. Analiza Diagnostic Ca Evidenta Tehnico Operativa Si Analitica a Mijloacelor Fixe (s.c. Xyz S.a

CAPITOLUL I. DESCRIEREA SOCIETĂȚII STIROM S.A.

1.DATE GENERALE DESPRE SOCIETATE PRIVIND OBIECTUL DE

ACTIVITATE, ATRIBUȚIILE ȘI ADMINISTRAREA SOCIETĂȚII

SEDIU: Bulevardul Theodor Pallady Nr.45,sector3;telefon: 6302045;fax:3129023;înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J40/10/26.12.1990; Cod fiscal:R 335588.

SCURT ISTORIC: Societatea a fost înființată prin HCM 651 din 18 aprilie 1966, sub denumirea inițială de FABRICA DE ARTICOLE DE STICLĂRIE BUCUREȘTI. Primele capacități de producție au fost puse în funcțiune în anul 1969, iar din 1970, fabrica a lucrat la întreaga capacitate, conform proiectului.

În prezent,în conformitate cu Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, prin HG nr.1776/1990 a devenit societate comercială pe acțiuni.

Din data de 29 decembrie 1995, STIROM devine societate cu capital majoritar privat.

OBIECT DE ACTIVITATE: Fabricarea și comercializarea articolelor de sticlărie, atât pe piața internă, cât și pe cea externă,în următoarele grupe sortimentale:

Produse de ambalaj:butelii,borcane,flacoane(medicinale, de esențe și parfumuri);

Produse de menaj:pahare, scrumiere, boluri;

Țeavă din sticlă și fiole farmaceutice.

Destinația acestor produse este evidentă, beneficiarii lor fiind: producătorii de băuturi, ulei, lapte, conserve, producătorii de medicamente sau cei de parfumuri și esențe, precum și populația consumatoare de bunuri(articole de menaj).

CAPACITATI DE PRODUCTIE PE SORTIMENTE :

În paralel cu activitatea de bază, în cadrul S.C. STIROM se mai desfășoară și alte activități:

confecționarea de forme (matrițe) pentru echiparea mașinilor de prelucrare automată a topiturii de sticlă și fasonarea produselor;

confecționarea de piese de schimb, mecanisme necesare reparațiilor mașinilor, utilajelor și instalațiilor tehnologice;

executarea reviziilor tehnice și reparațiilor mașinilor, utilajelor și instalațiilor tehnologice din dotare.

Principalele materii prime utilizate ]n procesul tehnologic:

-nisip -dolomită

-alabastru -sodă calcinată

-feldspat -sare

-calcar -cioburi.

Principalii furnizori de materii prime: Uzinele Sodice Govora,

Mindo Dorohoi,

Romferchim.

În cadrul activității tehnologice a S.C. STIROM S.A. sunt cuprinse mai multe etape de fabricație, și anume:

1) Pregătirea, dozarea materiilor prime și prepararea amestecului pentru alimentarea cuptoarelor de topire.

2) Alimentarea cuptoarelor de topire și elaborarea topiturii de sticlă.

3) Prelucrarea topiturii de sticlă pe mașinile automate de realizare a produselor.

4) Detensionarea (recoacerea) produselor, sortarea și ambalarea produselor finite.

5) Transportul, depozitarea și expedierea produselor din sticlă.

S.C. STIROM S.A. este dotată cu 10 cuptoare de topire cu vană, cu funcționare continuă. Fiecare cuptor alimentează una, trei sau patru mașini automate.Întregul proces tehnologic este automatizat.

PROIECTE DE VIITOR: Continuarea acțiunilor de retehnologizare și modernizare a societății, îmbunătățirea nivelului calitativ al produselor, lărgirea gamei sortimentale, creșterea gradului exportului până la 20%, menținerea societății în top și obținerea ISO 9001.

ATIBUȚIILE S.C. STIROM S.A.

Elaborarea programelor de fabricație, urmărind nivelele rentabilității, pentru care societatea comercială asigură:

1. Studierea și cunoașterea pieței interne și externe;

2. Valorificarea la maximum a potențialului productiv prin utilizarea integrală a capacităților de producție, gospodărirea judicioasă a materiilor prime, materialelor, combustibililor și energiei electrice;

3. Folosirea rațională a salariaților;

4. Crearea resurselor financiare necesare;

5. Elaborarea de studii și prognoze privind dezvoltarea în viitor a unității economice;

6. Urmărirea utilizării raționale a capacităților de producție, sporirea productivității muncii, reducerea cheltuielilor de producție și de circulație, creșterea eficienței;

7. Elaborarea documentațiilor de pregătire a fabricației, a normelor de materii prime, materiale, combustibil și energie electrică precum și a normelor de consum de manoperă;

8. Asigură informarea și documentarea tehnică;

9. Elaborează programe de investiții, de finanțare și creditare (încheie contracte pentru activitatea de investiții);

10. Asigură realizarea resurselor proprii destinate

finanțării investițiilor;

11. Urmărește realizarea investițiilor și răspunde de punerea în funcțiune a noilor capacități de producție, aprobă recepția investițiilor care intră în competența sa;

12. Îndeplinește și alte atibuții stabilite prin lege în acest domeniu de activitate (programare producție, cercetare, investiții).

B.Organizarea conducerii producției și a muncii:

1.Asigură organizarea pe baze științifice a activității de conducere și de producție, precum și stabilirea de atribuții și răspunderi precise pentru toate domeniile de activitate;

2.Urmărește aplicarea celor mai eficiente metode de organizare, programare și urmărire, optimizare a fluxurilor de muncă, întreținerea și reparațiile utilajelor;

3.Asigură îmbunătățirea continuă a organizării și normării muncii și elaborarea normelor de muncă pe domenii de activitate, asigură aplicarea normelor de muncă.

C.În domeniul producției, societatea comercială are urmatoarele atribuții principale:

1.Organizează și asigură realizarea programului de producție în condiții de eficiență ridicată;

2.Asigură încadrarea în consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil și energie;

3.Asigură realizarea ritmică a producției și eșalonarea livrării acesteia în corelare cu termenele contractuale;

4.Asigură cooperarea în domeniul producției cu alte unități;

5.Asigură realizarea formelor în structura și cantitatea necesară, precum și piesele de schimb pentru executarea reparațiilor sau întreținerii utilajelor tehnologice;

6.Stabilește măsuri pentru realizarea de produse de

calitate, organizează controlul tehnic al calității pe fazele procesului tehnologic, răspunde de livrarea produselor la parametrii calitativi prevăzuți în standarde, norme tehnice sau alte documentații tehnice și în contractele încheiate;

7.Urmărește reducerea consumurilor specifice, eliminarea cheltuielilor neeconomicoase;

8.Asigură încarcarea optimă a capacităților de producție, asigură atingerea parametrilor proiectați la noile capacități de producție puse în funcțiune, precum și la utilajele tehnologice după reparații;

9.Asigură alimentarea cu utilități: combustibil, energie electrică, energie termică, apă, oxigen, pentru necesitățile societății comerciale și ia măsuri pentru utilizarea rațională a acestora;

10.Asigură aplicarea normelor de protecție și igienă a muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionnale, asigură aplicarea normelor de prevenire și stingere a incendiilor, precum și a altor măsuri necesare în raport cu condițiile specifice unității;

11.Asigură aplicarea măsurilor pentru prevenirea și combaterea poluării mediului înconjurător;

12.Îndeplinește și alte atribuții stabilite de lege în acest domeniu.

D.În domeniul comercial, S.C. STIROM S.A. are următoarele atribuții principale:

1.Elaborează și fundamentează, corespunzător programului de producție contractată, programul de aprovizionare cu materii prime, materiale, utilități, din țară și din import;

2.Răspunde de asigurarea bazei materiale necesare realizării în bune condiții a producției programate, încheie contracte economice de lungă durată și răspunde de realizarea integrală a acesteia, asigurând aprovizionarea la termenele necesare realizării ritmice a producției programate;

3.Elaborează propuneri pentru norme de stoc pentru materii prime și materiale, combustibil și piese de schimb, ia măsuri pentru preîntâmpinarea formării stocurilor;

4.Efectuează recepția materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, asigură depozitarea și conservarea în condiții corespunzătoare a acestora;

5.Încheie contracte economice anuale în scopul acoperirii tuturo capacităților de producție;

6.Răspunde de livrarea produselor contractate la termenele și în condițiile de ambalare și transport prevăzute în contractele economice;

7.Prospectează piața internă și externă în scopul adaptării profilului sentimental la necesitățile pieței, asigură reclama și prezentarea produselor, participă la expoziții și târguri, elaborează cataloage de produse;

8.Urmărește permanent creșterea eficienței financiar – valutare a operațiunilor de comerț exterior;

9.Rezolvă reclamațiile referitoare la calitatea și cantitatea producției, ambalajelor, termene de livrare sau alte condiții prevăzute în contractele economice;

10.Îndeplinește și alte atribuții stabilite prin lege.

E.În domeniul activităților de personal, societatea comercială are următoarele atribuții principale:

1.Organizează selecționarea personalului și încadrarea în muncă, potrivit cerințelor fiecărui loc de muncă, asigură evidența salariaților;

2.Stabilește necesarul de personal, pe meserii si specialități;

3.Asigură aplicarea prevederilor legale privind salarizarea, stimularea materială a personalului în funcție de rezultatele obținute;

4.Ia măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale;

5.Ia măsuri pentru folosirea rațională a forței de muncă, asigură respectarea disciplinei muncii și folosirea integrală a timpului de lucru;

6.Asigură întocmirea dosarelor necesare la stabilirea pensiei;

7.Îndeplinește și alte atribuții stabilite de lege cu privire la încadrarea în muncă, salarizarea, alte reglementări în acest domeniu.

ADMINISTRAREA SOCIETĂȚII

Societatea este administrată de către Consiliul de Administrație. Consiliul deleagă o parte din atribuțiile sale unui Comitet de Direcție.

Președintele Consiliului de Administrație îndeplinește funcția de director general; în această calitate, Comitetele de Direcții asigură conducerea curentă a societății, aduce la îndeplinire deciziile Consiliului de Administrație, în limitele activității societății.

În relațiile cu terții, societatea este reprezentată de către președintele Consiliului de Administrație pe baza și în limita împuternicirilor date de către Adunarea Generală a Acționarilor.

Membrii Consiliului de Administrație pot exercita orice act care este legat de administrarea societății, în limita drepturilor ce li se conferă.

Președintele, membrii Consiliului de Administrație, directorul general și adjuncții acestora sunt individuali sau solidari, răspunzători față de societate pentru prejudiciile rezultate din abateri de la dispozițiile legale, sau de la statut sau pentru greșelile în administrarea societății.

În activitatea societății, exercițiul economico-financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie al fiecărui an.

Activitatea financiară a societății se desfășoară pe baza bugetului de venituri și cheltuieli.

Societatea comercială urmărește desfășurarea unei activități rentabile, asigurarea participării salariaților la realizarea producției, profitului, precum și în repartizarea acestuia.

Societatea comercială are un program de producție propriu, încheie bilanț, are cont în bancă, beneficiază de credite bancare, are relații economice, financiare și juridice cu alți agenți economici, utilizează formele de cointeresare materială

în conformitate cu legislația în vigoare, exercită control asupra tuturor activităților pe care le desfășoară.

2.ORGANIGRAMA SOCIETĂȚII

Structura organizatorică a S.C. STIROM S.A., în funcție de subordonarea ierarhică, este următoarea:

1.COMPARTIMENTELE DE MUNCĂ:

Subordonate Directorului General:

-serviciul personal-salarizare;

-biroul organizare-formare;

-serviciul ctc-metrologie;

-serviciul administrativ;

-biroul informațional;

-compartimentul juridic;

-compartimentul protecția muncii-PSI;

-compartimentul CFI.

b) Subordonate Directorului de Producție:

-servinei muncii și folosirea integrală a timpului de lucru;

6.Asigură întocmirea dosarelor necesare la stabilirea pensiei;

7.Îndeplinește și alte atribuții stabilite de lege cu privire la încadrarea în muncă, salarizarea, alte reglementări în acest domeniu.

ADMINISTRAREA SOCIETĂȚII

Societatea este administrată de către Consiliul de Administrație. Consiliul deleagă o parte din atribuțiile sale unui Comitet de Direcție.

Președintele Consiliului de Administrație îndeplinește funcția de director general; în această calitate, Comitetele de Direcții asigură conducerea curentă a societății, aduce la îndeplinire deciziile Consiliului de Administrație, în limitele activității societății.

În relațiile cu terții, societatea este reprezentată de către președintele Consiliului de Administrație pe baza și în limita împuternicirilor date de către Adunarea Generală a Acționarilor.

Membrii Consiliului de Administrație pot exercita orice act care este legat de administrarea societății, în limita drepturilor ce li se conferă.

Președintele, membrii Consiliului de Administrație, directorul general și adjuncții acestora sunt individuali sau solidari, răspunzători față de societate pentru prejudiciile rezultate din abateri de la dispozițiile legale, sau de la statut sau pentru greșelile în administrarea societății.

În activitatea societății, exercițiul economico-financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie al fiecărui an.

Activitatea financiară a societății se desfășoară pe baza bugetului de venituri și cheltuieli.

Societatea comercială urmărește desfășurarea unei activități rentabile, asigurarea participării salariaților la realizarea producției, profitului, precum și în repartizarea acestuia.

Societatea comercială are un program de producție propriu, încheie bilanț, are cont în bancă, beneficiază de credite bancare, are relații economice, financiare și juridice cu alți agenți economici, utilizează formele de cointeresare materială

în conformitate cu legislația în vigoare, exercită control asupra tuturor activităților pe care le desfășoară.

2.ORGANIGRAMA SOCIETĂȚII

Structura organizatorică a S.C. STIROM S.A., în funcție de subordonarea ierarhică, este următoarea:

1.COMPARTIMENTELE DE MUNCĂ:

Subordonate Directorului General:

-serviciul personal-salarizare;

-biroul organizare-formare;

-serviciul ctc-metrologie;

-serviciul administrativ;

-biroul informațional;

-compartimentul juridic;

-compartimentul protecția muncii-PSI;

-compartimentul CFI.

b) Subordonate Directorului de Producție:

-serviciul tehnic-proiectare, produse-creație care coordonează:

-biroul Laborator;

-biroul Tehnologic;

-biroul P.P.U.P;

-serviciul mecano-energetic;

-atelierul proiectare-autoutilare.

c) Subordonate Directorului Economic:

-serviciul financiar;

-serviciul contabilitate;

-biroul analize-economice-eficiență-rentabilitate.

d)Subordonate Directorului Comercial:

-serviciul aprovizionare care coordonează biroul depozite-magazii;

-serviciul desfacere.

2.SUBUNITĂȚI DE PRODUCȚIE:

-secția amestec; -secția energetic;

-secția AMC; -secția ambalaj;

-secția IRUT; -secția fiole;

-secția cuptoare; -secția menaj.

-secția SDV;

.

3.PREZENTAREA DETALIATĂ A SERVICIILOR: FINANCIAR, CONTABILITATE ȘI CONTROLUL FINANCIAR INTERN

SERVICIUL FINANCIAR

Serviciul Financiar asigură executarea tuturor lucrărilor și operațiunilor din domeniul financiar, preț de cost, prețuri și tarife, analize economice, control preventiv.

În realizarea sarcinilor ce-i revin, colaborează cu toate compartimentele societății, precum și cu secțiile de producție și cele colaterale.

Compartimentul Financiar are următoarele atribuții și răspunderi:

Operațiile de decontare cu banca;

relațiile cu beneficiarii;

încasări și plăți;

realizările financiare;

calculul salariilor și a celorlalte drepturi ale salariaților;

realizarea exportului și importului;

activitatea de preț de cost;

activitatea de analiză economică;

activitatea de control preventiv.

A.Operațiile de decontare cu banca:

-întocmirea borderourilor de documente pentru creditarea producției livrate;

-Efectuarea vărsămintelor pe destinații (beneficiari, impozite, amortizări);

-Urmărește rambursarea creditelor obținute de la băncile finanțatoare la termenele scadente;

-Prelucrarea extraselor de cont și evidența acestora conform metodologiei;

-Întocmirea documentelor de credite;

-Urmărește respectarea disciplinei de casă, depunerea în termen a sumelor încasate, respectarea plăților din încasări, verificarea rapoartelor de casă;

-Urmărește primirea la timp a facturilor de la compartimentele Aprovizionare și Desfacere pentru livrări de produse, de valori materiale, întocmind borderoul acestora;

B.Relațiile cu beneficiarii:

-Evidența clienților și urmărirea încasărilor;

-Evidența zilnică a refuzurilor la plată efectuate de clienți, analiza refuzurilor și transmiterea pentru urmărire la compartimentele de resort;

-Urmărirea încasării facturilor neachitate în termen de clienți.

C.Planificarea financiară:

-Întocmirea planului financiar și bugetul de venituri și cheltuieli anual și defalcat pe trimestre; efectuează calcule de fundamentare privind producția marfă, rentabilitatea, beneficiile, impozitele, viteza de rotație a mijloacelor circulante, constituirea fondurilor;

-Elaborează propuneri pentru planuri de casă și de credite;

-Întocmește documentații și cereri de credite pentru nevoi temporare, stabilirea scadențelor și urmărirea rambursării acestor credite;

-Întocmește situațiile financiare zilnice și a previziunilor pentru următoarele zile

-Stabilește imobilizările financiare în stocuri și urmărește lichidarea lor;

-Urmărește lichidarea creditelor restante și a cauzelor care le generează;

-Urmărește realizările financiare;

-Întocmește situația cheltuielilor administrativ-gospodărești și urmărește reducerea acestora;

-Întocmirea documentației privind diferențele de preț la fondul pieței.

D.Încasări și plăți:

-Ridicarea de la bancă și păstrarea în casierie a mijloacelor bănești; efectuarea tuturor operațiilor de încasări și plăți în numerar și depunerea la bancă a sumelor, în conformitate cu regulamentul de casă;

-Întocmirea documentelor de virare prin bancă a sumelor datorate furnizorilor pentru livrări de mărfuri și prestări de servicii;

-Întocmirea documentației pentru ridicarea salariilor, premiilor și a altor drepturi și depunerea lor la bancă; centralizarea pe unitate a listelor de plată pentru salarii, pensii; ținerea evidenței fondurilor consumate;

-Stabilirea avansurilor de deplasări cuvenite și urmărirea plății, urmărirea decontării în termen și restituirea sumelor neconsumate de către personalul unității înapoiat din deplasare;

-Întocmirea documentației de încasare a penalizărilor pentru plata cu întârziere a facturilor de la clienți.

E.Calculul salariilor și a celorlalte drepturi ale salariaților:

-Determinarea prin calcul a drepturilor salariaților, indemnizații de concedii, premii;

-Evidența pe angajați a sumelor realizate și orelor prestate; calculează drepturi de concedii legale; întocmește documentația necesară dosarelor de pensii pentru angajații societății.

F.Realizarea exportului și importului:

-Analizează și urmărește permanent creșterea eficienței operațiunilor de export-import;

-Întocmește situația realizării exportului de produse lunar și urmărește cursul de revenire pe produse și relații;

-Urmărește circulația documentelor de decontare cu banca, analizând lunar situația facturilor neîncasate la export;

-Analizează permanent situația stocurilor de mărfuri destinate exportului, dar nedecontate sau expediate la locurile de încasare însă nelivrate, și propune măsuri de reducere a imobilizărilor;

-Întocmește situații financiare privind importurile.

G.Activitatea de preț de cost:

-Defalcă sarcinile de preț de cost pe secții; urmărește realizarea prețului de cost pe secții și produse;

-Recalculează cheltuielile de producție, lunar, la nivelul secțiilor și pe grupe de produse.

H.Activitatea de prețuri și tarife:

-Întocmește documentații pentru propuneri de prețuri și tarife, asigurând corecta determinare a prețului de cost, valorificarea maximă a rezervelor interne;

-Răspunde de întocmirea corectă a documentațiilor pentru stabilirea și modificarea prețurilor și tarifelor, urmărind menținerea concordanței acestora cu cheltuielile de producție;

-Întocmește documentația necesară pentru efectuarea lucrărilor de reașezare a prețurilor de producție și de livrare și a tarifelor pentru produsele și serviciile proprii;

-Analizează evoluția prețurilor, tarifelor și acumulărilor cuprinse în acestea la produsele și serviciile proprii, prezintă propuneri de îmbunătățire ;

-Avizează prețurile și tarifele propuse de alte unități.

I.Activitatea de analiză economică:

-Efectuează analize și studii economice pentru reducerea cheltuielilor de producție și face propuneri în acest scop;

-Efectuează, în colaborare cu alte compartimente, lucrări de analiză privind condițiile de pe piața internă și externă pentru desfacerea produselor proprii;

-Analize cu privire la rentabilitatea produselor;

-Analizează activitatea economico-financiară pe bază de bilanț și propune măsuri de îmbunătățire continuă a acestei activități;

-Analizează periodic utilizarea plafoanelor de credite și ia măsuri pentru diminuarea lor la minimul necesar;

-Urmărește situația stocurilor de valori materiale și ia măsuri pentru reducerea lor ;

-Analizează în colaborare cu compartimentele de specialitate situația imobilizărilor financiare și posibilitățile de reducere în circuitul economic a stocurilor; face propuneri pentru remedierea deficiențelor;

-Analizează împreună cu compartimentele interesate cauzele care au dus la depășirea fondurilor programate și la folosirea de credite cu dobânzi penalizatoare, și propune măsuri de diminuare a cheltuielilor și încadrarea în fondurile stabilite;

-Urmărește sistematic modul în care se realizează principalii indicatori economico-financiari și analizează cu compartimentele de specialitate fenomenele care au condus la neîndeplinirea acestora, precum și măsuri concrete și eficiente de recuperare a nerealizărilor și de prevenire sau înlăturare a unor situații și deficiențe.

J.Activitatea de control preventiv

Verifică și acordă vize pentru:

-Comenzi interne pentru aprovizionare și desfacere, pentru contracte de comerț exterior, precum și contracte de executări de lucrări și prestări servicii;

-Încasările reprezentând contravaloarea produselor livrate, serviciilor prestate și lucrărilor executate;

-Documentele privind plata drepturilor pentru munca prestată și a altor drepturi cuvenite persoanelor încadrate în muncă;

-Actele prin care se solicită credite bancare și cererile pentru deschiderea finanțării și decontarea investițiilor;

-Documentele în care se prevede trecerea pe seama cheltuielilor sau a rezultatelor financiare, ori pe seama unor fonduri, a pierderilor, daunele aduse unității, care nu s-au produs cu vinovăție.

DIAGRAMA DE RELAȚII-COMPARTIMENTUL FINANCIAR

Conducere: -transmite periodic informații cu privire la situația financiară a societății comerciale.

Compartimentul Contabilitate: -colaborează pentru stabilirea bilanțurilor, precum și a tuturor balanțelor de venituri și cheltuieli.

Compartimentul Aprovizionare: -colaborează la efectuarea plăților și încasărilor efectuate pe linie de aprovizionare.

