Analiza Diagnostic Sc Sa
Cuprins
SINTEZA ANALIZEI DIAGNOSTIC A SC TURISM FELIX SA
1.1. PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. TURISM FELIX S.A
Elemente de identificare
Denumire: S.C. TURISM FELIX S.A.;
Adresa: Loc. Băile Felix, Com. Sânmartin , jud. Bihor;
Nr. de înregistrare ORC: J08/132/1991;
Cod de identificare fiscala: 108526;
Forma juridică: – Persoană juridică română;
– Societate pe acțiuni;
f) Durata de funcționare: nelimitată.
Obiectul de activitate, amplasare, scurt istoric
Comform codului CAEN domeniul principal de activitate al firmei este HOTELURI. De asemenea pe langă serviciile de cazare societatea oferă și servicii de alimentație publică, de tratament specializat, agrement și divertismemt, activități de forare a apei termominerale și activităîi de revânzare a utilităților către alți consumatori, persoane fizice sau juridice.
S.C. TURISM FELIX S.A i-și desfasoară activitatea în stațiunea balneo-climaterică Băile Felix, localizată în partea de Nord-vest a României, la 9 km de Municipiul Oradea și la 20 km de granița cu Ungaria. Statiunea este situată în Câmpia Crișurilor, într-o zonă colinară cu păduri de fag și de stejar, la o altitudine de 140 de metri, Băile Felix concentrează toate atributele unei adevărate stațiuni balneo-climaterice, fiind cea mai mare astfel de stațiune din România.
În 1221 apare prima mărturie documentară asupra Băilor Felix, denumite Termae Varadiensis sau Băile Oradiei. În perioada 1700 – 1721 Felix Heldres descoperă în această zonă izvorul termal numit „Izvorul Felix”. Numele acestuia s-a generalizat cu timpul pentru toată stațiunea. În acea perioadă tratamentul se efectua în bazine despărțite printr-un zid, căptușite cu piatră și acoperite. În anul 1731 se face prima analiză a apelor termale cunoscute până azi pentru proprietățile lor terapeutice și curative. În perioada 1744 – 1772 s-a dat în folosință Hotelul Felix, construindu-se și o clădire care dispunea de câteva camere de cazare, pavilioane pentru bolnavii veniți la tratament și un bazin pentru cei cu boli contagioase. În anul 1885 s-a realizat primul foraj modern asupra Izvorului Balint. La Expoziția Mondială de la Paris din 1896 apelor termale din Băile Felix li se acordă medalia de aur și diploma de onoare.
La sfârșitul secolului XIX-lea și începutul secolului XX, stațiunea Băile Felix cunoaște o dezvoltare deosebită construindu-se hotelul Europa, trei bazine din bârne de lemn, hotelul America (Pavilionul IV), baia America (două bazine), hotelul Victor (Pavilionul I), hotelul Manzhert (Pavilionul III) și Ștrandul cu Turnulețe ( Piscina Apollo).
În perioada 1962 – 1985 stațiunea Felix s-a extins și s-a modernizat, datorită practicării unui turism de masă, cererilor în creștere pentru cura balneară și sporirii debitelor de apă termală obținute prin mai multe forări. Toate acestea au condus la creșterea capacităților de cazare și tratament prin construirea majorității hotelurilor prezente azi în stațiunea Felix.
Obiectivele strategice ale societații, mijloace si tehnici de realizare a acestora.
Conform strategiei propuse de către Consiliu de Administrație s-au fixat următoarele obiectivele pe termen lung și mediu:
creșterea cotei de piață;
schimbarea structurii clienților în sensul creșterii numărului de turiști în capacitățile de 3 stele
atragerea și fidelizarea de noi clienți pentru capacitățile de 3 stele
atragerea unui număr mai mare de turiști străini
formarea segmentului de piață pentru 4 stele
formarea unui nou segment de piață pentru turismul balnear în capacitățile de 2 stele (înlocuirea turismului asistat CNPAS)
creșterea ponderii turismului de afaceri
creșterea ofertelor speciale în perioadele de extrasezon în vederea contracarării efectelor sezonalității.
Obiectivele pe termen scurt (curente) urmărite au fost:
restructurarea managerială
reorganizarea societății pe zone de clasificare, ca urmare a modernizării capacităților de cazare existente
modernizarea hotelurilor
contracararea efectelor sezonalității (creșterea gradului de ocupare în extrasezon)
creșterea profitului, atât prin mobilizarea rezervelor interne, cât și prin ridicarea calității serviciilor oferite
realizarea unei emisiuni de acțiuni prin Ofertă Publică Primară, conform împuternicirii Consiliului de Administrație de către Adunarea Generală a Acționarilor.
Raportându-se la obiectivele și prioritățile asumate, conducerea a stabilit mijloacele și tehnicile de a le realiza, după cum urmează:
s-a făcut o evaluare a echipei manageriale, în urma căreia s-a format o nouă echipă de directori executivi, prin aducerea pentru funcția de Director Economic a doamnei Rodica Ungur (noiembrie 2005), pentru funcția de Director Tehnic a domnului Florian Lazăr (noiembrie 2005), iar pentru funcția de Director Medical a domnului Mircea Tărău (aprilie 2006).
SC TURISM FELIX SA se află în plin proces de reorganizare pe zone de clasificare, ca urmare a modernizării complexelor turistice existente, a capacităților de agrement (ștranduri) și a perspectivelor de realizare a unui complex de 5 stele. Valoarea totală a investițiilor realizate în anul 2006 a fost de 28.004.561 lei, din care la Complexul Internațional 22.803.035 lei.
pentru creșterea gradului de ocupare în extrasezon și sezonul intermediar s-a intensificat procesul de dezvoltare a produselor turistice noi: turismul de conferință (de afaceri), în principal în hotelurile de trei stele și oferta specială proprie în hotelurile de două stele.
cota de piață a SC TURISM FELIX SA în activitatea turistică balneară din România plasează societatea pe poziția de lider în cadrul turismului internațional pentru sănătate și pe un loc fruntaș în cadrul turismul intern. Societatea își propune consolidarea poziției de lider având în vedere creșterea și înăsprirea concurenței pe piața turistică. Astfel, în anul 2005, deținea o cotă de 10,8% pe piața turismului balnear din România, iar în cazul numărului de turiști străini această cotă era de 18,9%. În ceea ce privește înnoptările (zilele-turist), societatea deținea în anul 2005 o cotă de 8,6% pe piața turismului balnear din România, iar în cazul turiștilor străini 26,6%. Cotele de piață sunt calculate pe baza datelor statistice disponibile, furnizate de Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism și de Institutul Național de Statistică. Conform estimărilor Direcției Marketing a societății, aceste poziții sunt păstrate pentru perioada ianuarie-decembrie 2006.
SC Turism Felix SA a obținut în 2006 locul III pe domeniul Hoteluri (întreprinderi mari, la nivel național) în Topul Național al Firmelor Private 2005, alcătuit de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România pe baza profitului obținut, precum și locul IV pe județ la categoria „Întreprinderi mari”.
profitul brut realizat în anul 2006 este de 7,4 milioane lei, depășind cu 5,1% profitul brut estimat în Bugetul de venituri și cheltuieli. Precizăm că această depășire trebuie privită în contextul în care în ultimii ani societatea a înregistrat creșteri spectaculoase ale profitului brut, respectiv de șapte ori în trei ani, în condițiile în care capacități importante au fost scoase din circuitul turistic în vederea modernizării (Complexul Internațional reprezintă aproape jumătate din capacitatea de trei stele).
În anul 2006 s-a realizat cu succes Oferta Publică Primară de vânzare de acțiuni emise de SC Turism Felix SA, prima ofertă realizată de o societate din domeniul turismului. Ca urmare, societatea și-a majorat capitalul social cu 4,75 milioane lei și a realizat o primă de emisiune în valoare de 22,99 milioane lei. Aceste sume au fost utilizate pentru susținerea financiară a programului investițional.
. Principalii indicatori economico-financiari la data de 31.12.2006
Conducerea executivă
Structura capitalului social.
Conform registrului acționarilor comunicat de SC DEPOZITARUL CENTRAL SA la 14.12.2006, capitalul social al societății este deținut de :
1.2. SINTEZA ANALIZEI DIAGNOSTIC
CONCLUZII FINALE:
Potențialul general al S.C. TURISM FELIX S.A. are un nivel mai mult decât satisfăcător. Afacerea se află în creștere. Indicatorii de eficiență prezintă un nivel satisfător și o tendință generală de creștere.
2. Potențialul tehnic și tehnologic al S.C. TURISM FELIX S.A. îl considerăm nesatisfacător deoarece Întreaga perioadă de analiză este marcată de un regres în ceea ce privește eficiența utilizării imobilizărilor corporale la toate capitolele, atât în ceea ce privește profitabilitatea activității cât și volumul de activitate. Pentru trecerea la o utilizare mai eficientă a imobilizărilor corporale se impune menținerea în exploatare doar a capacităților de producție care au un grad de încărcare suficient de mare pentru a funcționa rentabil respectiv cele care sunt capabile să genereze profit.
3. Din punct de vedere al nivelului și gradului de utilizare a potențialului uman S.C. TURISM FELIX S.A. este asigurată satisfăcător cu personal (rezervă de personal, calificare bună, structură bună), iar eficiența utilizării este în general satisfăcătoare și prezintă mic regres pentru ultima perioadă.
4. Potențialul comercial al S.C. TURISM FELIX S.A. se prezintă într-o stare bună, deoarece deține o poziție bună pe piața de desfacere pe care activează, aflându-se în relații bune atât cu furnizorii cât și cu beneficiarii săi, majoritatea relațiilor se desfășoară pe bază de contract.
5. Urmărind analiza situației financiare în detaliu se poate trage concluzia că societatea comercială se găseste într-o situație foarte bună, în special datorită echilibrului financiar cu care se confruntă, dar și datorită structurii adegvate a patrimoniului.
PUNCTE FORTE:
Privind potențialul general
Dimensiunea afacerii care conferă societății o stabilitate avantajoasă.
Tendința afacerii este de creștere.
Structura afacerii pe activități este eficientă.
Autonomia și stabilitatea financiară au nivele foarte bune.
Nu există restricții privind accesul la utilități sau în asigurarea cu resurse umane.
Poluarea se încadrează în limite normale.
Nivelul satisfăcător și tendința de apreciere al indicatorilor de eficiență.
Privind potențialul tehnic și tehnologic
Sructura mijloacelor fixe este corespunzătoare cu domeniul de activitate al firmei.
Valoarea terenurilor este mare și este dată de valoarea de piață
Privind potențialul uman
Existența unui deficit relativ de personal.
Structura personalului după toate criteriile este echilibrată.
În general toți indicatorii de eficiență înregistrează niveluri satisfăcătoare.
Există preocupări privind perfecționarea personalului aflat în curs de calificare.
Privind potențialul comercial
Nomenclatorul de materii prime este stabil, societatea având relații contractuale cu furnizorii de o lungă perioadă de timp.
Nu există restricții în asigurarea cu materiale, în limita în care există resurse financiare disponibile pentru a fi achiziționate.
Aprovizionarea se face în mare parte direct de la furnizor pentru a se reduce costurile de aprovizionare
PUNCTE SLABE:
Privind potențialul general
Flexibilitatea redusă a afacerii.
Cresterea duratei în zile a unei rotatii a stocurilor.
Privind potențialul tehnic și tehnologic
Nivelul și tendința recentă a tuturor indicatorilor de eficiență se află în regres.
Privind potențialul uman
Ponderea cheltuielilor cu personalul în cheltuielile de exploatare este mare și prezintă o tendință e creștere.
1.3. SINTEZA ANALIZEI swot
CONCLUZII FINALE:
SWOT este parte a unei analize mai cuprinzătoare a situației unei organizații, fiind văzută ca unul dintre elementele fundamentale ale formulării strategiei.În principal, analiza situației este asumată pentru a furniza organizației o privire de ansamblu care să conțină cele mai bune informații posibile și care să ajute la înțelegerea forțelor, tendințelor și a cauzelor care pot să intervină pe piață la un moment dat.
