Analiza Diagnostic Financiar

CUPRINS

CAPITOLUL I

PREZENTAREA FIRMEI

Elemente de identificare

Scurt istoric

Principalii indicatori (31.12.2007)

CAPITOLUL II

2. DIAGNOSTICUL FINANCIAR

2.1. Diagnosticul financiar.

2.2. Situația patrimoniului și rezultatele financiare

2.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

2.4. Analiza structurii financiare a patrimoniului

2.4.1. Analiza ratelor de structură ale activului.

2.4.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului.

2.5. Analiza echilibrului financiar.

2.6. Lichiditatea și solvabilitatea

2.7. Analiza ratelor de gestiune

2.8. Analiza profitabilității și rentabilității

DIAGNOSTICUL COMERCIAL

27 pag

=== analiza diagnostic ===

CUPRINS

CAPITOLUL I

PREZENTAREA FIRMEI

Elemente de identificare

Scurt istoric

Principalii indicatori (31.12.2007)

CAPITOLUL II

2. DIAGNOSTICUL FINANCIAR

2.1. Diagnosticul financiar.

2.2. Situația patrimoniului și rezultatele financiare

2.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

2.4. Analiza structurii financiare a patrimoniului

2.4.1. Analiza ratelor de structură ale activului.

2.4.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului.

2.5. Analiza echilibrului financiar.

2.6. Lichiditatea și solvabilitatea

2.7. Analiza ratelor de gestiune

2.8. Analiza profitabilității și rentabilității

DIAGNOSTICUL COMERCIAL

27 pag

PREZENTAREA FIRMEI

Elemente de identificare

Denimirea: S.C. CONSTRUCT CAR S.R.L, Caransebes

Sediul social: Str. Ardealului, nr. 164

Nr. inregistrare ORC: J11/139/2000

Cod fiscal: RO10601806

Forma juridical: – persoana juridical romana

societate cu raspundere limitata

capital integral privat

Durata de functionare: nelimitata.

Scurt istoric

S.C. CONSTRUCT CAR S.R.L. a fost infiintata in anul 2000, firma avand profilul initial de activitate producerea si comercializarea materialelor de constructii. Piata initiala de desfacere a produselor s-a limitat la arealul oferit de Municipiul Caransebes in primii doi ani, dar volumul vanzarilor a crescut rapid si sanatos ca urmare a politicii si managementului firmei.

In anul 2002 firma isii largeste activitatea producand o gama mult mai variata de materiale de constructii, marind totodata si piata de desfacere a produselor. Necesarul de capital pentru investitii a fost satisfacut prin majorarile de capital.

Marindu-se treptat sfera produselor oferite pe piata, firma a largit piata de desfacere in intreg judetul Caras-Severin.

Principalii indicatori (31.12.2007)

Cifra de afaceri: 974639

Capital social: 160000

Profit net: 23105

Numar de personal: 11

2. DIAGNOSTICUL FINANCIAR

2.1. Diagnosticul financiar.

Diagnosticul financiar are ca scop să aprecieze starea financiară a întreprinderii, evidențiind totodată și punctele forte, respectiv slabe din perspectiva situației financiare a agentului economic. Concluziile care se desprind din analiza situației financiare a firmei rezultă pe baza punctelor de detaliu al studiului.

A. Concluzie finală:

Urmărind analiza situației financiare în detaliu se poate trage concluzia că societatea comercială se găsește într-o situație bună datorită sporirii profitabilității, fiind caracterizată printr-un nivel acceptabil de eficiență al gestiunii resurselor financiare, prezența rentabilității în termeni reali, aflându-se în echilibru financiar satisfăcător pe termene și dispunând de o bună stabilitate și autonomie financiară, aflate în creștere, cu impact favorabil asupra lichidității și solvabilității acesteia.

Starea medie a potențialului financiar o considerăm ca fiind mai mult decât satisfăcătoare, perspectivele de dezvoltare ale firmei din acest punct de vedere fiind destul de mari.

B. Concluzii parțiale:

1. Rezultatele activității.

în general soldurile intermediare de gestiune reflectă o tendință generală de revenire a activității în termeni reali, pentru finele anului curent. Modul de formare a rezultatelor activității pe trepte este satisfăcător. Considerăm acest aspect ca fiind pozitiv.

2. Structura financiară a patrimoniului.

Ratele de structură ale activului arată o structură bună a resurselor imobilizate și o structură excelentă a resurselor temporare. Alocarea în structura activului reflectă un grad de lichiditate satisfăcător, dar și sporirea eficienței în alocarea resurselor temporare.

3. Echilibrul financiar dintre resurse și alocări.

Din perspectiva echilibrului financiar, firma are o situație mai mult decât satisfăcătoare, realizând atât echilibrul permanent, cât și cel curent, respectiv global, singura problemă fiind utilizarea excedentului de trezorerie.

4. Aprecierea gestiunii resurselor financiare.

In general, ratele de gestiune indică o eficiență normală a utilizării activelor și a resurselor financiare, manifestând o tendință de apreciere la nivelul anului curent față de finele anului precedent.

Profitabilitatea activității și rentabilitatea capitalurilor.

Profitabilitatea activității și rentabilitatea capitalurilor a revenit spectaculos pentru finele perioadei analizate. La nivelul anului curent, situația se apreciază, nivelul indicatorilor atingând cote foarte bune de eficiență.

C. PUNCTE FORTE ȘI PUNCTE SLABE:

PUNCTE TARI:

Structura activelor corespunde obiectului de activitate al societatii.
Existenta unei marje de siguranta financiara determinata de un surplus de surse permanente.
Structura financiara corespunzatoare.
Evolutie satisfacatoare a soldurilor intermediare de gestiune.
Nivel bun al ratelor de lichiditate curenta si rapida.
Solvabilitate patrimoniala ridicata.

PUNCTE SLABE
Nivel scazut al rentabilitatii.
Exista intarzieri privind incasarea creantelor.
Durata de rotatie a creantelor si furnizorilor nu se incadreaza in limitele normale.
Gradul de uzura morala si fizica ridicat al bazei materiale.
Gradul de innoire a mijloacelor fixe este redus.
Obligativitatea ajustarii tarifelor pentru prestarile dde servicii in domeniul gestionarii resurselor pe baza acordului de imprumut.
Evolutia stocurilor si creantelor nu se incadreaza in limitele de eficienta.
Sustinerea partiala a rentabilitatii activitatii desfasurate prin subventii.

