Analiza Dezvoltarii Unui Domeniu din Romania In Comparatie cu Celelalte Membre U.e

Cuprins

CAPITOLUL I

CAPITOLUL II

CAPITOLUL III

Analiza dezvoltării unui domeniu din Romania în comparație cu celelalte membre UE

3.1 Studiu comparativ asupra pensiilor din Romania și sistemele de pensii din diverse state din [NUME_REDACTAT]

3.2 Activitatea administratorilor de fonduri administrate privat

3.3 COMPARAȚIE ÎNTRE SISTEMELE DE PENSII PRIVATE DE TIP PILON II (cu contribuții definite) SI PIEȚELE STATELOR LUMI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Analiza dezvoltării unui domeniu din Romania în comparație cu celelalte membre UE

Cuprins

CAPITOLUL I

CAPITOLUL II

CAPITOLUL III

Analiza dezvoltării unui domeniu din Romania în comparație cu celelalte membre UE

3.1 Studiu comparativ asupra pensiilor din Romania și sistemele de pensii din diverse state din [NUME_REDACTAT]

3.2 Activitatea administratorilor de fonduri administrate privat

3.3 COMPARAȚIE ÎNTRE SISTEMELE DE PENSII PRIVATE DE TIP PILON II (cu contribuții definite) SI PIEȚELE STATELOR LUMI

CAPITOLUL I

Instrumentele pe care folosește UE pentru a stimula și impulsiona procesul de reformă regională sunt de două tipuri. Pe de o parte, UE dispune de instrumente de natură financiară, care ajută substanțial și facilitează sarcina factorilor naționali în ceea ce privește formularea agendei politicii respective în acord cu cerințele UE de reforma, luarea de decizii și implementarea deciziilor.

Acest sprijin financiar se realizează prin alocarea fondurilor de preaderare. Pe de altă parte, UE are la dispoziție și un alt tip de instrumente de convingere a actorilor naționali, și anume procedura de monitoring prin intermediul rapoartelor anuale.

În cadrul acestor rapoarte, [NUME_REDACTAT], că reprezentată a intereselor UE, monitorizează progresele de adaptare ale României pe calea integrării europene, inducând astfel anumite linii de conduită politică și reformele necesare pentru încheierea procesului de negociere. În rândurile următoare, vom detalia natură acestor instrumente europene.

Fondurile de preaderare

România primește sprijin financiar în vederea introducerii și implementării politicilor ce îi vor permite participarea, după aderare la [NUME_REDACTAT]. Fondurile de preaderare sunt considerate instrumente pregătitoare pentru România, în vederea creșterii capacității de absorbție pentru viitoarele [NUME_REDACTAT]. Acest sprijin financiar contribuie astfel la dezvoltarea capacității de a înțelege politică structurală a UE, de a înființa și opera structurile administrative și procedurile bugetare necesare accesului, în viitor, la [NUME_REDACTAT].

Pe termen lung, vor fi finanțate programe regionale, de dezvoltare rurală, agricolă și de mediu bazate pe politici naționale de dezvoltare regională, care să asigure tranziția României către sistemul fondurilor structurale. Aceste instrumente financiare prin care [NUME_REDACTAT] ajută România să parcurgă procesul de tranziție și adaptare sunt programele PHARE , SAPARD și ISPA .

În perioada 2000-2003, PHARE reprezintă peste 38% din ajutorul financiar anual al [NUME_REDACTAT] pentru România (250 mil. de euro) și urmărește susținerea consolidării instituțiilor statului, participarea la programele comunitare, dezvoltarea regională și socială, restructurarea industrială și dezvoltarea IMM-urilor.

SAPARD reprezintă cca 23% (150 mil. de euro) din alocațiile anuale, fiind destinat modernizării agriculturii și dezvoltării zonelor rurale, în timp ce ISPA (cu cca 250 mil. de euro) asigura suportul pentru dezvoltarea transporturilor și susține măsurile pentru protecția mediului.

Politica de [NUME_REDACTAT] și Socială se înscrie de acum înainte în cadrul definit de [NUME_REDACTAT] de la Lisabona (2000) și de la Goteborg (2001). [NUME_REDACTAT] de la Lisabona a hotărât că obiectivul strategic al UE pentru deceniul 2001-2010 este de a face din economia UE pentru deceniul 2001-2010 este de a face economia europeană, bazată pe cunoaștere, cea mai concurențială și mai dinamică din lume. Procesul de la Lisabona permite o creștere economică durabilă cu angajări de forță de muncă mai numerose, o coeziune socială mai mare și o întărire a coeziunii regionale.

[NUME_REDACTAT] de la Goteborg a adoptat o strategie de dezvoltare durabilă care are că scop să integreze mediul în politicile comunitare. [NUME_REDACTAT] a prezentat, pe 16 iulie 1997, o comunicare numită ,,Agenda 2000”, referitoare la perspectivele financiare pe 2000-2006. Adoptată în 1999, ea fixează marile mase bugetare. Politică de [NUME_REDACTAT] și Socială este al doilea serviciu bugetar după PAC.

PAC, în 2000, reprezintă 44% din cheltuielile Uniunii, iar Politică de [NUME_REDACTAT] și Socială 35% (0,46% din PIB). Fondurile structurale și fondul de coeziune trebuiau să primească 273 de miliarde de ECU (la prețul din 1997), mai mult față de cele 200 de miliarde de ECU (la prețul din 1997) pentru 1994-1999, 45 de miliarde fiind rezervate lărgirii UE.