Aceste analize generale sunt folosite apoi pentru a lua decizii informate despre e despre zone largi de acțiune, care utilizează avantajul comparativ al organizației și cresc posibilitatea îndeplinirii misiunii sale și, prin aceasta, realizarea scopurilor și obiectivelor sale. Analiza de situație se compune în mod tipic dintr-o componentă externă (macromediul) și una interna (micromediul).
Cu toate acestea, rolul strategiei economice nu trebuie privit numai ca o reacție a firmei la oportunitățile și amenințările mediului. O abordare strategică performantă este aceea în care firma dispune de capacitățile și abilitățile necesare pentru adaptarea continuă și activă a acesteia la exigențele unui mediu imprevizibil, aflat într-o permanentă schimbare.
2. DIAGNOSTICUL POTENȚIALULUI GENERAL.
CONCLUZIE FINALĂ:
Potențialul general al S.C. TURISM FELIX S.A. are un nivel mai mult decât satisfăcător. Afacerea se află în creștere. Indicatorii de eficiență prezintă un nivel satisfător și o tendință generală de creștere.
CONCLUZII PARȚIALE:
1. Dimensiunea afacerii.
Firma are o dimensiune mare, ceea cei oferă o stabilitate mare și o flexibilitate redusă. Tendința dimensiunii firmei este de creștere.
2. Tendința afacerii.
Tendinața afacerii în perioada de analiză este de ușoară creștere.
3. Structura afacerii.
Structura veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor corespunde unei evoluții normale pe tipuri de activități. Structura veniturilor și cheltuielilor din exploatare reflctă o apreciere în modul de formare a lor.
4. Nivelul de îndatorare a firmei.
Gradul de îndatorare a firmei prezintă un nivel foarte bun, iar tendința recentă a acestuia pe total și pe elemente componente este favorabilă.
5. Relațiile firmei cu furnizorii și clienții.
Deși valoarea creditelor acordate de furnizori și cele acordate clienților se încadrează în limitele relativ normale, durata de plată a furmizorilor în 2006 este mare
6. Amplasarea afacerii.
Nu există restricții privind accesul la utilități (apă, energie, canalizare, drumuri, etc.) sau în asigurarea cu resurse umane.
7. Efectele ecologice.
Efectele poluante ale activității desfășurate se încadrează în limitele admise.
8. Eficiența generală a activității firmei.
Pe ultimul an de analiză se observă un nivel considerat normal al principalilor indicatori de eficiență și se manifestă o tendință de apreciere a lor, mai putin a rotatiei stocurilor.
PUNCTE FORTE:
Dimensiunea afacerii care conferă societății o stabilitate avantajoasă.
Tendința afacerii este de creștere.
Structura afacerii pe activități este eficientă.
Autonomia și stabilitatea financiară au nivele foarte bune.
Nu există restricții privind accesul la utilități sau în asigurarea cu resurse umane.
Poluarea se încadrează în limite normale.
Nivelul satisfăcător și tendința de apreciere al indicatorilor de eficiență.
PUNCTE SLABE:
Flexibilitatea redusă a afacerii.
Cresterea duratei în zile a unei rotatii a stocurilor
2.1. DIMENSIUNEA AFACERII.
Clasificarea firmelor după dimensiunea afacerii redă următoarele tipuri: mici, mijlocii și mari. Scopul clasificării este de a aprecia gradul de corelație intre două premise esențiale pentru viabilitatea pe termen lung a unei afaceri. Aceste premise, care caracterizează toate aspectele activității societății, sunt:
stabilitatea afacerii, care, în general, este direct proporțională cu mărimea afacerii;
flexibilitatea afacerii, care în general este invers proporțională cu mărimea afacerii.
Cea mai bună îmbinarea a acestor calități este atinsă de afacerile de dimensiumi mijlocii, celelalte două având o notă inferioră din acest punct de vedere.
Dimensiunea afacerii
Tabelul 2.1.1.
Dimensiunea firmei S.C.TURISM FELIX S.A. este mare, fapt ce î-i conferă o stabilitate mare și o flexibilitate redusă.
Tendința afacerii este de creștere, se observă o creștere a capitalului social, creștere ce a avut loc prin majorare de capital, totodată eficienta utilizării personalului este în crestere, cu un număr mediu de personal mai mic realizându-se o cifră de afaceri mai mare.
2.2. TENDINȚA AFACERII
Scopul aprecierii tendinței afacerii este de a clasifica evoluția firmei după una din situațiile următoare: dezvoltare, menținere sau recesiune.
Formula de calcul pentru indicele de creștere al indicatorului I este următoarea:
bază fixă: ; b) bază în lanț: ;,
pentru ritmul de creștere al indicatorului I fiind următoarea:
,
unde:
– In-1- valoarea indicatorului I în anul n-1 (anul anterior),
-I0- valoarea indicatorului I în perioada de bază,
-n- numărul de ani.
Tendința afacerii
Tabelul 2.2.1.
Pe baza datelor prezentate în lucrare, în special pe baza analizei situației financiare, se poate concluziona că tendința afacerii este de creștere în perioada de analiză.
Cifra de afaceri reprezintă unul din obiectivele strategice ale intreprinderii, deoarece este criteriul major după care se judecă performanțele intreprinderii in mediul concurențial în care aceasta activează. Cifra de afaceri reflectă volumul global al activității unei intreprinderi intr-o perioadă de gestiune. În ansamblul ei afacerea prezintă o tendință de creștere, cu un ritm mediu anual de 8,09%. Nivelul indicatorului s-a realizat într-o măsură covârsitoare pe seama producției vândute (venituri din activitatea de bază), fapt ce reprezintă un lucru favorabil din punct de vedere al obiectului de activitate.
Ponderea cifrei de afaceri în veniturile din exploatare a fost de 94,52%, iar în veniturile totale de 93,06% la finele ultimului analizat, ceea ce reflectă o situație normală din punct de vedere al modului de constituire al veniturilor societății.
2.3. STRUCTURA AFACERII
2.3.1. STRUCTURA AFACERII PE TIPURI DE ACTIVITĂȚI
Scopul aprecierii structurii afacerii este de a identifica modul în care activitațile contribuie la formarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor firmei.
Evoluția principalelor categorii de venituri, cheltuieli și rezultate
Tabelul 2.3.1.1.
La finele ultimului an analizat în totalul veniturilor ponderea majoritară (98,55%), este deținută de veniturile din activitatea de exploatare, care împreună cu veniturile financiare (1,45%) au un nivel al activității curente de 100%, situație ce este mai mult decât satisfăcătoare pentru firmă. Nu se realizează venituri din activitatea excepțională. Tendința generală a veniturilor este de o creștere, realizată atât pe seama creșterii veniturilor din exploatare, cât și a celor financiare.
La finele ultimului an analizat în totalul cheltuielilor ponderea majoritară (99,7%), este deținută de cheltuielile din activitatea de exploatare, care împreună cu cheltuielile financiare (0,3%) dau un nivel normal al structurii cheltuielilor activității curente de 100%. Tendința generală a cheltuielilor este de o creștere, realizată pe seama creșterii cheltuielilor din exploatare, celelalte categorii de cheltuieli realizând o mica scădere în dinamica perioadei de analiză.
Veniturile și cheltuielile firmei cresc, iar ritmul lor diferit de evoluție, reflectat prin modificarea structurii, face ca modul de formare a rezultatului brut al exercițiului să se aprecieze la finele ultimului an, aceasta realizându-se pe seama diferențelor favorabile dintre veniturile și cheltuielile aferente activității de exploatare, menționând ca la finele ultimului an de analiză rezultatul din exploatare este ușou mai mic decât în 2005. Tendința rezultatului brut al exercițiului este de creștere, în 2005 realizându-se un rezultat mult mai mare față de anul 2004, în ultimul an creșterea rezultatului brut este mai lentă și este realizată pe seama unei mai bune gestionari a activității financiare.
CONCLUZIE:
Se consideră că structura veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor corespunde unei evoluții normale pe tipuri de activități, cu toate că în anul 2006 nu s-a reușit o creștere a profitului din activitatea de exploatare.
2.3.2. STRUCTURA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR DIN EXPLOATARE.
Evoluția structurii veniturilor din exploatare
Tabelul 2.3.2.1.
La finele anului 2006, cifra de afaceri deținea ponderea majoritară (94,52%) din veniturile din exploatare, prezentând o tendință de scădere, în 2006 fiind mai mică cu 3,87% față de 2004. De menționat este faptul că veniturile din producția vândută, primul elememt ca pondere în veniturile din exploatare, s-au redus cu 4,92% față de anul 2004, modificarea structuri zilelor turist neputând acoperi diminiarea numărului acestora, aceasta fiind considerată o situație negativă.
Evoluția structurii cheltuielilor din exploatare
Tabelul 2.3.2.2.
După cum se observă în tabelul de mai sus structura cheltuielilor de exploatare este asemanatoare pe întreaga perioadă de analiză. Ponderea cea mai mare o reprezintă cheltuielile cu personalul, care în 2006 reprezentau 39,84% din cheltuielile de exploatare, pondere mai mare cu 3,34% față de anul 2004. De asemenea o pondere semnificativă în cheltuielile de exploatare o au cheltuielile cu materialele (utilități, materii prime și materiale consumabile, obiecte de inventar). Totodată cheltuielile cu mărfurile reprezentau în 2006, 14,86% din cheltuielile de exploatare, iar dacă luăm în considerare obiectul de activitate al societatii, nivelul indicatorului se situează în paramentri optimi. Ponderea cheltuielilor cu serviciile și lucrările executate de terți este de 4,83% în 2006, mai mică decât în 2004 când ele reprezentau 8,33% din cheltuielile de exploatare. Acest fapt se datoreaza unei mai bune gestionări a programului de investiții și reparații, accentuându-se latura de modernizări de natură investițională.
2.4. NIVELUL DE ÎNDATORARE A FIRMEI.
Evoluția gradului de îndatorare a firmei
Tabelul 2.4.1.
Rata de îndatorare globală reflectă ponderea tuturor datoriilor pe care le are firma în pasivul total al acesteia. Valoarea maxim admisibilă a acestui indicator este de 66%. Rata îndatorării globale s-a redus substanțial pe întreaga perioadă de analiză, prezentând un nivel de 5,81% în ultimul an analizat, nivel cu jumatate mai mic decât în 2004, tendința fiind excelentă.
Ratele ce îndatorare pe termene de exigibilitate:
2.a.) Rata datoriilor pe termem mediu și lung reflectă gradul de îndatorare prin împrumuturi pe termen mediu și lung, adică ponderea acestor tipuri de resurse în total, având o valoare maximă de 33%. SC TURISM FELIX SA nu are datorii pe termen mediu și lung.
2.b.) Rata datoriilor curente reflectă masura în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la finanțarea activității, având o valoare maxim recomandată de 50%, deoarece peste acest nivel ar compromite stabilitatea financiară. În cazul societății analizate, aceasta neavând datorii pe termen mediu și lung, rata datoriilor curente este identică cu rata de îndatorare globală.
3) Ratele de îndatorare pe destinații în finanțare:
3.a.) Rata datoriilor din exploatare arată ponderea acestor resurse din exploatare în total. Nivelul acestora s-a redus pentru ultima perioadă analizată, ajungând la 5,08% la finele anului 2006, fiind cu 5,43% mai mică față de anul 2004. Acest lucru se datorează sporirii vitezei de rotație, firma achitând cu mai mare ușurință aceste tipuri de obligații.
3.b.) Rata datoriilor nonfinanciare din afara exploatării arată ponderea acestor resurse financiare în total. Nivelul acestui indicator este nesemnificativ prin marimea sa, având valori între 1,47% în 2004 si 0,73% în 2006, tendința lor fiind de scădere.
3.c.) Rata creditelor bancare pe termen scurt reflectă ponderea acestor resurse financiare în total. SC TURISM FELIX SA nu are credite pe termen scurt.
CONCLUZIE:
Gradul de îndatorare a firmei prezintă un nivel foarte bun, iar tendința acestuia pe total și pe elemente componente este favorabilă..
2.5. RELAȚIILE FIRMEI CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII.
Relațiile firmei cu furnizorii și clienții
Tabelul 2.5.1.