D. PROFILOGRAMA SITUAȚIEI FINANCIARE.

Starea medie a situației financiare agentului economic o considerăm buna, cu un punctaj de 0,817, ceea ce înseamnă că din acest punct de vedere, satisface condițiile de eficiență și eficacitate in

proporție de 82%.

Rezerva de potențial până la o situație excelenta este de 18/o, număr ce poate fi considerat un nivel global al riscurilor firmei (poate participa la formarea primei globale de risc).

2.2. Situația patrimoniului și rezultatele financiare.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE SIMPLIFICAT

BILANTUL FINANCIAR SIMPLIFICAT

2.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune.

SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Marja comercială (Mc) reprezintă câștigul realizat sub formă de adaos rezultat din activitatea de comercializare a mărfurilor. Nivelul indicatorului reprezintă practic valoarea adaosului comercial rezultat în urma deducerii cheltuielilor privind mărfurile achiziționate din veniturile rezultate de pe urma vânzării mărfurilor.

Pentru perioada de analiză se manifestă în general un fenomen de fluctuație în prețuri comparabile a marjei comerciale, însă valoarea ei este semnificativă, explicabil prin faptul că acest lucru face parte din specificul activității firmei. Pentru ultimul an valoarea ei în prețuri curente scade semnificativ în prețuri comparabile, reprezentând o depreciere a eficienței activității comerciale în termeni reali față de anul precedent.

Cifra de afaceri (Ca) reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale întreprinderii, deoarece este criteriul major după care se judecă performanțele întreprinderii în mediul concurențial în care aceasta activează. Cifra de afaceri reflectă rezultatul global al unei perioade de gestiune.

Pentru ultimul an se manifestă o tendință semnificativa de reducere față de anul precedent în prețuri comparabile, reflectând o reducere nesemnificativă în termeni reali a activității firmei, o crestere ușoară după aprecierea din anul 2006 față de2005. Față de anul 2006, valoarea ei în prețuri curente este mai redusă, reprezentând o depreciere în termeni reali față de acea perioadă. Ponderea hotărâtoare în realizarea cifrei de afaceri o are producția vândută, cea ce reprezintă un lucru normal dacă avem în vedere obiectul de activitate a firmei.

Totuși dinamica de reducere a cifrei de afaceri se explică prin dinamica elementelor componente, creșterea cu doar 1% a veniturilor din vânzarea mărfurilor, față de reducerea cu 2% a producției vândute.

Producția exercițiului (Pe) reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor produse de firmă pe o perioadă de un an. Este o expresie a activității globale a firmei. Principalele elemente componente ale sale sunt: producția vândută (care însumează bunurile și serviciile facturate la preț de vânzare); producția stocată (a cărei valoare pozitivă indică creșterea stocului final); producția imobilizată (destinată nevoilor proprii firmei).

Urmează o tendință favorabilă în termeni reali, de sporire față de anul precedent. Firma nu dispune de producție imobilizată pe perioada de analiză, exceptând ultimul an, iar valoarea era semnificativă. Astfel producția exercițiului este formată în majoritate din producția vândută, și în rest de producția stocată, fapt considerat normal din punct de vedere al structurii.

Valoarea adăugată (Va) exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorilor de muncă și capital, peste valoarea materialelor, mărfurilor, apei, energiei și serviciilor cumpărate de întreprindere de la terți. Valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești care asigură remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii: personalul (prin salarii, indemnizații și alte cheltuieli); statul (prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate); creditorii (prin dobânzile, comisioanele și alte cheltuieli financiare plătite); acționarii (prin dividendele plătite); întreprinderea (prin autofinanțarea potențială).

Valoarea adăugată urmează o tendință favorabilă în termeni reali pentru finele perioadei analizate. La sfârșitul anului 2007, în termeni reali era sensibil mai ridicată

decât cea aferentă anului precedent, fapt ce confirmă tendința în termeni reali manifestată pe întreaga perioadă de analiză, adică de revenire după căderea din 2006 acumulărilor bănești ce vor remunera participanții la activitatea economică. De asemenea observăm o sporirea a ratei valorii adăugate (valoarea adăugată creată ce revine unei unități de cifră de afaceri). Dinamica a fost rezultatul sporirii în ritm mai mare a marjei comerciale și a producției exercițiului față de ritmul de modificare a consumurilor intermediare.

Excedentul brut de exploatare (EBE) măsoară acumularea brută din activitatea de exploatare, admițând că amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu și plătite. EBE măsoară capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor pentru exploatare.

După ce a manifestat o reducere în termeni reali în anul2006, indicatorul, la sfârșitul anului curent, revine semnificativ (sporind cu 48% față de anul precedent) confirmând aprecierea reală a acumulărilor brute din exploatare, puterea de finanțare a firmei.

Rezultatul din exploatare (Rex) măsoară, în mărimi absolute, rentabilitatea procesului de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor exploatării (plătibile și executabile) din veniturile exploatării (încasabile și calculate).După pierderile din anul precedent, în prețuri comparabile, în al treilea trimestru al anului curent exploatarea trece pe profit.

Tendința este de scaderesemnificativă, nivelul fiind considerabil mai scazut în termeni de valori reale față de toate nivelele anilor precedenți. Acest fapt se explică prin scaderea eficienței activității de exploatare, micsoranddecalajele între veniturile din exploatare și cheltuielile de exploatare în anul curent față de cel precedent.

Rezultatul curent (Rc) este determinat de rezultatul exploatării și cel al activității financiare. Poate fi determinat ca diferență între veniturile și cheltuielile curente (ale activității de exploatare și celei financiare).

Pe majoritatea perioadei analizate, nivelul rezultatelor financiare a fost negativ, datorită evoluției diferite ca valoare și structură a veniturilor și cheltuielilor financiare. In ultimul an analizat s-a înregistrat cel mai mic nivel al rezultatului financiar (pierderea cea mai considerabilă) care a continuat să consume resursele exploatării. Astfel, activitatea financiară consumă din cea de exploatare în loc s-o susțină, având o influență negativă asupra nivelului și dinamicii rezultatului curent. Rezultatul curent urmează aceeași tendință de revenire în termeni reali ca și rezultatul exploatării.

Rezultatul brut al exercițiului (Rb) este determinat de rezultatele tuturor activităților ( de exploatare, financiar și excepțional) obținându-se prin diferența între veniturile și cheltuielile totale .

Rezultatul brut al exercițiului urmează aceeași tendință de scadere în termeni reali ca și rezultatul exploatării, fapt datorat scaderiiprofitabilității activității din exploatare, activitatea financiară și cea excepțională determinând pierderi pe aproape întreaga perioadă. Tendința este de scaderesemnificativă, nivelul fiind considerabil mai ridicat în termeni de valori reale față de toate nivelele anilor precedenți. Totuși fenomenul poate fi atribuit doar sporirii eficienței activității din exploatare.

