Analiza diagnostic pe domenii de activitate [308470]

Capitolul 1

Analiza diagnostic pe domenii de activitate

Amplasament geografic

1.1.1 [anonimizat] a [anonimizat] (Fig.1).

[anonimizat] a [anonimizat] a acestora, cât și acțiunii umane din vremuri străvechi.

Municipiul Curtea de Argeș este situat de o parte și de alta a [anonimizat]-o depresiune intracolinară amplasată la contactul Muscelelor Argeșului (Culmea Tămășului, 1103 m [anonimizat]) cu Piemontul Getic ([anonimizat]).

Zona construită ocupă mai mult partea stângă a râului, [anonimizat]. Partea centrală a [anonimizat]. Hodea se află Valea Capul Dealului. Orașul s-a dezvoltat pe terasele Argeșului și s-a [anonimizat] 400 m până la 500 m altitudine.

Depresiunea Curtea de Argeș este sculptată la limita cu piemontul Cotmeana și Dealurile Argeșului contact marcat de întreruperea bruscă a pietrișurilor de Cândești. [anonimizat] (pietrișuri de Cândești), (Vișan Gh., 1998)

După poziția ei în cadrul muscelelor este o depresiune intracolinară externă situată la contactul dealurilor subcarpatice cu subunitățile piemontane de la sud. [anonimizat], [anonimizat], prin modul de utilizare a terenurilor (livezi, pășuni, fânețe) [anonimizat] a pajiștilor.

Poziția geografică i-a oferit o serie de avantaje:

– s-a [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat];

– [anonimizat] a fost prima capitală a [anonimizat], Dunăre și Marea Neagră;

– se află la 150 km de București, 38 km pe DN 7C de Pitești, 40 de km față de Râmnicu Vâlcea și 45 de km față de Câmpulung Muscel;

– [anonimizat]-Muscel – [anonimizat];

– [anonimizat]: la nord paralela 45°10' [anonimizat] 45°5' [anonimizat] 24°45' longitudine estică și la vest meridianul 24°37' longitudine estică.

1.1.2 [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], predominând dealurile subcarpatice străbătute de valea râului Argeș și a [anonimizat]ui, Șipotului, Iașului, Danului, Sasului și altele.

Vatra orașului este dominată de înălțimi reduse, cum sunt Culmea Chiciurii (altitudinea maximă 658 m) și Valea Sasului (altitudinea maximă 625 m) la est și Culmea Tămașului cu altitudinea de 606 m la vest (Fig.2).

Localitatea s-a dezvoltat pe terasa pe care Argeșul a creat-o la baza dealurilor. Terasa este divizată în platforme de torenți care coboară de pe muscele.

Altitudinile extreme sunt cuprinse între 400 metri în lunca Argeșului și 771 metri pe dealul Râpa cu Brazi.

Cadrul natural beneficiază de prezența zonei montane la numai 28 kilometri de municipiu.

Treptele hipsometrice. Cele mai ridicate altitudini se întâlnesc pe cumpenele de apă din lungul Culoarului văii Argeșului și ale văilor Frasinului și Valea Danului Altitudinile maxime sunt cuprinse între 771 m, Râpa cu Brazi, Dealul Mare 760 m, Piscul Cârlanului 677 m, fiind localizate pe versantul stâng al Culoarului Argeșului și de 636 m, Dl. Bunila, 613 m, Dl. Hodea, 614 m, Râpa Roșie, 666 m, Vf. Teiuș pe dreapta Văii Argeșului. Cele mai mici altitudini ale reliefului sunt localizate în arealele de confluență a apelor de la sud de Orașul Curtea de Argeș (400 m, la confluența Pr. Capul Dealului cu R. Argeș) (Fig.3).

Relieful prezintă o amplitudine de 371 m. Cea mai mare extensiune o au înălțimile de peste 500 m, ele dețin o pondere peste 35 % din suprafață și sunt localizate mai ales pe versantul stâng al Văii Argeșului. Această treaptă este puternic fragmentată de o rețea hidrografică torențială și este afectată de procese de versant, alunecările de teren fiind dominante.

O pondere importantă (65 %) o prezintă înălțimile de 400 – 500 m, în care se include culoarul Argeșului și depresiunile subsecvente adiacente dezvoltate în bazinele văilor afluente (Valea Danului, V. Iașului, V. Frasinului). În zona de contact a piemontului capătă o largă extensiune.