Bilanțul nuanțat al Politicii de Coeziune în 2000

Este dificil de măsurat impactul real al politicii de coeziune, independent de factorii naționali, locali, internaționali. Politică regională europeană a contribuit oare la dezvoltarea țărilor mediteraneene și a Irlandei? Anumite regiuni printre care și cele mai ajutate nu au cunoscut o reducere a șomajului sau o veritabilă restructurare a economiei.

Regiunile cele mai sărace prevăzute în obiectivul 1 au cunoscut o creștere a PIB-ului pe cap de locuitor de la 41% din media comunitară în 1986 la 50% în 1996. Măsurători precise permit să se spună că, fără fondurile structurale, creșterea ar fi fost mai înceată cu 5-10%. Infrastructură rutieră și telecomunicațiile celor patru țări care au beneficiat de fondul de coeziune s-au îmbunătățit.

Regiunile industriale în declin (Ruhr, nordul Franței, bazinul minier britanic) au beneficiat de FSE, care a permis participarea a 9 milioane de persoane la acțiunile de formare și creare sau menținere a 850.000 de locuri de muncă, în colaborare cu FEDER, între 1989 și 1993. Ritmul reducerii numărului locurilor de muncă încetinise. 500.000 de locuri de muncă au fost create sau menținute în regiunile rurale din 1989 până în 1999.

Criticile aduse Politicii de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] cele mai severe în ceea ce privește principiile de baza a politicii de coeziune vizează:

Concentrarea, există multe obiective și inițiative comunitare. Populația eligibilă a crescut de 43,3% (1989) la 49,8% (1995). De aici rezultă că există prea multe regiuni beneficiare;

Programarea, este prea birocratică și prea rigidă. Adaptarea nu se poate face decât cu aprobarea statelor membre preocupate și a [NUME_REDACTAT];

Aditionalitatea, aderarea statelor din [NUME_REDACTAT] pune problema capacității lor de a-și asumă obligațiile care le revin statelor beneficiare;

Controlul și Evaluarea, rămân prea generale. Documentele nu sunt publicate. Utilizarea internetului ar permite accesarea lor.

Lărgirea UE modifică profund Politică de Coeziune. [NUME_REDACTAT] a definit o politică pentru a pregăti țările candidate la aderare: strategia de preaderare. Ea a fost definită de [NUME_REDACTAT] de la Essen din 1994 și se bazează pe două instrumente : parteneriatele pentru aderare și ajutor comunitar.

Parteneriatele pentru aderare regrupează toate formele de ajutor într-un cadru mic. Ele servesc că baza pentru punerea în aplicare a programelor naționale ce pregătesc țările candidate la intrare în UE. Programele precizează prioritățile pe care statele trebuie să le respecte pentru a adopta acquis-ul comunitar. Ele sunt finanțate de toate resursele financiare ale ajutorului comunitar prevăzut în acest scop. Ajutorul comunitar se bazează pe trei instrumente financiare: PHARE, ISPA, SAPARD.

SAPARD (program special de aderare pentru agricultură și dezvoltarea rurală) a fost creat la [NUME_REDACTAT] de la Berlin 1999 cu ISPA (instrumentul structural de preaderare). SAPARD acoperă domeniile : adaptarea structurilor agricole, calitatea alimentară, protecția consumatorului, dezvoltarea rurală, protecția mediului și asistență tehnică.

ISPA îndeplinește misiunile Fondului de Coeziune (mediu și infrastructură transportului). Pregătește țările pentru Fondul de Coeziune. Sumele ajutoarelor de preaderare între 2000 și 2006 se ridică la :

PHARE – 10.920 milioane de euro;

SAPARD – 3.640 milioane de euro;

ISPA – 7.280 milioane de euro;

Total – 21.480 milioane de euro.

România primește 242 de milioane de euro în PHARE, între 208 și 270,4 milioane în ISPA și 150,6 milioane de euro în SAPARD în 2000. PIB-ul/locuitor în țările [NUME_REDACTAT] și de Est în raport cu UE, în 1998, înregistrează următoarele procente :

România – 27% ;

Bulgaria – 23% ;

Ungaria – 49% ;

Polonia – 39% ;

Estonia – 36% ;

Lituania – 25% ;

Letonia – 27% ;

Cehia – 60% ;

Slovacia – 46% ;

Slovenia – 68%.

Politica de Coeziune se confruntă cu trei sfidări majore o dată cu lărgirea UE :

1) Discrepanțele de dezvoltare cresc clar. Intrarea celor 12 state membre crește cu o treime suprafață UE și cu 25% populația, dar numai cu 5% PIB-ul UE. Venitul mediu al acestor țări este mai mic decât 40% din venitul mediu în UE realizat de cele 15 state membre;

2) Centrul de gravitație al Politicii de Coeziune în cadrul UE-27 se mută spre Est. 150 de milioane de locuitori vor trăi în regiunile nedezvoltate ale UE, față de 68 milioane în 2000;

3) Inegalitățile existente în UE-15 vor persistă și va trebui să continue luarea lor în considerare.