Rezultatul net al exercițiului (Rn) reprezintă, în mărimi absolute, măsura rentabilității financiare a capitalului propriu subscris de acționari. Acesta urmează să se distribuie sub formă de dividende în raport cu numărul acțiunilor deținute, sau să se reinvestească în firmă. Profitul net se obține prin deducerea impozitului pe profit, datorat statului, din profitul brut.

Rezultatul net a urmat aceeași tendință de scadere sensibilă la finele anului curent. La sfârșitul anului curent rezultatul net se micsoreazasensibil față de nivelul anului precedent, fapt datorat mai ales îmbunătățirii activității de exploatare a firmei. Pe de altă parte se constată sporirea diferențelor favorabile din activități financiare și excepționale, însă impactul acestora este redus la formarea rezultatului. Pentru ultimul an se observă și reducerea cotei medii de impunere, reflectat prin nivelul impozitului pe profit plătit la nivelul profitului brut.

Capacitatea de autofinanțare (Caf) este un surplus monetar global rezultat din confruntarea veniturilor care generează încasări cu cheltuielile care generează plăți din întreaga activitate a firmei, în decursul unui exercițiu financiar. Reprezintă lichiditățile potențiale generate de întreaga activitate pe perioada exercițiului, care rămân la dispoziția firmei și care pot fi folosite pentru autofinanțare. Autofinanțarea netă reală (Afn) constă în lichiditățile care sunt efectiv folosite pentru finanțarea prin mijloace proprii a activității. Se obțin prin eliminarea din capacitatea de autofinanțare al dividendelor și acelor repartizări din profit care au alți destinatari decât întreprinderea.

Capacitatea de autofinanțare sporește spectaculos la sfârșitul anului 2006 față de anul anterior, ducând la sporul nominal al lichidităților potențiale ale firmei, și la creșterea puterii de au se finanța din surse proprii generate de activitatea curentă.

CONCLUZIE:

în general soldurile intermediare de gestiune reflectă o tendință generală de revenire a activității în termeni reali, pentru finele anului curent. Modul de formare a rezultatelor activității pe trepte este satisfăcător. Considerăm acest aspect ca fiind pozitiv.

2.4. Analiza structurii financiare a patrimoniului

2.4.1. Analiza ratelor de structură ale activului.

Ratele de structură ale activului permit aprecierea modului de alocare și utilizare a resurselor financiare ale firmei.

RATELE DE STRUCTURA ALE ACTIVULUI

I . RATELE ACTIVELOR PERMANENTE

II. RATA ACTIVELOR CIRCULANTE

Rata activelor imobilizate este raportul între activele imobilizate și activele totale ale firmei, exprimând gradul de imobilizare al capitalului. Această rată măsoară gradul de investire a capitalului. Rata activelor imobilizate reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent reflectând și gradul de investire a capitalului în firmă. De asemenea reflectă gradul de imobilizare a activului. Rata activelor imobilizate se apreciază în funcție de specificul activității

Rata activelor imobilizate sporește semnificativ pentru ultima perioadă de analiză, sporind gradul de imobilizare a activului. Având în vedere că se manifestă o tendință de sporire în valori absolute datorită investițiilor masive din ultimul an, respectiv o tendință de ușoară reducere a rotației prin venituri, considerăm că nivelul lui este corespunzător pentru acest domeniu de activitate, reflectând un fenomen de capitalizare, ca urmare a unei politici corespunzătoare de investiții. La sfârșitul anului curent, nivelul imobilizărilor în valori absolute sporește nesemnificativ, iar ca structură are o tendința de sporire semnificativă.

Rata imobilizărilor necorporale arată raportul între imobilizările necorporale și cele totale ale firmei.

Valorile sunt reduse, însă pe întreaga perioadă nu manifestă o tendință de
creștere, fiind compuse în exclusivitate din licențe.

Rata imobilizărilor corporale este raportul între imobilizările corporale și activele imobilizate totale ale unității. Rata imobilizărilor corporale arată ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări. Indicatorul reflectă și ponderea investițiilor materiale în total investiții. Reflectă greutatea specifică a activelor imobilizate și depinde de specificul activității desfășurate. De asemenea indică și flexibilitatea firmei la schimbările cerințelor pieței și a tehnologiilor.

Ponderea covârșitoare a activelor imobilizate este dată de cele corporale. Tendința este de sporire a valorii ca urmare a investițiilor masive, dar de reducere ca pondere, lăsând Ioc sporirii imobilizărilor necorporale și financiare. Prezenta valoare o considerăm normală pentru obiectul de activitate.

Rata imobilizărilor financiare este raportul între imobilizările financiare și activele totale ale unității. Reflectă politica de investiții financiare a firmei.

In valori absolute nivelul imobilizărilor financiare sporește semnificativ in 2005, apoi scade semnificativ..

Rata activelor circulante exprimă ponderea în totalul activului a capitalului circulant. Rata activelor circulante arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total patrimoniu. Măsoară indirect și gradul de lichiditate al patrimoniului. Depinde mult de specificul activității, în principal, de factori ca: natura și sezonalitatea activității desfășurate; perioada în care se află firma (dezvoltare, menținere, recesiune); politica financiară adoptată de către firmă.

Asociate cu reducerea valorii lor valorii lor în mărimi absolute cu 5%, tendința de reducere a ponderii activelor circulante în total, se datorează și creșterii mai lente a lor în raport cu creșterea celor imobilizate. Asociate cu sporirea vitezei lor de rotație, acest lucru semnifică în același timp, sporirea gradului de lichiditate real al lor, fiind consecința unei utilizări mai eficiente, având drept efecte eliberări de resurse imobilizate.

Rata stocurilor. Stocurile sunt acea parte a activelor circulante a căror capacitate de transformare în bani este cea mai scăzută. Rata stocurilor reflectă ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în total active circulante. Situația se poate considera normală când stocurile nu depășesc 50% din total active circulante. Această rată depinde totuși de sectorul de activitate, precum și de durata ciclului de exploatare, respectivi de factori conjuncturali.

Rata stocurilor se reduce la nivelul anului curent față de anii precedenți, reflectând o sporire a gradului aparent de lichiditate a activelor circulante. în valori absolute stocurile se diminuează sensibil, ca urmare a eficientizării activității de exploatare în fazele ciclului economic. Situația se poate aprecia ca fiind favorabilă. Asociate cu sporirea vitezei lor de rotație la finele perioadei de analiză, acest lucru semnifică în același timp și efecte pozitive de natura eliberărilor de resurse financiare imobilizate.