Relieful predominant al acestei trepte este alcătuit din lunci și terase, ce sunt utilizate pentru așezări omenești, livezi, pășuni etc.

Fragmentarea reliefului. Urmărind distribuția fragmentării orizontale a reliefului, constatăm că valorile cuprinse între 3 – 4 km/km2, se întâlnesc în arealele confluențelor succesive din lungul culoarelor de vale (Valea Danului, V. Frasinului, V. Doamnei, V. Iașului, V. Sasului) (Fig.4).

În sectoarele unde pădurile au fost defrișate (Valea Danului, V. Sasului, V. Capul Dealului), în condițiile unei litologii variate (marne, argile, pietrișuri, nisipuri) se constată o înaintare a obârșiilor văilorîn domeniul interfluviilor, contribuind la creșterea valorilor fragmentării de peste 4 km/km2.

Lunca și terasele Argeșului prezintă valori reduse sub 1km/km2, ceea ce au favorizat extinderea așezărilor umane.

Interfluviile secundare situate la altitudini de 450 – 550 m, se încadrează în valori medii de 2 – 3 km/km2, fiind favorabile culturilor de pomi fructiferi și a fânețelor specifice Muscelelor Argeșuui. Versanții acestora sunt utilizați pe areale restrânse pentru așezări.

Fragmentarea verticală a reliefului. Aceasta a fost raportată la rețeaua hidrografică principală (V. Argeșului) și la cea secundară, deosebindu-se în primul caz o fragmentare majoră și, în cel de-al doilea caz, o fragmentare minoră, stabilită în funcție de celelalte generații de văi și organisme torențiale (Fig.5). Diversitatea valorilor energiei reliefului este explicată de existența unei variate constituții petrografice ce se dispune monoclinal, la care se adaugă abundența de precipitații (786 mm annual la Curtea de Argeș) și gradul redus de acoperire cu vegetație.

Valorile cele mai mari ale fragmentării majore de 200 – 300 m, sunt localizate pe versantul stâng al Văii Argeșului pe interfluviul Râpa cu Brazi și Piscul Cârlanului. Pe versantul drept al Culoarului Argeșului energia de relief este de 150 – 200 m. În cuprinsul interfluviilor secundare, adâncimea fragmentării minore este de 40 – 120 m. Valori reduse ale energiei de relief sub 40 m înregistrează lunca și terasele Culoarului Argeșului și cursul inferior al Văii Danului, V. Iașului, V. Capul Dealului, V. Sasului. În zona de contact cu piemontul văile dezvoltate subsecvent impun o fragmentare majoră de peste 200 m bine exprimată în lungul abrupturilor fronturilor de cuestă, delimitând la sud Depresiunea Curtea de Argeș.

Diversitatea gradului de înclinare a versanților. Pantele cele mai reduse (sub 5o) se întâlnesc pe areealele mari în lungul teraselor Văii Argeșului, în luncile și teraselor din sectoarele de confluență ale Văii Danului, V. Iașului, V. Capul Dealului, V. Frasinului, V. Doamnei și V. Sasului (Fig.6). În aceste sectoare suprafețele morfologice sunt orizontale și foarte ușor înclinate. Morfodinamica proceselor actuale au o intensitate redusă, iar terenurile sunt utilizate pentru așezări, construcții, căi de transport și ca terenuri arabile.

În a doua categorie se încadrează suprafețele cu înclinare moderată (5 – 10 o) din lungul glacisurilor deluvio-coluviale de la contactul versanților cu luncile și teraselor, de la baza abrupților de cuestă. În cuprinsul acestei categorii se observă o intensificare a proceselor de șiroire și a celor gravitaționale cu precădere pe versanții despăduriți, utilizați ca pășuni, fânețe sau livezi. Aceste procese afectează așezările, căile de transport și terenurile arabile.

În categoria pantelor cu valori mari de 10 o, se încadrează în cea mai mare parte versanții acoperiți parțial de păduri și fânețe. Procesele pluvio – denudative sunt relativ accentuate, iar alunecările de teren au o amploare mare pe versanții despăduriți, cu substrat format din depozite pliocene alcătuite din alternanțe de argile, marne, tufuri și pietrișuri. Construcțiile și căile de transport necesită amenajări de protecție.