Intrarea celor 10 noi țări pe 1 mai 2004 a mobilizat 21,7 milioane de euro pentru 2004-2006. Ei sunt atribuiți prin fondurile structurale. [NUME_REDACTAT] și România continuă să beneficieze de PHARE, ISPA, SAPARD. Anul 2004 a fost primul an de aplicare a Politicii de Coeziune celor 10 noi state membre. În ciuda problemelor, capacitatea de absorbție a noilor țări evoliueaza favorabil.

Alegerea proiectelor eligibile progresează, iar cererile depășesc resursele financiare disponibile. Fondul de coeziune finanțează din ce în ce mai multe proiecte de mediu, iar echilibrul de 50/50 între infrastructură de transport și de mediu trebuie realizat până la 2006. Cooperarea transfrontalieră INTERREG III funcționează bine. 9 programe de cooperare transfrontalieră au fost adoptate. Dintre acestea, unele vizează și țări vecine, în afară UE, în cadrul politicii de vecinătate.

Începând cu 2007, Politică de Coeziune va cuprinde 27 de țări, printre care și Bulgaria și România, care vor deveni membre UE. UE va avea o nouă față care se va traduce printr-o veritabilă bulversare. Diferențele dintr PIB/locuitor la scară națională și regională vor evolua considerabil. Previziunile 2005 în termeni de PIB/locuitor, în standarde de putere de cumpărare sau SPA, bazate pe media UE-25, arată o omogenitate pentru UE-15 și mari discrepanțe pentru viitoare UE-27.

Comisia pune în prim-plan aspecte politice favorabile României. Era și o consecință a atitudinii României față de bombardarea Iugoslaviei. Acceptarea statului român la negocieri reprezenta un pas înainte în drumul către UE. Negocierile cu România au fost deschise la 16 februarie 2000. Guvernul a încheiat, la 26 mai 2000, discuțiile pentru cinci capitole : întreprinderi mici și mijlocii, știință și cercetare, educație, formare profesională și tineret, relații externe – politică externă și de securitate comună.

S-au transmis documente de poziții pentru concurență, statistică, dreptul societăților comerciale, protecția consumatorului, cultură și audio-vizual, telecomunicații și tehnologia informațiilor, uniune vamală, precum și pentru politică din domeniul transporturilor. Negocierile cu [NUME_REDACTAT] au relevat încă o dată lipsa de pregătire a instituțiilor românești, fapt demonstrabil mai ales prin inexistentă unor specialiști în diferite domenii ale integrării.

La această s-a adăugat insuficientă coordonare între ministere și stângăciile guvernării din anii 1999-2000. Se constată însă o îmbunătățire a negocierilor și o strategie mai clară în acest sens începând cu 2001, fapt relevat constant în rapoartele instituțiilor europene.

Decizia de la Helsinki a fost una politică, România acuzând grave întârzieri economice, administrative, juridice. Aceste întârzieri s-au adâncit în anii 1999-2000. Poziția oficială a României față de viitoarea arhitectură europeană ce urmă să se discute la Nișă (noiembrie 2005) era în favoarea unei Europe unite a națiunilor.

Această opțiune se apropie foarte mult de cea a [NUME_REDACTAT], țară prea puțin dispusă la cedări de suveranitate față de Uniune. Reforma instituțiilor europene de la Nișă (2001) a încadrat România în viitoarea UE lărgită. România a devenit mult mai activă în relațiile cu [NUME_REDACTAT], având reprezentanți în [NUME_REDACTAT] care au exprimat puncte de vedere românești cu privire la [NUME_REDACTAT] unite.

Din nefericire, slabele performanțe economice, lipsa unui cadru juridic și economic adecvat exigențelor UE împingeau tot mai mult în viitor termenul de aderare a României. Ridicarea obstacolelor la liberă circulație a românilor în spațiul Schengen, la începutul anului 2002, a fost un semnal pozitiv, indicând faptul că România a început să facă progrese, mai ales în controlul la frontiere și adoptarea unei legislații compatibile cu cea europeană din domeniu.

Raportul de țară din 2002 al [NUME_REDACTAT] privind România remarcă progresele economice realizate, dar, spre deosebire de Bulgaria, România n-a primit statutul de economie funcțională de piață, criteriu important pentru a finaliza negocierile cu UE. Nici raportul Comisiei din 2003 nu a adus o schimbare în acest caz, utilizându-se o formulă ambiguă care afirmă că România poate fi considerată o economie funcțională de piață dacă dezvoltă progresele satisfăcătoare înregistrate până în acel moment.

România continuă să îndeplinească criteriul politic, a făcut progrese economice, a operat reforme structurale, a progresat în adoptarea acquis-ului comunitar, a luat măsuri antiinflaționiste, dar avea probleme legate de corupția generalizată care afecta întreagă societate românească.

Mai mult, dispunea de o slabă capacitate administrativă de implementare a legislației adoptate. Totodată, Comisia critică lipsa de reforma totală în domeniul energiei, agriculturii, protecției mediului, minelor, etc. Se remarcau accente pozitive în ceea ce privește controlul inflației, unele măsuri de combatere a corupției ([NUME_REDACTAT] Anticorupție), protecția minorităților etnice, în special a rromilor.

Raportul din 2003 a fost în ansamblul sau pozitiv, permițând continuarea negocierilor cu [NUME_REDACTAT]. Perspectivele anului 2004 nu erau prea încurajatoare, având în vedere că România se află în an electoral și din acest punct de vedere se aștepta o încetinire a ritmului reformelor structurale.

