilizându-se zahărul brut provenit din importurile din alte state. Așadar, Agrana este una dintre cele mai mari societăți care produce zahăr în scopul de a-l vinde fie cu amănuntul, fie pentru a fi utilizat în industria băuturilor răcoritoare, fiind totodată considerate unul dintre cei mai important furnizori pentru cei care distribuie zahăr în sate sau în orașele mai mici din România. Zahărul ce se obține utilizându-se sfecla de zahăr, se produce în orașul Roman, aceasta fiind una dintre cele mai mari fabrici care achiziționează sfecta de zahăr de la cei care o cultiveaza și implicit o comercializează.,

Persoanele specializate din cadrul societății au ca principal scop acela de a oferi informații de natură tehnică și Agricolă către cei care cultiveaza produsele necesare fabricii. Totodată printer preocupările majore pe care le prezintă societatea se număra oferirea solului o bună structura privită din perspectiva sanitară, deoarece societatea dorește ca activitatea pe care o desfășoară să se ridice la nivelul oferite de celelelate fabrici din Europa, fabrici care prezintă același obiect de activitate.

Important de menționat este și faptul că însă din momentul în care a luat naștere această firmă, s-a dorit desfășurarea activităților utilizându-se unele dintre cele mai performante instrumente și tehnologii care să facă facă cerințelor competiționale de pe piața din Uniunea Europeană, astfel că unul dintre obiectivele principale ale acesteia a fost acela de a găsi și de a folo cele mai bune metode prin intermediul cărora să se asigure o utilizare eficientă a energiei, utilizare care să permită protecția mediului înconjurător. Referitor la fabrica care are ca obeict producerea zahărului brut utiliandu-se trestia de zahăr trebuie spus că aceasta se afla în Buzău, fiind construită astfel încă să permită atât producerea zahărului având la baza sfecta de zahăr, cât și cea având la baza trestia de zahăr.

Trebuie menționat, de asemenea, și faptul că societatea, ca urmare a obiectului pe care îl are și anume acela de a își desfasora activitate ain conformitate cu standardele cerute și impuse pe piața europeană, învește ori de câte ori este cazul în modernizarea și îmbunătățirea metodelor și a instrumentele utilizate în desfășurarea activități. Ca urmare, o ultimă achiziție foarte important ape care a făcut-o societatea în acest sens a fost de a lua un sistem de anbalare automat care să permită ca două persoană ca poată Ambala o canitate de aproxiamtiv 60 de tone într-un timp foarte scurt de circa 12 ore.

2.2. Structura Agrana Romania SA

În ceea ce privește structura acționariatului, trebuie să menționăm că numărul total de acționari pe care îl avea societatea la data de 5 octombrie 2016 este de circa 40.618 persoane. Un aspect important cu privire la societatea Agrana este că aceasta este listata pe o piață reglementată, respective pe Bursă de Valori din București, în cadrul unui sistem de tranzacționare ce acționează alternative și poartă denumirea de AeRO. Simbolul sub care aceasta este cotata este BETA. Referitor la probabilitatea privind vanzarea acțiunilor acestei societăți, putem spune faptul că ele pot fi vândute doar prin ca urmare a implicării unor societății specializate în domeniul valorilor mobiliare, Depozitarul Central fiind cel din cadrul căruia se pot afla diverse informații cu privire la numărul de acțiuni ce revine fiecăruia dintre acționarii companiei.

Grafic 4.1. Structura actionat in anul 2016

Sursa grafic: Prelucrari proprii

4.2. Analiza dinamicii și structurii activelor

O primă analiză cu privire la societatea Agrana România SA, vizează modul în care sunt structurate activele din cadrul acesteia, dar și evoluția pe care au avut-o de-a lungul perioadei analizate. Perioada de analiza pentru societate este de patru ani.

