. Analiza Diagnostic Pentru Evaluarea Intreprinderii (s.c. Xyz S.a.)

CAPITOLUL I FACTORII CARE DETERMINA EVALUAREA INTREPRINDERILOR LA ANUMITE INTERVALE DE TIMP

1.1 Necesitatea si obiectivele evaluarii

Ca urmare a schimbarilor ce au loc in economia de piata si in special in

conditiile tranzitiei, evaluarea intreprinderii dupa anumite perioade de timp este necesara pentru aprecierea justa a locului pe care il ocupa in cadrul ramurii respective si pentru intocmirea corecta a documentelor contabile. In perioada 1990-1997, Guvernul a emis o serie de hotarari (HG 545/1990, HG 26/1992, HG 500/1994) prin care valoarea patrimoniala a intreprinderilor a fost actualizata, tocmai pentru a raspunde cerintelor evaluarii.

Procesele specifice perioadei de tranzitie impun, de asemenea, evaluarea intreprinderilor. Astfel in perioada actuala reevaluarea conditioneaza procesul de privatizare desfasurat in baza Legii 58/1991 si modificata in 1995. Conform acestei legi au avut loc vanzarea unor active apartinand societatilor comerciale cu capital de stat, concesionari, inchirieri sau locatii de gestiune. Orice astfel de actiune necesita cunoasterea cat mai exacta a valorilor ce urmeaza a fi instrainate, atat pentru cumparator cat si pentru vanzator.

Reevaluarea intreprinderilor este necesara si in cazul schimbarii formei de proprietate indiferent de forma prin care se realizeaza aceasta; actiuni juridice cu caracter patrimonial, fuziuni, lichidari, cotare la bursa, emitere de actiuni.

Astfel necesitatea reevaluarii intreprinderilor, decurge din nevoile pe care le au proprietarii sau administratorii lor, care au mandat de vanzare, pentru cunoasterea unui

evantai de valori care sa serveasca ca baza in demararea negocierilor dupa ce s-a luat decizia de vanzare a intreprinderii. In cazul vanzarii se stabileste o plaja de valori a intreprinderii care va sta la baza fixarii unui pret de plecare a licitatiei.

Ca urmare a actiunii de vanzare a intrepriderilor, a aparut si un segment nou in cadrul pietei de capitaluri, si anume piata de vanzare – cumparare a intreprinderilor si a activelor acestora. Aceasta piata reuneste detinatorii de capital ce doresc sa investeasca direct in intreprinderile existente, prin cumpararea lor, in speranta obtinerii unor profituri viitoare insemnate, mai mari decat cele ce le-ar fi obtinut investind in alte moduri. Ei socotesc ca vor actiona direct asupra managementului intreprinderii, asupra gestiunii si a parghiilor si elementelor profilului.

O mare atentie trebuie acordata faptului ca pretul intreprinderii stabilit prin diferitele metode de evaluare de cele mai multe ori nu va coincide cu pretul final al intreprinderii, datorita unor factori necuantificabili, cum ar fi dorinta de a cumpara sau a vinde a cumparatorului sau vanzatorului, de capacitatea de negociere a partilor, de conjunctura economiei etc.

Negocierea pretului unei intreprinderi porneste de la o anumita valoare care este diferita in conceptia fiecareia dintre parti. Astfel obiectivele fiecarui negociator pot fi diferite si de aceea cei interesati cauta, gasesc si platesc specialisti in evaluare care stapanesc tehnici si metode adecvate si ofera solicitatorilor puncte de plecare in negocieri, alegeri de oferte, intentii, decizii.

Circumstantele in care se fac evaluari sunt numeroase dar de cele mai cunoscute sunt legate de anumite evenimente intalnite in economia de piata sau de tranzitie. Intre acestea mai importante au ca obiective:

schimburile titlurilor de proprietate, emisiunea de titluri de proprietate noi sau de actiuni noi, pregatirea pentru cotarea la bursa

cresterea intreprinderii prin elemente exterioare, cum ar fi majorarea de capital, fuziunea cu o alta intreprindere, absorbita sau cesiunea

vanzarea partiala sau a unor active apartinand intreprinderii sau vanzarea integrala a intreprinderii

cumpararea unor active sau a unor societati comerciale, intreprinderi etc.

lichidarea intreprinderii in cazul in care s-a ajuns la termenele prevazute in contractul de asociere, in cazurile de faliment sau la vointa asociatilor.

1.2 Categoriile de valori folosite

In practica evaluarii bunurilor corporale se opereaza cu mai multe categorii de valori cum sunt:

valoarea de inventar – este data de pretul de achizitie al bunului la care se adauga cheltuielile facute pentru punerea in functiune a acestuia

valoarea de inlocuire – este pretul actual de procurare al unui bun identic ca valoare de intrebuintare cu cel evaluat

valoarea financiara – este valoarea stabilita in functie de situatia intreprinderii la momentul respectiv cat si in functie de evolutia viitoare (de la finantare si in viitor) prin prisma profitului si a riscurilor posibile.

valoarea economica – se stabileste printr-o analiza extinsa a patrimoniului intreprinderii, bazata pe o cunoastere in detaliu a situatiei interne a intreprinderii si a posibilitatilor de dezvoltare.

valoarea de investitie – este valoarea pe care este dispus sa o dea un investitor, respectiv valoarea bazata pe cerintele investitionale individuale.

1.3 Etapele studiului de evaluare

Metodologia evaluarii societatilor comerciale si a religiilor autonome din Romania consta in executarea a doua lucrari: diagnosticarea intreprinderii si evaluarea propriu-zisa a intreprinderii pe baza metodelor alese. Pentru realizarea acestor doua lucruri se parcurg urmatoarele etape: incheierea contractului de evaluare, informarea pentru cunoasterea intreprinderii, analiza diagnostic, intocmirea raportului final diagnosticului de evaluare, determinarea plajei de valori a intreprinderii, intocmirea raportului final de evaluare.

Incheierea contractului de evaluare

In urma comenzilor lansate de conducerea intreprinderii interesate, se prezinta la licitatie ofertanti care pot fi persoane fizice sau societati autorizate. Ofertantul care a castigat licitatia incheie un contract cu conducerea intreprinderii, in care sunt stabilite obiectivele, termenele, informatiile pe care intreprinderea se obliga sa le puna la dispozitia celui ce efectueaza evaluarea.

Informarea pentru cunoasterea intreprinderii

Acesta etapa are ca obiect cunoasterea cadrului organizatoric, specificul activitatii, competenta profesionala a echipei manageriale, permitand evaluatorului sa faca o apreciere de ansamblu asupra aspectelor mai importante ale activitatii intreprinderii si sa identifice acele domenii care pot pune probleme in analiza dignostic.

Informarea se realizeza prin discutii purtate cu factorii de decizie ai intreprinderii si cu cei din mediul in care functioneaza intreprinderea cum ar fi FPS, Ministerul respectiv, Registrul Comertului. Acest prim contact intre evaluator si factorii de decizie

se constituie intr-un prediagnostic, etapa in care evaluatorul solicita documentatia necesara pentru etapele viitoare.

Informatiile necesare evaluatorului se refera la:

forma juridica de infiintare

prevederi statuare

scurt istoric al existentei intreprinderii

aspecte tehnice, economice, comerciale, reteaua de desfacere, politica de preturi

capacitatea de productie

evolutia cifrei de afaceri

activitatea de cercetare – dezvoltare

structura salariatilor

componenta echipei manageriale

sistemul de gestiune

estimarea evolutiei activitatii intreprinderii sub aspect tehnic, economic, comercial pentru urmatorii 3 – 5 ani

documente contabile si financiare

Analiza diagnostic

Metoda a fost initiata in anii 60 in tarile dezvoltate si s-a impus ca o metoda perfectionare a managementului firmei. In tara noastra analiza diagnostic a fost promovata dupa 1970 prin includerea in tematica cursului de Conducerea unitatilor economice predat in A.S.E. Ulterior a fost asimilata si in practica fiind aplicata la diagnosticarea functiunilor intreprinderii pentru perfectionarea managementului.

Dupa 1989 metoda diagnosticarii a fost extinsa si in domenii cum sunt actiunile de restructurare, privatizare, infiintarea unor societati cu capital mixt, colaborari cu

parteneri straini, exercitarea functiei de control preventiv, si mai recent incheierea contractelor de management. Astfel elaborarea strategiei firmei, fundamentarea unor programe de actiuni si planuri de afaceri, privatizarea si restructurarea sunt de neconceput fara o analiza de diagnostic.

Diagnosticarea poate fi definita ca acea metoda al carei continut principal consta in identificarea punctelor slabe ale domeniului analizat, cu evidentierea cauzelor ce le genereaza, finalizata in recomandari cu caracter corectiv sau de dezvoltare. Esenta aplicarii acestei metode consta in analiza cauza-efect, atat in depistarea si examinarea punctelor forte si slabe, cat si in formularea recomandarilor. In fapt, calitatea diagnosticului depinde de masura in care s-au identificat cauzele generatoare de difunctionalitati si aspecte pozitive si ulterior , de corelarea recomandarilor cu cauzele respective.

Aceasta metoda a fost inclusa si in cadrul studiului de evaluare a firmelor, fiind etapa cea mai complexa. In cazul evaluarii firmelor, analiza diagnostic se aplica tuturor functiunilor firmei si are ca obiectiv evidentierea punctelor slabe generate de factori interni si externi. Informatiile culese si analizate in urma acestei etape vor folosi ulterior la stabilirea valorii intreprinderii.

Analiza punctelor tari, punctelor slabe, a oportunitatilor si a riscurilor (analiza SWOT – strenghts, weaknesses, opportunities, threats) este o tehnica utila in identificarea trasaturilor cheie ale mediului in care intrepriderea isi desfasoara activitatea si care influienteaza aceasta activitate.

Aceasta analiza permite constientizarea asupra punctelor forte si slabe ale societatii, care pot influienta pozitia actuala a intreprinderii, pot impune o anumita strategie a acesteia si pot conduce la alegerea unor scenarii de evaluare.

Obiectivele intreprinderii determina strategia proprie a acesteia, ceea ce trebuie sa fie o reflectare a mediului interior si exterior. Acesta analiza permite:

determinarea caracteristicilor particulare ale pietei intreprinderii

identificarea bazei pentru succesul sau insuccesul intreprinderii

3. optimizarea valorii intreprinderii prin actiuni constiente ale conducerii, la sfatul consultantilor.

Punctele forte si slabe sunt determinate pe baza analizalor resurselor si competentelor in conducerea intreprinderii. Aceasta analiza se concentreaza asupra urmatoarelor zone cheie in activitatea intreprinderii:

piata produsului: ponderea pe piata, gama de productie, pozitia produsului in cadrul ciclului sau de viata, dependenta vanzarilor, profiturilor si fluxurilor financiare de produsele principale, reteaua de distributie, competentele de marketing

productia analizeaza analiza SWOT prin vechimea, localizarea si capacitatea activelor fixe, flexibilitatea utilizarii acestora, nivelul de costuri de productie, pretul si accesibilitatea materiilor prime, planificarea productiei si sitemul de control

elementele financiare caracteristice intreprinderii determina analiza SWOT prin structura de active, structura de capital si gradul de indatorare a intreprinderii, accesibilitatea capitalului, modelul si sezonalitatea fluxurilor financiare, abilitate de management financiar

din punct de vedere tehnologic,trebuie analizate cheltuielile pentru cercetare – dezvoltare, decalajul tehnologic fata de firmele mondiale, nivelul de eficienta, utilizarea si accesul la licente straine

pentru determinarea punctelor forte si slabe in domeniul organizarii si resurselor umane, se analizeaza structura organizatorica , nivelul de salarii, relatiile dintre conducere si personal, inclusiv prin intermediul sindicatelor.

Exemple de factori pozitivi: dezvoltarea pietei, stabilizarea clientelei, dezvoltarea tehnologiei, calitatea produselor si a serviciilor, clientela diversificata, puterea fata de intreprinderile din amonte sau aval, forta retelei de distributie.

Exemple de factori negativi (puncte slabe): caracter sezonier, clientela statica, dependenta de pietele externe, concurenta noilor intrati pe piata distributie, competentele de marketing

productia analizeaza analiza SWOT prin vechimea, localizarea si capacitatea activelor fixe, flexibilitatea utilizarii acestora, nivelul de costuri de productie, pretul si accesibilitatea materiilor prime, planificarea productiei si sitemul de control

elementele financiare caracteristice intreprinderii determina analiza SWOT prin structura de active, structura de capital si gradul de indatorare a intreprinderii, accesibilitatea capitalului, modelul si sezonalitatea fluxurilor financiare, abilitate de management financiar

din punct de vedere tehnologic,trebuie analizate cheltuielile pentru cercetare – dezvoltare, decalajul tehnologic fata de firmele mondiale, nivelul de eficienta, utilizarea si accesul la licente straine

pentru determinarea punctelor forte si slabe in domeniul organizarii si resurselor umane, se analizeaza structura organizatorica , nivelul de salarii, relatiile dintre conducere si personal, inclusiv prin intermediul sindicatelor.

Exemple de factori pozitivi: dezvoltarea pietei, stabilizarea clientelei, dezvoltarea tehnologiei, calitatea produselor si a serviciilor, clientela diversificata, puterea fata de intreprinderile din amonte sau aval, forta retelei de distributie.

Exemple de factori negativi (puncte slabe): caracter sezonier, clientela statica, dependenta de pietele externe, concurenta noilor intrati pe piata, supracapacitate periodica, sensibilitate la reglementari, inferioritate in raport cu furnizorii, distribuitorii sau clientii.

Analiza diagnostic contine urmatoarele etape:

Diagnosticul juridic

Diagnosticul activitatii de cercetare – dezvoltare

Diagnosticul comercial

Diagnosticul activitatii de productie

Diagnosticul de personal

Diagnosticul financiar – contabil

Diagnosticul organizarii structurale

Raportul final asupra diagnosticului general de evaluare

Continutul raportului este o sinteza executata conform ordinii informatiilor stabilite in diagnosticarea functiilor firmei si reprezinta instrumentul pe baza caruia se sprijina evaluarea propriu – zisa a intreprinderii dupa metodele ce vor fi alese. Informatiile care trebuie sa apara in raportul de evaluare sunt cele referitoare la

patrimoniul intreprinderii, capacitatea de profitabilitate si elemente intangibile nemateriale, care nu sunt evidentiate in patrimoniul firmei, dar cele referitoare la patrimoniul intreprinderii, capacitatea de profitabilitate si elementele intangibile nemateriale, care nu sunt evidentiate in patrimoniul firmei, dar cele referitoare la patrimoniul firmei, dar care contribuie la buna desfasurare a activitatii acesteia (vadul comercial, clientela, calitatea produselor etc. si care genereaza goodwill.

In structura dignosticului general de evaluare trebuie sa intre informatii cu privire la:

Scurt istoric al aparitiei si dezvoltarii agentului economic

Forma juridica de constituire cu capital de stat (SC,RA) cu capital particular (SRL) cu capital mixt si raporturile dintre echipa manageriala si actionari

Stilul si metodele de conducere, caracterizarea echipei manageriale si de executie

Marca firmei si mentionarea realizarilor care au consacrat-o pe plan intern si eventual international

Diagnosticul comercial: piata si defacerea produselor, concurenta, volumul desfacerilor, cifra de afaceri, sistemul de distribuire, contracte pe termen lung

Raporturile cu furnizori, dependenta fata de anumiti furnizori, existenta unor contracte de aprovizionare certe

Diagnosticul financiar – contabil

Raporturile cu puterea politica si executiva, daca primeste comenzi de stat, este incurajata prin facilitati fiscale, incadrarea in legislatie

Sinteza punctelor forte si slabe in activitatea intreprinderii preluate din analizele diagnostic sectoriale

Pe baza concluziilor reiesite din diagnosticarea sectoriala si generala se trece la alegerea metodelor de evaluare si la evaluarea propriu-zisa a intreprinderii.

Analiza perspectivelor de dezvoltare ale intreprinderii

Cu ajutorul informatiilor din raportul asupra diagnosticului de evaluare se vor efectua aprecieri cu privire la evolutia in viitor a firmei, in consens cu punctele forte si slabe, punandu-se accent pe capacitatea intreprinderii de a genera rezultate pozitive pe termen lung. Cel ce efectueaza evaluarea trebuie sa demonstreze cu argumente solide viabilitatea acestor perspective.

Propunerile de restructurare, renuntarea la unele tehnologii invechite si adoptarea unora mai noi, asimilarea unor noi produse, vor fi analizate si cuantificate valoric, rezultatele lor previzionate urmand sa fie folosite pentru evaluarea propriu-zisa a intreprinderii.

CAPITOLUL II ANALIZA DIAGNOSTIC PENTRU EVALUAREA INTREPRINDERILOR

Conceptul de diagnostic la nivelul unei firme, presupune gasirea disfunctionalitatilor activitatii firmei respective, analizarea si cercetarea sarcinilor, atributiilor si competentelor, identificarea cauzelor si masurilor care sa conduca la reglarea functionarii firmei. Diagnosticarea unei firme se impune nu numai cand firma

se confrunta cu greutati, ci si atunci cand situatia ei economico – financiara este normala, urmarindu-se imbunatatirea acesteia.