Compartimentul Desfacere: -colaborează la efectuarea încasărilor conform mărfurilor expediate.

Compartimentul P.S.I.: -colaborează la calculul câștigurilor lunare a tuturor salariaților.

Compartimentul Informațional: -colaborează la elaborarea și aplicarea programelor pe calculator pentru domeniul financiar.

Compartimentul Mecano-Energetic: -colaborează la urmărirea efectuării plăților la furnizorii de materiale, utilități.

SERVICIUL CONTABILITATE

Compartimentul Contabilitate este organizat ca serviciu și răspunde de organizarea și funcționarea, în bune condiții, a contabilității valorilor patrimoniale.

ATRIBUȚII:

1.Asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind fondurile fixe și calculul amortizării acestora: mijloace circulante, cheltuieli de producție sau de circulație, calculul costurilor, mijloacele bănești și împrumuturile bancare, fondurile proprii și alte fonduri, debitorii, creditorii și alte deconturi, investițiile, cheltuielile bugetare, rezultatele financiare.

2.Conduce evidența cheltuielilor de producție, prin care să se asigure:

-obținerea datelor necesare pentru calcularea cheltuielilor de producție;

-oglindirea completă, exactă și la timp a cheltuielilor efective de producție pe feluri de cheltuieli, pe secții, produse sau grupe de produse, pe lucrări etc.;

-urmărirea cheltuielilor aferente produselor pentru export;

-urmărirea folosirii raționale a valorilor materiale și a fondurilor de salarii;

-urmărirea cheltuielilor neeconomicoase;

-obținerea datelor necesare analizei nivelului realizat al cheltuielilor totale și materiale comparativ cu producția marfă;

3.Determină separat cheltuielile activității de bază de cheltuielile altor activități, cheltuielile neeconomicoase din totalul cheltuielilor de producție, chelttuielile aferente producției finite de cele aferente producției neterminate;

4.Delimitează în timp cheltuielile de producție pentru includerea în prețul de cost al produselor, lucrărilor, prestărilor de servicii, numai a acelor cheltuieli care privesc perioada respectivă;

5.Localizează cheltuielile de producție pentru fiecare secție de producție, de bază sau auxiliară a societății, iar în cadrul acestora în funcție de destinație;

6.Ține evidența analitică și sintetică a conturilor;

7.Lunar, face repartizarea consumurilor de combustibil, energie electrică, apă potabilă, apă industrială, asupra bonurilor de consum, repartizarea retribuțiilor asupra bonurilor de lucru care le-au generat și în funcție de caracterul direct sau indirect al cheltuielilor;

8.Decontarea cheltuielilor secțiilor auxiliare asupra secțiilor de bază, sau alte secții auxiliare, în funcție de lucrările executate pentru acestea în baza comenzilor emise și serviciilor prestate;

9.Colectează și însumează cheltuielile de revizii tehnice și reparații din situațiile transmise de secții;

10.Întocmește postcalculul pe elemente de cheltuieli, secții, ateliere, cuptoare și determină volumul de costuri al perioadei analizate, ținând cont de influența producției neterminate;

11.Întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice și urmărește concordanța dintre acestea;

12.Conduce evidența sintetică și analitică a produselor finite realizate în secțiile de producție ale societății, pe secții și cuptoare, cantitativ și valoric;

13.Conduce evidența sintetică și analitică a mijloacelor fixe;

14.Conduce evidența analitică, cantitativ și valoric, la materialele auxiliare, materiale de ambalaj, obiecte de inventar, scule și dispozitive, carburanți și lubrifianți;

15.Conduce evidența analitică, cantitativ și valoric, la materiale: ambalaje carton, ambalaje lemn, laminate, forme, semifabricate, materiale tehnico-sanitare, echipamente de lucru și protecție, materiale refractare, obiecte de inventar în folosință;

16.Organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale și urmărește definitivarea rezultatelor inventarierii, potrivit legislației în vigoare;

17.Întocmește situația principalilor indicatori economico-financiari lunar, bilanțuri trimestriale și anuale, însoțite de raportul explicativ.

18.Stabilește, sau după caz, propune trecerea pe seama cheltuielilor de producție sau de circulație a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere; în cazul în care lipsurile nu se datorează culpei unor persoane fizice, precum și scăderea din gestiune a altor pagube, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale.

19.Participă la organizarea și perfecționarea sistemului informațional; aplică măsuri de raționalizare și simplificare a lucrărilor de evidență contabilă;

20.Exercită, potrivit legislației, controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiunilor.

DIAGRAMA DE RELAȚII-COMPARTIMENTUL CONTABILITATE

-Conducere: primește din partea conducerii decizii, dispoziții, hotărâri; informează conducerea cu privire la bilanțuri, situații de venituri și cheltuieli (încasări și plăți), situații referitoare la stocuri.

-Compartimentul Financiar: colaborează cu privire la efectuarea de încasări și plăți de facturi, plăți de salariu, impozite.

-Compartimentul Aprovizionare: colaborează la urmărirea achitării facturilor (de plăți sau încasări) din activitatea de aprovizionare; colaborează la ținerea evidenței consumurilor interne (prin gesitiuni).

-Compartimentul Mecano-Energetic: colaborează la urmărirea și verificarea plăților cu privire la consumul de utilități energetice, a investițiilor sau a dotărilor efectuate prin acest compartiment.

-Compartimentul Informațional: colaborează la elaborarea și utilizarea programelor pentru calculator, pentru activitatea compartimentului.

-Secții: colaborează cu toate secțiile în vederea evidențierii și introducerii în cheltuieli a consumurilor de materiale, piese, echipamente, etc.

CONTROLUL FINANCIAR INTERN

1.Organizează și exercită controlul financiar preventiv, controlul financiar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale și bănești și verificări cu caracter economic la secțiile de producție;

2.Verifică respectarea prevederilor legale referitoare la aprovizionarea, expediția, transportul și recepția mijloacelor materiale, precum și condițiile de conservare, manipulare și eliberare a acestora;

3.Verifică respectarea prevederilor legale care reglementează încadrarea și retribuirea personalului, precum și celelalte drepturi cuvenite acestui personal (exactitatea și realitatea drepturilor plătite);

4.Verifică legalitatea și realitatea tuturor plăților făcute în numerar și prin virament, în lei sau în valută;

5.Controlează și verifică efectuarea inventarierilor periodice, regularitatea și valorificarea deficiențelor constatate la termenele și în condițiile dispozițiilor legale;

6.Urmărește respectarea normelor legale de întocmire și circulație a documentelor primare, de conducere a evidenței tehnico-operative și contabile, precum și realitatea datelor înscrise în acestea;

7.Verifică aplicarea măsurilor pentru prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor, legalitatea și eficacitatea acestor măsuri;

8.Verifică respectarea legalității cu privire la angajarea, drepturile, obligațiile și răspunderile gestionarilor;

9.Urmărește respectarea disciplinei financiare în realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor bănești în lei și în valută;

CAPITOLUL II. PREZENTAREA TEORETICĂ A IMOBILIZĂRILOR

CORPORALE ȘI NECORPORALE

1.IMOBILIZĂRI CORPORALE ȘI NECORPORALE.

DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE

Capitalul imobilizat supus amortizării este reflectat în patrimoniul agenților economici și persoanelor fără scop lucrativ, fiind în proprietatea acestora și se materializează prin bunurile și valorile destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care se consumă treptat.

Capitalul imobilizat supus amortizării cuprinde două grupe:

A. Active corporale

B. Active necorporale

A. ACTIVELE CORPORALE

Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:

a)terenurile, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora;

b)mijloacele fixe.

Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

-are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin Hotărârea Guvernului;

-are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Sunt asimilate mijloacele fixe și se supun amortizării bunurile menționate la art.1 din lege, astfel:

Investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

Capacitățile puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, se cuprind în grupa la care urmează a se înregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor ocazionate de realizarea lor.La punerea în funcțiune, cu ocazia recepției finale, amortizarea se va determina în funcție de valoarea finală, iar valoarea neamortizată până la acea dată se va recupera pe durata normală de utilizare rămasă;

Investițiile pentru descopertă în vederea valorificării de substanțe minerale utile, cu cărbuni și alte zăcăminte ce se exploatează la suprafață, precum și cele pentru realizarea lucrărilor miniere, subterane de deschidere a zăcămintelor se încadrează în clasa 1.1.5 din catalog și se amortizează în regim linear. Amortizarea acestora se recuperează în maximum 10 ani, cu aprobarea Consiliului de Administrație sau a responsabilului cu gestiunea patrimonială;

Investițiile efectuate la mijloacele fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali, în scopul modernizării acestora și care majorează valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Cheltuielile efectuate la mijloacele fixe în scopul modernizării acestora trebuie să aibă următoarele efecte:

-să îmbunătățească efectiv performanțele mijloacelor fixe față de parametrii funcționali stabiliți inițial;

-să asigure obținerea de venituri suplimentare față de cele realizate cu mijloacele fixe inițiale.

Pentru clădiri și construcții, lucrările de modernizare trebuie să aibă ca efect sporirea gradului de confort și ambient.

Amortizarea cheltuielilor aferente lucrărilor de modernizare se face fie pe durata normală de utilizare rămasă, fie prin majorarea duratei normale de utilizare cu până la 10%. Dacă lucrările de modernizare se fac după expirarea acestei durate, se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică.

Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizării, mijloacele fixe aparținând proprietății publice incluse în această categorie în baza prevederilor legale, precum și lacurile, bălțile, iazurile care nu sunt rezultatul unor investiții, terenurile, inclusiv cele împădurite.

Terenurile se înregistrează în patrimoniu la valoarea stabilită în funcție de clasele de calitate, suprafață, amplasare și/sau alte criterii legale, la costul de achiziție sau la valoarea aportului în natură.

Agenții economici care au dobândit terenuri cu destinație economică, pentru care au calculat și înregistrat până la 1.09.1997 în cheltuielile de exploatare amortizarea aferentă, începând cu această dată, amortizarea nu se va mai calcula și contabiliza în cheltuielile de exploatare, iar dacă s-a înregistrat se va storna.

Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și alte lucrări similare, se recuperează pe calea amortizării prin includerea în cheltuielile de exploatare, într-o perioadă de maxim 10 ani cu aprobarea Consiliului de Administrație sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.

Motoarele, aparatele și alte subansambluri de mijloace fixe destinate înlocuirii componentelor uzate, sunt incluse în categoria de lucrări de reparații.

Cheltuielile privind reparațiile de orice fel ce se fac la mijloacele fixe, au ca scop restabilirea stării tehnice inițiale prin înlocuirea componentelor uzate.

Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea în cheltuielile de exploatare integral, la momentul efectuării, sau eșalonat pe o perioadă de timp cu aprobarea Consiliului de Administrație sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.

Plantațiile tinere precum și plantațiile de protecție care sunt încadrate în grupa 5 de mijloace fixe “Animale și plantații”, subgrupa “Plantații”, sunt scutite de calculul amortizării și introducerea acesteia în cheltuielile de exploatare, astfel:

-până la trecerea pe rod, pentru plantațiile tinere;

-primii 5 ani, pentru plantațiile de protecție.

Duratele normale de utilizare a plantațiilor tinere și a celor de protecție includ și duratele de scutire pentru care amortizarea aferentă nu se include în cheltiuielile de exploatare. În acest caz, cota medie anuală de amortizare se determină în funcție de durata normală de utilizare redusă cu perioada de scutire, în ani, pentru care nu se calculează amortizare.

În planul de conturi, imobilizările corporale sunt prezentate astfel:

-terenurile se prezintă în subgrupa 21, din care:

-terenuri 2111

-amenajări de terenuri 2112.

-mijloacele fixe se cuprind în planul de conturi în subgrupa 212, din care avem:

-2121 clădiri

-2122 construcții speciale

-2123 mașini, utilaje și instalații de lucru

-2124 aparate și instalații de măsurare, control și reglare

-2125 mijloace de transport

-2126 animale și plantații

-2127 unelte, dispozitive, instrumente, mobilier și aparatură birotică

-2128 active corporale mobile neregăsite în capitolul anterior.

B.ACTIVE NECORPORALE

Activele necorporale aferente capitalului imobilizat sunt:

cheltuielile de constituire: taxele și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emiterea și vânzarea de acțiuni, cheltuieli de prospectare a pieței și de publicitate și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea în dezvoltarea unității patrimoniale;

cheltuielile de cercetare-dezvoltare;

cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanțe minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcămintele puse în exploatare;

concesiunile, imobilizările necorporale de natura superficiei și a uzufructului, brevetele și alte drepturi și valori asimilate;

alte imobilizări necorporale, inclusiv programe informatice create de agenți economici sau achiziționate de la terți.

Imobilizările necorporale sunt prezentate astfel în planul de conturi:

-201 cheltuieli de constituire

-203 cheltuieli de cercetare-dezvoltare

-205 concesiuni, brevete și alte valori similare

-206 fond comercial

-208 alte imobilizări necorporale.

2.REGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND CLASIFICAREA ȘI DURATELE NORMALE DE FUNCȚIONARE A MIJLOACELOR FIXE

Clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe sunt reglememtate prin Hotărâri de Guvern. Ultima hotărâre apărută în acest sens este HG nr. 964/dec.1998, hotărâre care a intrat în vigoare la 1 ian. 1999. La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă HG nr. 266/1994 pentru aprobarea clasificației și a duratelor normale de funcționare a mijloacelor fixe.

Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funcționare a acestora, care corespund cu duratele de amortizare, în ani, aferente regimului de amortizare linear.

Durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare a activului respectiv, în care exploatarea acestuia aduce profit, respectiv veniturile realizate sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcționare, întreținere și reparare. În consecință, durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viață fizică a activului respectiv.

Mijloacele fixe cuprinse în catalog sunt clasificate în general în grupe, subgrupe, clase și subclase, iar pentru unele și în familii. Astfel, mijloacele fixe amortizabile au fost clasificate în 6 grupe principale, și anume:

Grupa 1: Construcții;

Grupa 2: Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru );

Grupa 3: Aparate și instalații de măsurare, control și reglare;

Grupa 4: Mijloace de transport;

Grupa 5: Animale și plantații;

Grupa 6: Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Față de clasificarea anterioară, aprobată prin HG nr. 266/1994, noua clasificare a concentrat activele corporale amortizabile într-un număr cât mai redus de grupe și clase, scopul urmărit fiind o operare cât mai ușoară a amortizării și nu inventarierea fizică a acestora. Astfel, de exemplu, clasificarea activelor amortizabile din construcții, s-a redus de la două grupe cu 14 subgrupe la o grupă cu 9 subgrupe.

De asemenea, la clasificare nu s-a mai luat în considerare drept criteriu natura materialului din care este realizat activul respectiv, aplicându-se noul concept de performanță care statuează că un activ trebuie să îndeplinească o anumită funcțiune (misiune), pe o anumită durată de funcționare, indiferent de natura materialului utilizat de producător pentru realizarea acestuia.

Pe baza băncii de date privind comportarea activelor corporale amortizabile în condiții speciale de mediu s-a adoptat o abordare diferită față de vechiul Catalog.Astfel, pentru grupa 1 –“Construcții” care înglobează grupa 1-“Clădiri” și grupa 2-“Construcții speciale” din vechiul Catalog, nu s-au mai prevăzut condiții speciale generice de mediu în funcție de structură (mediu normal și mediu agresiv), ci s-au prevăzut direct durate de funcționare diferențiate pentru construcțiile din industriile cu mediu agresiv (alimentară, materiale de construcții, metalurgică, siderurgică și chimică).

Pentru grupa 2-“Echipamente tehnologice” (mașini, utilaje și instalații de lucru), care lucrează în condiții speciale de mediu, acestea s-au redus la două:

-mediu neutru sau ușor coroziv, pentru activele din industria chimică în general;

-mediu puternic coroziv, pentru activele din industria chimică, utilizate la producerea de acid clorhidric, oxid de azot, bioxid și trioxid de sulf, acid sulfuric, acid fosforic, negru de fum, fosfați.

Modul de utilizare al Catalogului

Catalogul cuprinde următoarele informații necesare identificării mijlocului fix și stabilirii duratei normale de funcționare:

codul de clasificare;

denumirea grupei, a subgrupei, clasei, subclasei și a familiei mijloacelor fixe amortizabile;

durata normală medie de funcționare, în ani.

Pentru găsirea duratei normale de funcționare a unui mijloc fix se caută succesiv în clasificare: grupa, subgrupa, clasa și subclasa.

Cu ocazia trecerii de la vechiul catalog la noul catalog, s-au avut în vedere următoarele:

-grupa 1-“Construcții” include vechile grupe 1-“Clădiri” și grupa 2-“Construcții speciale”;

-grupa 2-“Echipamente tehnologice” include vechea grupă 3-“Mașini, utilaje și instalații de lucru” și parțial veche grupă 7-“Unelte, dispozitive, mobilier și aparatură birotică”, subgrupele 7.1…7.7 inclusiv.

-grupa 3-“Aparate și instalații de măsurare, control și reglare” corespunde cu vechea grupă 4-“Aparate și instalații de măsurare, control, reglare și calcul”;

-grupa 4-“Mijloace de transport” corespunde cu vechea grupă 5-“Mijloace de transport”;

-grupa 5-“Animale și plantații” corespunde cu vechea grupa 6-“Animale și plantații”;

-grupa 6-“Mobilier, aparatură de birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” include parțial fosta grupă 7 pentru mobilier și aparatură birotică și fosta grupă 8-“Active corporale mobile neregăsite în capitolele anterioare”.

Pentru mijloacele fixe deținute de agenți economici, neamortizate integral până la 31 dec. 1998, duratele normale de funcționare rămase, în ani, se vor determina cu ajutorul relației:

DR=(1-DC/DV)DN, în care:

DR-durata normală de funcționare rămasă, în ani;

DC-durata de funcționare consumată până la data de 31 dec. 1998, în ani;

DV-durata normală de funcționare după vechiul Catalog, aprobat prin HG nr. 266/1994, în ani;

DN-durata normală de funcționare după noul Catalog, în ani.

Pentru mijloacele fixe nou achiziționate după data de 1 ian. 1999, agenții economici vor înscrie duratele normale de funcționare conform prevederilor din Catalog pentru codul de clasificare a activului respectiv.

Dacă pe parcursul vieții activului agentul economic constată că durata de funcționare conform Catalogului nu este adecvată, atunci aceasta se va putea corecta, la sfârșit de an, pe baza unei analize pertinente, cu aprobarea Consiliului de Administrație.

Astfel, durata de funcționare normală se poate prelungi cu până la 20% față de durata prevazută în Catalog, ca urmare a efectuării unor cheltuieli ulterioare privind activul, care au condus la îmbunătățirea parametrilor de funcționare față de valorile inițiale, sau ca urmare a unei politici eficiente de întreținere și de reparații, adoptată de agentul economic, care poate asigura o durată mai mare de funcționare rentabilă, cu venituri mai mari decât cheltuielile de exploatare.

De asemenea, durata de funcționare normală se poate reduce cu până la 20% față de durata prevazută în Catalog, dacă schimbările tehnologice sau schimbările în structura pieței impun acest lucru.

Menținerea în continuare în functionare a mijloacelor fixe care pot afecta protecția vieții, a sănătății și a mediului după durata de funcționare normală, majorată cu maxim 20%, se va putea face numai pe baza avizului organismelor naționale de atestare competente.

CATALOGUL PRIVIND CLASIFICAREA MIJLOACELOR FIXE

CODUL DE DENUMIREA ACTIVELOR FIXE

CLASIFICARE

GRUPA 1. CONSTRUCȚII

CONSTRUCȚII INDUSTRIALE

CONSTRUCȚII AGRICOLE

CONSTRUCȚII PENTRU TRANSPORTURI, POȘTĂ ȘI TELECOMUNICAȚII

CONSTRUCȚII HIDROTEHNICE

CONSTRUCȚII PENTRU AFACERI, COMERȚ, DEPOZITARE

CONSTRUCȚII DE LOCUINȚE ȘI SOCIAL-CULTURALE

CONSTRUCȚII PENTRU TRANSPORTUL ENERGIEI ELECTRICE

CONSTRUCȚII PENTRU ALIMENTARE CU APĂ, CANALIZARE ȘI ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE

CONSTRUCȚII PENTRU TRANSPORTUL ȘI DISTRIBUȚIA PETROLULUI, GAZELOR, LICHIDELOR INDUSTRIALE, AERULUI COMPRIMAT ȘI PENTRU TERMOFICARE

GRUPA 2. ECHIPAMENTE TEHNOLOGICE

(MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII DE LUCRU)

2.1. EXTRACȚIA ȘI PREPARAREA CĂRBUNILOR ȘI MINEREURILOR METALIFERE ȘI NEMETALIFERE

2.2. PROSPECȚIUNI GEOLOGICE ȘI GEOFIZICE, FORAJ ȘI EXTRACȚIA ȚIȚEIULUI ȘI GAZELOR

2.3. MAȘINI, UNELTE ȘI INSTALAȚII PENTRU METALURGIA FEROASĂ, INCLUSIV LAMINAREA ȘI TREFILAREA METALELOR

2.4. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU METALURGIA NEFEROASĂ

2.5. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU CONSTRUCȚII DE MAȘINI ȘI PRELUCRAREA METALULUI

2.6. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU INDUSTRIA CHIMICĂ ȘI PETROCHIMICĂ

2.7. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU PRODUCEREA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ȘI REFRACTARE

2.8. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU SILVICULTURĂ, EXPLOATAREA ȘI PRELUCRAREA LEMNULUI

2.9. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU INDUSTRIA CELULOZEI ȘI HÂRTIEI

2.10. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU PRODUCEREA STICLEI, PORȚELANULUI ȘI FAIANȚEI

2.11. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU INDUSTRIA TEXTILĂ

2.12. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU INDUSTRIA CONFECȚIILOR

2.13. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU INDUSTRIA PIELRIEI, BLĂNĂRIEI ȘI ÎNCĂLȚĂMINTEI

2.14. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU INDUSTRIA ALIMENTARĂ

2.15. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU INDUSTRIA POLIGRAFICĂ

2.16. MAȘINI DE FORAJ ȘI UTILAJE ENERGETICE

2.17. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII COMUNE CARE FUNCȚIONEAZĂ INDEPENDENT

2.18. UTILAJE SPECIFICE PRODUCȚIEI DE ELECTROZI DIN GRANIT

2.19. ALTE MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU PRODUCȚIA INDUSTRIALĂ

2.20. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU CONSTRUCȚII

2.21. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU AGRICULTURĂ

2.22. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU TRANSPORTURI ȘI TELECOMUNICAȚII

2.23. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU CIRCULAȚIA MĂRFURILOR

2.24. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU GOSPODĂRIA COMUNALĂ ȘI SPĂLĂTORII

2.25. MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII PENTRU OCROTIREA SĂNĂTĂȚII

2.26. ALTE MAȘINI, UTILAJE ȘI INSTALAȚII

2.27. ACCESORII DE PRODUCȚIE

GRUPA 3. APARATE ȘI INSTALAȚII DE MĂSURARE, CONTROL ȘI REGLARE

APARATE ȘI INSTALAȚII PENTRU MĂSURAREA MĂRIMILOR GEOMETRICE, MECANICE ȘI ACUSTICE

APARATE ȘI INSTALAȚII PENTRU MĂSURAREA TIMPULUI, FRECVENȚEI ȘI MĂRIMILOR CINEMATICE

APARATE ȘI INSTALAȚII PENTRU MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE, ELECTOMAGNETICE ȘI RADIOMETRICE

APARATE ȘI INSTALAȚII PENTRU MĂSURAREA MĂRIMILOR TERMICE ȘI FOTOMETRICE

APARATE ȘI INSTALAȚII PENTRU MĂSURAREA MĂRIMILOR ANALITICE (DE MATERIALE, DE STRUCTURĂ ȘI DE COMPOZIȚIE); APARATE ȘI INSTALAȚII PENTRU ÎNCERCAREA MATERIALELOR, ELEMENTELOR ȘI A PRODUSELOR

UTILAJE ȘI INSTALAȚII DE LABORATOR

APARATE ȘI INSTALAȚII PENTRU CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

INSTALAȚII PENTRU REGLAREA ȘI COMANDA AUTOMATĂ A PROCESELOR TEHNOLOGICE, PENTRU SEMNALIZARE ȘI TELEMĂSURARE

CALCULATOARE ELECTRONICE ȘI ECHIPAMENTE PERIFERICE. MAȘINI ȘI APARATE DE CASĂ, CONTROL ȘI FACTURAT

GRUPA 4. MIJLOACE DE TRANSPORT

MIJLOACE DE TRANSPORT FEROVIAR

MIJLOACE DE TRANSPORT AUTO

MIJLOACE DE TRANSPORT NAVAL

MIJLOACE DE TRANSPORT AERIAN

MIJLOACE SPECIFICE PENTRU TRANSPORTUL URBAN DE CĂLĂTORI

UTILAJE ȘI INSTALAII DE TRANSPORTAT ȘI RIDICAT

MIJLOACE DE TRANSPORT DE TRACȚIUNE ANIMALĂ

GRUPA 5. ANIMALE ȘI PLANTAȚII

ANIMALE

PLANTAȚII

GRUPA 6. MOBILIER. APARATURĂ BIROTICĂ, SISTEME DE PROTECȚIE A VALORILOR UMANE ȘI MATERIALE ȘI ALTE ACTIVE CORPORALE

MOBILIER

APARATURĂ BIROTICĂ

SISTEME DE PROTECȚIE A VALORILOR UMANE ȘI MATERIALE

ACTIVE CORPORALE MOBILE NEREGĂSITE ÎN GRUPELE ANTERIOARE

3.PREZENTAREA GRUPELOR DE CLASIFICARE A MIJLOACELOR FIXE ÎN CADRUL S.C. STIROM S.A.