Se poate remarcă totuși că din 1995, când a depus cererea de aderare la UE, și până în 2003, în ciuda întârzierilor sale economice, România a înregistrat pași semnificativi spre finalizarea negocierilor de aderare și semnarea tratatului de preaderare cu [NUME_REDACTAT] în 2005.

Cu toate acestea, se poate constată că au rămas capitole importante de negociat cum sunt agricultură, politicile privind concurență, politicile de dezvoltare regională, energia, justiția și afacerile interne, previziunile financiare și bugetare s.a. care necesită voință politică și operarea unor reforme imediate.

Credem că negocierile României cu [NUME_REDACTAT] vor fi afectate și de aderarea grupului celor 10 state, în mai 2004, prima mea lărgire în istoria construcției europene. Din acest punct de vedere, România își poate construi o nouă strategie de negociere, mai ales că perspectivele integrării imediate nu sunt întotdeauna însoțite de efecte pozitive. În cazul agriculturii, spre exemplu, România va trebui să negocieze statutul celor peste 4 milioane de gospodării țărănești individuale pentru care nu vor mai există subvenții începând cu 2011-2012.

În același timp, credem că va fi foarte dificil de liberalizat prețul energiei, având în vedere consecințele sociale pe care le implică. Întârzieri vor persistă și în domeniul administrației publice, mai ales că statul român nu are suficienți funcționari specializați care să pună în aplicare legislația comunitară.

România a reușit să încheie negocierile de aderare la UE în decembrie 2004, la scurt timp după ce, în același an, primise statutul de economie funcțională de piață. Cu toate acestea, încheierea negocierilor a fost însoțită de 11 condiții referitoare la reforma justiției, combaterea corupției, reducerea producției de oțel, protecția mediului etc. Tratatul de aderare s-a semnat în aprilie 2005.

A urmat un proces dificil de implementare a acquis-ului comunitar pentru care România, credem noi, nu era pregătită. În același timp, se impunea continuarea reformelor în domeniul justiției și afacerilor interne, aplicarea acquis-ului comunitar și pregătirea economiei românești pentru aderare. Ultimele evoluții internaționale, eșecul ratificării [NUME_REDACTAT] în Franța și Olanda anunțau în 2005 o perioada dificilă pentru integrarea europeană, inclusiv pentru extinderea către cele două state : România și Bulgaria.

Ultimele declarații ale oficialilor europeni din 2006 privind progresele României în domeniile combaterii corupției și securizării frontierelor par să demonstreze dorința [NUME_REDACTAT] de a face din extindere un succes care să minimalizeze eșecul adoptării [NUME_REDACTAT].

Opinia publică din [NUME_REDACTAT] vorbește mult despre integrarem aproape la orice nivel, aproape cu aceeași pasiune că și despre sportul rege. Integrarea europeană a devenit, că mai toate problemele noastre curente, o tema patetică; ne sperie și ne atrage, ne împarte în patrioți și trădători. De fapt, în România se vorbește cu pasiune aproape despre orice, de la ineficientă unei guvernări la termopanele unui prim-ministru sau chiar la sărmăluțele degustate de președintele țării, aflat într-o vizită prin țară.

Uniunea europeană s-a arătat, la rândul ei, interesată de un dialog, acordând sume nu tocmai neglijabile unor programe menite să informeze sau să nască un dialog între cetățeni și societatea civilă, politicieni, administrație și Uniune. Eficientă cheltuirii banului public european rămâne cel puțin la fel de discutabilă că și restul cheltuielilor promovate de guvernările post-decembriste.

De astfel, este greu de apreciat la această ora dacă autoritățile române au învățat ceva despre costurile și efectele integrării prin prisma problemelor ridicate de ultimul val al extinderii spre [NUME_REDACTAT].

Este evident că pentru o societate cvasinemultumita de istoria ei recentă, de nivelul de trăi sau de direcția ,,spre care merge tare”, discursul proeuropean al partidelor politice a fost menit să atragă, să distragă atenția și, de ce nu, să regrupeze tendințe și orientări sociale.

Familiarizarea cu pulsul european este extrem de necesară, dar nu suficientă. Lipsa de interes în prezentarea greutăților inerente acestui proces, crearea unui orizont fals de așteptare se vor răzbună cu siguranță, iar victimele vor fi nu politicienii, ci cetățenii simpli și mediul de afaceri. [NUME_REDACTAT] sau al Poloniei ar fi trebuit să spună multe lucruri guvernanților, însă aceștia par mai degrabă preocupați de războaiele personale sau miza unor câștiguri legate de deținerea puterii.

Autoritățile române s-au mulțumit să dea vină pe ,,integrare” atunci când a venit vorba de scumpiri sau să lase impresia unei creșteri a standardului de viață o dată cu intrarea noastră în Uniune. Din păcate pentru noi, sunt două lucruri la fel de false.

Creșterea standardului de viață va fi un proces de lungă durata, îngreunat nu doar de realitățile economice și mentalitățile comune românilor, ci și de o evoluție de multe ori impredictibilă a sistemului economic mondial, a intereselor continentale sau a evenimentelor politice ale unei lumi ce trebuie să depășească diverse crize. Creșterea că proces pare legată acuma de adoptarea unor standarde , omniprezente în discuțiile din spațiul public.