In cadrul diagnosticului trebuie sa se rezolve si sa se evidentieze probleme cum ar fi:

statutul juridic al firmei

care sunt rezultatele intreprinderii

sunt satisfacatoare rezultatele, si daca nu, de ce

cum au fost obtinute rezultatele intreprinderii

care sunt performantele si obiectivele dorite

masurile concrete ce urmeaza a fi aplicate atat pe termen lung cat si pe termen scurt

In cadrul activitatii de evaluare a unei firme, diagnosticul trebuie sa furnizeze informatiile necesare aprecierii situatiei trecute si prezente, care constituie o baza pentru estimarea elementelor si variabilelor cheie ce trebuie avute in vedere in cazul aplicarii diferitelor metode de evaluare.

Diagnosticul firmei nu poate fi incadrat intr-unul standard, ci poate fi adoptat in functie de scopul urmarit.

Diagnosticul juridic

Are ca obiectiv evidentierea punctelor forte si slabe, sub aspect juridic, de care depinde reusita actiunilor intreprinse (vanzare, privatizare etc). Se analizeaza urmarind legalitatea infiintarii si functionarii, modelului de incadrare in reglementarile prevazute in dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul mediului, Legea 31/1990, legislatia financiara.

Existenta unor situatii cum ar fi reglementarea definitiva a dreptului de proprietate asupra terenului din incinta intreprinderii, contracte pe termen lung cu furnizorii, achitarea la termen a datoriilor catre bugetul de stat, a imprumuturilor contractate, inexistenta litigiilor, constituie puncte forte pentru intreprindere. Conflictele de munca, obligatiile fiscale, litigiile contractuale cu terti reprezinta puncte slabe si vor influienta in mod negativ atat valoarea intreprinderii cat si pretul ei de vanzare.

Stabilirea diagnosticului juridic contine doua etape:

Solicitarea documentelor legale care, in prima faza, conditioneaza declansarea evaluarii, iar in cea de-a doua faza, permite efectuarea propriu-zisa a evaluarii.

Analiza aprobarilor si documentatiei pusa la dispozitie, sub indoitul aspect al posibilitatii declansarii si respectiv al efectuarii evaluarii intreprinderii si activului, precum si al stabilirii punctelor forte si slabe ale societatii comerciale.

A . Lista documentelor necesare sau utile pentru efectuarea diagnosticului si evaluarii propriu-zise ce privesc unitatea detinatoare

actul de infiintare al societatii comerciale (hotararea guvernului, pentru unitatile de interes republican, si decizia organului de administratie locala pentru unitatile de interes local).

bilantul, contul de profit pierdere

titlurile de proprietate sau dovada dreptului de folosinta asupra terenurilor, precum si ale cladirilor)

situatia creditelor contractate si a garantiilor constituite

situatia altor sarcini ce greveaza activul de baza al unitatii detinatoare

contractele de inchiriere, leasing, locatie de gestiune

contractele de asigurare incheiate

documentele ultimului control fiscal

ultimul control al comisiei de cenzori

lista marcilor si brevetelor care apartin societatii si cele care apartin unor salariati

alte documente legale sau cu caracter juridic pe care societatea detinatoare le considera necesare sau utile pentru desfasurarea evaluarii, referitor la elementele corporale sau necorporale, dotare tehnica si nivel tehnologic, uzura fizica si morala a acesteia, etc.

Modul de lucru

Chestionarul de diagnostic juridic va cuprinde analiza documentatie puse la dispozitie, precum si a indeplinirii conditiilor legale privind declansarea evaluarii si efectuarea acesteia. Concret, analiza va viza urmatoarele aspecte:

– Existenta documentelor necesare sau utile oentru intocmirea propriu-zisa a diagnosticului si a evaluarii, care da posibilitatea trecerii la executarea contractului de evaluare incheiat.

– Efectuarea propriu-zisa a diagnosticului juridic – operatie care comporta analiza unor elemente in domeniile juridice urmatoare:

Dreptul comercial

Dreptul civil

Dreptul fiscal

Dreptul muncii

Dreptul mediului

Dreptul comertului exterior

Dreptul societatii comerciale

Litigii

Dreptul comercial

In aceasta etapa a diagnosticului juridic se verifica contractele de vanzare cumparare, de inchiriere, contractele de gestiune, cele de concesiune.

Dreptul civil

Este etapa diagnosticarii in care se verifica si se analizeaza actele si contractele privind:

dreptul de proprietate asupra constructiilor

situatia juridica a terenurilor intreprinderii

situatia imobilizarilor financiare (titluri de participare, creante imobilizate, etc.)

situatia asigurarii intreprinderii (asigurari civile, imobile, etc.)

Dreptul fiscal

In acest domeniu se verifica :

inregisrarea intreprinderii la organele de administratie financiara

situatia platii obligatiilor legale (impozite, taxe, contributii etc.)

situatia platilor restante

ultimul control financiar si rezultatele sale

Dreptul muncii

Se verifica si se analizeaza existenta contractelor de munca individuale si colective, a regulamentului de ordine inferioara, a contractului de management. Un subpunct foarte important al acestui capitol, il constituie prezentarea informatiilor cu

privire la caracteristicile echipei manageriale, in scopul deciziei de a mentine sau nu echipa existenta si dupa schimbarea proprietarului intreprinderii.

Dreptul mediului

Se verifica daca activitatea intreprinderii se desfasoara conform normelor de protectie a mediului impuse de lege. In acest sens se verifica daca intreprinderea poseda autorizatiile de mediu, daca exista litigii cu alte intreprinderi sau cu autoritatile in ceea ce priveste eventualele contaminari, obligatia decontaminarii sau plata unor daune.

Litigii

Se verifica daca intreprinderea este implicata in litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti sau a Arbitrajului de pe langa Camera de Comert si Industrie si care sunt posibilitatile de rezolvare.

Diagnosticul cercetarii – dezvoltarii

Trecerea la economia de piata si intensificarea legaturilor cu tarile occidentale, in conditii de competitivitate, impun ampificarea actiunilor de cercetare – dezvoltare proprie si de asimilare a progresului tehnic si managerial realizat de aceste tari. Prin urmare, activitatea de cercetare – dezvoltare din cadrul intreprinderilor devine una deosebit de importanta pentru mentinerea pe piata interna si internationala , avand in vedere concurenta .

Analiza diagnostic a activitatii de cercetare – dezvoltare urmareste tocmai evidentierea unei strategii pe termen lung si mediu de dezvoltare a intreprinderii, a unor studii, proiecte si masuri pentru conceperea si asimilarea de noi produse, tenologii noi

si modernizate , introducerea unor noi concepte si tehnici organizatorice, acestea urmand a fi consemnate in raportul final de evaluare ca puncte forte.

De asemenea, o situatie contrara celei descrise mai sus, va fi inregistrata la capitolul puncte slabe si va diminua valoarea intreprinderii.

Diagnosticul comercial

Obiectivul diagnosticului comercial este de a estima piata intreprinderii si locul interprinderii pe piata.

Elementele esentiale supuse analizei sunt urmatoarele :

piata – se analizeaza volumul vanzarilor si ponderea detinuta de intreprindere pe piata interna si cea internationala. Referitor la piata externa se culeg informatii cu privire la posibilitatea de penetrare a produselor, daca exista masuri de protectie a producatorilor interni, conjunctura economica la nivel international, care poate favoriza sau defavoriza exporturile, particularitatile retelei de distributie. Concluziile diagnosticului trebuie sa ofere evaluatorului o imagine clara asupra marimii si caracteristicilor pietei de desfacere, ponderea desfacerilor, valoarea si comportamentul concurentilor, formele de cooperare. Pe baza acestor informatii evaluatorul poate stabilii punctele forte ale functiunii comerciale a intreprinderii

concurenta – sunt analizati principalii concurenti ai intreprinderii de pe piata interna si externa in legatura cu volumul desfacerilor si ponderea in totalul vanzarilor, calitatea produselor, preturi practicate, cifra de afaceri. De asemenea analiza trebuie efectuata si asupra potentialilor concurenti, inclusiv a

acelor concurenti care ar putea inlocui in viitor, datoria valorii de intrebuintare apropiata, produsele firmei analizate.

clientela – sunt prezentati principalii clienti interni si externi in functie de ponderea detinuta in vanzarile intreprinderii, traditie, mod de conlucrare, urmarindu-se numarul, repartitia, importanta acestora. Se urmareste de asemenea impactul schimbarii gamei sortimentale de produse asupra relatiilor cu clientii, fidelitatii acestora si asupra riscurilor dependentei de anumiti clienti.

furnizorii – se evidentieaza principalii furnizori interni si externi, criteriile care au stat la baza alegerii acestora, gradul de dependenta, calitatea serviciilor, etapa incheindu-se cu analiza asupra modului de colaborare cu furnizorii, evidentiindu-se avantajele si riscurile acestei colaborari.

produsele sau serviciile – se analizeaza : gama de produse, produsele noi, brevetele detinute de intreprindere, stadiul in care se afla produsele cu cea mai mare vanzare, calitatea acestora.

politica de pret – este analizata prin prisma competitivitatii preturilor practicate, existenta unor restrictii (reglementari guvernamentale de distributie), fiabilitatea pretului de cost, dependenta pretului de cost de cel de revenire, dobanzi bancare si reglementarile in materie de concurenta si preturi.

reteaua de distributie – se analizeaza modul de desfasurare a desfacerilor – direct sau prin intermediari, forma contractelor (de durata lunga sau scurta), felul si calitatea mijloacelor de transport. Din aceasta analiza poate rezulta dependenta intreprinderii fata de anumiti intermediari, evaluatorul trebuind sa in acest caz sa evidentieze riscurile acestei dependente, pornind de la obligatiile pe care si le asuma ambele parti prin contract, existenta unor litigii intre parti, situatie economica si financiara a distribuitorului.

promovarea produselor si politica de marketing – se evidentieaza suporturile publicitare, programele de promovare a produselor, cheltuielile in investitiile nemateriale comparativ cu cele ale concurentei.

Diagnosticul comercial se incheie prin evidentierea pozitiei pe piata a intrepriderii, cu accent pe avantajele si dezavantajele in raport cu concurenta.

Diagnosticul activitatii de productie si cel tehnic

Obiectivul acestei etape il reprezinta cunoasterea potentialului tehnic a intreprinderii si al procesului de fabricatie. Pentru aceasta se culeg date cu privire la potentialul tehnic si de productie existent si evolutia sa in timp, gradul de incarcare, modul de intretinere si reparatie a utilajelor si instalatiilor de productie, programe de dezvoltare , modernizare, modul de urmarire si conducere a procesului de fabricatie, gradul de mecanizare si automatizare a procesului tehnologic.

Pentru a analiza procesul de fabricatie se urmaresc principalele activitati al functiunii de productie :

programarea, lansarea, urmarirea productiei

fabricarea produselor de baza

controlul calitatii produselor

intretinerea si repararea utilajelor si instalatiilor de productie

productia auxiliara pentru asigurarea cu utilitati

In ceea ce priveste modul de organizare a procesului de productie, se vor aprecia ca puncte forte folosirea de catre factorii de decizie a unor metode moderne de urmarire a costurilor de productie cum sunt THM (tarif – ora – masina ), SCOP (sistemul – cost – ora – productie), organizarea intreprinderii pe centre de profit.

In cadrul diagnosticarii activitatii de productie este necesar ca evaluatorul sa analizeze evolutia conditiilor favorabile si nefavorabile ale mediului economic in care evolueaza intreprinderea, cum sunt : aparitia unor noi echipamente de productie, tehnologii, metode de organizare, piete de aprovizionare si desfacere, mijloace de

transport, reglementari pe piata fortei de munca etc. Acesta analiza va permite evaluatorului sa evidentieze influientele favorabile si nefavorabile ale mediului asupra evolutiei productiei intreprinderii. Astfel daca dotarea tehnica, gradul de utilizare a capacitatii de productie, preturile de achizitie si de desfacere, service-ul sunt corespunzatoare situatiei din respectivul sector, atunci ele vor fi puncte forte ale intreprinderii. De asemenea, folosirea unor metode de conducere neadecvate, existenta stocurilor, unor tehnologii de fabricatie invechite in raport cu realizarile din sector, se vor constitui in puncte slabe ale intreprinderii.

O etapa importanta in cadrul diagnosticarii activitatii de productie o constituie diagnosticul tehnic in care expertii realizeaza o analiza detaliata a factorilor tehnici de productie, a tehnologiilor de fabricatie. In principal se analizeaza urmatoarele : mijloacele fixe, cladirile, mijloacele de transport, terenurile, productie si tehnologiile de fabricatie.

Mijloacele fixe – evaluatorii trebuie sa se pronunte cu privire la :

starea de functionare a masinilor, utilajelor, gradul de uzura;

performantele utilajelor comparativ cu cele de pe plan mondial;

posibilitati de utilizare in viitor;

valoarea investitiilor in curs de executie, stadiul lor in raport cu graficele de executie.

Cladirile – evaluatorii se pot pronunta asupra:

situatia structurii de rezistenta in raport cu seismele pretrecute si gradul de rezistenta existent

concordanta situatiei din teren cu planurile de constructie

schimbarile intervenite in destinatia unor cladiri si posibilitati de folosire in viitor

Mijloacele de transport – daca firma are parc auto propriu se vor face referiri la :

gradul de folosire a parcului

starea tehnica, gradul de folosire

modul de utilizare a capacitatilor de transport

valoarea cu care au fost inregistrate si cea de inlocuire

Terenurile – in aceasta subetapa se analizeaza :

concordanta intre categoriile de suprafete existente si cele din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului

imbunatatirile aduse unor categorii de terenuri

schimbarea unor suprafete de teren

Tenologiile de fabricatie

scurta descriere a procesului tehnologic, prezentarea lui sub forma de schita

compararea tehnologiilor folosite de intreprindere cu cele folosite pe plan mondial

Diagnosticul de personal

Diagnosticul resurselor umane (de personal) vizeaza stabilirea caracteristicilor resurselor umane disponibile si adecvarii acestora la necesitatile realizarii obiectivelor firmei. Se urmareste anticiparea unor decizii si costuri antrenate de evolutia previzibila a societatii in domeniul :

angajarii

conducerii

pregatirii

salarizarii

Obiectivele analizei personalului sunt urmatoarele:

evaluarea numarului si structurii personalului existent, adecvarea la cerintele acuale si de perspectiva

politici de angajare, selectare, promovare folosite

fluctuatia numarului de personal, cauze predominante

existenta sindicatelor organizate – numar de membrii, actiuni desfasurate, relatiile cu conducerea intreprinderii

politica de remunerare, continutul sistemului de remunerare, structura de remunerare, evolutia salariului mediu, prevederii speciale ale contractului de munca

comunicarea in cadrul intreprinderii

Tot in aceasta etapa se analizeaza si echipa manageriala, prezentandu-se nominal pe functii membrii acesteia, specializare, limitele de decizie si subordonare ierarhica, varsta si experienta, profesionalism, existenta succesorilor in cazul unor schimbari previzibile. Stilul de conducere si gestiune se analizeaza in functie de:

gradul de centralizare

metode de gestiune

structuri rigide sau suple

gradul de antrenare, de stimulare a participarii in luarea deciziilor

In incheierea acestui diagnostic se vor evidentia:

puncte forte ale intreprinderii

echipa manageriala competenta, bine pregatita si adaptata la cerintele pietei ale progresului tehnic si managerial, care asigura o conducere adecvata

motivare a muncii, climat de motivare si responsabilitate, de relatii bune cu factorii externi

personal de executie bine pregatit din punct de vedere profesional

existenta unui climat social intern favorabil tuturor salariatilor

puncte slabe

conducere necorespunzatoare

nivel scazut de pregatire profesionala a salariatilor

activitati sindicale neconforme cu obiectivele intreprinderii

lipsa motivatiei pentru munca

Diagnosticul financiar – contabil

Obiectivul acestei etape este de a evalua si a analiza evidenta contabila inclusiv modul de intocmire a documentelor, tinand seama de regulile si principiile sub incidenta carora se gaseste activitatea contabila. Diagnosticul financiar – contabil evalueaza echilibrul financiar al intreprinderii pe baza inregistrarilor din bilantul contabil si contul de profit pierdere, oferind informatiile necesare calcularii valorii intreprinderii pe baza metodelor alese. Echilibrul financiar este studiat prin prisma fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment, trezorerie. In cadrul acestei etape a diagnosticarii, bilantului contabil reprezinta documentul cel mai important, deoarece pe baza lui se urmareste imaginea clara a parimonilui intreprinderii si rezultatele financiare obtinute in exercitiului financiar incheiat. De asemenea, bilantul contabil

reflecta efectele deciziilor de finantare si investitii la nivelul unei intreprinderi. In general, pentru mentinerea echilibrului financiar, o intreprindere tinde sa-si echilibreze structura de finantare cu structura investitiilor finantate.

Principalele situatii financiare sunt urmatoarele: bilantul, contul de rezultate, situatia fluxurilor financiare, repartizarea profitului, bugetul de venituri si cheltuieli.

Evaluarea elementelor bilantiere.

