Analiza Dinamicii Veniturilor Provenite din Accize la Bugetul de Stat

CUPRINS

INTRODUCERE

Impozitele indirecte se remarca prin rolul lor ecomonic și social, ele constituind o pârghie ce se află în mâinile statului și prin care acesta poate să direcționeze consumul în funcție de perioadele prin care trece economia , mai exact luând ca exemplu încasarea accizelor, duce la reducerea de către stat a cererii pentru anumite produse de lux, sau a importurilor de diverse produse, încurajând astfel cererea pentru produsele autohtone. Iar privind rolul social, accizele au o influență crescută asupra reducerii consumului de produse considerate dăunătoare sănătății (țigări , alcool).

În țările în care se aplică , accizele reprezintă o sursă însemnată de venit, relativ ușor de obținut la un cost puțin ridicat. Cele mai ridicate cote privind accizele afectează băuturile, carburanții, automobilele și țigările , acestea furnizând astfel majoritatea veniturilor aduse de aceste taxe speciale de consumație , mai exact ¾.

În prezent , accizele au un rol esențial în economia fiecărei țări . Aceste taxe impuse de bugetul statului , au scopul de a favoriza ori defavoriza folosirea anumitor produse. Astfel aceste aspecte sunt important de reținut , întrucât statul poate să exercite un control indirect asupra exporturilor și importurilor. Contribuțiile aduse la bugetul de stat au crescut de la an, la an , având o evoluție ascendentă semnificativă , astfel că valoarea accizelor în 2010 a fost de 16 miliarde lei, iar în anul 2013 a ajuns la aproape 20 miliarde lei .

Lucrarea intitulată “Accizele – sursă de finanțare a bugetului de stat “ este structurata pe 3 capitole în care am evidențiat cele mai importante aspecte privitoare la accize .

Astfel în primul capitol am realizat o prezentare generală a accizelor începând cu câteva noțiuni introductive legate de sistemul fiscal din România , continuând cu un scurt istoric al impozitelor și introducerea accizelor în categoria impozitelor indirecte.

În cel de-al doilea capitol am evidențiat anumite aspecte cu privire la taxele speciale de consumație , și anume rolul acestora , principalele produse supuse accizelor , cine sunt plătitorii de accize și care sunt scutirile oferite de Ministerul Finanțelor.

În ultimul capitol am realizat analiza dinamicii veniturilor provenite din accize la nivelul bugetului de stat în perioada 2010 – 2013 , evidențiind mai întâi evoluțiile veniturilor bugetului general consolidat, apoi axându-mă pe evoluția accizelor la nivelul bugetului de stat. Pentru a pune în evidență toate cele prezentate mai sus, am apelat la o gamă largă de tabele, grafice și figuri care susțin concluziile prezentate.

În ultima parte, și anume cea de concluzii am făcut trecerea în agenda a celor mai importante date, noțiuni și observații privind lucrarea prezentă.

CAP I. IMPOZITE – ASPECTE GENERALE

1.1 Structura sistemului fiscal

Sistemul fiscal , conform doctrinei juridice este compus din totalitatea taxelor și impozitelor care provin de la persoane fizice și juridice alimentând astfel bugetele publice.

De asemenea, sistemul fiscal poate fi abordat și în funcție de componentele sale definitorii, mai exact :

Impozite, taxe și contribuții care reprezintă resurse financiare publice constituite și gestionate printr-un sistem unitar de bugete (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete locale, bugetul trezoreriei statului, bugetele fondurilor speciale și bugetele altor instituții publice – Parlament, Guvern, ministere ).

Mecanismul fiscal care include totalitatea metodelor, instrumentelor și tehnicilor fiscale utilizate în asigurarea așezării și perceperii impozitelor, taxelor și contribuțiilor.

Aparatul fiscal care constituie motorul ce pune în practică mecanismul fiscal.

 Aparatul fiscal este alcătuit din Administrațiile Finanțelor Publice, Direcția de Inspecție Fiscală din ANAF, împreună cu direcțiile județene de inspecție fiscală și direcția de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Sistemul fiscal îndeplinește mai multe funcții, precum : “de mobilizare a resurselor bugetare; impulsionare a activității economice ; funcția socială , care presupune respectarea principiului echitații fiscale; funcția de control , privind încasarea creanțelor fiscale în cuantumul și la termenul prevăzut de lege de la contribuabili.”

Sistemul fiscal este caracterizat prin 3 trăsături definitorii : echitate fiscală care constă în impunerea diferită a veniturilor/resurselor financiare la nivelul persoanelor fizice , ținând cont de mărimea acestor venituri; universalitate – trăsătura care vizează faptul că toți contribuabilii au obligația de a plăti impozite și taxe; unitatea impunerii constă în obligația organelor fiscale de a aplica unitar normele fiscale în vederea stabilirii corecte a impozitelor , taxelor , contribuțiilor și a altor sume ce sunt datorate către bugetul de stat.

Sistemele fiscale au avut pe parcursul evoluției sale și până în prezent diverse obiective esențiale:

De a limita frauda fiscală;

Să faciliteze activitatea de colectare a impozitelor;

De a lărgi sfera de aplicare a impozitelor;

Să satisfacă necesarul de fonduri atrase la buget , lucru realizabil prin adăugarea de noi taxe și impozite și prin creșterea volumului celor deja existente.

Astfel, sistemul fiscal are ca scop în cadrul economiei oricărui stat prin intermediul veniturilor fiscale de a acoperii nevoile statului, de a înlătura fluctuațiile economice precum și inechitatea socială, urmărind în același timp mărirea implicării statului în economie.

1.2 Scurt istoric al Impozitelor

Impozitul este considerat ca fiind cea mai veche resursă financiară , cel mai vechi mijloc și cel mai important prin care statul își îndeplinește funcțiile.

Franklin D. Roosevelt , definește impozitul în felul următor : “Impozitele , până la urmă , sunt cotizațiile pe care le plătim pentru privilegiul de a fi membrii unei societăți organizate”.

Noțiunea de impozit , provine din limba latină , mai precis de la cuvântul “ impositus” precum și din limba franceză unde era denumit “impột”, având sensul de obligație fiscală.

Impozitele în bani au început a fi utilizate prin introducerea monedei, asta după ce inițial se practicau prelevările asupra bunurilor private.

Cele mai vechi informații privitoare la impozite provin din istoria statelor antice, roman și grec.

Astfel, în Grecia Antică se foloseau pentru acoperirea cheltuielilor publice diferite impozite ordinare și extraordinare (cum sunt: impozitul pe teren, impozitul pe veniturile meseriașilor) precum și resurse domeniale care se obțineau prin exploatarea bogățiilor naturale ce se aflau în patrimoniul statului ( mine de argint, cariere de marmură).

Principalul impozit în statul roman antic a fost “tributum”, care era perceput inițial de la locuitorii provinciilor cucerite , și ulterior fiind generalizat pentru toți cetățenii statului roman care dețineau bunuri mobile și proprietăți imobiliare.

Alte impozite percepute erau : impozitul asupra vânzărilor de bunuri, impozitul pe numărul sclavilor precum și impozitul pe meșteșuguri.

Impozitele care erau practicate aici sunt următoarele: impozitul pe venit, care era diferit în funcție de clasa socială a persoanelor (nobili, clerici, țărani), impozitul pe clădiri.

În Franța existau până la Revoluția din anul 1789, următoarele impozite:

Capitația, care era o obligație datorată în funcție de rangul social de toții locuitorii.

Impozitul “ la taille” prezent în 2 variante: pentru proprietarii de terenuri – reală;

pe veniturile cetățenilor – personală;

Impozitul la a douăzecea parte din venit;

Patenta, obligație datorată de către practicanții de meserii și comerț în folosul monarhului;

Impozite încasate din vânzarea sării, băuturilor precum și a tutunului;

Impozite încasate din tranzacțiile de bunuri;

Impozite de înregistrare/ de timbre;

Alte taxe.

Odată cu Revoluția franceză din 1789, au fost însă eliminate privilegiile nobililor și clericilor, diferite impozite pe vânzări ale bunurilor de consum, având astfel loc punerea bazelor concepției instituirii impozitelor cu încuviințarea dată de contribuabili.

1.3 Conceptul de Impozit , Rolul și Conținutul acestuia

În literatura de specialitate s-au făcut de-a lungul timpului cunoscute mai multe definiții ale impozitului:

Conform dicționarului explicativ al limbii române , impozitul reprezintă o “ plată obligatorie stabilită prin lege , pe care cetățenii , instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului”.

Profesorul francez Gaston Jèze definește în lucrarea sa “ Cours de finances publiques ” impozitul ca fiind “o prestație pecuniară , impusă particularilor de autorități , cu titlu definitiv și fără contraprestație , în vederea acoperii obligațiilor publice.”

De asemenea , conform legii 500/2002 privind finanțele publice , impozitul constituie “o prelevare obligatorie , fără contraprestație și nerambursabila , efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general”.

Impozitul poate fi astfel definit ca fiind modalitatea prin care statul prelevă o parte din veniturile obținute din anumite surse și /sau averea persoanelor fizice și juridice în scopul constituirii de resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor publice .

Prin definițiile enumerate mai sus, sunt puse în evidență caracteristicile fundamentale ale impozitului, și anume :

Figura 1.1. Caracteristicile fundamentale ale impozitului.

Prin urmare , impozitul reprezintă o plată bănească ( chiar dacă în trecut se practicau impozitele în natură iar acum în anumite state sunt practicate și alte modalități de plată) , în asta constând caracterul pecuniar al impozitelor.

Caracterul forțat al impozitului este dat de constrângerea realizată de stat asupra prelevării și încasării impozitelor.

Caracterul universal se referă la obligația tuturor persoanelor fizice și juridice posesoare de avere ori care obțin venit dintr-o anumită sursă , de a plăti impozit.

Caracterul definitiv al impozitului se referă la faptul că sumele achitate reprezentând impozite, sunt nerambursabile.

Instituirea impozitelor este realizată exclusiv de către stat, drept care este exercitat prin intermediul puterii legislative sau uneori cu ajutorul organelor locale ale puterii de stat. – caracterul juridic al impozitelor.

Caraterul financiar se referă la utilizarea impozitului în acoperirea cheltuielilor publice efectuate în vederea satisfacerii nevoilor generale.