Morfografia

Elementele morfometrice constituie un indicator de bază în individualizarea trăsăturilor de relief. Interfluviile principale se desfășoară pe direcția N-S, îmbrăcând forme structurale. Sub aspect altitudinal prezintă variații importante, ca urmare a diferențelor litologice și a frecventelor șei de obârșie. Ele urmăresc axa Culoarului Văii Argeșului, pe versantul stâng se desfășoară între 60 m și 770 m, iar pe cel drept se mențin între 635 m și 490 m. Interfluviile secundare corespund categoriilor de văi afluente ale Râului Argeș. Ele provin din fragmentarea de către văile subsecvente sau oblice, luând aspectul unor culmi prelungi cu înălțimi de 450 – 600 m, dezvoltate pe depozite pliocene (Fig.7).

Culoarele de vale și depresiunile. Valea principală a Râului Argeș și-a păstrat direcția de curgere longitudinală adâncindu-se epigenetic în formațiunile mio – pliocene monoclinale și poate să fie considerată ca vale consecventă. În lungul văii sau dezvoltat nivele de vale și au fost sculptate și acumulate lunca și terasele.

Culoarul văii Argeșului în sectorul Municipiului Curtea de Argeș este bine conturat, străbătând muscelele pe o lungime de 10 km, adâncindu-se cu peste 300 m față de punctele cele mai înalte. În perimetrul localității curge la 440 m altitudine și coboară la contactul cu zona piemontană la 380 m, cu o pantă de 6 %.

Depresiunea intracolinară Curtea de Argeș, este localizată la contactul muscelelor cu piemontul, dezvoltându-se asimetric în lungul Văii Stejarul către sud-vest.

Formele de eroziune și acumulare.

Nivele de vale. În perimetrul limitrof Muncipiului Curtea de Argeș a fost identificat un singur nivel de vale.

Nivelul superior de vale (400 – 650 m).

Ocupă areale reduse în Depresiunea Curtea de Argeș și în zona de confluență a pârâului Frasinului cu pârâul Calului. Are cea mai mare mare parte caracter structural, fiind însoțit spre nord de fronturi de cueste. Pe dreapta văii Argeșului – este localizat la obârșia văilor Doamnei și Valea Sasului.

Terasele

Terasa de 8 – 12 m are o largă dezvoltare în lungul văii Argeș, mai ales pe partea stângă. Podul ei este parazitat de conuri de dejecție, ceea ce face ca înălțimea terasei să crească până la 15 m. La contactul cu versanții este înălțată datorită acumulărilor coluviale și valurilor de alunecare. În cea mai mare parte localitatea Curtea de Argeș ocupă podul acestei terase.

Luncile

În sectoarele unde traversează formațiuni erodabile și în zonele de confluență (Valea Danului, V. Iașului, V. Capul Dealului, V. Secuiului) prezintă o extindere mare, de la 400 m la 1000 m, și se îngustează acolo unde se întâlnesc litofaciesuri mai rezistente. Frecvent au o dezvoltare asimetrică, însoțind văile subsecvente din lungul Râului Argeș. În cadrul luncii se distinge o treaptă de 0,5 – 1 m, frecvent inundabilă și o treaptă de 2 – 3 m parazitată de conurile de dejecție, fie de acumulările coluviale de la baza versanților.

Existența acumulărilor de apă de pe Râul Argeș (L. Cerbureni, L. Curtea de Argeș, L. Zigoneni) au modificat configurația luncii.

Relieful structural și petrografic

Relieful structural. Relieful Muscelelor Argeșului se suprapune în parte formațiunilor monoclinale pliocene exprimate în peisaj prin suprafețe structurale, fronturi de cuestă, văi consecvente, văi subsecvente, bazinete depresionare cu caracter structural, martori de eroziune structurali.

Relieful major concordă cu dispunerea monoclinală a stratelor. Râul Argeș, curge conform atât cu structura și cu panta reliefului, a secționat longitudinal muscelele în culmi alungite pe direcția N-S, dispuse sub forma unor suprafețe structurale. Rețeaua hidrografică minoră, perpendiculară sau oblică pe Râul Argeș a îndepărtat prin eroziune selectivă rocile moi și a scos în evidență capetele de strat (cuestele) și podurile structurale. Ele se prezintă sub forma unor poduri etajate, formând interfluvii înguste, uneori reduse la martorii de eroziune de natură structurală și petrografică.