Bilantul este o fotografie la un moment dat a investitiilor si a finantarii acestora, realizate de catre o societate comerciala. In bilant investitiile reprezinta activul iar finantarea reprezinta pasivul. Orice bilant trebuie sa reflecte egalitatea bilantiera dintre modul de utilizare a unor resurse financiare concretizat in diverse componente ale patrimoniului intreprinderii, formand activul bilantului si sursele din care fondurile au fost obtinute, respectiv furnizorii de capital, care formeaza pasivul bilantului.

Evaluarea activelor in bilanturile intocmite de intreprinderi are doua abordari in functie de natura elementelor evaluate :

abordarea activelor monetare

abordarea activelor nemonetare

Activele monetare (disponibilitati, facturi de incasat) sunt inregistrate la valoarea neta actuala, respectiv la valoarea echivalentului in lei la momentul inlocuirii situatiilor financiare. Astfel, disponibilul in lei se inregistreaza ca atare, facturile de incasat se inregistreaza la valoarea care urmeaza a fi platite de catre clienti.

Activele nemonetare (stocuri de materii prime, marfuri, pamant, cladiri, utilaje) se inregistreaza la costul de achizitie, la unele dintre ele ajustat cu amortizarea recuperata care reflecta serviciile prestate deja de activele respective si consumate pe durata unor cicluri de productie. Costul de achizitie include mai mult decat pretul facturat de furnizori, respectiv cheltuielile platite sau asumate cu ocazia punerii activelor in stare

de functionare (cheltuielile de transport, costuri de instalare, de manipulare, orice alte cheltuieli generate de aceste operatiuni). Exista si cazuri in care anumite plati din aceasta categorie s-au facut in natura – evaluarea lor se face la preturile de vanzare ale bunurilor care au constituit obiectul platii.

Utilizarea pretului de achizitie se bazeaza pe trei principii sau conventii:

Firma este considerata viabila, deci va continua sa functioneze pe o perioada suficient de lunga pentru ca sa-si poata indeplinii obiectivele. Orice crestere a

valorii de realizare a activelor este considerata a rezulta din cursul normal de desfasurare al activitatii.

Obiectivitatea – posibilitatea ca mai multe persoane care masoara aceeasi valoare in mod independent cu metode diferite sa ajunga la acelasi rezultat.

Prudenta contabila – care consta in preferinta pentru valori mai mici decat mari pentru ca se considera ca riscurile legate de corectitudinea rapoartelor financiare sunt mai mici decat in cazul supraevaluarii. Tot in virtutea acestui principiu, veniturile sunt inregistrate ca atare atunci cand exista certitudinea realizarii lor pe cand cheltuielile se inregistreaza atunci cand exista posibilitatea producerii.

Concordanta in timp dintre venituri si cheltuieli

Evaluarea pasivelor prezinta doua particularitati referitoare la natura posturilor – obligatii fata de terti sau capital social. Obligatiile fata de terti sunt cea mai mare parte de natura monetara, reprezentand anumite sume de bani care trebuiesc platite la un anumit termen si se inregistreaza la valoarea care trebuie platita.

Capitalul propriu, format din capital social si fondurile proprii constituite la nivelul societatii inclusiv profitul nerepartizat, lasat la dispozitia societatii, se evalueza prin metoda indirecta, respectiv diferenta intre patrimoniu brut si obligatiile de achitat.

Analiza pe baza de bilant. Bilantul reflecta efectele deciziilor de finantare si investitii la nivelul unei firme. In general pentru mentinerea echilibrului financiar, firma

tinde sa-si elibereze structura de finantare cu structura investitiilor finantate. Astfel, firme de comert cu amanuntul, cu o pondere mai mare a activelor curente in structura patrimoniului , tind sa utilizeze sume importante provenite din surse de finantare pe termen scurt (furnizori, credite bancare pentru contul curent) in timp ce firme mari puternic capitalizate, cu pondere mare a activelor fixe tind sa apeleze cu preponderenta la finantarea din surse stabile (capital propriu, credite pe termen lung). Finantarea pe termen scurt trebuie rambursata in mai putin de un an. Firma trebuie sa fie sigura ca

face fata acestor obligatii. Activele curente sunt cele care pot genera lichiditatile necesare, in timp util. Spre deosebire de acest caz, finantarea pe termen lung daca trebuie rambursata, se ramburseaza dupa perioade lungi (mai mari de un an). Deoarece activele fixe genereaza lichiditati pe perioade mai lungi de timp, finantarea lor din surse stabile este cea mai potrivita.

Dificultati apar in momentul in care sursele de finantare pe termen scurt incep sa depaseasca volumul activelor curente. In acest caz firma foloseste surse curente pentru active fixe, deci se poate confrunta cu greutati in sensul ca aceste active fixe nu vor genera suficiente lichiditati pentru onorarea obligatiilor curente.

Principalii indicatori de analiza ai bilantului contabil sunt:

indicatorii de structura

indicatorii de evolutie

indicatorii de lichiditate

indicatorii de risc financiar (leverage)

Indicatorii de structura

structura activului pe componente, pe categorii trebuie interpretata in functie de sectorul de activitate, de natura activitatii societatii, de ciclul de productie, de obiectivele financiare si economice stabilite, de ciclul de viata al produselor.

structura de finantare, in corelatie cu structura activelor finantate.

Indicatorii de evolutie

evolutia fiecarui element in timp

evolutia structurii

Indicatorii de lichiditate

lichiditatea curenta = , reflecta echilibrul pe termen scurt al firmei,

capacitatea de a face obligatiilor pe termen scurt. Valoarea optima este 2, dar aceasta valoare nu trebuie considerata fixa ci trebuie analizata in functie de specificul activitatii. Este importanta evolutia acestui indicator in timp.

lichiditatea rapida = , , reflecta relatia dintre activele firmei

la un moment dat si obligatiile care ar putea fi reclamate, intr-un anumit moment.

Indicatorii de risc financiar

nivelul de indatorare =

structura capitalului = care masoara riscul financiar al

unei firme.

Foarte important pentru reusita analizei bilantului este ca:

indicatorii trebuie analizati impreuna, doar acest tip de abordare permite definitivarea unei imagini reale relevante asupra aspectelor urmarite.

valorile in sine nu reprezinta foarte mare interes. Diagnosticul rezulta din compararea lor in urmatoarele ipostaze:

in cadrul ramurii de activitate (fata de nivelul mediu realizat in ansamblu)

cu aceeasi indicatori realizati de intreprinderi similare

intr-o perioada mai lunga de timp, precum si din situarea lor in contextul obiectivelor si strategiilor intreprinderii respective

Ca orice indicatori, pot fi considerati acceptabili atunci cand se situeaza intre anumite limite si trebuie considerati semnale de alarma pentru luarea unor masuri corective atunci cand se indeparteaza foarte mult de limita superioara sau inferioara. Atunci cand o firma se confrunta cu dificultati financiare, plata obligatiilor scadente se incetineste, obligatiile se acumuleaza, rezultand astfel o inrautatire a indicatorilor.

Contul de rezultate

Un alt document financiar de sinteza este contul de rezultate, care prezinta situatia veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor (profit sau pierdere). Pentru acest document se prezinta performantele intreprinderii, masurate prin eforturile facute de intreprindere (cheltuieli, consumuri) si efectele acestora (venituri).

Daca veniturile reflecta valoarea neta a bunurilor si drepturilor (dupa scaderea obligatiilor corespondente) care intra in firma ca rezultat al vanzarii de produse sau prestarii de servicii, cheltuielile reflecta valoarea neta a consumurilor ocazionale de generarea acestor venituri.

Situatia rezultatelor se reflecta la activitatea desfasurata intr-o perioada definita (de obicei un an). Problema care se ridica in cazul intocmirii acestui raport este legata de stabilirea cat mai exacta a concordantei intre veniturile realizate intr-o perioada si cheltuielile aferente acestor venituri. Dificultatile care apar se datoreaza diferentelor temporare intre:

venituri si incasarea lor efectiva

cheltuieli si plata lor efectiva

De exemplu este posibil ca o intreprindere sa faca plati pentru niste cheltuieli care vor aduce venituri in alta perioada sau ca factura de plata a unor cheltuieli sa soseasca ulterior producerii. De asemenea apare problema creditelor comerciale (primite de la furnizori sau acordate clientilor) platile si incasarile respective putand avea loc in perioade diferite de cele in care au avut loc vanzarea – cumpararea aferenta.

Toate acestea au condus la necesitatea respectarii concordantei intre veniturile si cheltuielile intreprinderii corespunzatoare unei perioade de timp. Metoda utilizata in acest scop se numeste metoda bazata pe cumulativa si porneste de la premisa recunoasterii cheltuielilor in momentul in care se realizeaza si venituri aferente. Acele cheltuieli care nu pot fi asociate in mod clar unor venituri, sunt afectate veniturilor curente. Utilizarea acestei metode permite si o mai buna apreciere a rezultatelor viitoare, deoarece veniturilor respective li se vor asocia si cotele corespunzatoare de cheltuieli din categoria celor facute in avans.

Analiza economico – financiara pe baza bilantului contabil si a contului de profit

Analiza separata a celor doua importante documente in care se reflecta activitatea intreprinderii nu reprezinta decat o parte a analizei situatiei unei intreprinderi. Cele mai relevante aspecte din punctul de vedere al evaluarii se desprind din analiza indicatorilor care fac legatura intre mijloacele consumate si/sau capitalul antrenat si rezultatele obtinute.

Acest tip de indicatori pot surprinde foarte clar adecvarea intreprinderii la tipul si volumul de activitate desfasurata, disfunctionalitatile existente din punct de vedere al modului de finantare, capacitatea de rambursare si autofinantare.

Indicatorii de apreciere a gestiunii

– viteza de rotatie a activelor = , indicator care este specific in general sectorului de activitate, dar reflecta si pozitia pe piata a intreprinderii.

viteza de rotatie a capitalului =

durata de rotatie a stocurilor = x 360

durata de incasare a clientilor = x 360

– durata de plata a furnizorilor = x 360

Indicatori de eficienta

rentabilitatea activelor =

rentabilitatea capitalului =

rentabilitatea capitalului propriu =

capacitatea de rambursare =

Concluziile reiesite din diagnosticul financiar – contabil sunt esentiale pentru evaluator, deoarece ele evidentiaza atuurile si slabiciunile intreprinderii ca o sinteza a tuturor celorlalte functii diagnosticate, a intregii activitati, cuantificate prin indicatorii financiari de rezultate si cheltuieli. Din acest diagnostic se obtine majoritatea informatiilor pe care se bazeaza evaluarea intreprinderii, inclusiv propunerile de eliminare a punctelor slabe care vor conduce la cresterea evolutiei intreprinderii.

In concluzia diagnosticului financiar – contabil trebuie sa apara si instrumente de analiza financiare cum sunt : tabloul soldurilor intermediare de gestiune si tabloul de finantare. De asemenea este necesar sa se prezinte informatii cu privire la trezorerie, stocuri, volori mobiliare de plasament, imobilizari si amortismente, fonduri proprii, impozite, sa se faca aprecieri asupra corectitudinii intocmirii conturilor, concordanta dintre bilant si balanta si conturile sintetice si sa se clarifice eventualele necorelatii.

Diagnosticul organizarii structurale

In aceasta etapa a diagnosticarii se analizeaza structura organizatorica a intreprinderii pe cele doua componente ale sale – structura manageriala si structura de productie – si se mentioneaza daca este cazul existenta filialelor si a localitatilor unde sunt amplasate. De asemenea se analizeaza regulamentul de organizare si functionare al intreprinderii.

Structura organizatorica este analizata prin influienta pe care o are asupra profitabilitatii firmei, ea fiind o componenta de baza a sistemului de management, si prin implicatiile asupra climatului de munca. Se prezinta si se analizeaza tipul de relatii organizationale dupa natura si modul de manifestare a componentelor si responsabilitatilor existente : relatii de autoritate, de cooperare, de control.

In final sunt evidentiate influientele pozitive si negative ale strcturii organizatorice asupra rezultatelor intreprinderii.

Raportul final asupra diagnosticului general de evaluare

Continutul raportului general de evaluare este o sinteza coerenta, ordonata dupa o anumita logica a informatiilor stabilite in diagnosticarea functiilor intreprinderii si constituie instrumentul pe care se sprijina evaluarea propriu-zisa a intreprinderii dupa metodele ce vor fi alese. Informatiile pe care trebuie sa le cuprinda raportul final al diagnosicului de evaluare sunt cele referitoare la patrimoniul, dar care contribuie la desfasurarea in bune conditii a activitatii acesteia, influientandu-i rezultatele financiare (vadul comercial, clientela, caliatatea produselor) generand goodwill-ul

In structura diagnosticului general de evaluare vor intra informatii cu privire la :

Scurt intoric al aparitiei si dezvoltarii agentului economic

Forma juridica de constituire cu capital de stat (SC, RA), cu capital particular (SRL), cu capital mixt si raporturile dintre echipa manageriala si actionari.

Stilul si metodele de conducere, caracterizarea echipei manageriale si a personalului de executie.

Marca firmei si mentionarea realizarilor care au consacrat-o pe plan intern si international (daca este cazul) cum sunt : calitatea produselor, creativitatea si inventivitatea, garantia fiabilitatii produselor.

Diagnosticul comercial : piata si desfacerea produselor, concurenta, volumul desfacerilor , cifra de afaceri, structura de distributie

Raporturile cu furnizorii, dependenta fata de anumiti furinizori, existenta unor contracte de aprovizionare certe

Diagnosticul financiar – contabil

Raporturile cu puterea politica si executiva, daca primeste comenzi de stat, este incurajata prin facilitati fiscale, incadrarea in legislatie, factori de risc pentru activitatea viitoare.

Sinteza punctelor forte si slabe in activitatea intreprinderii preluate din analizele diagnostic sectorial.

Pe baza concluziilor reiesite din diagnosticarea generala si sectoriala se va trece la alegerea metodelor de evaluare propriu-zisa a intreprinderii.

CAPITOLUL III METODE DE EVALUARE A INTREPRINDERII

Metodele de evaluare au la baza un ansamblu de tehnici care reprezinta rodul unui mare numar de teoreticieni. J.M. Keynes defineste valoarea fundamentala a unei intreprinderi ca fiind “estimarea valorii actualizate a fluxurilor de venituri viitoare generate de detinerea capitalului”. Fondator al analizei dinamice, Keynesse separa de teoreticienii utilitaristi, precum si de conceptul “valoarea de schimb”, dezvoltata de scoala clasica, concept ce sta la baza formularii economice a metodelor de evaluare patrimoniala.

Aceste doua abordari – patrimoniala si dinamica – reprezinta axele in jurul carora

se articuleaza principalele metodologii de evaluare a intreprinderilor. Chiar daca tehnicile utilizate de catre specialisti tind progresiv catre rafinare, ele nu sunt inca in stare sa explice de ce preturile realizate in tranzactii depasesc uneori orice limite anticipate .

Evaluarea cantitativa a intreprinderii, care are drept obiectiv sa finalizeze o baza de referinta sau de negociere, se inscrie in mod necesar ca o prelungire a diagnosticului

strategic, permitand determinarea factorilor cheie ai succesului unei investitii in intreprinderea respectiva, dar numai pe baza cunoasterii produselor realizate, sectorului de activitate, pozitiei concurentiale, tehnilogiei, structurii costurilor, managementului.

Diversitatea metodelor de evaluare utilizate in prezent si variabilitatea ipotezelor de lucru conduc la concluzia ca nu exista solutia unica pentru estimarea valorii unei intreprinderi, care sa permita atingerea unui pret acceptat la un moment dat.

Alegerea unui set de metode de evaluare pentru un anumit caz concret este o decizie importanta pe care o ia evaluatorul. Selectia este conditionata atat de factori obiectivi, cum ar fi: sectorul de activitate al intreprinderii, disponibilitatea informatiilor referitoare la tranzactii privind intreprinderi similare, scopul evaluarii, marimea si structura capitalului, natura activelor societatii, cat si de factori subiectivi: interesele celor implicati in trazactie, diponibilitatea informatiilor asupra societatii evaluate, logistica evaluatorului, experienta sa.

In teoria si practica evaluarii din tarile occidentale exista doua conceptii asupra valorii intreprinderii care si-au pus amprenta si asupra categoriilor de metode folosite:

conceptia statica – de esenta contabila, conform careia valoarea obiectelor, este data de valoarea patrimoniului, adica de suma valorilor obiectelor, relativ independente ce compun obiectivul

conceptia dinamica – de esenta financiara conform careia intreprinderea este o investitie complexa, a carei valoare este data de marimea veniturilor pe care aceasta le poate realiza.

Pe baza acestor conceptii au fost elaborate numeroase metode pentru evaluarea unitatilor economice, fiecare prezentand limite si avantaje in raport cu celelalte.

Tinand seama de particularitatile acestora, majoritatea specialistilor le clasifica in doua grupe:

Metode clasice

Medode bursiere

Metode clasice

In grupa metodelor clasice intra metodele care se bazeaza pe valoarea parimoniala cum sunt: valoarea substantiala, activul contabil corijat, activul net corijat. Tot in acesta categorie sunt incluse si metodele bazate pe valoarea de randament sau de rentabilitate, care constau in determinarea capacitatii intreprinderii de a produce profit si supraprofit, respectiv goodwill, precum si pe determinarea fluxului de numerar sau cash flow.