De asemenea, ultima caracteristică a impozitului evidențiază faptul că nu este necesară o contraprestație directă și imediata din partea statului.( acest lucru diferențiază impozitul de taxă).

Cele mai importante planuri în care se manifestă rolul impozitelor sunt: financiar, economic și social, diferențiat însă de la o etapă de dezvoltare la alta.

Pe plan financiar , impozitele constituie principala modalitate de procurare a fondurilor la sistemul unitar de bugete, asigurând strângerea și mobilizarea veniturilor necesare acoperii cheltuielilor publice ;

Pe plan economic , rolul impozitelor rezidă din faptul că ele constituie un instrument de intervenție a statului în viața economică;

În plan social , rolul impozitelor se concretizează prin redistribuirea echitabilă a poverii fiscale dintre contribuabili, dar și de limitare a producției sau a consumului pentru anumite bunuri, considerate nocive pentru populație.

Elementele impozitelor

În vederea realizării obiectivelor de tip financiar, economic și social, amintite mai sus, care sunt urmărite de către stat prin introducerea de impozite și taxe este necesară cunoașterea și respectarea reglemetarilor fiscale de către contribuabili cât și de organele fiscale.

Astfel sunt cunoscute următoarele elemente tehnice ale impozitelor :

Figura 1.2. Elementele tehnice al impozitului.

Subiectul impozitului, reprezinul unitar de bugete, asigurând strângerea și mobilizarea veniturilor necesare acoperii cheltuielilor publice ;

Pe plan economic , rolul impozitelor rezidă din faptul că ele constituie un instrument de intervenție a statului în viața economică;

În plan social , rolul impozitelor se concretizează prin redistribuirea echitabilă a poverii fiscale dintre contribuabili, dar și de limitare a producției sau a consumului pentru anumite bunuri, considerate nocive pentru populație.

Elementele impozitelor

În vederea realizării obiectivelor de tip financiar, economic și social, amintite mai sus, care sunt urmărite de către stat prin introducerea de impozite și taxe este necesară cunoașterea și respectarea reglemetarilor fiscale de către contribuabili cât și de organele fiscale.

Astfel sunt cunoscute următoarele elemente tehnice ale impozitelor :

Figura 1.2. Elementele tehnice al impozitului.

Subiectul impozitului, reprezintă persoana fizică ori juridică care realizează venituri sau care deține bunuri și care conform legii este obligată să platescă impozit către buget.

Suportatorul este persoana care suportă efectiv prelevarea fiscală.

În unele cazuri , subiectul coincide cu suportatorul, cum este cazul impozitelor directe, însă pentru impozitele indirecte , el este suportat de către persoana care cumpără serviciile sau mărfurile respective.

Obiectul impunerii îl reprezintă materia care este supusă impozitării : profitul , venituri, bunuri etc.

Pentru impozitele indirecte, obiectul impunerii îl reprezintă încasările din vânzarea mărfurilor produse în România sau care au fost importate, din prestarea de servicii, etc.

Spre deosebire de impozitele indirecte , pentru impozitele directe , obiectul impunerii poate fi venitul realizat de o persoană, profitul, bunurile deținute mobile și imobile, precum și anumite acte și fapte juridice care sunt utilizate în special în așezarea taxelor de timbru în scopul eliberării și autentificării de diferite acte, soluționării de litigii de către instanțele de judecată, etc.

Asupra acestuia, obiectului impunerii, este aplicat principiul unicității care presupune că un obiect impozabil se impune o singură dată. Astfel se cunoaște faptul că obiectul impozabil este necesar a fi concretizat cantitativ cât și calitativ, formând baza impozabilă.

4 ) Sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul, și anume venit sau avere.

În cazul veniturilor, ele se prezintă sub forma salariului, profitului, dividendelor, iar în cazul averii, ea este reprezentată de bunurile mobile, imobile, sau de capital ( acțiuni sau alte hârtii de valoare emise de societățile comerciale și tranzacționate prin bursele de valori).

Unitatea de impunere constituie unitatea de măsură în care se măsoară obiectul impozabil.

În cazul impozitului pe teren, de exemplu, unitatea de impunere este reprezentată de metrul pătrat pentru clădiri, iar pentru automobile este reprezentată de capacitatea cilindrică exprimată în cm 3 etc.

Cota impozitului / cota de impunere constituie mărimea impozitului care este stabilită pentru fiecare unitate de impunere, mai exact procentul aplicat asupra bazei impozabile în vederea determinării impozitului.

Cota de impunere este clasificată în funcție de natura venitului impozabil precum și de categoriile de plătitori în : cotă fixă (stabilită în suma fixă, fără a se ține cont de venitul, averea sau situația plătitorului) și cotă procentuală (aplicată numai bazelor impozabile exprimate valoric și care poate fi la rândul ei unică , proporțională , progresivă sau regresivă ).

Asieta – face referire la ansamblul măsurilor luate de organele fiscale legate de identificarea subiecților impozabili, a obiectelor impozitului, stabilirea și evaluarea materiei impozabile și determinarea cuantumului impozitului datorat statului.

Termenul de plată – indică data până la care trebuie să fie plătit impozitul.

El este precizat în fiecare act normativ prin care sunt instituite venituri bugetare și la fixarea lor se au în vedere :

“-perioadele de realizare a veniturilor din care se plătesc impozitele;

-necesitatea alimentării permanente a bugetului statului cu resurse financiare;

-dimensionarea optimă a sumelor datorate statului de către contribuabil.”

Neachitarea la timp a obligațiilor fiscale, atrage după sine suportarea de către contribuabil a unor sancțiuni sub forma dobânzilor , penalităților de întârziere și eventuale amenzi sau chiar punerea sub sechestru a obiectului impozabil, în funcție de gravitatea lor.

1.4 Clasificarea impozitelor

Cunoscând caracteristicile impozitelor și înțelegând modul în care acestea acționează asupra averii ori a venitului persoanelor fizice și juridice acestea pot fi grupate în funcție de mai multe criterii :

Forma de percepere;

Obiectul asupra cărora se așează;

Scopul urmărit de stat la instituirea lor;

Frecvența cu care se realizează;

Instituția care la administrează;

Trăsăturile de fond și formă ale impozitelor.

Ținând cont de forma de percepere a impozitelor, acestea sunt împărțite în:

impozitele în natură care sunt caracteristice “orânduirilor trecute, îmbrăcau forma prestațiilor sau dărilor în natură”

impozitele în bani reprezintă forma actuală în care sunt percepute impozitele în statele dezvoltate economic.

În funcție de obiectul asupra cărora se așează , impozitele sunt de 3 feluri:

Impozitele pe venit (impozitul pe profit, impozitul pe veniturile persoanelor fizice ).

Impozitele pe avere (impozitul pe clădiri, impozitul pe teren).

Impozitele pe consum/pe cheltuieli (TVA, accize, taxe vamale).

După cel de-al treilea criteriu , scopul urmărit de stat prin introducerea lor, impozitele sunt:

Impozite financiare , obișnuite – care sunt introduse de stat în vederea producerii de venituri care sunt necesare acoperirii cheltuielilor statului : impozite pe venit, taxe de consumație etc.

Impozite de ordine care sunt instituite de stat cu scopul de a limita o acțiune, sau de a realiza anumite obiective nefiscale precum: introducerea de accize ridicate asupra consumului de alcool și tutun.

În funcție de frecvența cu care se realizează / se percep la buget, impozitele se clasifică în :

Impozite permanente/ordinare care sunt percepute cu o anumită regularitate, fiind înscrise în cadrul fiecărui buget public.

Impozite incidentale /extraordinare care sunt realizate și încasate o singură dată în situații excepționale precum situații de război ori criză. Ele nu sunt înscrise în bugetul public.

După instituția care le administrează, distingem:

Impozite la bugetul central de stat

Impozite locale.

În funcție de ultimul principiu , trăsăturile de fond și formă, impozitele se grupează în :

Impozite directe – sunt impozitele stabilite în funcție de averea sau venitul persoanelor fizice ori juridice percepute direct de la subiectul impozitului. Care în cazul acestor impozite este aceiași persoană cu suportatorul impozitului.

Ținând cont de criteriile ce stau la baza așezării lor, impozitele directe pot fi de 2 feluri:

-impozite reale (pe produs) stabilite prin posedarea unor obiecte materiale (pământ, magazine, clădiri etc) fără a se ține cont de situația personală a subiectului;

Exemple de impozite reale:

Impozit pe clădiri

Impozit pe activități industriale , comerciale, și profesii libere

Impozit pe capital mobiliar sau bănesc

Impozit funciar

-impozite personale (subiective) stabilite în funcție de veniturile și averea personală a subiectului impozitului.

Exemple de impozite personale:

Impozite pe veniturile persoanelor fizice

Impozite pe veniturile societăților de capital

Impozite pe sporul de avere

Impozite pe averea propriu-zisă

Impozite pe circulația averii

Impozite indirecte – sunt impozitele percepute în cazul vânzării de bunuri și al prestării de servicii, sunt vărsate la bugetul public de către producătorii bunurilor ori de comercianți sau prestatorii de servicii, însă sunt suportate de către consumatori .

În acest caz subiectul impozitului nu mai este aceiași persoană cu suportatorul.

De asemenea , și impozitele indirecte se grupează în funcție de forma lor de manifestare în:

Taxe de consumație

Venituri ce provin de la monopoluri fiscale

Taxe vamale

Taxe de timbru și de înregristrare.

1.5 Impozite indirecte – caracterizare generală

Impozitele indirecte sunt în mod general instituite de stat și percepute de la toți consumatorii de bunuri sau beneficiarii de servicii. Chiar dacă cota de impozit aplicată este unică indiferent de comparator (situația personală, venit sau avere ), impozitele indirecte afectează în mod diferit veniturile consumatorilor. Drept urmare , categoria de consumatori de mărfuri și servicii care este afectată în mod deosebit de impozitele indirecte este cea unde veniturile sunt mici, impozitele percepându-se în general la vânzarea de bunuri de larg consum. Impozitele indirecte aduc o contribuție semnificativă la formarea resurselor  bugetare, resurse pe care statul le poate folosi la realizarea programelor economice și sociale pe care și le propune.

Impozitele indirecte, au apărut prima oară în statele contemporane, inclusiv în România, la începutul deceniului al treilea al secolului trecut.