Tabel 4.1. Analiza dinamicii elementelor de active

Sursa tabel: Calcule proprii

Pe baza analizei, observăm faptul că societatea noastră inregstreaza în toți ani prezentați o creștere semificativa a uneia dintre cele mai importante categorii de active și anume activele imobilizate. Acestea cresc de la an la an cu un indice de aproximativ 130%, ceea ce duce la o creștere cu peste 45.000.000 în anul 2016 față de anul 2015. În ceea ce privește activele circulante, observăm în cadrul tabelului 3.2. că situația sta diferit. Acestea prezintă o evoluție ascendenta doar în primii ani de analiză, crescând în anul 2013 cu peste 400.000.000 față de anul 2012, însă ulterior acestei perioade, activele circulante sunt în continuă scădere de la an la an, ajung cu aproximativ 123.000.000 mai reduse în anul 2016, față de anul anterior acestuia.

In continuare voi analiza care este structura pe care o prezinta activele in cadrul societatii Agrana Romania SA in perioada analizata, dar si gradul de asigurare cu disponibilitati care se inregistreaza la nivelul acesteia.

Tabel 4.2. Structura activelor

Sursa tabel: Calcule proprii

Pe baza tabelului 4.2. observăm faptul că cea mai mare pondere din cadrul activelor imobilizate necorporale este reprezentată de cesiuni, brevete și licențe, acestea deținând pe toată perioada de analiza o proporție de cel puțin 87%, minimul istoric înregistrându-se în anul 2014, urmând ca după acest an , această categorie de active imobilizate să reprezintă un procent absolut din total imobilizărilor necorporate. În ceea ce privește imobilizările corporale, acestea prezintă fluctuații importante de-a lungul anilor analizati, deoarece în anul 2012, un procent de peste 50% este deținut de terenuri și construcții, lucru care se intamplă și în anul 2016, în timp ce în ceilalți doi ani analizați, valoarea acestor tipuri de imobilizări corporale este depășită de cea a instalațiilor tehnice și a mașinilor, care înregistrează un maxim istoric de aproximativ 55,43% în anul 2015. De asemenea, trebuie menționat faptul că deși, în anii 2013 și 2016, terenurile și construcții ocupa mai bine de jumătate din totalul imobilizărilor corporale, valoarea instalațiilor și a mașinilor este de asemenea forte mare, apropiată de cea a elementelor menționate anterior.

Grafic 4.2. Structura activelor in anul 2013

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește structura activelor totale, observăm în baza graficului 4.2. faptul că în anul 2013, ponderea majoritară a acestora este deținută de către activele circulante, care depășesc un procent de 80% din activele totale. În anul 2014, aceasta pondere crește, ajung astfel să reprezintă peste 87% din totalitate activelor deținute de către Agrana România SA. Pe toată perioada de analiză majoritatea este reprezentată de activele circulante, însă este important de menționat faptul că în anii 2015 și 2016, ponderea acestora scade semnificativ, ajungând în ultimul an să reprezintă doar 61.8%, cu aproximativ 20 puncte procentuale mai puțin comparative cu anul în care s-a înregistrat maximul istoric al acestei categorii.

Grafic 4.3. Structura activelor in anul 2016

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Așadar, concluzinand, activele deținute de societatea Agrana România SA, sunt reprezentate în cea mai mare parte de active circulante. La începutul perioadei analizate acestea prezintă o evoluție ascendentă, urmând ca spre sfârșit activele imobilizate cresc din ce in ce mai mult, detinand asfel un procent mult mai semnificativ in cadrul activelor totale ale companiei. Este important de menționat faptul că această creștere a ponderilor activelor imobilizate apare pe fondul a două cauze. În primul rând, valoarea acestora a crescut semnficativ spre sfârșitul perioadei de analiza comparativ cu începutul acesteia, însă evoluția ascendenta a ponderii are ca factor și o scădere drastică a valorii totale a activelor circulante.

4.3. Analiza dinamicii și structurii capitalurilor

Un alt element foarte important de analizat din cadrul societății Agrana România SĂ este reprezentat de capitalurile deținute de această societate și modul în care acestea evoluează de-a lungul timpului. Am analizat așadar dinamica capitalurile, exprimată atât în mărime absolută cât și sub formă de indici, dar și structură pe care o prezintă acestea. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabele 4.4. și 4.5.