Metodele clasice se pot utiliza independent sau prin combinarea activului net corijat cu valoarea de randament. In acest caz valoarea intreprinderii se determina conform relatiei:

V = p

unde : V – valoarea intreprinderii

ANC – activul net corijat

P,P’ – coeficienti de pondere

VR – valoarea de randament ( VR = Cp x K)

Cp – capacitatea de profitabilitate

K – coeficient de capitalizare

3.1.1. Metode clasice bazate pe valoarea patrimoniala

In acceptiunea adeptilor acestui grup de metode, intreprinderea este formata din mai multe elemente denumite active ce pot fi evaluate impreuna sau individual. Pentru acesta se preiau valorile elementelor patrimoniale existente in activul bilantului firmei, din care se scad datoriile si rezervele pentru riscuri mentionate in pasivul bilantului contabil.

Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi are in vedere valoarea actuala a elementelor materiale ale capitalului propriu, respectiv forma concreta de utilizare a acestuia. In stabilirea valorii patrimoniale se porneste de la ultimul bilant contabil sau unul intocmit special pentru operatiunea de evaluare.

Pentru o aplicare corecta a metodelor patrimoniale, situatiile financiar – contabile bazate pe costul istoric reprezinta doar un punct de plecare si nu rezultate finale.

Bilantul economic intocmit de evaluator difera prin continut de bilant contabil, chiar daca forma de prezentare este aceeasi. Diferentele dintre bilantul contabil si cel intocmit de evaluator apar cel putin in urmatoarele privite:

activele si obligatiile au fost reconsiderate valoric la data evaluarii

posibilitatea de a efectua retratari ale posturilor din bilantul contabil

uneori pot apare noi active sau obligatii, nereflectate in bilantul contabil

unele active pot apare cu valoarea zero in bilantul intocmit de evaluator

In cazul aplicarii competente a metodelor patrimoniale, toate activele si obigatiile vor fi reconsiderate in concordanta cu standardul de valoare ales de evaluator. Fiecare post activ si fiecare obligatie se analizeaza separat pentru a se putea alege cea mai potrivita abordare si cea mai potrivita valoare curenta. Concluzia la care se ajunge dupa analiza tuturor elementelor mentionate va fi valoarea capitalului propriu. In general se considera ca nu este adecvat sa se ajunga la concluzia ca valoarea este valoarea contabila.

Este necesar ca absolut toate activele si obligatiile firmei sa fie supuse procesului de analiza si evaluare. Multe din activele firmei pot sa nu apara in bilantul contabil. Aici se pot include indeosebi activele intangibile, drepturi de proprietate intelectuala. De obicei acest gen de active nu sunt inregistrate in costul istoric, in contabilitate, cu exceptia cazurilor in care au fost achizitionate ca parte a afacerii.

In concluzie, valoarea estimata de evaluator in conformitate cu prevederile si standardele de evaluare, poate fi egala cu valoarea contabila doar din intamplare si

oricum in cazuri foarte rare. Valoarea de inregistrare nu are nici o legatura cu valoarea economica sau cu procesul de evaluare, ci este o conventie contabila.

Procesul de evaluare include:

identificarea si evaluarea activelor si obligatiilor tangibile si intangibile neregasite in bilantul contabil

actualizarea valorii activelor si obligatiilor care se regasesc in bilantul contabil

Valoarea activului contabil corectat

Deoarece activul contabil este determinat pe baza intregistrarilor dintr-o anumita perioada anterioara, el nu mai reprezinta valoarea actuala a intreprinderii. Preturile activelor tangibile se schimba in timp sub impactul progresului tehnic, al inflatiei si uzurii fizice. De aceea pentru evaluarea corecta a valorii firmei, activul contabil curent trebuie actualizat.

Valoarea activului contabil corectat reprezinta rezultatul costurilor istorice ale acivelor si obligatiilor tinand seama de efectele inflatiei, este suma activelor nete a caror valoare de inlocuire a fost reevaluata in functie de inflatie minus totalul obligatiilor neevaluate. Activul contabil corect se determina dupa formula :

ACC = AC ± R unde : ACC – activul contabil corectat

AC – activul contabil

R – reevaluari

Valoarea activului net corectat

Valoarea activului net corectat reprezinta determinarea indirecta a capitalului propriu, prin calcularea valorii actuale nete a activelor in care se regasesc investit capitalul societatii. Pe langa activul net contabil, activul net corectat include diferente de evaluare (pozitive sau negative) care apar din reconsiderarea valorii actuale a

activelor si obligatiilor (fata de costurile istorice la care sunt reflectate in contabilitate) din bilantul contabil.

ANC = total active nete evaluate – total datorii

ANC = imobilizari nete actualizate

+ stocuri la valoarea curenta

+ creante la valoarea curenta

+ disponibilitati

– total obligatii evaluate

Valoarea substantiala

Totalitatea mijloacelor corporale ale intreprinderii angajate si organizate pentru realizarea obiectului de activitate, fara a tine cont de modul de finantare reprezinta valoarea substantiala a patrimoniului. Valoarea substantiala include urmatoarele corectii suplimentare fata de activul net corijat:

pentru activele in afara exploatarii (care nu participa la obtinerea fluxurilor) se calculeaza valoarea lor de lichidare care se adauga apoi in final la valoarea intreprinderii

se identifica si se evalueaza active (tangibile si intangibile) care participa la producerea fluxurilor dar nu sunt evidentiate in contabilitate (inclusiv active pentru care exista doar dreptul de utilizare – de exemplul leasing, locatii, in aceste cazuri se evalueaza acest drept)

Valoarea substantiala se refera numai la activitatea de baza si este folosita in practica pentru aplicarea unor metode de randament. Se practica urmatoarele marimi ale valorii substantiale:

Valoarea substantiala bruta (VSB) care cuprinde valoarea bunurilor materiale folosite de intreprindere (Vm), la care se adauga valoarea activelor date in locatie, a terenurilor aferente (Nc) si se scad toate elementele corporale si necorporale care nu sunt necesare exploatarii (Ev), respectiv, bunuri uzate, productie neterminata sistata:

VSB = Vm + Nc – Ev

Valoarea substantiala redusa (VSR) care se obtine prin scaderea din valoarea substantiala bruta, a datoriilor pe termen scurt (Dts), aferente activitatiide baza:

VSR = VSB – Dts

Valoarea substantiala neta (VSN) care se obtine prin scaderea din valoarea substantiala redusa a datoriilor pe termen mediu si lung (D):

VSN = VSR – D

Metode clasice bazate pe valoarea de randament si profitabilitate

Valoarea economica a intreprinderii este data atat de valoarea actuala cat si de posibilitatile de crestere a acesteia . Notiunea de randament este definita in general, ca fiind capacitatea de a produce efect util intr-o unitate de timp sau pe o caracteristica functionala.

Metodele de evaluare pe baza de randament au in vedere in esenta, tocmai capacitatea intreprinderii, a capitalului investit de a realiza venituri, de a produce profit,

acordarea de dividende etc. In functie de modul de exprimare a randamentului se practica diferite procedee de stabilire a valorii de randament, baza calcului constituind-o rezultatele pe care le poate asteapta un cumparator, tinand seama de situatia existenta si viitoare, in conditiile specifice intreprinderii.

In activitatea practica de evaluare, pentru exprimarea randamentului se folosesc profitul si dividendele, metoda fiind denumita evaluarea prin rentabilitate. In vederea aplicarii acestui gen de metoda, se cer a fi solutionate urmatoarele aspecte:

stabilirea profitului care se ia in calcul

optiunea pentru o rata de capitalizare sau actualizare

In procesul de evaluare bazat pe metoda mai sus amintita, evaluatorul va trebui sa tina seama de urmatoarele principii:

Unitatea valorii – firma trebuie evaluata ca un ansamblu, ca un tot unitar su nu ca suma valorilor individuale

Evaluarea este orientata spre viitor – valoarea unei inteprinderi se bazeaza intotdeauna pe asteptari, pe previziuni privind evolutia viitoare a afacerii; ea depinde de profiturile viitoare anticipate, de fluxurile nete de disponibilitati, de structura viitoare a activelor si capitalului societatii. Rezulatele trecutului si valoarea neta a activelor la data evaluarii, constituie doar un sprijin util pentru orientarea in viitor.

Formularea unor ipoteze clare, neambigue de evaluare – calcule de evaluare trebuie sa aiba la baza ipoteze clare, coerente asupra starii economice interne si externe, asupra starii financiare a intreprinderii. Ipotezele evaluarii trebuie explicitate foarte clar, astfel incat sa nu poata crea o imagine eronata celor care analizeaza raportul.

Posibilitatea distribuirii profiturilor viitoare – in estimarea profiturilor viitoare, scopul fundamental este estimarea castigurilor care vor sta la dispozitia investitorului.

Analiza unei secvente a bilantului contabil a societatii. Ca baza pentru estimarea profiturilor viitoare ar trebui analizate rezultatele ultimilor 3-5 ani. Doar in cazul exceptional in care viitorul nu are nici o relatie evidenta cu trecutul se poate renunta la analiza. In acest caz motivele relevante, trebuie

prezentate in raport. De asemenea diferentele semnificative intre trecut si prezent trebie prezentate in raport.

Oportunitatile care pot fi fructificate de evaluator – un raport de evaluare trebuie sa porneasca intotdeauna de la analiza starii prezente a afacerii de evaluat. Oportunitatile care pot fi disponibile pentru cumparator pot fi disponibile pentru cumparator pot fi mentionate doar daca se solicita acest lucru in mod expres.

Analiza sinergiilor – evaluatorul trebuie sa aprecieze daca la nivelul costurilor sau a veniturilor pot apare efecte sinergice in relatiile dintre firma evaluata si un grup sau daca exista in prezent efecte sinergice datorate relatiilor firmei cu alte grupuri.

Management – se va analiza ce implicatii semnificative pentru dezvoltarea viitorare a firmei ar avea o schimbare de management. Acest aspect trebuie luat in calcul in cadrul raportului de evaluare.

Mentinerea capacitatii beneficiare a activelor societatii – in cadrul aprecierii veniturilor viitoare trebuie sa se presupuna ramanerea intacta a capacitatii beneficiare a activelor firmei.

Separarea activelor in afara expoatarii si evaluarea lor separata – activele in afara exploatarii sunt acele active a caror drept de proprietate nu este o conditie necesara pentru desfasurarea activitatii intreprinderii. Aceste active vor fi analizate separat. Valoarea neta de lichidare este de regula, criteriul principal de evaluare in aceste cazuri.

Determinarea profitului luat in calcul

Evaluarea prin profitabilitate, implica precizarea unor aspecte care se refera la profitul care urmeaza a fi luat in calcul, respectiv brut sau net, cel aferent exploatarii sau cel total.

La prima intrebare, literatura de specializate prezinta alternativa, brut sau net, fara a preciza criteriul de alegere. Daca se foloseste profitul brut se va obtine o valoare mai mare si implicit un pret mai mare. Folosirea profitului brut este in avantajul vanzatorului, care in principiu poate obtine un pret mai mare. Dar cumparatorul nu va accepta acesta situatie, pentru ca la preluarea afacerii, aceasta trebuie sa plateasca obligatiile fiscale. De aceea se considera ca trebuie folosit profitul net, deoarece:

investitorul asteapta un venit echivalent unui alt gen de plasament, respectiv un venit degrevat de sarcini fiscale care sa permita amortizarea investitiei efectuata intr-un interval de timp dat

in cazul in care vanzatorul va investi in titluri de valoare, dividendele pe care le incaseaza au ca sursa profitul dupa impozite

Referitoare la al doilea aspect, literatura de specialitate se refera la rezultatul aferent exploatarii, urmand ca celelalte tipuri de venituri sa fie tratate separat. Datorita faptului ca dividendele se platesc din profitul net, intrucat angajarea unor obligatii financiare, sunt in directa legatura cu activitatea de baza.

Evaluarea intreprinderii pe baza de rentabilitate presupune determinarea profitului net ce se va obtine in perioadele viitoare, rezultat in care este interesat cumparatorul si care influienteaza pretul de tranzactie.O asemenea operatie trebuie facuta de societate, pe baza programelor de activitate, care prefigureaza activitatea ultimilor ani.

Modalitati de previzionare a profitului sunt urmatoarele:

Previzionarea pe baza de calcule analitice privind productia, vanzarile si cheltuielile aferente. O intreprindere nu poate fi viabila fara o strategie a productiei

(ca volum si structura) a vanzarilor (cantitativ, valoric si piete) si a cheltuielilor in corelatie directa cu politica de preturi. In acest scop se efectueaza o proiectie a activitatii viitoare a firmei in mai multe variante (optimista, pesimista). Echipa de evaluare trebuie sa analizeze aceste rezultate si sa motiveze optiunea pentru o anumita varianta.

Previzionarea prin calcule sintetice, cu ajutorul ritmului mediu, ratelor de eficienta, rentabilitatii cifrei de afaceri. Acesta este procedeul cel mai utilizat datorita volumului mai redus de munca si a gradului apropiat de aproximatie fata de procedeul analitic, Si in acest caz este necesar sa se motiveze nivelul indicatorilor folositi in calcul.

Rata de actualizare si de capitalizare

Actualizarea este o metoda prin care se asigura comparabilitatea unor parametrii economici de venituri si cheltuieli, care se produc si se realizeaza in perioade de timp diferite de timp. Din punct de vedere economic, actualizarea asigura echivalarea parametrilor prin cuantificarea factorului de timp, care se manifesta in mod diferit in activitatea economica.

Rationamentul de baza al actualizarii il constituie aducerea la zi a unui leu investit. Astfel, daca un leu investit astazi, achivaleaza peste un an cu o suma mai mare, respectiv 1+I, peste n ani valoarea unui leu investit va fi de (1+i)n , unde i reprezinta rata de actualizare. Deci o suma x investita astazi, peste n ani va reprezenta x(1+i)n = y. Formuland invers problema, se pune intrebarea care este valoarea actuala a unor venituri viitoare, sau cat reprezinta o suma de bani astazi, dar care se va incasa peste n ani si avand in vedere ca aceasta suma poate fi valorificata cu randament i.

x = y , unde (1+i)n este factorul de fructificare

Regula de aplicare a celor doi factori este urmatoarea :

pentru a echivala in viitor valori realizate in prezent se foloseste factorul de fructificare

pentru a echivala in prezent valori ce se folosesc in prezent se foloseste factorul de actualizare

Alegerea ratei de actualizare nu este intamplatoare, ci se face in functie de anumite criterii. De regula, rata de actualizare este formata din rata de baza, care corespunde unor plasamente fara risc si se stabileste la nivelul dobanzilor pentru obligatiunile de stat, sau o rata de rentabilitate considerata normala(12-15%). A doua componenta o formeaza prima de risc, care este cu atat mai mare cu cat instabilitatea economica si politica este mai accentuata.

Rata de actualizare cu risc se poate determina pe baza relatiei :

i = in x (1+R) unde : in = rata inflationista

R = rata de risc care poate fi potrivit uzantelor internationale poate lua urmatoarele valori: 0,25 – pentru risc minim

0,50 – pentru risc mediu

1,00 – pentru risc putin ridicat

1,50 – pentru risc ridicat

2,00 – pentru risc foarte ridicat

Daca intreprinderea utilizeaza imprumuturi pe termen lung si mediu, in stabilirea ratei de actualizare, se tine seama si de structura financiara, calculandu-se costul mediu ponderat al capitalului (Cmpc) :

Cmpc = Rf + d (1- c) unde :

Ci = capitalul imprumutat pe termen lung

Cp = capitalul propriu

d = procentul mediu de dobanzi pentru capitalul imprumutat

Metoda evaluarii pe baza dividendelor

Valoarea intreprinderii este determina pe baza dividendelor actualizate, calculate ca o medie a realizarilor din ultimii h ani sau a viitorilor h ani dupa relatia :

Vd = Vd =

Vd = valoarea firmei calculata pe baza de dividende

(1 + a)h = factorul de fructificare

dh – dividende anuale

h – anul

Metoda evaluarii pe baza profitului realizat de firma

Dupa aceasta metod, valoarea se determina pe baza de profitabilitate a firmei. Se foloseste profitul brut sau net care este acualizat pe un numar de ani. In stabilirea profitului mediu anual se elimina din calcul situatiile extreme, conjuncturale. Relatia de calcul este urmatoarea:

Vp = unde Ph este profitul anual

Metoda evaluarii pe baza de goodwill sau profit

Goodwill-ul sau suparaprofitul cum s-a mentionat, exprima consideratia, stima, buna reputatie de care se bucura o intreprindere din partea clientilor sai, creditorilor etc.

Supraprofitul este dat de diferenta dintre rentabilitatea realizata de intreprindere si de rentabilitatea normala sau realizata in medie in ramura respectiva, fapt ce permite remunerarea capitalului cu o rata suplimentara a ratei de plasament a capitalului pe piata financiara, Aceasta inseamna ca este o valoare suplimentara a activelor necorporale fata de cele inscrise in bilant si aduce profit suplimentar.