Ratele de gestiune a clienților exprimă creditul-client acordat de firmă, adică durata medie în zile de încasare a contravalorii mărfurilor de la beneficiari. Practic indică decalajul mediu de zile între data facturării și data încasării contravalorii mărfurilor vândute. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor față de clienți este de 12 rotații pe an, care corespunde unei durate medii de încasare de 30 de zile. Nivelul indicatorului la finele ultimului an analizat a fost de 13 de zile, valoare acceptabilă.
Ratele de gestiune a furnizorilor exprimă creditul-furnizor primit de firmă, adică durata medie în zile de plată a contravalorii mărfurilor achiziționate de la furnizori. Practic indică decalajul mediu de zile între data facturării și data plății contravalorii mărfurilor cumpărate. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor față de furnizori este de 12 rotații, care corespunde unei durate medii de plată a facturilor de 30 de zile. Nivelul indicatorului la finele ultimului an analizat a fost de 66 de zile. Volumul indicatorului este influentat de investiția derulată la Complex International, și anume prin faptul că executantul nu î-și respectă termenele de predare al facturilor, ele urmând a fi decontate în primele luni ale anului 2007.
CONCLUZIE:
Apreciem că situația a fost favorabilă, deoarece durata de plată a furnizorilor era mai mare decât cea de încasare de la clienți, având impact pozitiv asupra trezoreriei din exploatare. Deși valoarea creditelor acordate de furnizori și cele acordate clienților se încadrează în limitele relativ normale, durata de plată a furmizorilor în 2006 este mare.
2.6. AMPLASAREA AFACERII
Nu există restricții deosebite privind accesul la utilități (apă, energie, canalizare, drumuri, etc.).
Asigurarea cu resurse umane din zonă nu constituie o restricție în desfășurarea activității.
Având în vedere domeniul de activitate, se poate spune că societatea a beneficiat de facilități fiscale prin scutirea de TVA a serviciilor de tratament medical și practicând o cota redusă de TVA de 9 %, pentru serviciile de cazare hoteliera.
2.7. EFECTELE ECOLOGICE
Efectele poluante ale activității desfășurate se încadrează în limitele admise.
Nu au fost aplicate sancțiuni pentru depășirea limitelor admisibile.
2.8. EFICIENȚA GENERALĂ A ACTIVITĂȚII FIRMEI
Eficiența economică generală
Tabelul 2.8.1.
În ultimul an de analiză, productivitatea valorică a muncii cu bază de calcul cifra de afaceri are un nivel satisfăcător, iar tendința acesteia este de creștere, nivelul indicatorului fiind cu 17,61% mai mare decât în anul precedent.
Randamentul imobilizărilor corporale, descrește în 2006 cu 54,3%, față de anul 2005. Explicația acestei situații o reprezintă faptul că nivelul imobilizărilor a crescut în anul 2006 cu aproximativ 197,8%, pe seama unei reevaluări a imobilizărilor corporale.
Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii stocurilor este de 8 rotații, care corespunde unui termen mediu de revenire sub forma bănească de 45 de zile. Duratele de rotație a stocurilor se încadrează în limitele normale pe întreaga perioadă analizată. În anul 2006 numărul de rotații al stocurilor scade la 20 de la 57, crescând astfel durata în zile a rotației stocurilor de la 6 zile la 18 zile.Datorită nivelului din ultimul an putem aprecia că tendința gestiunii stocurilor se situează intr-o situațiie descendentă.
Rata rentabilității comerciale arată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența valorificării produselor societății. Firma dispune de o rentabilitate bună din punct de vedere comercială, însă la nivelul ultimului an de analiză se realizează o depreciere cu 1,24% față de anul 2005.
CONCLUZIE:
Pe ultimul an de analiză se observă un nivel considerat normal al principalilor indicatori de eficiență și se manifestă o tendință de apreciere a lor, mai putin a rotatiei stocurilor.
3. DIAGNOSTICUL POTENȚIALULUI TEHNIC
CONCLUZIE FINALĂ:
Potențialul tehnic și tehnologic al S.C. TURISM FELIX S.A. îl considerăm nesatisfacător deoarece chiar dacă structura mijloacelor fixe este adegvată obiectului de activitate al firmei, eficiența utilizării lor se afla în regres pe toate nivelele.
CONCLUZII PARȚIALE:
1. Asigurarea cu mijloace fixe
a) Se poate concluziona că atât valoarea cât și structura imobilizărilor corporale sunt nesatisfăcătoare specificului intreprinderii, cu mențiunea ca valoarea este rezultatul unei reevaluări și că ea denotă un proces investițional și de modernizare slab, iar structura reflectă o pondere foarte mare a imobilizărilor inactive (terenuri).
b) Pe amsamblul mijloacelor fixe, se manifestă un grad mediu de uzură reletiv acceptabil, cele mai uzate fiind cele din grupa alte instalatii tehnice si mijloace de transport.
2. Eficiența utilizării mijloacelor fixe
Întreaga perioadă de analiză este marcată de un regres în ceea ce privește eficiența utilizării imobilizărilor corporale la toate capitolele, atât în ceea ce privește profitabilitatea activității cât și volumul de activitate. Pentru trecerea la o utilizare mai eficientă a imobilizărilor corporale se impune menținerea în exploatare doar a capacităților de producție care au un grad de încărcare suficient de mare pentru a funcționa rentabil respectiv cele care sunt capabile să genereze profit
PUNCTE FORTE:
Sructura mijloacelor fixe este corespunzătoare cu domeniul de activitate al firmei.
Valoarea terenurilor este mare și este dată de valoarea de piață.
PUNCTE SLABE:
Nivelul și tendința recentă a tuturor indicatorilor de eficiență se află în regres.
3.1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR ACTIVE
Principalele capacități de cazare, alimentație publică și tratament ale societății constau în trei complexe hoteliere de trei stele (Termal, Nufărul și Internațional1)) cu o capacitate totală de 852 locuri de cazare, 1.140 locuri alimentație publică, 800 locuri tratament balnear și alte facilități, cinci complexe hoteliere de două stele (Poienița, Mureș, Someș, Unirea și Lotus2)) cu o capacitate totală de 1.968 locuri de cazare, 1.985 locuri alimentație publică, 1.400 locuri de tratament balnear și alte facilități și un complex hotelier de o stea (Felix) cu 238 locuri de cazare. În afară de aceste complexe societatea are în exploatare două ștranduri (Apollo și Felix), complexul turistic și de alimentație publică Poiana, care include vile și pavilioane pentru cazare și alte capacități, astfel: 80 locuri de cazare, Restaurant Pensiune cu 400 locuri, Cafe-Bar Poiana cu 52 de locuri, Fast-Food Poiana cu 136 de locuri, Sală multifuncțională cu 300 de locuri. În total societatea dispune de 3.138 locuri de cazare, 3.713 locuri alimentație publică și 2.800 locuri în bazele de tratament (inclusiv Policlinica Felix).
Prin licența de concesiune pentru exploatare nr. 646/04.08.2000 Agenția Națională pentru Resurse Minerale a concesionat S.C. Turism Felix S.A. pentru o perioadă de 20 de ani, cu posibilitatea de prelungire pentru perioade succesive de câte 5 ani, toate resursele de apă termominerală ale stațiunii rezultate din captările forate, ceilalți agenți economici utilizând apa termominerală în baza contractelor de livrare încheiate cu societatea.
În anul 2003 a fost modernizat complexul hotelier Termal (hotel de 3*, bază de tratament, restaurant, bar, două săli de conferință). În anul 2004 a fost modernizat hotelul Nufărul (hotel de 3*, restaurant, bar, sală de conferințe).
În anul 2005 (noiembrie) a fost demarat programul de modernizare și extindere a agrementului Complexului Internațional (hotel de 3*, bază de tratament de 4*, două restaurante, bar, două săli de conferință, două bazine interioare, 3 piscine în exterior) cu punerea în funcțiune în luna aprilie 2007. A fost disponibilizată (în vederea modernizării și repunerii în circuitul turistic) o vilă prin mutarea întregului personal în birouri noi realizate prin reamenajarea unei părți importante din vechea „Policlinică” (aripa unde se realiza tratamentul cu nămol, procedură la care s-a renunțat cu mulți ani în urmă, construcție insalubră și în pericol de prăbușire).
În anul 2006 s-a pus în funcțiune o unitate tip fast-food la Complex Poiana, un sistem de 3 tobogane în Ștrand Felix, s-a modernizat bazinul dreptunghiular din ștrand Apollo, s-a înlocuit parțial tâmplăria la Hotel Someș și Unirea.
3.2. ACTIVITATEA DE INVESTIȚII ȘI REPARATII
În anul 2006 a fost realizat un volum de investiții de 28.004.561 lei, concretizat în următoarele lucrări :
Principalul obiectiv investițional în 2006 a fost „Modernizarea și extinderea Complexului Internațional”, pentru care s-au executat și decontat lucrări în valoare de cca. 23 milioane lei, urmând a fi pus în funcțiune în prima parte a anului 2007. Complexul Internațional, în urma investiției, deține cea mai modernă bază de tratament din țară, dispune de 340 de locuri de cazare, restaurant, bar, săli de conferință și trei piscine exterioare. Primii turiști (germani) vor intra, conform contractelor încheiate, în luna aprilie a anului curent.
În anul 2006 au fost realizate lucrări de modernizare la Complexul Apollo, în valoare de 955.400 lei, urmând ca acestea să fie finalizate în cursul anului 2007. De asemenea, a fost realizat un mini aqua-parc (cu cinci piste de tobogane acvatice) în cadrul Ștrandului Felix, a fost modernizat sistemul de acces, iar bazinul de copii a fost dotat cu jocuri, valoarea totală a acestor lucrări fiind de 2.177.854 lei.
În cadrul Complexului Poiana a fost dat în folosință un Fast-food, ale cărui lucrări au fost în sumă de 976.468 lei. În cadrul Complexului Nufărul a fost pregătită instalația de climatizare în valoare de 48.250 lei, rămânând de instalat numai chillerul în prima parte a anului 2007. De asemenea, s-a realizat parțial lucrarea de reabilitare a spațiului de la etajul X din Complexul Termal, în valoare de 47.626 lei.
În vederea încadrării în totalitate în prevederile legislației sanitare și sanitar-veterinare pentru bucătăriile de la complexele Unirea, Poienița și Someș a fost înlocuită tâmplăria exterioară, în valoare de circa 289.000 lei. Prin această investiție s-a realizat și reabilitarea din punct de vedere termic pentru aceste spații.
Au fost selectați proiectanții pentru realizarea proiectului de modernizare a Complexului Lotus la nivel de 3*, realizarea Planului Urbanistic Zonal pentru partea de vest a stațiunii, realizarea proiectelor pentru instalații de climatizare la Complex Termal și Hotel Nufărul, precum și pentru Complex Apollo.
În același timp, în cadrul centrelor de profit a fost realizat un volum de reparații de 151.783 lei și 340.014 lei lucrări de întreținere.
3.3. ASIGURAREA CU IMOBILIZĂRI CORPORALE
3.3.1. VALOAREA ȘI STRUCTURA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Nivelul, structura și dinamica imobilizărilor corporale
Tabelul 3.3.1.1.
Din datele prezentate se poate observa că valoarea terenurilor și construcțiilor se găsește într-o creștere rapidă pe perioada de analiză, în special datorită unei reevaluării, a terenurilor în 2005, în 2006 reevaluandu-se atât terenurile cât și construcțiile. Scade însă valoarea mijloacelor fixe, pe seama amortizării lor.
În ceea ce privește structura imobilizărilor corporale se constată:
– ponderea cea mai mare în imobilizările corporale o dețin terenurile (52,67% în 2006), creșterea se datorează reevaluarii acestora.
– Construcțiile au o pondere de 22,95% din totalul imobilizărilor corporale. Și în acest caz cresterea se datorează reevaluarii.
– mijloacele fixe au o pondere de mumai 2,81% in 2006.
– imobilizările în curs au un nivel foarte ridicat in ultimul an de analiză (21,58%), investițiile fiind de mare anvergură derulându-se pe o perioada mai mare de timp.
CONCLUZIE:
Se poate concluziona că atât valoarea cât și structura imobilizărilor corporale sunt nesatisfăcătoare specificului intreprinderii, cu mențiunea ca valoarea este rezultatul unei reevaluări și că ea denotă un proces investițional și de modernizare slab, iar structura reflectă o pondere foarte mare a imobilizărilor inactive (terenuri).