Întrebați despre impactul aderării la UE în ianuarie 2007 asupra propriei companii, așteptările nu mai sunt la fel de pesimiste: respondenții se împart în mod egal între cei ce declara efectul pozitiv și cel negativ (44%, respectiv 45%). O piață de desfacere lărgită, o creștere a comenzilor ar fi beneficiile cele mai mari ale companiilor dacă România va adera la UE în ianuarie 2007.

Concurență și competitivitatea, adaptarea la normele UE sunt percepute drept dificultățile majore cu care se vor confruntă companiile dacă România va adera la UE în 2007. Pe de altă parte, la capitolul opinii ale populației este identificat ,,cel mai pozitiv” efect al aderării României la UE în opinia populației din mediul urban cu educație medie și superioară.

[NUME_REDACTAT], este necesară nu doar o strategie de informare publică asupra costurilor integrării (deși timpul până la dată aderării efective este extrem de scurt și nu va putea schimbă radical percepțiile sau așteptările românilor), ci și o evaluare individuală și de grup, în funcție de nevoi și interese.

Efectele integrării se vor resimți mai acut după primii ani, iar primele semnale recepționate de populație vor fi cele negative. De asemenea, schimbarea discursului politic, în care UE este văzută că o justificare pentru toate abuzurile, este acut necesară, formularea ,,integrarea României” fiind în acest context falsă.

Avem nevoie de realism, în condițiile în care nimeni nu dorește să se gândească la accentuarea, într-o prima etapă a diferențelor economice și sociale, la creșterile de prețuri inerente sau la stagnarea valorii veniturilor pentru categorii largi ale populației. Incoerența vieții politice autohtone va accentua efectele negative ale eternei tranziții românești, de această dată în drumul integrării efective în Uniune.

Senzația lăsată uneori este aceea că direcția este bună, defectuoase sunt ritmul, viteză și decizia de a face lucrurile obligatorii de făcut.

România și UE

În ceea ce privește România, lipsa de profesionalism moștenită din regimul totalitar, disoluția unor alianțe din care statul făcea parte, precum CAER și Tratatul de la Varșovia (1991), au avut consecințe asupra acțiunilor poli-decembrie 1989, creditul de imagine al României s-a diminuat simțitor, statul român confruntându-se cu o posibilă izolare în plan extern.

Urmând exemplul vecinilor săi din [NUME_REDACTAT] (Cehia și Slovacia, Ungaria și Polonia), România și-a exprimat categoric dorința ,,de a reveni în Europa”, de a se integra în NATO și în [NUME_REDACTAT]. Cu toate acestea, demersul României a fost mai degrabă unul formal, statul român fiind departe de criteriile de la Copenhaga din 1993 (statul de drept, apărarea drepturilor omului, a minorităților etnice, economie de piață funcțională care să reziste concurenței din [NUME_REDACTAT] europeană și adoptarea acquis-ului comunitar).

Pentru a răspunde acestor exigențe, România trebuie să treacă rapid la o reforma radicală a sistemului economic, impunându-se cu prioritate privatizarea unor întreprinderi subvenționate de la bugetul de stat. Declarația din 7 ianuarie 1990 a pus în evidență dorința României de a colabora cu CEE.

Primele rezultate ale noii orientări au fost obținute în octombrie 1990, când România a semnat Acordul comercial și de cooperare cu CEE, intrare în vigoare în 1991. Deși acest tip de acord era fixat pe 10 ani, România l-a putut încheia numai pe 5 ani. Se aplică tuturor produselor originare din Comunitate, exceptând cărbunele și oțelul, precum și produselor agricole.

În cea de-a două etapă, România a semnat un Tratat de Asociere la UE (1 februarie 1993), document ce face parte din ,, acordurile europene”. Acest tratat oferea un cadru juridic important pentru depășirea decalajului dintre statul român și spațiul de civilizație reprezentat de organizația europeană.

[NUME_REDACTAT] Europeană se angaja să sprijine România către un nou sistem politic și economic care să respecte regulile statului de drept și drepturile fundamentale ale omului, inclusiv ale minorităților, să practice un sistem pluripartid, bazat pe alegeri libere democratice, și să construiască o economie de piață.

Acordul de asociere a creat și un cadru instituțional adecvat dezvoltării unor relații mai strânse între România și UE :

Consiliul de asociere (politic – nivel înalt) ;

[NUME_REDACTAT] de Asociere (s-a creat o Comisie pentru integrare europeană a României) ;

Comitetul de Asociere.

Cel din urmă este format din înalți funcționari ai guvernului României și ai Consiliului și [NUME_REDACTAT] și asista Consiliul de Asociere.

Strategia de preaderare adoptată de [NUME_REDACTAT] de la Essen (decembrie 1994), menită să pregătească economia țărilor candidate pentru regulile pieței interne a UE. Această strategie făcea distincția între alinierea la piață internă și aderarea la Uniune. Aderarea la UE implică acceptarea acquis-ului comunitar în totalitatea lui.

România a răspuns la documentele menționate prin elaborarea unei declarații (Declarația de la Snagov din 21 iunie 1995, semnată de majoritatea forțelor politice românești) care a susținut Strategia națională de pregătire aderării României la UE.

