Analiza Diagnostic a Activitatii Economico Financiare a Sc Lacta Sa

CAPITOLUL 1

FINANȚAREA ACȚIUNILOR DE PROMOVARE A PRODUSELOR AGROALIMENTARE ÎN U.E

O cerință de bază pentru toți procesatorii produselor agroalimentare o constituie furnizarea unor alimente sigure pentru consumatori. 

Pătrunderea pe piața europeană înseamnă în primul rând producerea de alimente sigure pentru consum, iar siguranța alimentară nu se negociază în niciun fel de condiții, ea devenind obligativitatea fiecărui stat. În acest context, capitolul de față cuprinde caracteristicile generale ale Politicii Agricole Comune (PAC), fondurile europene destinate promovării produselor agroalimentare, precum și standardele de siguranță alimentară ale unui sistem de management, fie că este întreprindere sau companie.

De asemenea, sunt prezentate și exemple de bune practici europene de promovare a produselor agroalimentare, axându-mă pe analiza pieței lactatelor, acest domeniu făcând și obiectul studiului de caz.

1.1 Scurt istoric al U.E și PAC

Creată în 1962 pentru sprijinirea fermierilor din Uniunea Europeană să ofere produse de calitate, Politica Agricolă Comună (PAC) a Europei a făcut progrese în abordarea provocărilor globale care afectează toți cetățenii.

Organismele ale căror responsabilitate în elaborarea și gestionarea măsurilor PAC sunt sunt Consiliul Uniunii Europene pentru Agricultură și Pescuit (CUEAP – deține puterea legislativă), Parlamentul European (PE – are rol consultativ) și Consiliul European (CE – cu rol decizional). În Consiliu ajung măsuri, propuneri emise de către Comisia Europeană, deciziile luându-se pe baza unei majorități calificate. În ceea ce privește rolul consultative al Parlamentului, acesta este asistat de Comitetul AGRI, un organ permanent.

Comisia Europeană, are două atribuții majore, aceea a inițiativei legislative și cea a implementării PAC, fiind asistată de Comitete (câte un comitet pentru fiecare organizație comună de piață). 

Securitatea alimentară a produselor intră în atribuțiile organizației independente, creată în 2002, Autoritatea Europeană pentru Securitatea Alimentelor (AESA), al cărei rol pe lângă Comisie este consultativ. Odată cu integrarea României în structurile Uniunii Europene, a fost nevoie și de integrarea sectorului agroalimentar, obiectivele politicilor fiind orientate spre „procesul de liberalizare a  schimburilor, necesitatea creșterii competitivității produselor.”.

Astfel, încă din iunie 2013, instituțiile Uniunii Europene au stabilit noi obiective-cheie ale PAC, scopul principal fiind ajutorarea fermierilor să facă față mai bine provocărilor climatice, financiare, promovării produselor, extinderea pe piețele externe etc., principalele măsuri axându-se pe:

1. „Garantarea securității alimentare, noua PAC promovând diversitatea și calitatea, respectând varietatea largă a tradițiilor agricole ale Europei; la nivelul Uniunii Europeane implementarea sistemelor de siguranță a alimentelor  HACCP este obligatorie, această măsură constituind garantarea securității alimentare de-a lungul întregului flux tehnologic al procesatorilor.

Protejarea mediului înconjurător. Noua PAC constă în sprijinirea fermierilor pentru

a fi asigurată protecția mediului înconjurător și a biodiversității. Astfel, s-a stabilit ca 30% din plățile directe destinate fermierilor prin intermediul PAC să fie alocate pentru practicile durabile și ecologice, precum:

întreținerea pășunilor permanente;

diversificarea culturilor;

protejarea zonelor ecologice ale fermelor;

ajutor specific pentru agricultura organică.

Păstrarea vitalității zonelor rurale, noua PAC sprijină fermierii din UE prin finanțare pentru:

stimularea ocupării forței de muncă în agricultură;

sprijinirea antreprenoriatului și lanțurilor alimentare locale; 

modernizarea fermelor;

investirea în alte sectoare în afara celui agroalimentar.”.

În ceea ce privește domeniile de acțiune ale PAC și sectoarele de piață în care acționează, acestea sunt prezentate sintetic în tabelul de mai jos:

Tabel nr.1.1: Domeniile de acțiune și sectoarele de piață ale PAC

Sursa: http:// http://ec.europa.eu/agriculture/index_ro.htm

Așadar, reformulată radical în 2013, noile obiective-cheie ale PAC au fost incluse în cadrul „Strategiei UE 2020”. Aceste obiective au devenit documente-cadru (legi) de aplicare ale PAC, măsurile fiind valabile și pentru România. Pe domeniile principale de interes, au fost elaborate o serie de legi (sinteze cu măsuri), astfel:

„Cadru general, care conține un număr de 22 de sinteze;

Piețele produselor agricole – 3 sinteze;

Alimentație – 9 sinteze, din care Calitatea alimentelor – 1, Agricultura ecologică – 2, Organisme modificate genetic – 6;

Mediu -14 sinteze;

Agricultură: extinderea – 6 sinteze.”.