Impozitele indirecte sunt caracterizate de mai multe trăsături:

Perceperea lor se realizează prin adăugarea de cote de impunere la prețul mărfurilor și serviciilor ce urmează a fi vândute.

Sunt încasate de la toți cumpărătorii mărfurilor sau serviciilor, fără a se ține cont de situația personală, veniturile sau averea acestora.

Sunt stabilite în cote procentuale asupra prețului mărfurilor ce urmează a fi vândute ori a serviciilor sau în sumă fixă pe unitatea de măsură a lor.

Au caracter regresiv pronunțat , datorat diferenței dintre mărimea veniturilor diverselor clase sociale.

Sunt virate către bugetul public de către producători , comercianți însă sunt suportate de către consumatori.

Aportul impozitelor, în general , la formarea veniturilor fiscale ale unui stat este diferit în funcție de niveul de dezvoltare economică astfel:

În cazul țărilor dezvoltate , aportul impozitelor indirecte este mai scăzut decât cel al impozitelor directe;

Spre deosebire de țările dezvoltate, cele în curs de dezvoltare, cuprind un nivel scăzut al veniturilor și averii deținute de populația țărilor respective și astfel ponderea impozitelor indirecte este mai ridicată decât cea a impozitelor directe.

Formele de manifestare a impozitelor indirecte , așa cum am specificat și în rândurile de mai sus sunt următoarele:

– taxe de consumație

– taxe vamale

– venituri ce provin de la monopoluri fiscale

– taxe de timbru și de înregristrare.

Taxele de consumație reprezintă principala formă de manifestare a impozitelor indirecte, acestea sunt incluse în prețul de vânzare al bunurilor ce sunt fabricate în interiorul țării unde sunt percepute, fiind stabilite în 2 moduri:

Ca taxă generală pe consum – TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ ;

Ca taxă specială de consum – ACCIZE .

Taxa pe valoare adăugată este o taxă generală pe consum care este aplicată tuturor agenților economici, și care are un caracter de unicitate prin faptul că este aplicată aceiași cotă de impozit tuturor bunurilor și serviciilor.

TVA este un impozit cu  randament fiscal ridicat . De asemenea, TVA afectează mai pronunțat persoanele cu venituri mici și pe cele care își aloca o mare parte a veniturilor pentru cheltuielile de consum (de cele mai multe ori , fiind vorba de cheltuielile de strictă necesitate).

Distinct de TVA în toate statele există taxe speciale de consumație care privesc numai anumite produse. Accizele reprezintă aceste taxe speciale de consumație care se aplică , de regulă, pe vânzarea acestor grupe de produse aparte.

Accizele sunt taxe speciale de consumație , practicate asupra bunurilor care au o cerere inelastică și sunt consumate în mod curent în cantități mari , neputând fi astfel înlocuite de consumatori cu alte produse.

Taxele vamale reprezintă prelevări obligatorii , instituite de stat asupra exporturilor , importurilor și tranzitului de mărfuri. Taxele vamale reprezintă principalele instrumente tarifare de politică comercială, influențând prin natura și nivelul lor cererea și oferta pe piața internă și în special pe piețele internaționale. Plătitorii acestor taxe sunt importatorii mărfurilor ce sunt taxabile, fiind însă suportate de cumpărători.

Taxele de timbru – sunt taxe percepute de instituții publice pentru lucrări efectuate sau servicii prestate în favoarea persoanelor fizice sau juridice. Taxele de timbru sunt obligatorii numai atunci când cetățeanul solicită servicii din partea statului.

Acestea sunt percepute asupra următoarelor servicii și categorii de acte :

Prestări de servicii de către notarii publici, precum autentificarea de acte;

Eliberări de acte, autorizații;

Deschideri de acțiuni;

Cereri în vederea eliberării de copii după diverse acte.

Monopolul fiscal nu constituie un impozit special, ci un mod de percepere a impozitului indirect. Acesta a fost instituit de stat asupra producției/vânzării de mărfuri ca : sare, zahăr , tutun, alcool, chibrituri etc.

Monopolurile fiscale pot fi : depline, caz în care statul este cel care deține în totalitate și în mod exclusiv dreptul de producție și comercializare , dar pot fi și parțiale , vizând astfel doar producția și una din cele două forme de comerț – cu amănuntul / cu ridicată.

CAP II. ACCIZELE – ABORDARE TEORETICĂ

2.1 Considerații generale privind Accizele

Accizele constituie cea mai cunoscută și răspândită formă de așezare a impozitelor indirecte, fiind cunoscute și sub denumirea de taxe de consumație ori taxe generale pe vânzări.

Taxele de consumație, au fost prima oară introduse în România pe data de 1 decembrie 1991, și erau aplicate la un număr de 15 produse / grupe de produse.

Bazele accizelor au fost însă puse în anul 1993 prin Legea nr. 42 din 1993, aplicată din data de 1 iunie 1993.

Regimul accizelor a fost însă ajustat ulterior prin Ordonanța Guvernului nr. 22/1995, prin Ordonanța de Urgență nr. 82/ 1997 și 158/ 2001, pentru ca în prezent el să fie reglementat prin Codul fiscal.

Acestea sunt incluse în prețul de vânzare al tuturor mărfurilor , care în general sunt mărfuri de larg consum diferite pentru fiecare țară în parte și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele astfel impozitul să poată avea în mod constant un randament fiscal cât mai ridicat.

Taxele generale pe vânzări, sau accizele reprezintă o sursă importantă de formare a veniturilor bugetului de stat , ele se aplică mărfurilor ce au o cerere inelastica cum sunt : alcoolul, cidrul, vinul, berea, produse petroliere , tutun, uleiuri minerale , spirtul și altele.

Valoarea în lei a accizelor ce se datorează bugetului de stat și stabilită în euro pe unitatea de măsură, este determinată prin transformarea sumelor pe baza cursului valutar stabilit anul precedent pe 1 octombie și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

De asemenea taxele de consumație pe produs sunt calculate o singură dată , fie în sumă fixă pe unitatea de măsură (acciza specifică) , ori în baza unor cote procentuale ce sunt aplicate asupra prețului de vânzare (acciza ad valorem), fiind cunoscut însă că nivelul acestor cote este diferit de la o țară la alta și în funcție de produs.

Accizele pot fi considerate un mijloc de apărare morală, sanitară și fizică a națiunii, întrucât acestea vizează în special produsele din tutun, băuturile alcoolice și cafeaua.

În sfera de aplicare a acestora , sunt însă cuprinse și alte produse depinzând de politica financiară a statului în anumite perioade. În ultimii ani , au fost cuprinse în această sferă produse care au o pondere semnificativă în consumul populației, precum: benzina , motorina, ape minerale și băuturi răcoritoare ,cosmetice , dar și produse considerate “de lux” precum : autoturisme, blănuri naturale, telefoane, aparate electrocasnice etc.

Accizele practicate în țara noastră îndeplinesc în special o funcție fiscală – prin asigurarea de venituri semnificative la bugetul de stat- astfel deficitul bugetar a fost redus în ultimii ani ca urmare a majorării accizelor. Accizele sunt de asemenea importante în contribuirea scăderii consumului excesiv de produse cu caracter nociv pentru societate, iar în cazul accizelor impuse la produse importate, ele pot ajuta la protejarea producției naționale față de concurența străină.

2.2 Reglementări legale privind Accizele

Accizele mai sunt cunoscute și sub denumirea de taxe speciale de consumație, ele reprezentând un impozit indirect care se aplică asupra unor categorii de bunuri provenite din țară sau din import , fiind reglementate prin :

–          Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, Titlul VII și Titlul IX cu modificările și completările ulterioare;

–          Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003  privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;

–         Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală. Republicat, cu modificările și completările ulterioare;

–          Ordin al președintelui ANAF nr. 3729/2011 pentru modificarea Instrucțiunilor de completare a documentului administrativ în format electronic (e-DA) utilizând aplicația EMCS-RO de control al mișcărilor cu produse accizabile în regim suspensiv de accize, aprobate prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.434/2010;

–          Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2004

–         Ordin al președintelui ANAF nr. 26/2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind depunerea online a declarațiilor privind situația achizițiilor și livrărilor de produse accizabile ;

–          Directiva 118/2008/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CE;

–          Regulamentul (CE) nr. 684/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de implementare a Directivei 118/2008/CE a Consiliului în ceea ce privește procedurile informatizate pentru deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize;

Accizele armonizate reprezintă taxe speciale de consum datorate bugetului de stat pentru următoarele produse ce provin din producția internă ori din import, numite astfel produse accizabile :

Conform reglemetarilor legale , pentru produsele menționate mai sus , “acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum , sau când se constată pierderi, lipsuri de produse accizabile”.

Condițiile de exigibilitate precum și nivelul accizelor ce urmează a fi aplicate sunt acelea în vigoare la data eliberării pentru consum.

Conform Codului fiscal, eliberarea pentru consum este definită drept:

orice ieșire a produselor accizabile , chiar și ocazională din regimul suspensiv de accize;

deținerea produselor accizabile în afara unui regim suspensiv de accize ce nu sunt percepute în conformitate cu prevederile legale;

orice import, chiar și ocazional de produse accizabile (excepție făcând gazul natural, energia electrică , cărbunele și cocsul ) dacă acestea nu sunt plasate într-un regim suspensiv;

orice producție, fie ea și ocazională de produse accizabile în afara regimului suspensiv de accize;

utilizarea în antredepozitul fiscal a produslor accizabile altfel decât ca materie primă;

deținerea în scopuri comerciale de produse accizabile eliberate în consum sau importate într-un alt stat membru sau pentru care accizele nu au fost percepute în România.

Legislația fiscală menționeaza faptul că nu este considerată eliberare pentru consum mișcarea produselor accizabile din antredepozitul fiscal, către :

o altă țară/teritoriu din afara teritoriului comunitar;

un alt antredepozit fiscal în țara noastră, sau în altă țară membră;

un comerciant înregistrat în altă țară membră.

În cazul bunurilor accizabile ce sunt distruse sau care se depreciază în interiorul unui antredepozit fiscal, nu se datorează accize.

În cazul produselor energetice pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, ele devin exigibile la momentul în care produsul energetic este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil/ carburant.

În cazul produselor accizabile pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, și care sunt depozitate într-un antredepozit fiscal pentru care s-a revocat ori anulat autorizația, accizele devin exigibile în momentul revocării ori anulării autorizaței.