Tabel 4.3. Dinamica elementelor de pasiv

Sursa tabel: Calcule proprii

Tabel 4.4. Dinamica elementelor de pasiv (continuare)

Sursa tabel: Calcule proprii

Pe baza calculelor prezentate în aceste tabele putem spune faptul că atât capitalul permanent cât și capitalul propriu al firmei sunt în scădere în anul 2014 față de anul 2013, în timp ce în restul eprioadei de analiza acestea înregistrează o evoluție acendenta și un indice de peste 100%. Referitor la datorii, trebuie să menționăm faptul că datoriile pe termen scurt, cele care reprezintă și cea mai mare pondere din cadrul datoriilor totale prezintă o evoluție contrară celei prezentate de capitaluri, astfel că în anul 2014 acestea sunt în creștere față de primul an analizat, urmând ca în anii 2015 și 2016, datorii pe termen scurt să urmeze un trend descendent.

În continuare am prezentat structura pe care o prezintă elementele de pasiv deținute de societate în perioada 2013-2016.

Tabel 4.5. Structura elementelor de pasiv

Sursa tabel: Calcule proprii

Pentru această analiza se utilizează trei rate financiare:

rata stabilității financiare;

rata datoriilor pe termen scurt;

rata structurii financiare

Rata stabilității financiare este cea care arata ponderea pe care o deține capitalul permanent în cadrul capitalurilor totale ale firmei, în timp ce rata structurii financiare are rolul de a arăta cât anume din capitalul permanent deținut de societate este reprezentat de datoriile pe termen scurt. O altă rată foarte importantă este rata datoriilor pe termen scurt, al cărei calcul are scopul de a apăra procentul pe care îl reprezintă datoriile pe termen scurt comparativ cu capitalurile totale deținute de societatea analizată.

Grafic 4.4. Rata stabilitatii financiare si cea a activelor imobilizate

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În cadrul graficului 4.4. am prezentat evoluția înregistrată de rtță stabilității financiare comparativ cu cea înregistrată de activele imobilizate. Observăm pe baza acestui grafic faptul că în toată perioada de analiza, evoluția celor două rate este similară, astfel că în anul 2014 ambele înregistrează o scădere, urmând ca după acest an, trendul să fie ascendent. De asemenea, trebuie menționat faptul că valorile înregistrate de rată de stabilitate financiară sunt mult mai mari comparative cu cele înregistrate în cadrul ratei activelor imobilizate, cea mai mare diferență înregistrându-se în anul 2013, de aproximativ 13 puncte procentuale.

În continuare, în cadrul graficului 4.5. a reprezentat evoluția ratelor de autonomie.

Grafic 4.5. Ratele de autonomie

Sursa grafic: Prelucrari proprii

4.4. Fondul de rulment

Așa cum am menționat în cadrul părții teoretice, fondul de rulment este unul dintre cei mai importanti indicatori folositi in vederea determinarii starii de echilibru care exista in cadrul societatii. Rolul acestuia este de a arata daca este un surpus de capitaluri permanente este valoarea inregistrata de nevoile permanente, surplus care poate fi utilizat pentru acoperirea nevoilor existente pe termen scurt. În cadrul analizei am determinat atât fondul de rulment propriu cât și fondul de rulment străin.

Referitor la necesarul de fond de rulment, acesta poate fi definit ca reprezentând acele capitaluri de care societatea dispune in vederea finantarii stocurilor precum si a discrepantelor care apar pe termen scurt intre incasatea clientilor si plata furnizorilor sau a altor datorii de exploatare pe termen scurt.

Nu în cele din urmă am determinat valoarea trezoreriei nete, prezentând evoluția acesteia pe perioada 2013-2016.