Rata creanțelor arată ponderea creanțelor pe care le are firma în total active circulante. Gradul lor de lichiditate este mai mare decât cel al stocurilor.

Nivelul indicatorului la nivelul anului curent este mai redus față de cel de la finele anului precedent, reflectând însă o sporire a lichidității lor și lichidității activelor circulante, deoarece se datorează reducerii acumulărilor de creanțe reflectate prin reducerea semnificativă a valorii lor, fapt observabil și pe seama sporirii vitezei de rotație a lor. Apreciem acest fapt ca fiind pozitiv.

Rata disponibilităților bănești arată ponderea activelor celor mai lichide în total active circulante, adică gradul de lichiditate imediată a activelor curente. Nivelul minim acceptat este de 5 % în total active circulante. Nivelul optim este de 10 % din total activ. Este puternic influențată de raportul dintre durata medie de încasare a creanțelor și durata medie de achitare a obligațiilor.

Pentru ultimii ani analizați, rata disponibilităților prezintă o tendință de sporire, aprecierea având loc și în valori absolute. La sfârșitul anului curent are loc o sporire semnificativă față de începutul anului (21%), precum și o sporire în valori absolute (19%). Valoarea se încadrează peste cea minimrecomandată, reflectând o situație acceptabilă, dacă avem în vedere necesitatea de lichidități impusă de turbulența economiei.

CONCLUZIE:

Ratele de structură ale activului arată o structură bună a resurselor imobilizate și o structură excelentă a resurselor temporare. Alocarea în structura activului reflectă un grad de lichiditate satisfăcător, dar și sporirea eficienței în alocarea resurselor temporare. Din acest punct de vedere putem considera situația ca fiind mai mult decât satisfăcătoare.

2.4.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului.

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a intreprinderii prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.

RATELE DE STRUCUTRA ALE PASIVULUI

I. RATELE ACTIVELOR PE TERMENE

II. ratele pasivelor pe surse

Rata stabilității financiare reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent față de total resurse. Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității conferind grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minimă, care oferă o stabilitate acceptabilă, pentru o firmă industrială, este de 50%. Reflectă legătura dintre capitalul permanent de care unitatea dispune în mod stabil (cel puțin un an) și patrimoniul total.

Firma dispunea de stabilitate financiară pe întreaga perioadă de analiză. Tendința ei de sporire este semnificativă și se datorează sporirii capitalurilor proprii pe seama rezultatului,net al exercițiului și sporirea datoriilor pe termen mediu și lung. In contrapartidă a avut loc o reducere accentuată ca ritm a datoriilor curente. Situația din. acest punct de vedere poate fi considerată ca fiind un aspect pozitiv. De menționat este faptul că firma are contractate datorii pe termen mediu și lung, din care o parte reprezintă credite bancare pentru finanțarea investițiilor, iar o altă parte leasing financiar.

Rata autonomiei financiare globale arată gradul de independență financiară a societății. Se consideră că existența unui capitalul propriu de cel puțin 1/3 din pasivul total constituie o premisă esențială pentru autonomia financiară a societății

Autonomia financiară a sporit semnificativ față de perioada precedentă, ajungând să aibă o valoare de 57% în anul curent, nivel reflectă un grad mare de autonomie financiară (firma finanțând mai mult de jumătate din activitate din resurse proprii.

Rata autonomiei financiare Ia termen arată gradul de independență financiară al unității pe termen lung . Acest indicator trebuie să fie superior valorii de 100 %.

Societatea avea contractate datorii pe termen mediu și lung, dar capitalurile proprii din ultimul an erau de 5,5 ori mai mari decât acestea. Chiar dacă față de anul precedent valoarea indicatorului s-a redus, acest lucru nu a fost unul negativ, deoarece siguranța rămâne în continuare extrem de ridicată, iar în al doilea rând, acționează efectul de levier financiar al îndatorării.

Rata de îndatorare globală reflectă ponderea tuturor datoriilor pe care le are unitatea în pasivul total al acesteia. Valoarea maxim admisibilă a acestui indicator poate fi 66% deși se consideră că o valoare de 50% este mai sigură.

Indicatorul manifestă o tendință de reducere (cu 21%), în ultimul an situația ameliorându-se. Nivelul ratei pentru anul curent este asigurător (43%). Astfel, putem afirma că îndatorarea globală nu prezintă pericol asupra situației financiare a agentului economic.

Rata de îndatorare la termen reflectă gradul de îndatorare prin împrumuturi pe termen lung și mediu. Se utilizează în fundamentarea deciziei de atragere a surselor împrumutate pe termen lung și a urmăririi modului în care s-a utilizat efectul de levier. Valoarea maxim admisă este de 100%.

Indicatorul manifestă o tendință de scadere față de anul precedent, având totuși un nivel redus în ultimul an analizat. Acest lucru ne arată o îndatorare redusă la termen, care asociată cu efectul de levier, justifică fundamentarea deciziei de împrumut.

Gradul de finanțare curent (rata resurselor curente) reflectă măsura în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la finanțarea activității. Valoarea maxim admisibilă a indicatorului pentru o firmă industrială nu poate depăși 50% din total pasiv deoarece ar compromite stabilitatea financiară și gradul de îndatorare.

Nivelul ratei datoriilor curente în ultimul an arăta că firma își finanța o treime din activitate prin datorii curente, nivel acceptabil din punct de vedere al criteriului de exigibilitate. Având în vedere că viteza de rotație a elementelor componente cresc, acest lucru ne arată creșterea ușurinței în achitarea lor, dar și urgentarea plăților.

CONCLUZIE:

Din punctul de vedere al ratelor de structură ale pasivului care reflectă modul de formare a resurselor financiare pe termene și surse de proveniență, conchidem că firma are o structură satisfăcătoare cu un grad bun de stabilitate și autonomie financiară.

2.5. Analiza echilibrului financiar.

ECHILIBRUL FINANCIAR

I. ECHILIBRUL PERMANENT

II. ECHILIBRUL CURENT

III. ECHILIBRUL GLOBAL

Fondul de rulment (FR) este partea din capitalul permanent care depășește valoarea imobilizărilor nete și este destinată finanțării activelor circulante. Fondul de rulment mai poate fi definit și ca excedentul de active circulante peste valoarea datoriilor pe termen scurt. Reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente și care poate fi folosit pentru finanțarea nevoilor curente. Practic fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depășește valoarea imobilizărilor nete și este destinată finanțării activelor circulante. Reprezintă marja de securitate în privința finanțării activelor circulante. Fondul de rulment este compus din: fondul de rulment propriu (care reprezintă partea din capitalurile proprii care depășesc valoarea imobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante); fondul de rulment străin (care reprezintă partea din datoriile pe termen mediu și lung care depășesc valoarea imobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante).