3.3.2. STAREA MIJLOACELOR FIXE
Nivelul gradului mediu de uzură
Tabelul 3.3.2.1.
Starea generală și pe grupe a mijloacelor fixe
Tabelul 3.1.2.2.
Se observă un nivel ridicat al uzurii mijloacelor fixe, ceea ce denotă o necorespunzătoare înzestrare tehnică, fiind nevoie de investiții în acest segment,
Creșterea nivelului clădirilor s-a realizat nu pe bază de investiții ci datorită reevaluării acestora în 2006.
CONCLUZIE:
Pe amsamblul mijloacelor fixe, se manifestă un grad mediu de uzură reletiv acceptabil, cele mai uzate fiind cele din grupa alte instalatii tehnice si mijloace de transport.
3.4. EFICIEȚA UTILIZĂRII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE.
Eficieța utilizării imobilizărilor corporale
Tabelul 3.3.1.
Pe perioada de analiză se poate observa că nivelul randamentului imobilizărilor corporale, care apreciază eficiența utilității lor din perspectiva volumului de afaceri, prezentă o panta descendentă. Aceasta se traduce prin creșterea volumului necesar de consum de imobilizări corporale necesare realizării volumului de activitate, ceea ce este considerat a fi un aspect negativ, de înrăutățire a eficienței utilizării imobilizărilor corporale.
Gradul de înzestrare tehnică a muncii cu imobilizări corporale a înregistrat o creștere de 338,3% la finele anului 2006 față de anul 2004. Acest fapt este considerat un aspect pozitiv deoarece această creștere în structură î-i corespunde o valoare ridicată a indicatorului (a crescut de la 1,20 la 4,06 Lei).
Producția exercițiului la 1000 lei imobilizări corporale scade în anul 2006 la 160 lei față de 611 lei cât era în 2004. Aceasta scădere se datorează reevaluarii imobilizărilor corporale, creșterea valorii acestora nefiind acoperită de o creștere a producției exercițiului. Aceași explicație este valabilă și pentru ceilalți indicatori de eficientă.
Potențialul de reînnoire arată măsura în care valoarea imobilizărilor corporale ar putea fi reconstituită pe seama capacității de autofinanțare. La finele anului 2006, valoarea netă a imobilizărilor corporale ar fi putut fi reconstituită pe seama capacității de autofinanțare a firmei de 0,06 ori, ceea ce înseamnă un deficit de autofinanțare de 99,4%.
CONCLUZIE:
Întreaga perioadă de analiză este marcată de un regres în ceea ce privește eficiența utilizării imobilizărilor corporale la toate capitolele, atât în ceea ce privește profitabilitatea activității cât și volumul de activitate. Pentru trecerea la o utilizare mai eficientă a imobilizărilor corporale se impune menținerea în exploatare doar a capacităților de producție care au un grad de încărcare suficient de mare pentru a funcționa rentabil respectiv cele care sunt capabile să genereze profit
4. DIAGNOSTICUL POTENȚIALULUI UMAN.
Obiectivul diagnosticului potențialului uman constă în aprecierea stării acestui potențial prin numărul, structura, comportamentul și calificarea personalului.
Concluziile sunt formulate pe baza datelor prezentate detailat începând cu punctul 1 al capitolului.
CONCLUZIE FINALĂ:
Din punct de vedere al nivelului și gradului de utilizare a potențialului uman S.C. TURISM FELIX S.A. este asigurată satisfăcător cu personal (rezervă de personal, calificare bună, structură bună), iar eficiența utilizării este în general satisfăcătoare și prezintă mic regres pentru ultima perioadă.
CONCLUZII PARȚIALE:
1. Asigurarea cu personalul.
a) Din perspectiva asigurării cantitative cu personal în funcție de volumul real de activitate, în ultimul an firma avea un deficit relativ de personal, fapt ce s-a echivalat într-un nivel satisfăcător și o dinamică corespunzătoare a activității muncii.
b) Din perspectiva asigurării calitative (calificarea personalului), starea firmei este acceptabilă, funcțiile ce necesită personal cu pregătire superioară fiind ocupate în mod corespunzător, manifestându-se însă o slabă tendință de creștere a personalului calificat în favoarea celui necalificat.
c) Din perspectiva asigurării în corelație cu specificul activității, (structura personalului), starea firmei este la un nivel satisfăcător, toate cele trei mari categorii de personal (conducere, TESA, de execuție), aflându-se în echilibru din punct de vedere al domeniului de activitate.
2. Renumerarea personalului.
Pe ansamblul firmei venitul salarial mediu brut se află la un nivel corespunzător din punct de vedere al legislației în vigoare și al puterii de cumpărare.
3. Eficiența utilizării personalului.
Indicatorii de eficiență ai utilizării personalului, prezintă nivele satisfăcătoare mai puțin profitul din exploatare la 1000 lei cheltuieli de personal și profitul net la 1000 lei cheltuieli de personal.
PUNCTE FORTE:
Existența unui deficit relativ de personal.
Structura personalului după toate criteriile este echilibrată.
În general toți indicatorii de eficiență înregistrează niveluri satisfăcătoare.
Există preocupări privind perfecționarea personalului aflat în curs de calificare.
PUNCTE SLABE:
Ponderea cheltuielilor cu personalul în cheltuielile de exploatare este mare și prezintă o tendință e creștere.
4.1. ASIGURAREA CU PERSONALUL.
4.1.1. ASIGURAREA CU NUMĂRUL DE PERSONAL.
Asigurarea cantitativă cu personal urmărește concordanța dintre numărul de salariați existenți și cei necesari pentru realizarea obiectivelor propuse.
Numărul de personal
Tabelul 4.1.1.1.
La finele ultimului an de analiză, productivitatea muncii exprimată valoric, având bază de calcul cifra de afaceri a avut un nivel satisfăcător având o tendință de îmbunătățire cu 39,78% față de anul 2004 și cu 17,61% față de 2005, având un ritm mediu anual de creștere de 18,23%. Aceasta denotă o sporire în termeni reali a eficienței utilizării personalului.
Abaterea relativă a numărului de salariați, în perioada analizată se prezintă astfel:
a) În 2005 față de 2004:
– În anul 2005, dacă s-ar fi menținut nivelul productivității muncii din anul 2004, ar fi necesari 1047 salariați pentru realizarea volumului de activitate, sau astfel spus, în anul 2005 s-a realizat o rezervă de personal de 166 salariați
b) La finele anului 2006 față de anul 2005:
– Pentru a realiza volumul de activitate din 2006 cu productivitatea din 2005 ar fi fost necesari 934 salariați, adică în anul 2006 s-a înregistrat o economie relativă (deficit) de 140 salariați.
Se poate concluziona că în perioada analizată S.C. TURISM FELIX S.A. a fost asigurată de personal, aceasta realizând o economie relativă de 166 și respectiv 140 salariați, fapt ce s-a echivalat într-un nivel satisfăcător și o dinamică corespunzătoare a productivității muncii.
4.1.2. CALIFICAREA PERSONALULUI
Calificarea personalului urmărește concordanța dintre nivelul de calificare al salariaților și cerințele impuse de activitatea desfășurată de întreprindere.
Calificarea personalului
Tabelul 4.1.2.1.
Personalul utilizat de societate prezintă un nivel de calificare aflat în limitele normale, ponderea angajaților calificați (studii medii, maiștrii, studii superioare) fiind de 51,25% în timp ce personalul necalificat este în proporție de 48,75%. Din punct de vedere al activității firma necesită mai ales personal cu experiență decât calificare înaltă.
Funcțiile care necesită personal cu pregătire superioară sunt ocupate de personal calificat corespunzător.
Din perspectiva asigurării cu personal calificat, starea firmei este acceptabilă, tendința este de ușoară creștere a ponderii personalului calificat în defavoarea celui necalificat.
4.1.3. STRUCTURA PERSONALULUI
Aprecierea structurii personalului se face în funcție de specificul activității după mai multe criterii: structura personalului pe categorii, structura personalului după vechime în muncă, structura personalului după categorii de vârstă, structura personalului după sexe.
4.1.3.1. STRUCTURA PERSONALULUI PE CATEGORII
Situația personalului pe categorii
Tabelul 4.1.3.1.1.
Personalul de execuție deține ponderea majoritară în totalul salariaților (85,77%) și prezintă o tendință de scădere lentă.
Personalul administrativ avea o pondere de 10,33% în ultimul an de analiză, structura lor modificându-se în sens pozitiv la nivelul anilor de analiză.
Personalul de conducere corespunde nevoilor firmei.
CONCLUZIE:
Structura personalului pe categorii de personal este relativ bine corelată cu specificul activității, toate cele trei categorii de personal prezentând tendințe satisfăcătoare.
4.1.3.2. STRUCTURA PERSONALULUI DUPĂ VECHIME ÎN MUNCĂ
Structura personalului după vechime în muncă
Tabelul 4.1.3.2.1.
Structura medie a personalului după vechimea în muncă este relativ echilibrată dat fiind faptul că personalul cu o vechime de până la 5 ani și cel de peste 20 ani deține 48,86% din totalul personalului, diferențele dintre cele două grupe fiind mare. Nu se manifestă tendința spre egalitatea dată de ecuația, unde:
– – personal cu vechime de până la 5 ani;
– personal cu vechime cuprinsă între 6 și 20 ani;
– personal cu vechime de peste 20 ani.
Prin această măsură s-ar asigura îmbinarea experienței și maturității profesionale a celor în vârstă cu inițiativa și dinamismul celor tineri.
Chiar dacă structura personalului după vechime nu este tocmai echilibrată acest aspect nu este tocmai negativ dat fiind obiectul de activitate.
4.1.3.3. STRUCTURA PERSONALULUI DUPĂ CATEGORII DE VÂRSTĂ
Structura personalului după categorii de vârstă
Tabelul 4.1.3.3.1.
Structura personalului după vârstă este relativ echilibrată, balanța aplecându-se spre cei cu vârsta între 30 și 50 ani ce reprezintă 61,8% din totalul personalului, existând în această situație tendința de egalitate dată de ecuația , unde:
– – personal cu vârsta de până la 30 ani;
– personal cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 ani;
– personal cu vârsta de peste 50 ani.
4.1.3.4. STRUCTURA PERSONALULUI DUPĂ SEXE
Structura personalului după sexe
Tabelul 4.1.3.4.1.
Structura personalului pe sexe este preponderent feminin.
4.2. RENUMERAREA PERSONALULUI.
Renumerarea medie a personalului pe ansamblul firmei
Tabelul 4.2.1.
Pe ansamblul firmei venitul salarial mediu net prezintă fluctuații de mică anvergură, el situându-se la un nivel corespunzător atât din punct de vedere al normelor legale în vigoare, în ultimul an de analiză un salariat câștigând un venit mediu lunar de 1.373 lei.
4.3. EFICIENȚA UTILIZĂRII PERSONALULUI
Eficiența utilizării personalului
Tabelul 4.3.1.
Ponderea cheltuielilor cu personalul în totalul cheltuielilor de exploatare a fost de 40% la finele anului 2006, crescând însă cu 4% pe întreaga perioadă de analiză. În structura cheltuielilor de exploatare cele cu personalul înregistrează o pondere aflată într-o creștere lentă, fapt pe care îl considerăm ca fiind un element negativ.
Cheltuielile de personal medii anuale pe salariat au crescut cu 43,7% pentru ultima perioadă analizată, nivelul lor fiind foarte distanțat de cel al productivității muncii, fapt ce reprezintă un avantaj în ceea ce privește eficiența utilizării personalului.
În ultimul an de analiză, productivitatea valorică a muncii cu bază de calcul cifra de afaceri are un nivel satisfăcător, iar tendința acestuia este de creștere. Creșterea productivității muncii se datorează în mare parte creșterii volumului de activitate, corelat cu o rezervă relativă de personal față de aceasta.
În ultimul an de analiză, valoarea adăugată medie realizată de o persoană are un nivel satisfăcător, tendința acesteia este de descreștere cu 17,51% în ultimul an, față de anul precedent.