Cuestele. În depresiunea Curtea de Argeș predomină cuestele unghiulare, semicirculare și rectilinii. Cele mai reprezentative cuieste etajate și unghiulare se întâlnesc în Dl. Hodea – Capul Dealului la vest de Curtea de Argeș, dezvoltate pe formațiuni pliocene. Se întâlnesc cueste principale dezvoltate în lungul văilor subsecvente sau oblice față de structura geologică, formând aliniamente prelungi, Valea Danului, Valea Calului, Valea Bușaga, Valea Iașului șI Valea Doamnei, Valea Secuiului). Cuestele secundare sunt mai numeroase, dar au dimensiuni reduse, sunt generate de rețeaua hidrografică cu caracter subsecvent.

Depresiunea Subsecventă Curtea de Argeș s-a format la contactul formațiunilor pliocene – dintre Muscele și Pietrișurile de Cândești ale Piemontului Cotmeana. Este o depresiune intracolinară externă, asimetrică dezvoltată în lungul bazinelor hidrografice ale văilor: Stejarul, V. Calului, V. Capul Dealului, V. Bușaga.

Văile consecvente. Valea Argeșului a avut încă de la formare cursul adaptat la structura monoclinală.

A doua grupă de văi consecvente este formată din rețeaua hidrografică autohtonă muscelelor. În această grupă se încadrează Valea Danului, V. Stejarului, V. Iașului, V. Doamnei, V. Secuiului. Către confluența cu Râul Argeș ele devin oblice față de structura monoclinală.

Relieful petrografic. Muscelele Argeșului se caracterizează printr-o mare diversitate litologică. În Depresiunea Curtea de Argeș se întâlnește o succesiune de pietrișuri, argile, marne și nisipuri, cu caracter de molasă de vârstă pliocenă (Fig.8).

Relieful dezvoltat pe marne și argile. Această litologie se dispune sub forma unor fâșii paralele ce alternează cu nisipuri și pietrișuri, ce aparține ponțianului. Marnele și argilele, prin modul de manifestare în raport cu procesele de modelare constituie rocile care determină alunecările de teren. Ele sunt răspândite pe areale mari în nordul depresiunii Curtea de Argeș care au determinat alunecările din Dealurile Blaju, Dealul Hodea.

Relieful dezvoltat pe nisipuri și pietrișuri. Aceste roci se caracterizează printr-o plasticitate redusă și permeabilitate mare, datorită slabei cimentări ale particulelor. Spațial ele sunt răspândite sub forma unor fâșii înguste în partea centrală a Depresiunii Curtea de Argeș și aparțin dacianului. Principalele procese care se produc pe aceste litologii sunt prăbușirile, iar în sectoarele unde alternează cu marne și argile se produc alunecări de teren. Asemenea fenomene au fost observate în sectorul Capul Dealului afectând căile de transport din cartierele Marina și Capul Dealului.

Relieful dezvoltat pe argile în alternanță cu nisipuri. Aceste formațiuni aparțin Romanianului și sunt dispuse în sudul Depresiunii Curtea de Argeș, la contactul cu Piemontul Getic (Piemontul Cotmeana și Dealurile Argeșului), în sectorul Cartierelor Valea Sasului și Noapteș. Intercalațiile de roci impermeabile și permeabile au generat alunecări de teren pe versantul nordic al cuestei ce delimitează spre sud depresiunea Curtea de Argeș, afectând drumurile de acces ale cartierelor de locuințe.

Dinamica actuală a reliefului

Modelarea versanților. Muscelele Argeșului constituie domeniul în care interacțiunea componenților a fost puternic influențată de factorii antropici, procesele de eroziune căpătând o evoluție accelerată.

Întreaga depresiune, precum și dealurile care o delimitează se caracterizează prin potențialul mare al degradărilor de teren.

Orizonturile marnoase – argiloase alternează cu depozite de nisipuri și pietrișuri de vârstă pliocenă, ce favorizează dezvoltarea alunecărilor de teren gravitaționale.