Importul de produse accizabile constituie orice intrare a lor din afara teritoriului comunitar , existând însă și anumite excepții potrivit reglemetărilor în vigoare :

scoaterea unui produs accizabil din regimul vamal suspensiv, atunci când produsul rămâne în România;

plasarea produselor importate ce sunt supuse accizelor în regim vamal suspensiv în România;

utilizarea de produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv , în scop personal în România;

distrugerea produselor accizabile sub supravegherea autorității vamale;

plasarea produselor accizabile în antredepozite/ zone/ porturi libere , în condiții ce sunt prevăzute de legislația vamală în vigoare;

apariția altor evenimente care duc la obligația plății taxelor speciale de consumație în momentul intrării produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

2.3 Produse accizabile și modul de determinare a accizelor

2.3.1 Alcoolul și băuturile alcoolice

Produsele accizabile de natura băuturilor alcoolice sunt reprezentate de :

bere

vinuri

băuturi fermentate, altele decât vinuri și bere

produse intermediare

alcool etilic

În categoria băuturilor alcoolice sunt incluse toate produsele ce au o concentrație alcoolică care depășește 0,5% în volum.

În cazul producătorilor independenți , care au instalații de fabricație cu o capacitate nominală ce nu depășește 200.000 hl/an, sunt aplicate accize reduse , acest lucru fiind valabil și în cazul agenților economici independenți din alte state membre , conform prevederilor din normele metodologice.

Condițiile pe care micii producători de bere independenți trebuie să le îndeplinească cumulativ , sunt următoarele:

să utilizeze instalații fizice distincte față de ale altor fabrici de bere;

să folosească spații de producție diferite de ale altor operatori economici care produc bere , precum și să nu funcționeze sub licența de produs a altor operatori economici producători de bere;

un ultim criteriu pe care micii producători de bere îl îndeplinesc privește independența lor din punct de vedere economic și juridic față de oricare alt operator economic ce produce bere.

În cazul antrepozitarilor care au o capacitate mai mică decât 200.000 hl/an , aceștia trebuie ca până la data de 15 ianuarie a fiecărui an , să depună o declarație pe propria răspundere la autoritatea competentă, conform căreia să reiasă încadrarea lor în această categorie.

Persoanele fizice producătoare de bere pentru consumul propriu sau al membrilor familliei sale , sunt exceptate de la plata accizelor , atâta timp cât berea fabricată nu este comercializată.

Vinurile

Potrivit Codului fiscal, în categoria Vinuri sunt incluse :

Vinurile liniștite și care îndeplinesc următoarele condiții:

Au o concentrație alcoolică cuprinsă între 1,2% și 15% în volum și la care alcoolul cuprins în produsul finit să rezulte în întregime din fermentare;

Sau au o concentrație alcoolică cuprinsă între 15% și 18% în volum, fiind obținute fără nicio îmbogățire și unde alcoolul cuprins în produsul finit să rezulte în întregime din fermentare;

Vinurile spumoase ce se prezintă în sticle închise cu un dop tip “ciuperca” și care au o concentrație alcoolică cu valori cuprinse între 1,2% și 15% în volum și de asemenea unde alcoolul cuprins în produsul finit să rezulte în întregime din fermentare.

În cazul persoanelor fizice care produc vinuri pentru consumul propriu al său sau al membrilor familiei sale , acestea sunt exceptate de la plata accizelor atâta timp cât vinul fabricat nu este comercializat.

Băuturile fermentate , altele decât vinurile și berea

În această categorie conform legislației în vigoare , sunt incluse următoarele produse :

Băuturile fermentate liniștite , exceptând băuturile fermentate spumoase și care au :

O concentrație alcoolică cu valori cuprinse între 1,2% și 10% în volum;

O concentrație alcoolică cu valori cuprinse între 10% și 15% în volum și la care alcoolul cuprins în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;

Băuturile fermentate spumoase , ce nu sunt prezentate în sticle închise , cu un dop tip “ciuperca” și care este fixat prin legături , ori care sunt sub presiune datorită dioxidului de carbon în soluție egală sau mai mare de 3 bari și care au :

O concentrație alcoolică cu valori cuprinse între 1,2% și 13% în volum;

O concentrație alcoolică cu valori cuprinse între 13% și 15% în volum , și unde alcoolul cuprins în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

În cazul persoanelor fizice producătoare de băuturi alcoolice , altele decât vinuri și bere , în scopul consumului propriu al său ori al membrilor familiei sale, acestea sunt scutite de la plata accizelor cu condiția ca băuturile alcoolice produse să nu fie comercializate.

Produsele intermediare

Potrivit reglementărilor legale, în această categorie sunt cuprinse produsele ce au o concentrație alcoolică cu valori cuprinse între 1,2% și 22% în volum , dar totodată și de băuturile liniștite fermentate și care au o concentrație alcoolică cu valori ce depășesc 5,5% în volum , și care nu rezultă în întregime din fermentare , în acest caz ponderea de alcool absolut (100% ) este în proporție de peste 50% provenind din baza fermentată liniștită , inclusiv vinuri și bere.

De asemenea aceste băuturi pot fi reprezentate și de oricare alt produs fementat spumos , cu o concentrație alcoolică ale cărei valori depășesc 8,5% în volum și totodată ce nu rezultă în întregime din fermetare , ponderea de alcool absolut (100%) în acest caz fiind de peste 50% provenită din baza fermentată liniștită , inclusiv vin.

Alcool etilic

În această categorie sunt cuprinse următoarele produse ce conțin alcool etilic :

Produsele cu o concentrație alcoolică ale cărei valori depășesc 22% în volum ;

Rachiurile de fructe precum și țuica;

Oricare alt produs , în soluție sau nu , și care conține băuturi spirtoase potabile.

Cota aplicată în cazul unei cantități de cel mult 50 de litri/an de țuică și rachiu de fructe și care au o concentrație alcoolică de 100% în volum , destinată în totalitate consumului propriu al persoanelor fizice/gospodării individuale , este de 50% din cota standard a accizei care este aplicată alcoolului etilic , atâta timp cât nu sunt valorificate.

Un alt aspect privitor la alcoolul etilic ține de cel produs în micile distilerii și a căror producție nu depășește 10 hectolitri alcool pur pe an , fiind purtător de accize specifice reduse atâta timp cât acestea sunt independente din punct de vedere economic și juridic și nu funcționează sub licența produsului altei distilerii.

Nivelul accizelor pentru băuturile alcoolice sunt prevăzute în următorul tabel :

Tabel nr. 2.1. Nivelul accizelor pentru produsele din alcool , aplicate în România

Sursa : Codul fiscal. Legea 571/2003 coroborată cu H.G 44/2004.

2.3.2. Tutunul prelucrat

Tutunul prelucrat este reprezentat , conform reglemetărilor legale de următoarele produse ;

– țigaretele;

– țigări și țigări de foi;

– tutun de fumat , în această categorie fiind incluse : tutunul de fumat fin tăiat , destinat rulării în țigarete , alte tutunuri de fumat.

Sunt considerate țigarete :

“Rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de țigarete prin simpla mânuire neindustrială;

Rulourile de tutun destinate fumatului ca atare și care nu sunt țigări sau țigări de foi;

Rulourile de tutun care se pot înfășura în hărți de țigarete prin simpla mânuire neindustrială;

Orice alt produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul respectând criteriile de mai sus”.

Țigările sau țigările de foi sunt reprezentate de :

Rulourile din tutun cu înveliș exterior din tutun natural;

Rulouri de tutun cu umplutură din amestec tăiat tăiat fin și înveliș exterior de culoare normală acoperind complet produsul, chiar și filtrul ;

Rulourile de tutun care au tutun natural.

Tutunul de fumat este reprezentat pe de altă parte de :

Deșeuri de tutun care sunt prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul;

Tutun tăiat ori fărâmițat , răsucit ori presat în bucăți , ce poate fi fumat fără nicio prelucrare industrială;

Oricare alt produs ce conține parțial alte produse decât tutun, respectându-se criteriile amintite mai sus.

Calculul accizei datorate în acest caz se face ca sumă între acciza ad valorem ( aplicând procentul legal la prețul de vânzare cu amănuntul) și acciza specifică care este stabilită în euro , la mia de țigarete determinându-se prin luarea în considerare a prețului mediu de vânzare cu amănuntul și care este stabilit ca raport între valoarea totală a țigaretelor eliberate pentru consum și cantitatea lor.

În tabelul următor este reprezentat nivelul accizelor pentru tutunul prelucrat :

Tabelul nr. 2.2. Nivelul accizelor pentru tutunul prelucrat , aplicate în România.

Sursa : Codul fiscal. Legea 571/2003 coroborată cu H.G 44/2004.

2.3.3. Produse energetice și energia electrică

În categoria produselor energetice sunt cuprinse în general acele produse care sunt destinate utilizării drept combustibil fie pentru încălzire , sau combustibil pentru motor , cum sunt : benzina fără plumb , benzina cu plumb , kerosenul , motorina , gazul petrolier lichefiat , păcură , gazul natural , cărbunele , cocsul și altele.

În consecință , nivelul accizei este stabilit în funcție de destinație la nivelul care este aplicat combustibilului pentru încălzire respectiv combustibilului pentru motor.

Un aspect important în ceea ce privește produsele energetice îl reprezintă obligația agenților economici autorizați de a se înregistra la autoritatea competentă.

În cazul gazului natural , exigibilitatea accizelor intervine în momentul furnizării lui de către distribuitorii ori redistribuitorii ce sunt autorizați către consumatorul final.

De asemenea pentru produsele : cărbune , cocs și lignit , exigibiitatea accizelor apare la data livrării de către operatorii economici care le produc ori de către cei care realizează achiziții intracomunitare sau care importă astfel de produse.

În cazul energiei electrice , acciza devine exigibilă la data furnizării acesteia către consumatorii săi finali.

Excepțiile de la regimul de accizare privind produsele energetice și energia electrică fac referire la următoarele produse pentru care nu se datorează accize :

Energia electrică utilizată pentru reducerea chimică și în procesele metalurgice și electrolitice;

Procesele mineralogice;

Energia electrică care constituie peste 50% din costul produsului , conform prevederilor legale;

Căldura rezultată;

Produsele energetice ce sunt utilizate în alte scopuri decât drept combustibil pentru încălzire ori combustibil pentru motor;

Folosirea duală a produselor energetice.