Legislația din domeniul „Alimentație” și „Piețele produselor agricole” , conține, printre altele, și măsuri în domeniul promovării (marketingului) produselor agroalimentare, care sunt „acele produse agricole (animale sau vegetale) destinate alimentației umane”, produsele agricole care sunt destinate nutriției animalelor sau utilizate pentru însămânțare și material săditor, improprii consumului uman, nefăcând parte din acest domeniu.

În literatura de specialitate, alegerea strategiei de marketing pentru un anumit produs marchează un moment important care finalizează etapa în care s-au definit misiunea și scopurile urmărite, elaborată pe baza unei analize atente și pertinente a situației sale. Poziționarea pe piață al oricărui produs este considerată o etapă importantă a activității de marketing a oricărei întreprinderi din sectorul agroalimentar, rezultată în urma implementării unor strategii bine puse la punct.

Principalele forme pe care le îmbracă strategia de marketing sunt: strategia de piață, produs, preț, promovare(distribuție) și plasament în care se oglindesc toate funcțiile marketingului. Potrivit autorilor de specialitate, pentru ca o strategie să fie eficientă, ea trebuie să respecte câteva cerințe  care să-i asigure o congruență perfectă cu scopurile și funcțiile marketingului cum ar fi:

„menținerea unei concordanțe între acțiune și rezultate;

realizarea unei legături strânse între producători și beneficiari;

impulsionarea vânzărilor prin adaptarea producției la cerințele pieții în timp scurt;

asigurarea condițiilor pentru obținerea informațiilor rapid și permanent cu privire la fizionomia, exigențele și tendințele evoluției pieții etc.”.

În România s-a dovedit că lanțul de marketing agricol și alimentar este foarte fragmentat, generând diferite dificultăți atât comercianților de produse alimentare, cât și procesatorilor, aceștia aflându-se în imposibilitatea de a-și asigura cantități suficiente de produse calitative. Din aceste cauze, produsele autohtone pătrund foarte greu pe piețele formale, iar „comercializarea produselor agricole și alimentare și integrarea proceselor de producție europene” ar putea rezolva aceste aspecte prin relansarea agriculturii românești și reducerea exporturilor.

În comparație cu alte produse, particularitatea produsului agroalimentar constă în faptul că un produs destinat consumului uman poate fi considerat „aliment” doar pentru un anumit segment de consumatori. Pentru ca un produs să fie considerat aliment, autorii de specialitate subliniază câteva caracteristici, precum:

„să fie natural;

să conțină elemente nutritive;

să nu conțină aditivi;

să satisfacă apetitul;

să fie acceptat de segmentul de consumatori acceptat.”.

În ceea ce privește calitatea produselor agroalimentare, autorii de specialitate au considerat că valoarea nutritivă a acestora este esențială, concluzionând că este alcătuită din patru valori componente:

„energetică, se referă la caloriile conținute de produsele agroalimentare;

senzorială, referitor la aspect, gust, miros, consistență, culoare;

igienico-sanitare, nu trebuie să afecteze sănătatea oamenilor (să nu conțină substanțe toxice, chimice sau bacteriologice);

biologice, referitoare la substanțele nutritive care se găsesc în produsele agroalimentare (lipide, glucide etc).”.

Pe lângă valoarea nutritivă a produselor agroalimentare, care contribuie la aprecierea calității unui produs, calitatea este dată și de comoditatea de prelucrare a produsului respectiv, de măsura în care produsul respectă normele în vigoare de pe piața unde este comercializat (referitoare la sistemul de etichetare, informații ce trebuie înscrise pe ambalaj, preț, respectarea reglementărilor de natură ecologică, etc.), precum și de capacitatea acestuia de a se vinde ( calitate comercială).

Dintre organismele care elaborează standarde la nivel internațional amintim: Organizația Internațională de Standardizare (I.S.O.) și Comisia Codex Alimentarius (organism comun al OMS și FAO), iar la nivelul Uniunii Europene – Comitetul European de Standardizare (CEN).

În afara sistemului HACCP, o serie de standarde cu caracter internațional sunt, de asemenea, larg utilizate de către agenții economici din domeniul agroalimentar de la nivelul pieței comunitare, implementarea lor fiind facultativă.

Odată cu aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, document ce comasează două Directive ale Consililui European (Directiva 2000/13/CE și Directiva 90/496/CEE) privind etichetarea produselor alimentare și etichetarea nutrițională în scopul de a îmbunătăți nivelurile de informare și de protecție a consumatorilor europeni, de la 13 decembrie 2014, au intrat în vogoare și cerințele privind etichetarea produselor alimentare preambalate sau a celor care nu sunt preambalate.