Tabel 4.6. Fondul de rulment

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 4.6. Evolutia fondului de rulment

Sursa grafic: Prelucrari proprii

Observăm pe baza graficului faptul că fondul de rulment înregistrează cea mai mică valoare în anul 2014 de aproximativ 41685417, urmând ca după această perioadă trendul să fie unul ascendent, maximul istoric înregistrat fiind de aproximativ 168846394 în anul 2016, ca urmare a faptului că, capitalul permanent deținut de companie în anul 2016 creștere semnificativ față de începutul perioadei de analiza, cu toate că și activele imobilizate înregistrează creșteri în această perioadă, însă creșteri sunt mult mai reduse comparativ cu cele existente la nivelul capitalului permanent.

Tabel 4.7. Ratele fondului de rulment

Sursa tabel: Calcule proprii

În cadrul tabelului 4.8. am prezentat principalele rate ale fondului de rulment. În ceea ce privește rata finanțării imobilizărilor, aceasta arată probabilitatea în care activele imobilizate deținute de către societatea analizată pot fi finanțate prin intermediul capitalurilor permanente totale ale acesteia, precum și prin capitalurile proprii. De cealaltă parte, rata de acoperire a capitalurilor investite presupune că resursele permanente să finanțeze nu numai activele imobilizate, ci și necesarul de fond de rulment.

4.5. Necesarul de fond de rulment

Tabel 4.8. Necesaul de fond de rulment

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 4..7. Evolutia necesarului de fond de rulment

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește nevoia de fond de rulment, observăm faptul că, aceasta înregistrează valori pozitive doar în anul 2014, de aproximativ 84950408, în timp ce în ceilalți ani analizați valorile sunt negative. Cea mai mică valoare apare în anul 2015 de aproximativ -195031286. Important de menționat este faptul că valorile negative înregistrate sunt cele așteptate de societate.

4.6. Trezoreria neta

Tabel 4.9. Trezoreria neta

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 4.8. Evolutia trezoreriei nete

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește trezoreria netă, aceasta în toti ani de analiză valori mai mari decat zero, cea mai mare fiind în anul 2014 de aproximativ 13972698, iar minimul istoric al perioadei este de 2948437, înregistrat în ultimul an de analiza. Acest nivel pozitiv exprima faptul că societatea noastră prezintă echilibru financiar, doearece aceasta deține cuantumul necesar de lichidități în vederea acoperirii datoriilor contractate pe perioadă mai mică de un an.

Totodată, o valoarea pozitivă a acestui indicator este de natură a arăta faptul să societatea nu prezintă credite contractate pe termen scurt. Cu toate acestea însă,o valoarea mare a trezoreriei nete nu este intodeauna un lucru favorabil deoarece acesta poate fi de natură a avea un impact negative asupra performanțelor firmei ca urmare a costurilor de oportunitate. Cu alte cuvinte, cel mai bun caz întâlnit este cel în care valoarea înregistrată de indicatorul trezoreriei nete este apropiată de zero.

4.7. Ratele de lichiditate și de solvabilitate

Tabel 4.10. Determinarea ratelor de lichiditate

Sursa tabel: Calcule proprii

Tabel 4.11. Determinarea ratelor de solvabilitate

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 4.9. Evolutia lichiditatii curente si a solvabilitatii patrimoniale

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Tabel 4.12. Corelatia creante-obligatii

Grafic 4.10. Evolutia creante-obligatii

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

4.8. Analiza rotație capitalurilor și a activelor

Având în vedere structura capitalurilor unei firme, prezentată în pasivul bilanțului financiar, putem calcula numărul de rotații și, respectiv, durata în zile a unei rotații pentru fiecare element al acestora, respectiv: capital permanent; capital propriu; datorii totale; datorii pe TM si TL; datorii pe termen scurt; datorii față de furnizori; datorii financiare curente.

Tabel 4.13. Rotatia capitalurilor

Sursa tabel: Calcule proprii

Capitalul permanent rămâne la dispoziția firmei o perioadă mai mare de un an, ceea ce înseamnă că rotația lor nu exprimă intervalul de timp necesar pentru reînnoirea lui, ci intervalul în care acesta trece prin toate stadiile circuitului economic. Fiind principala componentă a capitalului permanent, rotația capitalului propriu este determinată de aceiași factori de influență. Nivelul minim pentru această rată este de două rotații pe an.