GRUPA 1

Clădire depozit nisip

Clădire pregătire nisip

Clădire depozit descărcare nisip

Clădire hală cuptoare menaj

Clădire prelucrare articole

Clădire preslinguri

Atelier fabricație fiole

Clădire compresoare

Clădire stație pompe

Clădire stație reglare gaze

Clădire administrativă anexă

Depozit produse finite

Clădire corp social și anexe

Clădire pavilion A.D.M

Pavilion administrativ poartă

GRUPA 2

Mașină frezat

Mașină rabotat

Strung paralel

Aparat aer condiționat

Uscător nisip tubular

Bunker metalic nisip

Cuptor topire

Mașină automată presat sticlă

Recipient sub presiune

Ventilator

Recipient sub vid

Cuptor topit sticla

Moară cu ciocane

Cuptor ars jgheaburi

Mașină înfoliat

Mașină capsat

Dispozitiv expunere site

Mașină de tăiat și biguit

GRUPA 3

Imprimantă

Calculator Sprint

Calculator IBM

Balanță semiautomată

Trusă pentru măsurat stări rulmenți

Termometru

Pirometru în infraroșu

Analizor gaze

Calibrator electronic

Osciloscop

Termocompresor

Șubler

Copiator

Fax

Sistem alarmă

Produs informatic de gestiune

Microcalculator

Calorimetru

Microscop polarizare Agrolux

GRUPA 4

Basculă semiautomată

Bandă transport amestec

Elevator cu cupe pentru nisip

Ascensor pentru materiale

Troliu electric

Troliu manual

Tractor

Macara girafă

Bandă transport cioburi

Autobasculantă

Remorcă

Motostivuitor cu cupă

Bandă transport cu racleți

Transpaletă cu activitate manuală

Cărucior manual

Transpaletă hidraulică

Bandă scurtă transport cioburi măcinate

Bandă lungă transport cioburi nemăcinate

Pod rulant manual

Palan manual cu cărucior

Dacia 1300 break

Aro Peugeot

Autocisternă

Autodubă izotermă

Vagon transport marfă

GRUPA 6

Birou B1V1S

Birou B2V1S

Dulap

Masă metalică pentru operatori

Dulap de forme

Raft metalic

Casetofon auto cu boxe

Mașină de numărat bani

Copiator MITA

Mașină de scris

Mașină copiat xerox

Film STIROM

CAPITOLUL III. EVIDENȚA TEHNICO-OPERATIVĂ ȘI ANALITICĂ A MIJLOACELOR FIXE

1.DOCUMENTE FOLOSITE PENTRU EVIDENȚA MIJLOACELOR FIXE

Reglementările legale în vigoare stabilesc necesitatea folosirii următoarelor documente pentu evidența mijloacelor fixe:

NOTA DE INTRARE RECEPȚIE este documentul care se încheie la nivel de gestiune economică de către comisia de recepție în baza documentelor care au însoțit marfa de la furnizor la beneficiar (factură, aviz de expediție, chitanță fiscală). Se întocmește în trei exemplare: un exemplar la contabilitate, altul la comisia de recepție, iar ultimul la gestionar.

În cazul mijloacelor fixe create în cadrul societății prin autoutilare, la baza recepției stau următoarele documente:

-comanda internă către secțiile executante;

-nota postcalcul;

-bon de predare la gestiune a mijloacelor fixe.

PROCESUL VERBAL DE RECEPȚIE PENTRU MIJLOACELE FIXE INDEPENDENTE care nu necesită montaj și nici probe tehnologice (mobilier, instrumente, mijloace de transport auto).

Documentul conține:

-numărul și data;

-furnizorul;

-denumirea mijlocului fix;

-accesorii;

-condiții tehnice importante;

-concluziile comisiei de recepție după efectuarea verificării funcționării mijlocului fix;

-factura-număr, dată, valoarea care a stat la baza întocmirii notei de intrare recepție;

-valoarea de inventar;

-număr de inventar;

-grupa de clasificare în cadrul catalogului;

-durata normală de funcționare.

Documentul de completează și semnează de către comisia de recepție constituită la nivel de unitate din care face parte uneori și reprezentantul secției sau serviciului care primește spre utilizare mijlocul fix.

Documentul se încheie în trei exemplare, câte un exemplar pentru: responsabil investiții, secția beneficiară și serviciul contabilitate, unde se stabilește cota de amortizare aferentă.

PROCESUL VERBAL DE PREDARE LA MONTAJ cuprinde:

-numele beneficiarului;

-numele executantului;

-denumirea mijlocului fix;

-data predării.

În calitate de predător se află responsabilul de investiții.

PROCES VERBAL DE RECEPȚIE LA TERMINAREA LUCRĂRILOR

Executantul trebuie să comunice investitorului data terminării tuturor lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document scris, confirmat de investitor. O copie de pe comunicare va fi transmisă de către executant și reprezentantului investitorului pe șantier.

Comisiile de recepție se vor numi de către investitor și vor fi alcătuite din cel puțin 5 membri. Din aceștia vor face parte obligatoriu un reprezentant al investitorului și un reprezentant al administrației publice locale pe teritoriul căreia este situată investiția, iar ceilalți vor fi specialiști în domeniu.

Investitorul va organiza începerea investiției în maxim 15 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor și se va comunica data stabilită următorilor:

-membrilor comisiei de recepție;

-executantului;

-proiectantului.

Procesul verbal de recepție va consemna realizarea măsurilor prevăzute în documentația de execuție din punct de vedere al prevenirii și stingerii incendiilor, fără de care recepția nu este acceptată.

Comisia de recepție poate funcționa numai în prezența a cel puțin 2/3 din membrii numiți ai acesteia.Hotărârile comisiei se iau cu majoritatea simplă.

La terminarea examinării, comisia va consemna observațiile și concluziile în procesul verbal de recepție pe care îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții a recepției, de amânare sau de respingere a ei.

PROCES VERBAL DE RECEPȚIE A PUNERII ÎN FUNCȚIUNE

Executantul trebuie să comunice investitorului data terminării tuturor lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document scris, confirmat de investitor.

Comisiile de recepție vor fi constituite din cel puțin 5 membrii.Dintre aceștia vor face parte, obligatoriu, un reprezentant al investitorului, restul fiind specialiști.

Investitorul va organiza începerea recepției de punere în funcțiune în maxim 15 zile calendaristice de la data notificării terminării lucrărilor și va comunica data stabilită urătorilor:

-membrilor comisiei de recepție;

-executantului;

-proiectantului;

-principalilor furnizori de utilaje și echipamente aferente instalațiilor tehnologice.

În vederea desfășurării în bune condiții a punerii în funcțiune, investitorul are obligația de a pune la dispoziția comisiei de recepție documentația de execuție, precum și alte documente și explicații ce-i sunt necesare.

La terminarea tuturor verificărilor, comisia va consemna observațiile și concluziile în procesul verbal de recepție a punerii în funcțiune pe care îl va înainta în termen de trei zile lucrătoare investitorului, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, de amânare sau de respingere a ei.

Data recepției este cea a încheierii de către comisia de recepție a procesului verbal de recepție a lucrărilor, cu sau fără obiecții.

PROCES VERBAL DE RECEPȚIE FINALĂ

Recepția finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție. Perioada de garanție este cea prevăzută în contract.

La recepția finală participă:

-investitorul

-comisia de recepție numită de investitor

-proiectantul lucrării

-executantul.

Comisia de recepție finală se întrunește la data, ora și locul fixate și examinează următoarele:

procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor;

finalizarea lucrărilor cerute prin procesele verbale încheiate la terminarea lucrărilor;

referatul investitorului privind comportarea lucrărilor în exploatare pe perioada de garanție, inclusiv viciile aferente și remedierea lor.

Comisia de recepție finală poate cere, în cazuri foarte

bine justificate și/sau în cazul

apariției unor vicii, efectuarea de încercări și expertize.

La terminarea recepției, comisia de recepție finală își va consemna observațiile și concluziile în procesul verbal de recepție finală pe care îl va înainta investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, de anulare sau de respingere a ei.

PROCES VERBAL DE RECEPȚIE DEFINITIVĂ

Recepția definitivă se convoacă de investitor în cel mult 15 zile de la expirarea perioadei convenite prin contract pentru atingerea indicatorilor tehnico-economici proiectați.

La recepția definitivă participă:

-comisia de recepție numită de investitor

-proiectantul lucrărilor

-executantul

-principalii furnizori de utilaje și echipamente tehnologice

-referatul investitorului privind comportarea utilajelor tehnologice și a instalațiilor pe perioada de la terminarea lucrărilor, inclusiv viciile aferente și remedierea lor

-realizarea performanțelor tehnice proiectate.

La terminarea recepției, comisia își va consemna observațiile și concluziile în procesul

verbal de recepție definitivă, pe care îl va înainta în termen de trei zile lucrătoare investitorului, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, amânare sau respingere a ei.

Investitorul hotărăște admiterea recepției definitive, pe baza recomandării comisiei de recepție, și notifică executantului hotărârea sa în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea propunerilor comisiei din procesul verbal de recepție definitivă.

REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR este completat de către responsabilul de inventar pe unitate, pe grupe de mijloace fixe, în ordinea intrării acestora în gestiune. La atribuirea numerelor de inventar se menționează:

-denumirea mijlocului fix;

-data punerii în funcțiune;

-durata normală de funcționare;

-valoarea de inventar.

LISTA DE INVENTARIERE este un document tip care servește ca:

-document pentru inventarierea elementelor patrimoniale aflate în gestiunile unității;

-document de bază pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de valori materiale și a altor valori;

-document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în contabilitate a plusurilor și minusurilor constatate;

-document pentru întocmirea registrului inventar;

-document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri;

-document centralizator al operațiunilor de inventariere.

Se întocmește într-un exemplar, la locurile de depozitare, de regulă anual sau în situațiile prevăzute de dispozițiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru valorile materiale și mijloacele fixe ale unității și separat pentru cele aflate în custodie primite pentru prelucrare și se semnează de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

Materialele, obiectele de inventar, produsele finite și ambalajele se înscriu în listele de inventariere pe feluri, indicându-se codul, unitetea de măsură, unii indici calitativi.

Listele de inventariere întocmite pentru bunurile în custodie trebuie să conțină, pe lângă elementele comune, numărul și data actului de predare-primire în custodie.

Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere în ordinea codurilor, pentru a se putea stabili cu ușurință integritatea acestora, în conformitate cu dispozițiile legale.

În cazul valorilor materiale primite în custodie și/sau consignație, pentru prelucrare, listele de inventariere se întocmesc în 2 exemplare, copia se înaintează agentului economic în al cărui patrimoniu se află valorile respective.

Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri se înscriu în listele de inventariere, care se semnează de către persoanele împuternicite să efectueze inventarierea.

Valoarea de inventar se stabilește de comisie, cu respectarea prevederilor legale.

Lista de inventar circulă astfel:

-la conducătorul compartimentului financiar-contabil;

-la gestionar;

-la compartimentul financiar-contabil;

-la comisia de inventariere;

-la compartimentul juridic;

-la conducătorul unității.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Transferarea mijloacelor fixe, cu respectarea dispozițiilor legale, se face în baza ordinului organului competent și se consemnează în PROCESUL VERBAL DE PREDARE-PRIMIRE A MIJLOACELOR FIXE TRANSFERATE, întocmit în 4 exemplare, pe baza datelor din evidența tehnico-operativă și contabilă a unității predătoare, din care 2 exemplare se dau primitorului, care după înregistrarea în evidența sa contabilă, remite 1 exemplar predătorului în termen de 3 zile.

Mișcarea miljloacelor fixe în cadrul unității de la magazie la locul de folosință și invers sau de la un loc de folosință la altul se consemnează în BONUL DE MIȘCARE A MIJLOACELOR FIXE, întocmit numai de către responsabilul de inventar pe unitate în 3 exemplare, din care 1 exemplar se predă primitorului și unul predătorului și un exemplar la responsabilul de inventar.

Bonul de mișcare a mijloacelor fixe se supune în prealabil aprobării conducătorului unității respective sau persoanei delegată de acesta. Nu se întocmesc bonuri de mișcare de către responsabili între ei și nici alte documente, mișcarea fiind o operațiune care revine exclusiv responsabilului de inventar pe unitate, conform procedurii arătate anterior.

PROCESUL VERBAL DE CASARE este un document încheiat de către Comisia de Casare constituită la nivel de unitate, aprobată de către Consiliul de Administrație al societății.În cadrul acestui proces verbal se menționează:

-numărul de inventar

-denumirea mijlocului fix

-beneficiarul

-data punerii în funcțiune

-durata normală de funcționare

-valoarea de inventar

-valoarea rămasă.

PROCES VERBAL DE DEZMEMBRARE A MIJLOACELOR FIXE CASATE este încheiat de Comisia de Casare și în el se consemnează modul în care au fost valorificate mijloacele fixe casate.

Vânzarea de mijloace fixe se face la nivel de secție beneficiară prin Bon de Predare în Gestiunea Centrală de mijloace fixe. La nivel de societate se întocmesc facturi de vânzare și avize de expediție.

Consemnarea luării în primire a mijloacelor fixe închiriate se realizează cu ajutorul CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE sau a PROCESULUI VERBAL DE ÎNCHIRIERE, care se întocmește în 2 exemplare între unitatea deținătoare și unitatea primitoare cu chirie mijloacele fixe (valoarea investițiilor efectuate în timpul închirierii se transferă unității care le-a dat cu chirie la încetarea contractului).

Mijloacele fixe primite în custodie se evidențiază pe baza PROCESULUI VERBAL DE DARE ÎN CUSTODIE, întocmit de unitatea deținătoare cu unitatea utilizatoare în 4 exemplare și a listei de inventariere anuale transmise spre confirmare de unitatea utilizatoare în 3 zile, prin remiterea unui exemplar din aceasta la unitatea deținătoare.

2.ORGANIZAREA CONTABILĂ A MIJLOACELOR FIXE

Potrivit legii contabilității nr. 82/1991, se consideră mijloc fix obiectul singular sau

complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: -are valoare mai mare decât limita stabilită de lege;

-are o durată de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Contabilitatea mijloacelor fixe trebuie să asigure evidența permanentă a evidenței și mișcării, precum și calculul amortizării și a provizioanelor constituite prin deprecierea acestora.

Mijloacele fixe reprezintă în majoritatea cazurilor partea cea mai importantă din patrimoniul agenților economici.

Evidența analitică a mijloacelor fixe trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

-să asigure integritatea mijloacelor fixe prin evidența și controlul existenței lor pe locuri de funcționare, evidența operațiunilor privind intrarea, transferarea de la un loc de folosință la altul, precum și ieșirea mijloacelor fixe din unitate;

Pentru fiecare obiect de evidență trebuie să se cunoască locul unde se află și persoana responsabilă pentru folosirea și păstrarea integrității acestuia.

-să asigure datele necesare calculării cu exactitate a amortizării mijloacelor fixe, pe secții, ateliere sau alte centre de costuri;

-să furnizeze date pentru controlul folosirii capacităților de producție și cu privire la perioada de funcționare a mijloacelor fixe, în vederea planificării și executării reviziilor tehnice, precum și reparațiilor curente și capitale;

-să furnizeze la timp și corect datele întocmirii dărilor de seamă statistice.

În situația unităților mari, dată fiind complexitatea și numărul mare al obiectelor de evidență și a locurilor de folosință, evidența analitică a mijloacelor fixe este necesar să fie realizată pe calculator. Acest lucru permite evidența centralizată a mijloacelor fixe, la serviciul contabilitate asigurându-se toate informațiile necesare la nivelurile structurii de producție și organizatorice prin listele realizate în cadrul aplicației pe calculator.

Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se ține pe locuri de folosință și pe următoarele categorii: clădiri, construcții speciale; mașini, utilaje și instalații de lucru; aparate și instalații de măsurare, control și reglare; mijloace de transport; animale de muncă; unelte, inventar gospodăresc și alte mijloace fixe.

Printre atribuțiile contabilului care conduce evidența analitică a mijloacelor fixe se pot menționa:

-primește de la compartimentul de investiții centralizatoarele cu mijloacele fixe intrate în cursul lunii împreună cu fișele individuale ale mijloacelor fixe și a proceselor verbale de recepție și punere în funcțiune. Înregistrează în registrul numerelor de inventar mijloacele fixe intrate, acordă numărul de inventar și clasează fișele la categoria respectivă și locul de folosință;

-transmite la calculator intrările de mijloace fixe, urmărește primirea listelor de control, procedează la verificarea și corectarea eventualelor erori, asigurând corecta preluare a datelor în fișiere;

-primește de la compartimentele de folosință documentele pentru scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe, verifică dacă acestea sunt prevăzute în hotărârea de aprobare a scoaterii din funcțiune și dacă documentațiile poartă toate semnăturile legale, după care procedează la scoaterea din evidență a mijloacelor fixe respective;

-primește bonurile de mișcare pentru transferurile interne, verifică dacă acestea sunt confirmate de persoanele autorizate de la locurile de folosință primitoare și predătoare, transmite sau culege datele pentru calculator;

-primește procesele verbale de predare-primire a mijloacelor fixe închiriate și întocmește nota pentru facturarea lunară a chiriei;

-urmărește predarea documentelor, primirea listelor de control, efectuarea comenzilor de închiriere și primirea listelor finale în conformitate cu termenele din graficul de funcționare a aplicației pe calculator;

-primește de la calculator listele finale și verifică corectitudinea datelor și respectarea corelațiilor stabilite;

-întocmește notele de contabilitate în cadrul metodei de evidență maestru-șah, privind intrarea, mișcarea și ieșirea mijloacelor fixe. Notele de contabilitate se prezintă șefului de compartiment contabil pentru verificare;

-urmărește preluarea corectă a datelor în evidența contabilă sintetică;

-participă la organizarea acțiunii de inventariere a mijloacelor fixe, la verificarea și valorificarea rezultatelor inventarierii mijloacelor fixe;

-participă la elaborarea planului de amortizare și întocmirea documentelor pentru evidența lunară a amortizării mijloacelor fixe. De asemenea, la unitățile mari, participă la calculul amortizării fiscale;

-participă la întocmirea formularelor de bilanț și a dărilor de seamă statistice privind evidența și mișcarea mijloacelor fixe.

CAPITOLUL IV. AMORTIZAREA, EVALUEREA ȘI REEVALUAREA

4.1 METODE DE AMORTIZARE

PREZENTAREA LEGII 15/24 MARTIE 1994 PRIVIND AMORTIZAREA CAPITALULUI IMOBILIZAT ÎN ACTIVE CORPORALE ȘI NECORPORALE

Amortizarea poate fi definită ca fiind echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări ca urmare a utilizării factorilor naturali, progresului tehnic sau altor cauze.

Din punct de vedere economic, amortizarea reprezintă procesul de repartizare a valorii de intrare a imobilizării (valoarea contabilă) asupra întregii sale durate de utilizare.

În această accepție, amortizarea este o cheltuială a exercițiului, ce corespunde consumației unei părți din valoarea imobilizărilor.

Din punct de vedere financiar, amortizarea este considerată, în anumite condiții, existența unui rezultat financiar pozitiv, ca o componentă a capitalului de autofinanțare ce permite finanțarea reînnoirii imobilizărilor. Această abordare se găsește la baza politicii de întreprindere conform căreia “se investește pentru a se amortiza și reinvesti”.

Sunt amortizate toate imobilizările corporale (excepție fac numai terenurile).

Astfel, amortizarea mijloacelor fixe se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe și se include în cheltuielile de exploatare.

Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înțelege:

valoarea de intrare, reevaluată în baza unor prevederi legale exprese;

costul de achiziție, pentru mijloacele fixe achiziționate cu titlu oneros, așa cum este definit la art. 19 din Regulamentul de Aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993;

costul de producție pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonială;

valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în activ pe baza propunerilor făcute de specialiști și cu aprobarea Consiliului de Administrație al agentului economic, sau a responsabilului cu gestionarea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, sau a ordonatorului de credite la instituțiile publice;

La stabilirea valorii actuale se ține cont de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici

identice sau similare și de gradul de uzură fizică a mijloacelor fixe primite.

valoarea de aport acceptată de părți, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii;

în cazul mijloacelor fixe cumpărate cu durata normală de utilizare expirată, valoarea de intrare este dată de costul de achiziție.Durata normală de utilizare în care se va recupera valoarea de intrare se stabilește de către o comisie tehnică;

În mod similar, se va proceda și în cazul mijloacelor fixe cu durata expirată la care se fac

cheltuieli de investiții.