Activitatea umană a exercitat o puternică presiune în peisajul Muscelelor, prin defrișări, extinderea pășunatului, a pomilor fructiferi, a pășunilor și a așezărilor. În această categorie se înscriu terenurile din jurul Municipiului Curtea de Argeș, în cartierele Marina, Poșta și Capul Dealului situate la poalele Dl. Hodea, unde degradarea terenurilor prin alunecări a luat proporții.

Prăbușirile. Muscelele Argeșului oferă condiții favorabile pentru desfășurarea proceselor de prăbușire. Litologia variată a versanților, eroziunea apelor curgătoare și activitatea antropică (drumuri, construcții) sunt factori ce determină dezvoltarea acestor procese. Deși au o pondere redusă, ele au o frecvență mare pe fronturile de cuestă, la obârșia alunecărilor de teren, în lungul malurilor râurilor și ale organismelor torențiale. Ele sunt vizibile în perimetrul așezărilor componente ale Municipiului Curtea de Argeș, fiind consemnate pe teren prin toponimie ca: Râpa cu Brazi, Râpa Roșie, Râpa Măntorii, etc.

Modelarea albiilor. Morfodinamica fluviatile cuprinde procese de eroziune, transport și acumulare. Amenajările hidroenergetice de pe Râul Argeș au schimbat sensul proceselor morfodinamice din Râul Argeș, favorizând acumulările în amonte de baraj și accetuând eroziunea în avale. Schimbările de pantă au redus capacitatea de transport și apariția excedentului de aluviuni. Procesele de acumulare au fost accelerate, deoarece în amonte de barajele construite nu au fost luate măsuri de stăvilire a torenților și reducerea denudației pe versanți prin lucrări și împăduriri. Construirea acumulărilor de apă de pe Râul Argeș, la Cerbureni, Curtea de Argeș și Zigoneni, au modificat poziția nivelului de bază, astfel, că o parte din luncă și terase au fost inundate în amonte de aceste baraje.

O altă formă de acumulare albiei și luncii, Râul Argeș o reprezintă conurile de dejecție ale terenurilor. Aceasta afectează așezările din Municipiul Curtea de Argeș și drumurile de acces, prin acoperirea cu aluviuni a unor mari suprafețe de teren în urma viiturilor, provocând blocări a circulației și pagube materiale.

1.1.3. Hidrografia

Rețeaua hidrografică este dominată de râul Argeș, cel mai mare râu din județ, care traversează municipiul Curtea de Argeș de la nord la sud.

Harta nivelului piezometric – nivel piezometric reprezintă nivelul ipotetic până la care apele subterane captive se pot ridica sub acțiunea presiunii hidrostatice, când are loc egalizarea acesteia cu presiunea atmosferică; poate fi piezometric pozitiv (la apele arteziene care țâșnesc deasupra nivelului suprafeței topografice) sau piezometric negativ (la apele ascensionale care urcă prin capilaritate).

Harta nivelului piezometric pentru municipiul Curtea de Argeș evidențiază în partea sud-estică valori ce depășesc 4 m, în partea nord-estică valori sub 1 m iar în rest valori cuprinse între 1 m – 4 m (Fig.9).

Râul Argeș constituie principalul colector al județului Argeș. Drenează o suprafață de bazin de 3.590 km2, are o lungime de 130 km și o pantă medie de 13‰. Curgerea este orientată în general de la N la S, albiile minore sunt, în general bine conturate și nu se înregistrează inundații deosebite.

Cursul râului pornește în prezent din lacul de acumulare Vidraru, deoarece anterior punctul de origine a râului s fost considerat confluența râurilor de obârșie Buda și Capra, care actualmente se varsă în acest lac.

În aval de chei, Argeșul intră în Depresiunea subcarpatică Arefu, traversând apoi zona dealurilor înalte și a muscelelor, unde primește câțiva afluenți mici (Valea Danului, Valea Iașului) și având o pantă accentuată de scurgere. La sud de Curtea de Argeș, râul străbate zona dealurilor piemontane din cadrul Podișului Getic, primind în dreptul comunei Merișani apele râului Vâlsan, primul său afluent important de pe partea stângă.