Fondul de rulment a înregistrat o tendință de creștere pentru finele perioadei de analiză, sporind excedentul de resurse permanente ce pot fi folosite pentru finanțarea activelor circulante. Situația se datorează măririi decalajului între capitalurile permanente și cele imobilizate. A avut loc o sporire a capitalurilor permanente cu efect de sporire asupra indicatorului și o sporire a valorii activelor imobilizate nete cu efect de diminuare a indicatorului. Acest lucru reflectă sporirea solvabilității și lichidității firmei, pe seama realizării echilibrului dintre resursele și alocările permanente.

Având în vedere faptul că societatea dispune de datorii pe termen mediu și lung, pentru ultimul an analizat fondul de rulment era format într-o proporție majoritară din resurse proprii (59%) și în rest de resurse împrumutate (41%).

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă partea din activele circulante ce trebuie finanțate din resurse stabile. Reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanțare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente și care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente. Practic reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanțate din resurse stabile.

Indicatorul sporește pentru finele perioadei de analiză cu 45%, prezentând o creștere a activelor ciclice rămase neacoperite din resursele ciclice. Sporirea se datorează pe deoparte sporirii activității cu efect pozitiv și datorită necesarului suplimentar atras de activitatea de investiții. De asemenea, ascunde un efect pozitiv datorat decalajelor favorabile dintre rotația creanțelor și datoriilor, și pe seama reducerii vitezei de rotație a stocurilor.

Trezoreria netă (Tn) pune în evidență modul de realizare a ciclurilor financiare ale firmei. Reprezintă surplusul de lichidități ce se degajă la sfârșitul perioadei de gestiune, adică reala capacitate a firmei de a investi. Trezoreria netă reprezintă diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment. Reprezintă disponibilitățile bănești rămase la dispoziția firmei rezultate din activitatea desfășurată pe parcursul unui exercițiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidități rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente. Practic înseamnă diferența între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.

Trezoreria netă prezenta valoare negativa la finele anului curent, continuând tendința generală de sporire manifestată fata de ultimul an de analiză, accentuând excedentul de lichidități ce se degajă la sfârșitul perioadei de gestiune. Creșterea față de anul precedent a fost semnificativă. Valoarea ridicată a acestui indicator ne arată un echilibru financiar global satisfăcător al societății.

Fluxul net de trezorerie (Ftn) rezultă din variația în valori absolute a trezoreriei nete de la un an la altul reprezentând fluxul monetar net, care practic este fluxul de numerar degajat din activitatea firmei pe parcursul unui exercițiu financiar.

Rata finanțării activelor stabile din resurse stabile reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitalurile permanente acoperă utilizările grupate în activele permanente. Este expresia în termeni relativi a realizării echilibrului dintre resursele și alocările pe termen lung, adică a constituirii fondului de rulment.

Tendința generală ratei pe parcursul întregii perioade de analiză ne arată modul de realizare a echilibrului financiar cu caracter permanent, confirmând evoluția fondului de rulment. Valoarea ei din ultimul an ne arată că nevoile permanente puteau fi acoperite de 1,61 ori de resursele permanente.

Rata finanțării activelor ciclice din resurse ciclice reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitalurile temporare acoperă utilizările grupate în activele temporare.

Rata finanțării globale a NFR din FR arată măsura în care excedentul neutilizat de resurse permanente acoperă nevoile ciclice neacoperite.

Explică evoluția trezoreriei nete, arătând că FR acoperă satisfăcător NFR, pentru ultima perioadă de analiză nivelul indicatorului apreciindu-se considerabil. Nivelul confirmă echilibrul financiar global, deși pe undeva se poate pune problema supradimensionării fondului de rulment.

CONCLUZIE:

Din perspectiva echilibrului financiar, firma are o situație mai mult decât satisfăcătoare, realizând atât echilibrul permanent, cât și cel curent, respectiv global, singura problemă fiind utilizarea excedentului de trezorerie.

2.6. Lichiditatea și solvabilitatea

Lichiditatea exprimă două principale aspecte economice și anume:

– viteza cu care diferite elemente de activ pot fi transformate în lichidități (bani);

– măsura în care întreprinderea reușește să achite la timp obligațiile sale curente prin transformarea activelor curente (cele mai lichide) în lichidități.

Gradul de lichiditate a unei întreprinderi se apreciază cu ajutorul a trei indicatori numiți rate de lichiditate.

• Lichiditatea curentă: exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile pe termen scurt prin valorificarea activelor circulante. Ea se calculează ca raport între activele curente și pasivele curente și ne arată de câte ori nivelul activelor curente este mai mare decât nivelul pasivelor curente.

Lc = Ac /Dts

• Lichiditatea rapidă exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile curente din active curente mai puțin stocurile, care sunt considerate ca fiind cele mai puțin lichide dintre activele curente.

Lr = Ac – St / Dts

• Lichiditatea imediată exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile pe termen scurt din disponibilități.

Li = Db / Dts

Din observațiile statistice s-au stabilit nivele considerate normale pentru aceste rate, aceste nivele fiind de tipul plajelor de valori datorită particularităților pe care le prezintă întreprinderile din diferite domenii de activitate:

pentru lichiditatea curentă între 1,2 – 2;

pentru lichiditatea rapidă între 0,6 – 1;

pentru lichiditatea imediată între 0,1 – 0,3.

Dacă în cazul unei întreprinderi nivelul unei rate de Lichiditate se apropie de limita superioară a plajei înseamnă că întreprinderea are un grad de lichiditate ridicat ceea ce înseamnă că dispune de suficiente active lichide pentru a-și plăti obligațiile la timp.

Evoluția ratelor de lichiditate

Figura nr. 2 Evoluția ratelor de lichiditate

Se observă că întreprinderea în ceea ce privește lichiditatea se încadrează în limitele normale, putând astfel să-și achite obligațiile curente.

Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen mediu și lung, de a asigura sursele bănești capabile să susțină continuitatea activității pe termen lung.

În forma cea mai generală solvabilitatea reflectă gradul în care din capitalul social sunt garantate obligațiile față de creditori și față de acționari, calculându-se sub forma solvabilității patrimoniale:

Sp = (Capital social / Credite pe termen mediu și lung + capital social) x 100

Acest indicator se apreciază ca fiind asiguratoriu pentru valori cuprinse între 40% și 60 %, limita minimă fiind de 30%.