în cazul investițiilor puse în funcțiune parțial sau total, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, valoarea stabilită prin situațiile de lucrări, la data punerii în funcțiune;

Această valoare se consemnează în procesul verbal de punere în funcțiune. La terminarea investițiilor și trecerea lor în categoria mijloacelor fixe, valoarea de intrare se majorează cu eventualele cheltuieli efectuate între data punerii în funcțiune și data întocmirii procesului verbal de punere în funcțiune.

în cazul sondelor provenite din lucrări de foraj executate pentru explorări și prospecțiuni geologice, care au dat rezultate și urmează a fi folosite în scopuri de producție, valoarea obținută prin înmulțirea numărului de metrii ai adâncimii de la care se exploatează, cu prețul mediu efectiv realizat per metru forat, în anul anterior trecerii în categoria de mijloace fixe, la sondele de exploatare săpate în condiții asemănătoare;

Pentru mijloacele fixe rezultate din lucrări miniere, executate pentru explorări și preopecțiuni geologice care au dat rezultate, totalul cheltuielilor efectuate în acest scop, inclusiv cheltuielile necesare trecerii în regim de producție;

Pentru animalele de reproducție, costul de producție al animalelor pentru carne, la care se adaugă sporurile de preț în funcție de categoria biologică;

Ca urmare a actualizării valorii de intrare a mijloacelor fixe în baza prevederilor art.3,

alin.2, lit.a din lege, mijloacele fixe a căror valoare de intrare este mai mică decât limita stabilită prin H.G., vor fi menținute în evidența contabilă ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar. Valoarea rămasă neamortizată se va recupera prin includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă de maxim 3 ani, cu aprobarea Consiliului de Administrație, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.

După amortizarea completă, aceste mijloace fixe se scot din evidența mijloacelor fixe și

se trec la categoria obiecte de inventar.

La scoaterea din folosință se vor aplica regulile de casare a obiectelor de inventar.

Nu se trec la categoria de obiecte de inventar mijloacele fixe care nu au însușiri comune obiectelor de inventar și urmează regimul de scoatere din folosință și casare al mijloacelor fixe.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune până la recuperarea integrală a valorii de intrare conform duratelor normale de funcționare.

Data punerii în funcțiune în vederea calculării amortizării, se stabilește astfel:

mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice se consideră puse în funcțiune la data achiziționării lor, pe baza procesului verbal de recepție;

utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice, se consideră puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcției, pe baza procesului verbal de recepție;

utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice pe baza procesului verbal de punere în funcțiune;

sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor, sondele de injecție, precum și sondele provenite din lucrările geologice care au dat rezultate, se consideră puse în funcțiune la darea lor în producție, pe baza procesului verbal final de constatare.

Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune este

în sarcina proprietarului acestora.

Această amortizare se recuperează prin redevență, chirie sau prețul locației.

Pentru dimensionarea amortizării ca element component al redevenței, în cazul operațiunilor de leasing, se aplică prevederile Legii nr.15/1994, cu modificările ulterioare.

Amortizarea mijloacelor fixe date în folosință asocierilor în participații se calculează de asociatul care le are în patrimoniu și se transmite asociatului care contabilizează operațiile asociației, în vederea înregistrării pe cheltuieli.

Activele necorporale se amortizează astfel:

cheltuielile de constituire și cheltuielile de cercetare-dezvoltare se amortizează în maxim 5 ani;

cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanțe minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe la zăcămintele puse în exploatare se amortizează în maxim 5 ani;

brevetele, licențele, mărcile de fabrică, de comerț și de servicii și alte drepturi de proprietate industrială și comercială similare, subscrise ca aport sau achiziționate pe alte căi, se amortizează pe durata prevăzută.

Programele informatice create de agenții economici sau achiziționate de la terți se amortizează în funcție de durata probabilă de utilizare, dar nu mai mult de 5 ani;

Imobilizările necorporale, de durata concesiunii, superficiei și uzufructului, se amortizează pe durata contractului.

În cazul nerecuperării integrale pe calea amortizării a valorii de intrare a mijloacelor fixe

se va asigura recuperarea valorii neamortizate a acestora.

Prin valoare neamortizată, în acest context, se înțelege diferența între valoarea de intrare

a mijloacelor fixe și valoarea amortizării recuperată prin includerea în cheltuielile de exploatare, din care se deduc sumele rezultate în urma volarificării.

Diferența rămasă nerecuperată în urma valorificării, se recuperează prin includerea în cheltuielile excepționale, nedeductibile fiscal, pe o perioadă de maxim 5 ani, sau prin diminuarea capitalurilor proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.

2. PREZENTAREA REGIMURILOR DE AMORTIZARE

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează utilizând unul dintre următoarele regimuri de amortizare:

Amortizarea lineară sau constantă

Amortizarea degresivă

Amortizarea accelerată.

AMORTIZAREA LINEARĂ SAU CONSTANTĂ

Această metodă este bazată pe ipoteza unei deprecieri sau unei utilizări repartizate în timp în mod regulat.

Îțara noastră amortizarea lineară se determină prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani și cu duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe.

Amortizarea lineară anuală se calculează prin aplicarea cotei medii anuale la valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Cota (norma) de amortizare se calculează astfel:

În cazul reevaluării activelor corporale, în baza unor acte normative, cota de amortizare se determină după cum urmează:

Cota astfel determinată se va aplica asupra valorii rămase, actualizată.

Pentru mijloacele fixe de natura construcțiilor, amortizarea anuală se va calcula numai în regim linear.

Utilizarea regimului de amortizare lineară se aprobă de Consiliul de Administrație al agentului economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului, la data punerii în funcțiune.

Metoda amortizării lineare este ușor de utilizat, dar aspectul său simplificator o expune la unele critici. Diminuarea de valoare a unui nu este constantă pe tot parcursul vieții sale. Această metodă nu ține cont nici de scăderea capacității de producție, nici de creșterea în timp a cheltuielilor de întreținere datorate uzurii.

EXEMPLU:

La 20 august 19N, este achiziționat un utilaj, la un cost de 70 000 000 lei. El este amortizat linear pe o perioadă de 5 ani.

Calculul cotei de amortizare lineare:

Remarcă:Cotele medii anuale de amortizare se regăsesc în tabelul anexă.

Anuitatea pentru un exercițiu complet:

a = 70 000 000 x 20% = 14 000 000 lei

Calculul primei anuități:

130

a = 14 000 000 –––- = 5 055 555 lei

360

Calcul ultimei anuități:

a = 14 000 000 – 5 055 555 = 8 944 445 lei

sau

230

a = 14 000 000 –– = 8 944 445 lei

360

Valoarea netă contabilă se determină ca diferență între valoarea contabilă (V) și amortiyarea cumulată constatată.

Tabloul amortizării utilajului respectiv se prezintă astfel:

B.AMORTIZAREA DEGRESIVĂ

Constă în multiplicarea cotei de amortizare lineare cu unul din următorii coeficienți:

1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este între 2 și 5 ani;

2 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este între 5 și 10 ani;

2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani.

Amortizarea degresivă se aplică în două variante:

-fără influența uzurii morale (AD1);

-cu influența uzurii morale (AD2).

Pentru calculul amortizării prin utilizarea regimului de amortizare degresivă, varianta AD1, se procedează astfel:

-în primul an de funcționare se aplică cota de amortizare prevăzută în tabelul anexă coloana 3 la valoarea de intrare;

-pentru anii următori se aplică aceeași cotă, dar de fiecare dată la valoarea rămasă.

Acest calcul se continuă până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală lineară, calculată pentru perioada de funcționare rămasă.

Din acel an și până la expirarea duratei normale de funcționare, se trece la amortizarea anuală lineară.

Amortizarea degresivă, varianta AD2, conține influența uzurii morale care acționează asupra mijloacelor fixe și care se reflectă în calculul amortizării anuale.

Varianta AD2 permite amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioadă de timp mai mică decât durata normală de utilizare, diferanța în ani reprezentând influența uzurii morale.

Pentru mijloacele fixe care au o durată normală de funcționare de până la 5 ani inclusiv, nu se aplică regimul de amortizare degresivă, varianta AD2.

Pentru aceste mijloace fixe, amortizarea se va calcula utilizând varianta AD1.

Pentru calculul amortizării în varianta AD2 se vor avea în vedere elementele prevăzute în tabelul din anexă, astfel:

-durata normală de utilizare conform catalogului (col.1);

-cota de amortizare în regim de amortizare degresivă (col.3);

-perioada în care se calculează amortizarea degresivă (col.6);

-perioada în care se calculează amortizarea lineară (col.7).

EXEMPLU DE CALCUL AL AMORTIZĂRII PRIN UTILIZAREA REGIMULUI DE AMORTIZARE DEGRESIVĂ

VARIANTA AD1

Pentru un mijloc fix se dau următoarele date:

-valoarea de intrare: 3 250 000 lei

-durata normală de funcționare conform Catalogului: 7 ani

-cota medie de amortizare degresivă: 28,6%

Amortizarea anuală se va calcula conform principiului de bază al amortizării degresive, astfel:

VARIANTA AD2

Pentru un mijloc fix se dau următoarele date:

-valoarea de intrare: 5 000 000 lei

-durata normală de funcționare conform Catalogului: 9 ani

-cota medie de amortizare degresivă:16,7%

Amortizarea se va calcula astfel:

C.AMORTIZAREA ACCELERATĂ

Constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.

Valoarea rămasă după primul an de funcționare, se recuperează prin includerea în cheltuielile de exploatare în regim linear în funcție de durata de utilizare rămasă.

Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de către organul teritorial al Ministerului Finanțelor, la propunerea Consiliului de Administrație al agentului economic sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor fără scop lucrativ, pe baza unei documentații de fundamentare.

Documentația de fundamentare trebuie să conțină datele din tabelul prezentat în anexa numărul 2, pe baza cărora se stabilește punctajul necesar pentru eliberarea aprobării de utilizare a regimului de amortizare accelerată.

Pentru calculul indicatorilor de eficiență în vederea stabilirii punctajului necesar, se vor folosii datele aferente anului de punere în funcțiune a mijloacelor fixe, astfel:

-datele din bugetul de venituri și cheltuieli, când aprobarea se solicită în cursul trimestrului 1 al anului;

-datele din evidența contabilă pentru perioada încheiată, care vor fi extrapolate la nivel de an în funcție de media lunară a realizărilor.

Documentația de fundamentare se depune la organul teritorial al Ministerului Finanțelor înainte de punerea în funcțiune a mijloacelor fixe sau în termen de maxim o lună de la punerea în funcțiune a acestora.

Exemplu:

Doi agenți economici A și B solicită aprobarea pentru utilizarea regimului de amortizare accelerată și prezintă următoarele date:

Indicatori de eficiență economică

a)Rata capitalului propriu față de activele fixe (%)

capital propriu

Rcp/AF = –––––– x 100

active fixe

b)Rata capitalului permanent față de activele fixe (%)

capital permanent

Rcper/AF = –––––––– x 100

active fixe

c)Rata de imobilizare a activelor fixe (%)

active fixe

Rimobil/AF = –––––––- x 100

active totale

d)Rata activelor fixe, din care:

profit brut

-fără amortizare accelerată: –––––– x 100

active fixe

profit brut

-cu amortizare accelerată: ––––– x 100

active fixe

e)Rotația activului circulant

cifra de afaceri

Ra.c = ––––––- x 100

active circulante

Indicatori de eficiență financiară

a)Rata rentabilității financiare, din care:

profitul net

-fără amortizare accelerată = –––––– x 100

capital propriu

profitul net

-cu amortizare accelerată = –––––– x100

capital propriu

b)Rata rentabilității resurselor, din care:

profit brut

-fără amortizare accelerată = ––––––––– x100

cheltuieli de exploatare

aferente CA

profit brut

-cu amortizare accelerată = ––––––––- x100

cheltuieli de exploatare

aferente CA

c)Rata rentabilității veniturilor, din care:

profit brut

-fără amortizare accelerată = ––––– x 100

CA

profit brut

-cu amortizare accelerată = –––––- x 100

CA

Introducerea în cheltuielile de exploatare a amortizării anuale calculată în regimul amortizării accelerate se face pentru fiecare an în parte, în corelație cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază.

Diferențele de amortizare rezultate ca urmare a aplicării gradului de utilizare a mijloacelor fixe se vor evidenția în cheltuielile excepționale ale agenților economici și nu vor fi luate în calcul la determinarea profitului anual impozabil.

Introducerea amortizării anuale în cheltuielile de exploatare se face în funcție de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază.

Indicele de includere a amortizării anuale în cheltuielile de exploatare corelat cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe, este prezentat în tabelul următor:

Competențele de probare a utilizării regimului de amortizare lineară sau degresivă revine Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților, pentru societățile comerciale, respectiv a Consiliului de Administrație pentru regiile autonome.

Pentru mijloacele fixe a căror valoare de intrare nu a fost recuperată integral, prin amortizare, în cadrul duratelor normale de utilizare, ca urmare a unui grad de utilizare a mijloacelor fixe de bază, diferența de amortizare rămasă de recuperat se va include în cheltuielile de exploatare ale agenților economici fără însă a se lua în calcul profitul impozabil.

În cazuri justificate, în care perioada de conservare se prelungește peste durata de 1 an, iar activele corporale aflate în conservare nu pot fi vândute prin licitație, conform prevederilor legale în vigoare, agenții economici cu capital sau participații de capital de stat, indiferent de ponderea acestuia, pot scoate din funcțiune și pot casa activele corporale respective în condițiile păzute de lege.

Valoarea de intrare a activelor corporale, menționate la alineatul de mai sus, nerecuperate integral pe calea amortizării, se diminuează cu valoarea amortizării aferente perioadei de conservare, iar diferența rămasă, diminuată cu sumele obținute din casare, se va acoperi în mod eșalonat, prin cheltuielile de exploatare, pe o perioadă ce nu va depăși 5 ani, dar nu se va lua în calcul la determinarea profitului impozabil.

Valoarea amortizării aferente perioadei de conservare se va recupera din profitul net al exercițiului financiar în care are loc casarea activelor corporale.

Toți agenții economici, indiferent de forma de proprietate, au obligația de a depune la Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, odată cu declarația de venituri pentru anul financiar în curs și declarația privind programul amortizării aferent aceluiași exercițiu financiar stabilit în baza prevederilor legale care vor fi completate conform normelor prezentate la “Indicații pentru completarea declarațiilor privind programul de amortizare”.

La închiderea fiecărui exercițiu financiar, agenții economici vor recalcula amortizarea efectivă înscrisă în declarația privind programul de amortizare și reflectată în cheltuielile de exploatare în funcție de gradul de utilizare al mijloacelor fixe de bază realizate, diferențele rezultate, în plus sau în minus, se vor reflecta în cheltuielile de exploatare și vor fi luate în calculla determinarea profitului impozabil.

Amortizarea aferentă acestor mijloace fixe reprezintă sursa de constituire a fondului de dezvoltare.

Bunurile materiale cu valoare de intrare unitară de până la 200 000 lei intrate în patrimoniul agenților economici după data de 1 01 1994 nu mai sunt considerate mijloace fixe, ci obiecte de inventar, iar valoarea acestora se include în cheltuielile de exploatare integral la darea lor în folosință sau eșalonat într-o perioadă de maxim 3 ani.

Regiile autonome care au în administrare bunuri aparținând patrimoniului public, de natura mijloacelor fixe, vor evidenția separat aceste bunuri, care nu mai sunt supuse amortizării.

Agenții economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, au obligația evidențierii în contabilitate, în conturi distincte, a mijloacelor fixe, a amortizării acestora, precum și a sumelor nete rezultate din dezmembrarea și valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune.

Instituțiile publice au obligația evidențierii în contabilitate, în conturi distincte, a mijloacelor fixe și a sumelor nete rezultate din dezmembrarea și valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune.

Aceste instituții publice, care în baza art.43 din Legea nr.42/1991 propune Ministerului Finanțelor norme proprii privind organizarea și conducerea contabilității vor evidenția în contabilitate mijloacele fixe și sumele nete rezultate din dezmembrarea și valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune în conformitate cu prevederile normelor respective.

Agenții economici vor alimenta fondul de dezvoltare cu sumele reprezentând amortizarea calculată pentru mijloacele fixe, precum și cu cele rezultate din valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune, în baza legii.

Sumele rezultate din valorificarea ansamblurilor, subansamblurilor, pieselor componente și a altor materiale provenite din dezmembrarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune înainte de amortizarea lor integrală, diminuate cu cheltuielile efectuate cu demolarea, dezmembrarea și valorificarea acestora, se înregistrează în contabilitate în contul amortizării mijloacelor fixe respective, în limita valorii de intrare rămasă de amortizat.

Agenții economici cu capital majoritar de stat care nu au prevăzut în execițiul financiar curent realizarea unor lucrări de investiții sau rambursarea de credite pentru investiții, pot folosi sumele respective pentru investiții financiare pe termen scurt sau mediu, cu obligația ca la finele anului să reconstituie sumele respective.

SCOATEREA DIN FUNCȚIUNE ȘI CASAREA MIJLOACELOR FIXE

Scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe amortizate integral se face cu aprobarea Adunării Generale a Asociaților sau Acționarilor, în cazul societăților, respectiv a Consiliului de Administrație pentru regiile autonome.

La instituțiile publice, scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe cu durata normală de utilizare consumată se face cu aprobarea organului de conducere al instituției respective.

La scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe aparținând agenților economici, unde statul deține peste 50% din capitalul social, precum și regiilor autonome, se va urmării valorificarea la maximum a ansamblurilor, subansamblurilor și pieselor componente prin executarea unor mijloace fixe noi, ca piese de schimb în cadrul unității respective sau prin vânzare, pe bază de licitație publică, organizată potrivit legii.

În cazul valorificării ansamblelor, subansamblelor și pieselor componente, prin vânzare pe bază de licitație publică, prețul de pornire al acestora va fi stabilit de comisia de casare, dar nu mai mic decât suma rezultată din valorificarea acestora ca materiale nerecuperabile.

Agenții economici cu capital majoritar sau integral de stat și regiile autonome vor asigura acoperirea valorii neamortizate din sumele rezultate în urma valorificării mijloacelor fixe scoase din funcțiune, conform procedurilor legale, iar diferența rămasă neacoperită se include eșalonat în cheltuielile de exploatare, dar nu se ia în calcul la determinarea profitului impozabil.

În cazul instituțiilor publice, scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe înainte de expirarea duratei normale de utilizare se face cu aprobarea Ministerului de Resort și cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor, pe baza unor justificări temeinic argumentate.

Casarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune care aparțin agenților economici cu capital integral sau majoritar de stat, precum și regiilor autonome, se face pe baza aprobării Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților la societățile comerciale, și Consiliul de Administrație la regiile autonome, dar numai după epuizarea posibilității de valorificare a acestora prin vânzare pe bază de licitație, conform prevederilor legale.

3.PREZENTAREA GRADULUI DE UTILIZARE A MIJLOACELOR FIXE

Stabilirea gradului de utilizare a mijloacelor fixe de bază deținute de agenții economici, necesar determinării valorii amortizării incluse în cheltuielile de exploatare ale anului 1998.

În conformitate cu prevederile art.18 din Legea nr.15/1994, agenții

economici vor include în cheltuielile de exploatare ale anului 1998, amortizarea calculată în directă corelație cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe aflate în patrimoniul agenților economici, realizat în această perioadă, conform prevederilor art.25 din Normele de aplicare a Legii nr.15/1994 aprobate prin ordinul Ministrului Finanțelor nr.746/1994.

Gradul de utilizare a mijloacelor fixe se determină în funcție de mijloacele fixe de bază care definesc activitatea de exploatare a agenților economici și sunt prezentate la anexa nr.1 din prezentele norme.

Gradul de utilizare a mijloacelor fixe se determină astfel:

Em,1998

U (%) = ––––––––––––––– x K x Ipr

Em, an de înființare sau de dobândire

a mijloacelor fixe de bază

în care:

Em,1998-indicatorul de eficiență a mijloacelor fixe de bază realizate de agentul economic în anul 1998;

Em, an de înființare-indicator de eficiență a mijloacelor fixe de bază realizate de agentul economic în anul de înființare sau de dobândire a acestora;

K-coeficient de corecție prevăzut în coloana 2, 4, 6 respectiv 8 din anexa nr.2 (după caz);

Ipr-coeficient mediu de preț rezultat în urma reevaluării mijloacelor fixe în conformitate cu prevederile H.G. nr.983/1998;

valoarea de intrare a acelorași mijloace fixe de bază

reevaluate conform H.G. 983/1998

Ipr = ––––––––––––––––––––––

Valoarea de intrare a acelorași mijloace fixe de bază

nereevaluată conform H.G. 983/1998

La agenții economici care nu au efectuat reevaluarea mijloacelor fixe conform H.G. 983/1998, Ipr are valoarea 1.

venituri din exploatare

Em = –––––––––––––––––––-

valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de bază

Pentru anii 1992-1995 inclusiv, veniturile din exploatare vor fi cele evidențiate în creditul contului 700 “Venituri din activitatea de bază“ diminuat cu valoarea impozitului pe circulația mărfurilor evidențiat în acelați cont.

Pentru anii 1996-1998 inclusiv, veniturile din exploatare vor fi cele evidențiate în conturile din grupa 70 “Venituri din vânzări de produse, mărfuri și servicii prestate și din alte activități” (701-708) și din grupa “ Venituri din subvenții de exploatare” (741).

Agenții economici care pentru lucrările și prestările executate unor clienți încasează produse (sub formă de plăți în natură) pe care le valorifică ulterior la terți, în vederea determinării gradului de utilizare a mijloacelor fixe, nu vor lua în calcul veniturile practicate din vânzarea produselor respective (707).

Vma = V + Vmai – Vmae, unde

Vi(e) x T

Vmai sau Vmae = –––––-

12

în care:

Vma – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de bază în anul de înființare și în anul 1998;

V – valoarea de inventar sau de intrare a mijloacelor fixe de bază existente la începutul anului;

Vmai – valoarea de inventar sau de intrare a mijloacelor fixe intrate în cursul anului;

Vmae – valoarea de inventar sau de intrare a mijloacelor fixe ieșite în cursul anului;

Vi(e) – valoarea de inventar sau de intrare a mijloacelor fixe de bază intrate sau ieșite în cursul anului de înființare sau în cursul anului 1998;

T – numărul de luni întregi începând cu luna următoare celei de intrare a mijloacelor fixe de bază până la sfârșitul anului de înființare sau a anului 1998, respectiv numărul de luni întregi din luna următoare celei de ieșire a mijloacelor fixe de bază, până la sfârșitul anului de înființare sau a anului 1998.

Se precizează că în Vma nu se include valoarea mijloacelor fixe aflate în conservare.