Râul Argeș colectează pe teritoriul municipiului Curtea de Argeș o serie de văi și pâraie printre care:

Pe partea stângă: Valea Sasului, Valea lui Gan, Valea Negri, Valea Doamnei, Pârăul Plopiș, Valea Măgurii, Valea lui Mic, Valea Iașului, Valea Târgului, Valea Caprăreștilor, Valea Dicului, Valea Izvorului;

Pe partea dreaptă: Valea Siliștei, Valea Poștei, Valea Olteni, Valea Hodiei, Valea Frasinului, Pârâul Căzănești, Valea Herei, Valea Calului, Busaga.

Către cursurile de apă enumerate mai sus converg o serie de torenți și pâraie care își adună apele de pe versanți.

De asemenea, pe teritoriul Municipiului Curtea de Argeș se află două lacuri de acumulare:

Lacul Curtea de Argeș, situat în zona centrală a municipiului;

Lacul Zigoneni, situat în partea de sud a municipiului.

1.1.4. Vegetația

Ansamblul factorilor de mediu, în interacțiunile lor, condiționează compoziția și structura învelișului biotic. Factorul determinant este relieful, care modifică prin elementele sale cantitative (altitudine, declivitate, fragmentare orizontală și verticală, expunere), atât distribuția precipitațiilor, cât și regimul termic, evaporația și raportul edafic.

Municipiul Curtea de Argeș fiind situat într-o depresiune, pe valea Argeșului, prezintă o vegetația naturală de luncă, cu păduri de foioase. Vegetația este compusă din următoarele formațiuni vegetale: alun (Coryllus avellana), anin (Alnus glutinosa), arțar (Acer platanoides), carpen (Carpinus betulus), cătină (Hippophae rhamnoides), cireș amar (Prunus serotina), corn (Cornus mas), fag (Fagus sylvatica), frasin (Fraxinus), gorun (Quercus petraea), măceș (Rosa canina), mesteacăn (Betula nana), mur (Vaccinium myrtillus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), păducel (Crataegus monogyna), plop (Populus nigra), răchită (Salix), salcâm (Robinia pseudoacacia), salcie albă (Salix alba), soc (Sambucus), stejar (Quercus robur), tei (Tilia europea), ulm (Ulmus).

1.1.5. Fauna

Alături de soluri și vegetație, fauna constituie un element important al cadrului natural care reflectă prin etajarea ei diversitatea condițiilor fizico-geografice ale zonei. În Curtea de Argeș elementele faunistice populează zonele împădurite aflate pe raza municipiului și sunt reprezentate de: arici (Erinaceus europaeus roumanicus), căprioare (Capreolus capreolus capreolus), dihor (Mustela (Putorius) putorius), iepure (Lepus europaeus), jder (Martes martes), mistreț (Sus scrofa), veveriță (Sciurus vulgaris), viezure (Meles meles), vulpe (Vulpes vulpes).

Păsările sunt reprezentate de bufnițe (Bubo bubo), ciori (Corvus frugilegus), ciocănitori (Dendrocopos syriacus), corbi (Corvus corax), coțofene (Pica pica), gaițe (Garrulus glandarius), grauri (Sturnus vulgaris), guguștiuci (Streptopelia decaocto), lăstuni (Delichon urbicum), mierle (Turdus merula), pescăruși (Laridae charadriiformes), pitulici (Phylloscopus collibyta), pițigoi (Parus major), privighetori (Luscinia megarhynchos), pupeze (Upupa epops), rațe sălbatice (Dendrocygna javanica), rândunici (Hirundinidae), sitari (Scolopax rusticola), sticleți (Carduelis carduelis), șoimi (Falco berigora), turturici (Streptopelia turtur), ulii (Accipiter), vrăbii (Passer daomesticus).

Fauna acvatică este reprezentată printr-o bogată faună piscicolă care populează râurile și lacurile. Apele râului Argeș sunt populate cu numeroase specii de pești, în zona mai joasă de la Curtea de Argeș fiind – mreană (Barbus barbus), cleanul (Squalius cephalus), zvârluga (Cobitis taenia) și scobarul (Chondrostoma nasus).

1.1.6. Caracteristicile pedologice

Formarea și evoluția numeroaselor categorii de soluri se explică prin variabilitatea spațială și cea temporală a factorilor pedogenetici naturali. Deși foarte dificilă, analiza separată a influenței fiecărui factor în procesul de solidificare este totuși utilă, cel puțin pentru sublinierea particularităților acestei influențe.