Cheltuielile de personal la 1000 lei cifră de afaceri, reprezintă eficiența utilizării personalului sub aspectul consumului de muncă. Nivelul acestui indicator reflectă o pondere însemnată a cheltuielilor cu personalul (34,9%) în totalul cifrei de afaceri. Indicatorul prezintă o tendință de reducere cu 6,68% în anul 2005 față de anul 2004, în anul 2006 crește însă cu 10,17% față de anul 2005. Pentru anul 2006 se poate concluziona din acest punct de vedere căci creșterea cheltuielilor cu personalul nu este justificată printr-o creștere cel puțin în aceași masură a cifrei de afaceri.
Cheltuielile de personal la 1000 lei valoare adăugată exprimă capacitatea personalului de a crea valoare adăugată prin consum de muncă. Indicatorul înregistrează un nivel ridicat. Trebuie precizat însă că în ultimul an de analiză, 1000 lei valoare adăugată sau creat cu 552 lei cheltuieli de personal. Ceea ce reprezintă o reducere cu 2,9% față de anul 2004, și o creștere cu 14,28% față de anul 2005. Astfel firma cheltuia tot mai mult cu personalul pentru obținerea unei unități de valoare adăugată. Din acest punct de vedere tendința este nefavorabilă.
Profitul din exploatare la 1000 lei cheltuieli de persoanal exprimă profitabilitatea utilizării personalului. Valoarea acestui indicator la finele anului 2006 este nesatisfăcătoare, firma obținând un profit din exploatare de 523 lei la 1000 lei cheltuieli de personal. Nivelul indicatorului în anul 2006 a scăzut față de anul precedent cu 8,16%. Cu toate că tendința este relativ bună nu putem aprecia că valoarea acestui indicator este o situație pozitivă.
Profitul net la 1000 lei cheltuieli de persoanal exprimă profitabilitatea netă a utilizării personalului. Valoarea acestui indicator este nesatisfăcătoare, 1000 lei cheltuieli de persoanal realizând un profit de 484 lei la finele ultimului an de analiză.
CONCLUZIE:
Indicatorii de eficiență ai utilizării personalului, prezintă nivele satisfăcătoare mai puțin profitul din exploatare la 1000 lei cheltuieli de persoanal și profitul net la 1000 lei cheltuieli de persoanal.
5. DIAGNOSTICUL POTENȚIALULUI COMERCIAL.
Formularea concluziilor privind diagnosticul comercial s-a făcut pe baza datelor prezentate în analiza de detaliu de la piața de aprovizionare și piața de desfacere.
CONCLUZIE FINALĂ:
Potențialul comercial al S.C. TURISM FELIX S.A. se prezintă într-o stare bună, deoarece deține o poziție bună pe piața de desfacere pe care activează, aflându-se în relații bune atât cu furnizorii cât și cu beneficiarii săi, majoritatea relațiilor se desfășoară pe bază de contract.
CONCLUZII PARȚIALE:
1. Piața de aprovizionare.
Activitatea de aprovizionare nu constituie un impediment în desfășurarea activității. Aprovizionarea este caracterizată prin stabilitate, datorită stabilității nomenclatorului de servicii și existenței relațiilor tradiționale, pe bază contractuală cu furnizorii. Modul de formare în structură a cheltuielilor prezintă o situație normală în raport cu necesitățile firmei, și prezintă o tendință de înbunătățire.
2. Piața de desfacere.
Activitatea principală a societății este HOTELURI – cod CAEN 5510, constând în tratament balnear, alimentație publică și agrement, turism intern și internațional, exploatarea surselor de apă termominerală și distribuirea acestora pe baza licenței de concesionare a dreptului de exploatare a apelor termale. Din punct de vedere al structurii cifrei de afaceri, și având în vedere și dinamica recenta manifestată, putem afirma că firma realiza marea majoritate a cifrei de afaceri pe baza obiectului principal de activitate. Agentul economic are relații bune cu majoritatea beneficiarilor, relațiile cu aceștia fiind în majoritate de natură contractuală.
5.1. PIAȚA DE APROVIZIONARE.
Sursele principale de aprovizionare și participarea acestora la asigurarea cu materii prime, sunt prezentate în tabelele următore:
Principalele surse de aprovizionare
Tabelul 5.1.1.
Principalele surse de aprovizionare a mărfurilorsi a materiei prime
Tabelul 5.1.2.
Nomenclatorul de materii prime este stabil, societatea având relații contractuale cu furnizorii de o lungă perioadă de timp.
Nu există restricții în asigurarea cu materiale, în limita în care există resurse financiare disponibile pentru a fi achiziționate.
Majoritatea aprovizionărilor se fac pe bază de relații contractuale.
Aprovizionarea se face în mare parte direct de la furnizor pentru a se reduce costurile de aprovizionare.
Sursele principale de cheltuieli
Tabelul 5.1.3.
Cheltuielile materiale continuă să dețină majoritatea în consumurile externe deși ponderea lor se reduce ușor în favoarea cheltuielilor cu mărfurile, cheltuielile cu serviciile și lucrările executate de terți reducându-se la rândul lor.
În cadrul cheltuielilor materiale ponderea cea mai mare o dețin cheltuielile cu utilitățile, aflate în creștere ca urmare a sporirii prețușui de aprovizionare..
Modul de formare în structură a cheltuielilor prezintă o situație normală în raport cu necesitățile firmei, și prezintă o tendință de înbunătățire.
5.2. PIAȚA DE DESFACERE.
5.2.1. ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE DE FIRMĂ ȘI PRINCIPALI INDICATORI AI ACTIVITĂȚII TURISTICE
Activitatea principală a societății este HOTELURI – cod CAEN 5510, constând în tratament balnear, alimentație publică și agrement, turism intern și internațional, exploatarea surselor de apă termominerală și distribuirea acestora pe baza licenței de concesionare a dreptului de exploatare a apelor termale.
În tabelul de mai jos sunt prezentate capacitațile de cazare și de tratament in functie de categoria de clasificare:
Conform datelor Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism, Băile Felix este cea mai mare stațiune balneară din România din punct de vedere al capacității de cazare (număr de camere și număr de locuri de cazare omologate), iar SC Turism Felix SA este cel mai important operator turistic din stațiune, deținând un procent de circa 60% din capacitatea de cazare existentă. În topul stațiunilor balneare românești, pe locul secund se află stațiunea Băile Herculane, iar pe locul trei Călimănești – Căciulata. Deși în stațiunile Vatra Dornei și Techirghiol se găsesc cele mai multe unități de cazare, acestea sunt foarte dispersate, dat fiind numărul mare de unități de cazare, raportat la numărul de camere (în medie 20 de camere la fiecare unitate de cazare).
În conformitate cu datele furnizate de Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism și de Institutul Național de Statistică, cu un număr de 70.154 turiști cazați în întreg anul 2005, SC Turism Felix SA deținea o cotă de 10,8% pe piața turismului balnear din România, în cazul numărului de turiști străini această cotă fiind de 18,9%, ambele cifre indicând o creștere față de cotele de piață din anul 2004. Pentru perioada ianuarie-noiembrie 2006, cota de piață a SC Turism Felix SA, raportat la numărul total de turiști, este estimată la circa 9,4%. În ceea ce privește înnoptările (zilele-turist), SC Turism Felix SA deținea în anul 2005 o cotă de 8,6% pe piața turismului balnear din România, în cazul turiștilor străini aceasta fiind de 26,6%.
Dacă în domeniul turismului balnear indicele mediu de utilizare a capacității în funcțiune (gradul de ocupare) a înregistrat în anii 2004 și 2005 valori de 48,6, respectiv 49,5%, în cazul SC Turism Felix SA acest indice este de 50,1%, respectiv 49,9% în 2005, fiind superior mediei pieței. Și în anul 2006 societatea a înregistrat un indice mediu de ocupare al capacității în funcțiune de 53,3%, cu 3,4 puncte procentuale superior celui din anul precedent.
Aceste cifre plasează SC Turism Felix SA pe poziția de lider în cadrul turismului internațional pentru sănătate și pe un loc fruntaș în cazul turismul intern.
În analiza rezultatelor principalilor indicatori ai activității turistice pentru anul 2006, primul indicator analizat este gradul de ocupare al locurilor (indicele mediu de utilizare a capacității în funcțiune), care la nivelul anului 2006 s-a cifrat la 53,27%, fiind cu 3,41 puncte procentuale superior celui din anul 2005.
Gradul de ocupare al locurilor indică modul și eficiența utilizării capacităților de cazare în funcțiune și în acest sens este de menționat că și în anul 2006 capacitățile de cazare au fost închise în perioadele de cerere redusă (în extrasezon), fiind așadar dimensionate în funcție de cerere. Acest fapt, împreună cu ușoara tendință de creștere a duratei sejurului turiștilor români, explică creșterea gradului de ocupare al locurilor la cel mai înalt nivel înregistrat în ultimii doisprezece ani, creșterea exprimată în procente fiind de circa 7% peste anul 1995 și de circa 23% față de media intervalului 1995 – 2006.
Cât privește zilele-turist realizate, atât per total, cât și de către turiștii români, anul 2006 a înregistrat cifre superioare mediei ultimilor doisprezece ani; astfel, zilele-turist totale realizate în 2006 au atins cifra de 447.957, în timp ce zilele-turist realizate de cetățenii români s-au cifrat la 415.953.
Ca structură, s-au înregistrat creșteri importante la categoriile de zile-turiști români, altele decât cele care beneficiază de subvenții, anume: a crescut cu 16,8% cifra zilelor-turist aferente românilor veniți prin agenții de turism, cu peste 148% cifra turiștilor veniți pentru conferințe și alte evenimente similare și cu aproape 236% cea a zilelor-turist aferente ofertelor speciale proprii pentru hotelurile de două stele. Aceste creșteri au compensat aproape în totalitate reducerea cu peste 11,5% a cifrei zilelor-turist realizate de către beneficiarii de bilete de tratament și de odihnă CNPAS, reducere generată de diminuarea subvențiilor guvernamentale pentru categoriile protejate social. Simultan, s-au înregistrat scăderi ale zilelor-turist realizate prin valorificarea ofertelor speciale la nivel național (oferta ANT „O săptămână de refacere”), precum și ale zilelor-turist realizate de turiștii veniți pe cont propriu.
Dată fiind aderarea la UE și vecinătatea graniței, prognoza referitoare la numărul de turiști străini este una optimistă, fiind confirmată de creșterea duratei sejurului acestora. Această prognoză este confirmată de recentul raport de țară dat publicității în primăvara anului 2006 de către Consiliul Mondial al Călătoriilor și Turismului (WTTC), în colaborare cu Autoritatea Națională pentru Turism. De menționat că, prin eforturi proprii, societatea a început recucerirea pieței germane specializată în turism balnear, ceea ce se concretizează prin comenzi ferme pentru un număr de peste 1.300 de turiști germani care vor sosi prin intermediul a unsprezece zboruri charter pe ruta Berlin – Oradea, reprezentând un plus de circa 60% la zilele-turiști străini estimate a se realiza în 2007, comparativ cu anul 2006.
5.2.2. EVOLUȚIA VOLUMULUI AFACERILOR FIRMEI
Cifra de afaceri reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale firmei, deoarece este criteriul major după care se judecă performanțele firmei în mediul concurențial în care aceasta activează. Cifra de afaceri reflectă volumul global al activității unei perioade de gestiune.
Evoluția cifrei de afaceri
Tabelul 5.2.2.1.
Pe baza datelor prezentate, concluzionăm că tendința cifrei de afaceri este de creștere. În ultimul an de analiză se realizase o cifră de afaceri cu 16,83% mai mare față de perioada de bază, față de anul precedent fiind cu 5,99% mai mare. Ritmul mediu anual de creștere este de 8,09%.
Nivelul indicatorului s-a realizat, pe toată perioada de analiză, în cea mai mare parte din producția vândută.
6. ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE
Diagnosticul financiar are ca scop să aprecieze starea financiară a intreprinderii, evidențiind totodată și punctele forte, respectiv slabe din perspectiva situației financiare a agentului economic. Concluziile ce se desprind din analiza situației financiare a firmei rezultă pe baza punctelor de detaliu al studiului.