Conform normelor europene, în etichetarea produselor trebuie să fie incluse caracteristicile produselor, conținutul de aditivi sau E-uri, mențiuni obligatorii care să conțină, printre altele: „substanțe care pot provoca alergii sau intoleranță (arahide, lapte, muștar, pește, cereale ce conțin gluten etc.); cantitatea netă de produs alimentar; data durabilității minimale sau data-limită de consum; condițiile speciale de păstrare și/sau condițiile de utilizare;numele sau denumirea comercială și adresa operatorului sau a importatorului; țara de origine sau locul de proveniență, etc.”.

Organisme de standardizare

De menționat, că în România, organismul național de standardizare este Asociația de Standardizare din România (ASRO), o asociație de drept privat, de interes public, fără scop lucrativ, având drept atribuții, printre altele, certificarea conformității produselor alimentare cu standardele naționale, acordând dreptul de utilizare a mărcilor SR de conformitate cu aceste standarde. În anul 2008, Organizația Internațională de Standardizare (ISO) a publicat a 4-a ediție a Standardului de Management al Calității ISO 9001:2008, iar actuala ediție clarifică unele cerințe corelându-le cu cele ale Standardului de Mediu ISO 14001. Odată ce noul standard a fost publicat, toate certificările s-au făcut conform cerințelor SR EN ISO 9001:2008.

La nivelul Uniunii Europene, în domeniul agroalimentar, există Comitetele Europene de Standardizare (CEN) și Comitetele Tehnice internaționale care sunt denumite și comitete ISO. În domeniul laptelui și a produselor din lapte, activitatea de standardizare este asigurată de următoarele comitete:

„CEN/TC 275 Analiza alimentelor – metode orizontale;

CEN/TC 302 Lapte și produse din lapte – metode de analiză și eșantionare;

TC 34/SC 5  Lapte și produse din lapte.”.  

Sintetizând, principalele standarde privind laptele și produsele din lapte pot fi grupate în două categorii:

Standarde privind siguranța și calitatea produselor alimentare, regăsite în:

Codex Alimentarius – capitolul 12; DS 3027E:2002, document standard ce include regulile din Codex Alimentarius privind performanțele produselor; ISO 9001:2006, norme privind asigurarea conformității calității produselor cu cerințele clienților; SR EN ISO 9001:2008, standardul național de certificare a conformității produselor alimentare, rezultat din corelarea standardului ISO 9001:2008 cu standardele naționale.

Norme și directive europene pentru etichetarea adecvată a alimentelor.

1.2 Fondurile europene destinate promovării produselor agroalimentare

Documentele care permit programarea fondurilor structurale și de coeziune, dar și explicarea modului în care vor fi implementate instrumentele structurale în Agricultura din România sunt reprezentate de „Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013”, versiunea consolidată noiembrie 2013 – al cărui scop principal este acela de a consolida obiectivul strategic al politicilor de dezvoltare rurală-, precum și de „Planul Național Strategic (PNS) 2007-2013”, care cuprinde transpunerea priorităților comunitare și stabilirea priorităților naționale prin programele destinate dezvoltării agriculturii, respectiv promovării produselor agricole.

Potrivit Comisiei Europene, reprezentanța României, pe 30 octombrie 2014 au fost aprobate un număr de 27 de programe în vederea promovării produselor agricole în Uniunea Europeană și în alte țări nemembre. Prevăzute pe un termen de trei ani, programele selectate, care au prevăzut un buget total de 77,4 milioane Euro din care 39 de milioane Euro reprezintă contribuția UE, vizează diferite categorii de produse, cum ar fi produsele lactate, carnea de calitate superioară, carnea de oaie, fructele și legumele proaspete și prelucrate, produsele de calitate superioară și ecologice și florile.

În primul val de selecție de programe din 2014, potrivit Comisiei, au primit, pana la Până la mijlocul anului 2014, potrivit Comisiei, au fost primite 43 de propuneri de programe care vizează atât piața internă a țărilor membre UE, cât și piețele altor țări sau regiuni precum: America de Nord, America Latină, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, Japonia, Africa de Nord și Turcia.

Pe site-ul Parlamentului European există prezentate trei grupe de fonduri structurale și unul nestructural, fiecare dintre acestea acoperind un domeniu tematic bine determinat, precum și măsurile de intervenție ce trebuiesc luate.