Ca garanție pentru situații excepționale, cum ar fi starea de faliment a întreprinderii, când acoperirea obligațiilor se face prin valorificarea activelor totale, pentru astfel de situații solvabilitatea întreprinderii apreciindu-se cu ajutorul „indicelui de solvabilitate generală”

Isg = At / DTML + Dts + Db

Pentru acest indice valoarea trebuie să fie mai mare de 3, ținând cont ca valoarea de lichidare a activelor este inferioară valorii contabile a acestora.

Comparând aceste date cu valorile statistice considerate normale se constată că întreprinderea are o solvabilitate bună, iar în cazul unui faliment poate să-și onoreze obligațiile prin valorificarea activelor.

2.7. Analiza ratelor de gestiune

RATELE DE GESTIUNE

I. RATELE GENERALE DE GESTIUNE

II. GESTIUNEA STOCURILOR

III. RATELE DE GESTIUNE CURENTA

Rotația activului total. Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor totale este de 2 rotații, care corespunde unui termen mediu de fructificare de 180 de zile.

Din acest punct de vedere firma îndeplinește condițiile minime. Se observă o reducere a vitezei de rotație a activelor pentru finele anului curent, fiind o ușoară reducere a eficienței globale a utilizării lor. Acest fapt este normal pentru o perioadă de investiții masive, fiind explicabil prin evoluția mai ales a activelor imobilizate.

Rotația imobilizărilor nete. Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor imobilizate este de 3 rotații, care corespunde unui termen mediu de fructificare de 120 de zile.

Din acest punct de vedere, firma nu se încadrează in limita de eficiență, la finele anului curent prezentând însă o tendință de reducere. In ultimii trei ani firma prezinta o tendinta de scadere semnificativa.

Rotația activelor circulante. Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii activelor circulante este de 6 rotații, care corespunde unui termen mediu de revenire sub formă bănească inițială de 60 de zile.

Rotația activelor circulante este normala și prezintă o tendință de depreciere considerabilă față de finele anului precedent.

Durata de rotație a stocurilor. Valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a gestiunii stocurilor este de 8 rotații, care corespunde unui termen mediu de parcurgere a fazelor circuitului economic și de revenire sub formă bănească inițială de 45 de zile.

Durata rotației stocurilor se încadrează în limitele favorabile, și pe deasupra a prezentat o tendință de depreciere considerabilă pentru finele anului current.

Rata de gestiune a creanțelor exprimă durata medie în zile de încasare a contravalorii creanțelor pe termen scurt. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data încasării contravalorii. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor este de 8 rotații, care corespunde unui durate medii de încasare a creanțelor de 45 de zile! Valoarea optimă ar fi de maxim 30 de zile.

Se afla aproape de limitele normale pe ultima perioadă analizată. Totuși la nivelul finele anului curent este puțin ridicat, insă se apreciază considerabil, însemnând un decalaj favorabil în încasarea creanțelor curente față de perioada precedentă, cu impact favorabil asupra lichidităților firmei.

Rata de gestiune a datoriilor curente exprimă durata medie în zile de plată a contravalorii datoriilor pe termen scurt. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data plății contravalorii. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor curente este de 6 rotații, care corespunde unui durate medii de plată a datoriilor de 60 de zile. Valoarea optimă a perioadei de decontare ar fi de maxim 30 de zile.

Din acest punct de vedere, firma se află aproape de limitele normale. Totuși la finele anului curent este puțin ridicat, insă se apreciază considerabil, însemnând o ameliorare în plata datoriilor curente față de perioada precedentă, pe ultima perioadă prezentând o tendință de reducere sensibilă, indicând că se elimină dificultățile în achitarea lor.

Pentru ultimul an durata încasării creanțelor curente era mai mică față de cea de plată a datoriilor curente, însemnând o relaxare financiară asupra trezoreriei nete. Situația din acest punct de vedere reflectă un avantaj real.

Rata de gestiune a clienților exprimă creditul client acordat de firmă, adică durata medie în zile de încasare a contravalorii mărfurilor de la beneficiari. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data încasării contravalorii mărfurilor vândute. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii creanțelor față clienți este de cel puțin 12 rotații, care corespunde unui durate medii de încasare a creanțelor de 30 de zile.

Firma se află în limite favorabile, pe ultima perioadă prezentând o tendință de apreciere considerabilă, însemnând un decalaj favorabil în încasarea creanțelor de la clienți față de perioada precedentă, cu impact pozitiv asupra trezoreriei degajate din exploatare.

Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul-furnizor primit de firmă, adică durata medie în zile de plată a contravalorii mărfurilor achiziționate de la furnizori. Practic indică decalajul mediu în zile între data facturării și data plății contravalorii mărfurilor cumpărate. Valoarea minimă care asigură o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor față de furnizori este de cel puțin 12 rotații, care corespunde unei durate medii de plată a facturilor de 30 de zile.

Se afla în limitele normale pentru ultima perioadă analizată. La nivelul ultimului an durata creste semnificativ. Pentru ultimul an durata încasării creanțelor de la clienți era mai marefață de cea de plată a datoriilor față de furnizori, însemnând o relaxare financiară asupra trezoreriei de exploatare. Situația din acest punct de vedere reflectă un real avantaj.

2.8. Analiza profitabilității și rentabilității

RATELE DE RENTABILITATE

I. RATELE DE PROFITABILITATE

II. RATELE DE RENTABILITATE

Rentabilitatea cheltuielilor măsoară eficiența consumului de resurse. Rata rentabilității resurselor consumate arată profitul net al exercițiului care revine pe unitatea de cheltuieli totale (care măsoară consumul total de resurse din firmă). Măsoară capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum (cheltuieli totale) profit net.

Rentabilitatea cheltuielilor este destul de redusă la nivelul ultimului an analizat, dar acceptabilă în condițiile date. Față de anul precedent, nivelul indicatorului s-a îmbunătățit considerabil, confirmând sporirea eficienței consumului de resurse în cadrul activității.

Rentabilitatea veniturilor exprimă eficiența valorificării produselor societății. Rentabilitatea veniturilor exprimă eficiența generală a firmei măsurată prin profitul net care revine veniturilor totale ale exercițiului. Reflectă eficiența întregii activității (de exploatare, financiară și excepțională).