România a depus cererea de aderare în 1995. Schimbarea de regim politic din 1996 anunță o ameliorare a imaginii României în exterior, pierdută la scurt timp prin lipsa de coerentă a politicilor guvernului Ciorbea. Cererea de aderare a României a fost analizată de [NUME_REDACTAT] care a elaborat și dat publicității Opinia să în 22 iunie 1997.

Această a procedat la o radiografiere a situației țării noastre în lumina criteriilor de la Copenhaga (1993). Se remarcă faptul că România acționa politic în direcția bună, dar că rămâneau unele lucruri de făcut în domeniul porivatizarii, consolidării regimului juridic și coerenței politicilor economice, al concurenței și adoptării acquis-ului comunitar.

[NUME_REDACTAT] exprimată în Opinie era în mare parte defavorabilă României. Această nu putea face față aderării și obligațiilor economice pe termen mediu. [NUME_REDACTAT] a răspuns acestei Opinii, în septembrie 1997, criticând lipsa de înțelegere a [NUME_REDACTAT] pentru transformările economico-sociale ale României.

Executivul de la București a criticat și strategia de lărgire a UE care, în opinia să, crea două grupuri de țări tratate diferit, deși UE și-a propus să respecte principiul egalității de tratament al tuturor statelor candidate. Se critică, totodată, propunerea Comisiei că reforma instituțiilor europene, ce urmă să se facă prin noul tratat de la Amsterdam, să cuprindă doar 20 de state.

CAPITOLUL II

Analiza regresională urmărește sublinierea corelației dintre evoluția economică –dată de evoluția PIB-ului – și incasările din accize, cât și corelația dintre consum și veniturile încasate din accize. Rezultatele obținute sunt în acord cu ceea ce susține teoria economică, dacă avem o evoluție economică favorabilă, avem o creștere a consumului și implicit a încasărilor din accize.

Analiza regresională realizată urmărește impactul și infuențele produsului intern brut și a consumului global asupra evoluției veniturilor aduse de accize. Se apreciază că ambele au o influență semnificativă și sunt pozitiv corelate, astfel că orice creștere a PIB și implicit a consumului antrenează o creștere semnificativă a încasărilor din accize.

Avem însă și o excepție. Pe perioada crizei economice începând cu 2008 chiar dacă produsul inern brut și consumul au scăzut, încasările din accize în România au continuat să crească spre deosebire de toate celelate impozite care au înregistrat importante reduceri. Explicația are la bază creșterea cursului euro și a cotelor accizelor.

În continuare este prezentată o regresie realizată cu ajutorul programului EViews 6 pentru România, pentru perioada 1995-2010. Ca variabilă dependentă am luat valoarea încasărilor din accize, iar variabila independentă este valoarea PIB-ului, ambele luate ca valori absolute în milioane euro. În ecuație am introdus inițial și o constantă însă aceasta s-a dovedit a fi nesemnificativă în acest model deoarece Prob. > 5%, iar apoi am estimat din nou ecuația conținând doar ACCIZE și PIB.

Analiză statistică a tendinței implică determinarea trendului evidențiat, prin creșterea, stabilitatea sau declinul seriei. Analiză regresionala presupune utilizarea variabilei timp că o variabilă în model iar variabilă de previzionat că fiind ceallata variabilă implicată în model.

Pentru regresia simplă , ecuația este :

Yt+1 = a + b (t+1)

unde : Yt+1 = volumul vânzărilor previzionat pentru perioada viitoare

a = constanța

b = pantă dreptei de regresie ( cuatumul modificării per perioada)

t + 1 = numărul de perioade plus 1 a datelor din seria dinamică folosit pentru obținerea valorii lui b

Dacă este necesar, valoarea previzionată cu ajutorul ecuației de regresie este ajustată cu indicii relevanți ai sezonalității pentru a obține previziunea finală. Se observă din practică, o precizie foarte bună a acestei metode dacă se efectuează previziuni pentru cel mult 6 luni.

Metode cauzale de previziune

O metodă cauzală de previziune presupune dezvoltarea și utilizarea unui model de previziune în care schimbările volumului vânzărilor să fie un rezultat al schimbării survenite în variația unei sau mai multor variabile în aceeași perioada de timp. Metodele cauzale solicită identificarea variabilelor- cauza , măsurarea sau estimarea schimbărilor acestora și stabilirea unei relații funcționale între acestea și volumul vânzărilor. Majoritatea modelelor utilizate sunt de natură regresionala, totuși se mai utilizează complementar simodelul barometric de previziune, cercetarea intențiilor cumpărătorilor saumodelele econometrice.

Modelul barometric de previziune -. Dacă schimbările produse la nivelul variabilelor de influență preced schimbările variabilei influențate, companiile pot face previziuni foarte bune utilizând modelul barometric de previziune. Multe companii nu se află totuși în această poziție avantajoasă, în consecință, metodă poate fi folosită, mai curând, pentru previzionarea schimbărilor condițiilor mediului de afaceri decât pentru estimări directe ale vânzărilor pentru anumite companii, considerate individual. Nivelul vânzărilor multor companii este parțial dependent de condițiile economice generale , în acest caz , anumite previziuni, asupra nivelului economic general, sunt necesar a fi efectuate înaintea oricăror previziuni ale volumului vânzărilor.