În următorul tabel sunt ilustrate nivelurile accizelor pentru produsele energetice :

Tabelul nr. 2.3. Nivelul accizelor pentru produsele energetice , aplicate în România.

Sursa : Codul fiscal. Legea 571/2003 coroborată cu H.G 44/2004.

2.3.4. Alte produse accizabile

Pe lângă produsele menționate mai sus , putem enumera și alte produse ce sunt supuse accizelor :

– cafeaua verde ;

– cafeaua prăjită , inclusiv cea cu îndulcitori;

– cafeaua solubilă , inclusiv amestecurile cu cafea solubilă;

– produsele de parfumerie;

– articolele din cristal;

– Berea sau baza de bere din amestecul cu alte băuturi nealcoolice și unde ponderea gradelor Plato ce provin din malț, cereale maltificabile și/sau nemaltificabile este mai mică de 30% din numărul total al gradelor Plato;

Începând cu data de 1 septembrie 2013 prin OG 16/2013 , a fost extinsă sfera de aplicare a accizelor neamortizate pentru următoarele produse de lux :

– confecțiile din blănuri naturale , exceptând blănurile de iepure , capră și oaie;

– bijuterii din aur și /sau din platină exceptând verighetele.

– autoturismele și autoturismele de teren, inclusiv cele ce au fost importate sau achiziționate intracomunitar, noi ori rulate, și a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cm3;

– motoarele care au capacitate de peste 100 CP și care sunt destinate iahturilor , ambarcațiunilor și a altor nave pentru agrement;

– iahturile și bărcile fără motor precum și cele cu motor destinate agrementului;

– armele de vânătoare, armele de uz individual , care nu fac parte dintre cele de uz militar sau de sport;

În următorul tabel sunt ilustrate nivelurile accizelor pentru alte produse accizabile :

Tabelul 2.4 : Nivelul accizelor pentru alte produse accizabile, aplicate în România.

Sursa : Codul fiscal. Legea 571/2003 coroborată cu H.G 44/2004.

2.4. Plata accizelor

Potrivit legislației în vigoare, persoanele plătitoare de accize pot fi :

Persoana ce produce sau deține bunuri care sunt supuse taxelor generale pe consum;

Persoana declaratoare a importului ori în numele căreia sunt declarate bunurile la data importului , fie oricare altă persoană implicată în respectivul import;

Antrepozitarul ce este autorizat , destinatarul înregistrat ori oricare altă persoană ce eliberează aceste mărfuri din regimul suspensiv de accize ori în numele căreia este efectuată eliberarea precum și oricare altă persoană participantă la ieșirea respectivă.

În cazul plații aceleiași datorii privind accizele de către mai multe persoane , acestea răspund solidar.

Conform Codului fiscal , plata accizelor către bugetul de stat se face până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acestea devin exigibile , sau în cazul produselor accizabile ce sunt importate, plata se va face la data înregistrării vamale de import.

Pentru ambarcațiuni cu sau fără motor, nave , autovehicule sau autoturisme precum și pentru iaurturi , plata se realizează la momentul primei înmatriculări în țară.

În cazul gazelor naturale și a energiei electrice , plata accizelor se va face în momentul facturării consumatorului final.

Plata accizelor pentru produsele accizabile , altele decât băuturi , tutun și energie electrică ce sunt achiziționate de la persoane fizice , se va face în momentul înregistrării la autoritățile competente.

Data de 25 a lunii următoare celei când acciza devine exigibilă , constituie de asemenea și data până când trebuie să fie depusă declarația privind accizele.

2.5. Scutiri de la plata taxelor speciale de consumație

Produsele scutite de la plata accizelor sunt :

Produsele ce se află în regimuri vamale suspensive . În cazul acestor produse , scutirile se acordă cu condiția depunerii unei garanții egale cu valoarea accizelor aferente de către agentul economic importator , urmând ca această garanție să fie restituită agentului economic la momentul încheierii în termen a regimului acordat;

Produsele ce sunt exportate direct de către agenții economici ce le produc sau prin acei agenți economici care își desfășoară activitatea pe baza comisionelor. Beneficiază de scutiri numai produsele menționate mai sus , ale căror producători au în proprietate utilajele precum și instalațiile de producție ce sunt necesare realizării acestor produse;

Oricare produs ce este importat , care provine din donații , sau care este finanțat direct din împrumuturi nerambursabile sau din programe de cooperare tehnică și științifică și care sunt acordate instituțiilor de sănătate, învățământ ,cultură, ministerelor de către guverne străine, sau organisme nonprofit sau internaționale;

Produsele ce sunt livrate la rezerva de stat precum și la rezerva de mobilizare în perioada acestui regim.

În mod particular , există scutiri ce se aplică pentru alcoolul etilic și alte produse alcoolice atunci când sunt:

Folosite pentru producerea medicamentelor;

Folosite pentru producerea oțetului;

Folosite pentru producerea aromelor alimentare cu o concentrație sub 1,2% în volum și care sunt destinate preparării alimentelor sau băuturilor alcoolice;

Folosite în scop medical în farmaci și spitale;

Folosite direct ori ca element al produselor semifabricate în scopul producerii de alimente cu sau fără cremă , atâta timp cât concentrația de alcool pentru fiecare în parte să fie sub 8,5 litri de alcool pur la 100 de kg de produs care intră în compoziția ciocolatei , iar 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs care intră în compoziția altor produse;

Produsele complet denaturate , potrivit prescripțiilor legale;

Produsele denaturate dar utilizate pentru producerea de produse ce nu sunt însă destinate consumului uman.

De asemenea există scutiri specifice în cazul produselor energetice și a energiei electrice, printre care următoarele :

Produsele energetice ce sunt livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave , altele decât aviație turistică în scop privat.

Produse energetice ce sunt livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigație în ape comunitare și de asemenea pentru navigație pe căi navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit cu excepția celor pentru navigația ambarcațiunilor private de agrement. Totodată aici este amintit și faptul că este scutită de la plata taxelor speciale de consumație și electricitatea ce este produsă la bordul ambarcațiunii.

Produsele energetice și energia electrică care sunt utilizate în vederea producției de energie electrică și de asemenea energia electrică care este utilizată în vederea menținerii capacității de producere a energiei electrice;

Combustibilii pentru motor ce sunt utilizați în operațiunile de dragare în cursuri de apă navigabile precum și în porturi;

Produsele energetice precum : cărbune , combustibi solizi , gaz natural care sunt folosite în gospodării și/sau organisme de caritate;

Combustibilii pentru motor utilizați în domeniul dezvoltării , producției , testării precum și mentananței vapoarelor și aeronavelor;

Energia electrică care este produsă din surse regenerabile de energie;

CAP. III. ANALIZA DINAMICII VENITURILOR PROVENITE DIN ACCIZE LA BUGETUL DE STAT, 2010 -2013

În decursul ultimilor 10 ani , fiscalitatea a fost unul dintre domeniile cel mai puternic transformate , prin modificări ce au avut loc fie prea brusc, fie prea lent.

Din acest motiv și economia națională a fost influențată de fluctuațiile din sistemul fiscal, acumulările fiscale de la nivelul statului influențând în mod direct volumul încasărilor bugetare.

Ca urmare a evoluțiilor financiare ce au avut loc pe plan național cât și internațional , se impune cunoașterea mai detaliată a dinamicii veniturilor bugetare , implicit a impozitelor și taxelor , care reprezintă principala sursă de finanțare din cadrul lor.

Bugetul General Consolidat este definit potrivit legii 500/2002 ( modificată) , ca fiind “ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar , agregate și consolidate pentru a forma un întreg”.

Astfel bugetul general consolidat este alcătuit din totalitatea bugetelor din cadrul sistemului bugetar românesc.

Sintetizată structura bugetului arată astfel :

Bugetul Public Național

Bugetul de Stat

Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat

Bugetele locale

Bugetul fondurilor speciale

Bugetul trezoreriei statului

Bugetul instituțiilor publice autonome

Bugetul instituțiilor publice finanțate integral / parțial din bugetul de stat , bugetul asigurărilor sociale de stat , bugetele locale , bugetul fondurilor speciale

Bugetul instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii

Bugetul creditelor externe rambursabile

Bugetul fondurilor externe nerambursabile

În cele ce urmează voi face o analiză a situației economice a României de la nivelul bugetului general consolidat respectiv la nivelul bugetului de stat, unde s-au resimțit cel mai puternic fluctuațiile fiscale în mod special, impozitele indirecte având poate cea mai spectaculoasă dinamică în ultima perioadă de timp.

3.1. EVOLUȚIILE VENITURILOR BUGETULULUI GENERAL CONSOLIDAT

Evoluțiile veniturilor bugetului general consolidat au înregistrat în ultimii 4 ani, dar nu numai, modificări oscilante ca urmare a tranformărilor existente la nivelul tuturor bugetelor sistemului bugetar.

Principalele fluctuații au fost suportate de taxa pe valoare adăugată (creșterea cotei standard de TVA de la 19% la 24% în 2010), a accizelor ( prin eliminarea accizelor pentru anumite produse , dar introducerea sau mărirea valorii accizelor la produse precum : carburanți și tutun , ori micșorarea valorii accizelor în cazul cafelei.) în timp ce în contextul macroeconomic actual, statul a fost nevoit să facă față unor provocări din ce în ce mai mari datorate creșterii cheltuielilor publice care conform datelor statistice s-au menținut peste veniturile bugetare.

Diminuarea deficitului bugetar s-a încercat a se face prin scăderea cheltuielilor publice cât și administrative dar în mod deosebit s-a pus accentul pe mărirea bazei de impozitare, cu precădere pe impozitele indirecte ( accizele și taxa pe valoare adăugată ).

În figură următoare am analizat evoluția veniturilor precum și a cheltuielilor publice , și am scos astfel în evidență faptul că în ultimmii 4 ani veniturile bugetare au avut o dinamică mult mai accentuată fata de cheltuielile publice , chiar dacă și acestea au avut un trend crescător.

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice – rapoarte privind execuția bugetului general consolidat pe anii 2010 – 2013. www.mfinante.ro.