Comparativ cu elementele patrimoniale si unele nepatrimoniale, goodwill-ul se distinge prin cateva particularitati:

este in legatura directa cu rentabilitatea firmei, pe care o influienteaza, o amplifica prin elementele sale. In momentul in care rentabilitatea scade, se transforma in badwill (este negativ si diminueaza valoarea intreprinderii)

este o valoare nemateriala pe care o intreprindere o poate poseda peste valoarea activelor sale, si se materializeaza numai daca acestea functioneaza. Goodwill-ul nu poate fi atasat unui patrimoniu care nu este in functiune

este limitat in timp; el exista atat cat actioneaza elementele care il determina

nu poate fi transferat separat, ci numai impreuna cu intreprinderea si daca cumparatorul actioneaza pentru mentinerea si chiar amplificarea lui.

Practic, supraprofitul reprezinta partea nevazuta a intreprinderii, fiind acea parte care face orice firma un element economic particular, parte care prin anumite avantaje pe care si le-a creat sau obtinut sistemul, ofera detinatorului un castig in plus fata de celelalte afaceri.

Valoarea economica calculata cu ajutorul acestei metode este data de relatia :

V = ANC + Gw sau V = Vs + Gw

Metoda capitalizarii directe

Metoda se bazeza pe capitalizarea directa pe durata nedeterminata a diferentei de profit realizata comparativ cu rata medie a ramurii sau alt criteriu, cum ar fi procentul mediu de dobanda, care poarta denumirea de renta de goowill. Daca diferenta este cu semnul minus, atunci se obtine badwill-ul, care va diminua valoarea de patrimoniu si in consecinta valoarea de patrimoniu si in consecinta valoarea intreprinderii. Formula de calcul a goodwill-ului este:

Gw = in care :

r – rata medie a rentabilitatii sau rata de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara

i – rata de actualizare care include si prima de risc

Metoda remunerarii valorii substantiale brute

Valoarea substantiala bruta reprezinta totalitatea mijloacelor intreprinderii angajate in realizarea obiectului de activitate indiferent de sursa de finantare. In acest caz renta de supra profit este diferenta dintre profitul previzionat si remuneratia valorii

substantiale brute, pe baza unei rate de plasament a disponibilitatilor pentru o anumita perioada :

Gw = (P – VSB x r)

Metoda evaluarii pe baza fluxurilor de disponibilitati banesti

(cash – flow)

Diferentele temporale intre venituri si incasari de pe o parte, intre cheltuieli si plata corespunzatoare pe de alta parte, concretizate adesea in conflicte intre obiectivul profitabilitatii si cel al lichiditatii, au condus la necesitatea investitiilor din punct de vedere al fluxurilor de incasari si plati – ca o abordare alternativa celei bazate pe profit.

Cash – flow-ul este diferenta dintre intrarile si iesirile de bani, rapoarte la o perioada de timp. Folosit in cadrul metodelor de evaluare financiara acest flux se calculeaza prin corectarea capacitatii beneficiare (profitul) cu:

elemente de costuri si venituri fara acoperire directa in plati/incasari (amortizari, provizioane)

diferentele temporare mentionate mai sus, cuantifiacte in cadrul fondului de rulment

In concluzie, valoarea financiara a firmei poate fi definita ca diferenta neta intre fluxul ipotetic al tuturor intrarilor de numerar si flux ipotetic al tuturor iesirilor de numerar, rapoarte la perioada viitoare.

Variatia fluxului de numerar poate fi urmarita in cadrul celor trei categorii de functii ale intreprinderii, din cazul rezulta cele trei categorii de variatii ale cash – flow-lui:

1. cash flow din exploatare (CFA)

2. cash flow din investitii (CFI)

3. cash flow din finantare (CFF)

Fluxul de numerar din exploatare este format astfel:

CFA = Venituri – Cheltuieli (exclusiv amortizare, provizioane, inclusiv impozit) – NFR (variatia necesarului de fond de rulment)

NFR = stocuri + creante – obligatii pe termen scurt

Fluxul de numerar aferent activitatii investionale este format astfel:

CFI = Amortizare + Vanzari mijloace fixe – Achizitii de mijloace fixe

3. Fluxul de numerar aferent activitatii de finantare cuprinde:

CFF = Majorari capital + Intrari de credite pe termen lung – dividende – rambursari rate

Modelul de evaluare

Formula generala de estimare a valorii intreprinderii este:

V = unde :

Cfk = cash flow in anul k

I = rata de actualizare

k = anul de previziune

Etapele aplicarii metodelor de evaluare pe baza de cash flow sunt urmatoarele:

Estimarea fluzurilor anuale de lichiditati

Stabilirea perioadei de previziune

Estimarea ratei de actualizare

Calculul valorii de randament

3.2. Metode bursiere

Cotarea la bursa reprezinta un scop pentru mai multe intreprinderi aflate in expansiune datorita multiplelor avantaje pe care le ofera: acces mai usor la piata de capitaluri, transparenta si lichiditate pentru actionari, difuzarea proprietatii si deci a riscurilor.

Intreprinderile cotate la bursa sunt evaluate zilnic, prin mecanismul cererii si ofertei, prin intermediul cotatiei actiunilor.

Pe baza cotatiilor si celorlalte informatii financiare furnizate de catre firmele inscrise la bursa, se calculeaza zilnic numerosi indicatori de crestere, de eficienta, de echilibru, indicatori care constituie o baza importanta de date pentru evaluare.

Metodele de evaluare bursiere sunt acele metode care folosesc informatii furnizate de bursa, prelucrate si adaptate pentru evaluarea intreprinderii. Metodele de evaluare bursiere pot fi clasificate in doua categorii:

metode de randament (aplicabile in cazul intreprinderilor cotate la bursa)

metode comparative (aplicabile in cazul intreprinderilor necotate la bursa)

Metode bursiere bazate pe randament

Metode bursiere de randament au ca baza randamentul care poate fi obtinut prin investitiile in actiuni in conditiile riscurilor investitionale recunoscute de piata bursiera.

Elemente cu care opereaza aceste metode sunt:

dividendele anuale obtentabile

fructificarea capitalului reflecta intr-o rata de actualizare – I

rata anuala de distribuire a profitului sub forma de dividende (1-b) unde b este rata de investire a profitului

durata de detinere a actiunilor

Modelul Gordon – Shapiro

Ipotezele acestui model de crestere exponentiala sunt urmatoarele:

rata anuala de crestere a profitului este constanta (g)

rata de reinvestire a profitului este constanta (b)

rata medie anuala de rentabilitate a investitiei este constanta (p)

Astfel, cresterea rezulta din profitul reinvestit:

g = p x b

Ipotezele acestei relatii sunt urmatoarele:

fie cresterea este realizata exclusiv din autofinantare, ceea ce inseamna excluderea oricarei variatii a nivelului de indatorare

fie cresterea este finantata din credite, fara a se influienta rata de crestere a profitului pe actiune (cresterea profitului prin finantare externa serveste eclusiv la plata chetuielilor generale ale intreprinderii)

Astfel daca Pt = profitul net / actiune in anul t rezulta :

P1 = P0 (1+g)

P2 = P1 (1+g) = P0 (1+g)2

…………………………….

Pt = P0 (1+g)t

Dividendele cuvenite unei actiuni vor fi:

Dt = (1-b) Pt = (1-b) P0 (1+g)t

Daca se evalueaza o intreprindere la scurt timp dupa distribuirea unor dividende de valoare D0 atunci formula de calcul a valorii intreprinderii este :

V0 =

Utilizarea acestui model este posibila pentru intreprinderi la care rata de crestere previzionala a profitului / actiune este inferioara ratei de actualizare estimate.

Modelul Bates

Fata de modelul Gordon – Shapiro, acest model introduce suplimentar:

mai multe perioade (segmentarea perioadei de previziune) in cadrul carora ratele de crestere sunt constante, dar in intervale ratele sunt diferite

o valoare de revanzare, actualizarea nemifiind realizata pentru t

Aceste elemente confera modelului un plus de realism si suplete in utilizare. Se pot introduce orice segmentari ale perioadei de previziune si astfel modelul se apropie de realitatea intreprinderilor.

Ecuatia de baza este:

V0 = unde :

n = numarul de ani in care se detin actiunile

Vn = valoarea de revanzare a actiunilor in anul n

i = randamentul actiunii, rata de actualizare

D0 = dividendul in anul t

Metode bursiere comparative

Metoda PER este cea mai utilizata din aceasta categorie. PER este un indicator bursier calculat ca raport intre pretul actiunii si castigul adus:

PER =

Fundamentarea acestui indicator rezida din teoria actualizarii, de unde se pot face si cateva analogii:

se considera ca intregul profit revine actionarilor, nu doar dividendele

rezultatele sunt considerate constante

actualizarea este facuta pentru o perioada nelimitata

In baza acestor ipoteze se poate scrie:

V = dar Pt = P1 = P0 = P = constant, deci:

V0 = P

=

V = P x 1/i, V = P/i, V = PER x P rezulta ca PER = 1/i

Deci coeficientul multiplicator PER este analog inversului ratei de actualizare PER variaza in functie de natura si caracteristicilor actiunilor.

Pentru a putea face comparatii, trebuie ca subiectele comparatiilor (societatea al carui PER se ia de referinta si societatea evaluata ) sa fie comparabile. Acesta inseamna ca trebuie analizate elemente luate in considerare si inlaturate eventualele diferente la:

politica de amortizare

existenta unor elemente intangibile

structurile de capital

metode contabile

calcularea beneficiului ( sa fie similara)

De asemenea, intreprinderile comparate nu trebuie sa fie similare doar din punct de vedere al prezentului ci si al perspectivelor de evolutie deoarece PER este influientat si de asteptarile asupra viitorului.

Aprecierea PER se face pornind de la trei criterii importante:

– randamentul obtinut in conditii de certitudine

cresterea previzionata a intreprinderii

estimarea riscurilor

Pentru aplicarea metodei PER in evaluare este necesar sa se efectueze corectii impuse de specificul intreprinderii evaluate:

corectii pentru diferente de marime

corectii pentru calitatea managementului si accesului la management competent

corectii pentru gradul de lichiditate

corectii pentru calitatea activelor detinute

corectii pentru vulnerabilitatea fata de mediu

Pentru utilizarea PER in evaluarea, tehnica cea mai eficienta este compararea mai multor indicatori. Astfel, utilizarea PER poate fi completata prin compararea unor indicatori cum ar fi:

raportul curs/cashflow/actiune

raportul curs/cifra de afaceri

raportul dividende/curs

Pentru ca societatile nu pot fi similate in realitate, se utilizeaza un esantion de referinta, prin medii eliminandu-se distorsiunile individuale si cazurile aberante.

In ceea ce priveste PER, trebuie retinute pentru comparatii intreprinderi cu rate de crestere similare pentru un orizont de cel putin 2-3 ani. Impactul cresterii profitului este foarte puternic daca se compara doua valori pentru care PER = 20, dar pentru una dintre ele se prognozeaza o dublare a rezultatelor in anul viitor, in timp pentru cealalta intreprindere se previzioneaza o crestere de 50% a profitului, se vor obtine pentru anul urmator: – PER de 10 pentru prima intreprindere

PER de 15 pentru cea de-a doua

PREZENTAREA GENERALA A SOCIETATII

Date de identificare

Denumirea societatii analizate este Societatea Comerciala “PRODPREST” S.A. Vaslui – activul Fabrica de bucse Barlad, fiind din punct de vedere juridic societate comerciala pe actiuni. Activul “ Fabrica de bucse Barlad” aflat in proprietatea deplina a S.C. “ PRODPREST S.A.” Vaslui este fara personalitate juridica, functionand ca sectie de sine statatoare, cu gestiune economica proprie, fara bilant propriu (lunar prezinta la sediu balanta de verificare sintetica si rapoartele de productie). Societatea S.C. “PRODPREST” S.A. are sediul in strada Stefan cel Mare nr.11, iar activul Fabrica de bucse Barlad pe str. Cpt. Grigore Ignat nr.5 Barlad, judetul Vaslui. Numarul de inregisrare la Camera de Comert si Industrie a Judetului Vaslui este J37/ 24/ 1991.

S.C. “PRODPREST” S.A. Vaslui a luat fiinta in anul 1991 in conformitate

cu prevederile Legii 15/1990 si a legii 31/1990, privind infiintarea societatii comerciale,

preluand o parte din activul si pasivul “Intreprinderii Judetene de Productie Industriala si Prestari de Servicii Vaslui” care la aceeasi data s-a desfiintat. Actul de infiintare este Decizia nr.26 din 18.01.1991 a Prefecturii Judetului Vaslui. Actul de infiintare a “Fabricii de bucse Barlad” este Hotararea A.G.A. nr.1 / 26.06.1996 emisa in baza imputernicirilor F.P.S. Bucuresti nr.300 / 5424 din 11.12.1995 si a F.P.S. II Moldova Bacau nr.317 / 26.01.1996 privind fuziunea prin absolvire a Fabricii de bucse Barlad de catre S.C. “PRODPREST ” S.A. Vaslui.

Obiectul de activitate al societatii :

S.C. “PRODPPREST “ S.A. Vaslui are ca obiect de activitate conform statutului : proiectarea, producerea si comercializarea de produse industriale si bunuri de larg consum, precum si diverse prelucrari mecanice, efectuarea operatiunilor de

comert exterior (import – export), activitatea de intermediere en-gross si en-detail, alimentatie publica, morarit, prestari servicii etc.

Obiectul principal de activitate in cadru Fabricii de bucse Barlad (activul evaluat) il constituie: producerea si comercializarea unor produse industriale respectiv, bucse de strangere si extractie pentru rulmenti, diverse prelucrari mecanice, prestari mecanice, prestari servicii.

Organele de conducere ale societatii

Adunarea Generala a Actionarilor Societatii

Consiliul de Administratie

Capitalul social

Capitalul social la infiintare a fost de 140.000 mii lei, prin reevaluarea facuta conform H.G. 26/1992 a devenit in valoarea de 418.284 mii lei, iar in urma reevaluarii conform H.G. 500 s-a majorat la 3.469.075 mii lei. In urma fuziunii cu “Fabrica de bucse Barlad”, capitalul social a devenit 3.631.100 mii lei, conform protocolului incheiat la 14.03.1996.

La 31 august 1999, capitalul social al S.C. “PRODPREST ” S.A. Vaslui este in valoare de 3.531.875 mii lei. Din aceasta, 801.016 mii lei este aferent “Fabricii de bucse Barlad “.

“Fabrica de bucse Barlad “ a avut la infiintare (prin desprinderea de S.C. ‘LIBERTATEA “ S.A. Barlad la 31.03.1997) capitalul social in valoare de 591.125 mii lei (conform H.G. 500 / 1994).

La 31.08.1997, capitalul social se majoreaza la 801.016 mii lei, prin cuprinderea valorii terenului de 209.891 mii lei.

CAPITOLUL IV. ANALIZA DIAGNOSTIC A S.C.”PRODPREST” S.A.

4.1. Diagnosticul juridic

Actul de constituire si forma juridica

Societate comerciala “PRODPREST “ S.A. Vaslui a luat fiinta in conformitate cu prevederile Legii 15/1990 si a Legii 31/1990, privind infiintarea societatilor comerciale, din Decizia nr.26 din 18.01.1991 a Prefecturii Judetului Vaslui, preluand o parte din activul si pasivul “ Intreprinderii judetene de productie industriala si prestari servicii Vaslui ”, care cu aceeasi data s-a desfiintat. Prin hotararea A.G.A. nr. 1/26.01.1996, emisa in baza imputernicirilor acordate de F.P.S. Bucuresti nr.300/5424/11.12.1995 si a F.P.S. II Moldova Bacau nr.917/26.01.1996 se aproba fuziunea prin absortie cu “Fabrica de bucse Barlad”.

Incepand cu data de 01.01.1996 S.C. “PRODPREST “ S.A. Vaslui, inscrisa in Registrul Comertului sub nr.24/1991, preia activul si pasivul existent, conform balantelor de verificare contabile si a bilantului contabil incheiat la 31.12.1995 pentru “Fabrica de bucse Barlad “, aceasta din urma devenind sectie de sine statatoare cu cont deschis la banca, prin care isi va derula intreaga activitate economica proprie.

Raspunderea organizarii productiei si a conducerii gestiunii revine in totalitate conducerii sectiei bucse Barlad.

“ Fabrica de bucse Barlad “ s-a constituit prin preluarea patrimoniului existent pe platforma industriala a S.C. “LIBERTATEA “ S.A. Barlad de la inceputul anului 1994.

Cu data de 01.07.1992, S.C. “LIBERTATEA “ S.A. avand multe datorii din compensare, transfera sectia de bucse in locatie de gestiune cu patrimoniu, cu valoarea

creditului din compensare si un volum redus de materii prime si materiale pentru

stocurile tehnologice.

La data de 31.01.1994, sectia de bucse Barlad, avand personalitate juridica, inscrisa la Camera de Comert si Industrie a Judetului Vaslui nr. J37/36/1994 cu un numar de 82 de salariati, cu acceasi activitate, cu o productie pentru export de 60-70%.

Teren

Terenul ocupat de “ Fabrica de bucse Barlad “ se afla in proprietatea S.C. “PRODPREST “ S.A. Vaslui.

Dreptul de proprietate asupra terenului a fost obtinut de catre Fabrica de bucse Barlad prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria V.s nr. 002/17.08.1995, pentru o suprafata de 6730,70 mp.

