Analiza Diagnostic a Riscului In Activitatea de Creditare la Nivelul Bcr
INTRODUCERE
Lucrarea de față, „Analiza diagnostic a riscului în activitatea de creditare” abordează riscurile bancare și modul de gestionare al acestora și analizează riscul insolvabilității la un credit a unei societăți comerciale din perspectiva Băncii Comerciale Române.
Am ales această temă pentru lucrarea de licență deoarece am considerat că sistemul bancar reprezintă una din cele mai importante verigi ale economiei de piață bazată pe libera inițiativă și concurență dar în același timp, alegerea temei se datorează perioadei de practică realizată în cadrul unei bănci, perioadă în care mi-am însușit numeroase cunoștințe și noțiuni cu privire la activitatea de creditare și riscul acesteia.
Această lucrare este structurată pe patru capitole.
În primul capitol, intitulat „Riscurile în activitatea de creditare” sunt prezentate, definite și clasificate riscurile bancare, prezentarea detaliată a riscului de creditare precum și realizarea managementului riscului în cadrul Băncii Comerciale Române.
În cel de-al doilea capitol, „Locul B.C.R. S.A. în cadrul sistemului bancar” am prezentat trăsăturile caracteristice ale Băncii Comerciale Române, produsele și serviciile oferite de aceasta precum și modalitățile de gestionare a creditelor neperformante în cadrul băncii.
În cel de-al treilea capitol am realizat un studiu de caz privind riscul insolvabilității la un credit global a societății comerciale PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL S.R.L. Am efectuat analiza activității societății comerciale, analiza situației financiare sintetice a societății, analiza indicatorilor economico-financiari, analiza indicatorilor de profitabilitate și de bonitate precum și prezentarea informațiilor cu privire la modul de derularea a creditului accesat de societatea comercială.
În cel de-al patrulea capitol mi-am exprimat propriile concluzii însușite în urma analizelor realizate și unele propuneri în vederea reducerii riscului de creditare.
Lucrarea de licență am realizat-o din punct de vedere al Băncii Comerciale Române iar studiul de caz l-am realizat pe exemplul societății comerciale PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL S.R.L la nivelul Băncii Comerciale Române Sucursala Județului Bacău. Am ales efectuarea studiului de caz pe această societate comercială deoarece informațiile privind situațiile financiare sintetice efectuate pe baza balanțelor de verificare mi-au permis realizarea unor analize cât mai reale, demonstrând astfel condițiile în care apare riscul insolvabilității la un credit global precum și consecințele atrase de acest risc asupra societății comerciale.
Cap. 1 RISCURILE ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE
Creditul este o relație bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică, denumită creditor, care acordă un împrumut de bani mai multor persoane fizice sau juridice denumite debitori, pentru o anumită perioadă de timp, contra unui cost monetar denumit dobândă.
Creditarea este o activitate de bază într-o bancă care poate genera profituri importante pentru bancă, dacă este practicată corect, dar poate duce și la pierderi.
1.1. Definirea riscurilor bancare
Riscul este o categorie socială, economică, politică sau naturală, a cărui origine se află în incertitudinea care poate sau nu să genereze o pagubă datorată exitărilor și inconsistenței în luarea deciziilor. Aceasta este și geneza riscului în activitatea de creditare ce se amplifică datorită informării deficitare sau necalificate.
Pentru a înțelege noțiunea de risc, în literatura de specialitate, se pleacă de regulă de la termenul de incertitudine. Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranță cu privire la viitor. Nesiguranța economică are ca sursă fie caracterul obiectiv, imprevizibil al unui proces economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoștințelor existente la un moment dat.
Incertitudinea devine o potențială sursă de risc, în special atunci când decurge dintr-o informare incompletă sau din apelarea la surse adesea incompatibile. Agenții economici, în general, băncile în particular, sunt interesate în stăpânirea, pe cât posibil, a riscului și a incertitudinii, motiv pentru care ele acordă o atenție deosebită.
Acordând credite banca își asumă mai multe tipuri de riscuri, determinate fie de calitatea celui ce face împrumutul (insolvabilitate), fie de evoluția economică generală (riscurile dobânzilor și ale cursurilor de schimb), fie de structura financiară a băncii.
În activitatea de creditare, bancherul trebuie să identifice gradul de risc care însoțește orice cerere de credit și să facă o evaluare a acceptabilității acestuia pentru bancă. Acolo unde riscul este ridicat, dar este totuși considerat acceptabil, el se va reflecta în condițiile de creditare. O rată mai mare a dobânzii și un grad mai mare de raportare al întreprinderii și de control al băncii, sunt metode de compensare a unui risc crescut.
Gradul de risc asociat unui credit pentru o întreprindere este în funcție de: punctele interne forte și slabe și impactul posibil al factorilor externi.
Printre factorii de risc care trebuie luați în considerare, se numără:
performanțele conducerii slabe;
clienții, ce se pot dovedi a nu fi de încredere;
piața produsului poate suferi un declin general;
concurența se poate intensifica;
costul principalelor materii prime poate crește;
rata dobânzii poate crește;
fluctuațiile de pe piața valutară pot afecta agenții economici cu importuri masive sau pe cei ce exportă o mare parte din producția lor;
taxele vamale de import și export, controlul mediului înconjurător, reglementări privind protecția consumatorului;
politicile guvernamentale (de exemplu: impozitarea agenților economici) se pot modifica astfel încât să reducă profitabilitatea;
alți factori externi a căror modificare poate afecta negativ agenții economici.
O bancă întâmpină multe dificultăți dacă va trebui să acopere cu capitalul pierderile înregistrate. Economiști consideră că riscurile, a căror apariție face ca o bancă să devină insolvabilă, depind de variațiile nivelului veniturilor prevăzute a se obține și ale nivelului cheltuielilor acoperite din acestea.
Evoluțiile viitoare depind de evenimentele viitoare cum ar fi inflația, politica monetară și schimbările în produsul național brut. Unii economiști consideră că la baza problemelor cu care se confruntă băncile se află factorii macroeconomici. Ei accentuează importanța riscului deoarece acesta reprezintă principala problemă a majorității băncilor.
Atât câștigurile cât și cheltuielile pot fi estimate în funcție de structura activelor și a pasivelor, de operațiunile efectuate și de factorii macroeconomici.
Un risc important cu care se confruntă băncile este legat de schimbările variabilelor macroeconomice care nu pot fi anticipate. Deci, băncile întâmpină dificultăți dacă sunt incapabile să se adapteze noilor condiții. Probabilitatea riscului ca o bancă să devină insolvabilă depinde de modul în care portofoliul reacționează la schimbările neprevăzute din economie.
Însă oricare ar fi calitatea aprecierii riscului, băncile au știut întotdeauna să-și împartă riscurile. Ca urmare, gruparea riscurilor bancare în clase și tipuri de risc este necesară. Multe riscuri prezintă trăsături comune (cauze, instrumente/tehnici de gestiune, metode de evaluare) și tratarea lor corelată permite observații ce pot facilita atât înțelegerea procesului de gestiune, cât și asimilarea unor procedee și tehnici.
1.2. Clasificarea riscurilor
Expunerea la risc a unei societăți bancare este generată atât de ansamblul activității sale, cât si de fiecare tip de operatiune efectuată. Astfel, este delimitată strict expunerea pură la risc (riscuri pure) și cea suplimentară (riscuri lucrative).
În acest context, riscurile pure sunt cele care apar ca urmare a activității bancare curente, de fiecare zi.
Riscurile pure se împart și ele în:
riscuri fizice – se manifestă ca distrugere a clădirilor, avariere a clădirilor în curs de construire, distrugere a liniilor de telecomunicații, avariere a mașinilor și materialelor diverse, accidente de circulație;
riscurile financiare – pot apare ca pierderi complete de date, pierderi de cecuri în curs de încasare, pierderi de efecte, distrugerea activelor, nerecuperarea pierderilor;
riscuri criminale și frauduloase – constau în pătrunderii în fișierele informatice, utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată, întocmirea dosarului de credit pe baze false, toate tipurile de deturnări de fonduri, duplicarea și contrafacerea cărților și a cecurilor etc.;
riscuri de răspundere – se referă la nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi, pierderi de efecte în contul clienților, punerea în discuție a mijloacelor folosite, răspunderea cenzorilor, erori de gestiune a conturilor și serviciilor de fructificare a economiilor, erori de ordin bursier în operațiile cu titluri, acordări abuzive de credite,greșeli de consultanță în ingineria financiară.
Pentru riscurile lucrative sau speculative, expunerea este generată de încercarea de a obține profit mai mare. Această expunere poate genera cheltuiele suplimentare și deci și pierderi. Cheltuielile pot rezulta din credite nerambursate la scadență, pierderi la portofoliul de titluri sau o structură defectuoasă a activelor bancare.
Riscurile financiare sunt considerate drept cel mai important grup de riscuri bancare, dat fiind că proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. Acest grup de riscuri cuprinde:
riscul de creditare – denumit și risc de insolvabilitate a debitorilor, risc de nerambursare sau risc al deteriorării calității activelor bancare (în condițiile în care alte active au o pondere redusă în bilanțul băncii);
Acest tip de risc exprimă probabilitatea încasării efective, la scadență, a fluxului de venituri anticipat.
riscul de lichiditate sau riscul de finanțare – exprimă probabilitatea finanțării efective a operațiilor bancare. Pentru cei care au împrumutat banca, poate apare ca risc de creditare dar aceasta este doar o componentă a sa;
riscul de piață sau de variație a valorii activelor financiare – apare ca risc de variație a ratei dobânzii, risc valutar și risc de variație a cursului activelor financiare. Exprimă probabilitatea ca o variație a condițiilor de piață să afecteze negativ profitul bancar.
riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de îndatorare – exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă și ca aceste pierderi să afecteze în mod negativ plasamentele creditorilor băncii.
Toate aceste grupe de risc se află într-o interacțiune continuă, pentru că ele exprimă doar aspecte diferite ale aceluiași potențial de risc – operațiile bancare curente. De exemplu, o expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera riscul de lichiditate care la rândul lui poate genera riscul de faliment. Mai mult, în sistemul bancar, problemele cu care se confruntă o bancă pot afecta negativ și bănci partenere (creditoare față de ea). Acest risc specific ansamblului băncilor se numește risc sistematic și gestiunea lui este asigurată de banca centrală.
Grupa riscurilor ambientale cuprinde o clasă de riscuri cu un puternic potențial de impact asupra performanței bancare, dar asupra cărora banca are un control limitat. În esență aceste riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze negativ profitul băncii:
riscul de fraudă este un risc de ordin intern și exprimă probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii, de către angajații acestora. Pentru bancă, actele și mai ales intențiile salariaților reprezintă o variabilă externă greu controlabilă, fraudele putând afecta sensibil rentabilitatea băncii;
riscul economic este asociat evoluției mediului economic în care acționează banca și clienții acesteia. Exprimă probabilitatea diminuării performanței băncii ca urmare a unei evoluții adverse a condițiilor de mediu. Acestea influențeazntru că ele exprimă doar aspecte diferite ale aceluiași potențial de risc – operațiile bancare curente. De exemplu, o expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera riscul de lichiditate care la rândul lui poate genera riscul de faliment. Mai mult, în sistemul bancar, problemele cu care se confruntă o bancă pot afecta negativ și bănci partenere (creditoare față de ea). Acest risc specific ansamblului băncilor se numește risc sistematic și gestiunea lui este asigurată de banca centrală.
Grupa riscurilor ambientale cuprinde o clasă de riscuri cu un puternic potențial de impact asupra performanței bancare, dar asupra cărora banca are un control limitat. În esență aceste riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze negativ profitul băncii:
riscul de fraudă este un risc de ordin intern și exprimă probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii, de către angajații acestora. Pentru bancă, actele și mai ales intențiile salariaților reprezintă o variabilă externă greu controlabilă, fraudele putând afecta sensibil rentabilitatea băncii;
riscul economic este asociat evoluției mediului economic în care acționează banca și clienții acesteia. Exprimă probabilitatea diminuării performanței băncii ca urmare a unei evoluții adverse a condițiilor de mediu. Acestea influențează calitatea plasamentelor, volatilitatea resurselor și potențialul de risc;
riscul concurențial exprimă probabilitatea reducerii profitului în condițiile modificării raporturilor de piață în defavoarea băncii. El este inerent activității bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite pe piață de o bancă sunt oferite și de alte instituții financiare;
riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextul stabilit de reglementările legale în vigoare, chiar dacă acesta le creează un dezavantaj competitiv față de alte instituții financiare concurente. În ceea ce privește acest risc, există o permanentă incertitudine atât în ceea ce privește evoluția viitoare a cadrului normativ de desfășurare a activității bancare, cât și referitor la momentul implementării unor noi reglementări.
1.3. Riscul de creditare
“Creditul este bun doar două zile din viața sa: în ziua
în care s-a aprobat și în ziua în care a fost rambursat.
În restul timpului creditul este sub supraveghere,
căci atunci se manifestă riscul.”
David L. Eyles, Mellon Bank, SUA
Deși amploarea afacerilor băncilor este evidentă, acordarea de credite reprezintă încă activitatea de bază. Corespunzător activității de creditare este riscul de credit, primul dintre riscurile bancare cu care se confruntă o instituție financiară.