În domeniul Agriculturii fondurile structurale de finanțare sunt Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP), Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) cu secțiunea „Orientare” și Secțiunea „Garanții” (care nu este un fond structural), ale căror măsuri de intervenție sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 1.2: Fondurile structurale europene pentru Agricultură și caracteristicile lor

Sursa: Adaptare conform Parlamentului European, www.europarl.europa.eu

Aceste fonduri finanțează în general măsuri în vederea dezvoltării rurale și oferă sprijin agricultorilor, în special în regiunile rămase în urmă, contribuind la dezvoltarea rurală în cadrul Politicii Agricole Comune în zonele cu dificultăți structurale.

1.3 Principalele aspecte ale negocierii României cu U.E

În actuala ei formă, Politica Agricolă Comună este construită pe baza a doi piloni, astfel:

a. Pilonul I, care este cel inițial, referitor la susținerea pieței și a veniturilor și a cărui finanțare provine din secțiunea garantare a Fondului European de Orientare și Garanții Agricole (FEOGA). În cadrul acestui pilor sunt incluse măsuri pentru:

sprijinirea pieței și acoperirea plăților directe,

subvenții legate de piață și pentru exporturi

achiziția de produse pentru depozite publice,

scheme de valorificare a surplusului.

b. Pilonul II, care se referă la dezvoltarea rurală și include măsuri precum „încurajarea protecției mediului, ajutorarea zonelor bunăstării animalelor”, acestea fiind cofinanțate de UE și statele membre.

Actuala reformă a PAC post-2013 și-a propus garantarea că politicile agricole vor contribui în mod direct la „Strategia Europa 2020” promovând un sector agricol care:

să ofere securitate alimentară (de bune practici, prin implementarea unui sistem al calității HAACP, sau standarde de calitate ISO 9000);

să utilizeze durabil resursele naturale;

să delimiteze o strategie mai precisă de promovare a sectorului agroalimentar european.

Aceste măsuri au fost incluse și în documentele Comisiei Europene:

1. Cartea verde privind acțiunile de informare și de promovare pentru produsele agricole: o strategie cu puternică valoare adăugată europeană pentru promovarea savorilor Europei COM(2011) 436 final și

2. Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe COM(2011) 663 final, unde politica revizuită de promovare și informare va avea printre obiective:

valorificarea mai eficientă a producției agricole europeane;

consolidarea poziției acesteia pe diversele piețe existente;

promovarea standardelor foarte înalte ale UE privind aspectele sanitare, mediul și bunăstarea animalelor;

oferirea consumatorilor unei mai bune informări cu privire la modelul de producție european;

prezentarea consumatorilor de noi produse;

valorificarea diversității produselor disponibile în Europa;

sensibilizarea publicului cu privire la sistemele de calitate și la produsele cu o valoare adăugată puternică.

Poziția României privind viitorul Politicii Agricole Comune este aceea de a susține ambii piloni, din care menționăm, printre altele:

bugetul PAC, prin asigurarea unui nivel de trai decent al fermierilor, evitarea abandonării zonelor rurale, a activității agricole și a terenurilor etc.

plăți directe și măsuri de piață – România urmărește menținerea schemei de plată unică pe suprafață, identificarea de noi instrumente de intervenție pe piață, simplificarea standardelor de eco-condiționalitate, stimularea comasării terenurilor, încurajarea dezvoltării activităților economice etc.

În ceea ce privește siguranța prodselor agroalimentare, în prezent, în România există atât o legislație națională aplicabilă cât și organizații guvernamentale și nonguvernamentale, care prevăd un control riguros și sancțiuni în domeniul fraudei și contrafacerii mărfurilor.

Principalele legi care sancționează o astfel de practică sunt, în ordine cronologică, următoarele: Legea nr 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice cu modificările și completările ulterioare; Legea nr 64/1991 privind brevetele de invenție; Legea nr 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale; Legea 21/1996 – legea concurenței, O.G. nr. 39/1995 privind producția de produse alimentare destinate comercializării, Normele de igienă privind alimentele și protecția sanitară a acestora, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 661/1995.

Organizațiile guvernamentale și nonguvernamentale care stopează contrafacerea mărfurilor sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul nr.1.3: Organizațiile care stopează contrafacerea mărfurilor

Sursa: Adaptare dupa autorul G. Râpeanu

De asemenea, la nivel internațional, un rol important îl au și instituțiile europene cu activitate în acest domeniu, precum: Convenția de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecția proprietății industriale; Convenția Brevetului European încheiată la Munchen pe 5 oct. 1973; Aranjamentul de la Madrid din 14 aprilie 1891 privind înregistrarea internațională a mărcilor, revizuit la Stockholm -1967 și la Madrid – 1989; Organizația Mondială de Proprietate Intelectuală.

În cazul produselor lactate, cel care se pretează la nenumărate manevre de falsificare este laptele, contrafacerea acestuia constând în adăugarea concomitentă a unor cantități de apă, concomitent cu adăugarea unor coloranți pentru menținerea culorii, a substanțelor grase pentru a menține grăsimea, etc.