Acțiunea fiecărui factor pedogenetic nu este izolată, ci se combină cu a celorlalți, iar modul diferit de combinare locală sau regională explică diversitatea solurilor formate. Aceștia sunt: factorul litologic, factorul climatic, factorul biologic, relieful și timpul.

Arealul cercetat (Fig.10a) prezintă o mare varietate de soluri, grupate (pentru zona studiată) pe 4 mari clase: argiluvisoluri, cambisoluri, molisoluri și soluri neevoluate

Argiluvisolurile ocupă cea mai mare parte a arealului studiat. Argiluvisolurile sunt soluri relativ vechi, unde condițiile climatice determină spălarea sărurilor din profil și o debazificare destul de accentuată a materialului mineral, supus unei intense alterări. Sunt soluri de culoare deschisă, cu profil net diferențiat, cu însușiri fizice, fizico-chimice, chimice și biochimice bune și cu potențial de fertilitate moderat. Sunt folosite atât în agricultură ca teren arabil (culturi de cereale) și în silvicultură, pomicultură sau pentru pășuni și fânețe.

Clasa cambisolurilor cuprinde: solul brun eu-mezobazic, solul roșu și solul brun acid. Sunt întâlnite în unele lunci și zone de divagare (câmpii aluviale), soluri relativ puțin evoluate.

Clasa molisolurilor cuprinde următoarele tipuri de sol: sol bălan, cernoziom, cernoziomoid, sol cenușiu, rendzină și pseudorendzină. Soluri tinere, slab moderat evoluate în condiții de drenaj natural moderat.

Solurile neevoluate apar pe suprafețe discontinui, în arealele mai mari sau mai mici, fie în regiunile cu relief accidentat, pe versanți sau culmi înguste, fie în lunca Argeșului. Această clasă cuprinde soluri precum: litosolul, regosolul, psamosolul, protosolul aluvial, solul aluvial, coluvisolul și protosolul antropic. Aceste soluri corespund stadiului inițial de formare a solului pe roci consolidate compacte sau pe roci afânate, solul se menține într-un stadiu neevoluat. Sunt soluri sărace în substanțe nutritive și au o fertilitate scăzută, excepție făcând solurile aluviale, care sunt favorabile unei game largi de culturi agricole.

Hartă pedologică pe tipuri de soluri (Fig.10b) identifică soluri protosoluri aluviale, erodisoluri și soluri aluviale aparținând clasei solurilor neevoluate în lunca râului.

Pseudorendzinele aparținând clasei molisolurilor sunt localizate în partea nord-estică și nord-vestică a zonei studiate.

Solurile brune eu-mezobazice aparținând clasei cambisolurilor în partea centrală a arealului studiat.

Solurile brune argiloiluviale (ocupând cea mai mare suprafață), luvisoluri albice și soluri brune-luvice aparținând clasei argiluvisolurilor.

1.1.7. Utilizarea terenurilor

Modul de utilizarea a terenurilor reprezintă o consecință a intervenției antropice asupra cadrului natural cu un impact deosebit de importanta asupra morfologiei zonei.

Harta utilizării terenurilor pentru municipiul Curtea de Argeș s-a obținut în urma vectorizării următoarele tipuri de utilizări a terenurilor: pășuni, pajiști, păduri, livezi și teren arabil. Aceasta evidențiază și dispunerea zonelor industriale și a zonelor rezidențiale (Fig.11).

Pe teritoriul municipiului pășunile și fânețele naturale ocupă o suprafață importantă ce se situa la nivelul anului 2014 la aproximativ 32% din suprafața fondului funciar.

Zonele industriale și rezidențiale sunt localizate în lunca râului iar grădinile, viile și livezile sunt dispuse în proximitatea locuințelor ultimele ocupând o suprafață de 233 ha adică 3,35 % din suprafață pentru anul 2014.

Curtea de Argeș este situată într-o zonă fără resurse minerale importante, activitățile economice fiind legate de păduri și livezi. Exploatarea și prelucrarea lemnului, pomicultura sunt ocupații cu tradiție în regiune, valorificate industrial. Fondul forestier ocupa o suprafață de 1826 ha în anul 2014 ce reprezenta 26,27% din suprafața fondului funciar existent la aceea dată.

Harta fondului forestier reprezintă prin cele 3 clase de culori suprafața forestieră, suprafața defrișată și suprafața împădurită (Fig.12).