Felul în care banca alocă fondurile pe care le gestionează poate influența în mod hotărâtor dezvoltarea economică la nivel local sau național. Astfel, orice bancă își asumă, într-o oarecare măsură, riscuri atunci când acordă credite și, în mod cert, toate băncile înregistrează pierderi la portofoliul de credite, atunci când debitorii nu își onorează obligațiile. Neonorarea obligațiilor față de bancă a debitorilor, exprimă de fapt, riscul de credit pentru bancă.
Pentru împrumutat, riscul de credit exprimă, într-o formă mai largă, degradarea situației financiare a acestui care poate să rezulte fie din situația generală a economiei, fie din condițiile afacerii împrumutatului, care pot fi imprevizibile și pot afecta situația financiară a acestuia.
Categoric, acest risc este legat de riscul de rată a dobânzii sau de riscul de lichiditate când se acordă împrumuturi. Când băncile întâmpină dificultăți financiare serioase, problema de bază este criza de lichiditate sau insolvabilitatea potențială. Cauza esențială care este la baza lor poate fi găsită de obicei în riscul excesiv al creditării, exprimat prin pierderi serioase din împrumut.
1.3.1. Riscul insolvabilității
Riscul insolvabilității, sau riscul de nerambursare, sau riscul de solvabilitate, se manifestă ca urmare a neîndeplinirii contractului de credit de către client. El constă în probabilitatea întârzierii plății sau incapacității de plată datorată conjuncturii, dificultăților sectoriale sau deficiențelor împrumutatului.
Acest tip de risc poate aduce o pierdere de capital definitivă sau o recuperare parțială și târzie prin acțiuni în instanțele judecătorești.
Riscul global al insolvabilității este o funcție crescătoare a masei creditelor acordate și a ratei dobânzii în timp ce oferta de credit este o funcție descrescătoare a riscului. Ca urmare, riscul de insolvabilitate crește pe măsură ce dimensiunile creditului cresc și mai mult, odată cu creșterea volumului creditului cazurile de insolvabilitate cresc în proporție accelerată. În caz contrar, restrângerea creditului conduce la scăderea cazurilor de insolvabilitate pentru că, în aceste împrejurări, clienții cu solvabilitate îndoielnică sunt excluși de la creditare.
Creșterea ratei dobânzii conduce la creșterea cazurilor de insolvabilitate a debitorilor băncii, întrucât, pe de o parte, creșterea obligațiilor debitorilor majorează, în general, obligațiile beneficiarilor de credite, iar pe de altă parte că aceștia, clienți apreciați ca riscanți, au un regim de creditare specific cu dobânzi mai ridicate. Astfel, riscul insolvabilității majorat determină o ofertă mai mică. În ceea ce privește poziția ofertei față de insolvabilitate, bancherul va avea el însuși un prag dincolo de care nu va forța acordarea de credite, independent de condițiile de ofertă foarte favorabile.
Fiecare bancă se confruntă, pe de o parte, cu tendințe de anticipare, de conservare și de reținere în creditare, ceea ce înseamnă siguranță, iar pe de altă parte, banca este interesată în valorificarea ofertei de credit pe care o are, ceea ce o îndeamnă în a acorda credite, pe care ar fi trebuit în mod normal să le refuze.
O altă definire a riscului de insolvabilitate este cea de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru absorbția pierderilor eventuale. Acest risc rezultă pe de o parte din suma totală a fondurilor proprii disponibile și pe de altă parte din riscurile ce se produc (de credit, de rată, de piață, de schimb).
Reglementarea prudențială fixează praguri minime pentru fondurile proprii, în funcție de riscurile la care instituțiile bancare sunt expuse. Analizele specifice ale riscurilor sunt indispensabile pentru definirea adecvării “obiective” a fondurilor proprii la riscurile realmente posibile. Sumele de fonduri proprii definite în funcție de măsurarea riscurilor sunt numite fonduri proprii “economice”. Evaluarea fondurilor proprii “economice” necesită evaluarea cu probabilitate a pierderilor “posibile” și a nivelului de protecție ca fondurile proprii să facă față acestor pierderi.
În prevenirea și evitarea insolvabilității se constituie măsuri la nivel macroeconomic. Aceste reguli sunt cunoscute și sub numele de norme prudențiale și sunt:
obligația unui capital minim;
anumită rată de acoperire a riscurilor exprimată ca un raport între fondurile proprii nete și creditele acordate, ponderate după gradul lor de risc;
rată de diviziune a riscurilor care limitează, funcție de fondurile proprii ale băncii, dimensiunile creditului ce poate fi acordat unui singur client, astfel încât falimentul unuia dintre clienți să nu dăuneze echilibrului băncii.
Pentru prevenirea acestui risc, fiecare bancă face o analiză a împrumutatului prin prisma cerințelor respectării raportului de credite: aspectul uman (competența, moralitatea), aspectul economic (situația internațională, națională, cadrul profesional), aspectul financiar (situația financiară, îndatorarea existentă, capacitatea de rambursare), aspectul juridic (formă juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi).
1.3.2. Riscul lipsei de lichiditate
Riscul lipsei de lichidități sau riscul de imobilizare,reprezintă pentru bănci o problemă de costuri. El apare la bancă sau la deținătorul de depozite care nu este în măsură să restituie depozitele titularilor din lipsă de fonduri. Această stare de incapacitate de plată se explică printr-o gestiune ineficientă a resurselor băncii sau deținătorului de depozite.
În ceea ce privește banca, ea dispune de o lichiditate gratuită și de o alta care implică costuri, astfel că lupta băncii împotriva lipsei de lichidități, este lupta pentru minimizarea costurilor sale.
Lichiditatea reprezintă pentru bancă posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea plăților cerute de creditorii săi. Aceasta înseamnă pentru bănci plăți directe către clienți, în numerar, sau plăți dispuse de către clienți în favoarea altor bănci, adică către alte firme care au conturi deschise la alte bănci.
Deci în aceste cazuri banca trebuie să aibă suficiente dețineri de numerar, acest lucru putând fi posibil printr-o gestionare serioasă a depozitelor și creditelor.
În mod obișnuit prin operațiunile curente, banca primește fluxuri de monedă centrală în mod automat, efect al serviciilor bancare desfășurate pentru clienți:
prin operațiunile de depuneri de numerar făcute de clienți pentru conturile lor, când acestea sunt preponderente față de solicitările clienților de numerar din conturi;
prin cedarea, către alte bănci sau către organele de reglementare valutară, a deținerilor de valută aflate în conturile sale (sau ale clienților, când operațiunea se efectuează de regulă, la solicitarea acestora);
prin soldul favorabil la compensarea plăților interbancare (sold care este determinat de volumul mai mare al încasărilor de la alte bănci pentru conturile clienților, față de plățile ordonate de către clienții băncii către alte bănci).
În aceste condiții, băncile trebuie să studieze permanent gradul lor de lichiditate folosind diferite procedee și să fie astfel în măsură, să evite creșterile nejustificate de costuri, în condițiile în care lichiditatea nu este asigurată, sau sub o altă expresie, să țină seama de costurile determinate de asigurarea lichidității atunci când alte interese (profituri mari preconizate) împing banca să încalce cerințele lichidității.
1.4. Managementul riscului la B.C.R. S.A.
Banca Comercială Română acordă o atenție deosebită gestionării prudente a riscurilor asociate activității sale, în efortul de a asigura creșterea stabilă a profitului. În vederea eficientizării acestui proces a fost necesară promovarea unor măsuri uniforme de monitorizare a riscurilor, în paralel cu elaborarea de proceduri interne de lucru, puse de acord cu prevederile legislative și strategia băncii în domeniu.
Riscul de credit
Unul din obiectivele strategice ale băncii îl constituie evaluarea, monitorizarea și diminuara riscului de credit, care derivă atît din activitatea de creditare propriu-zisă cât și din alte categorii de tranzacții: acordarea de scrisori de garanție, deschiderea/confirmarea de acreditive, scontarea efectelor de comerț.
Pentru evaluarea riscului de credit, banca utilizează un sistem intern de rating de credite și o metodă de analiză economico-financiară computerizată, similare cu cele utilizate de băncile străine.
Sistemul de rating de credite al B.C.R. este un tip bidimensional, care coroborează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspecte generale, cele financire, poziția în ramură, managementul și strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relației de credit, îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, serviciul datoriei , sursa de rambursare și natura colateralelor). Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice, banca utilizează un sistem scoring de analiză.
În ceea ce privește monitorizarea riscului de credit față de principalii clienți care înregistrează expuneri semnificative, banca a stabilit limite de expunere la risc (nivelul maxim potențial la care se poate expune banca față de clientul respectiv) și urmărește încadrarea în permanență a angajamentelor acestora în limitele de risc stabilite.
Totodată, banca urmărește lunar angajamentele primilor 100 de clienți ai băncii și ale clienților care au calitatea de „debitor unic”, expunerile mari și angajamentele persoanelor aflate în relații speciale cu banca în vederea realizarii unei dispersii corespunzătoare (pe categorii de clienți, pe unități teritoriale) a riscului din activitatea de creditare.
Riscul valutar
Riscul valutar al băncii este gestionat în cadrul unor reglementări interne care impun anumite restricții. Banca își gestionează expunerea față de fluctuațiile cursurilor de schimb prin modificarea mixului de active și pasive și prin participarea la operațiuni de schimburi valutare interbancare sau swap pentru a ajusta intrările sau ieșirile lei/valută.
Riscul de lichiditate
B.C.R. și-a menținut în permanență un nivel foarte bun de lichiditate, monitorizând în permaneță și cuantificând atent acest indicator.
În gestionarea riscului de lichiditate se uilizează deopotrivă mangementul prin obiective și mangementul prin excepții.
Banca elaborează prognoze privind evoluția pe termen mediu a resurselor și plasamentelor și utilizează pârghiile monetare și de credit pentru a asigura un management al lichidității eficient, care să permită depășirea fără eforturi majore a unor situații conjuncturale nefavorabile.
Riscul ratei dobânzii
Riscul aferent ratei dobânzii este analizat prin prisma activelor și pasivelor purtătoare de dobânzi, cu anticiparea influențelor asupra profitului băncii în contextul evoluției pe pița a ratelor dobînzilor.
Riscurile operaționale
Diversificarea continuă a activității băncii și a condițiilor în care aceasta îsi desfășoară activitatea determină necesiatatea monitorizării atente a riscurilor operaționale.
Astfel, procesul de gestiune a acestor riscuri se circumscrie unei viziuni sistemice, care presupune descifrarea profilului de risc al gamei de produse și servicii bancare oferite clientelei, mergând până la configurarea riscului fiecărei componente a rețelei băncii.
În scopul diminuării riscului operațional și a riscului de credit, se consultă baza de date de la BNR – Centrala Incidentelor de Plăți (CIP), cu ocazia deschiderii de conturi pentru clienții noi, când se analizează solicitările de credite și de câte ori se consideră necesar.
Riscul de insolvabilitate
În scopul realizării de optimizare a relației dintre riscurile asumate și rentabilitatea obținută din activitatea bancară, se analizează periodic evoluția gradelor medii de risc ale principalelor categorii de active bilanțiere și elemente din afara bilanțului contabil, în corelație cu eficiența acestora, în vederea identificării plasamentelor care corespund cel mai bine cerințelor de limitare a riscului și de maximizare a profitului băncii.
Banca Comercială Română monitorizează permanent încadrarea indicatorilor de solvabilitate în limitele minime prevăzute de normele prudențiale ale BNR, respectiv 8 % pentru rata de adecvare a capitalului calculată ca raport între capitalurile proprii și expunerea netă din activele bilanțiere și extrabilanțiere și 12 % pentru indicatorul de solvabilitate calculat ca raport între fondurile proprii ale băncii și expunereea netă din activele bilanțiere și extrabilanțiere.
Bibliografie:
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Management bancar, Editura Economică, București, 2002.
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.
Dănilă Nicolae, Anghel Lucian, Managementul lichidităților bancare, Editura Economică, București, 2002.
Ionescu C. Lucian, Băncile și operațiunile bancare, Editura Economică, București, 1996.
Nițu Ion, Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000.
Roșca Teodor, Monedă și credit, Casa de Editare Sarmis, Cluj-Napoca, 1996.
Roxin Luminița, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
Cap. 2 LOCUL B.C.R. S.A ÎN CADRUL SISTEMULUI BANCAR
2.1. Trasăturile caracteristice ale B.C.R. S.A.
B.C.R. S.A. a fost desemnată "Banca Anului 2002" în România, de către cea mai autorizată voce în domeniu din lume, prestigioasa revistă britanică "The Banker", membră a grupului Financial Times.
BCR a fost fondată la 1 decembrie 1990, în cadrul procesului de restructurare pe două niveluri a sistemului bancar românesc. BCR a început să funcționeze prin preluarea portofoliului de credite pentru industrie, gestionat anterior de BNR, conținând astfel o tradiție de peste 50 de ani de activitate comercială. Încă din primii ani de funcționare, BCR și-a propus să se dezvolte ca o bancă universală, capabilă să satisfacă cerințele unor segmente cât mai largi de clienți. La acea dată banca își începea activitatea cu o parte din personalul transferat de la Banca Naționala, iar pe bază de protocol prelua un activ și pasiv de 273 miliarde lei. Activele băncii erau aproape materializate în credite bancare care însumau 269 miliarde lei.
Pentru a întelege imaginea băncii la înființare mai putem adăuga că efectivul de salariați era de 5.317, numărul unităților bancare 100, numărul clienților existenți 49960, iar al conturilor deschise 111.565.
Datele primului bilanț consemnează că baza materială proprie era aproape inexistentă la 1 decembrie 1990, lucru dovedit de cele două cifre prezentate mai sus, adică activele totale 273 miliarde lei, din care 269 miliarde lei plasamente sub formă de credite.