1.4 Exemple de bune practici europene de promovare a produselor agroalimentare

În promovarea alimentelor agroalimentare, industria producătoare are ca datorie să țină cont de așteptările consumatorilor, respectiv produsele cumpărate să fie sigure și conforme cu toate cerințele impuse de lege,  bazându-se pe sistemele moderne de management al calității (Total Quality Management) care sunt:

Bune Practici de Producție – Good Manufacturing Practises (GMP), unde sunt impuse condițiile și procedeele de prelucrare ale produselor;

Analiza riscului și Punctele de Critice de Control – Hazard Analysis and Critical Control Points (HACCP), tehnica presupune identificarea potențialelor riscuri ale produsului finit și asupra controlării acestora în timpul procesului de producere.

Standarde de Asigurare a Calitatii – Quality Assurance Standards, prin care se asigură că serviciile de catering, prelucrarea produselor sunt în conformitate cu procedurile stabilite.

După prelucrarea produsului, procedeul de ambalare este cel care permite alimentelor să ajungă la consumator în cele mai bune condiții. Prin ambalaj, produsul își păstrează integritatea, siguranța și calitatea în timpul transportului, este prelungită perioada de garanție și are înscrise pe etichetă informații importante. Totodată, codurile de bare de pe ambalaj, conțin data și locul fabricării alimentului respectiv, ajutându-i pe procesatori, transportatori și pe vânzătorii en-detail să poată urmări produsele, atât pentru controalele de inventar cât și pentru a identifica sursa posibilelelor riscuri.

Astfel, bunele practici europene în promovarea produselor conțin specificații clare privind: prețul produsului, transportul, verificarea termenului de valabilitate al produsului, păstrarea/ depozitarea, preparare.

Riscurile în domeniul siguranței alimentului sunt legate de contaminarea alimentelor cu substanțe chimice sau biologice (bacterii, fungii, viruși sau paraziți), cum a fost de exemplu scandalul laptelui contaminat cu melamină, izbucnit în 11 septembrie 2008, după Jocurile Olimpice de la Beijing, provocând o psihoză în China și soldată cu retragerea produselor chineze pe bază de lapte din toată lumea. În 2010, autoritățile chineze au confiscat din nou 38 tone de lapte praf contaminat cu melamină într-un nou episod al scandalului declanșat în urmă cu doi ani. Laptele praf a fost contaminat cu același aditiv toxic, rapoartele oficiale publicate atestând încăpățânarea și corupția producătorilor chinezi, care nu au reușit să îndeplinească obligațiile elementare de siguranță alimentară. Probele de lapte praf găsite în nord-vestul Chinei, în provinciile Gansu și Qinghai au arătat un nivel de melamină de până la 500 de ori mai mult decât limita permisă.

Totul a pornit de la compania gigant Sanlu care a ajuns la faliment după ce o anchetă a descoperit că laptele său era contaminat cu melamină pentru a-i măslui conținutul proteic la analize. Din cauza corupției endemice din China, laptele era mai întâi diluat cu apă și apoi i se adauga melamina, pentru a-i crește artificial conținutul de proteină. Totuși melamina fiind toxică, a cauzat un număr record de cazuri de îmbolnaviri ale micilor consumatori.

Prin intermediul promovării produselor, piața este reprezentată de confruntarea dintre cererea și oferta produselor realizate. De menționat este că cel care a asociat noțiunile de piață cu „totalitatea cumpărătorilor actuali și potențiali ai unei companii” a fost autorul Philip Kotler, care a identificat mai multe tipuri de piață:

„piața disponibilă, caracterizată de raportul dintre puterea de cumpărare și nivelul prețului practicat;

piața disponibilă calificată, cuprinde acea piață disponibilă pentru care persoanele care sunt interesate de oferta concretă dispunând și de calificarea necesară;

piața țintă, acea piață disponibilă calificată căreia întreprinderea se adresează prin activitatea sa.

piața penetrantă, care cuprinde totalitatea potențialilor cumpărători care au efectuat deja cumpărarea pentru produsul considerat.”

Una dintre clasificările frecvent utilizate de marketeri este cea a dimensiunilor conform căreia avem piața efectivă și piața potențială, apărând trei categorii de relații: de asociere (două sau mai multe produse se asociază în consum pentru a satisface o anumită nevoie); de substituire (înlocuirea reciprocă a două sau mai multe produse); de indiferență (produsele se găsesc în relații neutre); În funcție de caracteristicile pieței căreia i se adresează, întreprinderea va decide pentru ce alternativă strategică de abordare a pieței va opta.

De exemplu, analiza pieței produselor lactate are ca indicatori cuantificabili, producția de lapte, nivelul de lapte colectat de unitățile de procesare, etc.