CONCLUZIE FINALĂ:
Urmărind analiza situației financiare în detaliu se poate trage concluzia că societatea comercială se găseste într-o situație foarte bună, în special datorită echilibrului financiar cu care se confruntă, dar și datorită structurii adegvate a patrimoniului.
CONCLUZII PARȚIALE:
Aprecierea rezultatelor activității pe baza soldurilor intermediare de gestiune.
În anul 2005 soldurile intermediare de gestiune reflectă o tendință de revenire a activității față de anul 2004. Aceasta tendință de creștere nu a putut fi mentinută și în anul 2006, creșterea profitului brut reusindu-se prin îmbunătățirea activității financiare.
Aprecierea structurii financiare a patrimoniului pe resurse și alocări.
Ratele de structură ale activului arată o structură acceptabilă a resurselor imobilizate și o structură mai mult decât satisfăcătoare a activelor temporare. Alocarea în structură a activului reflectă un grad de lichiditate foarte ridicat. din acest punct de vedere considerăm situația ca fiind satisfăcătoare.. Din punct de vedere al ratelor de structură care reflectă modul de formare a resurselor financiare pe termene și sursă de proveniență, concluzionăm că firma are o structură foarte bună cu un grad mai mult decât satisfăcător de stabilitate și autonomie financiară.
Aprecierea echilibrului financiar pe termene dintre resurse și alocări.
Din perspectiva echilibrului financiar, firma are o situație foarte satisfăcătoare, realizând-se echilibrul permanent și echilibrul curent.
Aprecierea situației financiare prin ratele de gestiune.
Ratele de gestiune a societății indică o bună utilizare a resurselor financiare și a activelor. Această eficiență se datorează in cea mai mare măsura gestionării adegvate a furnizorilor și a clienților.
Aprecierea profitabilității activității și rentabilității capitalurilor.
Profitabilitatea activității și rentabilitatea capitalurilor s-a depreciat ușor în perioada analizată. La finele anului 2006, nivelul indicatorilor neatingând însă cote bune de eficiență.
Aprecierea riscului de faliment.
Din punct de vedere al lichidității, care urmărește capacitatea firmei de a-și achita obligațiile curente din active curente,cu diferite grade de lichiditate, precum si evaluarea riscului incapacității de plată pe termen scurt, firma se află înt-o situație favorabilă, toți indicatorii de lichiditate aflându-se peste limitele minine admise. Din punct de vedere al solvabilității, care urmărește capacitatea firmei de a-și achita obligațiile totale din activele totale, precum si evaluarea riscului incapacității de plată pe termen lung, firma se află într-o situație bună.
6.1. SITUAȚIA PATRIMONIULUI ȘI REZULTATELE FINANCIARE.
Bilanțul patrimonial simplificat
Tabelul 6.1.1.
Contul de rezultate
Tabelul 6.1.2.
6.2. ANALIZA PE BAZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE.
Solduri intermediare de gestiune
Tabelul 6.2.1.
Marja comercială (Mc) reprezintă câștigul realizat sub formă de adaos, realizat din activitatea de comercializare a mărfurilor. Nivelul indicatorului reprezintă practic valoarea adaosului comercial rezultat în urma deducerii cheltuielilor privind mărfurile achiziționate din veniturile realizate de pe urma vânzării mărfurilor.
Pentru perioada de analiză se manifestă o tendință de creștere, apreciindu-se în ultimul an de analiză cu aproximativ 900.000 lei față de anul 2005 când valoarea indicatorului se afla în scădere față de anul 2004.
Cifra de afaceri (CA) reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale întreprinderii, deoarece este criteriul major după care se judecă performanțele întreprinderii în mediul concurențial în care activează. Cifra de afaceri reflectă rezultatul global al unei perioade de gestiune.
În anul 2006 se manifestă o tendință de creștere față de anul precedent, reflectând o sporire în termeni reali a activității. Ponderea hotărâtoare în realizarea cifrei de afaceri o reprezintă producția vândută (63,14% în anul 2006) ceea ce reprezintă un lucru normal dacă avem în vedere obiectul de activitate al întreprinderii. Restul de 36,86% este reprezentat de venituri obținute din vânzarea mărfurilor.
Producția exercițiului (Pe) reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor produse de firmă pe o perioadă de un an. Este o expresie a activității globale a firmei. Principalele elemente componente ale sale sunt: producția vândută (care însumează bunurile și serviciile facturate la preț de vânzare); producția stocată (a cărei valoare pozitivă indică creșterea stocului final); producția imobilizată (destinată nevoilor proprii firmei).
Urmează aceeași tendință cu cifra de afaceri. În alcătuirea sa, componenta cu cea mai mare pondere este producția vândută, însă in anul 2006 apar și elemente de producție imobilizată și stocată ca urmare a desfăsurării investitiei de la Complexul International.
Valoarea adăugată (VA) exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție îndeosebi a factorilor muncă și capital, peste valoarea materialelor, mărfurilor, apei, energiei și serviciile cumpărate de întreprindere de la terți. Valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești care asigură renumerarea participanților direcți sau indirecți la activitatea economică a întreprinderii: personalul (prin salarii, indemnizații); statul (prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate); creditorii (prin dobânzile, comisioanele și alte cheltuieli financiare plătite); acționarii (prin dividentele plătite); întreprinderea (prin autofinanțarea potențială).
Valoarea adăugată urmează o tendință favorabilă pe toată perioada de analiză. În anul 2006 valoarea adăugată a crescut cu 2,15% fața de perioada precedentă, în 2005 semnalându-se o creștere de 21,34% față de anul 2004.
Excedentul brut din exploatare (EBE) măsoară acumularea brută din activitatea de exploatare, admițând că amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu și plătite. Excedentul brut din exploatare măsoară capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor pentru exploatare.
După ce a manifestat creștere semnificativă în anul 2005 față de 2004 de 92,98%, îndicatorul, la sfârșitul anului 2006, scade cu 11,73% fața de anul anterior. În ansamblu însă, excedentul brut din exploatare prezintă o tendință de creștere în perioada de analiză.
Rezultatul din exploatare (Rex) măsoară, în mărimi absolute, rentabilitatea procesului de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor exploatării (plătibile și executabile) din veniturile exploatării (încasabile și calculate).
În urma unei creșteri semnificative a nivelului indicatorului în anul 2005 față de anul 2004 (129,91%), acesta se reduce în cursul ultimului an de analiză, cu 4,40% față de anul 2005.
Rezultatul curent (Rc) este determinat ca sumă între rezultatul exploatării și cel al activității financiare (rezultatul financiar).
Pe întreaga perioadă de analiză, nivelul cheltuielilor financiare a fost determinat aproape în totalitate de nivelul cheltuielilor privind diferențele de curs valutar, care au crescut datorită faptului ca disponibilitățile firmei se află și în devize. Veniturile financiare se realizează în special pe seama veniturilor din dobânzi aferenre depozitelor bănești de care societatea dispune. Trebuie mentionat că rezultatul curent este în ultimul an într-o mică creștere față de anul 2005 numai datorita rezultatului obținut din activitatea financiară
Rezultatul net (Rn) reprezintă, în mărimi absolute, măsura rentabilității financiare a capitalului propriu subscris de acționari. Acesta urmează să se distribuie sub formă de dividente în raport cu numărul acțiunilor deținute, sau să se reinvestească în firmă. Profitul net se obține prin deducerea impozitului pe profit datorat statului, din profitul brut. Profitul brut se obține prin însumarea rezultatului curent cu cel excepțional.
Profitul net al societății prezintă aceași tendință ca și rezultatul curent, deoarece rezultatul excepțional este nul,iar cota impozitului pe profit se menține constantă.
Capacitatea de autofinanțare (Caf) este un surplus monetar global rezultat din confruntarea veniturilor care generează încasări cu cheltuielile care generează plăți din întreaga activitate a firmei, în decursul unui exercițiu financiar. Reprezintă lichiditățile potențiale generate de întreaga activitate pe perioada exercițiului care rămân la dispoziția firmei și care pot fi foloste pentru autofinanțare. Autofinanțarea netă reală (Afn) constă în lichiditățile care sunt efectiv folosite pentru finanțăarea prin mijloace proprii a activității. Se obțin prin eliminarea din capacitatea de autofinanțare a dividentelor și a celor repartizări din profit care au alte destinații decât întreprinderea.
Capacitatea de autofinanțare se menține la sfârșitul anului 2006 in aproximativ aceleași valori ca și in 2005 .
CONCLUZIE GENERALĂ:
În anul 2005 soldurile intermediare de gestiune reflectă o tendință de revenire a activității față de anul 2004. Aceasta tendință de crește nu a putut fi mentinută și în anul 2006, creșterea profitului brut reusindu-se prin îmbunătățirea activității financiare.
6.3. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ A PATRIMONIULUI.
6.3.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ A ACTIVULUI.
Ratele de structură ale activului
Tabelul 6.3.1.1.
Rata activelor imobilizate este raportul între activele imobilizate și activele totale ale firmei exprimând gradul de imobilizare al capitalului. Această rată măsoară gradul de investire a capitalului. Rata activelor imobilizate reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent reflectând și gradul de investire a capitalului infirmat. De asemenea reflectă gradul de imobilizare a activului. Rata se apreciază în fucție de specificul activității.
Din punctul de vedere al structurii activului imobilizările au scăzut ca pondere în perioada de analiză, reprezentând în ultimul an, 86,06% din total activ, pondere care, având în vedere domeniul de activitate, prezintă o situatie normală.
Rata imobilizărilor necorporale este raportul între imobilizările necorporale și activele totale ale unității.
Valorile sunt mici în perioada de analiză de analiză, deoarece aceaste cheltuieli s-au amortizat integral.
Rata imobilizărilor corporale este raportul între imobilizările și activele imobilizate totale ale unității. Rata imobilizărilor corporale arată ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări. Indicatorul reflectă și ponderea investiților materiale în totalul investiției. Reflectă greutatea specifică a activelor imobilizate și depinde de specificul activității desfășurate. De asemenea indică și flexibilitatea firmei la schimbările cerințelor pieței și a tehnologiilor.
Ponderea covârsitoare a activelor imobilizate este dată de cele corporale (peste 80% în toți anii de analiză). Prezența valoare o considerăm normală pentru obiectul de activitate al firmei.
Rata imobilizărilor financiare este raportul între imobilizările financiare și activele totale ale unității. Reflectă politica de investiții financiare a firmei.
Societacea nu este îndatorată pe termen mediu sau lung, micile valori înregistrate de aceste imobilizări se explică prin relațiile speciale le are firma cu unii dintre furnizorii săi.
Rata activelor circulante exprimă ponderea în totalul activului al capitalului circulant. Rata activelor circulante arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total patrimoniu. Măsoară indirect și gradul de lichiditate al patrimoniului. Depinde mult de specificul activității, în principal, de factori ca: natura și sezonalitatea activității desfășurate; perioada în care se află firma (dezvoltare, menținere, recesiune); politica financiară adoptată de către firmă.
Scăderea ponderii imobilizărilor corporale în total activ are ca rezultat creșterea nivelului activelor circulante. Tendința acestora este de scădere, în anul 2006 ponderea activelor circulante fiind mai mică decât în 2005.
Rata stocurilor. Stocurile sunt acea parte a activelor circulante a căror capacitate de transformare în bani este cea mai scăzută. Rata stocurilor reflectă ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în total active circulante. Situația se poate considera normală când stocurile nu depășesc 50% din activele circulante. Această rată depinde totuși de sectorul de activitate, precum și de durata ciclului de exploatare, respectiv de factorii conjunctuali.
Stocurile reprezintă în anul 2006 7,52% din activele circulante și 1,05% din totalul activelor. Ponderea lor nu este ridicată, totuși dacă analizăm tentința lor aceasta este de creștere..
Rata creanțelor. Rata creanțelor arată ponderea creanțelor pe care le are firma în total active circulante. Gradul lor de lichiditate este mai mare decât cel al stocurilor.
Creanțele reprezintă 8,85% din activele circulante și 1,23% di activul total. Ponderea lor se găsește într-o tendință de creștere pentru anul 2006, lucru pozitiv dacă rotatia lor ar fi mai mare decât cea a stocurilor.