Agenții economici care s-au înființat în conformitate cu prevederile Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților economice ca regii autonome și societăți comerciale și a Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, în perioada 1990-1991 inclusiv, vor folosi pentru determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe, coeficientul (K) din coloana 2 anexa nr.2 din prezentele norme.

Agenții economici înființați în perioada 1992-1993 vor folosi pentru determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe coeficientul (K) din coloana 4 la anexa nr.2 din prezentele norme.

Agenții economici înființați, în condițiile primului alineat, în anul 1994 vor folosi pentru determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe, coeficientul (K) din coloana 6 la anexa nr.2 din prezentele norme.

Agenții economici înființați, în condițiile primului alineat, în anul 1997, vor folosi pentru determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe, coeficientul (K) din coloana 8 la anexa nr.2 din prezentele norme.

Agenții economici care au fost înființați, în anul de înființare, mai puțin de 2 luni, vor calcula gradul de utilizare a mijloacelor fixe, în funcție de indicatorul de eficiență a mjloacelor fixe de bază din anul următor.

Agenții economici care au funcționat, în anul de înființare mai mult de 2 luni, dar mai puțin de 1 an, vor determina gradul de utilizare a mijloacelor fixe pe baza veniturilor din exploatare realizate, reîntregite la nivel de an în funcție de venitul mediu lunar realizat.

Agenții economici înființați prin divizare, gradul de utilizare a mijloacelor fixe se va determina astfel:

se determină ponderea mijloacelor fixe preluate de noul agent economic supus divizării;

se determină veniturile din exploatare aferente anului de bază pentru agentul economic desființat prin divizare, sau care corespunde cu anul de înființare a agentului economic supus divizării, prin aplicarea ponderii menționate la lit.a asupra veniturilor totale din exloatare realizate de agentul economic supus divizării în anul de înființare;

se calculează indicatorii de eficiență a mijloacelor fixe de bază al anului de înființare prin raportarea veniturilor din exploatare determinate conform prevederilor de la lit.b la valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de bază preluate.

Agenții economici prin divizare în anul 1998 vor lua în calculul indicatorilor

de eficiență a mijloacelor fixe de bază veniturile din exploatare astfel:

-pentru perioada anterioară divizării veniturilor din exploatare x cu ponderea mijloacelor fixe determinate conform lit.a, la care se adaugă veniturile din exploatare realizate de agentul economic înființat prin divizare în anul 1998.

Pentru agenții economici înființați în anul 1996, precum și pentru cei la care din calculul efectuat rezultă un grad de utilizare a mijloacelor fixe mai mare de 100%, se va lua în considerare un grad de utilizare egal cu 100%.

În situația în care agentul economic desfășoară mai multe activități, gradul mediu de utilizare a mijloacelor fixe se determină utilizând un coeficient mediu de corecție calculat pe total activ:

Eki x Vi

K 1998/an de înființare = ––––

100

Ki – coeficient de corecție pentru activitatea “i”

Vi – ponderea activității “i” (exprimat în procente) în valoarea totală a veniturilor din exploatare în anul 1998.

Agenții economici care nu regăsesc coeficientul de corecție aferent activității desfășurate în anexa nr.2 vor calcula coeficientul mediu anual de preț (Ip) astfel:

Eq 1998 x P 1998

Ip 1998/an de înființare = ––––––––

Eq 1998 x P an de înființare

Q 1996 – cantitatea livrată în 1998

P 1998 – prețuri de producție 1998

P/an de înființare – prețuri de producție an de înființare

Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe folosite în asocieri se va reflecta la proprietarul mijloacelor fixe în debitul contului 8045.

La expirarea duratei normale de utilizare a mijloacelor fixe, diferențele de amortizare rezultate ca urmare a neutilizării mijloacelor fixe se va introduce în cheltuielile de exploatare în mod eșalonat pe o perioadă de maxim 5 ani cu aprobarea Adunării Generale a Acționarilor la societățile comerciale și Consiliului de Administrație la regiile autonome.

În același mod se va recupera și valoarea neamortizată a mijloacelor fixe casate înainte de expirarea duratei normale de utilizare (DUR).

Pentru mijloacele fixe de natura obiectelor de inventar, amortizarea ce urmează a se introduce în cheltuielile de exploatare se determină în conformitate cu prevederile Legii nr.15/1994 aprobate prin Ordonanța Ministerului Finanțelor nr.746/1994, fără a fi corectată cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe.

4. AMORTIZAREA ȘI FISCALITATEA

Pornind de la Legea 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, în art. 18 se stipulează: ”Amortizarea calculată se include în cheltuielile de exploatare ale agenților economici, în directă corelare cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe aflate în patrimoniu” ceea ce contrazice din start art.9 la care face trimitere și care spune: “Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe și se include în cheltuielile de exploatare”.

Dar, ulterior acestei Legi nr.15/1994, a apărut Ordonanța nr.70/1994, care în articolul final, nr.41, abrogă un lung șir de scutiri de impozit și câteva taxe suplimentare, precum și orice alte dispoziții contrare. În cuprinsul Ordonanței nr.70/1994, la art.6 alin.2 se prevede: “Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:…b) amortizarea peste limitele prevăzute de prezenta Ordonanță“, iar la art.7 se stipulează: “…amortizarea aferntă mijloacelor fixe ale contribuabililor este deductibilă“.

Deci s-a dorit ca Ordonanța nr.70/1994 să introducă ordine și transparență în sistemul fiscal, astfel încât un singur act juridic să prevadă totul despre impozitul pe profit.

Includerea unor reglementări de natură fiscală într-un document de altă natură este anormală.

Este adevărat că, formal privind, în articolul 10 al Ordonanței nr.70/1994 apare un lucru interesant: “Cheltuielile aferente veniturilor se stabilesc prin instrucțiunile prevăzute la art.33”, iar în aceste instrucțiuni se reintroduce o trimitere la prevederile Legii nr.15/1994. Această trimitere este generală; ea nu detaliază pasajul privind corelarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe, implicit abrogat prin Ordonanța nr.70/1994.

Deci, temeiul legal al limitării includerii în costuri a amortizărilor, numai “în corelare cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe” este foarte incert.

Din punct de vedere economic, dacă în cazul agenților economici cu capital majoritar de stat problema este discutabilă, agenții economici privați realizează fie prin aport de capital, fie prin profit reinvestit, deci pentru care s-a plătit deja impozit pe profit. Este normal ca agenților economici privați să li se asigure recuperarea integrală a investițiilor pe calea amortizării repartizate asupra producției realizate, fie că utilizarea mijloacelor fixe este în 1 sau 3 schimburi, fie că sunt numai 2 ore pe lună. A limita incluerea cheltuielilor cu amortizarea la calculul impozitului pe profit, înseamnă o dublă impozitare, iar ca stimulent, măsura acționează în sens opus celei de reducere cu 50% a impozitului pentru investițiile din profit. De aici se deduce faptul că investirea în mijloace fixe este eronată pentru că vom strica raportul dintre veniturile de exploatare și valoarea mijloacelor fixe.

Problemele apar în continuare. Dacă art.18 din Legea nr.15/1994 prevedea: “în corelație cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe din patrimoniu” Ordinul Ministrului Finanțelor nr.746/1994, pentru aplicarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994, vorbește despre “gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază“, deci altceva decât în textul de lege.

Problema fiscalității suplimentare legate de “gradul de utilizare” a mijloacelor fixe de bază îi preocupă foarte mult pe autorii de norme, încât ea este reluată de 3 ori pe parcursul Normelor aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.746/1994 în art.12, art.22 și art.25.

Ca atare, în normele la care ne referim acum, mijloacele fixe de bază ocupă mult spațiu din Monitorul Oficial pentru a specifica, pentru fiecare ramură și activitate, care sunt codurile grupelor de mijloace fixe considerate a fi de bază, iar agenții economici vor trebui să refacă, pentru anul înființării suma valorilor mijloacelor fixe numai a celor de bază. Deci,trebuie luată valoarea de atunci a fiecărui mijloc fix, văzut dacă este considerat acum de bază sau nu, și făcute adunările care trebuie.

Formula pentru gradul de utilizare a mijloacelor fixe nu definește nici un fel de grad de utilizare, ci cu totul altceva, și anume “dinamica productivității valorice a mijloacelor fixe”.

Într-adevăr, formula din Norme este:

Em, 1998

U (%) = ––––––––- x K x Ipr

Em, an de înființare

unde K și Ipr sunt coeficienți legați de inflație și reevaluări, iar

venituri din exploatare

Em = ––––––––––––––––––––

valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de bază

existente la sfârșitul anului

Ca formă apare faptul că într-un document oficial, emis de două instituții de înalt profesionalism, se pot înscrie definiții neprofesionaliste, formule care definesc altceva decât conceptul care pretinde că îl definește și îl calculează.

Ca fond apare faptul că situația fiscalității actuale a fiecărui agent economic este foarte bine pusă în relație cu productivitatea mijloacelor fixe din anul de înființare, în condițiile în care:

-agenții economici cu capital de stat sunt supuși procesului de restructurare;

-agenții economici cu capital privat, înființați din 1990 încoace, în mod normal au început cu comerț, dezvoltând ulterior producția; deci vor purta veșnic stigmatul fiscal al unei dinamici dezavantajoase a productivității mijloacelor fixe față de cea din anul înființării în baza formulei din Norme.

În concluzie:

-să fie reflectate litera și spiritul legilor, iar normele și instrucțiunile să nu inventeze altceva;

-sistemul de stimulare financiară este foarte important, dar el să fie soluționat unitar, cum s-a menționat prin Ordonanța nr.70/1994;

-nu toate normele anterioare mai sunt valabile și astăzi;

-trebuie văzut impactul în condițiile actuale ale tranziție, după caz, separat pentru unitățile înființate pe baza Legii nr. 15/1994, constituind societățile cu capital majoritar de stat, aflate în curs de privatizare, și separat pentru unitățile private nou înființate după 1990;

-trebuie văzut ce fenomene sunt măsurabile contabil și cât de relevant este ceea ce există în contabilitate.

4.2. METODE DE EVALUARE ȘI REEVALUARE

A MIJLOACELOR FIXE

EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Corespunzător celor 4 momente în care se realizează evaluarea imobilizărilor, respectiv la data intrării în patrimoniu, la inventar, la închiderea exercițiului și la ieșirea din patrimoniu:

1. Valoarea de intrare în patrimoniu;

2. Valoarea de inventar;

3. Valoarea la închiderea exercițiului (valoarea bilanțieră);

4. Valoarea la ieșirea din patrirmoniu a imobilizărilor.

1. VALOAREA DE INTRARE ÎN PATRIMONIU

Valoarea de intrare denumită și valoare contabilă este reprezentată de:

a) Costul de achiziție al imobilizărilor achiziționate cu titlu oneros format din prețul de cumpărare, taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport și alte cheluitieli necesare pentru punerea în stare de funcționare a imobilizărilor.

b) Costul de producție pentru irnobilizările construite sau produse de întreprindere, format din costul de achiziție al materilor prime și materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție și cota cheltuielilor indirecte legate în mod “raționaI” de fabricația imobilizăriIor.

În practica contabilă din alte țări, utilizată și în țara noastră se întâlnește situația când costul de producție al unei imobilizări poate să includă și cheltuieli financiare cu condiția ca aceste cheltuieli să reprezinte dobânzi aferente împrumutului pentru finanțarea investiției și să vizeze perioada de execuție a acesteia.

c) Valoarea de utilitate a imobilizărilor aduse ca aport, obținute cu titlu gratuit sau prin donație, stabilită în funcție de prețul pieței, utilitate prin comparație cu valoarea unor imobilizări cu caracteristici tehnice similare.

2. VALOAREA DE INVENTAR

Evaluarea imobilizărilor cu ocazia inventarierii se face Ia valoarea actuală sau valoarea de utilitate a fiecărei imobilizări, denumită și valoare de inventar stabilită în funcție de utilitatea bunului și prețul pietei.

Pentru imobilizările corporale amortizabile, valoarea reținută la inventar trebuie să țină cont de amortizarea calculată în sensul deducerii acesteia, valoarea de inventar fiind dată de valoarea netă contabilă rezultând din planul de amortizare, exceptând și situația în care valoarea actuală este considerată inferioară valorii nete contabile.

Evaluarea imobilizărilor corporale la inventar se face individual pentru fiecare obiect de evidență contabilă. Nu sunt admise compensăriIe intre minusurile și plusurile de valoare aferente obiectelor aparținând aceleiași categorii (excepție fac compensăriIe între minusurile și plusurile imobilizărilor financiare).

Evaluarea imobilizărilor corporale la inventar, în vederea determinări valorii lor actuale, se face ținând cont și de situația întreprinderi din acel moment, care de regulă constă în aplicarea principiului continuitățli activității. În caz contrar trebuie să se aibă în vedere valoarea lichidativă a intreprinderii.

Conform acestui principiu, continititatea activității este o ipoteză care conduce la evaluarea bunurilor in funcție de utilitatea lor. Aceasta presupune că dimensiunea activităților în intreprinderi se va menține fără o reducere sensibila intr-un viitor apropiat.

Acțiunea principiului continuității activitatii are loc Ia închiderea exercițiului cu ocazia inventarierii, înainte de intocmirea documentelor contabile de sinteză.

Potrivit Normelor aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2388 /15 dec 1995, inventarierea anuală a imobilizărilor se face de regulă cu ocazia încheierii exercițiului financiar avându-se în vedere și specificul activității întreprinderilor.

În cazul agenților economici cu activitate complexă, bunurile materiale pot fi inventariate și înaintea datei de 31 decembrie, cu condiția asigurării valorificării și cuprinderii rezultatelor intreprinderi în bilanțul contabil întocmit pentru anul respectiv.

Trebuie cuprinse în cadrul inventarierii anuale, toate bunurile materiale și valorile bănești existente în patrimoniul regiilor autonome societăților comerciale, instituțiilor publice, asociațiilor și celorlalte persoane fizice care au calitatea de comerciant, precum și bunurile deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane fizice sau juridice (mijloace fizice primite cu chirie, valoarea materialelor primite în custodie, etc). Bunurile, proprietate publică date în administrația regiilor autonome se inventariază și se evidențiază în mod distinct în patrimoniul acestora.

Potrivit art. 11, alin.3 din Legea Contabilității și punctul 7 din Normele M.F nr. 2388 /15 decembrie 1995 răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine:

– administratorului

– ordonatorului de credite;

– altei persoane care are obligația gestionării patriimoniului

Comisia de inventariere

Acțiunea de inventariere se desfașoară pe baza deciziei scrise, emisa de conducerea societății ordonatorului de credite, în care se arată:

-componența comisiei;

-modul de organizare și efectuare a inventarieri;

-gestiunile supuse inventarierii repartizate pe membrii comisiei;

-termenele de începere și terminare a inventarului.

Inventarierea patrimoniuIui se efectuează de comisii de inventariere formate din cel puțin 2 persoane numite prin decizie scrisă a persoanelor autorizate.

Noile norme vin cu reglementări proaspete:

– la unitățile mici, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană. Pentru a nu se crea confuzii norma juridică precizează că prin unitati mici Ia care inventarierea se poate de o singură persoană se înțelege:

– persoanele fizice care au calitatea de comerciant;

– societățile comerciale al căror număr de salariați este de până Ia 2 persoane iar valorile materiale inventarate nu depășesc plafonuI stabilit de administratorii unitații.

Reușita acțiuni de inventariere depinde în mod condiționat de priceperea personalului folosit.

Norma legală precizează că pentru buna desfășurare a operațiunilor de inventariere, în comisie vor fi numite persoane cu pregătire economică și tehnică corespunzătoare, persoane cu cunoștințe profesionale necesare pentru a asigura evaluarea patrimoniului potrivit Art 19 din Legea Contabilității nr. 82 din 1991.

Normele 2388/15 decembrie 1995 precizează că inventarierea patrimoniului se efectuează atât prin salariații proprii cât și pe baza de contracte de prestări servicii încheiate cu diferite persoane fizice sau juridice.

Legiuitorul are în vedere importanța activității de inventariere astfel încât pentru efectuarea acesteia în termen și în mod corespunzător, unitatea poate introduce în comisia de inventariere și persoane din afara unității angajate pe bază de contracte de prestări servicii pe perioade de timp determinate.

Din comisia de inventariere nu pot face parte:

-gestionarii depozitelor supuse inventarierii;

-contabilii care țin evidența gestiunii respective cu excepția unităților mici prevăzute în norme.

Membrii comisiei de inventariere raspund disciplinar, material, contravențional sau penal în caz de neefectuare, în condițiile Iegii, a inventarieri bunurilor patrimoniale.

3. EVALUAREA LA ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI

(VALOAREA BILANȚIERĂ)

La închiderea exercițiului, valoarea de intrare (valoarea contabilă) a imobilizărilor corporaIe se compară cu valoarea de utilitate (valoarea actuală) stabilită cu ocazia inventarierii.

În urma acestei comparații rezultă 2 situații:

-constatarea unor plusuri de valoare între valoarea de inventar și valoarea de intrare, care în aplicarea principiului prudenței, nu se înregistrează în contabilitate;

-constatarea unor minusuri de valoare între valoarea de inventar și valoarea de intrare a imobilizărilor corporale care se inregistrează în contabilitate sub forma amortizării când deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion atunci când deprecierea este reversibiIă.

Imobilizările corporale rămân înregistrate în contabiIitatea curenta Ia valoarea lor de intrare iar în bilanțul contabil sunt înregistrate Ia valoarea netă contabilă, aceasta fiind diminuată cu mărimea amortizării sau provizioanelor constituite.

Planul de amortizare pentru imobilizare cororaIă poate fi întocmit atunci când sunt cunoscute următoarele elemente:

1.valoarea contabilă a imobilizări corporale (valoarea de intrare)

2.durata de viață a imobilizării corporale

3.metoda de amortizare aplicată.

1.Valoarea contabilă a imobilizării corporaIe este reprezentată de costul de achiziție, costul de producție sau valoarea de utilitate. Deci amortizarea se calculează plecând de Ia costul istoric al imoblizări supuse amortizării.

Această practică este întâlnită în cele mai multe țări însă în unele țări ca Beigia, S.U.A., Marea Britanie, acolo unde regulile de stabilire a bilanțului contabil sunt total independente de cele pentru întocmirea bilanțului fiscal.

Anuitatea amortizării contabile poate fi calculată și pe baza valorii de reânlocuire a imobilizării dar aceasta se ia în considerare numai Ia întocmirea bilanțului contabil.

2.Durata de viață a imobilizărilor corporale supuse amortizării este determinată în mod diferit de la țară la țară.

Sunt țări unde organismele publice stabilesc durata de viață, propunând valoarea de utilizare cu titlu indicativ urmând ca intreprinderea să stabilească o denumire de utilizare ținând cont de aceste limite și condițiile ei concrete (exemplu Franța).

În unele țări ca S.U.A. sunt fixate durate de utilizare reglementate (unde sunt fixate durate legale de amortizare inferioare duratei de utilizare a bunurilor amortizabile) sau Japonia (unde administrația a fixat într-o manieră imperativă duratele fiscale de amortizare).

3.Metoda de amortizare aplicată

Metodele de amortizare aplicate pot fi:

– metoda de amortizare lineară;

– metoda de amortizare degresiv/fiscală,

– metoda de amortizare SOFTY (Sum of the years digits)

– metoda de amortizare progresivă

-metoda de amortizare derogatorie

Deprecieirile cu caracter revesibil și temporar al imobilizărilor cu ocazia inventarieri determină constituirea la închiderea exercițiului a provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor.

Aceste deprecieri sunt caracteristice imobilizărilor neamortizabile (terenuri, fond comercial etc.). Pot fi întâlnite si provizioane pentru deprecierea imobilizarilor amortizabile.

Provizioanele de acest gen se constituie pe seama cheltuielilor și se înscriu în activul bilanțului contabil ca elemente substractive (corectează în minus valoarea contabilă a imobilizări).

La finele fiecărui exercițiu financiar sau la ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor pentru care s-au constituit provizioane pentru depreciere se procedează la:

– suplimentarea provizionului (când deprecierea constatată este superioară provizionului constititit);

– diminuarea provizionului (când deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit, diferența este înregistrată Ia venituri);

– anularea provizionului, atunci când devine făra obiect ca urmare a ieșirii bunurilor din patrimoniu prin înregistrarea acestora Ia venituri.

4. EVALUAREA LA IEȘIREA DIN PATRIMONIU

Ieșirea unei mobililizări din patrimoniu se datorează mai multor cauze si anume:

-scoaterea din folosiniță Ia expirarea duratei de utilizare sau înainte de termen;

-constatare de minus în gestiune Ia inventariere:

-scoaterea din folosință în cazul unor situații de forță majoră (cataclisme naturale, incendii etc.)

-vânzarea imobilizării

– cedarea cu titlu gratuit sub forma unor donații sau subvenții;

-alte cauze ce determină ieșirea din patromoniu a imobilizărilor.

Ca regulă, imobilizările sunt evidențiate la ieșirea din patromoniu la valoarea lor de intrare respectiv la valoarea contabilă.

În cazul ieșirii prin vânzare, creanța asupra terțului este inregistrată la preț de vânzare.

Valoarea neamortizată a unui bun cedat generează o cheltuială excepțională privind operțiunile de capital.

În cazul ieșiriIor de imobilizări amortizabile se calculează amortizarea și pentru perioada scursă întreînceputul exercițiului financiar și data efectivă când are loc constatarea ieșirii din acel exercițiu financiar.

II. REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Prin reevaluarea mijloacelor fixe se înțelege operațiunea de stabilire a valori actuale a fiecărui mijloc fix existent în patrimoniu unității. Valoarea actuală a mijlocului fix se stabilește de regulă avându-se în vedere:

– valoarea de intrare din contabilitate unității patrimoniale;

– utilitatea și prețui pieței.

-gradul de uzură estimat a mijioctiliti fix Ia data reevaluări.

În situația în care pentru unele mijloace fixe nu există prețuri de piață acestea se determină având în vedere data fabricației, parametri tehnico-funcționali principali ai mijlocului fix supus reevaluării, utilizând următoarele metode:

a) metoda identificării, care constă în stabilirea identiății mijioculiti fix pentru care se determină valoarea de inlocuire, cu un mijloc fix care are preț;

b)metoda asimiIării, care constă în compararea mijlocului fix ce se reevaluează cu unul din “fonduri” fixe cu preț de producție sau de Iivrare care are parametrii esențiali foarte apropiați ca mărimi;

c)metoda corelării, care se aplică în situațiile când se iau ca baza de calcul unul sau mai multe mijloace fixe asemanătoare constructivi și ca destinație cu mijlocul fix care se reevaluează și Ia care mărimea parametrilor diferă esențiaI față de utilajul existent pe teren cu mai mult de 5%, fără însă ca diferența între mărimea parametrilor tehnico-funcționali să fie exagerată;

d) metoda indicilor de actualizare a prețurilor, care se aplică sub formă de execuție, în situația în care reevaluarea miijlocului fix nu poate fi efectuată prin metodele anterioare.