Potrivit Institutului Național de Statistică, în ultimul său Raport care sintetizează datele anului 2014, în comparație cu anul 2010, ne spune că nivelul de colectare al laptelui a scăzut cu 6401 tone, ceea ce înseamnă -0,7%. Cea mai mare scădere a producției în anul 2014, față de anul 2010, s-a înregistrat la laptele praf, cu 995 tone (-27,0%). Producția de brânzeturi topite a scăzut cu 1207 tone (-10,8%), urmată de producția de unt cu 300 tone (-3,1%). Principalele date ale evoluției pieței lactatelor și a derivatelor din lapte, în perioada 2010-2013, sunt redate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr.1.4: Evoluția pieței lactatelor în 2010-2014 (Prelucrare date INS)

Producția de brânzeturi a scăzut, de asemenea, în anul 2014, față de anul 2010, cu 1700 tone (-2,7%), iar producția de lapte de consum și producția de lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut și altele) au avut, în anul 2014 comparativ cu anul 2010, o tendință descendentă 2720 tone (-1,2%), respectiv cu 1425 tone (-1,0%). O ușoară creștere s-a înregistrat la producția de smântână de consum care a crescut la 521 tone (+1,1%) în anul 2014 față de anul 2010.

În 2014, dacă ne referim strict la brânzeturi, repartizarea pe regiuni și ponderea acestora a fost după cum reiese din tabelul de mai jos:

Tabelul nr.1.5: Ponderea brânzeturilor și repartizarea pe regiuni în 2014 (Prelucrare date INS)

Potrivit INS, aceste date includ și smântâna precum și laptele acidulat.

Regiunile București-Ilfov, Centru și Sud-Muntenia dețin peste 75,0% din producția de produse lactate proaspete (smântâna și laptele acidulat). După cum se observă, brânza s-ar fi produs îndeosebi în regiunile Nord-Vest și Centru, în proporție de peste 24,9% fiecare, în regiunea Nord-Est și Sud-Muntenia de 19,4%.

Coroborând datele colectate, observăm că cea mai bună evoluție pe piața de consum la nivel național a avut-o smântâna de consum care a înregistrat valori pozitive în perioada 2010-2014, având o creștere de 1,1% față de anii precedenți, urmată de producția laptelui de consum cu 1,2% și producția de brânzeturi cu 2,7%, deși au înregistrat valori negative.

Evoluția pieței lactatelor din perioada 2010-2014, potrivit datelor INS, poate fi redată în figura de mai jos:

Figura nr.1.1: Evoluția pieței lactatelor în perioada 2010-2014

Sursa: Adaptare proprie conform datelor INS

Sinteza acestor date nu arată o evoluție foarte bună deoarece demonstrează un nivel de consum redus în special al laptelui care ne clasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană, așa cum reiese și din datele sintetizate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr.1.6: Nivelul de consum al laptelui în Uniunea Europeană în 2014

Sursă: Date Euromonitor citate de Tetra Pak, www.epp.europa.eu

Așa cum se observă, România se află pe penultimul loc în ceea ce privește consumul de lapte, cu 12 litri anual pe persoană, spre deosebire de Cipru care are un consum de 23 de litri anual pe persoană.

Potrivit Nielsen Research, în ceea ce privește topul mărcilor care au acumulat cele mai mari vânzări pe piața lactatelor autohtone în 2014, acestea sunt Hochland, Delaco, Napolact, Lacto Solomonescu și Milli, acumulând 44,0% din vânzări, spre deosebire de alte mărci precum Lacto Food, Apetito, Danone, Rucăr, Dalia etc., care au avut 38% vânzări.

Cu toate acestea, deși INS spune că a crescut cu 6% consumul de lactate, peste 50 de fabrici de lapte din România, care reprezentă o treime din totalul fabricilor de lapte, au fost închise anul trecut datorită cererii scăzute de lapte de pe piața internă și a creșterii costurilor de producție.

CAPITOLUL II

ANALIZA DIAGNOSTIC A ACTIVITĂȚII ECONOMICO-FINANCIARE

A SC. LACTA SA

2.1 Prezentarea generală a Societății Comerciale

Societatea comercială SC Lacta SA Giurgiu a fost constituită ca societate pe acțiuni în anul 1991 din vechea „Întreprindere de Industrializare a Laptelui Giurgiu” și are ca obiect principal de activitate „fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor”.