Există numeroase instituții care periodic (lunar sau trimestrial) dau publicității date care privesc caracterizarea stării generale a economiei , printre aceste date remarcându-se anumiți indicatori de baza , constituiți în serii dinamice : productivitatea medie în industrie și alte ramuri, volumul exportului și structura pe ramuri, producția realizată pe ramuri ale economiei, experimata în unități fizice sau valorice, etc.

Utilizarea acestori indicatori de baza comportă identificarea și depășirea a două probleme :

• indicatorii emit semnale privind direcția evoluției fenomenelor (dacă de pildă economia este în creștere sau dimpotrivă în declin). Direcția evoluției semnalate de către fiecare grup de indicatori este foarte rar aceeași pentru toți indicatorii. În acest caz este dificil de știut care direcție trebuie acceptată pentru previziuni că fiind și cea corectă.

• a două problema este cea a semnalelor false . Cel mai mulți indicatori de baza s-au stabilit bazându-se pe date corecte totuși aceștia pot să prevadă anumite schimbări care în realitate să nu aibă loc.

Cercetarea intențiilor cumpărătorilor

Se pare că, potrivit opiniei anumitor specialiști, cea mai bună metodă de a estima volumul vânzărilor este cea de a solicită consumatorilor să-și previzioneze ei înșiși achizițiile viitoare. De altfel, consumatorii știu cel mai bine ce vor cumpără pe viitor , mai bine decât oricine altcineva.

Din acest motiv, numeroase companii și instituții specializate efectuează periodic cercetări asupra intențiilor de cumpărare a consumatorilor. Sunt efectuate studii atât în rândul consumatorilor de produse industriale cât și în rândul consumatorilor de bunuri de larg consum. Subiecții nu sunt întrebați dacă vor cumpără sau nu vor cumpără produsul X ci mai degrabă dacă este posibil să-l cumpere în perioada indicată. pentru a evalua probabilitatea achiziționării produsului se pot folosi scale cu 5 sau 7 trepte , de la foarte probabil la foarte puțin probabil. Rezultatele acestor studii au caracter public cel mai adesea, astfel ele pot fi utilizate de numeroase companii pentru efectuarea propriilor lor previziuni.

Modele econometrice de previziune se bazează pe efectuarea unor experimente și teste, pe de o parte, asupra unui fenomen real, iar pe de altă parte, crearea unui model experimental, în laborator care să reproducă identic pe cel natural. Se compară rezultatele obținute în primul și în cel de al doilea caz și se elaborează un model matematic ce poate fi utilizat cu succes pentru previzionare ulterioară a oricărui fenomen similar cu cel care a stat la baza elaborării modelului. De pildă, un constructor de ambarcațiuni dorește să prevadă rezistență la apă, pe timp de furtună, a celui mai nou model al sau de ambarcațiune. La început construiește un model tip scala pentru diferite intensități ale furtunii, își procura instrumentele necesare efectuării unor măsurători și testează corpul ambarcațiunii. Această abordare presupune deci folosirea unui model fizic similar cu furtună. A două modalitate pe care o are la dispoziție contructorul este de a simula o furtună printr-o serie de ecuații matematice și de a calcula rezistență la apă pe care o are ambarcațiunea. de această dată s-a folosit un model matematic analog furtunii. Dacă cele două metode sunt compatibile , vor produce rezultate comparabile și deci preziuni foarte precise cu privire la rezistență ambarcațiunii .

În cele ce urmează este prezentat um model econometric de previziune pentru vânzările de bere, fundamentat de o companie americană producătoare de bere.

Y t+1 = a + b1It+1 + b2Dt + b3At

unde :

Y t+1 – vânzările previzionate pentru anul următor;

a – constanța derivată din analiză regresionala

It+1- venitul discreționar previzionat pentru anul următor

Dt – numărul unităților unde se servesc băuturi existente în anul curent

At – vechimea activității de distribuție în anul curent (exprimată în ani)

b1, b2 , b3 -coeficienți (sau ponderi ) derivati din analiză regresionala. [4]

Arareori se pot construi analogii fizice pentru procesele și fenomenele economice, astfel că dezvoltarea și descrierea modelelor analogice matematice se remarcă tot mai mult în literatură economică, aceste modele fiind denumite generic modele econometrice.

Un model econometric constă într-un set de ecuații relaționate care împreună definesc variabilă previzionată și pe acele variabile care influențează evoluția viitoare a primei.

De exemplu un model econometric simplu pentru previzionarea vânzărilor unei companii poate constă în următoarele șase ecuații:

1. vânzări = f( produs național brut, preț,cheltuieli de marketing)

2. preț = f(cheltuieli de marketing,costuri de producție,prețurile produselor concurente)

3. cheltuieli de marketing = f(publicitate,vânzări directe,cheltuieli de distribuție)

4. cheltuieli de publicitate = f(vânzări, prețuri, rentabilitate și nivelul publicității concurenței)

5. costuri de producție = f(nivelul producției, nivelul costurilor cu resursele alocate producției)

6. rentabilitate = f(vânzări, costuri de producție, cheltuieli de marketing, costuri administrative)

Pentru a se ajunge la un model matematic cu aceste ecuații este necesae : a) să se determine ecuațiile funcțiilor , b) să se determine valorile parametrilor acestor funcții și c) să se rezolve simultan sistemul de ecuații pentru a produce previziunea așteptată.