În cazul nostru, observăm faptul că pe toată perioada de analiza, durata de rotație a capitalului înregistrează valori peste cele minime cerute, astfel ca cea mai mare durată de rotație se inregistreza în anul 2014, aceasta urmând un trend descendent în perioada următoare, valoarea indicatorului înregistrând minimul istoric al perioadei, de aproximativ 2,6 în ultimul an al perioadei de analiza.

Tabel 4.14. Rotatia activelor totale si a activelor imobilizate

Sursa tabel : Calcule proprii

În ceea privește rata de rotație a activelor totale, observăm faptul că aceasta este destul de scăzută, înregistrând pe toată perioada analizată, valori aproapiate de 2 sau sub 2, în timp ce activele imobilizate prezintă o valoare mai ridicată a acestei rațe în primi de ani de analizată, de aproximativ 11-12, urmând ca în anii 2015 și 2016 să scadă și valorile de rotație ale acestei categorii de active.

Tabel 4.15. Rotatia activelor

Sursa tabel : Calcule proprii

Grafic 4.11. Durata de rotatie a stocurilor si cea de incasare a creantelor

Sursa grafic: Calcule proprii

Pentru o apreciere obiectivă a vitezei de rotație a creanțelor, termenul mediu de încasare a acestora trebuie comparat cu termenul mediu de plată a furnizorilor. O situație favorabilă firmei se înregistrează atunci când creanțele sunt încasate mai rapid decât sunt plătiți furnizorii, generând un surplus de resurse financiare ce vor servi la finanțarea stocurilor.

Tabel 4.16. Ciclul de conversie al numerarului

Sursa tabel : Calcule proprii

În continuare am determinat structura ciclului numerarului, dar și ciclul de conversie al acestuiia. Ciclul de conversie al numerarului se determina ca diferența între ciclul operațional și ciclul de plăți.

Grafic 4.12 .Structura ciclului numerarului

Sursa grafic : Prelucrari proprii

Pe baza graficului, observăm faptul că ciclul operațional este mult mai mare pe toată perioada analizată, comparativ cu ciclul de plăți.

4.9. Marje de acumulare

Pentru a efectua o analiză financiar economică mai aprofundata în ceea ce privește Agrana SA, am determinat situația soldurilor intermediare de gestiune în perioada 2013-2016.

Tabel 4.17. Marje de acumulare

Sursa tabel: Calcule proprii

Tabel 4.18. Marje de acumulare(continuare)

Sursa tabel: Calcule proprii

Tabel 4.19. Situatia soldurilor intermediare de gestiune (continuare)

Sursa tabel: Calcule proprii

Important de menționat este faptul că multe dintre elementele prezentate în cadrul tabelelor anterioare, ca urmare a analizei soldurilor intermediare de gestiune, sunt prezente în situațiile financiare, de aceea sistemul contabil românesc nu prevede obligativitatea întreprinderilor de a întocmi această situație, dar ea este utilă pentru analiză, deoarece conține anumiți indicatori care nu sunt prezentati in CPP, bilanțul contabil sau anexele la bilanț, cum sunt marja comercială, producția exercițiului, valoarea adăugată, excedentul brut de exploatare.

4.10. Analiza ratelor de rentabilitate

Tabel 4.20. Analiza profitului

Sursa tabel: Calcule proprii

Pentru început am prezentat evoluția pe care o prezintă profitul brut și profit net din cadrul companiei analizate, pe perioada 2013-2016. In ceea ce priveste acesti indicatori trebuie mentionat ca ei intra in categoria indicatorilor sintetici si reprezinta rentabilitate pe care o prezinta societatea in cadrul careia se analizeaza, exprimata in varianta absoluta. Principalul scop in cazul acestora este acela de a se obtine niste valori cat mai mari care sa permita o buna pozitionare a scoietatilor pe piata pe care activeaza.