Activele proprii materializate în mijloace fixe erau doar de 26 milioane lei.
Spre deosebire de Banca Comercială Română, celelalte bănci comerciale cu capital de stat, înființate și ele în aceeași perioadă au avut un alt statut și o altă pornire. Ele s-au organizat într-o structură proprie .
Elementul caracteristic al Băncii Comerciale Române este dezvoltarea sa într-o dinamică foarte accelerată materializată printr-o dublă performanță: aceea a creșterii activităților tradiționale care anterior se efectuau în cadrul Băncii Naționale, în principal creditarea pe termen scurt a economiei naționale, și apoi a introducerii din mers a unor operațiuni bancare, printre care activitatea de creditare a investițiilor și de creditare în valută, derularea prin unitățiile proprii a operațiunilor de comerț exterior ale clienților din economie și o gamă largă de operațiuni în lei si valută pentru persoanele fizice.
Managementul și administrarea băncii sunt asigurate de Adunarea Generală a Acționarilor, Comitetul de Direcție, Președinte și Vicepreședinții băncii.
De-a lungul timpului managementul băncii a urmărit în mod consecvent obținerea de profit și creșterea acestuia pe baze consistente, extinderea portofoliului de afaceri prin angajarea prudentă a resurselor.
Pe fondul unei creșteri cu 21,3% a veniturilor operaționale ale Grupului BCR, ușor sub creșterea de 25,5% a cheltuielilor administrative generale, in anul 2007, profitul operațional a crescut puternic cu 16,2% de la 1.140,9 milioane lei (323,6 milioane EUR) la 1.326,3 milioane lei (396,6 milioane EUR), în pofida costurilor de restructurare și transformare consistente.
Principalul motor al acestei îmbunătățiri a fost creșterea puternică a creditelor, în special cele acordate segmentului retail. Efectele restructurării activității retail au fost deja vizibile în 2007 intrucat venitul net din dobânzi (+16,4%) și venitul net din comisioane (+51,4%) au continuat să se îmbunătățească substanțial.
În 2007 procesul de integrare a avut cea mai mare amploare si și-a atins cea mai mare parte a obiectivelor, iar cheltuielile operaționale au sporit cu 25,5%, această creștere fiind generată în special de costurile de restructurare și transformare și de extinderea rețelei teritoriale a băncii. Cheltuielile operaționale înaintea costurilor de restructurare au crescut doar cu 15,9% la 1.540,0 milioane RON (460,5 milioane EUR) demonstrând o eficiență adecvată.
Cerința pentru Provizioane de risc pentru credite și avansuri a inregistrat doar o usoara crestere cu 4,3% la 164,4 milioane RON (49.2 milioane EUR), în pofida costurilor ridicate cu restructurarea. Această valoare este rezultatul unor efecte atat negative cat și pozitive. Necesarul de provizioane de risc pentru 2007 a crescut pe de o parte ca urmare a eliminării asigurării de risc la creditele de consum negarantate. Alte creșteri au rezultat din restructurarea portofoliului de credite. Pe de altă parte, un efect pozitiv asupra provizioanelor de risc a avut-o reintegrarea în bilanț a unor credite scoase în afara bilanțului.
Profitul net consolidat după impozitare și plata intereselor minoritare a crescut cu 22,3% la 924,8 milioane RON (276,5 milioane EUR), atingând cel mai ridicat nivel din istoria Grupului BCR.
Raportul cost/venituri a crescut ușor la 57,1% de la 55,3%, crestere generata de procesul accelerat de transformare și integrare.
Ca rezultat al succesului programului de dezvoltare și integrare și implicit a creșterii solide a afacerilor, rentabilitatea capitalului propriu a crescut la 20,6%, în comparație cu 18,8% pentru întreg anul 2006.
Activele totale au crescut puternic cu 33,5% la 63.358,8 milioane RON (17.562,1 milioane EUR) demonstrând clar o mult mai puternică focalizare pe dezvoltarea afacerilor în urma modernizarii si eficientizării liniilor de business.
În 2007 s-a înregistrat o creștere foarte bună a creditelor pe ansamblu. Volumul agregat al portofoliului de credite acordate clienților (înainte de provizioane, IFRS) a crescut cu 50,1%, de la 24.570,6 milioane RON (7.261,9 milioane EUR) la 31 decembrie 2006 la 36.888,2 milioane RON (10.224,9 milioane EUR). Creșterea puternică a fost stimulată de creditele de consum (în special a celor acordate în monedă națională), de creditele ipotecare și de creditele de investiții pentru microîntreprinderi. Prin urmare, BCR continuă să fie lider pe piața creditelor din România beneficiind totodată de o politică sanatoasă de creditare conformă cu standardele Erste Bank.
Creditele în monedă națională au o pondere importantă în portofoliul BCR – aproximativ 51% din creditele totale – peste media pieței bancare, demonstrând o structură bine echilibrată a portofoliului.
Depozitele de la clienți au crescut în decembrie 2007 față de sfârșitul anului precedent cu 23,6%, la 30.251,8 milioane RON (8.385,3 milioane EUR) de la 24.477,1 milioane RON (7.234,2 milioane EUR) la 31 decembrie 2006. În sistemul bancar din România, BCR are cea mai mare bază de resurse atrase de la clienți, resursele retail fiind preponderente în totalul depozitelor. În 2007 creșterea depozitelor a fost de asemenea mai rapidă pe segmentul retail decât pe cel corporate, fiind determinată în special de creșterea cu 40% a depozitelor la termen. Se remarca o schimbare de tendință către economisire, cu depozitele la vedere în creștere. Lansarea cu succes a pachetului de cont curent a accelerat vânzările de conturi curente și de economii al căror sold a crescut cu aproximativ 60%.
Raportul credite/depozite a crescut până la 115,9% la 31 decembrie 2007 de la 90,7% la sfârșitul anului 2006 datorită creșterii mai rapide a creditării față de economisire.
Datorită modernizării activităților sale, a proceselor și a portofoliului său de produse, BCR se clasează de asemenea pe primul loc după numărul de clienți – aproximativ 4 milioane la sfârșitul anului 2007, ceea ce reprezintă o creștere cu 17% față de finalul anului precedent, în marea majoritate pe segmentul clienți retail.
BCR a continuat să-și consolideze poziția de lider si în anul 2008, astfel cu o creștere cu 40,2% a veniturilor operaționale ale Grupului BCR depășind cu mult creșterea cu numai 6,7% a cheltuielilor administrative generale, profitul operațional a înregistrat o creștere puternică, cu 82,8%.
Veniturile operaționale au sporit cu 40,2% de la 2.215,4 milioane RON (670,4 milioane EUR) la 3.105,1 milioane RON (850,3 milioane EUR).
Cheltuielile administrative generale (inclusiv cheltuielile cu personalul, alte cheltuieli administrative și cheltuieli rezultate din deprecierea cursului de schimb) au crescut moderat, cu 6,7%, de la 1.241,4 milioane RON (375,7 milioane EUR) la 1.324,4 milioane RON (362,7 milioane EUR).
Principalul motor al îmbunătățirii remarcabile a veniturilor operaționale ale Grupului BCR l-a reprezentat creșterea puternică a veniturilor nete din dobânzi (+58,5%) și respectiv a veniturilor nete din comisioane (+24,0%).
Profitul net consolidat după impozitare și plata intereselor minoritare a crescut cu 71,8%, la 1.247,0 milioane RON (341,5 milioane EUR), cel mai bun rezultat net din istoria BCR.
Rentabilitatea capitalului propriu a crescut la 32,3% pentru T3 2008 (de la 22,0% în T3 2007), în linie cu nivelul calculat pentru prima jumătate a lui 2008.
Creșterea eficienței se datorează în principal creșterii profitului net obținută prin sporirea semnificativă a veniturilor operaționale, corelată cu un control riguros al cheltuielilor administrative generale.
Portofoliului de credite acordate clienților a crescut cu 17,3%, ajungând la 43.278,3 milioane RON (11.567,7 milioane EUR) la data de 30 septembrie 2008, de la 36.888,2 milioane RON (10.224,9 milioane EUR) la 31 decembrie 2007.
În același timp, activele totale au crescut moderat cu 4,0%, de la 59.611,1 milioane RON (16.523,3 milioane EUR) la 31 decembrie 2007 la 62.004,3 milioane RON (16.572,9 milioane EUR) la 30 septembrie 2008.
Depozitele de la clienți au crescut cu 9,0 %, ajungând la 32.964,3 milioane RON (8.810,9 milioane EUR) de la 30.251,8 milioane RON (8.385,3 milioane EUR) la 31 decembrie 2007. Depozitele Retail (inclusiv cele ale microîntreprinderilor) reprezintă 73,1% din totalul depozitelor de la clienți, în timp ce depozitele Corporate reprezintă 26,9%.
BCR a continuat să își extindă rețeaua de ATM-uri, adăugând 281 noi terminale după 30 septembrie 2007 și ajungând astfel la 1.673 aparate (o creștere de 20,10% față de perioada similară din 2007). Rețeaua de POS-uri a ajuns la 14.502 unități după instalarea a 2.519 noi terminale la comercianți (o creștere de 21,02% față de perioada similară din 2007).
În plus, BCR a continuat să își extindă rețeaua teritorială în T3 2008, dezvoltând concomitent canale alternative pentru operatiuni bancare la distanta. În T3 2008, BCR a deschis 19 noi agentii, ajungând la o rețea de 607 unități la sfârșitul lunii septembrie 2008; de asemenea, a lansat serviciile financiare „24 Banking” și a extins gama de servicii oferite la ATM.
Unul dintre obiectivele fundamentale ale Băncii Comerciale Române îl reprezintă consolidarea poziției sale ca furnizor de servicii financiare integrate. Întărirea structurilor de Grup, prin creșterea complementarității între entitățile acestuia pe linia dezvoltarii produselor, procesării si vânzărilor, constituie o pârghie importantă pentru mai bună exploatare a oportunităților de afaceri si îmbunătățirea capacităților de profit atât la nivelul băncii mamă cât și la nivelul sucursalelor.
Strategia pentru perioada imediat următoare se concentrează în mai mare masură asupra clienților, urmărind să se găsească cele mai bune soluții la solicitările si așteptările acestora. Astfel că prin promovarea marketingului personalizat se va îmbunătăți capacitatea de ajustare a ofertei în timp real la cerințele diferitelor categorii de clienți, pentru satisfacerea nevoilor acestora și întărirea fidelității față de bancă. În scopul unei mai bune apropieri față de clienți, se utilizează canalele multiple de distribuție, punând accent – în functie de evoluția mediului de afaceri – pe extinderea activităților de home banking, telephone banking, Internet banking. Asigurarea calității prestațiilor la nivel înalt de exigență continuă va fi un obiectiv strategic important, cu atât mai mult cu cât creșterea constantă a standardelor de servire a clienților a constituit un argument decisiv pentru impunerea băncii pe piața românească. Principalul mijloc de susținere a strategiei băncii îl va reprezenta infrastructura informatică și capacitatea de inovație în domeniul tehnologiei informației. Realizarea unui sistem informatic performant, prin alocarea unei cote importante din cheltuielile de investiții, este o condiție fundamentală pentru dezvoltarea ofertei de produse si servicii, utilizarea canalelor multiple de distribuție și îmbunătățirea raportului cost/venit.
Rețeaua internă de unități bancare, a două ca mărime din România, o rețea modernizată, este pregătită să asigure clienților săi atât serviciile de bază, cât și servicii periferice. În scopul creșterii profitabilității băncii, îndeosebi a rentabilității capitalului propriu, toate unitățile sunt organizate ca centre de profit. Folosind avantajele unei rețele extinse de sucursale și agenții, care acoperă întreg teritoriul țării, Banca Comercială Română va continua să se implice activ în zona de retail banking care, pe termen mediu, reprezintă cea mai dinamică piața financiară.
Totodată, banca își va consolida poziția în domeniul corporate banking, punând accent pe îmbunătățirea calității portofoliului de afaceri. Banca Comercială Română încearcă să-și mențină și să-și întărească poziția ca bancă de decontare a tranzacțiilor pe piața de capital, societate de administrare și de depozitare pentru fondurile mutuale, societate de distribuire a titlurilor de fond și agent de compensare, urmărind prin aceasta cresțerea veniturilor sale din comisioane.
2.2. Produse și servicii oferite de B.C.R. S.A.
Prin oferta diversificată de produse și servicii moderne, concretizată într-un număr mare de operațiuni bancare realizate cu rapiditate, seriozitate, siguranță și respectarea cerintelor de confidențialitate, B.C.R. își va menține poziția sa de lider de necontestat în cadrul sistemului bancar.
În scopul menținerii poziției de lider, atât în ceea ce privește cota de piață în total sistem bancar cât și în ansamblul economiei românești, B.C.R., prin strategia aprobată, acordă o importanță mărită dezvoltării activității de retail prin atragerea de noi clienți din rândul persoanelor fizice (populație și persoane fizice autorizate) ca urmare a îmbunătățirii ofertei din punct de vedere al diversității și al calității produselor furnizate de acest sector.
B.C.R. oferă clienților persoane fizice o gamă largă de servicii dintre care menționăm: depozite, carduri, credite în lei, credite în valută, cecuri, schimb valutar, păstrarea valorilor în casete, transferul sumelor în valută prin Merchants Bank of California, transferul sumelor în valută prin MoneyGram, evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor, direct debit.
Evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor se adresează clienților persoane fizice și constă în determinarea valorii bunurilor destinate garantării creditelor solicitate.
Direct debit este o modalitate de plată prin care banca achită în baza mandatului scris al beneficiarului și acordul prealabil al clienților săi, persoane fizice, plățile cu caracter de regularitate, a căror sumă nu este cunoscută dinainte (telefon, curent electric etc.).
B.C.R. oferă clienților persoane fizice următoarele produse de economisire: depozite la termen, certificate de depozit, certificate de depozit cu discount. B.C.R. emite pentru persoanele fizice carduri de debit (tranzacțiile se efectuează în limita soldului disponibil în contul de card), în lei și valută (USD). Carduri emise în lei sunt: BCR Maestro, BCR VISA Electron iar în valută: BCR VISA Internațional.
Banca acordă persoanelor fizice credite pentru cumpărarea de locuințe și terenuri în intravilan, credite pentru cumpărarea de autoturisme noi din producția internă și import, credite pentru cumparărea de bunuri de folosință îndelungată, credite urgente de trezorerie – nenominalizate se acordă persoanelor fizice pentru plata unor cheltuieli legate de diverse evenimente din viața familiei. Banca acordă persoanelor fizice credite pentru plata unor forme de învățământ și a unor tratamente medicale în țară. BCR se preocupă de lărgirea cadrului de afaceri cu întreprinderile mici si mijlocii, dar în același timp duce și o politică de păstrare a clientelei rentabile.
Produsele și serviciile oferite clienților persoane juridice sunt: credite în lei și în valută, carduri de debit emise sub sigla VISA și Europay, acreditive în lei și în valută, depozite la termen în lei și în valută, scrisori de garanție bancară etc. Banca Comercială Română oferă, cu un înalt grad de profesionalism, o gamă largă de credite pentru finanțarea companiilor: acreditivul, factoringul, creditul de forfetare, creditul global de exploatare, creditul pentru activitatea de leasing, creditul pentru export, creditul pentru finanțarea stocurilor sezoniere, creditul pentru finanțarea stocurilor temporare, credite pentru cumpărarea de acțiuni, credite pentru echipament, creditul de scont, creditul pentru facilități de cont, linii de credite, scrisori de garanție, creditul în valută pe termen mediu și lung, creditul în valută pe termen scurt, credite pe cecuri remise spre încasare, creditul de trezorerie pentru valută vândută.
Banca Comercială Română oferă în prezent clienților săi finanțare în regim de factoring în lei și valută, pentru creanțele comerciale materializate în facturi provenite din livrări de mărfuri, executări de lucrări si prestări de servicii. Aceste linii de credit au destinație comercială și beneficiază de sprijinul unei instituții de finanțare a exporturilor din țara furnizorului, reprezentând un credit ținut la dispoziția unei bănci de către altă bancă, cu următoarele elemente definitorii: destinația creditului, plafonul în limita căruia pot fi finanțate diverse tranzacții, perioada de valabilitate, dobânda și alte costuri.
MULTICASH-BCR este un produs bancar prin care clienții, persoane juridice, pot dispune de la sediul acestora, pe cale electronică de realizarea de plăți în lei și valută, vânzarea/cumpărarea de valută la licitație, constituirea de depozite la termen din contul curent. Clienții pot obține extrase pentru conturi si subconturi în lei și valută și de asemenea buletinul informativ al Direcției de Trezorerie. Banca Comercială Română pune la dispoziție următoarele carduri pentru agenții economici cu capital privat sau de stat: Visa Business și Eurocard Business.
În dorința de a satisface cât mai complet cerințele clienților BCR a oferit toată gama de produse și servicii bancare practicate pe piața internă: aproape 70 pentru persoane fizice. Produsul tradițional – creditul – a căpătat noi valențe pentru categoria persoane fizice, acoperind aproape toată gama de nevoi de finanțare – școlarizare, medicale, gospodărești, imobiliare, culturale, turism, personale.
BCR se preocupă ca și în viitor să-și extindă clientela din rândul persoanelor fizice. Printr-o ofertă diversificată de produse și servicii, concretizate într-un număr mare de operațiuni bancare realizate cu rapiditate, seriozitate, siguranța și cu respectarea cerințelor de confidențialitate, banca își va menține poziția sa de lider de necontestat în cadrul sistemului bancar românesc. Creditele pentru consum personal, pentru cumpărarea de locuințe și autoturisme, cardurile de debit emise sub sigla VISA INTERNATIONAL și EUROPAY INTERNATIONAL, cecurile de călatorie, eurocecurile sunt principalele produse oferite clienților persoane fizice. De asemenea, tot pentru persoanele fizice, se realizează o serie de servicii precum transferul sumelor în valută înspre și dinspre România prin SWIFT, prin Merchants Bank of California și prin sistemul MoneyGram, servicii de păstrare de valori, plăți ale facturilor lunare pentru servicii de telefonie mobilă GSM și a facturilor lunare pentru diverse servicii.
2.3. Gestionarea creditelor neperformante la B.C.R. S.A.
Prin credit neperformant se înteleg împrumuturile și dobânzile aferente la care banca înregistrează dificultăți în recuperarea și încasarea lor la scadență, iar performanțele financiare și serviciul datoriei determină clasificarea acestora în categoriile îndoielic sau pierdere.
Urmărirea creditelor neperformante în B.C.R. se face de către Departamentul Credite și Credite Neperformante. Departamentul Credite și Credite Neperformante administrează și coordonează operațiunile de credit din B.C.R. Departamentul Credite și Credite Neperformante asigură coordonarea activităților celor trei direcții: Direcția Credite, Direcția Credite Neperformante și Direcția Finanțarea Creanțelor și Administrarea Creditelor Internaționale. În plus, departamentul include un Compartiment de Analize și Sinteze, care răspunde de analizarea permanentă a calității portofoliului de credite și a cerințelor privind constituirea provizioanelor. Funcțiile îndeplinite de acest departament sunt: stabilește politica de credit al băncii, analizează calitatea portofoliului de credite și expunerea BCR față de fiecare sector economic și prognozează cerințele de provizionare pentru riscul de credit.
Direcția Credite este direct implicată în activitatea de creditare a BCR. Direcția Finanțarea Creanțelor și Administrarea Creditelor Internaționale răspunde de activitățile referitoare la factoring și forfetare, precum și de activitățile referitoare la negocierea și administrarea creditelor internaționale și a altor tipuri de finanțări pe tremen lung contractate de BCR.
Direcția Credite Neperformante aplică strategiile Băncii Comerciale Române privind măsurile de recuperare a creanțelor sale din credite neperformante, înainte de executarea silită a garanțiilor aferente sau amortizării lor pe seama provizioanelor specifice de risc, potrivit legii. Direcția analizează și supune spre aprobare modalitățile de recuperare a creditelor neperformante, controlează și supraveghează la nivelul întregii bănci modul de gestionare a creditelor neperformante și raportează periodic conducerii băncii evoluția portofoliului de credite neperformante și evaluarea posibilităților de recuperare. Direcția Credite Neperformante gestionează și creditele neperformante scoase în afara bilanțului prin înregistrarea lor pe cheltuieli. Aceste creanțe sunt urmărite în continuare, în vederea recuperării, până la epuizarea tuturor posibilităților legale pentru recuperarea sau prescrierea termenelor de urmărire, așa cum prevede legislația.
La nivelul sucursalelor județene se constituie Compartimentul local de recuperare. Transmite Direcției de Urmărire a Creditelor Neperformante documentele de gestiune financiar-contabile prevăzute în metodologia de recuperare a creditelor neperformante precum și datele statistice și financiar-contabile necesare pentru urmărirea portofoliului creditelor neperformante. Analizează cu serviciul de credite situația economică și financiară a agenților economici, clienți ai sucursalei, pentru a identifica clienții ale căror împrumuturi pot deveni neperformante înformând Comitetul Director al Sucursalei și Direcția Credite Neperformante.
Pentru gestionarea operativă a angajamentelor din credite în strânsă corelare cu plafoanele de credite primite din centrală, sucursalele județene întocmesc zilnic Situația creditelor în lei și valută. Lunar sucursalele transmit la centrală situația agenților economici care se confruntă cu greutăți economico-financiare, înregistrează întârzieri în plata datoriilor către bancă, credite și dobânzi înregistrate în afara bilanțului, identificându-se cauzele acestora și măsurile ce se impun.
2.4. Măsuri de acoperire a riscurilor
Riscul poate fi acoperit atât printr-un program formal de finanțare elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate, cât și prin prelevări privind fondul de rezervă pentru pierderile din creditare. În plus, băncile pot acoperi riscuri în afara unor programe formale de finanțare, dacă trec pierderile pe cheltuieli sau le acoperă din capital, în măsura în care aceste pierderi se produc. Aceste programe de tip “pay-as-you-go” generează în mod inevitabil un anumit grad de incertitudine asociată veniturilor și o cerere incertă de capital bancar. Pe de altă parte, existența programelor formale autofinanțate reprezintă un mesaj pentru piețele financiare, căci presupune identificarea și evaluarea riscurilor, precum și reducerea gradului de incertitudine în ceea ce privește veniturile viitoare.
Rata dobânzii percepută de bancă la creditele acordate poate fi o modalitate efectivă de finanțare indirectă a riscurilor. În stabilirea nivelului minim al ratei dobânzii pe care o negociază cu clientul, banca poate avea două strategii: tarifarea la cost sau tarifarea în funcție de rata solvabilității bancare.
Rezervele pentru pierderi sunt un fond bancar, element al capitalului propriu, alimentat din profitul brut în limita legii și destinat acoperirii pierderilor cauzate de riscul de nerambursare. Băncile își măresc fondul de rezervă ori de câte ori devine evident că un credit sau un grup de credite nu pot fi recuperate, atunci când s-a produs o pierdere neprevăzută și atunci când crește valoarea portofoliului de credite. Deci rezerva se constituie în funcție de calitatea creditelor din portofoliu.
Pentru acoperirea pierderilor la portofoliul de credite se folosesc atât reținerea riscurilor, cât și cedarea lor prin asigurare. Reținerea riscurilor are la bază constituirea unor fonduri bancare proprii din care se acoperă pierderile la portofoliul de credite.
Se pot încheia asigurări pentru bunurile ce se constituie garanție materială a creditului acordat, sau asigurări de viață și de accident pentru titularii privați ai unor contracte pe termen lung. Deși nu este cea mai importantă modalitate de finanțare a riscurilor (ca volum), protecția pentru asigurare este foarte eficientă și mai puțin costisitoare pentru bancă, deoarece încheierea acestor contracte de asigurare poate fi impusă clientului. Aceste asigurări reprezintă primele oferite direct de băncile ce urmăresc extinderea activității în sfera altor servicii financiare decât cele tradițional bancare.
Bibliografie:
B.C.R. Marketing, Catalogul de produse și servicii pentru persoane juridice.
Raport anual B.C.R. 2007.
Raport anual B.C.R. 2008.
Statutul Băncii Comerciale Române S.A.
*** www.bcr.ro
Cap. 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND RISCUL INSOLVABILITĂȚII LA UN CREDIT GLOBAL LA S.C. PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL S.R.L.
3.1. Analiza activității societății comerciale
SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL a fost înființată în anul 1994, fiind înscrisă în Registrul Comerțului cu nr. J27/3311/1994. SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL este o societate cu capital privat 100%, în valoare de 355.000 lei, împărțit în 35.500 acțiuni cu valoare nominală de 10 lei fiecare. Sediul social (adresa, telefon, fax): strada Dr. Gheorghe Iacomi, nr.5, bloc D3, apartament 5, localitatea Bacău, jud. Bacău.
Conducerea societății este asigurată de domnul Lungu Vasile, care este și administrator unic al societății, de profesie inginer.
Calitatea morală și profesională a conducătorului societății este bună, având pregătire de specialitate superioară și experiență managerială de peste 9 ani, bucurându-se de un prestigiu din partea colaboratorilor și partenerilor de afaceri, atât a celor din țară cât și a partenerilor externi. Societatea deține o clădire cu destinația birouri administrative precum și hale de producție și depozite pentru materii prime și produse finite.
SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL face parte din sectorul de prelucrare al lemnului și are ca obiect principal de activitate producția de mic mobilier, panouri din lemn și produse de papetărie. Întregul proces de producție este ecologic, conform cerințelor de protecția mediului înconjurător. Toate activitățile care pot avea impact asupra mediului sunt perfect controlate, toți factorii de mediu (evacuarea apelor reziduale, gestionarea deșeurilor) sunt monitorizați iar respectarea legislației de mediu este garantată prin existența unor proceduri interne cunoscute și aplicate de întregul personal. Prin urmare, la 31 decembrie 2008, societatea nu a înregistrat nicio datorie referitoare la costuri anticipate, incluzând taxe legale și de consultanță, studii, proiectare și implementare a planurilor de remediere a problemelor de mediu.
Societatea desfășoară activitatea cu un număr de 230 salariați din care 10 neproductivi și 220 direct productivi. Alte informații care caracterizează forța de muncă din cadrul societății sunt:
gradul de înrudire al meseriilor permite o mare mobilitate în sensul că în funcție de gradul de încărcare al sectoarelor productive, forța de muncă poate fi mutată de la un sector la altul fără a afecta desfășurarea normală a procesului de poducție;
vârsta medie a personalului este de 41 de ani, iar vechimea medie în muncă este de 21 de ani, fapt ce conduce la o bună experiență în activitatea productivă precum și la asigurarea continuității activității;
ponderea pesonalului de sex bărbătesc este de 78% față de 22% femei, acestea din urmă având pondere în funcții administrative si alte sectoare care nu necesită efort fizic.