Alte drepturi de proprietate

Toate bunurile imobiliare si circulante fac obiectul evaluarii constituie proprietatea S.C. “PRODPREST “ S.A. Vaslui.

Inchirieri si locatii de gestiune

“ Fabrica de bucse Barlad “ a S.C. “PRODPREST “ S.A. este o unitate cu gestiune proprie.

Salariati

“ Fabrica de bucse Barlad “ nu are organizatie de sindicat si nu exista incheiat un contract colectiv de munca. Politica de personal pe perioada 1997 – 1999 s-a bazat pe urmatoarele principii:

reducerea numarului de personal numai in situatii critice

utilizarea metodei de reducere naturala pentru diminuarea numarului de salariati (plecari voluntare, transfer la cerere, pensionari).

redistribuirea personalului existent astfel incat sa se pastreze o eficienta economica la limita profitabilitatii.

Situatia imprumuturilor

“ Fabrica de bucse Barlad “ are contractate imprumuturi bancare pe termen scurt si lung al caror sold se inregistreaza la 31.08.1999 astfel:

imprumuturi pe termen scurt de 150.000 mii lei pentru care se realizeaza la termen rambursarea ratelor scadente si a dobanzilor aferente.

imprumuturi pe termen lung de 162.270 mii lei provenind din finantarea de la Fondul Proprietatii de Stat conform conventiei nr. 21.09.1995, pentru care agentul economic nu a respectat pct. b la art.2 din Conventie.

Litigii

Nu sunt cunoscute sarcini care sa greveze activului evaluat . Pana in prezent nu sunt inregistrate si nu sunt cunoscute pretentii de proprietate, obligatii de decontare sau obligatii de despagubire. Activul nu este ipotecat, nu face obiectul unor garantii si nu constituie obiect de gaj.

Poluarea

Activitatea desfasurata de agentul economic nu polueaza mediul inconjurator. Deseurile solide, lichide si gazoase rezultate din activitate sunt evacuate prin transport rutier, canalizare menajera, sau direct in atmosfera nedepasindu-se normele admisibile stabilite de organele abilitate ale Ministerului Sanatatii si Ministerului Mediului prin Autorizatie de functionare nr. 61/10.03.1997.

Concluzie

“ Fabrica de bucse Barlad “ exista si functioneaza in concordanta cu legislatia in vigoare din Romania. Este stabila din punct de vedere juridic, iar punctul slab este: nerespectarea punctului b la art.2 din Conventie referitor la imprumuturile pe termen lung.

Diagnosticul comercial

Sectia de bucse produce si comercializeaza accesorii pentru rulmenti, respectiv bucse de strangere, bucse de extractie, piulite si saibe de siguranta pentru rulmenti. Principalii clienti si agentului economic sunt producatorii din industria constructoare de masini.

Piata interna

Activitatea industriala a inregistrat regres in majoritatea ramurilor economiei nationale si s-a caracterizat prin subutilizarea capacitatilor de productie si a fortei de

munca, prin distorsiuni in aprovizionare si desfacere ca si cooperarea intre agentii economici, datorate decapitalizarii accentuate a societatilor comerciale cu capital de stat pe fondul unei inflatii generalizate. In sectorul de fabricatie rulmenti, productia realizata in Romania a fost urmatoarea:

(Sursa: Anuarul Satistic al Romaniei 1996 pag.512)

Rezulta ca productia de rulmenti s-a mentinut la un nivel in jur de 90.000 mii bucati/an anul cel mai defavorabil fiind 1994. Pentru realizarea produselor, agentul economic utilizeaza in principal tevi din otel fara sudura.

Productia de tevi din otel fara sudura realizata in Romania a avut urmatoarea evolutie (in mii tone/an):

Comentariu

Fata de productia din 1987, in 1997 s-a realizat mai putin de jumatate. Rezulta ca piata materialelor este mai solicitata si deci preturile de aprovizionare sunt mai mari.

Concurenta

Concurentii pe profil de prelucrari mecanice sunt foarte numerosi, avantajul agentului economic fiind faptul ca este specializat in accesorii pentru rulmenti si este dotat cu S.D.V. – urile necesare acestei productii.

Piata externa

Analiza cojuncturii actuale a economiei mondiale efectuate de diverse organisme specializate ale ONU, CEE, FMI, BIRD, etc conduce la concluzia ca intrarea economiilor tarilor avansate industrial in faza de inviorare va continua in anul 1999, germeni ai acestei inviorari aparand inca din anul 1998.

Depresiunea instalata in tarile dezvoltate industrial in cea de-a doua parte a anului 1990 si prelungita peste asteptari, a fost generata de reducerea cererii interne din respectivele tari si a determinat declinul schimbului de marfuri pe plan mondial si acutizarea concurentei pentru pietele de desfacere, fapt care reflectat in innasprirea conditiilor de acces ale exporturilor provenite din tarile in curs de dezvoltare sau in curs de tranzitie. Evolutia situatiei economice in tarile in curs de dezvoltare sau in curs de tranzitie. Evolutia situatiei economice in tarile Europei de Vest in 1999 este dependenta in continuare de procesul de integrare a landurilor estice in economia Germaniei, precum si de masurile necesare infaptuirii pietei interne unice a CEE.

Economiile tarilor din Europa Centrala si de Est s-au caracterizat printr-o agravare generala a recesiunii, structurile economiei centralizate transformandu-se lent in noile structuri ale economiei libere (de piata). Piata produselor din otel executate prin prelucrari mecanice este foarte diversificata si concurentiala. Comenzile sunt obtinute de cei ce ofera piesele la preturile cele mai mici. Din acest punct de vedere agentul economic poate patrunde si se poate mentine pe piata externa datorita faptului ca manopera platita in Romania este de zece ori mai redusa fata de cea platita in tarile avansate industrial si deci produsele pot fi de circa 3 ori mai ieftine decat cele realizate in alte tari.

In acest timp, tevile din otel fara sudura se comercializeaza cu circa 0,7 – 1$ / kg, bucsele realizate au fost valorificate cu 5,6$ / kg in 1999.

Tinand cont de coeficientul de scoatere realizat prin tehnologia sectiei de bucse de 0,27, rezulta ca materialul costa de fapt intre 2,3 si 3,7$ / kg in echivalent produs finit (bucse), deci castigul realizat este de 3,1 – 1,9$ / kg, din care trebuie platite consumul de utilitati si salarii. Rezulta ca aportul de bucse este la limita inferioara a rentabilitatii, profitul fiind practic in jur de 1$ / kg.

Alinierea tevilor produse in Romania la cele mondiale va micsora si mai mult marja profitului, iar cresterea salariilor pe termen lung va face produsul necompetitiv pe piata mondiala.

Concurenta acerba a producatorilor din tarile in tranzitie va duce la scaderea cererii la export pe termen mediu. Efectele acesteia au aparut deja in 1999, exportul de bucse reducandu-se substantial.

Evolutia cifrei de afaceri in ultima perioada de timp (a vanzarilor ) a fost urmatoarea :

Principalii furnizori de materiale au fost in 1996:

S.C. “PETROTUB” S.A. Roman – 110 t teava OLT 45

S.C. “REPUBLICA’ S.A. Bucuresti – 55 t teava OLT 45

S.C. “ALTROM” S.A. Slatina – 135 t teava OLT 45

Principalii clienti la export au fost:

Germania – 48%

Italia – 35%

Franta – 3%

Iran – 2%

Grecia – 2%

Portugalia – 2%

Spania – 2%

S-au mao exportat bucse in Belgia, Coreea si in alte tari europene, doar in cantitati sub 1% din volumul exportului.

Principalii clienti interni in 1998 au fost:

Baza IV Brasov – 70%]

F.R.F. Turnu Severin – 8%

“TOPLET” S.A. Toplita – 5%

“SIDERURGICA” Hunedoara – 5%

Prognoza desfacerii pe termen mediu s-a facut in ipoteza ca actuala conjunctura nefavorabila se va depasi prin vanzarea sectiei unor intreprinzatori privati ce vor dezvolta relatiile comerciale traditionale ale sectiei cu firmele straine importante.

Pentru anul 1999 se prognozeaza o productie de circa 1,5 miliarde lei pe baza comenzilor existente. Pentru anul 2004 se prognozeaza o productie optima, respectiv 85% din capacitatea proiectata. Prin masuri tehnico-administrative se pot atinge parametrii tehnici proiectati printr-o crestere liniara, de cca 14% anual, urmand ca apoi

sa se faca investitii pentru inlocuirea utilajelor si diversificarea profitului de fabricatie. Potentialul cumparator va fi preocupat de recuperarea cheltuielilor efectuate cu cumpararea activului.

Marja de eroare a prognozei se apreciaza la 10% in conditiile actualei conjuncturi economice.

Prognoza cifrei de afaceri

Diagnosticul activitatii de productie si tehnic

ANALIZA ACTIVITATII DE PRODUCTIE

Activul “Fabrica de bucse Barlad” produce si comercializeaza accesorii pentru rulmenti, respectiv bucse de strangere, bucse de extractie si saibe de siguranta. Aceste accesorii pentru rulmenti se executa dupa tehnologii clasice de prelucrari mecanice, adaptate specificului produselor si puse la punct de specialistii romani.

Principalele caracteristici tehnice ale produselor sunt urmatoarele:

Bucsele se executa din teava de constructii laminata la cald, fara sudura, OLT 45- STAS 404/1 – 87. La cerere se excuta si bucse de strangere pentru montajul hidraulic, tip H 2332 HG, H 3032 HG, H 3132HG precum si bucsele de extractie pentru demontare hidraulica tip AH 3032 H si AH 3132 H.

Bucsele de strangere se livreaza complet cu piulite si saibe de siguranta. Pentru rulmentii de dimensiuni mari, atat bucsele de strangere cat si bucsele de extractie sunt prevazute cu canale pentru ulei in vederea montarii si demontarii cu ajutorul unor sisteme hidraulice.

Produsele executate se livreaza in ambalaje individuale de carton, introduse in cutii colective de carton.

Productia fizica in perioada analizata a fost urmatoarea:

Capacitatea de productie proiectata este de 80 tone / an bucse.

Capacitatea de productie valorica este de 467.600 $ / an, respectiv 3.500 mil lei/an

Gradul de utilizare a capacitatii de productie in 1998 a fost de 83%.

Gu = 66.408kg / 80.000kg x 100% = 83%

Gradul de utilizare a capacitatii de productie in primele sase luni ale anului 1997 a fost de :

Gu = (15.840kg / 80.000kg) x 12/6 x 100% = 40%

Rezulta ca in anul 1997 activitatea de productie s-a redus la jumatate, datorita lipsei de comenzi, in special comenzi la export. Exportul s-a redus in 1999 fata de 1998 de cca 4,5 ori.

DESCRIEREA INFRASTRUCTURII

AMPLASAMENTUL

Fabrica de bucse BARLAD este amplasata si isi desfasoara activitatea in orasul Barlad, judetul Vaslui, pe str. Ardeal, nr. 10.

UTILIZAREA SUPRAFETELOR

Conform documentatiei topografice efectuata de S.C. POSPICON S.R.L. din 28.07.1994 in vederea dobandirii certificatului de proprietate, pentru fabrica de bucse Barlad rezulta urmatoarea utilizare a suprafetelor:

Indicatori de plan general

Suprafata incinta 6730,70 mp

Suprafata constituita 2346,20 mp

Suprafata desfasurata 2349,20 mp

Suprafata cai transport 1271,00 mp

Suprafata aferenta retelelor 924,5 mp

Suprafata libera 2189,00 mp

Procentul de ocupare a terenului:

POT = = 67,4%

Coeficientul de utilizare a terenului:

CUT =

CLADIRI, CONTRUCTII SPECIALE

Cladirile si constructiile din incinta Fabricii de bucse Barlad ocupa o suprafata de 2346,2 mp, iar specificul constructiilor este:

cladire prelucrari mecanice

magazii

cladire birouri

cabina poarta

cabina si pod bascula

depozit combustibil

sopron pentru presa span

bazin neutralizare

Drumurile si aleile sunt realizate din beton de drumuri, cu unele zone asfaltate.

POSIBILITATILE DE EXTINDERE

In incinta existenta si la accesul in zona portii exista suprafete de teren indicate in planul de situatie, care apartin domeniului public al primariei orasului. Fabrica de bucse Barlad nu are posbilitati de extindere decat pe terenul proprietate privata a primariei, in conformitate cu legislatia primariei orasului.

ORGANIZAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC

Accesoriile pentru rulmenti, respectiv bucse, se realizeazain hala principala de productie echipata cu masini – unelte de prelucrare prin aschiere.

Principalele operatii tehnologice de realizare a bucselor sunt:

receptie materiale

debitare – pe fierastrau alternativ

strunjire ebis interior – pe strung normal

strunjire ebos exterior – pe strung normal

tratament termic – in cuptor de recoacere

strunjire guler – pe strung normal

strunjire filet – pe strung normal

strunjire exterior conicitate – pe strung normal

rectificare – pe masini de rectificat

strunjire de finisare – pe strung normal

rectificare pe finisare exterior – pe masini de rectificat

strunjire raze racordare – pe strung normal

control dimensional – pe masina de control

frezare despicare – pe masina de frezare universala

tesire muchii – pe banc de ajustare

brunare – pe linia de brunare

ungere, ambalare in folie – pe masa de ambalat

ambalare – pe masa de ambalat

lotizare, expediere – depozit de produse finite

Ca produs reprezentativ pentru determinarea capacitatii de productie s-a ales bucsa H213. Fondul anual de timp este de 1800 ore/an pentru utilaje si 1850 ore/an pentru muncitori, corespunzator lucrului intr-un schimb.

Manopera pentru realizarea bucsei 213 este de 30,0 min/buc, respectiv 75 min/kg.

Rezulta un necesar un necesar de manopera de 100.000 ore/an si un numar de 54 muncitori direct productivi.

Pentru realizarea capacitatii de productie de 80.000 kg/an sunt necesare 84.600 ore/an masini unelte, din care:

fierastraie: 3 buc x 1800 h/an = 5.400 h/an

strunguri: 38 buc x 1800 h/an = 68.400 h/an

masini de rectificat: 2 buc x 1800 h/an = 3600 h/an

freze universale: 2 buc x 1800 h/an = 3600 h/an

cuptor tratament: 1 buc x 1800 h/an = 1800 h/an

instalatie brunare: 1 buc x 1800 h/an = 1800 h/an

–––––––––––––––––

Total 84.600 h/an

Capacitatea de productie pentru lucrul in trei schimburi la un coeficient de schimburi mediu de 2,5 este: 80 t/an x 2,5 = 200 t/an.

Sectia este dotata si cu utilaje de prelucrari mecanice functionale, respectiv masini de gaurit, masini de ascutit scule, polizoare, aparate de masura si control, mijloace de transport. Sectia a fost dotata si cu utilaje pentru forja, care intre timp au fost casate. Depozitul de materiale si depozitul de produse finite sunt organizate in afara halei de productie.

Gradul mediu de uzura al mijloacelor fizice din dotare este urmatorul:

grupa 1 Cladiri: 34,3%

grupa 2 Cladiri speciale : 48,2%

grupa 3 Masini si utilaje de lucru : 61,2%

grupa 4 Aparate de masurare, control parametrii :62%

grupa 5 Mijloace de transport : 50,3%

grupa 6 Inventare industriale, dotari, mobilier: 51%

Necesarul de utilitati tehnologice este asigurat astfel :

energia electrica se asigura din postul TRAFO dotat cu transformator de 250 KVA

aerul comprimat se asigura din statia de compresoare dotat cu doua compresoare Timpuri Noi de 7 atm

apa pentru racire si apa potabila se asigura din reteaua oraseneasca

energia termica se asigura electric sau cu sobe cu lemne

Intretinerea este asigurata de 7 muncitori, din care 4 sunt lacatusi mecanici, 2 electricieni si unul este instalator sanitar, coordonati de un sef de echipa.

Necesarul de materiale de productie este de 300 t/an, rezultand un coeficient de scoatere de 0,27 si un volum de deseuri sub forma de span de 200 t/an, ce se livreaza la ICM.

Procesul tehnologic desfasurat nu polueaza mediul inconjurator, emulsia de racire fiind colectata intr-un bazin de neutralizare, salmul fiind vidanjat periodic si trimis la groapa de gunoi a orasului. Bazinul de neutralizare prezinta insa uzura avansata si se produc astfel infiltratii in sol. Este necesara reabilitarea acestuia prin lucrari de reparatii capitale.

Diagnosticul uman si managerial

Structura de organizare

Fabrica de bucse Barlad este o unitate cu gestiune proprie, fara a avea in prezent o organigrama proprie, aprobata de AGA. Sectia este organizata din punct de vedere functional pe trei structuri administrative si anume:

Activitatea de productie – condusa de seful de sectie

Activitatea economico – financiara – condusa de contabilul sef

Acivitatea administrativ – organizatorica – condusa de directorul de fabrica

Managementul practicat este un sistem hibrid al conducerii prin atributii fixate prin organigrama ca executie si conducerea pe baza de obiective (plan tehnic, programe productie, portofoliu de comenzi) sau proiecte. Incadrarea cu personal s-a efectuat in functie de necesitatile fabricatiei pe meserii si categorii. Modalitatile de compensare – recompensare a salariatiilor nu au reusit realizarea unei motivatii reale a muncii, motiv pentru care activitatea productiva s-a diminuat in cursul anului 1999.