Unitatea sub denumirea de Întreprinderea de Industrializare a Laptelui Giurgiu, a fost înființată în anul 1981, odată cu constituirea județului Giurgiu, divizâdu-se din Întreprinderea de Industrializare a Laptelui Ilfov. Aceasta a reunit o serie de centre de colectare și prelucrare manufacturieră a laptelui de vacă și oaie provenit de la gospodăriile populației, stanele sătești și fostele CAP-uri în brânza telemea din lapte de vacă și oaie, produs specific zonei de câmpie Vlașca. Activitatea întreprinderii până la înființarea județului Giurgiu a fost direcționată de Întreprinderea de Industrializare a Laptelui Ilfov sau Miorița București activitatea fiind preponderent de fabricare de brânzeturi în saramură și în sistem livrare vrac (bidoane), lapte pasteurizat și iaurturi tradiționale.

Datorită creșterii cantităților de lapte și cerinței pieții, dezvoltarea orașului, apariției altor zone și întreprinderi industriale, în 1972 s-a dat în folosință Fabrica de Produse Lactate din Giurgiu, strada Gloriei nr. 2, actualul sediu al întreprinderii SC Lacta SA Giurgiu. Ulterior, întreprinderea și-a extins activitatea și în comunele/satele din câmpia Vlașca-Izvoru, Vidra, Putineiu, Comana, Stâlpu, Călugăreni, Mihăilești, axate în special pe fabricația de brânzeturi în saramură tip telemea.

Activitatea generală de producție a societății se desfășoară în fabrica din orașul Giurgiu care este proiectată pentru prelucrarea a 25.000 litri lapte/ zi în lapte consum, produse proaspete acidofile: smântână de consum și smântână pentru frișcă, iaurt, brânză proaspătă de vaci, lapte de băut și brânzeturi. Pentru completarea gamei sortimentale SC Lacta SA Giurgiu mai are în funcțiune două unități de procesare lapte în brânzeturi în saramură – telemea în localitatea Stîlpu, cu o capacitate de prelucrare de 5.000 litri lapte/zi și în localitatea Vedea cu o capacitate de prelucrare de 10.000 litri lapte/ zi în brânzeturi cu pastă opărită tip cașcaval. Fazele tehnologice privind fabricarea produselor lactate mai sus menționate sunt urmate de procesul de depozitare a acestora în condiții optime, la temperaturi corespunzătoare unei conservări optime, și distribuire în ambalaje (găletușe plastic, cutii de carton, pahare plastic, etc.).

Retehnologizarea și modernizarea unității de producție de la sediul din Giurgiu a avut loc în mai multe etape, producția fiind axată pe lapte de consum și produse proaspete, produse cu o valorificare mare și comercializare imediată. De asemenea, s-a stabilizat și îmbunătățit parcul auto, firma dispunând la ora actuală de mijloace de transport proprii pentru desfășurarea activității de colectare și de desfacere promptă.

Începând cu anul 2006, societatea a intrat pe lista unităților agreate pentru integrarea în Comunitatea Europeană urmare a unui program de modernizare și restructurare substanțial, fiind pe lista unităților aprobate de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru siguranța alimentelor – direcția de igienă și sănătate publică veterinară, cu propria marcă recunoscută pe piața produselor de calitate – marca Lacta.

2.1.1. Date de identificare

Denumire: S.C. LACTA S.A GIURGIU

Sediul social: Str. Gloriei, nr. 2

Nr. de înregirstrare la Oficiul Registrului Comerțului: J52/13/1991

Cod fiscal: R 3531222

Forma juridică de constituire: Societate comercială pe acțiuni

Natura capitalului: 100% capital privat român

Durata de funcționare: Nelimitată

Obiectul de activitate al S.C. Lacta S.A. GIURGIU

Obiectul de activitate principal al întreprinderii este fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor.

SC LACTA GIURGIU își desfășoară activitatea productivă în cadrul spațiului propriu și realizeaza următoarele activități:

procesarea laptelui

ambalarea produselor realizate

conservarea produselor la temperaturi adecvate

realizarea de analize de laborator

aprovizionare cu lapte de la populație și de la fermele zootehnice

livrarea produselor din lapte ambalate către distribuitori: supermarket-uri,

consumuri colective (spitale, unități militare), magazine proprii: Giurgiu, Galați (3 magazine), Slatina și Pitești.

În perspectivă, societatea intenționează să finalizeze investițiile în unitatea de producție din localitatea Giurgiu, respectiv finalizarea spațiilor de producție, achiziționarea de noi utilaje de producție, ambalare și procesare lapte, utilaje frigorifice și mijloace de transport specializate, precum și a unei stații de epurare a apelor uzate rezultate în procesul de producție. De asemenea, societatea intenționează să-și dezvolte rețeaua de distribuție și gama sortimentală insistând asupra produselor cu valoare adaugată mare (iaurturi, iaurturi cu fructe, specialități de brânzeturi, creme etc.) și cu un termen de garanție mai mare pentru a putea demara și derula activități de export. 