Desfacerea produselor se face pe bază de contracte și comenzi, livrarea acestora asigurându-se la export în procent de aproximativ 90%, prin export direct și prin comisionari. Societatea nu are produse pe stoc fără desfacere asigurată, contractele încheiate asigurând acoperirea producției ce se execută și nu are clienți incerți.
În ceea ce privește evoluția vânzărilor pe piața internă, se constată o scădere a pieței de consum pentru un anumit tip de mobilier, în timp ce pentru alte produse se înregistrează o usoară creștere de la an la an. În ce privește evoluția vânzărilor pe piața externă, se constată o continuă creștere. Perspectiva vânzărilor pe termen mediu – se prevede continuarea tendințelor actuale și anume o ușoară creștere a pieței în ansamblu. Însă, pe termen lung, conducerea societății nu este în măsură să prevadă perspectiva vânzărilor deoarece nu se știe care va fi evoluția cursului RON/EUR.
Societatea își desfășoară activitatea în spații de producție proprii. Imobilele aflate în patrimoniul societății sunt: o clădire cu destinația birouri administrative și hale de producție și depozite pentru materii prime si produse finite.
Echipamentele de producție existente, si anume, utilajele de prelucrare a lemnului sunt performante avand gradul de utilizare in procent de 85-90%.
Aprovizionarea cu materii prime, se face direct de la furnizori cu mijloace de transport proprii, iar principalii furnizori sunt persoane juridice din județul Bacău: S.C. Silvadri S.R.L. Bacău, S.C. Ingo S.R.L. Bacău, ocoalele silvice din județul Bacău și persoane fizice din jud. Bacău. Beneficiarii principali ai produselor societății sunt: HC MAIER Germania, EUGANIA LEGNO din Italia iar interni: SC ELECTRICA SA Bacău și NUCLEAR ELECTRICA Cernavodă. Concurenții sunt reprezentați de societățile de prelucrare a lemnului din județ și din țară iar prețurile sunt accesibile si reflectă corect raportul calitate – pret.
Produsele comercializate sunt de bună calitate, fapt pentru care cererea pe piață este în creștere.
3.2. Structura creditului. Riscul garanției.
Agentul economic solicită lui B.C.R. Bacău un credit global de exploatare în sumă de 50.000 lei pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 01.03.2008 până la data de 29.05.2008. Creditul este necesar pentru acoperirea de ansamblu a nevoilor de exploatare privind aprovizionarea cu materii prime și materiale, combustibili, efectuarea de cheltuieli aferente perioadei curente necesare în activitatea de producție. Sursa de rambursare era constituită din încasările zilnice.
Creditele globale de exploatare se acordă pe o perioadă de cel mult 90 de zile cu posibilitatea de prelungire a acestora pe noi perioade de cel mult 90 de zile fiecare, fără a depăși 12 luni de la acordarea primului credit, pe baza analizei fluxului de lichidități care se întocmește de ofițerii de credite în primele 10 zile lucrătoare de la începutul fiecărui trimestru.
În contractele de credite întocmite de bancă cu împrumutații, se va prevedea o clauză distinctă conform căreia: cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea scadenței, părțile pot conveni prin acte adiționale la contractul de credit, majorarea sau diminuarea împrumutului, precum si prelungirea scadenței pe o perioadă de 90 de zile.
Garanțiile prezentate pentru susținerea creditului au fost:
cesionarea în favoarea băncii a cash flow-ului împrumutatului care se va derula prin conturi deschise la bancă;
cauțiune și ipotecă constituită în favoarea băncii asupra unui apartament cu 4 camere situat în Bacău, str. Doctor Gheorghe Iacomi, nr.5, bloc D3, ap.5, proprietatea soților Lungu Vasile și Lungu Mirela evaluat la suma de 19.000 lei și admis în garanție la suma de 15.000 lei;
gaj fără deposedare instituit în favoarea băncii asupra următoarelor utilaje de prelucrare a lemnului: o mașină de prelucrat 4 fețe, an fabricație 2003, an punere în funcțiune 2003 și o mașină de șlefuit (calibrat), an fabricație 2003, an punere în funcțiune 2003 evaluate la suma de 104.900 lei și admise în garanție la suma de 62.940 lei. Utilajele sunt proprietatea firmei. Din verificarea scriptică și faptică a bunurilor aduse în garanție a rezultat starea bună de întreținere, înregistrarea corectă în contabilitate și faptul că nu mai sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori și puteau fi valorificate în cazul executării silite. Bunurile erau asigurate la ASIBAN SA iar drepturile de despăgubire au fost cesionate în favoarea BCR SA Sucursala Județeană Bacău. Asociatul unic, Lungu Vasile era asigurat pe viață la OMNIASIG SA ca o garanție suplimentară.
un bilet la ordin în valoare de 50.000 lei scadent la data rambursării creditului.
Dobânda era de 40 % pe an, revizuibilă în funcție de costul resurselor, comisionul de gestiune 0,5% flat la plafonul acordat și comision de neutilizare 2% pe an. Actele necesare pentru obținerea creditului sunt:
cerere de credit;
bilanțul contabil, situațiile contabile trimestriale și lunare;
balanța de verificare;
raportul de gestiune însoțit de raportul comisiei de cenzori;
prognozele financiare elaborate de societate pe baza contractelor de aprovizionare și desfacere;
situația fluxului de lichidități cash-flow;
analiza privind ramura, sectorul de activitate, piața, în care funcționează societatea.
B.C.R. Bacău pe baza bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi la data de 31.12.2006, 30.12.2007 și 31.01.2008, proiecția contului de profit și pierdere pe anul 2008, balanța de verificare pe luna ianuarie 2008, planul de afaceri prezentate de client a întocmit o analiză atât a aspectelor financiare cât și a celor nefinanciare.
3.3. Analiza situației financiare sintetice a societății
Informațiile privind situația financiară sintetică a lui SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL pe baza balanțelor de verificare la data de 31.12.2006, 31.12.2007 și 31.01.2008 se prezentau conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.1. Situația financiară sintetică
-lei-
La data analizei, expunerea băncii față de SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL era de 76.300 lei reprezentând un credit de scont.
Veniturile prognozate de societate prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2008 erau de 7.140.000 lei (anexa 2).
Din analiza fluxului de lichidități întocmit pentru anul 2008 (anexa 3) a rezultat un necesar de lichidități de 3.551.100 lei și, având în vedere că societatea avea un fond de rulment negativ de 1.400.400 lei, a rezultat un necesar de finanțat de 2.150.700 lei. Acest necesar de lichidități urma să fie finanțat din:
– credite de la B.C.R. S.A. Sucursala Jud. Bacău – credit global – 50.000 lei,
– credit de scont – 76.300 lei.
– credite de la B.R.D. S.A. Bacău – linie credit – 350.000 EUR ( 1.284.500 lei),
– credit investiții- 150.000 EUR ( 550.500 lei),
– credit de scont 31.000 lei,
Capacitatea de rambursare calculată pe baza încasărilor din ultimele 90 de zile era de 411.400 lei. Rulajul creditor al contului curent înregistrat în ultimele 90 de zile era de 71.900 lei, deci avea capacitate de rambursare.
Din analiza evidenței contabile prezentate de agentul economic a rezultat că nu înregistra angajamente asumate sau primite de la terți, evidențiate în afara bilanțului (precum girul, cauțiunea și alte angajamente), fapt declarat pe propria răspundere sub semnătură privată în cererea de credit.
3.4. Riscul financiar
Din analiza aspectelor generale și financiare, a poziției în ramura de activitate, a managementului și strategiei agentului economic s-a obținut un rating de credite de 2,71 (anexa 4) Serviciul datoriei era bun.
Potrivit datelor din analiza internă efectuată pe baza balanței de verificare încheiată la data de 31.01.2008 situația patrimonială a SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL se prezinta astfel:
Analiza activelor TOTAL ACTIV: 6.199.700 lei
I. Active imobilizate -total- 5.122.000 lei aveau următoarea structură:
a. imobilizări corporale 5.103.400 lei
– terenuri 35.200 lei
– clădiri și utilaje 5.068.200 lei
Aceste active erau în bună stare de funcționare și erau întreținute corespunzător.
b. imobilizări financiare 18.600 lei reprezentând titluri de partcipare
II. Active realizabile -total- 661.200 lei
a. stocuri -total- 542.100 lei din care:
– mat. prime, mater. consumabile, ob. inventar 427.500 lei
– produse 22.200 lei
– mărfuri 92.400 lei reprezentând mic mobilier
b. creanțe comerciale cu scadența < 1 an -total- 119.100 lei din care:
– clienți 20.200 lei.
Structura clienților după perioada de încasare se prezintă conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.2. Structura clienților după perioada de încasare
– alte creanțe 300 lei,
– furnizori debitori 8.400 lei
c. conturi de regularizare și asimilate –
III. Trezoreria pozitivă -total- 416.500 lei din care:
a. disponibil în lei 5.600 lei
b. casa în lei 1.300 lei
c. avansuri de trezorerie 409.600 lei
Analiza pasivelor TOTAL PASIV: 6.199.700 lei
I. Pasive pe termen lung -total- 3.721.600 lei
a. Capitaluri proprii în sens larg 3.295.300 lei
Capitaluri proprii în sens strict 385.200 lei din care:
– capital social vărsat 355.000 lei
– fonduri 29.500 lei
– rezultatul exercițiului 29.300 lei
– repartizarea profitului 28.600 lei
Diferențe din reevaluare 3.000.000 lei
b. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli –
c. Datorii cu scadența > 1an 336.400 lei
II. Datorii curente cu scadența < 1 an -total- 1.112.300 lei din care:
– furnizori și conturi asimilate 489.100 lei în termen contractual de plată.
Structura furnizorilor după perioada de plată este conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.3. Structura furnizorilor
– avansuri primite 206.100 lei
– alte datorii 416.800 lei, reprezentând decontări cu salariații, datorii către buget, asigurări sociale, ajutor șomaj.
Structura acestor datorii este următoarea:
– personal remunerații neridicate 4.400 lei
– personal protecție socială 400 lei
– bugetul asigurărilor sociale 331.300 lei
– ajutor de șomaj 29.500 lei
– impozit pe profit 1.000 lei
– TVA de plată 44.100 lei
– impozit salarii 100 lei
– alte impozite și taxe 3.100 lei
– fonduri speciale 2.900 lei
Agentul economic obținuse eșalonări la plata CAS pentru suma de 69.822,5136 lei, la plata majorărilor de întârziere pentru CAS pentru suma de 113.154,6419 lei și eșalonări pentru suma de 5.201,0189 lei reprezentând majorări de întîrziere ( 4.052,1624 lei) și penalități (1.148,8565 lei) pentru neplata la termen a pensiei suplimentare.
III. Trezoreria negativă -total- 1.365.800 lei, reprezentând datorii la bănci.
DATORII TOTALE 2.814.500 lei.
3.5. Analiza indicatorilor economico-financiari
Societatea a realizat următorii indicatori economico-financiari pe ultimele trei perioade de analiză:
Tab. 3.4. Indicatori preluați din contul de profit și pierdere
Tab. 3.5. Evoluția contului de profit și pierdere
3.5.1. Analiza evoluției cheltuielilor totale la 1.000 lei venituri totale
Pe baza indicatorilor preluați din contul de profit și pierdere, voi analiza evoluția cheltuielilor totale la 1.000 lei venituri totale (Ct/1.000Vt) pentru primele două perioade solicitate.
Evoluția cheltuielilor totale la 1.000 lei venituri totale se determină pe baza următorului raport:
Ct/1.000Vt = cheltuieli totale (Ct) / venituri totale (Vt) x 1.000
Analiza factorială: evoluția Ct/1.000Vt este influențată în primul rând de veniturile totale deoarece reprezintă un factor cantitativ și în al doilea rând, de cheltuielile totale, care reprezintă un factor calitativ. Astfel:
Ct06/1.000Vt = Ct06 / Vt06 x 1.000 = 6.554.100 / 6.587.600 x 1.000 = 994,91 lei Ct la 1.000 lei Vt
Ct07/1.000Vt = Ct07 / Vt07 x 1.000 = 7.647.100 / 7.697.900 x 1.000 = 993,40 lei Ct la 1.000 lei Vt
∆Ct/1.000Vt = Ct07/1.000Vt – Ct06/1.000Vt = 993,40 – 994,91 = -1,51
influența modificărilor Vt asupra variației Ct/1.000Vt:
∆Vt = Ct06 / Vt07 x 1.000 – Ct06 / Vt06 x 1.000 = 851,41 – 994,91 = -143,50
influența modificărilor Ct asupra variației Ct/1.000Vt:
∆Ct = Ct07 / Vt07 x 1.000 – Ct06 / Vt07 x 1.000 = 993,40 – 851,41 = +141,99
∆Vt + ∆Ct = -143,50 + 141,99 = -1,51 = ∆Ct/1.000Vt
Tab. 3.6. Cheltuieli totale la 1.000 lei venituri totale
În urma analizei efectuate se constată scăderea cheltuielilor totale la 1.000 lei venituri totale cu 1,51 unități, ceea ce, din punct de vedere economic semnifică o evoluție favorabilă, ducând la creșterea eficienței activității firmei, deoarece în 2007 (perioada 2) se obține 1.000 lei venituri cu 993,40 lei cheltuieli adică cu 1,51 mai puțin decât în anul 2006 (perioada 1).