Rata disponibilităților bănești, arată ponderea activelor celor mai lichide în totalul activelor circulante, adică gradul de lichiditate imediată a activelor circulante. Nivelul minim acceptat este de 5% în totalul activelor circulante, iar cel maxim este de 25% în același total. Nivelul optim este de 10% din total activ. Este puternic influențat de raportul dintre durata medie de încasare a creanțelor și durata medie de achitare a obligațiilor.
În cazul societății disponibilitățile reprezintă 83,62% din activele circulante. Chiar dacă nivelul indicatorilui este mai mult decât satisfăcător. Aceasta se datorează diferenței mari între raportul dintre durata medie de încasare a clienților(13 zile) și durata medie de achitare furnizorilor (169 zile). Consideram că aceasta situatie este ușor nefavorabilă și este cauzată de modul de desfăsurare al investițiilor, executanții acestora nefacturând lucrările deoarece acestea sunt par.ial finalizate.
CONCLUZIE GENERALĂ:
Ratele de structură ale activului arată o structură acceptabilă a resurselor imobilizate și o structură mai mult decât satisfăcătoare a activelor temporare. Alocarea în structură a activului reflectă un grad de lichiditate foarte ridicat. din acest punct de vedere considerăm situația ca fiind satisfăcătoare.
6.3.2. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE PASIVULUI.
Ratele de structură ale pasivului, permit aprecierea politicii financiare a firmei prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.
Ratele de structură ale pasivului
Tabelul 6.3.2.1.
Rata stabilității financiare reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent față de total resurse. Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității conferind grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minimă care oferă o stabilitate acceptabilă pentru o firmă industrială este de 50%. Reflectă legătura dintre capitalul permanent de care unitatea dispune în mod stabil (cel puțin un an) și patrimoniul total.
Firma dispune de o stabilitate financiară foarte bună pe întreaga perioadă de analiză. Cu toate că în primul an de analiză rata prezintă un nivel de 88,02%, se poate aprecia că la nivelul întregii perioade de analiză tendința ratei este de creștere, în ultimul an înregistrând o cotă de 94,19%. Această creștere se datorează sporirii capitalurilor proprii pe seama diferentelor pozitive din reevaluarea mijloacelor fixe și cât și pe seama majorarii capitalului social printr-o emisiune publică de acțiuni, emisiune ce a generat și prime de emisiune.
De mentionat este faptul că intreprinderea nu are contracte înprumuturi pe termen mediu și lung.
Rata autonomiei financiare globale arată gradul de independență financiar al societății. Se consideră că existența unui capital propriu de cel puțin 1/3 din pasivul total, constituie o premisă esențială pentru autonomia financiară a societății.
La nivelul întregii perioade de analiză rata autonomiei financiare a firmei se află în limitele normale. În primii doi ani, capitalurile proprii ale firmei acopereau doar 88,02% respectiv 94,48% din totalul surselor de finanțare ale firmei, valoare considerată a fi foarte bună, în ultimul an de analiză.
Rata autonomiei financiare la termen arată gradul de independență financiară a societății pe termen lung. Acest indicator trebuie să fie superior valorii de 50%.
Valorile indicatorului sânt superioare limitei minime admise, pe toată perioada de analiză, situația firmei din acest punct de vedere fiind pozitivă. Astel, construcția capitalului permanent aflat la dispoziția firmei se realizează în numai din capitalul propriu, în anul 2004acesta reprezenta 100% din capitalul permanent; în 2005 ponderea sa era de 999,94%, ajungând în ultimul an de analiză să reprezinte 100% din capitalul permanent.
Rata de îndatorare globală reflectă ponderea tuturor datoriilor pe care le are unitatea în pasivul total al acesteia. Valoarea maximă accesibilă poate fi 66%, deși se consideră ca o valoare de 50% este mai sigură
La nivelul celor trei ani de analiză indicatorul se poziționează sub valoarea maxim admisă, asfel în anul 2004 nivelul său era de 11,98%, în 2005 atingând un nivel de 5,58%, în ultimul an de analiză nivelul său era de 5,81%, situație foarte favorabilă.
Rata de îndatorare la termen reflectă gradul de îndatorare prin împrumuturi pe termen mediu și lung. Se utilizează în fundamentarea deciziei de atragere a surselor împrumutate pe termen lung și a urmăririi modului în care s-a utilizat efectul de levier. Valoarea maximă accesibilă este de 50%.
S.C. TURISM FELIX S.A. înregistrează nivele nule ale îndatorării la termen. Putem afirma deci că firma nu are datorii contractate pe termen mediu sau lung. Gradul de finanțare curent reflectă măsura în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la finanțarea activității. Valoarea maximă accesibilă a indicatorului pentru o firmă industrială nu poate depășii 50% din total pasiv deoarece ar compromite stabilitatea financiară și gradul de îndatorare. Nivelul și tendința datoriilor curente este identică cu cea a datoriilor globale, putând fi considerată drept ca o situație acceptabilă atât ca nivel cât și ca tendință.
Valoarea acestui indicator prezintă o situație foarte bună a firmei din punctul de vedere al finanțării curente, iar prin lipsa datoriilor pe termen mediu si lung preyinta aceleași valori ca și rata de îndatorare globală.
CONCLUZIE GENERALĂ:
Din punct de vedere al ratelor de structură care reflectă modul de formare a resurselor financiare pe termene și sursă de proveniență, concluzionăm că firma are o structură foarte bună cu un grad mai mult decât satisfăcător de stabilitate și autonomie financiară.
6.4. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR.
Echilibrul financiar
Tabelul 6.4.1.
Fondul de rulment (FR) este partea din capitalul permanent care depășește valoarea imobilizărilor nete și este destinată finanțării activelor circulante. Fondul de rulment mai poate fi definit și ca excedentul de active circulante peste valoarea datoriilor pe termen scurt. Reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente și care poate fi folosit pentru finanțarea nevoilor curente. Practic fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depășește valoarea imobilizărilor nete și este destinată finanțării activelor circulante. Reprezintă marja de securitate în privința finanțării activelor circulante. Fondul de rulment este compus din: fond de rulment propriu (care reprezintă parte din capitalurile proprii care depășesc valoarea mobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante); fondul de rulment străin (partea din datoriile pe termen mediu și lung care depășesc valoarea imobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante).
Fondul de rulment a înregistrat o tendință de înbunătățire pe ultimii doi ani de analiză, crescând excedentul de resurse permanente ce pot fi folosite pentru finanțarea activelor circulante, valoarea lui fiind pozitivă. Acest lucru s-a realizat datorită creșterii nivelului valoric al activelor imobilizate mai lent decât cel al capitalului permanent. Situația rerprezintă o creștere a solvabilității și lichiditații firmei, pe seama realizării echilibrului dintre resursele și alocarile permanente. Având în vedere faptul ca societatea nu dispune de datorii pe termen mediu și lung, fondul de rulment este în cea mai mare parte din surse proprii, exceptând anul 2005
Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă partea din activele circulante ce trebuie finanțate din resurse stabile. Reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanțare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente și care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente. Practic reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanțate din resurse stabile.
Necesarul de fond de rulment al societații este negativ pe intreaga perioadă de analiză, altfel spus nevoile ciclice de finantare nu sunt sunt acoperite din resurse curente. În ultinul an de analiză valoarea necesarului de rulment era de -6.250.991 lei. Această situatie ascunde un aspect pozitiv datorat decalajelor favorabile dintre rotația creantelor și cea a datoriilor.
Trezoreria netă (Tn) pune în evidență modul de realizare a ciclurilor financiare ale firmei. Reprezintă surplusul de lichidități ce se degajă la sfârșitul perioadei de gestiune, adică reala capacitate a firmei de a investi. Trezoreria netă reprezintă diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment. Reprezintă disponibilitățile bănești rămase la dispoziția firmei rezultate din activitatea desfășurată pe parcursul unui exercițiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidități rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente. Practic înseamnă diferenăța între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.
Trezoreria netă prezintă valori pozitive pe întreaga perioadă de analiză, rezultatul diferenței mare dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment, firma dispunând de un excedent de lichidități la sfârșitul fiecarui exercițiului. Indicatorul ne arată un echilibru financiar stabil.
Rata finanțării activelor stabile din resurse stabile reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitaluri permanente acoperă utilizările grupate în active permanente. Este expresia în termeni relativi a realizării echilibrului dintre resursele alocate pe terment lung, adică a constituirii fondului de rulment.
Tendința generală a ratei pe întreaga perioadă de analiză este de crețtere lentă, evidențiând din nou echilibrul financiar.
Rata finanțării activelor ciclice din resurse ciclice reflecttă măsura în care resursele financiare grupate în capitaluri temporare acoperă utilizările grupate în activele temporare.
Rata de finanțare ciclică are o evoluție stabilă și constantă pe întreaga perioadă analizată, menținându-se în jurul valorii de 2,5.
Rata finanțării globale a NFR din FR arată măsura în care excedentul neutilizat de resurse permanente acoperă nevoile ciclice neacoperite.
Explică evoluția trezoreriei nete, arătând că fondul de rulment acoperă necesarul de fond de rulment.
CONCLUZIE GENERALĂ:
Din perspectiva echilibrului financiar, firma are o situație foarte satisfăcătoare, realizând-se echilibrul permanent și echilibrul curent.
6.5. ANALIZA RATELOR DE GESTIUNE.
Ratele de gestiune
Tabelul. 6.5.1.
Rotația activului total. Valoare minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor totale este de o rotație, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească inițială de 365 zile.
Din acest punct de vedere firma nu îndeplinește condițiile minime. În tendință indicatorul prezintă o descreștere. Această situație se datorează creșterii într-un ritm mai mare a indicelui activului total față de creșterea indicelui cifrei de afaceri, crestere justificată prin reevaluarea terenurilor și a construcțiilor.
Rotația imobilizărilor nete. Valoare minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii imobilizărilor nete este de 3 rotații, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească inițială de 120 zile.
Din punct de vedere al rotației imobilizărilor nete, societatea se încadrează sub valoarea minim acceptată, pentru întreaga perioada analizată. Valoarea cea mai mică a indicatorului s-a înregistrat în anul 2006 (0,25 rotații).
Rotația activelor circulante. Valoare minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor circulante este de 6 rotații, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească inițială de 60 zile.
Nici din acest punct de vedere, societatea nu se încadrează în valorile minime, iar datorită tendinței de descreștere putem aprecia că situația firmei, din perspectiva rotației activelor circulante, este în regres.
Durata de rotație a stocurilor. Valoare minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii stocurilor este de 8 rotații, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească inițială de 45 zile.
La finele ultimului an de analiză, indicatorul se incadrează in limitele favorabile, prezentând o revenire în formă banească de 12 de zile, tendința sa fiind de revenire spre finele perioadei de analiză. Aceasta apreciere a indicatorului a avut drept consecință eliberarea de resurse financiare imobilizate în stocuri.
Rata de gestiune a creanțelor curente exprimă durata medie în zile de încasare a contravalorii creanțelor pe termen scurt. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data încasării contravalorii. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor este de 4 rotații, care corespunde unei durate medii de încasare a creanțelor de 90 zile. Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.
În ultimul an de analiză, decalajul mediu în zile între data facturării și data încasării contravalorii este de 21 de zile, o valoarea acceptabila. Analizând tendința indicatorului, putem aprecia că din punct de vedere al gestiunii creanțelor societatea prezinta o situație favorabilă.
Rata de gestiune a datoriilor curente exprimă durata medie în zile de plată a contravalorii datoriilor pe termen scurt. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data plății contravalorii. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor curente este de cel puțin 4 rotații, care corspunde unei durate medii de plată a datoriilor de 90 zile. Valoarea optimă a perioadei de decontare ar fi maxim 30 zile.
Gestiunea datoriilor curente este eficientă, valoarea reală fiind mult sub cea optimă. Decalajul mediu în zile între data facturării și data plății contravalorii este aproximativ 13 zile în ultimul an de analiză. Acest indicator trebuie corelat cu rata de gestiune a creanțelor curente. Rezultă astfel că societatea i-și achită datoriile cu 8 de zile după recuperării creanțelor, situație ce influențează pozitiv trezoreria netă a societății, exercitând o relaxare financiară asupra sa.