Cu toate acestea însă, în cazul Agrana SA, observăm că în primii doi ani de analiza, societatea inregistraza atât un rezultat brut cât și un rezultat net pozitiv, urmând ca în ultimii doi ani de analiza, să se înregistreze pierderii în cadrul societății noastre. Important de menționat este și faptul că în toți cei patru ani, societatea prezintă dificultății în ceea ce privește activitatea financiară, rezultatul financiar fiind pe toată perioada analizată negativ, ceea ce înseamnă că prezintă pierderi în ceea ce privește acest tip de activitate.

Foarte importantă este și analiza execedentului brut de exploatare, deoarece așa cum era de așteptat, activitatea de exploatare a companiei este cea care aduce cele mai multe venituri în cadrul acesteia. Acest indicator este calculate in vederea determinarii profitului sau a pierderii care se inregistreaza in urma desfasurarii activitatii de exploatare. Profitul sau pierderea sunt exprimatate astfel in marime bruta. Principalul motiv pentru care este determinat acest indicator este acela ca in calcului lui nu prezinta influenta nici amortizarea si nici politica de determinare a provizioane, cee ace inseamna ca este ferit de distorsiunile care sunt de natura a produce efecte negative asupra indicatorilor.

Tabel 4.21. Analiza excedentului brut de exploatare

Sursa tabel: Calcule proprii

Un alt aspect foarte important din cadrul analizei financiare a oricărei companii este reprezentat de determinarea ratelor de rentabilitate înregistrate la nivelul acesteia. După cum am menționat și în cadrul capitolului teoretic, exista numeroase rate de rentabilitate care pot fi determinarea și care prezintă o relevantă deosebită cu privire la activitatea desfășurată de firma, iar prima dintre ele pe care o vom prezenta este rata de rentabilitate economică a activelor totale deținute de societatea.

Rezultatele obținute sunt prezentate în cadrul tabelului 4.22. Rata rentabilității economice a activelor totale are rolul de a arata performanța economică a întreprinderii, respectiv modul în care aceasta utilizează ansamblul activelor aflate la dispoziția sa.

Tabel 4.22. Rata rentabilitatii economice a activelor totale

Sursa tabel: Calcule proprii

Pe baza tabelului, observăm faptul că, rata de rentabilitate economică a activelor totale prezintă relevanta doar în primii doi ani de analiza, doar în perioada 2015-2016 societatea înregistrează atât atât pierdere din exploatare cât și pierdere totală, astfel ca determinarea acestei rate nu mai este posibilă. În anul 2013, rata de rentabilitate economică a activelor prezintă o valoarea destul de ridicată, atat cea ce pe care am determinat-o prin introducerea in relatia de calcul a PB cat si cea prin introducerea profitului activitatii de exploatare. În ambele cazuri rata înregistrează valori peste 20%, diferența dintre cele două fiind de mai putin de 3 puncte procentuale. În anul 2014, însă, aceste valori scad foarte mult, ajung sub 1%.

Importantă este și rata de rentabilitate economică a capitalului investit deoarece de evolutia acesteia depind in primul cand cei care au investit in cadrul societatii, dar si cei care vor piutea sa investeasca in viitor. Astfel ca ei vor face o comparative intre nivelul pe care il prezinta aceasta rata si cel prezentat de alte modalitati prin care isi pot plasa disponibilitatile, dar si cei care conduc societatea ei fiind cei care trebuie sa aprecieze gradul de eficienta pe care il prezinta utilizarea capitalurilor, in functie de aceasta rata.

Rezultate obținute sunt prezentate în cadrul tabelului 4.23. Pentru a intepreta corect această rată este necesar să se facă acest lucru prin comparație cu rata medie a costului capitalului, deoarece atunci când rata de rentabilitate economică a capitalului investit este mai mare comparativ cu cea a costului de capital, atunci activitatea desfășurată este de natura a genera o rentabilitate superioara celei privind costul capitalului, dand nastere unei valori adaugata economica mai mare ca zero cee ace inseamna ca va creste cota de piata a societatii, în timp ce în caz contrar, rentabilitatea oferită de societatea nu este în măsură să acopere cerințele investitorilor.