După cum se observă în figura nr 2 , în anul 2011 veniturile bugetare au înregistrat cea mai mare creștere economică din anii avuți în analiză , asftel ca față de anul precedent 2010, acestea au ajuns la valoarea de 181,9 miliarde lei depășind încasările din anul 2010 cu peste 13 miliarde. Acest lucru s-a datorat în special creșterii încasărilor din impozitul pe profit (+1,9%), din impozitul pe salarii și venit (+6,2%), TVA (+22%), accize(+10,4%), contribuții de asigurări (+10,8%). În cazul veniturilor nefiscale acestea au înregistrat valori sub nivelul celor din anul precedent (-6,3% ).

În anul 2012, deficitul bugetar a continuat să scadă ca urmare a creșterii veniturilor bugetului general consolidat determinate în special de încasările din impozitul pe profit care au crescut cu 5,3% față de anul 2011, de impozitul pe salarii și venit (+9,9% ), de accize care au înregistrat o creștere de 6% față de anul trecut. Asftel comparativ cu anul 2011, veniturile bugetului general consolidat au avut o creștere nominală de 6,2% în anul 2012.

În anul 2013 deficitul bugetar a crescut cu 1 procent față de anul 2012 datorită creșterii cheltuielilor de la nivelul bugetului general consolidat prin luarea de măsuri privind creșterea salariilor bugetarilor cu 15%, a pensiilor cu 4%, a salariului minim cu 15%, a venitului minim garantat cu 8%. În ciuda încasărilor scăzute obținute din veniturile fiscale, s-a reușit totuși încadrarea deficitului bugetar în țintele propuse.

Veniturile bugetului general consolidat au fost astfel influențate în mod deosebit de majorarea taxelor pe utilizarea bunurilor cu 92,4 milioane lei , în timp ce impozitul pe profit a înregistrat o scădere de 64,8 milioane lei, impozitul pe venit 205,9 milioane lei, taxa pe valoare adăugată 365 milioane lei, accizele 648,1 milioane lei, iar în cazul veniturillor nefiscale , acestea s-au diminuat cu 1.133,0 milioane lei față de anul anterior.

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice – rapoarte privind execuția bugetului general consolidat pe anii 2010 – 2013. www.mfinante.ro

În timp ce în perioada 2010 -2013 veniturile bugetului de stat au înregistrat ponderi în PIB care s-au menținut în jurul a 14%, singura mențiune fiind trecerea de la 13,25% din anul 2010 la 14,26% în anul 2011, deci o creștere de peste 1 % , și cele aferente bugetului general consolidat în perioada analizată au înregistrat ponderi în PIB apropiate, menținându-se în jurul a 32%.

Cea mai ridicată pondere în PIB a veniturilor bugetului general consolidat s-a înregistrat în anul 2012 ( 32,9% ), pe când cea mai scăzută s-a înregistrat anul trecut (31,98%), remarcându-se o diferență de 0,92 puncte procentuale. Dacă până în anul 2007 , România a respectat criteriul deficitului bugetar , menținându-l sub plafonul de 3% din PIB , începând cu anul 2008 acesta a crescut semnificativ. În anul 2010 acesta avea o pondere de 7,3% din PIB, urmând ca în anul 2011 să scadă la 5,1%, apoi la 3,4% iar anul trecut ponderea deficitului bugetar în PIB a fost de 3,32%, fapt ce demonstrează că se revine la încadrarea în plafonul amintit.

Tabel nr. 3.1. Structura veniturilor bugetului general consolidat , pe tipuri de bugete.

Sursă: Prelucrare proprie după rapoartele privind execuția bugetară pe anii 2010-2013 –

www.mfinante.ro

Din analiza tabelului prezentat mai sus, se conturează faptul că bugetul de stat contribuie cel mai mult la veniturile bugetului general consolidat. În ultima perioadă, valorile veniturilor de la nivelul bugetului de stat crescând semnificativ, astfel între anii 2010 – 2013 aceasta a crescut cu 22.510,7 milioane lei. La rândul său, în cadrul bugetului de stat veniturile ce mai importante sunt aduse prin veniturile curente cu precădere , prin intermediul impozitelor și taxelor.

În graficul de mai jos am ilustrat ponderea surselor principale de venituri fiscale în totalul acestora.

Sursă: Prelucrare proprie după rapoartele privind execuția bugetară pe anii 2010-2013 –

www.mfinante.ro

De-a lungul celor 4 ani analizați , ponderile cele mai mari au fost deținute de taxa pe valoare adăugată, urmată de impozitul pe salarii și venit și de accize.

În anul 2010, ponderea TVA-ului a înregistrat cea mai mică valoare , urmând ca în anul următor, aceasta să crească cu peste 3,6 puncte procentuale. În anii următori, ponderea TVA-ului în totalul veniturilor fiscale a început însă a se diminua ca urmare a creșterii ponderii impozitului pe salarii și venit.

În ceea ce privește, impozitul pe salarii și venit se observă o scădere de 1,08 % față de anul 2010, însă începând cu anul 2012, datorită majorării numărului de salariați și a câștigului salarial mediu brut, a majorării salariului minim precum și datorită modificării bazei de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionari, începe din nou să crească ajungând astfel în anul 2013 la 19,10% din totalul veniturilor fiscale.

În cazul accizelor, ponderea acestora la nivelul veniturilor fiscale a înregistrat pe parcursul acestor ani o continuă scădere, asta în condițiile în care valoarea lor a crescut în totalul veniturilor bugetare cu 3.727,1 miloane lei ca urmare a majorărilor privind accizele la motorină, bere și țigarete.

În vederea analizării în detaliu a trendului dinamicii principalelor categorii de veniuri fiscale este necesară realizarea unor grafice care să contureze cu exactitate aportul adus de fiecare taxă și impozit la sumele finale.

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice – rapoarte privind execuția bugetului general consolidat pe anul 2010 . www.mfinante.ro

În anul 2010, valorile cele mai mari la nivelul veniturilor fiscale o au taxa pe valoare adăugată (39, 25 miliarde lei), accizele(17,38 miliarde lei) și impozitul pe salarii și venit(17,96 miliarde lei).

Pe de altă parte, valorile cele mai mici au fost înregistrate de alte impozite și taxe fiscale (0,4 miliarde lei ), taxele vamale (0,57miliarde lei ), urmate de alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital (0,85 miliarde lei ).

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice – rapoarte privind execuția bugetului general consolidat pe anul 2011. www.mfinante.ro

În anul 2011 nu au apărut modificări semnificative privind ordinea principalelor valori din cadrul veniturilor fiscale, TVA-ul a crescut cu 8,67 miliarde lei față de anul precedent ca urmare a creșterii cotei de TVA de la 19% la 24% din semestrul al II al anului 2010, menținându-se pe primul loc ca valoare, urmată fiind de valoarea accizelor de 19,10 miliarde lei , care de asemenea a crescut față de anul trecut datorită majorării nivelului accizelor la următoarele produse :benzină fără plumb(3,3%), motorină(3,2%), țigarete(3,5%), și produse intermediare(54,6%).

O creștere semnificativă a înregistrat însă impozitul pe salarii și venit de peste 1 miliard lei față de anul 2010 (1,14 miliarde lei) de la valoarea de 10,12 miliarde lei ajungând la 19,1 milliarde lei.

Celelalte impozite au avut fluctuații minore, neinfluențând într-un mod puternic veniturile fiscale.

Cele mai mici valori au fost înregistrate de alte impozite și taxe pe bunuri și servicii (0.3 miliarde lei ),alte impozite și taxe fiscale (0,37 miliarde lei ), urmată de taxele vamale cu o valoare de 0,67 miliarde lei , majorare de 0,1 miliarde lei față de anul 2010, iar în cazul categoriei de alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital s-a înregistrat o scădere de 0,13 miliarde lei față de anul precedent.

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice – rapoarte privind execuția bugetului general consolidat pe anul 2012. www.mfinante.ro

De această dată, pentru anul 2012, TVA-ul a continuat să crească înregistrând o valoare de peste 50 miliarde lei în cadrul veniturilor fiscale de la nivelul bugetului general consolidat.

De asemenea valoarea accizelor a crescut cu peste 1,2 miliarde lei față de anul precedent , acest lucru având loc ca urmare a majorării nivelului accizelor la motorină și țigarete precum și datorită majorării cursului de schimb.

O altă creștere se poate observa la nivelul impozitului pe salarii și venit, aproximativ 2 miliarde lei fiind diferența dintre valoarea acestuia de anul anterior față de anul 2012, majorare rezultată ca urmare a creșterii numărului de salariați și a câștigului salarial mediu brut, a majorării salariului minim și modificării bazei de calcul a contribuțiilor de asigurări de sănătate datorate de pensionari.

Celelalte impozite și taxe nu au înregistrat în anul 2012 modificări semnificative față de anii anteriori , având totuși o evoluție ascendentă, cele mai mici valori fiind înregistrate de : alte impozite și taxe fiscale (0,37 miliarde lei ) menținându-și aceiași valoare ca în anul 2011, taxele vamale (0,7 miliarde lei ), impozitele și taxele pe proprietate (0,97 miliarde lei ).

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice – rapoarte privind execuția bugetului general consolidat pe anul 2013. www.mfinante.ro

Nici în anul 2013 nu au apărut modificări semnificative la nivelul veniturilor fiscale, TVA-ul mărindu-și valoarea la 51,83 miliarde lei în condițiile în care încasările din importurile de bunuri s-au diminuat cu 8,6% , impozitul pe salarii și venit a înregistrat de asemenea o creștere ca urmare a măririi numărului de salariați din nou, a câștigului salarial mediu brut și prin modificarea punctului de pensie de la 732,8 lei la 762,1 lei, a reîntregirii salariilor personalului bugetar și creșterea salariului minim.

Anul trecut , accizele au înregistrat o creștere de aproximativ 1 miliard de lei, ca urmare a majorării nivelului accizelor la motorină, la țigarete , alcool , precum și prin introducerea accizelor la anumite produse considerate de lux , și prin majorarea cursului de schimb luat în calcul la plata accizelor.

În anul 2013, singurele diminuări față de anul 2012 s-au înregistrat în cazul taxelor vamale 0,1 miliarde lei și în cazul altor impozite și taxe pe bunuri și servicii 0,6 miliarde lei, restul impozitelor și taxelor înregistrând mici modificări în sens pozitiv.

O creștere importanta s-a înregistrat la bugetul general consolidat, respectiv în bugetul de stat prin introducerea impozitului pe veniturile suplimentare obținute în urma dereglementarii prețurilor din sectorul gazelor naturale(243,1 miliarde lei) și a impozitului pe veniturile din exploatarea resurselor naturale (66,8 miliarde lei) .