Planificarea activitatilor pe termen lung a fost extrem de dificila, avandu-se in vedere conjunctura economica interna a tarii si posibilitatile proprii de evaluare reala.

S-a optat permanent pe o planificare in regim tactic operational de 6 – 12 luni, cu concentrarea tuturor resurselor.

Politica de personal a sectiei in perioada 1997 – 1999 s-a bazat pe umatoarele principii :

reducerea numarului de persoanal numai in situatii critice

utilizarea metodei de reducere naturala pentru diminuarea numarului de salariati (plecari voluntare, transfer la cerere, pensionari)

redistribuirea personalului existent astfel incat sa se pastreze o eficienta economica la limita profitabilitatii

Activitatea manageriala nesatisfacatoare este si datorita faptului subordonarii sectiei de bucse cu sediul in Barlad, intreprinderii cu sediul in Vaslui pe linie administrativa. In conditiile tranzitiei spre economia libera (de piata) caracterizata prin procese economice in masura sa infirme calculul economic static in materie de preturi, costuri, profit, inflatie, nu s-au acoperit capacitatile de productie cu comenzi si s-a redus substantial exportul in 1999.

Contractul colectiv de munca este existent, la fel si organizatia de sindicat.

Forta de munca

Structura personalului angajat dupa nivelul de pregatire profesionala:

muncitori direct productivi – 54

muncitori indirect productivi – 10

personal de deservire – 20

personal de conducere – 3

Total: 87 salariati

Structura salariatilor pe grupe de varsta si sex :

intre 20 – 30 ani: 11 salariati (9 barbati si 2 femei)

intre 31 – 40 ani: 30 salariati (21 barbati si 9 femei)

intre 41 – 50 ani: 44 salariati (39 barbati si 5 femei)

intre 51 – 62 ani: 2 salariati (2 barbati)

Total: 87 salariati (71 barbati si 16 femei)

Varsta medie a personalului este prezent de 44 ani, agentul economic dispunand de potential uman in plina maturitate creatoare. Agentul economic dispune de forta de munca calificata, ponderea muncitorilor calificati fiind de 93%. Incadrarea cu personal s-a facut de necesitatile fabricatiei pe meserii si categorii, la muncitori si de specializare la obiectivele activitatii de productie, nefiind extinsa la markeing, export si actiuni financiare. Modalitatile de recompensare a salariatilor nu au reusit realizarea unei motivatii reale a muncii, motiv pentru care activitatea productiva s-a diminuat, in cursul anului 1999.

5.5. Diagnosticul economico – financiar

ANALIZA ECONOMICA

Obiectul de activitate al “Fabricii de bucse Barlad” este format din proiectarea, fabricarea si comercializarea bucselor de strangere si extractie pentru rulmenti, precum si substantele aferente, diverse prelucrari mecanice, etc.

Analizand volumul de activitate in preturi curente se observa o crestere de 119% in 1997 fata de 1996 si de 175% in 1998 fata de 1997 si se preconizeaza a se realiza o

crestere de 145% in 2000 fata de 1998. Aceste cresteri s-au datorat in principal gradului ridicat al deprecierii productivitatii sociale a muncii. Cresterea datorata deprecierii

leului fata de dolar SUA se situeaza in anul 1998 la 117% fata de 1996. Cheltuielile la 1000 lei venituri s-au mentinut la un nivel foarte ridicat de 952,4 lei in 1996, au scazut la 916 lei in 1995 si s-au situat la 928,1 lei in 1996. Pentru anul 1999 se preconizeaza o imbunatatire a acestui indicator, fiind de 818,8 lei la 31.08.1999. S-a proiectat un nivel rezonabil si realizabil de 869,6 lei la 1000 lei productie pentru anul 2000 cu o diminuare anuala de 10 – 14 procente.

Ca o consecinta a raportului dintre venituri si costuri realizate, rata profitului brut din exploatare s-a situat in ultimii trei ani la nivel foarte scazut, dar cu tendinta de crestere de la 4,8% in 1996 la 8,4% in 1997, de 7,2% in 1998 si de 18,1% in primele opt luni din 1999.

Se prevede in viitor o crestere a ratei profitului, mentinand conditiile manageriale si de exploatare actuale.

Numarul mediu de salariati creste de la 72 in 1996, la 75 in 1997, la 89 in 1998 si se situeaza in prezent la 87 salariati.

Productivitatea muncii a crescut de la an la an. Cresterea valorica a productivitatii muncii s-a datorat in mare masura cresterii preturilor produselor si tarifelor serviciilor, coroborate cu rata inflatiei.

Se observa ca in preturi comparabile, productivitatea muncii a avut un salt apreciabil in 1997 si 1998 fata de 1996, dar a revenit in anul 1999. Se prevede pentru anul 2000 un nivel al productivitatii de 5.172 mii lei / salariat.

INDICATORII ECONOMICI

AFERENTI VENITURILOR DIN EXPLOATARE

Indicatorii de eficienta anuala s-au determinat prin extrapolarea veniturilor la nivelul a 12 luni.

NOTA : La determinarea preturilor comparabile s-a tinut cont de cursul valutar mediu anual.

ANALIZA PE BAZA DE INDICATORI FINANCIARI

INDICATORII DE STRUCTURA

Indicatorii financiari sunt calculati pe baza datelor din bilanturile contabile anuale pentru perioada 1996 – 1999.

Din analiza elementelor de activ, se constata o crestere a acestora in 1997 fata de 1996 de 32,1%, o crestere de 35,4% in 1998 fata de 1997 si o crestere de 36,3% la 31.08.1999 fata de 1998.

Valoarea activelor imobilizate a crescut in anul 1997 fata de anul 1996 cu 6,5% su cu 26,4 fata de 1997. Aceasta crestere se datoreaza achizitionarii de noi utilaje cu sprijinul financiar acordat de Fondul Proprietatii de Stat.

Ponderea activelor imobilizate in total active s-a situat in 1996 la un nivel ridicat de 78% cu tendinta de scadere in anii urmatori astfel:

Rata de imobilizare a activelor in scadere, este considerata ca un fenomen favorabil, deoarece elibereaza flexibilitatea activitatii productive si ofera posibilitati de manevrare crescande.

In valori absolute, activele circulante cresc de la 156.539 mii lei in 1996, la 347.611 mii lei in 1997, la 523.505 mii lei in 1998 si la 996.555 mii lei la 31.08.1999.

Ponderea activelor circulante in totalul activelor creste de la 22% in 1996, la 37% in 1997, la 41% in 1998 si la 58% in luna august a anului 1999. Aceasta crestere reflecta o apreciere favorabila a “indicelui lichiditatii activului”.

INDICATORII FINANCIARI

Indicatorii lichiditatii

Indicatorii lichiditatii masoara abilitatea unui agent economic de a-si onora obligatiile pe termen scurt din activele curente.

Indicatorul lichiditatii relative exprima o pozitie financiara satisfacatoare atunci cand raportul dintre activele curente si pasivele curente este mai mare decat 2.

In cadrul activului analizat, acest indicator se situeaza sub nivelul acceptabil, astfel:

Se observa o tendinta de imbunatatire a acestui indicator. Aceasta arata ca agentul economic tinde o poziti financiara capabila sa asigure plata cu promptitudine a datoriilor.

Indicatorul lichiditatii rapide are o valoare subunitara, cu mult sub nivelul acceptabil de 1, in 1996 de 0,13 creste la 0,35 in 1997 si 0,4 in 1998, dar scade la 0,12 in 31.08.1999.

Banca finantatoare nu este incurajata in acordarea creditelor acestei firme.

Indicatorii solvabilitatii

Acesti indicatori reflecta capacitatea agentului economic de a face datorii pe termen mediu si lung. Sub acest aspect “Fabrica de bucse Barlad” are aptitudinea de a face fata angajamentelor sale financiare, are potentialul financiar de a acoperi prin rezerve proprii patrimoniale datoriile fata de o buna capacitate de a se imprumuta.

O rata satisfacatoare este cuprinsa intre 40% si 60%. Fabrica de bucse Barlad a realizat o rata de 83,4% in 1996, de 62,3% in 1997 si de 64,6% in 1998.

Acelasi rezultat a reiesit si din calcularea ratei indatoririi globale.

Ambii indicatori au rezultate subunitare (acceptabile).

Indicatorii rentabilitatii

Rentabilitatea veniturilor este calculata ca raport intre profitul din exploatare si veniturile aferente.

In anul 1996 fabrica a inregistrat o rentabilitate in activitatea de baza de 4,8%, aceasta a crescut in anul 1997 la 8,4% in 1998 s-a situat la 7,2% si in primele opt luni din anul 1999 s-a ridicat la 18,1%, se aprecieaza ca la nivelul anului 1999 sa se situeze la 13%.

Rentabilitatea capitalurilor se afla in crestere continua.

Toti indicatorii de rentabilitate conduc la concluzia unei profitabilitati foarte scazutea afacerii.

Rotatia elementelor patrimoniale si a capitalului

Viteza de rotatie a activelor totale acceptabila trebuie sa fie mai mare de o rotatie. Acest indicator se situeaza in 1996 la 0,54, in 1997 la 0,82 si in 1998 la 1,07 sub nivelul acceptabil, dar cu tendinta de imbunatatir.

Viteza de rotatie a activelor imobilizate, calculata ca un raport intre venituri totale si active nete imobilizate, se situeaza sub nivelul acceptabil de 2 respectiv 0,69 in 1996, de 1,31 in 1997, de 1,83 in 1998 si acceptabil de 2,03 in primele opt luni din anul 1997.

Avand in vedere specificul activitatii Fabricii de bucse Barlad, consideram ca nivelul atins de indicatorii rotatiei elementelor patrimoniale si a capitalului este nesatisfacator dar cu tendinta de imbunatatire.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

mii lei

SITUATIA COMPARATIVA A PATRIMONIULUI REDUSA

DIN BILANTUL CONTABIL

CONTUL PROFIT SI PIERDERE

CONCLUZIILE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR

Caracterizarea generala, din punct de vedere financiar este satisfacatoare. Aceasta caracterizare se bazeaza pe urmatoarele argumente:

Puncte forte:

activul produce venituri din activitati traditionale, specializate

activul realizeaza profit din activitatea de baza

nivelul de profitabilitate nu este satisfacator, dar are tendinta de crestere

indicatorii solvabilitatii sunt buni

Puncte slabe:

indicatorii de eficienta a mijloacelor economice, in special productivitatea capitalului investit, nu sunt dintre cei mai buni, deoarece eficienta folosirii activelor imobilizate nete este sub nivelul minim acceptebil de 2

activitatea comerciala nu a acoperit cu contracte potentialul productiv

obligatiile si datoriile sunt mai mari decat creantele

indicatorii de lichiditate sunt nesatisfacatori

4.6. Raport final asupra diagnosticarii generale

In urma diagnosticarii efectuate la nivelul fiecarei functiuni a firmei, situatia generala a firmei S.C. “PRODPREST” S.A. se poate caracteriza astfel:

Din punct de vedere juridic:

firma nu este implicata in litigii care sa greveze asupra activului evaluat, nu sunt inregistrate pretentii de proprietate, obligatii de decontare sau obligatii de despagubire care sa priveasca activul evaluat. Activul nu este ipotecat, nu face obiectul unor garantii si nu constituie obiect de gaj.

activitatea desfasurata de agentul economic nu polueaza mediul inconjurator (nu sunt depasite normele admisibile stabilite de organele abilitate ale Ministerului Mediului)

Din punct de vedere comercial:

piata interna de materiale este mai solicitata si deci preturile de aprovizionare sunt mai ridicate

concurentii de profil de prelucrari mecanice sunt foarte numerosi, avantajul agentului economic fiind faptul ca este specializat in accesorii pentru rulmenti si este dotat cu S.D.V. – urile necesare acestei productii.

pe piata externa produsele firmei vor deveni pe termen lung necompetitive datorita concurentei acerbe a producatorilor din tarile in tranzitie spre economia de piata, a cresterii salariilor pe termen lung si a cresterii preturilor la materii prime

pentru viitor se prognozeaza o productie optima de 85% din capacitatea proiectata (anul 2004) si o productie de cca. 1,5 miliarde lei pe baza comenzilor existente (anul 1999)

Din punct de vedere productiv

procentul de ocupare al terenului intreprinderii este satisfacator (67,4%)

in anul 1999 activitatea de productie s-a redus la jumatate datorita lipsei de comenzi si in special comenzi la export (exportul s-a redus in 1999 fata de 1998 de circa 4,5ori)

posibilitatile de extindere ale firmei sunt limitate – firma se poate extinde numai pe terenul proprietate privata a primariei orasului

gradul de uzura al mijloacelor fixe inregistreaza valori mari la aparatele de masurare si control al parametrilor, la mijloacele de transport si la masinile si utilajele de lucru. Gradul mare de uzura al aparatelor de masura si a mijloacelor fixe direct productive ar putea cauza nerespectarea calitatii proiectate al produselor

asigurarea necesarului de utilitati productive se face in principal principal prin intermediul sectiilor adiacente ale intreprinderii (cazul asigurarii cu energie electrica si aer comprimat), ceea ce denota o anume independenta de furnizorii externi de asemenea utilitati.

procesul tehnologic nu polueaza mediului inconjurator

Din punct de vedere financiar – contabil

veniturile firmei se realizeaza prin fabricarea si comercializarea bucselor si subansamblelor aferente

cheltuielile de productie s-au situat la un nivel foarte ridicat, acest fapt datorandu-se costurilor foarte mari care au generat pierderi atat financiare cat si din operatiuni exceptionale

cheltuieli la 1000 lei venituri s-au mentinut la un nivel foarte ridicat dar cu o usara tendinta de scadere in anul 1999

rata profitului brut s-a situat la un nivel foarte scazut de numai 7,2% (in 1998) dar in crestere in anul 1999 (18,1%)

valoarea activelor imobilizate a crescut in 1997 fata de 1996, cresterea datorandu-se achizitionarii de noi utilaje cu sprijinul FPS

rata lichiditatii intreprinderii este in crestere, dar se situeaza sub limita optima de 2 (1,17 in 1998 si 1,36 in 1999) in timp ce lichiditatea rapida are o valoare subunitara cu mult sub nivelul acceptabil de 1 si cu o tendinta de scadere (0,4 in 1998 si 0,12 in primele luni ale anului 1999)

rata solvabilitatii intreprinderii este satifacatoare (64,6% in 1998)

rentabiliatea veniturilor a crescut simtitor in 1999 (18,1%) fata de anul 1998 (7,2%); rentabilitatea capitalurilor este in continua crestere

In vederea transferului proprietatii de stat catre proprietatea privata, potrivit Legii 58/1991 si tinand cont de conditiile reale existente la activul “Fabrica de bucse Barlad”,

apartinand S.C. “PRODPREST” S.A. Vaslui, se justifica oportunitatea privatizarii prin vanzarea activului conform prevederilor HG 457 din 1999.

Starea tehnica, economica, financiara si manageriala, rezultat din analiza diagnostic, impune cu necesitate ca o conditie a supravietuirii si redresarii, privatizarea activului, pentru a se crea conditiile de motivatie si de finantare, necesare derularii unei activitati profitabile.

Pentru ca Fabrica de bucse Barlad sa fie o afacere profitabila, se impune ca o echipa de specialisti in domeniu, sa preia managementul activului si in urma unor studii de piata, retehnologizare si a unui studiu de fezabilitate, sa intocmeasca un plan de afaceri bine fundamentat.

CAPITOLUL V. EVALUAREA S.C.”PRODPREST” S.A.

METODE CLASICE DE EVALUARE

5.1.1. CACULUL ACTIVULUI NET CONTABIL (Anc) SI A ACTIVULUI NET CORECTAT (ANC) LA DATA DE 31.08.1999

VAN = 988,929 mil. lei

VANc = 3.769 mil lei

Nu s-au adus corectii la valoarea contabila a stocurilor, deoarece acestea nu au o vechime care sa deprecieze valoarea actuala de piata;

Creantele si datoriile sunt reale si rezolvabile curent.

METODE BAZATE PE RANDAMENT SI PROFITABILITATE

5.1.2.1. EVALUAREA PE BAZA CAPACITATII BENEFICIARE (PROFITULUI) – Vpc

Dat fiind faptul ca se anticipeaza modificari ale profitabilitatii viitoare ale agentului economic conform estimarii bugetului de venituri si cheltuieli, vom determina valoarea societatii comerciale prin folosirea tehnicii actualizarii.

Calculam capacitatea beneficiara dupa formula:

CB = (PB – Ch. fin) x (1-T),

unde:

PB este profitul impozabil asteptat;

Ch. fin – cheltuieli financiare pentru credite pe termen mediu si lung;

T – rata de impozitare a profitului.

Formula generala a estimarii valorii de profitabilitate pe baza capacitatii beneficiare este:

Vpc este valoarea de profitabilitate continua;

Cb – capacitatea beneficiara medie;

a – rata de actualizare.

Rata de actualizare

Rata de actualizare, de regula, reprezinta expresia exigentei de profitabilitate a investitorului pentru investitia sa.