3.5.2. Analiza influenței modificărilor cheltuielilor totale la 1.000 lei venituri totale asupra variației profitului brut
Determinarea influenței cheltuielilor totale la 1.000 lei venituri totale asupra variației profitului brut implică în primul rând calcularea profitului brut (Pb).
Pb = Vt – Ct = Vt – (Vt x Ct/1.000Vt / 1.000) = -Vt / 1.000 (Ct/1.000Vt – 1.000)
∆Ct/1.000Vt Pb = -Vt07 / 1.000 (Ct07/1.000Vt – Ct06/1.000Vt)
= -7.697,9 (993,40 – 994,91) = +11.623,82
În urma analizei, scăderea cheltuielilor totale la 1.000 lei venituri totale cu 1,51 unități a condus la creșterea produsului brut cu 11.623,82 mii lei.
3.5.3. Analiza indicatorilor de profitabilitate
În urma determinării indicatorilor din contul de profit și pierdere al debitorului, voi analiza profitabilitatea firmei pe baza următorilor indicatori: marja profitului brut, marja profitului net, eficiența activelor totale, creșterea vânzărilor, rentabilitatea capitalului propriu și marja profitului brut din exploatare. Calculul indicatorilor profitabilității se va realiza însă doar pentru primele două perioade solicitate deoarece cea de-a treia perioadă, respectiv 31/12/2007 – 31/01/2008, consider că este irelevantă pentru această analiză:
marja profitului brut – arată marja disponibilă de acoperire a cheltuielilor generale și de generare a profitului. Se utilizează în vederea determinării performanțelor firmei și se calculează pe baza raportului:
Marja profitului brut = Profit brut / Cifra de afaceri x 100
marja profitului net – se utilizează în același scop ca și marja profitului brut și se calculează pe baza raportului:
Marja profitului net = Profit net / Cifra de afaceri x 100
eficiența activelor totale – se calculează ca raport între cifra de afaceri și totalul activelor.
Eficiența activelor totale = Cifra de afaceri / Active totale x 100
creșterea vânzărilor – arată cu cat a crescut cifra de afaceri din perioada curentă față de perioada precedentă, calculându-se pe baza raportului:
Creșterea vânzărilor = Cifra de afaceri0 / Cifra de afaceri1
marja profitului brut din exploatare – arată procentajul reprezentat de profitul activității de exploatare în volumul total al vânzărilor și se calculează pe baza următorului raport:
Marja profitului brut din exploatare = Profit brut exploatare / Cifra de afaceri x 100
rentabilitatea capitalului propriu – reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori ai profitabilității fiind folosiții de potențialii investitori în luarea unei decizii de investiții și se calculează pe baza raportului:
Eficiența capitalului propriu = Cifra de afaceri / Capital propriu x 100
În urma analizei realizate, indicatorii de profitabilitate prezentau următoarea situație, conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.7. Indicatori de profitabilitate
În urma calculării acestor indicatori de profitabilitate, s-au constatat următoarele:
indicatorii marja profitului brut și marja profitului net înregistrau creșteri fapt care arată că firma dispunea de resurse pentru acoperirea chltuielilor generale și totodată genera și profit;
indicatorul marja profitului brut din exploatare înregistra în ce de-a doua perioadă o tendință de scădere față de prima perioada, fapt care duce la imposibilitatea acoperirii cheltuielilor de exploatare;
indicatorul eficiența activelor totale indică o scădere a eficienței acestora în cadrul societății;
indicatorul eficiența capitalului propriu înregistrează o creștere rapidă fapt care demonstrează capacitatea conducerii de a realiza o afacere rentabilă;
indicatorul creșterea vânzărilor era în continuă creștere arătând faptul că cifra de afaceri din perioada a doua a crescut cu 1,07 față de cifra de afaceri din prima perioadă.
3.5.4. Analiza corelației dintre rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare
În plus, față de analiza profitabilității. calculată pe baza indicatorilor din contul de profit și pierdere, am considerat că este necesară și o analiză a corelației dintre rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare Această corelație se realizează prin intermediul ratei dobânzii care se calculează pe baza urmatorului raport:
Rata dobânzii = Cheltuieli cu dobânzi / Capital împrumutat x 100
Rata rentabilității economice arată posibilitatea agentului economic de reînnoire și creștere a activelor sale, calculându-se pe baza următorului raport:
Rata rentabilității economice = Profit brut exploatare / Active totale x 100
Rata rentabilității financiare – arată eficiența utilizării capitalului propriu și se calculează pe baza raportului:
Rata rentabilității financiare = Profit net / Capital propriu x 100
Analiza corelației s-a realizat pentru cele trei perioade solicitate, prezentându-se conform următorului tabel:
Tab. 3.8. Corelația dintre rentabilitatea economică și rentabilitatea financiară
În urma calculării indicatorilor, s-au constatat următoarele:
în cea de-a doua perioadă, rata dobânzii este mai mare față de rata rentabilității economice, condiție în care societatea nu ar fi reușit să contracteze împrumuturi pe termen mediu și lung; situația este datorată folosirii neeficiente a fondului imprumutat cu cost fix.
în prima și în cea de-a treia perioadă, rata rentabilității economice este mai mare față de rata dobânzii, condiție în care societatea se află într-o situație favorabilă realizând o rentabilitate financiară și un profit mai mare, firma putând apela la credite pe termen mediu și lung. În această situație pârghia financiară (raportul dintre datorii și capital propriu) a fost folosită în mod eficient de către socitate.
3.5.5. Analiza indicatorilor de bonitate
Deasemenea, banca a luat în vedere și analiza principalilor indicatori de bonitate (de capacitate de a plăti un credit). Calculul și interpretarea indicatorilor de bonitate se face conform procedurilor prevazute în „Normele Metodologice privind activitatea de creditare”.
Acești indicatori de bonitate reprezintă o condiție esențială în vederea acordării creditului către societate. Principalii indicatori de bonitate calculați sunt:
lichiditate curentă – arată marja conferită firmei de activele sale în respectarea obligațiilor curente și este calculat pe baza următorului raport:
Lichiditatea curentă = Active curente / Datorii curente x 100
lichiditate imediată – reprezintă cea mai bună măsură a capacității companiei de a plăti datoriile imediat exigibile și este calculat pe baza raportului:
Lichiditatea imediată = Active curente – Stocuri / Datorii curente x 100
solvabilitate – arată capacitatea agentului economic de a face față achitării obligațiilor față de toți și se calculează pe baza următorului raport:
Solvabilitatea curentă = Active totale / Datorii totale x 100
gradul de îndatorare – arată ponderea datoriilor totale în pasiv și se calculează pe baza raportului:
Gradul de îndatorare = Capital împrumutat / Capital propriu x 100
rotația activelor circulante – arată de câte ori se rotesc activele circulante într-un an și se calculează pe baza următorului raport:
Rotația activelor circulante = Cifra de afaceri / Active circulante
acoperirea dobânzii – determină de câte ori agentul economic poate achita cheltuielile cu dobânda și se calculează pe baza raportului:
Acoperirea dobânzii = Profit înaintea plății dobânzii și impozitului pe profit / Cheltuieli cu dobânzi
fondul de rulment net – are rolul în determinarea gradului de lichiditate al societății, reflectând capacitatea acesteia de a-si achita datoriile curente de plată, calculându-se pe baza diferenței:
Fond de rulment net = Active circulante – Datorii curente
necesarul de fond de rulment – arată mărimea activelor ciclice ce trebuie finanțate din fondul de rulment și se calculează pe baza diferenței:
Necesarul de fond de rulment = Necesității temporare – Surse temporare
trezoreria netă – relevă calitatea echilibrului general al societății atât pe termen lung cât și pe termen scurt, calculându-se pe baza diferenței:
Trezoreria netă = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment
În urma analizei realizate, principalii indicatori de bonitate prezentau următoarea situație:
Tab. 3.9. Indicatori de bonitate
În urma calcularii acestor indicatori de bonitate, s-au constatat următoarele:
indicatorul de lichiditate curentă înregistra un nivel necorespunzător, subunitar în cele trei perioade cu tendință de scădere datorită lipsei de lichidități necesare achitării datoriilor către terți. Cauza principală o reprezinta utilizarea surselor din activitatea curentă pentru finanțarea lucrărilor de investiții, situație reflectată și de fondul de rulment negativ.
indicatorul de solvabilitate înregistra nivele corepunzătoare, supraunitare cu tendința de creștere ceea ce reflecta posibilitatea societății de a-și asigura capacitatea de rambursare a datoriilor totale pe seama activelor patrimoniale;
gradul de îndatorare generală înregistra un nivel necorespunzător deoarece firma avea datorii la furnizori și bănci, totuși din compararea duratei medii de încasare a clienților cu durata medie de plată a furnizorilor a rezultat că societatea folosește creditul comercial în favoarea sa ceea ce dovedește bunele relații stabilite cu furnizorii săi;
fondul de rulment a înregistrat valori negative în cele trei perioade, firma înregistrând cheltuieli cu investițiile neacoperite din fonduri corespunzătoare;
trezoreria netă este negativă în toate cele trei perioade evidențiind că exercițiile financiare s-au încheiat cu un deficit monetar.
La stabilirea indicatorilor de bonitate s-a avut în vedere că agentul economic nu avea clienți incerți și stocuri nevalorificabile. Din analiza indicatorilor prezentați a rezultat că SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL desfășura o activitate viabilă, cu perspective de dezvoltare prin preocuparea continuă a acționarului unic pentru o producție de calitate și pentru atragerea și păstrarea clientelei.
La data analizei, S.C. PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL S.R.L. Bacău are contul de disponibilități deschis la B.C.R. S.A. Bacău, prin care rulează încasările și plățile efectuate. A beneficiat de numeroase credite pentru activitatea curentă de producție sau de investiții, pe care le-a rambursat la termenele stabilite prin contractele de creditare.
S.C. PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL S.R.L., a încasat prin contul curent în anul 2007 suma de 524.300 lei iar în anul 2008 suma de 280.200 lei. Dobânzile încasate de la agentul economic în anul 2007 au fost de 20.100 lei iar în anul 2008 de 1.700 lei. Comisioanele încasate în anul 2007 au fost de 2.400 lei iar în anul 2008 de 200 lei.
Pe baza analizei efectuate se aprobă creditul global de exploatare lui SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL S.R.L. în sumă de 50.000 lei, cu o dobândă de 40 % pe an, pe 90 de zile, respectiv 01.03.2008- 29.05.2008.
3.6. Acordarea și evoluția creditului
Pe 01.03.2008 potrivit contractului de credit 120 din 28.02.2008 (anexa 5) societății SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL i se acordă creditul global de exploatare în limita plafonului de 50.000 lei cu următoarea destinație: creditarea de ansamblu a activității de producție. Conform contractului, creditul funcționa după sistemul revolving și clientul avea obligația să ruleze prin conturile deschise la B.C.R. încasări cel puțin ¼ din nivelul creditului aprobat.
Creditul trebuia rambursat potrivit scadenței:
Data 29.05.2008
Rata credit 50.000 lei
Pe 29.05.2008 administratorul Lungu Vasile solicită prelungirea creditului global de exploatare. Banca Comercială Română Piatra Bacău îi face din nou o analiză, se întocmește o notă de constatare cu privire la principalele aspecte rezultate din verificarea scriptică și faptică a garanției creditului, o fișă de analiză a aspectelor nefinanciare ce caracterizează activitatea clientului .Ratingul de credit a rezultat în valoare de 2,92. Ofițerul de credite întocmește un nou referat de credit care a fost supus aprobării în comitetul de credite.
La data analizei expunerea băncii față de SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL era de 50.000 lei reprezentând credit global de exploatare 50.000 lei. Față de perioada precedentă expunerea băncii față de SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL s-a redus la suma de 50.00 lei.
Creditul se utilizează pentru acoperirea de ansamblu a nevoilor de exploatare privind aprovizionarea cu materii prime și materiale, combustibili, efectuarea de cheltuieli aferente perioadei curente necesare în activitatea de producție.
Din analiza fluxului de lichidități întocmit pentru semestrul doi anul 2008 a rezultat un necesar de lichidități de 3.848.500 lei și, având în vedere că societatea avea un fond de rulment negativ de 1.695.500 lei, a rezultat un necesar de finanțat de 2.153.000 lei. Acest necesar de lichidități urma să fie finanțat astfel:
– credite de la B.C.R. S.A. Sucursala Jud. Bacău – credit global – 50.000 lei,
– credite de la B.R.D. S.A. Bacău: – linie credit – 400.000 EUR ( 1.284.500 lei),
– credit investiții – 180.995 EUR ( 550.500 lei),
– credit de scont – 31.000 lei.
De asemenea mai avea angajate la B.R.D. S.A. 2 scrisori de garanție în valoare de 110.000 EUR (403.700 lei ) respectiv de 250.000 lei.
Capacitatea de rambursare calculată pe baza încasărilor din ultimele 90 de zile era de 497.600 lei. Rulajul creditor al contului credit global de exploatare înregistrat în ultimele 90 de zile a fost de 14.700 lei și respectând condițiile creditului se aprobă prelungirea creditului începând cu data de 29.05.2008, până la data de 26.08.2008.