Rata de gestiune a clienților exprimă creditul acordat de firmă, adică durata medie între zilele de încasare a contravalorii mărfurilor de la beneficiari. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data încasării contravalorii mărfurilor vândute. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor față de clienți este de cel puțin 12 rotații, care corspunde unei durate medii de încasare a creanțelor de 30 zile.
Din punctul de vedere al gestiunii clienților, societatea se încadrează în valorile minime admise, tendința lor fiind de menținere. În primul an de analiză, încasarea creanțelor de la clienți se se realiza în 11 de zile, în al doilea an în 8de zile, în anul 2006 creanțele de la clienți fiind recuperate în 13 de zile, având un impact pozitiv asupra trezoreriei din exploatare.
Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul furnizor primit de firmă, adică durata medie în zile de plată a contravalorii mărfurilor achiziționate de la furnizori. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data plății contravalorii mărfurilor cumpărate. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor față de furnizori este de cel puțin 12 rotații, care corspunde unei durate medii de plată a facturilor de 30 zile.
Din acest punct de vedere societatea înregistrează valori peste cele minime doar în primii doi ani de analiză, în ultimul an plata furnizorilor se realiza in termen de 169 de zile de la data facturării. Chiar dacă valorile sânt în general satisfăcătoare, corelat cu gestiunea clienților rezultă un decalaj favorabil creditul furnizor si creditul client al societătii, rezultând o relaxare financiară la nivelul trezoreriei de exploatare.
CONCLUZIE GENERALĂ:
Ratele de gestiune a societății indică o bună utilizare a resurselor financiare și a activelor. Această eficiență se datorează in cea mai mare măsura gestionării adegvate a furnizorilor și a clienților.
6.6. ANALIZA RENTABILITĂȚII FIRMEI
Rentabilitatea cheltuielilor măsoară eficiența consumului de resurse. Rata rentabilității resurselor consumate arată profitul net a exercițiului care revine pe unitatea de cheltuieli totale (care măsoară consumul total de resurse din firmă). Măsoară capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum profit net.
Cu privire la rentabilitatea cheltuielilor firma prezintă o situație În creștere fata de primul an de analiză.. Se observă o revenire în ultimul an de analiză 1000 de lei cheltuiți generau doar 190 lei profit. Nivelul indicatorului în ultimul an a fost cu 1% mai mare decât cel din anul anterior. Având în vedere că ponderea majoritară a veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor o dețin cele legate de activitatea de exploatare, nivelul acestui indicator este puternic influențat de profitabilitatea cheltuielilor din exploatare.
Rentabilitatea cheltuielilor prezintă un nivel satisfacător, chiar dacă în ultimul an acesta s-a dininuat cu 1%.
Ratele de rentabilitate
Tabelul 6.6.1.
Rata marjei brute exprimă excedentul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența valorificării produselor societății, ținând cont și de amortizare, care este o cheltuială calculată nu și plătită.
În ultimul an de analiză indicatorul a înregistrat un nivel de 24%, ceea ce înseamnă că la 1000 lei cifră de afaceri revin 240 lei de excedent brut din exploatare. Prin comparație cu anul anterior, nivelul indicatorului a scăzut cu 4%, ceea ce semnifică o diminuare a eficienței valorificării serviciilor firmei. Situația este validată de creșterea într-un ritm mai lent a excedentului brut din exploatare față de dinamica cifrei de afaceri.
Rata rentabilității comerciale arată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența valorificării produselor societății.
În ultimul an de analiză indicatorul a înregistrat un nivel de 18%, ceea ce înseamnă că la 1000 lei cifră de afaceri revin 180 lei de profit brut din exploatare. Nivelul este destul de redus (față de 25% care este nivelul recomandat). Față de anul precedent, nivelul indicatorului a scăzut cu 1%, ceea ce exprimă o diminuare a eficienței valorificării serviciilor firmei. Situația este validată prin creșterea într-un ritm mai lent a profitului brut față de dinamica cifrei de afaceri pe perioada analizată. Rezervele cele mai importante pentru creșterea ratei sunt legate mai ales de creșterea volumului numărului de zile turist și accelerarea vitezei de rotație a fondurilor aferente activității de exploatare.
Rentabilitatea economică exprimă renumerarea brută a capitalurilor investite, atât proprii cât și împrumutate (capital investit = capital propriu + împrumuturi pe termen mediu și lung + împrumuturi pe termen scurt). Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) și al riscului economic și financiar pe care și l-au asumat furnizorii de capital (acționarii și creditorii unității). Dacă societatea are o rată de rentabilitate mai mare decât rata dobânzii la capitalurile împrumutate atunci acționarii pot beneficia de efectul de levier al îndatorării. În caz contrar, îndatorarea devine consumatoare de capital propriu.
În ultimul an de analiză nivelul ratei manifestă o tendință de scădere, reflectând atât o diminuare a capacității capitalurilor investite de a degaja profit brut, cât și o mai slabă remunerare a capitalurilor investite pe seama profitului brut. Nivelul ratei asigură refacea, în ultimul an, a capitalurilor avansate. Nivelul indicatorului din ultimul an de analiză arată că la 1000 de lei capitaluri investite au revenit 250 de lei profit brut, nivel ce nu asigură în totalitate remunerarea capitalurilor investite, ea fiind mai mare decât nivelul minim de referință (care este de 20%).
Rentabilitatea financiară măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii. Rentabilitatea financiară renumerează acționarii prin acordarea de dividente și prin creșterea rezervelor, care reprezintă de fapt creșterea averii proprietarilor.
Rentabilitatea financiară a fost în general scăzută, cu o tendință de depreciere în ultimi 2 ani de analiză. În ultimul an profitul realizat a reprezentat 4% din capitalul propriu. Tendința ei de scădere nu poate fi considerată ca o situație favorabilă, deoarece nivelul ei este sub nivelul ratei medii a randamentului pe economie.
CONCLUZIE GENERALĂ:
Profitabilitatea activității și rentabilitatea capitalurilor s-a depreciat ușor în perioada analizată. La finele anului 2006, nivelul indicatorilor neatingând însă cote bune de eficiență.
6.7. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT.
Prin riscul de faliment (de insolvabilitate) înțelegem posibilitatea de apariție a incapacității de onorare a obligațiilor scadente (ajunse la termen) ale firmei, născute din angajamente anterior contractate, operații curente determinabile pentru continuarea activități și din prelevări obligatorii. Altfel spus, riscul de faliment reprezintă posibilitatea de apariție a unui deficit de disponibilități în asigurarea și susținerea desfășurării ciclului de fabricație și a continuării fluxurilor de fonduri. Solvabilitatea este reversul insolvabilității și reprezintă aptitudinea agentului economic de a-și onora obligațiile la timp, orice perturbare a plăților derminând prejudicii. De aceea, menținerea solvabilității pe termen lung constituie o condiție esențială a existenței agentului economic.
Bonitatea financiară
Tabelul 6.7.1.
Lichiditatea curentă compară ansamblul lichidităților potențiale, asociate activelor circulante, cu ansamblul datoriilor pe termen scurt (scadente sub un an). Are un nivel asigurator de 1,00.
În ultimul an valoarea indicatorului nu se încadrează în limitele normale, iar față de anul precedent s-a redus cu 0,68 datorită creșterii mai rapide, ca ritm, a pasivelor curente față de activele curente. Pe perioada ultimilor doi ani de analiză valoarea indicatoruluise situează peste nivelul minin acceptat, firma fiind capabilă să-și acopere integral pasivele curente pe seama activelor curente. Din acest punct de vedere firma este asigurată împotriva incapacității de plată pe termen scurt.
Lichiditatea rapidă exclude stocurile din mijloacele curente de plată, acestea constituind elementul cel mai incert sub aspectul valorii și gradului de lichiditate. Exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități bănești. Nivelul asigurator este de 0,75.
În ultimul an valoarea indicatorului nu se încadrează în limitele normale, iar față de anul precedent s-a redus cu 0,74. Pe perioada de analiză nivelul indicatorului este asiguratoriu, certificând faptul că firma a fost capabilă să-și acopere satisfăcător pasivele curente pe seama creanțelor și disponibilităților bănești. Indicatorul înregistrează o tendință slabă de creștere, pe anul2006 fața de anul 2005. Din acest punct de vedere firma este de asemenea într-o situație asiguratorie privind incapacitatea de plată pe termen scurt.
Lichiditatea imediată pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt, respectiv apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești. Limita minim acceptabilă este de 0,5.
În ultimul an valoarea indicatorului nu se încadrează în limitele normale, iar față de anul precedent s-a redus cu 0,72. Pe întreaga perioadă de analiză nivelul indicatorului este asiguratoriu, ceea ce înseamnă că firma era capabilă să-și acopere satisfăcător pasivele curente pe seama disponibilităților bănești și a plasamentelor. Din acest punct de vedere situația se poate aprecia ca fiind favorabilă.
Solvabilitatea generală exprimă gradul în care firma poate să-și acopere toate datoriile sale indiferent de termen, din activele de care dispune. Valoarea asiguratore este de 2,0.
În ultimul an nivelul indicelui de sovabilitate generală se încadrează mult peste limita minimă, crescând față de anul 2004 cu 8,86. Tendința indicatorului este de creștere pentru ultimii doi ani datorită creșterii mai rapide, ca ritm, a activelor totale față de datoriile totale. Deci, din acest punct de vedere firma se află în siguranță în perioada analizată, ceea ce înseamnă că aceasta era capabilă să-și acopere integral datoriile pe seama activelor.
Rata de prelevare a cheltuielilor financiare arată măsura în care cheltuielile financiare consumă numerar din acumulările brute din activitatea de exploatare. Nivelul maxim acceptabil este de 50%, peste acest nivel firma aflându-se în pericol de numerar negativ.
În ultimul an valoarea indicatorului se încadrează în limitele normale, menținându-se față de anul precedent. Din acest punct de vedere firma se află în siguranță pentru perioada analizată.
Capacitatea de rambursare a datoriilor la termen arată măsura în care sursele potențiale de autofinanțare degajate din activitatea firmei pot acoperii datoriile la termen. Nivelul minim acceptabil este de 0,50 (corespunde achitării datoriilor într-un termen de 2 ani), sub acest nivel firma aflânsu-se în pericolul incapacității de plată. Nivelul optim este considerat a fi de 1,0.
În ultimul an de analiză valoarea indicatorului se încadrează peste limita minimă, față de anul precedent scăzând cu 0,86. Tendința indicatorului este de revenire. Din acest punct de vedere firma se află într-o siguranță relativ bună.
CONCLUZIE GENERALĂ:
Din punct de vedere al lichidității, care urmărește capacitatea firmei de a-și achita obligațiile curente din active curente,cu diferite grade de lichiditate, precum si evaluarea riscului incapacității de plată pe termen scurt, firma nu se află înt-o situație favorabilă, toți indicatorii de lichiditate aflându-se peste limitele minine admise. Din punct de vedere al solvabilității, care urmărește capacitatea firmei de a-și achita obligațiile totale din activele totale, precum si evaluarea riscului incapacității de plată pe termen lung, firma se află într-o situație bună.
BIBLIOGRAFIE
1. Gh. BĂILEȘTEANU – Diagnostic, risc și eficiență în afaceri. Editura Mirton, Timișoara,1998.
2. Al. BUGLEA, L. EROS-STARK – Evaluarea intreprinderii. Teorie și studiu de caz. Editura Marineasa, Timișoara, 2001.
3. AL. BUGLEA – Analiză financiară – Concepte si studiu de caz , Editura Mirton, Timișoara, 2005.
4. L. EROS-STARK, M. PANTEA – Analiza situației financiare a firmei. Elemente de teorie, studiu de caz. Editura Economică, București, 2001.
5. P. HALPERN, J. F. WESTON, E. F. BRIGHAM – Finanțe menegeriale. Editura Economică, 1998.
6. DORINA NICOLETA LEZEU –Analiza situatiilor financiare ale intreprinderii Editura Economica 2004
7. P. ȘTEFEA – Analiza rezultatelor intreprinderii. Editura Mirton, Timișoara, 2002.
8.VASILE DEAC, CONSTANTIN BAGU – Strategia firmei, Editura Eficient 2000.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Diagnostic Sc Sa (ID: 133436)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.