Gradul de uzură fizică estimat se determina luând în considerare durata de serviciu consumata și durata de serviciu rămasă (se determină în % prin DSC /DSR).

Durata de serviciu consmată = perioada în ani de Ia data puneri în funcțiune până Ia data reevaluării.

Durata de serviciu rămasă = perioada exprimată în ani, cât mijlocul fix mai poate funcționa până Ia scoaterea efectiva din funcțiune ca urmare a uzuri, ținând seama de starea concretă a miijlocului fix în momentul inventarieri.

Durata de serviciu estimată rezultă din insumarea duratei de serviciu consumat cu durata de serviciu rămasă.

Plusvaloarea care rezultă din reevaluare se reflectă în structurile de PASIV ca un element patrimonial distinct în cadrul capitalurilor proprii denumit “Diferențe din reevaluare".

Diferențele din reevaluarea mijloacelor fixe se contabilizează în funcție, valoarea rămasă actualizată sau valoarea brută actualizată".

Dacă este adoptată valoarea rămasa actualizată tipurile de
înregistrări care intervin sunt:

a) anularea amortizări actualizată pentru a aduce valoarea brută contabilă de intrare la niveiui valorii nete contabile (valori rămase de amortizare),

281 = 212

amortizări privind mijlloace fixe

imobiliz. corp.

b) înregistrarea diferențelor din reevaluare caiculate pe baza relației valoarea rămasă actualizată – valoarea rămasă. înainte de actualizare,

212 = 105

mijloace fixe diferențe de reevaluare

În situația în care este reținută varianta valorii brute actualizate, pentru diferența din reevaluare rezultată se face numai înregistrarea,

212 = 105

rnijloace fixe diferențe din reevaluare

Diferența din reevaluare se calculează în funcție de valoarea rămasa actualizata și valoarea rămasa înainte de actualizare. Procedând astfel se previne preluarea la rezultate a creșterii amortismentelor anterioare datei de reevaluare.

Revalorizările sau devalorizările ulterioare se calculează pe baza noii valori rezultată din reevaluare ca efectuată.

Diferența din reevaluare își propagă efectul asupra rezultatelor pe măsura relizării bunurilor reevaluate, respectiv amortizarea imobilizăriIor corporale care inclizând și diferența din reevaluare vor spori în mod indirect cheltuielile, consumarea sa sau vânzarea bunurilor reevaluate.

Cu ocazia propagări indirecte asupra rezultateIor, plusvaloarea din reevaluare se transformă, după caz, în capitalul social sau se majorează rezervele.

Această transformare confirmă efectul direct al reevaluării asupra creșterii valorii efective a patrimoniului unui agent.

Reducerile de valoare asupra imobilizărilor corporale au ca efect majorarea cheltuielilor cu caracter excepțional.

O metodă specifică propune Ministerul Finanțelor din România în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 983/1998 pentru reevaluarea imobilizărilor corporale și modificarea capitalului social.

În acest sens pentru evidențierea distinctă a diferențelor rezultate în urma reevaluării se utilizează conturile:

Pentru evidențierea distinctă în contabilitatea agenților economici a diferențelor rezultate în urma reevaluării, în Planul de conturi general se introduc următoarele conturi: 105.01 diferențe din reevaluarea terenurilor;

105.03 diferențe din reevaluarea clădirilor;

105.04 diferențe din reevaluarea construcțiilor speciale;

105.05 diferențe din reevaluarea imobilizărilor corporale în curs privind clădirile și construcțiile speciale;

2111.11 diferențe din reevaluarea terenurilor;

2121.1 diferențe din reevaluarea clădirilor;

2122.1 diferențe din reevaluarea construcțiilor speciale;

231.1 diferențe din reevaluarea imobilizărilor corporale în curs de natura clădirilor și construcțiilor speciale.

Tipurile de înregistrări propuse sunt:

înregistrarea diferențelor din reevaluarea terenurilor (coloana nr. 16 din anexa nr. 1)

2111.1=105.01

înregistrarea diferențelor din reevaluarea clădirilor și construcțiilor speciale (col. 16 din anexa nr. 1)

2121.1=105.03,

2122.1=105.04

înregistrarea diferențelor din reevaluarea imobilizărilor corporale în curs de natura clădirilor și construcțiilor speciale (col. 16 din anexa nr. 1) 231.1=105.05

înregistrarea diferenței dintre amortizarea actualizată și cea înregistrată până la data reevaluării (col. 12 din anexa nr. 1)

105/analitic distinct=281 analitic distinct – din col. 12 (amortizare actualizată-amortizare înregistrată)

înregistrarea amortizării aferente gradului de neutilizare (col. 4 din anexa nr. 1)

105/analitic distinct=281/analitic distinct – din col. 4 (amortizare aferentă gradului de neutilizare)

și concomitent

credit cont 8045 cu amortizarea înscrisă în col. 4 din anexa nr. 1

la începutul anului 1999 conturile 2111.1 “diferențe din reevaluarea terenurilor”, 2121. 1 “diferențe din reevaluarea clădirilor”, 2122.1 “diferențe din reevaluarea construcțiilor speciale” și 231.1 “diferențe din reevaluarea imobilizărilor corporale în curs de natura clădirilor și construcțiilor speciale se vor închide prin debitul conturilor corespunzătoare de imobilizări corporale, respectiv de imobilizări corporale în curs, după caz, din Planul de conturi general în vigoare.

CAPITOLUL V. CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI DE GESTIUNE A INTRĂRILOR DE IMOBILIZĂRI CORPORALE OBȚINUTE DIN

PRODUCȚIE PROPRIE

Înregistrarea efectuată pe baza bonului de predare și a procesului-verbal de recepție corespunzător pentru costul de producție:

2l = 72
"imobilizări corporale" "venituri din producția de imobilizări"

Cheltuielile efectuate cu producția de active imobilizate se contabilizează cu ajutorul conturilor din clasa 6 " Conturile de cheltuieli" pe măsura angajării lor. La încheierea exercițiului financiar, cheltuielile sunt decontate asupra contului de rezultat.

Din punct de vedere fiscal, producția de imobilizări constituie o livrare a întreprinderii pentru sine și , în principiu, este pasibilă de T.V.A. Exigibilitatea și deductibilitatea T.V.A. se înregistrează cu ocazia primei utilizări a bunului.

În Normele privind aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 se arată că sunt asimilate cu livrările de bunuri și servicii, preluarea de către agentul serviciului a unor bunuri pentru care s-a exercitat dreptul de deducere , în vederea folosirii sub orice formă în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.

Înregistrarea T.V.A. exigibilă și deductibilă se face prin formula contabilă:

4426 = 4427
"T. V.A. deductibilă" "T. V.A. colectată"

T.V.A. poate fi deductibilă 100% sau , într-o anumită proporție, de exemplu 60%. Partea nedeductibilă se include în costul activului imobilizat, fiind înregistrată,

212 = 4426
"imobilizări corporale" "T. V.A. deductibilă"

EXEMPLU PRACTIC

Se finalizează lucrarea de construcție a unui nou depozit de produse finite, lucrare executată în regie proprie , al cărui cost efectiv este de 3000000 lei, din care 1000000 lei reprezintă cheltuieli ale perioadei curente :

a) recepționarea depozitului construit

2121 = % 3000000 lei

2000000 lei

b) diminuarea fondului de dezvoltare cu suma reprezentând costul efectiv al lucrării de investiție, știind că finanțarea s-a realizat din amortizare

111 = 119 3000000 lei

c) înregistrare T.V.A. al costului efectiv al depozitului obținut în regie proprie

4426 = 4427 540000 lei

Se utilizează următoarele conturi privind contabilitatea de gestiune și calculația costurilor:

GRUPA 90 contul901"decontări interne privind cheltuielile”
contul902"decontări interne privind producția obținută"
contul 903"decontări interne privind diferențele de preț"

GRUPA 91 contul921”cheltuielile activității de bază"
contul922"cheltuielile activității auxiliare"
contul 923 "cheltuielile indirecte de producție”
contul 924 "cheltuielile generale de administrație"
contul 925 "cheltuielile de desfacere "

GRUPA 93 contul 931 “costul producției obținute"

contul 932 "costul producției în curs de execuție "

unde :

GRUPA 90 DECONTĂRI lNTERNE

GRUPA 91 CONTURI DE CALCULATIE

GRUPA 93 COSTUL PRODUCTIEI

Se utilizează următoarele conturi privind contabilitatea financiară:

GRUPA 60 contul 600 "cheltuieli cu materiile prime "

contul 605 " cheltuieli privind energia și apa"

contul 605 "cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări”

contul 606 "cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații"

contul 635 "cheltuieli cu alte impozite , taxe și vărsăminte asimilate"

contul 641 "cheltuieli cu remunerațiile personalului"

contul 6451 " cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale"

contul 6452 "cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj "

contul 666 "cheltuieli privind dobânzile" contul 681 “cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele"

GRUPA 44 contul 4426 " T.V.A. deductibilă"

GRUPA 34 contul 345" produse finite"

contul 346 "produse reziduale" contul 348 "diferențe de preț la produse”

GRUPA 71 contul 711 “venituri din producția stocată"

GRUPA 70 contul 704 “venituri din lucrări executate și servicii prestate"

GRUPA 60 – CHELTUIELI CU MATERII PRIME, MATERIALE ȘI MĂRFURI

GRUPA 44 – BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ȘI CONTUR.I ASIMLATE

GRUPA 34 – PRODUSE

GRUPA 71 – VENITURI DIN PRODUCȚIA STOCATĂ

GRUPA 70 – VENITURI DIN VÂN7ĂRI DE PRODUSE, MĂRFURI SERVICII PRESTATE ȘI DIN ALTE ACTIVITĂȚl

În cadrul societății există: 2 secții principale (O1 și O2)

1 secție auxiliară (S3) cu :atelier mecano – energetic

garaj+service

1 sector administrativ unde :

O1 = hală de producție

02 = hală de montaj,

Se înregistrează în contabilitate următoarele cheltuieli :

1. CHELTUIELI CU MATERIILE PRIME: 4.200.000 LEI DIN CARE:

pentru una secție principală avem un procent de 60% din totalul cheltuielilor

– pentru una secție auxiliară avem un procent de 12%

– pentru secție administrativ avem un procent de 28%

În urma calcului efectuat rezultă:

Ol–––- 1.470.000 lei

O2– ––-1.050.000 lei

S3–––- 1.176.000 lei

2. CHELTUIELI CU SALARIILE DIRECTE: 23.000.000 LEI DIN CARE :

– cheltuieli cu manopera directă :

O1–––-10.000.000 lei

O2–––-13.000.000 lei

contribuția asigurări sociale (C.A.S. = 25%): 5.750.000 LEI

O1–––––-2. 500.000 lei

O2–––––-3.250.000 lei

– fondul de șomaj (F.S.=5%): 1.150.000 LEI

O1–––––-500.000 lei

O2–––––-650.000 lei

3. CHELTUIELl CU SALARIILE INDIRECTE: 31.000.000 LEI DlN CARE:

– cheltuieli cu salariile sectorului auxiliar : 5.000.000 lei din care :

C.A.S. (25%) =1.250.000 lei

F.S. (5%- )= -250.000 lei

– cheltuieli cu salariile indirecte: 8.000.000 lei din care:

O1–––––8.000.000 lei

Pentru secția principală S1 cu totalul de 8.000.000 lei avem:

C.A.S. (25%) = 2.000.000. lei

F.S. (5% ) = 400.000 lei

– cheltuielile cu salariile sectorului administrativ: 18.000.000 lei din care:

C.A.S. (25%) = 4.500.000 lei

F.S (5%) = 900.000 lei

4. CHELTUIELI CU AMORTIZAREA LUNARĂ: 1.350.000 LEI DIN CARE:

pentru sectorul de bază (O1+O2): 900.000 lei

pentru sectorul auxiliar (S3): 240.000 lei

pentru sectorul administrativ: 210.000 lei

5. CHELTUIELI CU DOBÂNZI AFERENTE SECTOR ADMINISTRATIV

pentru sectorul administrativ : 500.000 lei

6. CHELTUIELI CU PRESTAȚII TERȚI: 1.794.000 LEI DIN CARE:

-consum de energie electrică: 1.140.000 lei

-cheltuieli cu poșta și telefon: 654.000 lei

Pentru secția principală O1 avem un procent de 30%

Pentru secția principală O2 avem un procent de 15%

Pentru secția auxiliară S3 avem un procent de 30%

Pentru sectorul administrativ avem un procent de 25%

Pentru consumul de energie electrică în total de 1.140.000 lei avem:

– pentru O1 avem: 1. 140.000 x 30% = 342.000 lei

– pentru O2 avem: 1.140.000 x 15% = 171.000 lei

– pentru S3 avem: 1.140.000 x 30% = 342.000 lei

-pentru sector administrativ avem: 1.140.000 x ?5% = 285.000 lei

Pentru cheltuielile cu poșta și telefonul în total de 654.000 lei avem:

-pentru O1 avem: 654.000 x 30% = 196.200 lei

-pentru O2 avem: 654.000 x 15% = 98.100 lei

-pentru S3 avem: 654.000 x 30% = 196.200 lei

-pentru sector administrativ avem: 654.000 x 25% = 163.500 lei

7. CHIELTUIELI CU DEPLASĂRI: 2.500.000 LEI DIN CARE:

-pentru sectorul administrativ avem: 2.500.000 lei

8. CHELTUIELI CU FONDUL DE RISC ȘI ACCIDENTE: 100.000 LEI,

DIN CARE:

– pentru sectorul administrativ avem: 100.000 lei

Următoarea problemă care se ridică este cea a investițiilor în curs, al căror proces continuă în exercițiul următor. Lucrările executate în cursul exercițiului recepționate la închiderea exercițiului, arată că investiția să fie terminată, sunt înregistrate prin formula:

23 = %

722

imobilizări în curs venituri din producția de

imobilizări (dacă sunt executate în regie)

404

furnizori de imobilizări

(dacă sunt executate de terți)

Înregistrarea se efectuează în exercițiul următor pentru continuarea procesului investițional.

La recepția investițiilor terminate și trecute în categoria imobilizărilor corporale puse în funcțiune se face înregistrarea:

21 "imobilizări corporale" = 23" imobilizări în curs"

și

4426 = 4427

"T.V.A. deductibilă" "T.V.A. colectată"

Se reține și înregistrarea:

21 = 23

"imobilizări corporale" "imobilizări în curs"

(pentru lucrările executate în exercițiile anterioare)

722

"venituri din producția de

imobilizări”"

sau . 404

(pentru lucrările executate în exercițiul

curent când s-a terminat investiția)

Probabilitatea de a stabili cu exactitate de la început în ce măsură se termină și pune în funcțiune obiectivul de investiții până la închiderea exercițiului nu se validează în toate cazurile.

Folosirea conturilor din grupa 23 "imobilizări în curs" răspunde la cerința , înainte ca imobilizarea să fie terminată și pusă în funcțiune , nici o amortizare nu este calculată în principiu". Prin folosirea conturilor de imobilizări în curs se asigură transparența informației fiind amortizarea imobilizărilor și recalcularea T.V.A. de dedus la expirarea primului an de funcționarea pentru T.V.A. aferentă mijloacelor fixe, materiilor prime, altor bunuri și servicii achiziționate înainte de punerea în funcțiune a unui obiectiv de investiții.

Se acordă o mare atenție și la investițiile executate în antrepriză, dar mai ales la utilajul care necesită montaj, al căror proces nu se termină până la încheierea exercițiului financiar.

În aceeași categorie se înscrie și înregistrarea în contabilitate a investițiilor (capacităților) puse în funcțiune, total sau parțial cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe.

Tipurile de înregistrări opozabile în acest caz sunt:

a) înregistrarea investiției (capacității) puse în funcțiune total sau parțial cărora nu li s-au întocmit formele de înregistare ca mijloace fixe.

231 = 722

"imobilizări corporale în curs, analitic "venituri din producția de "imobilizări corporale imobilizări corporale”

fără forme de înreg. la mijloace fixe"

b) amortizarea investiției fără forme de înregistrare

6811 = 281

"cheltuieli de exploatare “amortizări imobilizările priv. amortizarea priv. amortizarea imobil." corporale, analitic “amortizarea imobilizărilor corporale fără forme de înregistrare"

c) înregistrarea investițiilor terminate și trecute în categoria mijloacelor fixe

212 = 231 "mijloace fixe" "imobilizări corporale în curs analitic "imobilizări corporale fără forme de înregistrare la mijloace

fixe"

și

281 = 281

"amortizări privind imobil. “amortizări privind imobilizărilor corporale”

corporale analitic fără

forme de înregistrare"

În caz de eșec al producției de imobilizări, operația de constatare este reflectată prin:

681 = 23

“cheltuieli de exploatare “imobilizări în curs”

cu amortizările și

provizioanele"

Se transferă la cheltuielile excepționale

687 = 758

“cheltuieli excepționale “alte venituri din exploatare”

privind amortizările și provizioane”

CAPITOLUL VI. CONTABILITATEA FINANCIARĂ A INTRĂRILOR, IEȘIRILOR, AMORTIZĂRILOR ȘI PROVIZIOANELOR DE IMOBILIZĂRI CORPORALE

1.Intrarea mijloacelor fixe în unitate pe următoarele căi:

aportul întreprinzătorului individual

212 “mijloace fixe” = 108 “contul întreprinzătorului individual”-valoare aport

+A +P întreprinzător

de la asociați prin aport la capitalul social subscris

212 “mijloace fixe” = 456 “decontări cu asociații privind capitalul”-valoare

+A +P aport asociați

aportul la capitalul social, reprezentând dreptul de folosință a imobilizărilor corporale.

În contractele de societate, este prevăzut aportul la capitalul social a dreptului de folosință a imobilizărilor corporale pentru o anumită periaodă de timp (secții de producție, spații comerciale).În intervalul de timp respectiv, imobilizările corporale rămân evidențiate în contabilitatea societății care a cedat dreptul de folosință în conturile 2111 “Terenuri” și 212 “Mijloace fixe”. În această situație, amortizarea imobilizărilor corporale, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozitul pe terenuri și impozitul pe clădiri se calculează, se varsă și se înregistrează în cheltuielile de exploatare ale unității care a dat dreptul de folosință a imobilizărilor corporale.

Unitatea nu facturează și nu încasează chirie pentru imobilizările corporale pentru care s-a dat ca aport dreptul de folosință.

În contabilitate, dreptul de folosință asupra imobilizărilor corporale, dat ca aport la capitalul social, se evidențiază astfel:

la unitatea care a acordat ca aport dreptul de folosință al imobilizărilor corporale:

261 “titluri de participare” = 118 “alte fonduri” –valoarea preconizată în

contractul de societate

la unitatea la care s-a adus aport dreptul de folosință al imobilizărilor corporale:

456 “decontări cu asociații privind capitalul” = 1011 “capital subscris nevărsat”-valoarea prevăzută în contractul de societate

205 “concesiuni, brevete și = 456 “decontări cu asociații –val. prevăzută în

privind capitalul” contractul de societate

alte drepturi și valori similare”

1011 = 1012 -valoarea prevăzută în contractul de societate

“capital subscris “capital subscris

nevărsat” vărsat”

Imobilizările corporale reprezentând aportul în natură la capitalul social al unei unități nou înființate.

Potrivit punctului 36 din Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilității nr.82/1991 a cărei aplicare de la 1 ianuarie 1994, a fost aprobată prin H.G.nr. 704/1993, capitalul social este egal cu valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale, respectiv cu valoarea aportului în natură sau în numerar.

La art.18 din Legea nr.31/1990, se prevede că aportul în natură se evaluează de către experți.

În contabilitatea agenților economici, imobilizările corporale care fac obiectul participării în natură la capitalul social la altă societate nou înființată, potrivit pct.24 din precizările aprobate prin Ordonanța Ministerului Finanțelor nr.33/1996, se evidențiază astfel:

d.1) la unitatea care participă cu imobilizări corporale ca aport la capitalul social:

% = 212 -valoarea de înregistrare în contabilitate

“mijloace fixe”-valoarea amortizării calculate

“amortizări privind

imobilizările corporale”

-valoarea neamortizată a mijloacelor fixe”

“cheltuieli privind

activele cedate”

261 = 7721 –valoarea titlurilor de participare obținute

“titluri de “venituri din

participare” cedarea activelor”

d.2) la unitatea care a primit imobilizări corporale ca aport la capitalul social

456 = 1011 –valoarea mijloacelor fixe “decontări cu asociații “capital subscris prevăzută în contractul de societate

privind capitalul” nevărsat”

212 = 456 -valoarea mijloacelor fixe “mijloace fixe” “decontări cu asociații prevăzută în contractul de societate

sau privind capitalul”

2111

“terenuri”

1011 = 1012 -valoarea mijloacelor fixe prevăzută

“capital subscris “capital subscris în contractul de societate

nevărsat” vărsat”

mijloace fixe achiziționate de agenții economici cu capital de stat din sumele primite de la fondul societății de stat pentru restructurarea prin investiții.

Sunt frecvente situațiile când societățile comerciale cu capital de stat primesc de la F.P.S. sume de bani pentru restructurarea prin investiții, care urmează să fie rambursate prin dividendele realizate suplimentar.

Sumele primite de la F.P.S. pentru investiții

5121 = 111 -încasare prin bancă sume pentru investiții

conturi la bănci fond de dezvoltare

în lei

+A +P

Achiziționarea mijloacelor fixe

% = 404 -suma mijloacelor fixe achiziționate

furnizori de imobilizări

mijloace fixe

+A

4426

TVA deductibilă

Plata furnizorilor de imobilizări

404 = 5121 -sume plătite furnizorilor prin bancă

furnizori de conturi la bănci în lei

imobilizări

-P -A

Evidențierea utilizării fondurilor de dezvoltare

111 = 118 -sume de bani plătite din fondul de

fond de alte fonduri dezvoltare dezvoltare

-P -A

Restituirea sumelor primite din dividendele suplimentare realizate

457 = 5121 -plata sumelor către asociați

dividende de plată conturi la bănci în lei

-P -A

mijloace fixe cu titlu gratuit și plus de inventar

La punctul 42 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991, se prevede că în categoria subvențiilor pentru investiții se cuprinde și valoarea bunurilor primite cu titlu gratuit, iar subvenția se înregistrează la venituri excepționale pe măsura amortizării bunurilor respective.

Primirea mijlocului fix

212 = 131 -achiziționare mijloc fix cu titlu

mijloace fixe subvenții pentru gratuit

investiții

+A +P

Includerea pe cheltuieli a amortizării

6811 = 281 -valoarea cheltuielilor aferente

cheltuieli de exploatare amortizări privind amortizării

privind amortizările imobiliz. corporale

+A +P

Constituirea fondului de dezvoltare

119 = 111 -valoarea privind amortizarea inclusă în

repartizări la fondul fond de dezvoltare cheltuieli

de dezvoltare

+A +P

Trecerea la venituri a sumei inclusă pe cheltuieli

131 = 7727 -cota parte a subvențiilor pentru investiția

subvenții pentru subvenții pentru investiții virată asupra rezultatului

investiții virate la venituri exercițiului

-P +P

din producția proprie și concomitent TVA aferent

212 = 722

mijloace fixe achiziționate venituri realizate din producția de imobilizări corp.