Creditul are o nouă scadență:
Data 26.08.2008
Rata credit 50.000
Pe 21.08.2008 administratorul Lungu Vasile solicită prelungirea creditului global de exploatare pe încă o perioadă de 90 zile. În urma analizei au rezultat următoarele:
ratingul de credit 3,00;
societatea nu reușea să obțină resurse pentru acoperirea curentă a datoriilor mari pe care le avea la furnizori și bănci deși avea și o activitate secundară de comerț cu diverse mărfuri, în special cu carburanți având un contract un valoare de 817.480 lei cu
S.N.N. – CNE PROD Cernavodă;
rulajul creditor al contului credit global de exploatare înregistrat în ultimile 90 de zile era de 8.350 lei, mai mic decât limita de ¼ din valoarea creditului acordat;
agentul economic obținuse în anul 2006 eșalonări la plata CAS pentru suma de 69.800 lei, la plata majorărilor de întărziere pentru CAS pentru suma de 100.000 lei dar graficul nu fusese respectat;
indicatorul de lichiditate curentă înregistra un nivel necorespunzător, subunitar cu tendință de scădere datorită lipsei de lichidități necesare achitării datoriilor către terți;
gradul de îndatorare generală înregistra un nivel necorespunzător deoarece firma avea datorii la furnizori, bănci, bugetul de stat și bugetele speciale.
Comitetul Director al Sucursalei a diminuat plafonul de credit de la 50.000 lei la 30.000 lei, pentru următoarea perioadă de 89 zile. Diferența de 20.000 lei s-a scadențat la rambursare pe următoarea perioadă de 30 zile.
Data scadenței Suma
24.09.2008 20.000 lei
20.12.2008 30.000 lei
Clientul pierzând unele contracte interne și externe, având datorii mari la furnizori și CAS (deși au fost eșalonate nu și-a respectat graficul) nu a reușit să se redreseze și a intrat într-un blocaj financiar. Astfel nu rambursează creditul de 20.000 lei pe 24.09.2008 și banca îi face înstiințare prin care îi aduce la cunoștință că la data de 26.09.2008 figurează în evidențele băncii cu creanțe restante în sumă totală de 21.573,5.383 lei reprezentând 20.000 lei credit restant și 1.573,5.383 lei dobânzi restante.
Pe data de 27.09.2008 ofițerul de credite și juristul sucursalei s-au deplasat la sediul societății și au procedat la identificarea garanțiilor în teren, i-au adus la cunoștință administratorului situația creditului și acesta își ia angajamentul să achite dobânzile restante până la data de 30.09.2008 iar creditul de 20.000 lei eșalonat în patru rate egale până la data de 22.11.2008. Pe 30.09.2008 clientul plătește dobânda restantă și rata credit restant.
Pe data de 12.11.2008 situația creditului se prezenta conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.10. Situația creditului la 12.11.2008
Banca a înștiințat clientul despre datoriile restante pe care le înregistrează față de ea cu o vechime mai mare de 30 de zile. Deasemenea îi aduce la cunoștință că în urma analizei încasărilor derulate prin bancă în ultima perioadă, adică 3.900 lei în ultimele 90 de zile, nu îndeplinește condițiile de menținere a creditului la data de 22.11.2008 și totodată nerespectarea angajamentului luat de a achita creditul restant de 20.000 lei eșalonat în patru rate până la 22.11.2008 va determina banca să procedeze la declanșarea procedurilor de recuperare a datoriilor restante pe calea executării silite, dacă nu ia măsuri urgente pentru rambursarea datoriilor.
Pe 22.11.2008 ofițerul de credite întocmește un nou referat de credit cu scopul sistării creditului global de exploatare de 30.000 lei și rambursarea lui până la data de 20.12.2008.
Informațiile privind situația financiară sintetică a SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL pe baza balanțelor de verificare la data de 31.12.2006, 31.12.2007 și 31.10.2008 se prezentau conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.11. Situația financiară sintetică la 31.10.2008
-lei-
La data analizei expunerea băncii față de SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL era de 50.000 lei, din care 20.000 lei credit restant, 30.000 lei credit curent, dobânzi restante de 1.100 lei și creanțe atașate restante de 1.200 lei.
Din analiză a rezultat că ar fi mai bine sistarea creditului de exploatare și rambursarea acestuia până la data de 20.12.2008, datorită următoarelor aspecte:
rulajul creditor al contului credit global de exploatare înregistrat în ultimile 90 de zile era nul;
lipsa capacității de rambursare a creditului, încasările prin bancă în ultimele 90 de zile erau de 4.000 lei;
rating-ul de credit era 3,43 mai mare de 3,00;
agentul economic înregistra credit și dobândă restantă.
Potrivit datelor din analiza internă efectuată pe baza balanței de verificare încheiată la data de 31.10.2008 situația patrimonială a lui SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL se prezenta astfel:
Analiza activelor TOTAL ACTIV: 6.984.700 lei
I. Active imobilizate -total- 5.218.600 lei cu următoarea structură:
a. imobilizări corporale 5.200.000 lei
– terenuri 115.200 lei
– clădiri și utilaje 5.084.800 lei
Aceste active erau în bună stare de funcționare și erau întreținute corespunzător.
b. imobilizări financiare 18.600 lei reprezentând titluri de partcipare
II. Active realizabile -total- 1.235.500 lei
a. stocuri -total- 989.500 lei din care:
– mat.prime,mater.consumabile, ob.inventar 691.700 lei
– produse 278.200 lei
– mărfuri 19.600 lei reprezentând mic mobilier
b. creanțe comerciale cu scadența < 1 an -total- 153.200 lei din care:
– clienți 83.900 lei,
– alte creanțe 68.800 lei,
– furnizori debitori 500 lei
c. conturi de regularizare și asimilate –
III. Trezoreria pozitivă -total- 530.600 lei
Analiza pasivelor TOTAL PASIV: 6.984.700 lei
I. Pasive pe termen lung -total- 3.495.600 lei
a. Capitaluri proprii în sens larg 3.371.200 lei
Capitaluri proprii în sens strict 371.200 lei din care:
– capital social vărsat 452.500 lei,
– fonduri 29.500 lei,
– rezultatul exercițiului -110.800 lei
Diferențe din reevaluare 3.000.000 lei
b. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli –
c. Datorii cu scadența > 1an 124.400 lei
Datorii curente cu scadența < 1 an -total- 1.621.500 lei din care:
– furnizori și conturi asimilate 659.500 lei în termen contractual de plată.
– avansuri primite 433.600 lei
– alte datorii 528.400 lei, reprezentând decontări cu salariații, datorii către buget, asigurări sociale, ajutor șomaj.
III. Trezoreria negativă -total- 1.867.600 lei, reprezentând datorii la bănci.
DATORII TOTALE 3.613.500 lei.
Din analiza contului de profit și pierderi s-a constatat că cifra de afaceri scăzuse în anul 2008 cu 37,2% față de anul 2007. Societatea înregistra profit din activitatea de exploatare, acesta fiind de 341.900 lei. Din activitatea financiară societatea înregistra pierdere de 283.300 lei, în principal datorită cheltuielilor cu dobânzile bancare. Din activitatea excepțională societatea înregistra pierdere de 168.600 lei.
Principalii indicatori de apreciere a bonității calculați după datele din balanțele de verificare a societății la data de 31.12.2006, 31.12.2007, 31.10.2008 se prezintă după cum urmează:
Tab. 3.12. Principalii indicatori de bonitate
Indicatorul lichiditate curentă înregistra un nivel necorespunzător. Solvabilitate curentă a societății era foarte bună respectiv de 193,29%. Gradul de îndatorare generală era necorespunzător în valoare de 973,46%. Agentul economic avea o slabă capacitate de a plăti dobânda la creditul angajat, fapt reflectat de indicatorul acoperirea dobânzii care era de 0,48.
Având în vedere cele prezentate mai sus, s-a propus spre aprobare sistarea creditului global de exploatare și rambursarea acestuia până la data de 20.12.2008 de către SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL în sumă de 30.000 lei, cu o dobândă de 27% pe an.
Se aprobă în Comitetul Director sistarea creditului global de exploatare de 30.000 lei și rambursarea lui până la data de 20.12.2008. SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL la 31 decembrie 2008 figura în evidențele B.C.R. cu datorii restante cu vechime mai mare de 90 de zile în sumă de 49.408,591268 lei, iar banca avea creat provizion în această sumă.
La 14.01.2009 situația creditului se prezenta conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.13. Situația creditului la 14.01.2009
În ședința din 14.01.2009 Comitetul Director a hotărît notificarea în scris a conducerii unității PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL, prin care este invitat la sediul sucursalei pentru a fi identificate împreună noi modalități de recuperare a creanțelor. Conducerea societății nu s-a prezentat la bancă. Pe 6.03.2003 banca aduce la cunoștința conducerii societății că figurează în evidențele ei cu creanțe restante în sumă totală de 48.138,1 lei din care: credit restant 45.384,6 lei și dobânzi restante 2.753,5 lei.
Având în vedere că datoriile figurează cu o vechime mai mare de 160 zile, banca îi acordă un termen de maxim cinci zile pentru rambursarea tuturor obligațiilor, aceasta fiind ultima încercare de recuperare pe cale amiabilă a datoriilor.
Societatea nu rambursează iar Serviciul de creditare întocmește un referat cu privire la investirea cu formulă executorie a contractului de credit încheiat cu SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL și declanșarea procedurii de executare silită a bunurilor aduse în garanția creditului, referat ce este supus aprobării Comitetului Director.
Prin referatul respectiv se aduce la cunoștință că expunerea B.C.R. față de SC PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL la data de 10.03.2009 este de 48.740 lei din care: 45.380 lei reprezentând credite restante cu o vechime mai mare de 90 zile și 3.360 lei creanțe atașate la creditele restante.
În baza contractului de credit nr.120/28.02.2008 societatea a beneficiat de un credit global de exploatare în limita plafonului de 50.000 lei pentru o perioadă de 90 zile, creditul fiind garantat cu:
a) cesionare în favoarea băncii a cash flow-ului care se derulează prin conturile deschise la bancă;
b) ipotecă de rang 1 asupra unui apartament cu 4 camere situat în Bacău, str. Doctor Gheorghe Iacomi, nr.5, bloc D3, ap.5, proprietatea soților Lungu Vasile și Lungu Mirela evaluat la suma de 19.000 lei și admis în garanție la suma de 15.000 lei;
c) gaj fără deposedare asupra următoarelor utilaje de prelucrare a lemnului: o mașină de prelucrat 4 fețe și o mașină de șlefuit (calibrat) evaluate la suma de 104.900 lei și admise în garanție la suma de 62.940 lei.
d) bilet la ordin în valoare de 50.000 lei emis în favoarea băncii.
Creditul acordat în baza contractului mai sus menționat a fost prelungit până la data de 23.08.2008. În urma revizuirii efectuate la acestă dată, a rezultat că societatea nu mai îndeplinește condițiile pentru menținerea creditului aprobat inițial, fapt pentru care s-a procedat la diminuarea acestuia cu suma de 20.000 lei.
Această sumă a fost scadențată la rambursare în următoarele 30 de zile, respectiv la data de 24.09.2008, dată la care, societatea neavând disponibilități în cont, s-a procedat la trecerea creditului la restanță.
Diferența de credit în sumă de 30.000 lei a fost menținută la creditare până la data de 22.11.2008. Prin nota de constatare înregistrată la B.C.R. pe 27.09.2008, administratorul firmei s-a angajat să achite creditul restant de 20.000 lei și dobânzile aferente eșalonat în patru rate egale până la dat de 22.11.2008.
Creditul a fost analizat la data de 19.11.2008 constatîndu-se următoarele: diminuarea încasărilor prin contul curent, înregistrarea de credite și dobânzi restante, existența datoriilor mai mari de 30 zile la bugetul statului și bugetele speciale, rating de credit 3,43. În aceste condiții, Comitetul Director a aprobat sistarea creditării și scadențarea la rambursare a ratei de 30.000 lei în următoarea perioadă de 30 zile, respective până la data de 20.12.2008.
Conform balanței de verificare la data de 31.10.2008 societatea înregistra pierderi din activitatea anului 2008 de 110.800 lei, pierdere determinată în principal de lipsa contractelor și comenzilor pentru desfacere.
La data de 6.03.2009 creditul era clasificat în categoria “pierdere” și avea constituite provizioane specifice de risc la nivelul creanțelor restante de 48.140 lei.
Din verificarea faptică a bunurilor admise în garanție a rezultat faptul că acestea erau bine întreținute și putea fi valorificate la un preț care să asigure achitarea în totalitate a obligațiilor față de bancă.
În ultima perioadă de timp, administratorul societății nu mai colabora cu banca pentru a găsi soluții concrete de rambursare a datoriilor restante față de bancă.
Având în vedere cele prezentate, Comitetului Director aprobă investirea cu formulă executorie a contractului de credite nr. 120/28.02.2008 încheiat cu societatea comercială PROD IMPRIM INTERNAȚIONAL SRL, scoaterea în afara bilanțului a creanțelor debitoarei și declanșarea procedurilor de trecere la executarea silită asupra bunurilor aduse în garanția creditului.
B.C.R., depune cerere la Judecătoria Bacău prin care solicită investirea cu formulă executorie a dosarului de credite nr. 120/28.02.2008. Pe 26.03.2009 Judecătoria dispune investirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 120/28.02.2008. La 26.03.2009 situația creditului se prezenta conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.14. Situația creditului la 26.03.2009
Întâi banca execută trecerea creanțelor restante în creanțe îndoielnice și provizioanele în provizioane îndoielnice conform tabelului de mai jos.