Tabel 4.23. Rata de rentabilitate economica a capitalului investit

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 4.13. Evolutia rentabilitatii economice a capitalului

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În continuare am determinat rata de rentabilitate financiară. Această rată are ca principal scop acela de a arăta capcitatea pe care o prezintă o societate de a obține profit ca urmare a folosirii eficiente a capitalurilor de care dispune, profit care este utilizat apoi recompensării disponibilităților utilizate. Ca urmare, așa cum am menționat și anterior această rată este foarte importantă în primul rând pentru care care investesc, dar și pentru conducerea societtatii deoarece o valoare mare a acesteia arată faptul că investitia realizată este profitabilă și totodată are impact pozitiv asupra modului de dezvoltare a societății în cadrul căreia se analizează. O valoarea mare a acestei rate duce la posibilitate creșterii investițiilor în cadrul respectivei societății.

Tabel 4.24. Rata de rentabilitate financiara

Sursa tabel: Calcule proprii

Ca și în cazul ratei de rentabilitate economică, și în această situație prezintă relevanta determinarea rentabilității financiare doar în perioada 2013-2014 deoarece ulterior acesteia, Agrana SA înregistrează pierderi, ceea ce duce la imposibilitatea determinării acestei rate, doar este lesne de înțeles faptul că atunci când societatea prezintă pierderii, nu se mai poayte vorbi de o rentabilitate a capitalurilor proprii, ci mai degrabă de o utilizare ineficientă a acestora de care companie. În primul an de analiza, rentabilittea financiară este foarte mare, în jur de 54,9%, ceea ce înseamnă că investiția pe care au făcut-o acționarii în cadrul acestei firme este una justificată și profitabilă. În anul 2014 însă, cu toate că se menține un rezultat net pozitiv la nivelul companiei, rata de rentabilitate financiară este aproape de 0, lucru mai puțin favorabil pentru acționarii ce și-au adus aportul.

Grafic 4.14. Evolutia ROE si ROA

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Ultimele rate de rentabilitate analizate sunt rata de rentabilitate a vanzarilor si cea a resurselor consumate.

Tabel 4.25. Rata de rentabilitate a vanzarilor

Sursa tabel: Calcule proprii

Această rată arata eficiența activității de comercializare a întreprinderii într-o anumită perioadă de timp se calculează, în general, ca raport între un rezultat economic (EBE, profitul de exploatare sau profitul aferent cifrei de afaceri) și cifra de afaceri. Ea exprimă eficiența activității de comercializare a întreprinderii, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor și mai ales al politicii de prețuri adoptate de întreprindere. Agrana Sa, inregistreaza valori pozitive ale ratei rentabilității vânzărilor, doar în anii 2013 și 2014, deoarece ulterior acestei perioade societatea prezintă pierdere din exploatare.

Rata rentabilității resurselor consumate se calculează ca raport între un anumit rezultat economic și cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia și arată cât costă obținerea unui leu de profit.

Tabel 4.26. Rentabilitatea resurselor consumate

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 4.15. Evolutia rentabilitatii resurselor consumate si a vanzarilor

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

4.11. Capacitatea de autofinanțare

In ultima parte a analizei economico-financiara din cadrul Agrana SA am analizat capacitatea de autofinantare pe care o prezinta compania

Rezultatele obtinute sunt prezentate in cadrul tabelului 4.27.

Tabel 4.27. Determinarea capacitatii de autofinantare

Sursa tabel: Calcule propii

Concluzii

În concluzie, lucrarea are scopul de a prezenta pe larg aspectele teoretice privind analiza echilibrului economico-financiară al unei societăți comerciale, dar și aspectele practice privind această analiză.