Rentabilitatea veniturilor era destul de redusă la nivelul ultimului an analizat, dar acceptabilă. în condițiile date. Față de anul precedent, nivelul indicatorului s-a îmbunătățit considerabil, confirmând sporirea eficienței valorificării întregii activități a firmei.

Rata marjei brute arată excedentul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența valorificării produselor societății, ținând cont și de amortizare, care este o cheltuială calculată nu și plătită.

Firma dispunea de o marjă brută semnificativă la nivelul ultimului an. Față de anul precedent când s-au înregistrat nivele relativ mai reduse, tendința este de apreciere considerabilă. Acest lucru se datora sporirii eficienței activității de exploatare, fiind mai mult consecința reducerii elementelor de cheltuieli decât a îmbunătățirii elementelor de venituri.

Rata rentabilității comerciale arată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența valorificării produselor societății.

Firma dispunea de o rentabilitate comercială semnificativă la nivelul ultimei perioade analizate. Față de anii precedenți când s-au înregistrat nivele mai reduse, tendința este de apreciere considerabilă. Acest lucru se datora sporirii eficienței activității de exploatare, de asemenea, fiind mai mult consecința reducerii elementelor de cheltuieli decât a îmbunătățirii elementelor de venituri.

Rentabilitatea economică a activelor reprezintă remunerarea brută a activelor totale ale firmei pe baza excedentului brut din exploatare. Un nivel satisfăcător este de 25%, însă trebuie să fie mai mare decât rata medie a inflației pentru a asigura menținerea substanței economice a activelor întreprinderii.

Remunerarea activelor era semnificativă, peste limita minim recomandabilă, prezentând o tendință de apreciere semnificativă pentru finele perioadei de analiză. Nivelul de asemenea era mai mare decât rata medie a inflației, asigurând menținerea substanței economice a activelor întreprinderii.

Rentabilitatea economică reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite, atât proprii cât și împrumutate (capitalul investit = capitalul propriu + împrumuturi pe termen mediu și lung + împrumuturi pe termen scurt). Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) și al riscului economic și financiar pe care și l-au asumat furnizorii de capital (acționarii și creditorii unității). Dacă societatea are o rată de rentabilitate economică mai mare decât rata dobânzii la capitalurile împrumutate, atunci acționarii pot beneficia de efectul de levier al îndatorării. In caz contrar, îndatorarea devine consumatoare de capital propriu, având loc un "efect de măciucă".

Rentabilitatea economică era mai mult decât satisfăcătoare pentru ultima perioadă. Pentru ultimul an acesta depășea sensibil rata cumulată a inflației asigurând remunerarea în termeni reali ai activității.

De asemenea nivelul rentabilității economice s-a situat peste rata medie a randamentului pe economie, fapt ce confirmă eficiența investirii capitalurilor în firmă. De asemenea a fost permanent peste costul mediu ponderat al capitalurilor împrumutate, firma beneficiind de efectul de levier al îndatorării. Față de anul precedent nivelul indicatorului s-a îmbunătățit considerabil, însă nu pe seama sporirii rotației capitalurilor, ci pe seama sporirii rentabilității comerciale

Rentabilitatea financiară măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii. Rentabilitatea financiară remunerează capitalurile proprii ale firmei prin profit net, care reprezintă de fapt creșterea averii firmei și a proprietarilor.

Rentabilitatea financiară a fost în general foarte redusă pe întreaga perioadă, aflându-se sub rata medie a randamentului pe economie și fiind permanent depășită de rata inflației. Tendința ei de îmbunătățire semnificativă la nivelul ultimului an, poate fi considerată ca o situație favorabilă, nivelul acesteia fiind depășit de nivelul inflației și de randamentul mediu pe economie. Chiar dacă efectul de levier al îndatorării a acționat pozitiv, alte cheltuieli financiare și excepționale, au redus mult prea mult rezultatul brut, din care s-a mai dedus și impozitul pe profit.

Rentabilitatea financiară brută măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii. Rentabilitatea financiară remunerează capitalurile proprii ale firmei prin capacitatea de autofinanțare, care reprezintă de fapt sursa principală a creșterii averii proprietarilor.

Rentabilitatea financiară brută a fost în general foarte redusă pe întreaga perioadă, aflându-se sub rata medie a randamentului pe economie și fiind permanent depășită de rata inflației. Tendința ei de scadere semnificativă la nivelul ultimului an, poate fi considerată ca o situație foarte nefavorabilă, nivelul acesteia fiind depășit de nivelul inflației.

CONCLUZIE:

Profitabilitatea activității și rentabilitatea capitalurilor a revenit spectaculos pentru finele perioadei analizate. La nivelul anului curent, situația se apreciază, nivelul indicatorilor atingând cote foarte bune de eficiență.

3. DIAGNOSTICUL COMERCIAL

Efectuarea diagnosticului commercial are ca obiectiv determinarea “pietei” si al locului ocupat de intreprindere pe aceasta piata atat in present cat si in perspective.

Diagnosticul commercial se efectueaza asupra elementelor care conditioneaza si actioneaza pe piata si anume: produse, clienti, furnizori, concurenta, modalitatea de distributie a produselor si serviciilor.

Criteriile urmarite se refera la:

Evolutia vanzarilor, ne arata daca intreprinderea este in dezvoltare sau in decline, in functie de tendinta cifrei de afaceri.

Cifra de afaceri este un indicator al activitatii de comercializare care exprima nivelul vanzarilor de bunuri, lucrari si servicii care formeaza obiectul de activitate al intreprinderii. Fiind evaluate in unitati monetare curente pentru aprecierea performantelor comerciale, in timp se impune corectarea cifrei de afaceri cu indicele preturilor si obtinerea cifrei de afaceri in preturi comparabile (CApc):

CApc = CA x 1/1+ip

Unde: ip = indicele preturilor

Evolutia cifrei de afaceri se urmareste cu ajutorul indicelui cifrei de afaceri calculate cu relatia:

ICApc + (CApct/ CApct – 1) x 100

Daca: ICApc > 100 – activitatea este in dezvoltare

ICApc = 100 – activitatea se mentine

ICApc < 100 – activitatea este in regres.

Evolutia cifrei de afacri este completata cu evidentierea evolutiei cifrei de afaceri pe principalele tipuri de produse sip e pietele pe care are loc comercializarea lor.

Produsele si serviciile comercializate vor fi prezentate pe principalele grupe scotandu-se in evidenta caracteristicile lor fizice si tehnice precum si ponderea pe care acestea o detin in totalul produselor.

Urmarirea produselor si serviciilor va evidentia si politica de produs care contine deciziile luate cu privire la gama comercializata, marimea ei, strategia de produs, fundamentate pe urmatoarele aspecte:

caracteristica de baza produselor: perisabile?