+A +P

4426 = 4427 -TVA aferent mijloacelor fixe realizate în

+A +P regie proprie

din producție proprie prin 231

212 = 231 -valoarea imobilizărilor corporale recepționate

+A -A

2.IEȘIREA MIJLOACELOR FIXE DIN UNITATE

scoaterea din folosință a mijloacelor fixe

amortizate integral (100%);

v.i. = 300000 lei; amortizare = 300000 lei

281 = 212 -valoarea mijloacelor fixe scoase din folosință

-P -A

amortizate parțial

v.i. = 400000 lei; amortizare = 350000 lei; val. neamortizată = 50000 lei

% = 212 400000

281 -A 350000

-P

6721 50000

+A

restituirea mijloacelor fixe

către întreprinzătorul individual

108 = 212 -valoarea mijloacelor fixe retrase de întreprinzător

-P -A

către asociați

456 = 212 -valoarea mijl. fixe achiziționate ca aport al asociaților

+A -A la capitalul social

vânzarea unor mijloace fixe, care este identică în toate cazurile prin formula…

( indiferent de prețul negociat )

461 = % -preț de vânzare al elementelor de activ cedate

+A 7721

+P

4427

+P

după care urmează scăderea din gestiune , după caz:

a celor amortizate integral

v.i. = 1000000 lei, preț negociabil = 1000000 lei

281 = 212 1000000

-P -A

a celor neamortizate integral

v.i. = 1000000 lei, preț negociabil = 800000 lei, val. neamortizată = 200000 lei

% = 212 1000000

281 -A 800000

-P

200000

+A

Observație: Înregistrările de la punctul d) se efectuează pe baza v.i. și a amortizării înregistrate.

Observație:

pentru amortizarea lunară înregistrată ca la pct.2, amortizarea (6811 = 281) se efectuează constituirea fondului de dezvoltare (vezi ct. 111 și ct. 119)

119 = 111

+A +P

pentru sumele realizate din valorificarea materialelor obținute din dezmembrarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune ( mai puțin cheltuielile efectuate cu casarea)

-valoarea materialelor…………….4000000 lei

-cheltuieli cu casarea……………..1000000 lei

-diferența………………………………3000000 lei

129 = 111 3000000

+A +P

idem pentru sumele încasate din vânzările mijloacelor fixe mai puțin valoarea rămasă (aplicată în cazul nostru de la pct.d)2.- 1000000 – 200000 = 800000)

129 = 111 800000

+A +P

IEȘIREA PRIN IMPUTAȚIE – %

imputarea unui mijloc fix

v.i. = 100000 lei, amortizat 80%. Imputarea se face la valoarea rămasă.

428 = % 23600

+A 758 20000

+P

3600

+P

concomitent, scoaterea din evidență a mijlocului fix

Observație: Imputarea se face și la alte valori, dar înregistrarea privind imputarea este ca la pct.a).

% = 212 1000000

281 -A 800000

-P

200000

+A

ieșirea mijloacelor fixe din cauza unor calamități naturale

v.i. = 400000 lei; amortizare 60%

% = 212 400000

240000

-P

160000

+A

3. AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE ȘI SCOATEREA DIN FUNCȚIUNE A ACESTORA

1). Evidențierea creșterii valorii de înregistrare a imobilizărilor corporale conform pct. 14 din Norme:

înregistrarea accesoriilor cumpărate și recepționate

301 = 404 -valoarea la prețul de înreg. a mat. consumabile

mat. consumabile furnizori de imob. achiziționate de la furnizori

321 = 401

ob. de inventar furnizori

evidențierea încorporării accesoriilor în valoarea imobilizărilor corporale

212 = 301 -valoarea accesoriilor în val. imob. corporale

mijloace fixe mat. consumabile

diminuarea fondului de dezvoltare cu valoarea accesoriilor achiziționate

111 = % -amortizarea inclusă în cheltuieli

fond de dezv. 118

alte fonduri

119

repartizări la fondul de dezv.

înregistrarea cheltuielilor efectuate pentru modernizare

6xx = %

chelt…după natură 3xxx conturi de stocuri

4xxx conturi de terți

5xxx conturi de trezorerie

încorporarea cheltuielilor efectuate cu modernizarea în valoarea imob.corporale

212 = 722 -valoarea mijloacelor fixe achiziționate

mijloace fixe venituri din producția proprie de imobilizări

diminuarea fondului de dezvoltare cu valoarea modernizării

111 = 118 -sume încasate din vânzarea mijl. fixe

fond de dezv. alte fonduri

dacă fondul de dezv. nu este acoperitor

471 = % -sume priv. chelt. înreg. în avans

chelt. înreg. în avans 118

alte fonduri

119

repartizări la fondul de dezv.

2). Evidențierea creșterii valorii de înregistrare a imobilizărilor corporale prin încorporarea în valoarea de intrare a acestora a investițiilor efectuate de concesionat, locatar sau chiriaș, conform pct. 18 din Norme:

212 = % -valoarea mijloacelor fixe cedate sau scoase din

mijloace fixe 281 funcțiune

amortiz. priv. imob. corporale

118

alte fonduri

3). Înregistrarea în contabilitate a investițiilor (capacităților) puse în funcțiune total sau parțial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe conform pct.7 și pct. 12 din Norme:

înregistrarea investiției ( capacității) puse în funcțiune

231 = 722 -val. imob. corp. în curs realizate în regie proprie

imob. corp. în curs venituri din producția de imob. corporale

ănregistrarea amortizării investiției fără formă de înregistrare

6811 = 281 -chelt. aferente amortizării imob. corporale

chelt. de expl. amortizări priv. imob. corporale fără forme de înregistrare

priv. amortiz.

imobilizărilor corporale

înregistrarea investițiilor terminate și trecute în categoria mijloacelor fixe

212 = 231 -valoarea imob. corporale recepționate

mijloace fixe imob. corporale ăn curs

și

281 = 281

amortiz. priv. imob.corp. amortiz. priv. imob. corporale

analitic “ amortizarea imob. corp. fără forme de înreg.”

4). Îînregistrarea mijloacelor fixe cu o valoare unitară cuprinsă între 500-200000 lei conform pct.33 din Norme:

evidențierea mijloacelor fixe de natura celor menșionate la alineatul precedent se face într-un cont analitic distinct, intitulat “Mijloace fixe de natura obiectelor de inventar” deschis în cadrul fiecărui cont analitic de gradul II (de la 212 la 2128).

212 = 212

mijloace fixe mijloace fixe

analitic “mijloace fixe de natura obiectelor de inventar”

înregistrarea amortizării aferente mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar

6811 = 281

chelt. de expl. priv. amortiz. priv. imob. corporale

amortiz. imobilizărilor analitic “ amortiz. mijl. fixe de natura obiectelor de

inventar”

și

119 = 111 -val. mijl. fixe executate

repartizări la fondul de fond de dezvoltare

dezvoltare

înregistrarea scoaterii din evidență a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar complet amortizate

281 = 212 -val. amortiz. imob. corporale

amortiz. imob. corp. mijloace fixe

de naturqa obiectelor de inventar

înregistrarea mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar complet amortizate, care mai sunt în folosință, trecute în categoria obiectelor de inventar.

321 = 322 -val. la preț de înreg. a ob. de inventar

obiecte de inventar uzura obiectelor de inventar

5). Înregistrarea diferenței de amortizare rezultată ca urmare a aplicării gradului de utilizare a mijloacelor fixe ( cheltuieli nedeductibile din p.d.v. fiscal)

6871 = 281 -val. amortiz. aferente imob. corp

chelt. excepț. priv. amortiz. priv. imob. corporale

amortiz. imob. analitic “amortiz. aferentă imob. corp. neutilizate”

6). Recuperarea diferenței de amortizare aferente mijloacelor fixe reevaluate înregistrate anterior în contul 471 “cheltuieli înregistrate în avans”.

6811 = 471

chelt. de expl. priv. chelt. înreg. în avans

amortiz. imob.

și

119 = 111

repartizări la fondul fond de dezvoltare

de dezvoltare

7). Înregistrarea amortizării anuale a mijloacelor fixe trecute în conservare.

6871 = 281

chelt. excepț. priv. amortiz. priv. imob. corporale

amortiz. imobilizărilor

și

119 = 111

repartizări la fondul fond de dezvoltare

de dezvoltare

8). Evidențierea scoaterii din funcțiune și a casării imobilizărilor corporale

înregistrarea cheltuielilor ocazionate de dezmembrarea mijloacelor fixe

6728 = %

alte chelt. excepț. 3xxx

priv. operațiunile conturi de stocuri

de capital 4xxx

conturi de terți

înregistrarea ansamblelor, subansamblelor, pieselor și materialelor rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe

% = 7728

3xxx alte venituri excepționale priv. operațiunile de capital

conturi de stocuri

346

produse reziduale

înregistrarea diferenței dintre veniturile obținute din dezmembrarea mijloacelor fixe și cheltuielile efectuate

6871 = 281

chelt. excepț. priv. amortiz privind imob. corporale

amortiz. imobilizărilor analitic “amortizarea recuperărilor din dezmembrare”

și

119 = 111

repartizarea la fondul fondul de dezvoltare

de dezvoltare

înregistrarea scoaterii din evidență a mijloacelor fixe neamortizate integral avându-se în vedere valoarea amortizată până la scoatrea din folosință, diferența între veniturile obținute din valorificări și cheltuielile ocazionate și diferența neanortizată ce urmează a fi recuperată într-o perioadă de 5 ani.

% = 212 -val. mijloacelor fixe cedate

mijloace fixe

amortiz. priv. imob. corp.

6721

chelt. priv. activele cedate

înregistrarea diferenței de amortizare în cazul în care Adunarea Generală a Acționarilor a stabilit recuperarea acesteia într-o perioadă de până la 5 ani

471 = 6721

chelt. înreg. în avans chelt. priv. activele cedate

înregistrarea diferenței neamortizate care se include în cheltuielile de exploatare într-o perioadă de cel mult 5 ani, fără însă a se lua în calcul profitul impozabil.

6871 = 471

chelt. excepț. priv. amortiz. imob. chelt. înregistrate în avans

și

119 = 111

repartizări la fondul de dezvoltare fondul de dezvoltare

4. PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ȘI NECORPORALE

Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor intervin, de regulă, numai în cazul structurilor neamortizabile. Ele se delimitează ca echivalent al deprecierii valorii activelor imobilizate neamortizabile.

Mărimea lor se determină în principiu pe baza relației:

Deprecierea Valoarea Valoarea

constatată = contabilă – de inventar

la inventar de intrare estimată cu ocazia

exercițiul “N” inventarierii

În cazul în care deprecierea constatată la inventar este mai mare decât soldul creditor al conturilor din grupa 29 “Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor” înainte de inventariere se face înregistrarea:

681 = 29

cheltuieli de exploatare provizioane pentru deprecierea

privind amortizările și provizioanele imobilizărilor

+A +P

687 = 787

cheltuieli excepționale privind venituri excepționale din provizioane

amoptizările și provizioanele

+A +P

Dacă deprecierea constatată la inventariere este mai mică decât soldul creditor, se face înregistrarea:

29 = 781

provizioane pentru deprecierea venituri din provizioane privind

imobilizărilor activitatea de exploatare

-P +P

29 = 787

provizioane pentru deprecierea venituri excepționale din

imobilizărilor provizioane

-P +P

Înregistrările de mai sus sunt folosite pentru diminuarea, respectiv anularea provizioanelor și virarea lor la venituri.

Contabilitatea provizioaneloe pentru deprecierea imobilizărilor se nuanțează în cazul activelor amortizabile. În principiu, pentru această structură bilanțieră nu operează provizioanele pentru deprecieri.

Amortizarea este o consecință a deprecierii ireversibile, iar provizioanele sunt un efect al deprecierii reversibile.

Totuși, așa cum se arată în Standardul de Contabilitate Internațională nr. 16 “Dacă utilitatea unui bun sau a unui grup de bunuri este definitiv modificată ca urmare a unei deteriorări sau a uzurii morale, valoarea sa actuală poate deveni inferioară valorii sale nete contabile. În aceste cazuri, valoarea netă contabilă este adusă la valoarea actuală, diferența fiind înregistrată imediat în rezultate.

O interpretare mai nuanțată se poate afla din consultarea modelului contabil francez. În acest sens se prevede că:

dacă deprecierea este ireversibilă sau judecată definitiv, se procedează la modificarea planului de amortizare, înregistrându-se un supliment de amortizare la cheltuielile excepționale;

dacă deprecierea este reversibilă sau nu este judecată definitiv se constituie un provizion pentru depreciere.

În cadrul S.C. STIROM S.A. au loc următoarele operații privind mijloacele fixe și anume intrări, amortozări, ieșiri și provizioane.

INTRĂRI DE MIJLOACE FIXE

intrare de mijloace fixe în societate de la furnizori

% = 404 30500000

25000000

5500000

intrare din producție proprie și concomitent TVA aferent

212 = 722 55000000

+A +P

4426 = 4427 12100000

+A +P

intrare din producție proprie prin 231

212 = 231 45000000

+A +P

AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

înregistrarea amortizării lunare calculată prin metoda lineară

6811 = 281 30000000

+A +P

Se constituie și un fond de dezvoltare

119 = 111 30000000

+A +P

S.C. STIROM S.A. a achiziționat un produs finit în anul 1996 la costul de achiziție de 12000000 lei . Are următoarele valori de utilitate:

-la sfârșitul exercițiului 1996: 10000000 lei

-la sfârșitul exercițiului 1997: 11000000 lei

-în anul 1998 acest produs finit este vândut la prețul de 15000000 lei.

Se constituie provizioane pe seama cheltuielilor de exploatare la finele

exercițiului 1996:

provizion necesar: 12000000 – 10000000 = 2000000 lei

6813 = 291 2000000

chelt. de expl. priv. deprecierea provizioane pentru deprecierea

imob. și provizioane imobilizărilor corporale

Ajustarea provizionului ( diminuarea) la sfârșitul anului 1997:

-provizion existent…………………………………….2000000 lei

-provizion necesar: 12000000 – 11000000 = 1000000 lei

excedent:……………………………………..1000000 lei

291 = 7813 1000000

provizioane pentru deprecierea venituri din provizioane pentru

imobilizărilor corporale deprecierea imobilizărilor

3.IEȘIREA MIJLOACELOR FIXE

scoaterea din folosință a mijloacelor fixe:

-amortizate integral (100%); v.i. = 30000000 lei

-amortizare = 30000000 lei

281 = 212 30000000 lei

-amortizate parțial, v.i. = 35000000 lei

-amortizare = 25000000 lei; valoare neamortizată = 10000000 lei

% = 212 35000000

25000000

10000000

ieșirea prin imputație a mijloacelor fixe (100%)

b.1) imputarea unui mijloc fix unde v.i. = 10000000 lei, amortizat 80%

Imputarea se face la valoarea rămasă

428 = % 2440000

2000000

4427 440000

b.2) scoaterea din evidență a mijlocului fix

% = 212 10000000

8000000

2000000

b.3) ieșirea mijlocului fix din cauza unor calamități naturale;

v.i. = 5000000 lei; amortizare 60%

% = 212 5000000

3000000

2000000

vânzarea unor mijloace fixe

461 = % 12200000

10000000

4427 2200000

materialele obținute din dezmembrarea mijloacelor fixe

300 = 7718 9000000

ALTE OPERAȚIUNI CU MIJLOACE FIXE

Încorporarea accesoriilor cumpărate și recepționate în valoarea mijloacelor fixe

212 = 301 -valoarea accesoriilor cumpărate

+A -A

2. Evidențierea creșterii valorii de înregistrare a imobilizărilor corporale prin includerea în valoarea de intrare a acestora a investițiilor efectuate de concesionari sau chiriași.

212 = % -valoarea mijloacelor fixe cedate

281

118

3. Evidențierea mijoacelor fixe de natura obiectelor de inventar într-un analitic distinct, deschis pentru fiecare cont sintetic –2121-2128, corespunzător clasificației din catalogul privind duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.

212 = 212

+A -A

4. Înregistrarea scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar.

281 = 212 -valoarea mijloacelor fixe cedate

CAPITOLUL VII. ANALIZA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Obiectivele diagnosticului financiar-patrimonial sunt deosebit de complexe.

Această complexitate decurge din varietatea de poziții ocupate de cei care-l realizează și, ca o consecință, din diversitatea de puncte de vedere, de obiective pe care și le propun respectiv de informații la care au acces.

Când problema diagnosticului e pusă din interiorul firmei (diagnostic financiar intern), aceasta are ca obiectiv detectarea unor eventuale situații de dezechilibru financiar, în scopul identificării originii și cauzelor care le-au generat și al stabilirii măsurilor de remediere.

În fundamentarea unor decizii, partenerii externi ai întreprinderii pot, de asemenea, să se bazeze pe informațiile furnizate de analiza financiară (diagnostic financiar extern).

Exemplul clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor de credite ale firmelor. Băncile urmăresc capacitatea întreprinderii de a-și achita obligațiile și acordă în acest context o atenție deosebită analizei valorii întreprinderii, a lichidității și a solvabilității acesteia.

Întreprinderile terțe folosesc diagnosticul financiar pentru fundamentarea deciziilor privind pătrunderea în capitalul altei firme sau pentru aprecierea solidității unui concurent. Într-o economie de piață, studiul activității unei firme pintr-o optică financiară este realizat și de alți parteneri.

Organele administrației centrale sau locale utilizează analiza financiară pentru cunoașterea situației întreprinderilor care solicită ajutoare. Tribunalele se sprijină, în bună măsură, pe informațiile oferite de analiza financiară pentru a evalua posibilitățile de redresare a unei întreprinderi în dificultate.

Diagnosticul financiar constituie, totodată, o componentă indispensabilă într-o expertiză sau într-o negociere vizând estimarea valorii unei întreprinderi cu ocazia privatizării, fuzionării, vânzări de active, cotației la bursă etc. Direcțiile de investigare ale analizei financiare sunt convergente cu obiectivele economice ale fiecărei firme.

Diagnosticul financiar extern se bazează pe informațiile contabile și financiare furnizate de întreprinderi potrivit reglementărilor legale în vigoare (bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și anexa), precum și pe datele furnizate de presa economică și financiară.

Suportul analizei financiare –bilanțul- constituie o sursă de informații pentru formularea diagnosticului orientat spre aprecierea condițiilor de echilibru financiar, a solvabilității și a structurii financiare a întreprinderii.

Anexele la bilanț au rolul de a ghida analistul în înțelegerea și interpretarea situației financiare, în clarificatrea unor aspecte privind politica de investiții și cea financiară. Pentru realizarea unui diagnostic financiar intern se folosesc și alte informații oferite de evidența contabilă, statistică și operativă a firmei.

Informația financiară nu poate fi pe deplin înțeleasă dacă se ignoră specificul activității, precum și rezultatele exploatării.

Interpretarea fluxurilor financiare se face în manieră directă, în funcție de faza de expansiune, maturitate sau declin în care se află firma. Se impune completarea datelot financiar-contabile cu informațiile privind potențialul tehnic și uman (calitatea echipamentelor, gradul de modernizare al acestora, calificarea salariaților, nivelul productivității muncii), potențialul comercial (calitatea produselor și a rețelei de distribuție, nivelul prețurilor), intensitatea concurenței și poziția firmei pe piață, imaginea firmei și a produselor sale.

Creată la origine pentru a furniza bancherilor instrumemtele de studiu al dosarelor de credite, analiza financiară răspunde unei diversități de nevoi:

-fundamentarea deciziilor de gestiune;

-pregătirea unor negocieri privind achiziționarea de active;

-fuzionarea unor firme;

evaluarea unor întreprinderi;

elaborarea unui diagnostic strategic.

Variabilele financiare au căpătat importanță sporită în procesele de elaborare și de evaluare ale politicilor de dezvoltare a întreprinderilor.

CARACTERIZAREA GENERALĂ A STRUCTURII PATRIMONIALE A ÎNTREPRINDERII

Cuprinde: -structura generală a activelor

-structura generală a pasivelor

Vom prezenta structura activelor imobilizate

ACTIV P0 P1

suma % suma %

(mii lei) (mii lei)

…………………………………………………………………………………………………………………….

imobilizări 8750 1,58 9625 1,88

necorporale

imobilizări 544375 98,31 502125 97,99

corporale

imobilizări 625 0,11 625 0,13

…………………………………………………………………………………………………………………….

ACTIVE 553750 60,65 512375 51,33

IMOBILIZATE

În ambele momente cuprinse în diagnostic, respectiv P1 și P0, activele imobilizate dețin peste 50% din totalul activului, adică 60,65% și corespunzător 51,53%. În cadrul acestora, activele corporale ating proporția de cca. 98% rezultă că în profilul dat este vorba despre un potențial tehnic de remarcat.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ PATRIMONIALĂ

Metoda ratelor constituie un instrument operațional și eficient al analizei financiare. Ratele de structură financiară se stabilesc ca raport între un post (sau o grupă de posturi) din activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de activ, respectiv de pasiv.

În cadrul analizei ratelor de structură a activului vom calcula doar rata activelor imobilizate și rata imobilizărilor corporale.

1.RATA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Această rată se calculează ca raport între activele imobilizate și totalul bilanțului și reprezintă ponderea elementelor patrimoniale ce servesc întreprinderea în mod permanent.

Active imobilizate

Rai = –––––––– x 100

Activ total

Acest indicator măsoară gradul de investire a capitalului în întreprindere.

55 000 000

De exemplu: Rai = –––––––– x 100 = 53%

105 000 000

Deci gradul de investire a capitalului este satisfăcător dat fiind că rezultatul este un procentaj peste 50%. Gradul de înzestrare al firmei cu mijloace fixe, obținerea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, respectiv alte imobilizări corporale este bine evidențiat prin procentajul de 53%.

2.RATA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

(rată utilizată în analiza statică)

imobilizări corporale

Ric = ––––––––– x 100

activ total

Mărimea acestei rate este determinată de natura activității.

În ramurile industriei grele și în cele care solicită echipamente importante ca volum, această rată înregistrează valori ridicate. Dimpotrivă, în ramurile care solicită o slabă dotare tehnică, rata imobilizărilor corporale este relativ redusă.

Pentru întreprinderile din același sector de activitate, rata imobilizărilor corporale depinde de opțiunile strategice ale fiecăreia, de politica de dezvoltare, de condițiile concrete în care își desfășoară activitatea.

Datorită condițiilor variate care au incidență asupra acestui indicator, e foarte dificil de stabilit o mărime optimă, o rată de referință. Pentru întreprinderile comparabile, rata activelor imobilizate arată măsura capacității acestora de a rezista în cadrul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicii sau a cerințelor pieței. La întreprinderile cu o pondere ridicată a imobilizărilor corporale operează mai dificil o conversie a activelor sale în didponibilități.