Analiza echilibrului unei societății vizează mai multe aspecte și anume: analiza echilibrului static și analiza echilibrului dinamic. La baza echilibrului dinamic stă bilanțul funcțional care este de natură să aduce în prim plan modalitatea prin care sursele disponibile ale societății sunt în măsură să acopere activele din cadrul acesteia. Așadar, informațiile furnizate de bilanțul funcțional constituie punctul de plecare în analiza dinamică a echilibrului financiar, stând la baza întocmirii tabloului de finanțare. La baza echilibrului static se afla bilanțul financiar care permite determinarea a trei indicativi foarte importanți și anume fondul d erulemnt, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă, iar regulă echilibrului financiar static este aceea că activele pe termen lung trebuie sa fie acoperite din pasive cu caracter permanet, în timp ce activele temporare din pasive cu aceeași trasatură.

De asemenea, un element forte important este reprezentat și de analiza rentabilităților. Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate este rata de rentabilitate economică. Rata de rentabilitatea economică poate fi exprimată atât ca rată de rentabiliate economică a activelor cât și ca rată de rentabilitate economică a capitalurilor investite.

În urma analizei economic-financiara a Agrana România SA, am ajuns la concluzia că rentabilitățile acesteia pot fi calculate și prezintă relevanță doar în primii doi ani de analiza deoarece ulterior acestora, societatea înregistrează pierderi, ceea ce face irelevantă determinarea rentabilităților. Referitor la ratele de lichiditate și de solvabilitate, am ajuns la concluzia că pe toată perioada supusă analizei lichiditatea curentă și solvabilitatea generală prezintă valori apropiate de 1, în timp ce lichiditatea imediată și solvabilitatea patrimonială prezintă valori mult mai mici, apropiate de 0. În ceea ce privește echilibrul financiar, fondul de rulment prezintă în toți cei patru ani analiza valori pozitive, lucru bun pentru companie, în timp ce nevoia de fond de rulment înregistrează în anul 2014 valoare pozitivă, în timp ce în ceilalți ani de analiză, valorile sunt sub zero, situație de asemenea favorabilă pentru Agrana România SA.

Bibliografie

Căruntu Cornel , Diagnostic financiar-modalitate de obținere a performanțelor financiare ale firmei, Analele Universității Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2010

Crecană Cornel, Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2006

Dragota Victor., Ciobanu Ana Maria, Obreja, Laura Brasoveanu, Management financiar: analiză financiară și gestiune financiară operațională, Editura Economică, București, 2003

Dragota Victor , Laura Obreja Brasoveanu, ,Management financiar, Volumul 1, Editura Economică

Dumitru Bucataru, Management financiar-suport de curs, Iași, 2007

Ghic Grațiela , Analiză economico – financiară, Editura Universitară, București, 2006

Ion Stancu, Finanțe corporative cu Excel, Editură. Economică, 2012

Nicolescu Ovidiu, Nicolescu Ciprian, Managementul întreprinderilor mici și mijlocii-suport de curs

Petcu Monica, David-Sobolevschi, Sandu, R., Analyse économique et financière, Editura ASE, București, 2005

Radu Vasilică, Rolul întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul economiei românești, Universitatea din Pitești

S. Birley, P. Westhead, Growth and Performance Contacts between Types of Small Firms, Strategic Management Journal, Volumul I, 1990

Silvia Melania Petrescu, Analiza financiară aprofundata, Editura Universitatea “Al I Cuza” Iași, 2005

Tuclea Claudia Elena, Managementul întreprinderilor mici și mijlocii din turism și servicii, Biblioteca digitală ASE

Tudor Nistorescu, Dumitru Constantinescu, Economia Întreprinderii, Editura Universitaria, Craiova, 2012

Tiplic Gabriela, Analiza rentabilității economice în dezvoltarea firmei, Revista Tribuna Economică v. 17, Nr. 36, 2006

Vasile Ion, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006

Vintila Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 2008

Wagner, F., Milakovic, M., Firm profitability and the network of organizațional capabilities, Physica A 389, 2010