Rata de actualizare se compune dintr-o rata de baza (rb) si o componenta de risc (rr).

Rata de baza este denumita si rata neutra pentru ca porneste de obicei de la dobanda pietei, care se considera ca are un caracter obiectiv fata de agentul economic. Marimea acestei rate poate fi o medie a ratelor dobanzii (curatite de inflatie) practicate de banci, alte institutii financiare, sau randamentul real al unor plasamente alternative.

Considerand o rata medie a dobanzii la depozitele pe termen de un an de 63,5% si o rata a inflatiei prognozata pentru 2000 de 45%, rezulta:

rb = (0,635 – 0,45) / (1 + 0,45); adica rb = 12.8%

Componenta de risc se aprecieaza in functie de stabilirea economiei nationale si de gradul de vulnerabilitate a activului, stabilit in analiza diagnostic. Acesta poate lua valori cuprinse intre 20% si 150%. Din constatarile noastre incadram afacerea in categoria de risc mediu, rezulta:

a = 12,8 + 12,8 x 50% = 19,14%.

Estimarea veniturilor si cheltuielilor pentru anul 2000.

Productia anuala estimata pe anul 2000 este de 80.945 bucati bucse H.213 (produs reprezentativ). Pretul mediu de livrare actual este de 23.868 lei/buc. Tinand cont de aceasta situatie si structura posturilor realizate in perioadele anterioare, se estimeaza urmatoarea proiectie a veniturilor si costurilor pentru anul 2000.

Ipoteze de calcul pentru costuri:

materii prime si materiale, energie si apa, personal – prognoza pe baza consumurilor realizate in anul 1999, si cresc proportional cu volumul productiei fizice prognozate;

amortizate conform realizarilor anuale ale Fabricii de bucse Barlad si raman constante;

cheltuieli indirecte de sectie conform ponderii in veniturile realizate de fabrica;

cheltuieli de administratie, conform cu realizarile ulterioare;

10% din costurile indirecte si de administratie raman constante;

Proiectia veniturilor si cheltuielilor totale pentru urmatorii 6 ani.

Consideram productia fizica si implicit veniturile cu o crestere medie anuala de 11% – 14%, in conditiile potentialului tehnic existent de 154.000 buc/an (produs reprezentativ fiind H.213).

In aceste conditii se proiecteaza in viitor, urmatoarea situatie:

Calculul capacitatii beneficiare (profitului)

Se considera capacitatea beneficiara anuala, egala cu profitul net estimat anual, la care se adauga fondul de amortizare si provizioane retinute in costuri. Obligatiile fiscale sunt date de impozitul pe profit si sunt de 38% fata de profitul brut (impozabil).

Capacitatea beneficiara se determina ca o medie aritmetica simpla a profitului net pe care societatea este capabila sa-l produca in viitor, la care se adauga fondul de amortizare neconsumat (in cazul Fabricii de bucse Barlad este 50% din aceasta).

Consideram aceasta capacitate beneficiara credibila, realizabila si rezonabila.

Valoarea de profitabilitate continua (Vpc)

In acest caz profitabilitatea se considera ca o renta continua (perpetua) care se capitalizeaza (actualizeaza).

Vpc = 240342 + 240342 / 0,1914 = 1.496.182 mii lei;

Vpc = 1.497 mil. lei.

Ipoteze asupra evolutiei veniturilor

Prognoza desfacerii pe termen mediu s-a facut in ipoteza ca actuala conjunctura nefavorabila se va depasi prin vanzarea sectiei unor intreprinzatori privati ce vor dezvolta relatiile comerciale traditionale cu firmele straine importatoare.

Pentru anul 2004 se prognozeaza o productie optima, respectiv 85% din capacitatea proiectata. Prin masuri tehnico – administrative se pot atinge parametrii tehnici proiectati printr-o crestere liniara de circa 14% anual, urmand ca apoi sa se faca investitii pentru inlocuirea utilajelor si diversificarea profitului de fabricatie, pana in 2004 potentialul cumparator fiind preocupat de recuperarea cheltuielilor efectuate cu cumpararea activului.

S-a prognozat o rata medie anuala de crestere a productiei fizice si implicit a veniturilor totale de 11 – 14%, in conditiile potentialului tehnic existent de 154.000 mii bucati bucse pe an.

Marja de eroare a prognozei se aprecieaza la 10% in conditiile actualei conjuncturi economice. Pretul unitar a fost considerat constant , la valoarea lui actuala de 23.868 lei/buc.

Ipoteze asupra evolutiei cheltuielilor

Cheltuielile la 1000 lei venituri s-au mentinut la un nivel foarte ridicat, de 952,4 lei in 1996, au scazut la 916 lei in 1997 si s-au situat la 928,1 lei in 1998. Pentru anul 1999 se estimeaza o imbunatatire a acestui indicator, el fiind 818,8 lei pentru primele 8 luni. Tinand cont de structura costurilor realizate in perioadele anterioare, s-a proiectat un nivel rezonabil si realizabil de 869,6 lei la 1000 lei productie pentru 2000 (vezi tabelul T1), urmand o diminuare anuala a cheltuielilor cu 10 – 14%.

METODA FLUXURILOR DE DISPONIBILITATI ACUALIZATE – VDCF

Perioada de previziune a fluxurilor de disponibilitati (cash-flow)

Scopul evaluarii, durata de viata a intreprinderii s-a divizat in doua perioade diferite:

perioada de previziune explicita, in care cash-flow-ul s-a calculat cu credibilitate pentru fiecare an. Numarul de ani ai acestei perioade este stabilit de evaluator, avand in vedere:

durata de viata ramasa a mijloacelor fixe de baza;

ciclul de viata economica a produselor;

credibilitatea previziunilor;

perioada de timp in care afacerea devine stabila ca rata anuala de crestere a volumului productiei si ca profituri nete atractive pentru investitori si in crestere.

perioada de previziune non-explicita, in care cash-flow-ul nu mai poate fi calcult cu credibilitate pentru fiecare an. Ca expresie globala a cash-flow-ului total, realizabil in aceasta perioada (a carei durata este cuprinsa intre sfarsitul perioadei de previziune explicita si infinit), se calculeaza valoarea reziduala a intreprinderii.

Valoarea intreprinderii prin metoda DCF rezulta din insumarea valorii actualizate a cash-flow-ului net disponibil din anii de previziune cu valoarea actualizata a valorii reziduale.

Formula de calcul a valorii intreprinderii este urmatoarea:

;

in care:

VDCF este valoarea intreprinderii determinata pe baza fluxurilor financiare nete actualizate;

CFK – fluxul financiar net in anul K;

a – rata de actualizare;

Vr – valoarea reziduala;

n – numarul de ani din perioada de previziune explicita ;

K – anul de previziune.

Valoarea reziduala reprezinta valoarea fluxurilor nete de disponibilitati rezultate din exploatarea in continuare a afacerii dupa perioada de previziune explicita.

In cazul existentei unui numar mare de imobilizari, se foloseste tehnica bazata pe capitalul propriu dupa relatia “Jacquemont”.

;

unde:

ANC0 este activul net contabil la data evaluarii;

Pinv – profitul investit in fiecare an;

Invment – investitii de mentinere a capacitatii intreprinderii.

Fluxurile financiare nete actualizate

In determinarea marimii fluxurilor financiare nete se pleaca de la veniturile si cheltuielile care au determinat capacitatea beneficiara calculandu-se profitul net.

La profitul net se adauga celelalte diponibilitati banesti create de catre agentul economic: amortizarile si provizioanele obtinandu-se fluxurile financiare brute. Din

valoarea bruta se scad nevoile financiare a activitatii curente: investitii de mentinere, de inlocuire sau de reinnoire si variatia necesarului de fond de rulment.

Fluxul financiar net se va calcula pentru fiecare an al previziunii dupa urmatoarea formula:

Flux financiar net (CF) = Profit net + Amortizari + Provizioane – Investitii – Variatia necesarului de fond de rulment.

Profitul net a fost determinat prin deducerea impozitului pe profit din profitul brut

Amortizarile

Se au in vedere amortizarile fiscale si se calculeaza in conformitate cu prevederile Ordonantei 70/1996. Acestea vor fi consumate in proportie de 50% pentru inlocuirea mijloacelor fixe uzate.

Nu se prevad provizioane

Investitiile necesare mentinerii mijloacelor fixe la starea de functionare profitabila, se estimeaza a fi acoperita integral din fondul nominal de amortizare acumulat (consumand 50% din aceasta).

Variatia necesarului de fond de rulment – nu este cazul.

In tabelul de mai jos se prezinta calculele necesare pentru obtinerea valorii VDCF.

Valoarea societatii calculata pe baza fluxurilor financiare actualizate:

VDCF = 164.658 + 162.681 + 157.046 + 149.320 + 144.602 + 121.480 = 899.787 mii lei;

VDCF = 900 milioane lei.

Valoarea financiara sau rentabilitate (VCF )

Prin aplicarea metodei de evaluare pe baza capacitatii beneficiare medii s-a obtinut valoarea: VPC = 1.497 milioane lei.

Prin aplicarea metodei de evaluare pe baza fluxurilor financiare nete actualizate s-a obtinut valoarea: VCF = (1.496.182 + 899.787) / 2 = 1.197.984 mii lei.

VCF = 1.198 mil. lei.

Valoarea mediilor globale(VG )

Se considera ca metodele destinate determinarii valorii globale (VG) a unei societati sau activ nu difera decat prin importanta care este data unui numar de trei marimi fundamentale:

valoarea activelor sau patrimoniale (P);

valoarea financiara data de randament sau rentabilitate (R);

valoarea cifrei de afaceri (A).

Aceste trei valori fundamentale sunt legate prin relatia:

VG = aP + bR + cA;

in care:

a + b + c = 1; coeficientii a, b si c luand valori intre 0 si 1.

Activul evaluat in prezenta documentatie, face parte dintr-un domeniu de activitate unde cifra de afaceri nu este o marime semnificativa pentru evaluare, din care cauza C = 0.

Practica evaluarii din tara noastra indica, coeficientul a = 0,6 si coeficientul b = 0,4.

Deci:

VG = 0,6P + 0,4R.

Cum:

P = VANC = 3.769 mil. lei;

R = VF = 1.198 mil. lei.

Rezulta:

VG = 0,6 x 3.579 + 0,4 x 1.680 = 2.740.153 mii. lei.

VG = 2.741 mil. lei.

5.2. METODE BURSIERE DE EVALUARE

Avand in vedere ca prezenta intreprindere nu este cotata la bursa, se va aplica metoda de evaluare bursiera comparativa, bazata pe calculul valorii intreprinderii prin intermediul PER (price earning ratio), reprezentand raportul dintre pretul actiunii si castigul adus de actiune.

Conform teoriei aplicabile sunt valabile urmatoarele formule de calcul ale PER:

V = dar Pt = P1 = P0 = P = constant, deci:

V0 = P

=

V = P x 1/i, V = P/i, V = PER x P rezulta ca PER = 1/I

In cazul S.C. “PRODPREST ” S.A. coeficientul de actualizare este 0,19, PER va fi 1/0,19 = 5,22. Valoarea intreprinderii calculata pe baza PER va fi:

V = P x PER = 252.000 x 5.22 = 1.316.615 mii lei

Rezultatele evaluarii

In urma aplicarii a trei metode de evaluare, respectiv, metoda activului net corectat; metoda bazata pe randament si profitabilitate si metoda “Practicienilor” (valoarea mediilor totale) au rezultat urmatoarele valori:

VAN = 989 mil. lei (valoarea neamortizata a M.F.);

VANC = 3.769 mil. lei (valoarea corectata a M.F.);

VPC = 1.497 mil. lei;

VCF = 900 mil. lei;

VF = 1.198 mil. lei;

VG =2.741 mil. lei;

VPER =1.317 mil. lei.

Se constata o scara a valorilor cuprinsa intre 1.317 mil. lei si 3.769 mil. lei determinate pe baza capacitatii beneficiare patrimoniale si calculul valorii pe baza PER.

Valoarea activului net corectat este superioara valorilor determinate pe baza de rentabilitate, datorita in special a doua cauze:

diminuarea activitatilor din profil, caracteristica perioadei actuale de tranzitie;

cresterea valorii activelor mai mult pe seama cresterii preturilor, ceea ce nu conduce la cresterea valorii societatii.

Rezultatele obtinute stabilesc vor fi interpretate in functie de intentiile cumparatorului sau a vanzatorului vis – a – vis de intreprinderea in cauza.

Rezultatele obtinute stabilesc o plaja de valori a intreprinderii care va sta la baza fixarii pretului de incepere a licitatiei. In majoritatea cazurilor pretul final nu coincide cu nici una din valorile obtinute, nivelul pretului final depinzand de factori, unii necuantificabili, cum sunt dorinta de a cumpara sau a vinde, arta de a negocia, conjunctura economica si social politica.

Asadar, pretul final al intreprinderii va fi stabilit atat in functie de factorii psihologici, factorii economici si in functie de rezultatele raportului de evaluare.

Metodele patrimoniale.

Valoarea activului net contabil (VAN)= 989 mil. lei

Reprezinta o informatie rapida privind valoarea contabila a unei intreprinderi care in majoritatea cazurilor nu spune nimic despre valoarea reala a acestuia.

Valoarea activului net corectat (VANc) = 3.769 mil. lei –

Spre deosbire de VAN, VANc contine diferentele (negative sau pozitive) care apar in urma reevaluarii activelor si obligatiunilor din bilantul contabil.

Concluzii:

Avantaje:

este foarte utila atunci cand se urmareste segmentarea afacerii pentru a fi vanduta;

este foarte buna pentru partenerii de negociere atunci cand nu se convine asupra pretului (se poate selecta de exemplu ceea ce cumparatorul nu doreste sa cumpere);

este avantajoasa pentru obtinerea finantarii tranzactiei (se poate delimita ceea ce poate fi utilizat pentru garantarea finantarii);

este avantajoasa pentru situatiile in care apar litigii sau dispute, permitand masurarea usoara a impactului unor actiuni de acest gen (inclusiv in cazul disputelor intre asociati pentru impartirea patrimoniului);

Dezavantaje:

necesita foarte mult timp si multi experti pentru realizare;

reflecta mai mult pozitia vanzatorului, deoarece alocarea capitalului(structura activelor) reflecta decizii luate de acesta;

in unele variante, ia in considerare o abordare statica, insumand valorile activelor componente, fara a tine seama in mod direct de capacitatea lor benefiiciara (acestea fiind mai degraba un rezultat al activitatii conjugate a activelor, decat rezultatul detinerii unui numar de active).

Metode bazate pe randament si profitabilitate

Valoarea de profitabilitate continua (Vpc) = 1.497 mil lei.

Este valoarea intreprinderii calculata pe baza profiturilor preconizate a se obtine in viitor de intreprinderea evaluata, tinandu-se cont de rata de actualizare, rata medie a dobanzii si rata inflatiei si coeficientul de risc (stabilitatea economiei nationale)

Valoarea fluxurilor financiare actualizate (VCF) = 900 mil lei.

Reprezinta valoarea intreorinderii calculata in functie de fluxurile financiare preconizate a se obtine in viitor.

Valoarea financiara sau de rentabilitate (VF) = 1.198 mil lei.

Reprezinta diferenta neta intre fluxul ipotetic al tuturor intrarilor si fluxul ipotetic al tuturor iesirilor de numerar, raportate la perioade viitoare.

Valoarea mediilor globale (VG) = 2.741 mil lei.

Reprezinta valoarea intreprinderii luand in considerare VF si VANc combinand astfel avantajele si dezavantajele celor doua metode. Poate fi considerata valoarea cea mai reala a intreprinderii.

Concluzii:

metodele de randament se orientateaza spre viitorul intreprinderii. Schimbarile semnificative ale activitatii (modernizarea, infuzie capital, crestere/reducere a numarului de personal, etc.) nu pot fi luate foarte exact in considerare, deci in acest gen de cazuri s-ar recomanda accentul pe valori patrimoniale.

metodele de randament care folosesc fluxuri medii (anuale) sunt aplicabile societatilor aflate in faza de maturitate sau intr-o faza de crestere constanta . Pentru o intreprindere aflata in criza nu sunt adecvate aceste metode.

pentru intreprinderile intens capitalizate, la care amortizarea este foarte mare (datorita valorii capitalului imobilizat sau politicii de amortizare) nu se recomanda metode bazate pe profit ci metode bazate pe fluxul de lichiditati.

pentru intreprinderile noi se recomanda metode de randament.

metoda fluxurilor viitoare actualizate se recomanda pentru evaluarea in scopul achizitiei intregii intreprinderi sau a unui pachet de control, cazuri in care investitorul are posibilitatea de a stabili distributia profitului. De asemenea este recomandata in cazul intreprinderilor in care predomina elementele intangibile, ca factori de baza ai performantelor.

Metode bursiere de evaluare.

Metoda de evaluare a intreprinderilor necotate la bursa.

Metoda “Practicienilor” (PER) este cea mai utilizata metoda din aceasta categorie. PER este un indicator bursier calculat ca raport intre pretul actiunii si castigul adus. Cu alte cuvinte, PER este un coeficient multiplicator care indica, de cate ori profitul este dispus sa plateasca un investitor la acizitia unei actiuni.