23 000 000

De exemplu: Ric = –––––– x 100 = 22%

105 000 000

Rata imobilizărilor corporale este redusă, deci ramurile solicită totuși o slabă dotare tehnică. Lipsa mașinilor, utilajelor și alte instalații sunt necorespunzătoare privind desfășurarea activităților în condiții normale.

3.RATA FINANȚĂRII PERMANENTE

(rate sintetice)

capital permanent

Rfp = –––––––– x 100

activ imobilizat

Rata finanțării permanente sau rata solvabilității generale nu permite o judecată definitivă asupra solvabilității pe termen scurt.

Semnificația sa are o marjă sporită de apoximare, datorită numărului mare de variabile ale solvabilității: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rata de rotație a activelor și a stocurilor, intensitatea sezonalității activității.

Această rată este insuficientă pentru aprecierea cu precizie a solvabilității pe termen scurt.

De exemplu:

13 100 000

Rfp = ––––––– x 100 = 57%

23 000 000

Capitalul permanent = capital propriu + provizioane pentru riscuri și cheltuieli + datorii pe termen lung

4.RATA ACTIVELOR FIXE

profit brut

Raf = –––––– x 100

active fixe

De exemplu:

84 000 000

Raf = ––––––– x 100 = 366%

23 000 000

5.RATA CAPITALULUI PROPRIU FAȚĂ DE ACTIVELE FIXE

capital propriu

Rkpr = ––––––– x 100

active fixe

De exemplu:

23 400 000

Rkpr = ––––––- x 100 = 45%

52 000 000

Deci ponderea capitalului propriu în totalul activelor fixe este de 45%, pondere destul de mare având în vedere componența capitalului propriu.

Analiza financiar-patrimonială este în esență o analiză starică în care sunt prioritare valoarea și solvabilitatea întreprinderii. Acest tip de analiză a reprezentat mult timp în teoria economică singura modalitate de evaluare a riscului.

Diagnosticul utilizării mijloacelor fixe

În analiza diagnostic static și dinamic privind eficiența utilizării mijloacelor fixe se consideră operaționali din punct de vedere al capacității informaționale, indicatorii:

Valoarea producției obținute destinate livrării (producția marfă) la

1000 lei mijloace fixe care reprezintă indicatorul ce se corelează cu capacitățile de producție.

Modelul:

Qf Eqf x p

––- x 1000 sau –––- x 1000

Mf Mf

Valoarea adăugată la 1000 lei mijloace fixe reprezentând:

Modelul:

VA

–– x 1000

Mf

Acest indicator reflectă legătura dintre capacitatea factorilor de producție

(inclusiv tehnici și tehnologici) de a crea și adăuga valoarea bunurilor și serviciilor.

3) Cifra de afaceri aferentă activității de bază la 1000 lei mijoace fixe având ca model:

CA

––– x 1000

Mf

4)Profitul din exploatare la 1000 lei mijloace fixe având ca model:

Pe Pr

––– x 1000 sau ––- x 1000

Mf Mf

Dacă comparăm indicele valorii adăugate la 1000 lei mijloace fixe cu cel al producției obținute destinate livrării la 1000 lei mijloace fixe ca să poată fi remarcată influența reducerii cheltuielilor cu materialele, atunci când primul este mai mare decât al doilea sau să se compare același indice al valorii adăugate cu cel al profitului exploatării la 1000 lei mijloace fixe, pentru a releva mutații în structura valorii adăugate.

Analiza fondului de rulment

Principalul instrument la care recurge analiza financiară pentru investigarea riscului de faliment este fondul de rulment .

În accepțiunea patrimonială, activul și pasivul sunt formate din două mari mase:

-o masă relativ permanentă (cu o durată mai mare de 1 an) formată din activul imobilizat (Ai) și capitalul permanent (CP);

-o masă mobilă (cu o durată mai mică de 1 an) formată din activul circulant

(Ac) și datoriile pe termen scurt (DTS).

Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor de aceeași durată:

activ imobilizat (Ai) = capital permanent (CP)

activ circulant (Ac) = datorii pe termen scurt (DTS)

Fondul de rulment = capital permanent – active imobilizate

Capitalul permanent = capital propriu + provizioane pentru riscuri și cheltuieli + datorii pe termen lung

Fondul de rulment reprezintă acea parte din capitalul permanent care depășește valoarea imobilizărilor nete și poate fi afectată finanțării activelor circulante.

Pornind de la componența proprie și cea împrumutată a capitalului permanent, se poate calcula un fond de rulment propriu, respectiv fondul de rulment străin.

Fondul de rulment propriu măsoară excedentul de capital propriu peste valoarea activelor imobilizate. Se calculează astfel:

Fond propriu de rulment = fond de rulment patrimonial – datorii pe termen lung și mediu

Fondul de rulment străin reprezintă diferența dintre fondul de rulment patrimonial și cel propriu.

Noțiunea de fond de rulment, rezultată prin punerea în corespondență a lichidității activelor cu exigibilitatea pasivelor, permite aprecierea pe termen scurt a riscului de nerambursare a datoriilor, a riscului de faliment.

Exemplu practic:

Determinarea fondului de rulment patrimonial

Nr. INDICATORI P0 P1

CRT. (MII LEI) (MII LEI)

…………………………………………………………………………………………………………………….

1. activ imobilizat net 11945 11474

2. activ circulant din care: 28195 32626

-stocuri 15708 17236

-creanțe 11418 12250

-disponibilități 1069 3140

3. TOTAL ACTIV 40140 44100

4. capital propriu 21023 22480

5. datorii pe termen 3740 5060

lung și mediu

6. capital permanent 24763 27540

7. datorii pe termen scurt 15377 16560

8. TOTAL PASIV 40140 44100

9. FOND DE RULMENT 12818 16066

PATRIMONIAL

…………………………………………………………………………………………………………………….

FR = CP – Ai pentru perioada P0 avem FR = 24763 – 11945 = 12818 mii lei

Pentru perioada P1 avem FR = 27540 – 11474 = 16066 mii lei

FR = Ac – DTS pentru perioada P0 avem FR = 28195 – 15377 = 12818 mii lei

Pentru perioada P1 avem FR = 32626 – 16560 = 16066 mii lei

CONCLUZIE

Se poate afirma că valoarea ridicată a fondului de rulment constituie premisa unei capacități sporite de solvabilitate, atât în P0 cât și în P1.

Însă, aprecierea corespunzătoare a semnificației fondului de rulment pentru echilibrul financiar necesită luarea în considerare a duratei medii a activelor și pasivelor, care în practică nu sunt egale decât ca excepție.

Dacă activele circulante se rotesc (devin lichide) mai repede decât datoriile, înseamnă că întreprinderea poate să-și asigure echilibrul financiar.

În cadrul S.C. STIROM S.A. se desfășoară o activitate care se caracterizează printr-o rotație rapidă a activelor circulante, datorită încasării în numerar a vânzărilor și o rotație mai lentă a datoriilor pe termen scurt, datorită termenelor de plată favorabile, acordate de furnizori.

Echilibrul financiar e compatibil nu numai cu un fond de rulment mai mic ca valoare, dar și cu un fond de rulment negativ.

ACTIV MII LEI PASIV MII LEI

…………………………………………………………………………………………………………………….

activ imobilizat 550 000 capital permanent 450 000

activ circulant 1 250 000 datorii pe termen scurt 1 350 000

…………………………………………………………………………………………………………………….

TOTAL ACTIV 1 800 000 TOTAL PASIV 1 800 000

…………………………………………………………………………………………………………………….

FR = CP – Ai = 450 000 – 550 000 = -10 000 mii lei

FR = Ac – DTS = 1 250 000 – 1 350 000 = -100 000 mii lei

La prima vedere, nivelul fondului de rulment semnifică o situație nefavorabilă. Pentru aprofundarea analizei, completăm informațiile de mai sus cu:

-durata medie de achitare a datoriilor păe termen scurt: 3 luni

O proiecție pentru următoarele 3 luni a solvabilității conduce la următoarele concluzii:

-ansamblul activelor ce se transformă în lichidități (1250000 mii lei)

-din totalul datoriilor, în următoarele 2 luni ajung la scadență numai 2/3

(2/3 x 1350000 = 900000 mii lei)

Prin urmare, situația este favorabilă, întreprinderea putând să-și achite în următoarele 2 luni obligațiile scadente din activele devenite lichide.

Dacă activele circulante se rotesc mai lent decât datotiile pe termen scurt, menținerea echilibrului financiar necesită un fond de rulment pozitiv și de valoare ridicată.

Folosim pentru demonstrare 2 cazuri (A și B):

CAZUL A

ACTIV PASIV

…………………………………………………………………………………………………………………….

1.activ imobilizat 3000000 capital permanent 4500000

2.activ circulant 6600000 datorii pe termen scurt 5100000

…………………………………………………………………………………………………………………….

TOTAL ACTIV 9600000 TOTAL PASIV 9600000

…………………………………………………………………………………………………………………….

durata medie de 4 luni durata medie de 3 luni

realizare a activelor rambursare a datoriilor

circulante pe termen scurt

…………………………………………………………………………………………………………………….

CAZUL B

ACTIV PASIV

…………………………………………………………………………………………………………………….

1.activ imobilizat 4500000 capital permanent 5250000

2.activ circulant 5100000 datorii pe termen scurt 4350000

…………………………………………………………………………………………………………………….

TOTAL ACTIV 9600000 TOTAL PASIV 9600000

…………………………………………………………………………………………………………………….

durata medie de 4 luni durata medie de 4 luni

realizare a activelor rambursare a datoriilor

circulante pe termen scurt

…………………………………………………………………………………………………………………….

CAZUL A

FR = CP – Ai = 4500000 – 3000000 = 1500000 mii lei

Întreprinderea are o marjă de securitate aparent confortabilă.

Solvabilitatea întreprinderii pentru următoarele 3 luni, stabilită și prin implicarea duratelor de rotație a elementelor de activ, respectiv de pasiv, se prezintă astfel:

-lichidități = 6600000 x 3/4= 4950000

-exigibilități = 5100000 x 3/3 = 5100000

Lichiditățile sunt mai mici decât exigibilitățile. Se constată o insuficiență a lichidităților de 150000 mii lei.

În ciuda valorii sale relativ ridicate, fondul de rulment nu este suficient pentru a garanta solvabilitatea, datorită neconcordanței între gradul de lichiditate a activului și gradul de exigibilitate a pasivelor.

CAZUL B

FR = CP – Ai = 5250000 – 4500000 = 750000 mii lei

Rezultă următoarele concluzii:

-lichidități: 5100000 x 3/4= 3825000

-exigibilități: 4350000 x 3/4= 3265000

Lichiditățile sunt mai mari decât exigibilitățile.

Rezultă că întreprinderea dispune de un fond de rulment satisfăcător, având capacitatea să-și regleze în termen toate datoriile.

Analiza fondului de rulment permite aprecieri cu privire la echilibrul financiar, în măsura în care se cunosc 3 elemente:

-valoarea fondului de rulment

-gradul de lichiditate a activelor sau timpul mediu necesar transformării în lichidități

-gradul de exigibilitate a pasivelor sau timpul mediu de achitare a datoriilor.

Unele întreprinderi își mențin solvabilitatea cu un fond de rulment scăzut, în timp ce altele cunosc dificultăți financiare în ciuda unui fond de rulment de valoare foarte mare.

În concluzie, fondul de rulment are putere cognitivă limitată și nu poate reprezenta un criteriu exclusiv de fundamentare privind echilibrul financiar.

CAPITOLUL VIII. CONCLUZII, PROPUNERI ȘI SUGESTII

În cadrul CAPITOLULUI I regăsim date generale despre S.C. STIROM S.A..

În cadrul CAPITOLULUI III regăsim 2 subcapitole și anume:

-Organizarea contabilității mijloacelor fixe;

-Documente utilizate în evidența imobilizărilor corporale.

În cadrul primului subcapitol este prezentată organizarea tehnico-oprativă și contabilă a mijloacelor fixe cu principalele documente care stau la baza intrării mijloacelor fixe în unitate,precum și contabilitatea sintetică și analitică a mijloacelor fixe. Contabilitatea analitică se ține pe locuri de folosință și pe principalele categorii de mijloace fixe, conform clasificației pe grupe a mijloacelor fixe.

În cadrul celui de-al doilea subcapitol sunt prezentate documente privind intrarea, recepția, punerea în funcțiune, scoaterea din funcțiune, inventarierea și amortizarea mijloacelor fixe precum și circulația documentelor în cadrul principalelor compartimente din uzină și legăturile dintre acestea, structura documentelor și numărul de exemplare întocmite pentru fiecare document în parte.

În cadrul CAPITOLULUI IV regăsim 2 subcapitole și anume:

-Metode de amortizare;

-Metode de evaluare și reevaluare a mijloacelor fixe.

În primul subcapitol sunt prezentate detaliat 5 teme:

1.Prezentarea detaliată a Legii 15/24 martie 1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale;

2.Detalierea celor 3 regimuri de amortizare cu exemplificări pentru fiecare regim în parte.

3.Prezentarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe, grad care depinde de eficiența modului de utilizare a acestora, respectându-i totodată durata de viață.

4.punct de vedere privind analiza în paralel pe baza legislației în vigoare a amortizării și fiscalității. Se cunoaște prea bine faptul că sistemul contabil românesc are o puternică influență fiscală ca și sistemul contabil anglo-saxon.

În cel de-al 2 lea subcapitol sunt prezentate pe rând evaluarea imobilizărilor corporale cu cele 4 momente( valoarea de intrare în patrimoniu, valoarea de inventar, valoarea la închiderea exercițiului, valoarea la ieșirea din patrimoniu a imobilizîrilor corporale ) și apoi reevaluarea imobilizărilor corporale precum și propunerea Ministerului Finanțelor privind aplicarea H.G. 983/1998 privind reevaluarea clădirilor, construcțiilor speciale și a terenurilor.

În cadrul CAPITOLULUI II este prezentată calsificarea imobilizărilor corporale. Este detaliat în mod teoretic catalogul privind clasificarea mijloacelor fixe cu principalele 6 grupe și în mod practic o clasificare a mijloacelor fixe din S.C. STIROM S.A.. În cadrul societății se află terenuri, dar aceasta nu are și drept de proprietate asupra lor.

În capitolul V este detaliată contabilitate financiară și de gestiune a intrărilor de imobilizări corporale obținute din producție proprie.

Se merge pe o prezentare teoretică a intrărilor de imobilizări din producție proprie, apoi pe un exemplu practic în cadrul S.C. STIROM S.A. privind construcția unui repozit de produse finite.

Prezentarea este în paralel: a contabilității financiare și a contabilității de gestiune internă și determinarea, în final, a costului activității.

Capitolul VI se referă la o prezentare, mai întâi, teoretică a contabilității financiare a intrărilor, ieșirilor, amortizării și provizioanelor de imobilizări și apoi o preyentare practică a acestora în cadrul S.C. STIROM S.A. cu exemplificare cifrică. Capitolul este alcătuit în paralel cu legislația în vigoare.

În cadrul CAPITOLULUI VII “ANALIZA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE” se prezintă o detaliere a ratelor de structură patrimonială și a fondului de rulment.

Prezentarea este teoretică și practică cu exemplu cifric pentru societate.

PROPUNERI, SUGESTII

1. În cazul evaluării și a reevaluării imobilizărilor corporale, agenții economici pot să includă în cheltuieli ( deductibile fiscal ) numai amortizarea aferentă valorii de intrare sau, în cel mai bun caz, reevaluate în urma unor acte administrative.

Aceste valori ( aferente imobilizărilor ) sunt în majoritatea lor mult depășite, înlocuirea lor nemaifiind pentru fondurile reyultate în urma aplicării cotelor de amortizare la valorile neevaluate, conducând treptat la pierderea capacității de a înlocui mijloacele fixe uzate.

Pe de altă parte, prin includerea în cheltuieli a amortismentelor neactualizate, se obține un profit mai mare, artificial, la care se naște și obligația impozitării.

Ca sugestie, s-ar impune elaborarea unor metodologii de actualizare periodică a valorii imobilizărilor corporale, metodologie care să permită agentului economic să reevalueze elementele patrimoniale în funcție de unele criterii ținute sub control de autorități ( rata oficială a inflației, indicele prețurilor, cursul de sch imb ) fără a fi nevoie de un act normativ separat care să dispună acest lucru.

În acest mod s-ar permite agentului economic, pe lângă deținerea unor evidențe contabile corecte care reflectă patrimoniul la valoarea reală și posibilitatea creării fondurilor necesare înlocuirii mijloacelor fixe uzate (sau prin achiziționarea altora mai performante ).

2.În cazul inventarierii valorilor materiale și bănești din patrimoniul agentului economic, gestionarul, răspunzător de gestiunea supusă verificării, dă o declarație scrisă comisiei de inventariere care să cuprindă toate informațiile cu privire la valorile materiale și bănești aflate în patrimoniu în acel moment.

Sugestia ar fi faptul că necesitatea luării declarației înainte de începerea inventarierii are un rol important deoarece îl determină pe gestionar să informeze comisia asupra elementelor necesare cunoașterii situației reale a gestiunii, să prevină unele confuzii la stabilirea realității.

Declarația mai reprezintă și mijloc de probă în cazul când cele declarate nu concordă cu situația reală constatată la locurile de depozitare.

Declarația de inventariere are și un rol pshihologic asupra gestionarului, determinându-l pe acesta să prezinte comisiei de inventariere cu sinceritate datele în legătură cu gestiunea pe care o conduce. Dacă nu, gestionarul poate fi tras la răspundere în funcție de neregulile constatate.

3.O altă sugestie ar fi constituirea de provizioane pentru amortismentele derogotorii, la nivelul diferenței dintre amortizarea degresivă ( numită și fiscală ) și amortiyarea lineară ( numită și economică ) a imobilizărilor pentru care durata de utilizare este limitată de timp.

4.Acțiuni privind creșterea gradului de utilizare a mijloacelor fixe pentru:

-creșterea fondului de dezvoltare cu amortizarea;

apariția unor posibilități de retehnologizare;

-contul 8045 pentru care:-se diminuează încărcarea arbitrară a lui;

-se ușurează sarcina agentului economic în situația trecerii progresive pe costuri a sumelor din cont în termen de 5 ani.

BIBLIOGRAFIE:

1.N.FELEAGĂ, I. IONAȘCU: CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Editura Economică, București 1993 (vol. 1,2)

2.O.CĂLIN, I. VĂDUVA, M. RISTEA, H. NEAMȚU:

BAZELE CONTABILITĂȚII

Editura Didactică și Pedagogică, București 1995

3.M. RISTEA: CONTABILITATEA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

Editura CECAR, București 1995

4.D. MĂRGULESCU, M. NICULESCU, V. ROBU:

DIAGNOSTIC ECONOMICO-FINANCIAR

Editura Romcart, București 1994

5.C. STĂNESCU, A. IȘFĂNESCU, A. BĂICUȘI:

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

Editura Economică, București 1994

6.MINISTERUL FINANȚELOR:

NOILE REGLEMENTĂRI PRIVIND AMORTIZAREA CAPITALULUI IMOBILIZAT ÎN ACTIVE CORPORALE ȘI NECORPORALE

Editura Economică, Bcurești 1994

7.MINISTERUL FINANȚELOR:

SISTEMUL CONTABIL AL AGENȚILOR ECONOMICI

Editura Economică, București 1995

8.REVISTA CAPITAL: Colecția 1996-1998

Editura Capital S.R.L., București

9.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI nr.530:

H.G. 983/1998 PRIVIND REEVALUAREA

10.MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI nr.292:

NORME PRIVIND ORGANIZAREA ȘI EFECTUAREA

INVEVTARIERII PATRIMONIULUI 2388/18 dec. 1995

11.M. RISTEA: CONTABILITATEA AMORTIZĂRII ȘI FISCALITATEA

Expertiza Contabilă nr.1-2/1995

12.I.P.PÂNTEA: CONTABILITATEA FINANCIARĂ A AGENȚILOR ECONOMICI DIN ROMÂNIA

Editura Intel Credo, 1995

=== Anexa 1 ===

SITUAȚIA DETERMINĂRII VALORII RĂMASE ACTUALIZATE A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE SUPUSE REEVALUĂRII

=== Anexa 4 ===

INDICATORI DE EFICIENTA ECONOMICA

INDICATORI DE EFICIENTA FINANCIARA

=== Anexa 5 ===

Hotărârea Guvernului nr 983/1998 privind reevaluarea clădirilor, construcțiilor speciale și a terenurilor

Guvernul României hotărăște:

Art.1. Societățile comerciale, indiferent de forma de proprietate, regiile autonome institutele naționale de cercetare și celelalte categorii de agenți economici vor proceda la reevaluarea clădirilor, construcțiilor speciale și terenurilor, precum și a imobilizărilor corporale în curs de natura clădirilor și construcțiilor speciale, existente în patrimoniul lor la 30 iunie 1998.

Art. 2. Reevaluarea clădirilor construcțiilor speciale și a terenurilor, precum și imobilizărilor corporale în curs de natura clădirilor și a construcțiilor speciale se vor efectua conform normelor privind reevaluarea clădirilor, construcțiilor speciale și a terenurilor, prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Coeficienții de actualizare care stau la baza reevaluării sunt stabilită de Ministerul lucrărilor publice și amenajării teritoriului.

Art. 3. La închiderea acțiunii de reevaluare agenții economici prevăzuți la art. 1 vor înregistra diferențele din reevaluare în conturile corespunzătoare, după aprobarea cestora de către adunarea generală a acționarilor, a asociaților sau de către consiliul de administrație, în cazul regiilor autonome, în conformitate cu metodologia contabilă prevăzută în Normele privind reevaluarea clădirilor, construcțiilor speciale și a terenurilor.

Pentru aceste categorii de imobilizări amortizarea aferentă gradului de neutilizare, evidențiată de agenții economici până la data de 31 dec. 1996 în contul în afara bilanțului, se va regulariza și înregistra în conformitate cu prevederile cuprinse în anexele nr. 1 și 2.

Art. 4. Rezultatele reevaluării categoriilor de imobilizări prevăzute la art. 1, diminuate după caz, cu amortizarea aferentă gradului de neutilizare, înregistrată până la data de 31 dec. 1996, vor fi cuprinse în bilanțul contabil încheiat la 31 dec. 1998.

Art. 5. În anul 1999 diferențele din reevaluarea imobilizărilor corporale și a imobilizărilor corporale în curs, prevăzute la art. 1, pot fi utilizate, în conformitate cu prevederile legale, pentru majorarea capitalului social, respectiv a patrimoniului, după caz.

Art. 6. Începând cu data de 1 ian 1999, amortizarea imobilizărilor corporale reevaluate se calculează în conformitate cu prevederile legale care reglementează regimul amortizării acestora.

Art. 7. Neefectuarea reevaluării de către persoanele juridice prevăzute la art. 1 constituie contravenție la disciplina financiară și se sancționează cu amendă de la 600.000 lei la 1.000000 lei.

Amenzile contravenționale se aplică de personalul de specialitate al Ministerului Finanțelor și se suportă de persoanele vinovate.