Defrișări importante ale suprafeței forestiere sunt localizate în partea de nord-vest a teritoriului, asociate cu un strat geologic format din argile și nisipuri, îi dau zonei un caracter favorabil producerii alunecărilor de teren.

1.1.8 Riscuri naturale

Principalele tipuri de risc generatoare de situații de urgență în municipiul Curtea de Argeș sunt următoarele:

Inundații (evenimente produse în anii 2004, 2005, 2012) astfel principalele cursuri de apă care au văi inundabile sunt: Râul Argeș, Valea Iașului, Valea lui Mic, Pârâul Plopiș, Valea Doamnei, Valea Neagră, Valea lui Gan, Valea Sasului, Valea Măgurii, Valea Siliștei, Valea Olteni, Valea Frasinului, Valea Hodiei;

Seceta;

Îngheț;

Furtuni (evenimente produse în anii 2005, 2006, 2011, 2012);

Incendii de pădure (pădurea ce înconjoară municipiul în suprafața de 1826 ha);

Cutremure (teritoriul municipiului Curtea de Argeș se încadrează în zona seismică – D – gradul VII, unde coeficientul de seismicitate este de Ks=0,16). Riscul generat de seism trebuie asociat și cu fenomenul de alunecare al terenului care are loc în unele zone ale localității, în special pe treptele de racordare, adică pe versanți;

Alunecări de teren – zonele favorabile producerii de alunecări de teren, eroziuni sau prăbușiri sunt Cartierul Busaga, Cartier Plopiș, Valea Sasului și Valea Doamnei. Zonele afectate de alunecări de teren sunt: Strada Valea Sasului – punctul Basangeac (5 ha teren), Valea Doamnei – zona cimitirului și mai puțin pe străzile Plopiș, Izvorului, Busaga, Cuza Vodă, Chirițesti, Târnița, Căprărești, Vișina, Ghioceilor, Corbenilor, Bădărcești și Făgetului;

Eșecul utilităților publice: rețele electrice, de gaze, alimentare cu apă, canalizare și rețelele de comunicație;

Riscuri biologice: epidemii și epizootii.

1.1.9 Condițiile climatice

Particularitățile climatice în perimetrul municipiului Curtea de Argeș depind de o se serie de factori generali, cum ar fi radiația globală și circulația maselor de aer, poziția geografică, altitudine și orientarea versanților.

Teritoriul municipiului Curtea de Argeș se încadrează în sectorul cu climă temperat continentală, situarea într-o zonă depresionară are ca rezultat o climă favorabilă, caracteristică versanților adăpostiți, cu temperaturi moderate tot timpul anului si precipitații relativ abundente. Toamna si primăvara sunt frecvente cețurile, iernile sunt mai puțin aspre decât la câmpie, iar verile sunt în general plăcute, cu zile însorite.

Temperatura aerului. Analiza temperaturilor medii anuale și lunare pune în evidență o strânsă legătură a distribuției acestui indicator în funcție de poziția altitudinală a treptei de relief.

Astfel, municipiul situat la 450 m altitudine înregistrează o temperatură medie de +8o C și o amplitudine termică de 22o C, ce marchează un contact termic moderat. Analiza repartiției temperaturilor medii din luna cea mai rece a aerului (Ianuarie) indică o valoare de -3oC. Temperatura medie a lunii Iulie atinge 19oC.

1.1.10 Analiza SWOT privind caracteristicile geografice

Mihăilă, N. (1970), Deplasările de teren dintre interfluviul Olt – Vâlsan și locul lor în clasificarea actuală. Buc., Stud. de geol. Tehnică. Stud. tehno și ec., Seria F., nr.8

Mihăilă, N. (1971), Stratigrafia depozitelor pliocene și cuaternare dintre Valea Oltului și Vâlcea Vâlsanului. Buc. Stud. tehn. și ec., Seria J, nr. 7

Paraschiv, D. (1969), Contribuții la studiul geomorfologic al văii Argeșului, Buc. St. cerc. geol. geofiz. geogr., Seria Geografie, nr.2

Peahă, M. (1946), Asupra alunecărilor de straturi pe panta structurală în reg. Blaju (Argeș), Buc. Rev. Geogr. F. IV.

Vișan Gh. (1998), Muscelele Topologului, București, Edit.Univ. din București