Susceptibile de invechire? Sezoniere?

ritmul innoirii produselor;

vechimea produselor cel mai bine vandute;

existenta produselor noi in probe;

existenta produselor fabricate sub licenta.

Dimensiunea pietei de desfacere prezinta piata pe care activeaza intreprinderea identificand piata potentiala respective piata reala. Aceasta caracteristica ne ofera informatii despre posibilitatea de dezvoltare a profilului si specializarilor intreprinderii tinand seama si de posibilitatile de patrundere pe piata.

In functie de gradul de permeabilitate identificam trei tipuri de piata: deschisa, inchisa si protejata.

piata deschisa, este aceea pe care extinderea sau patrunderea sunt profitabile, fara a exista limitari;

piata inchisa, este aceea pe care sunt protejati producatorii autohtoni, iar intrarea este limitata;

piata protejata, este caracterizata prin existenta unor bariere la intrare dar care nu opresc concurenta.

Expansiunea pietelo este determinate de obstacole care in general se refera la:

constrangeri specifice produselor;

constrangeri specifice clientelei;

masuri luate de stat pentru a limita concurenta;

caracteristici ale retelei de distributiei;

obstacole tehnologice.

d) Pozitia ocupata pe piata de intreprindere urmareste evaluarea globala a intreprinderii pe piata pe care isi desfasoara activitatea, reflectand segmental de piata pe care intreprinderea domina sau dimpotriva daca detine o pozitie nesemnificativa.

Pornind de la dimensiunea pietei, criteriul exprima nivelul patrunderii si ocuparii anumitor segmente de piata in functie de volumul produselor vandute, calitatea lor, raportul performanta – prêt.

e)Relatiile cu clientii evidentiaza structura clientelei societatii (interni si externi), tipurile de clienti si ponderea pe care o detin acestia in totalul veniturilo.

Important pentru diagnostic este, pe langa prezentarea principalilor clienti, si urmarirea dinamicii vanzarilor catre acestia.

Evidentierea tipului si a numarului de clienti este importanta pentru ca, in cazul unui numar restrans de clienti, intreprinderea are un punct slab, deoarece renuntarea la colaborare cu intreprinderea analizata sau dificultati financiare ale clientilor pot crea probleme de desfacere care sa conducca la restrangerea activitatii.

Problemele urmarite se refera la la:

ponderea vanzarilor catre clientii traditionali si dinamica acestei ponderi;

indicele de fidelitate care reprezinta procesul de clienti care au achizitionat produse de la intreprindere in perioadele precedente si care continua sa achizitioneze si in present;

indicele de atractie, care corespunde proportiei de clienti care in perioadele precedente au cumparat produse de la intreprinderi concurente si care in present cumpara de la intreprinderea analizata;

existenta si importanta unor clienti “strategici”;

existenta unor clienti “rau platnici”;

reactia clientilor in cazul schimbarii conducerii sau actionarilor intreprinderii.

f) Concurentii societatii se manifesta pe piata prin calitatea produselor oferite, pretul de vanzare, service-ul asigurat si calitatea de produse vandute.

Concurenta nu trebuie inteleasa limitat, evidentiind doar oncurentii actuali, ci trebuie inteleasa in sens larg cand se considera si concurentii potentiali ai mediului economic.

Analiza concurentei trebuie sa urmareasca urmatoarele aspecte:

nominalizarea principalilor concurenti;

stabilirea cotei de piata detinuta de intreprindere si de catre principalii concurenti;

raportul prêt- calitate la produsele concurentei;

durata si serviciile de garantie si postgarantie asigurate de concurenti;

modalitati de distributie a produselor.

g) Reteaua de distributie a produselor reflecta modul in care produsul ajunge la comparator, canalele de distributie putand fi directe (prin unitati proprii de comercializare, prin posta, vanzari directe la domiciliu) sau indirecte (cu unul sau mai multi intermediari- angrosisti, detailisti).

Informatiile referitoare la reteaua de distributie se refera la:

existenta unei retele proprii de distributie (centrul de desfacere, magazine, personal);

strategia aplicata in cazul distribuitorilor (exclusive, selective, globala);

durata contractelor cu distribuitorii;

obligatiile si drepturile intreprinderii fata de distribuitori;

alte aspecte privind distributia produselor.

h) Promovarea produselor si serviciilor urmareste contributia unor factori ai functiei de marketing la ocuparea pozitiei pe care intreprinderea o detine pe piata.

Informatiile si datele pentru evaluarea politicii de promovare urmaresc:

participarea la targuri si expozitii;

activitati promotionale, reclama, ambalajul produselor;

teste de piata;

marimea cheltuielior cu reclama si publicitatea si ponderea lor in cifra de afaceri;

imaginea intreprinderii si a produselor sale pe piata;

relatiile cu publicul, increderea clientilor in seriozitatea firmei respective calitatea produselor;

nivelul de cunoastere a concurentei;

fonduri allocate activitatii de marketing.

Relatia intreprinderii cu furnizorii urmareste sa evidentieze relatiile care exista intre intreprindere si furnizori. Principalele aspecte urmarite vizeaza:

criteriile care au stat la alegerea furnizorilor (relatii traditionale, prêt, calitate, facilitate);

structura furnizorilor in raport cu cantitatea si valoarea aprovizionarilor;

sistemul de aprovizionare practicat;

aprecierea dependentei fata de anumiti furnizori si implicatiile gradului de dependenta;

posibilitati de inlocuire a materiilor prime si materialelor;

calitatea materiei prime si a materialelor si termenele de garantie.

Punctele forte sau slabe ale intreprinderii se evidentiaza pornind de la influienta unor factori pozitivi sau negative.

Puncte forte:

pozitia intreprinderii pe piata este buna, fiind competitiva in raport cu principalii concurenti;

intreprinderea dispune de clienti stabili, de lunga durata;

produsele oferite sunt de calitate ridicata, in raportul performanta-pret ridicat;

reteaua de distributie este puternica, asigurand o livrare rapida;

activitatea de marketing este de buna calitate si contribuie decisive la ocuparea pozitiei de lider;

ofera garantii de calitate, iar pozitiile post-vanzare sunt prompte.

Puncte slabe:

pozitia intreprinderii pe piata este modesta, fara perspective de imbunatatire;

produsele sunt scumpe comparative cu performantele realizate de acestea;

activitatea de marketing este slaba, ineficienta si insuicienta;

deficiente in asigurarea materiilor prime si materialelor;

ambalaje necorespunzatoare.