Pe de altă parte, conform datelor publicate prin intermediul Institutului Național de Statistică și de Ministerul Finanțelor Publice , veniturile fiscale au crescut de la an, la an în perioada luată în analiză, în figura următoare fiind ilustrate evoluțiile principalelor tipuri de impozite și taxe din anul 2010, 2011, 2012 și anul 2013.

Sursă: Prelucrare proprie după rapoartele privind execuția bugetară pe anii 2010-2013 –

www.mfinante.ro

Pe parcursul anilor menționați, cea mai însemnată creștere s-a remarcat în cazul TVA-ului , de la valoarea de 39,25 miliarde lei în anul 2010 până la valoarea de 51,83 miliarde lei înregistrată anul trecut, așadar o ascensiune de 32,05%.

Accizele și impozitul pe salarii și venituri au avut evoluții ascendente asemănătoare, în cazul acestora înregistrându-se o majorare de 21,40% , respectiv 26,61% în anul 2013 comparativ cu anul 2010. Accizele au înregistrat această creștere datorită mai multor influențe : colectarea mai eficientă a acestora, majorarea cursului valutar, precum și creșterea cuantumului accizelor la diverse produse (energie electrică, produse petroliere, țigarete).

Referitor la impozitul pe profit, se constată o evoluție oarecum constantă : realizând o analiză comparativă între anii 2011 și 2010, creșterea a fost de 1,78 %, între anii 2012 și 2011 de 5,44 %, între anii 2013 și 2012 de 0,65 % iar între anii 2013 și 2010 o creștere semnificativă de 8% .

Privind impozitele și taxele pe proprietate, acestea au avut o evoluție constantă pe parcursul anilor luați în analiză, neînregistrând însă creșteri semnificative de la an, la an totuși făcând comparație între valoarea impozitelor și taxelor pe proprietate din anul 2010 față de anul 2013, aceasta a crescut de la 3,8 miliarde lei la 4,4 miliarde lei , diferența fiind de 0,6 miliarde lei.

În cazul altor impozite pe venit, profit și câștiguri din capital, acestea de asemenea s-au menținut în anii trecuți în jurul valorii de 1 miliard de lei, înregistrând o ușoară creștere, depășind această valoare în anul 2013 (1,27 miliarde lei).

3.2. EVOLUȚIA ACCIZELOR ÎN PERIOADA 2010-2013

Impozitele indirecte sunt în mod general instituite de stat și percepute de la toți consumatorii de bunuri sau beneficiarii de servicii. Chiar dacă cota de impozit aplicată este unică indiferent de comparator (situația personală, venit sau avere ), impozitele indirecte afectează în mod diferit veniturile consumatorilor. Drept urmare , categoria de consumatori de mărfuri și servicii care este afectată în mod deosebit de impozitele indirecte este cea unde veniturile sunt mici, impozitele percepându-se în general la vânzarea de bunuri de larg consum.

În această categorie , a impozitelor indirecte sunt incluse și accizele. Ele sunt suportate de consumatori, fiind incluse în prețul de vânzare al mărfurilor. Accizele sunt aplicate asupra anumitor produse provenite din producția internă dar și din import, de regulă produse de necesitate mai redusă , de lux sau cu caracter nociv.

Accizele reprezintă o sursă importantă a veniturilor bugetului de stat. Conform teoriei economice, aplicarea accizelor se recomandă a se face asupra bunurilor care au o cerere inelastică , astfel încât în cazul creșterii bunurilor impozitate prin accize , să nu conducă la o reducere a consumului bunurilor respective, veniturile bugetare din accize menținându-se astfel stabile.

Randamentul fiscal al accizelor este mare, ca urmare a faptului că acestea sunt datorate bugetului de stat fie de producători , fie de cumpărători. Sunt calculate prin una din cele două modalități: în sumă fixă pe unitatea de măsură, sau în baza cotelor procentuale proporționale ce sunt aplicate prețului de vânzare. De asemenea nivelul cotelor folosite în scopul determinării taxelor de consumație , este distinct pentru fiecare țară, și în funcție de produs.

Accizele, au ca scop esențial în cadrul fiecărui stat formarea de venituri, însă la fel de important de menționat este și faptul că acestea sunt utilizate ca pârghii fiscale în vederea controlării consumurilor, limitând pe cât posibil și descurajând pe acelea considerate dăunătoare sănătății (tutun, alcool).

Avantajul aplicării taxelor de consumație, îl constituie în mod deosebit faptul că sunt o sursă de venit apreciabilă, facil de obținut, la un cost puțin ridicat. De asemenea sunt ușor de aplicat, rapid și au un cost relativ redus la percepere .Principalele produse care au cote mari de accize , privesc astfel băuturile alcoolice , țigările, carburanții și automobilele, acestea fiind cele care contribuie cel mai mult la furnizarea de venituri la bugetul de stat.

Aplicarea accizelor prezintă pe de altă parte și dezavantaje, ducând la creșterea prețurilor de producție și astfel reducerea cererii privind produsele respective, diminuându-se volumul de vânzări și profitul.

Ca în cazul majorității categoriilor de impozite, accizele sunt în general sensibile la inflație, randamentul acestora putând fi ușor scăzut în perioadele cu inflație puternică.

Accizele reprezintă o sursă de finanțare atât a bugetului de stat cât și a bugetului instituțiilor publice finanțate integral/parțial din venituri proprii.

În tabelul de mai jos sunt prezentate datele privind valorile accizelor în cadrul celor două tipuri de bugete, observându-se diferența semnificativă de la nivelul celor două, astfel ca accizele alocate bugetului de stat reprezintă peste 90% din totalul accizelor bugetului general consolidat la nivelul celor 4 ani analizați.

Tabel nr.3.2. Accizele pe tipuri de bugete.

Sursă: Prelucrare proprie după rapoartele privind execuția bugetară pe anii 2010-2013 –

www.mfinante.ro

Pentru a putea observa mai detaliat aceste evoluții, am realizat un grafic cuprinzând valorile mai sus menționate.

Sursă: www.mfinante.ro

Începând cu anul 2010 și până în anul 2013, accizele au înregistrat o evoluție ascendenta , în special la nivelul bugetului de stat , majorându-se cu 22% , respectiv la nivelul bugetului general consolidat unde creșterea a fost de 21,46%.

Analizând tabelul precedent, se poate observa că valoarea accizelor de la nivelul bugetului de stat a crescut în anul 2013 cu 3.585,7 milioane lei, în comparație cu 2010. Majorări ale accizelor au avut loc și la nivelul bugetului instituțiilor publice, acestea ajungând în 2013 la valoarea de 1.308,0 milioane lei , fata de 1.166,6 milioane lei în anul 2010, creșterea fiind de 1.41,4 milioane lei.

Realizând analiza accizelor la nivelul bugetului general consolidat, putem constata că între anii 2010 și 2013 valoarea acestora s-a majorat cu 3.727,1 milioane lei. Așadar, accizele au înregistrat o evoluție ascendenta în ultimii ani ca valoare monetară dar ca pondere, acestea au scăzut din 2010 până în anul 2013.

În figurile următoare voi evidenția această evoluție privind ponderea taxelor speciale de consumație în cadrul veniturilor totale fiscale .

Fig. nr. 3.10. Ponderea încasărilor din accize în cadrul veniturilor fiscale (%)

Sursă: Prelucrare proprie după rapoartele privind execuția bugetară pe anii 2010-2013 –

www.mfinante.ro

Comparând cei 4 ani, se poate observa o scădere a ponderii accizelor în totalul veniturilor fiscale de la 28,8% în anul 2010 până la 24,70% în anul 2013. Deși, analizate individual, încasările din accize au avut o evoluție ascendentă, comparativ cu ponderea altor impozite în totalul veniturilor fiscale, accizele evidențiază o descreștere, rezultată din mărirea sumelor înregistrate de taxa pe valoare adăugată, de impozitul pe profit, cât și de impozitul pe salarii și venit, ce însumează un procent de peste 70% din veniturile fiscale.

În vederea evidențierii evoluției veniturilor din accize în cadrul bugetului de stat se impune o analiză a dinamicii încasărilor în perioada 2010-2013. Astfel, încasările înregistrate la bugetul de stat din perceperea accizelor pentru diverse mărfuri, au avut o evoluție ascendenta, după cum s-a concluzionat și din datele anterioare.

Principalele modificări ale codului fiscal privind accizele din ultimii 4 ani la noi în țară și care au dus la această evoluție a lor sunt : s-a modificat structura accizei la țigarete : 48,5 euro/1000 țigarete + 22% din PMVA (anul 2010), majorarea accizei minime la 287,46 euro/1000 țigarete( anul 2010); s-a mărit cantitatea de vin pentru care producătorii mici nu au obligația de plată la accize la 1000hl de la 600hl (anul 2010) ; au fost eliminate antredepozitele de depozitare pt produsele accizabile(motorina, benzina) (anul 2010) ; din nou a avut loc o mărire a accizelor pentru băuturi fermentate, altele de cât vin și bere (de la 0 la 100 euro/hl) și pentru produse intermendiare (de la 65 la 165 euro/hl) (anul 2010) ; prelungirea perioadei de aplicare a accizelor neamortizate la cafea , urmând să fie 0 din 2011; introducerea accizei la bere (10 euro/hl) și băuturi fermentate, altele decât vinuri (25 euro/hl); introducerea unei accize reduse pt producătorii mici de bere (maxim 200.00 hl/an); reintroducerea accizei pt bijuterii din aur și platină, confecții din blănuri , autoturisme de lux, iahturi, arme de vânătoare și cartușe cu glonț specifice aestor arme; a fost mărită acciza la alcool la 1000 euro/hl , alcool pur de la 750 euro/hl; majorarea din nou a accizei minime de la 51,87 euro la 58,24 euro/1000 țigarete; introducerea accizelor pentru motoare de peste 100 cp destinate ambarcatiunior.

Sursă: Prelucrare proprie după rapoartele privind execuția bugetară pe anii 2010-2013 –

www.mfinante.ro

Conform figurii de mai sus, taxele speciale de consumație avute în vederea analizei, au suportat numai modificări pozitive. Dacă în anul 2010 acestea au atins nivelul de 16,2 miliarde lei, anul trecut acest nivel a ajuns la 19,8 miliarde lei , crescând cu 3.585,7 milioane lei. Acest trend ascendent s-a menținut pe parcursul perioadei analizate ca urmare a evoluției cursului de schimb precum și a creșterii cuantumului accizelor la produse ca energie electrică , țigarete, combustibili și altele.