Tab. 3.15. Trecerea creanțelor restante în creanțe îndoielnice
Apoi are loc trecerea în afara bilanțului și anularea provizioanelor constituite. Situația creditului după trecerea în afara bilanțului se prezintă conform tabelului de mai jos:
Tab. 3.16. Situația creditului după trecerea în afara bilanțului
Bibliografie:
B.C.R., Norme metodologice privind activitatea de creditare.
Dincă Marius, Sistemele de indicatori ai rezultatelor economico-financiari ale firmei, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2001.
Dincă Marius, Botiș Sorina, Dincă Gheorghița, Finanțe, monedă și credit, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2006.
Cap. 4 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În general, nevoia de creditare apare din lipsă de fonduri proprii, fonduri necesare pentru a face față în întregime cheltuielilor ocazionate de desfășurarea normală a activității (producție, investiții, comercială). Necesarul total de fonduri și de credite este determinat în principal de gestiunea și managementul agentului economic. Dacă printr-o gestionare eficientă a fondurilor se poate asigura rotația stocurilor, recuperarea mai rapidă a creanțelor, obținerea prelungirii creditului furnizorilor, creșterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agenților economici.
Riscul asumat, aferent creditului bancar, este influențat de capacitatea reală a debitorului de a-și îndeplini obligațiile în viitor. De aceea, este foarte important ca determinarea riscului să se facă înainte de acordarea creditului. Pentru diminuarea riscului, băncile comerciale constituie comitete de credite care analizează și aprobă documentația de credite.
Băncile trebuie să identifice riscurile fiecărei cereri și propuneri de creditare, să le recunoască și să contribuie la reducerea sau chiar eliminarea lor. Pentru aceasta este necesar un studiu de senzitivitate sau de risc.
Pentru a accepta în general un risc, o bancă trebuie să-și fundamenteze decizia pe o structură completă și complexă, profesională și omogenă atât pentru procesul de aprobare, cât și pentru urmărire, pentru a stabili și menține active de calitate ridicată cu risc minim. Această structură trebuie să asigure o analiză adecvată, în care toate componentele care implică risc pentru bancă, atât la nivel de client, cât și tranzacție de credit individuală, sunt identificate și pe cât posibil riscul este micșorat atât cât permite fiecare situație în parte, sau este măcar măsurat. În activitatea de urmărire, după ce creditul a fost acordat și aprobat trebuie să se facă o verificare periodică, urmărindu-se dacă componentele continuă să genereze un risc de ansamblu acceptabil.
Această analiză periodică include atât aspecte financiare, cât și aspecte nefinanciare ale clientului și ale afacerii, luându-se în considerare confirmarea păstrării neschimbate a tuturor componentelor tranzacției de credit de la momentul aprobării.
Procesul de analiză a creditului are două dimensiuni. O primă dimensiune este de natură cantitativă și se desfășoară pe baza colectării, prelucrării și interpretării tuturor informațiilor culese de bancă. În cadrul acestei etape au loc analiza generală a activității clientului, analiza datelor financiare pe baza principalelor documente financiar-contabile, prognoza evoluției viitoare a activităților clientului pe baza planului de afaceri, evaluarea capacității de rambursare a creditelor, dobânzilor și comisioanelor, evaluarea capacității debitorului de a rezista la șocuri. Analiza calitativă constă în colectarea și actualizarea tuturor informațiilor referitoare la responsabilitatea financiară a debitorului (obiceiul de a-și achita la timp datoriile), determinarea scopului real al contractării împrumutului, identificarea eventualelor riscuri cu care se poate confrunta debitorul și estimarea seriozității și implicării debitorului în respectarea angajamentelor asumate față de bancă.
Abordarea modernă a gestionării riscului de creditare se bazează pe necesitatea intervenției înainte ca incidentul să aibă loc, anticipând riscurile și reactualizând în permanență situația clienților în funcție de informațiile la zi. Prin acțiunea anticipată a băncii se întărește imaginea acesteia de consilier și susținător al clientului. În plus, actualizarea permanetă a dosarelor de creditare conferă băncii un avantaj comparativ care rezultă din cunoașterea exactă a situației clientului.
În concluzie, la problema riscului de crediatre se poate spune că principiul general ce trebuie avut în vedere la estimarea oportunității fiecărei operațiuni de credit este acela că banca nu trebuie să acorde credit până ce ea nu estimează posibilitatea recuperării lui la scadență sau în monemtul când ea decide să-și retragă creditul.
În cadrul acestei estimări, condiția primă și fundamentală o reprezintă capacitatea de a produce venituri a potențialului beneficiar de credit. Această capacitate are o mai mare importanță decât aducerea de garanții, în măsura în care executarea silită a garanțiilor este un mijloc extrem pe care banca, a priori, îl are în vedere pentru recuperarea creditului acordat. Ca atare, prudența și intuiția bancherului au un rol principal de jucat, iar de exactitatea datelor culese în stadiul analizei creditului depinde rezultatul favorabil al operațiunii de creditare.
În viitorul apropiat vor fi introduse de către B.N.R. anumite categorii de instrumente financiare, respectiv produsele derivate de credit, care sunt utilizate pe scară largă de instituțiile financiar-bancare în țările cu economie de piață dezvoltată în scopul diminuării / transferului riscului de credit al portofoliului de plasamente.
Utilizarea produselor derivate de credit reprezintă o compomentă importantă a managementului riscurilor din activitatea de creditare a băncilor cu economie de piață, precum și probalitatea introduceri acestora în viitorul apropiat și în România, vor determina utilizarea în mod curent de ofițerii de credite și personalul cu atribuții în domeniul arbitrajului, ca instrumente eficace pentru diminuarea / transferul celui mai important risc bancar și anume riscul din activitatea de creditare.
Principalele tipuri de produse derivate de credit sunt:
credit default swap;
total return swap;
credit – linked note.
Credit default swap este un contract prin care o parte (vânzătorul protecției) este de acord să plătească o sumă prestabilită unei alte părți (cumpărătorul protecției) în situația apariției unei pierderi financiare determinată de producerea unui anumit eveniment de credit reflectat de neplata obligațiilor aferente unui debitor al acestuia. Aceste obligații sunt reprezentate de obicei de credite angajate de clienți sau obligațiuni emise de aceștia și achiziționate de cumpărătorul protecției și sunt denumite în mod curent obligații de referință.
Principalele caracteristici ale unui produs credit default swap sunt similare celor aferente unui contract de asigurare sau de garanție. Astfel, cumpărătorul protecției plătește o primă vânzătorului protecției și primește în contrapartidă asiguarea plății creditului în situația producerii „evenimentului de credit”, respectiv în cazul în care beneficiarul inițial nu-și achită obligațiile contractuale față de bancă. Pe lângă diferențele de ordin contabil, juridic și fiscal, principala diferență dintre produsul credit default swap și un contract de asigurare constă în faptul că, în acest caz, operațiunea se face fără ca beneficiarul creditului să știe despre efectuarea acesteia, astfel încât relațiile tradiționale cu acesta să nu aibă de suferit.
Părțile implicate în contractul de credit default swap pot decide identificarea unei singure obligații de referință (credit sau obligațiune), a câtorva sau chiar a tuturor obligațiilor care apațin debitorului în cauză.
Atât valoarea contractului credit default swap cât și cea a primei aferente depind de mai mulți factori:
ratingul creditului aferent debitorului;
maturitatea produsului de credit derivat;
probabilitatea de neplată aferentă vânzătorului protecției și entității de referință;
alte riscuri incluse în contract (de exemplu riscul valutar sau al ratei dobânzii).
La producerea unui eveniment de credit, cumpărătorul protecției trebuie, în mod normal, să îl anunțe pe vânzătorul protecției de evenimentul de credit, iar decontarea obligațiilor, conform clauzelor contractuale, se poate face cash sau fizic. În vederea acoperirii totale sau parțiale a riscului de credit dintre părți, reflectat de posibilitatea ca vânzătorul protecției să nu-și poată achita obligațiile contractuale la apariția evenimentului de credit, pot fi solicitate garanții colaterale sub formă de titluri de valoare sau cash.
Total return swap este un contract prin care o parte (the total return payer –cumpărătorul protecției) transferă integral atât riscurile cât și beneficiile economice asociate unui activ de bază (stabilit în contract) către o altă parte care le preia (the total return receiver – vânzătorul protecției).
Spre deosebire de produsul credit default swap, contractul de tipul total return swap este echivalent cu deținerea activului respectiv, datorită faptului că persoana respectivă preia atât riscurile aferente acestui plasament cât și eventualelel beneficii, deoarece în conformitate cu prognozele proprii privind evoluția standingului activului preluat consideră că va înregistra un câstig.
În contrapartidă, deținătorul actual al activului dorește să-și acopere riscul aferent acestui plasament, chiar în condițiile în care cedează toate beneficiile aferente, dar păstrează relațiile tradiționale cu acesta.
Diferențele față de produsul credit default swap sunt date de faptul că partea care preia riscurile și beneficiile aferente produsului respectiv nu achită valoarea inițială a activului în cauză, nu are nici o legătură cu împrumutatul și nu are obligația achitării eventualelor impozite aferente deținerii în proprietate a activelor respective.
Prin intermediul primei, cumpărătorul va încerca să acopere costul de finanțare a obligației de referință și al serviciilor prestate și reușește să înregistreze și un eventual câștig în situația în care costul său de finanțare este mai redus decât cel mediu de pe piață. Cumpărătorul protecției va face plăți periodice către vânzătorul protecției cuprinzând dobănzile aferente obligației de referință dar și, dacă este cazul, o valoare echivalentă cu aprecierea valorii de piață a acestuia.
La producerea evenimentului de credit aferent unui produs total return swap, acesta se va încheia și se va face o plată finală care ve reflecta scăderea în valoare a obligației de referință. Contractul total return swap permite cumpărătorului protecției să elimine sau să reducă riscul de credit asociat unei obligații de referință fără a vinde sau transfera obligația fundamentală și fără ca entitatea de referință să știe acest lucru. Expunerea la riscul de credit aferent unui client non – bancar poate fi substituită de o expunere față de o bancă de exemplu, astfel încăt gradul de risc se reduce de la 100% la 20%, având efecte favorabile asupra indicatorilor de solvabilitate.
Credit – linked note este un contract prin care o parte (the issuer – emitentul) emite o notă (scrisoare, bilet la ordin) către cealaltă parte (the investor – investitorul), a cărei valoare este determinată în funcție de un anumit activ (credit, obligațiune) denumit obligația de referință, aferent unei părți (entitatea de referință) care de obicei este un debitor al emitentului notei.
În contrapartidă, investitorul transferă o sumă de bani egală cu valoarea notei respective către emitentul acesteia și primește în schimb, periodic, un cupon (dobânda), urmând cala scadență nota să fie răscumpărată de emitent la o valoare care va reflecta și va fi influențată de eventualele evenimente de credit apărute pe perioada derulării contractului respectiv. În aceste condiții, emitentul notei realizează două obiective: pe de o parte obține o finanțare pe care o utilizează pentru efectuarea de plasamente, iar pe de altă parte îți asigură riscul de neplată asociat unui debitor al său, astfel încât în situația în care acesta nu-și achită obligațiile contractuale, la scadența notei el va rambursa investitorului suma rămasă, diminuată în funcție de eventualele evenimente de credit apărute în această perioadă.
Valoarea acestei note cât și dobânda depind și variază pe perioada contractului atât în funcție de ratingul de credit cât și de cel al entității de referință.
Aceste produse derivate sunt instrumente financiare care trebuie răscumpărate de emitent la o dată specificată în viitor și sunt emise la o valoare inițială care se poate modifica până la răscumpărare. În condițiile în care se produce un eveniment de credit negativ, nota respectivă va fi răscumpărată sub valoarea inițială, rezultând în consecință o pierdere pentru deținătorul ei (investitorul).
Prin asumarea de către investitor a unui risc de credit asociat cu o anumită parte a portofoliului de credite al unei bănci, acesta poate să-și asume riscul acestui portofoliu fără a fi necesară stabilirea unor relații de tipul bancă – clienți cu debitorii respectivi.
Principalul beneficiu al emitentului notei este transferul riscului de credit către investitor. Având în vedere faptul că valoarea de emisiune a notei a fost deja achitată de către investitor, nu există riscul, așa cum este în cazul unui credit default swap de exemplu, cala data scadenței, vânzătorul protecției să fie în incapacitate de plată.
Odată cu folosirea acestor instrumente derivate de credit se va diminua considerabil riscul de credit al portofoliului de plasamente.
BIBLIOGRAFIE:
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Management bancar, Editura Economică, București, 2002.
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin, Monedă, credit, bănci. Aplicații și studii de caz, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.
Dănilă Nicolae, Anghel Lucian, Managementul lichidităților bancare, Editura Economică, București, 2002.
Dincă Marius, Sistemele de indicatori ai rezultatelor economico-financiari ale firmei, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2001.
Dincă Marius, Botiș Sorina, Dincă Gheorghița, Finanțe, monedă și credit, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2006.
Ionescu C. Lucian, Băncile și operațiunile bancare, Editura Economică, București, 1996.
Nițu Ion, Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000.
Roșca Teodor, Monedă și credit, Casa de Editare Sarmis, Cluj-Napoca, 1996.
Roxin Luminița, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
*** B.C.R., Norme metodologice privind activitatea de creditare.
*** B.C.R. Marketing, Catalogul de produse și servicii pentru persoane juridice.
*** Raport anual B.C.R. 2007.
*** Raport anual B.C.R. 2008.
*** Statutul Băncii Comerciale Române S.A.
*** www.bcr.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Diagnostic a Riscului In Activitatea de Creditare la Nivelul Bcr (ID: 133339)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.