Principalele categorii de produse

Lacta oferă o gamă  sortimentală de aproximativ 56 de produse lactate  naturale  din care 7 sortimente de lapte proaspete, 30 sortimente de produse acidophile si 13 sortimente de brânzeturi proaspete, conservate tip telemea și cașcaval.

Gama de produse lactate

2.1.2. Forma Juridică

Denumirea societății

Denumirea societății este S.C LACTA S.A GIURGIU. Aceasta a luat naștere ca societate pe acțiuni în anul 1991. Întreprinderea de industrializare a laptelui Giurgiu a stat la baza înființării acestei societați,iar întreprinderea s-a constituit în Giurgiu în anul 1972 ca societate.

S.C. LACTA S.A. GIURGIU a aparținut până în anul 1972 societății de industrializare a laptelui București.

Forma juridică a societății

Societatea S.C. S.A. LACTA GIURGIU are formă juridică societatea pe acțiuni,și este persoană juridică română,desfășurându-și activitatea în conformitate cu legile române și cu statutul.

Sediul societății

Societatea are sediul în România,municipiul Giurgiu, Str. Gloriei, nr. 2, județul Giurgiu.

Durata societății

Societatea are durată nelimitată, începând cu data înregistrării la Registrul Comerțului.

2.2. Analiza diagnostic a managementului practicat de S.C. LACTA S.A.

Descrierea societății:

Denumirea completă: SC Lacta SA Giurgiu

Adresa: Localitatea Giurgiu, str. Gloriei, nr. 2, județul Giurgiu, tel: 0246/210225, fax: 0246/210265.

Forma juridică: Societate pe acțiuni cu capital integral privat

Înregistrare: Oficiul Național al Registrului Comerțului: J/52/13/1991

Cod Unic de Înregistrare (CUI): R0 1292426

Domeniul de activitate: Fabricarea produselor lactate și brânzeturilor

Cod CAEN: 1051

Capitalul social,acținile

Capitalul social la data de 31.08.2012 este de 2.722.430,70 lei și este împărțit în 27.224.307 de acțiuni nominale în valoare de 0,1 lei fiecare.

2.2. Analiza diagnostic a managementului practicat de SC

2.2.1.Structura orgaizatorică și funcțională. Organigrama

Structura organizatorică a sistemului de management este ierarhizată în atribuții și subordonări pentru fiecare funcție managerială.

Adunarea Generală a Acționarilor este organul suprem de conducere al societății, care decide asupra activității acesteia și asigură politica economică și comercială. Aceasta poate fi ordinară sau extraordinară.

În cadrul întreprinderii “ S.C. LACTA S.A.” există o Comisie de Cenzori care este formată din trei membri și împreună cu acționarii controlează gestiunea societății comerciale.

În cazul conducerii manageriale atribuțiile președintelui Consiliului de Administrație sunt preluate de către Directorul General. Directorul Tehnic coordonează activitatea tehnică, tehnologică și de producție a societății comerciale, prin șefii de compartimente și secții care îi sunt subordonați. În cadrul organizării întreprinderii se întâlnește și un Directorul de Marketing care desfășoară activități de contractare, livrare produse, marketing, aprovizionare, depozitare, manipulare etc. Directorul Economic asigură și impune respectarea reglementărilor legislației de specialitate și urmărește procurarea fondurilor necesare societății comerciale.

Bibliografie

Banu Constantin (coordonator), Tratat de industrie alimentară: Tehnologii alimentare, Editura ASAB, București, 2009;

Rahoneanu Magdalena Turek (coord), Promovarea produselor tradiționale din România,

Râpeanu G., Controlul falsificărilor, Editura Didactică și Pdagogică, București, 2010;

Vizireanu Camelia, Dima F., Legislație specifică în alimentația publică, Editura University Press, Galați, 2010;

Zahiu Letiția, Dachin Anca, Manole Victor et al, Agricultura României sub impactul PAC, Editura Ceres, București, 2006;

Zahiu Letiția,  Dachin Anca, Politici agroalimentare comparate, Editura Economică, București, 2001;

Standarde și legislație

*** Codex Alimentarius  CAC/RPC1-1969, rev. 4:2003,

www.codexalimentarius.com;

*** SR EN ISO 9001: 2006, Sisteme pentru managementul calității. Cerințe pentru orice organizație, www.iso.org;

*** Standarde și Ghiduri, (ISO) International Organization for Standardization, www.iso.org;

*** Sinteze ale legislației UE, Siguranța alimentară, www. europa.eu;

Site-uri

Comisia Europeană/România, http://ec.europa.eu/romania/index_ro.htm;

De ce se închid fabricile de lapte din România, www.dailybusiness.ro;

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, www.madr.ro, Planul_National_Strategic.pdf; www.pndr.ro;

Parlamentul European, www.europarl.europa.eu;

Scandalul laptelui cu melamină, www.românialiberă.ro, www.mediafax.ro;