Referitor la anul 2010 , nivelul accizelor a înregistrat o creștere cu 11,1% față de anul precedent datorată schimbărilor care au avut loc în acel an, și anume : majorarea cu 14,2% a cursului de schimb mediu leu – euro în baza căruia se calculează plata accizelor , precum și creșterea cuantumului accizei în primul semestru al anului 2010 spre deosebire de aceiași perioadă a anului 2009, la țigarete ,energie electrică, motorină, gaze naturale destinate consumului necomercial, produse alcoolice intermediare, benzina fără plumb.

În anul 2011 , nivelul accizelor a continuat să crească prin majorarea accizelor la motorină (3,2%) , benzină fără plumb (3,3%), produse intermediare (54,6%) și țigarete(3,5%), înregistrând astfel o creștere cu 0,2% față de anul anterior.

În anul 2012 , valoarea accizelor a fost de 18.910,8 milioane lei, iar conform estimărilor realizate în anul precedent se vroia obținerea unei valori mai mari, estimările fiind atinse în proporție de 98,4% la nivelul veniturilor bugetului general consolidat.

În anul 2013 au avut loc următoarele modificări privind accizele :

A fost introdusă acciza la bere (10 euro/hl) și băuturi fermentate, altele decât vinuri(25 euro/hl).

Majorarea din nou a accizei minime de la 51,87 euro la 58,24 euro/1000 țigarete.

Tot în anul 2013 , au fost reintroduse accizele pt bijuterii din aur și platină, confecții din blănuri , autoturisme de lux, iahturi, arme de vânătoare și cartușe cu glonț specifice acestor arme.

Mărirea accizei la alcool la 1000 euro/hl , alcool pur de la 750 euro/hl.

Introducerea unei accize reduse pt producătorii mici de bere (maxim 200.00 hl/an).

Introducerea accizelor pentru motoare de peste 100 cp destinate ambarcatiunior.

Concluzionând, veniturile obținute din accize reprezintă în medie , în perioada 2010 – 2013, peste 26% din totalul veniturilor încasate.

Sursă: Prelucrare proprie după rapoartele privind execuția bugetară pe anii 2010-2013 –

www.mfinante.ro

Conform graficului, ponderea în produsul intern brut a accizelor a crescut în anul 2011 cu 0,04 procente față de anul 2010, continuând să crească și în anul următor până la 3,22%, în anul 2013, însă ponderea accizelor în PIB a înregistrat o diminuare de 0,05 procente.

Astfel ponderile în PIB a accizelor pe parcursul ultimilor 4 ani au înregistrat modificări ușoare, în anul 2012 atingându-se cea mai ridicată pondere (3,22%) iar în 2011 cea mai scăzută(3,16%).

Analizând toate datele prezentate mai sus, încasările din accize au avut o evoluție ascendentă pe parcursul perioadei 2010 -2013, constituind o sursă importantă de finanțare a bugetului de stat, respectiv a bugetului general consolidat, chiar dacă în ceea ce privește consumul produselor accizabile, acesta a înregistrat scăderi față de anii precedenți.

CONCLUZII

Impozitele indirecte constituie o pârghie ce se află în mâinile statului și prin care acesta poate să direcționeze consumul în funcție de perioadele prin care trece economia .Cu alte cuvinte, impozitul indirect, în special, este direct influențabil de conjunctura economică .

De asemenea, impozitele indirecte se remarcă prin rolul lor ecomonic și social, mai exact luând ca exemplu încasarea accizelor, duce la reducerea de către stat a cererii pentru anumite produse de lux, sau a importurilor de diverse produse, încurajând astfel cererea pentru produsele autohtone. Iar privind rolul social, accizele au o influență crescută asupra reducerii consumului de produse considerate dăunătoare sănătății (țigări , alcool).

Accizele constituie o resursă bugetară însemnată , utilizată în mod special în vederea acoperii într-o măsură cât mai mare a cheltuielilor publice.Considerate una dintre cele mai vechi forme de impozitare, accizele aduc o contribuție apreciabilă de venituri , fără cheltuieli semnificative din partea aparatului de stat.

Accizele , ca taxe de consumație, acționează în toate nivelele și domeniile din viața economică. Creșterea accizelor afectează atât consumatorul cât și producătorul , ducând la creșterea prețului bunurilor. Această creștere influențează și societatea comercială întrucât duce la majorarea prețurilor produselor comercializate de întreprindere.

Din punctul de vedere al statului, majorarea accizelor constituie o mărire a veniturilor sale, deoarece impozitele indirecte, respectiv taxele speciale de consumație, care sunt impozite indirecte , reprezintă o sursă însemnată de venit pusă la dispoziția statului.

Folosirea acestor categorii de impozite prezintă astfel și aspecte pozitive dar și aspecte negative.

Cel mai important avantaj în utilizarea accizelor îl constituie descurajarea consumului de produse dăunătoare sănătății prin aplicarea lor de către stat, produse precum țigări sau alcool.

În țările în care se aplică , accizele reprezintă o sursă însemnată de venit, relativ ușor de obținut la un cost puțin ridicat. Cele mai ridicate cote privind accizele afecteaza băuturile, carburanții, automobilele și țigările , acestea furnizând astfel majoritatea veniturilor aduse de aceste taxe speciale de consumație.

Aplicarea accizelor prezintă pe de altă parte și dezavantaje, ducând la creșterea prețurilor de producție și astfel reducerea cererii privind produsele respective, diminuându-se volmul de vânzări și profitul.

Ca în cazul majorității categoriilor de impozite, accizele sunt în general sensibile la inflație, randamentul acestora putând fii ușor scăzut în perioadele cu inflație puternică.

În anul 2014, au apărut noi modificări privind accizele și anume, interzicerea vânzării de persoanele fizice a țigaretelor la un preț mai mic decât prețul de vânzare cu amănuntul care a fost declarat și de asemenea a fost stabilit un nou mod de calcul al valorii accizelor în lei.

Conform execuției bugetare realizate pe trimestrul I al anului 2014, veniturile bugetului general consolidat au crescut cu 3,8 % comparativ cu aceiași perioadă a anului 2013.

Veniturile fiscale au fost realizate în proporție de 98,4 % , reprezentând 4,6 % din produsul intern brut iar cele mai importante creșteri s-au înregistrat privind : impozitul pe profit (3,2 miliarde lei) , impozitul pe venit (5,6 miliarde lei), alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital (0,4 miliarde lei ), și nu în ultimul rând s-a înregistrat o creștere a accizelor.

Încasările din accize, în primul trimestru al acestui an , au fost în valoare de 5,2 miliarde lei (0,8% din PIB), înregistrând o creștere cu 9 % mai mari decât nivelul programului de încasări stabilit pentru această perioadă, ceea ce demonstrează faptul că modificările legislative privitoare la determinarea valorii în lei a accizelor nu a influențat negativ colectarea lor.

BIBLIOGRAFIE

Haralambie G.A.– “Fiscalitate. Teorie și Aplicații” , Editura Pro Universitaria București, 2013.

Haralambie G.A.– “Finanțe publice”, Editura Pro Universitaria București 2013.

Vacarel I., Gheorghe D. B , Bercea F. , Anghelache G. , Moșteanu T. , Bodnar M., Georgescu F.–“ Finanțe publice” , Editura Didactică si Pedagogică ,Ediția VI. 2007.

Șaguna D.D. , Giga A. – “Drept fiscal .Curs pentru învățământul la distanța” , Universitatea Titu Maiorescu, București.

Șaguna D.D. – “Drept fiscal”, Ediția 5, Editura C.H. Beck, București 2013.

Mosteanu N.R. –“Tehnici fiscale” , Editura Universitară , București , 2013.

Mosteanu N.R. – “Finanțe publice” , Editura Universitară , București , 2011.

Lazăr C., Matei M., Jean A. – “Finanțe” , Editura Universității Petrol- Gaze , Ploiești , 2007.

Văcărel I. – “Finanțe publice” , Editura Didactică și Pedagogică ,Ediția a IV.a, București , 2003.

Legea 571/2003 privind Codul fiscal , pulicată în Monitorul Oficial .

Legea 500/2002 privind finanțele publice , publicată în M.O. nr 597 din 13 august 2002.

O.G 158/2001 modificată prin O.G.R 2003 privind Regimul accizelor.

www.bnro.ro

www.insee.ro

www.cdep.ro

www.consiliulfiscal.ro

Revista “Tribuna Economică” 2010 – 2013 ( www.tribunaeconomica.ro).

BIBLIOGRAFIE

Haralambie G.A.– “Fiscalitate. Teorie și Aplicații” , Editura Pro Universitaria București, 2013.

Haralambie G.A.– “Finanțe publice”, Editura Pro Universitaria București 2013.

Vacarel I., Gheorghe D. B , Bercea F. , Anghelache G. , Moșteanu T. , Bodnar M., Georgescu F.–“ Finanțe publice” , Editura Didactică si Pedagogică ,Ediția VI. 2007.

Șaguna D.D. , Giga A. – “Drept fiscal .Curs pentru învățământul la distanța” , Universitatea Titu Maiorescu, București.

Șaguna D.D. – “Drept fiscal”, Ediția 5, Editura C.H. Beck, București 2013.

Mosteanu N.R. –“Tehnici fiscale” , Editura Universitară , București , 2013.

Mosteanu N.R. – “Finanțe publice” , Editura Universitară , București , 2011.

Lazăr C., Matei M., Jean A. – “Finanțe” , Editura Universității Petrol- Gaze , Ploiești , 2007.

Văcărel I. – “Finanțe publice” , Editura Didactică și Pedagogică ,Ediția a IV.a, București , 2003.

Legea 571/2003 privind Codul fiscal , pulicată în Monitorul Oficial .

Legea 500/2002 privind finanțele publice , publicată în M.O. nr 597 din 13 august 2002.

O.G 158/2001 modificată prin O.G.R 2003 privind Regimul accizelor.

www.bnro.ro

www.insee.ro

www.cdep.ro

www.consiliulfiscal.ro

Revista “Tribuna Economică” 2010 – 2013 ( www.tribunaeconomica.ro).