Metode calitative de previziune

Metodele calitative de previziune, impresionante prin diversitatea lor , constituie un instrumentare util care , de obicei, suplimentează previziunile realizate cu ajutorul metodelor canitative , dar uneori acestea sunt singurele posibilități de prefigurare a viitorului unei variabile de marketing. Metodele calitative utilizează anchete și interviuri în rândul experților, vânzătorilor , șefilor de compartimente, și chiar consumatorilor.

Consultarea experților și specialiștilor în vânzări , producție, finanțe, administrație prezintă avantaje multiple:

• oferă cu ușurință pereviziuni rapide;

• nu necesită pregătirea unor statistici elaborate;

• permite colectarea unei varietăți de puncte de vedere continuate de o evaluare și intrpretare adecvată;

• în absebța unor date suficiente pot constitui , totuși, unicul mijloc de previziune realizabil.

Previziunile care pot fi obținute de la u expert sunt:

a) estimări punctuale;

b) indicații privind vânzările în funcție de modificările factorilor de marketing;

c) evaluări ale incertitudinii care afectează estimarea parametrilor funcției sau evenimentelor decisive viitoare.

Estimările punctuale cerute de la experți pot privi valoarea unei variabile sau a unui coeficient, de pildă , mărimea cotei de piață, elasticitatea previzibilă a cererii, costuri viitoare,etc. Previziunile adesea exprimate condițional, trebui einsotite de premise, ipoteze explicite privind situația conjuncturală din punct de vedere demografic, economic, politic, competitiv și programul de marketing al firmei.

b) Estimarea de către experți a relațiilor între nivelul vânzărilor și o serie de factori cauzali permite analistului să elaboreze previziuni. De pildă, experții pot preciza mai ulte niveluri ale relațiilor dintre vânzări și numărul de puncte de vânzare cu ajutorul cărora analiștii elaborează previziunile de vânzare.

d) Evaluările făcute de experți trebui einsotite de unele măsurători ale incertitudinii, cu ajutorul unui interval de încredere care să arate gradul de siguranță pe care-l au experții în cifrele estimate de ei.[5]

Produsul intern brut (P.I.B.) reprezintă suma produselor finale, adică bunurile, serviciile pentru consum și investițiile brute, produse între granițele unei țări, în interiorul unei țări, (de aici și noțiunea de „intern” indiferent de naționalitatea celui ce a muncit sau deține capitalul.)

PIB-ul se regăsește în 3 forme și se calculează în felul următor :

Date semnal

Seria ajustată sezonier : date trimestrul curent față de trimestrul anterior și față de trimestrul corespunzător al anului precedent. Seria brută : date trimestrul curent față de trimestrul corespunzător al anului anterior. Datele sunt disponibile rapid, acuratețea este mai mică datorită numărului redus de variabile de calcul.

Date provizorii I

Seria ajustată sezonier : date trimestrul curent față de trimestrul anterior. Seria brută : date trimestrul curent față de trimestrul corespunzător al anului anterior. Datele din surse statistice, financiar-bancare, administrative și metode de estimare și extrapolare în contextul lipsei unor date primare nedisponibile în momentul calcului, acuratețea este mai mare decât produsul intern brut în varianta semnal.

Date provizorii II

Seria ajustată sezonier : date trimestrul curent față de trimestrul anterior. Seria brută : date trimestrul curent față de trimestrul corespunzător al anului anterior. Datele statistice rectificate, balanță de plăti pentru ultima luna a trimestrului, datele suplimentare pentru transportul de pasageri și mărfuri, datele administrative detaliate pe execuția bugetară și datele din [NUME_REDACTAT] de Muncă (AMIGO).

Precizia de calcul între datele semnal și provizorii I, eroarea este de 0,2 puncte procentuale, în cazul datelor provizorii I și provizorii II eroarea este de 0,1 puncte procentuale, iar între cele provizorii II și datele definitive, precizia este de 99,9%.

Tabel 1 – Indicatorii macroeconomici ai Romaniei in anii 90’

Tabel 2 – Ponderea principalelor sectoare ale economiei in perioada de preaderare

Tabel 3 – Romania in perioada de preaderare ([NUME_REDACTAT] in anii 2000)

Gragic 1 – PIB/locuitor in Romania comparativ cu media [NUME_REDACTAT]

Grafic 2 – Cresterea medie a PIB (%) 1990-2012

CAPITOLUL III

Analiza dezvoltării unui domeniu din Romania în comparație cu celelalte membre UE

3.1 Studiu comparativ asupra pensiilor din Romania și sistemele de pensii din diverse state din [NUME_REDACTAT]

Această lucrare prezintă un studiu comparativ asupra sistemului de pensii din România și sistemelor de pensii din diverse state din [NUME_REDACTAT]. În prima parte este prezentat conceptul de sistem de pensii iar a doua parte conține informații despre sisteme de pensii în plan internațional.

Casa Națională de Pensii și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (CNPAS) instituție publică autonomă de interes nantional cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale sub autoritatea [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Familiei.

CNPAS are un subordine case județene de pensii și Casa de pensii București(case teritoriale de pensii) care sunt servicii publice decentralizate investite cu personalitate juridică.

Prezentarea sistemului de pensii

Sistemul de pensii se bazează pe 3 piloni:

Primul pilon este sistemul public de pensii care are in vedere dictonul „plătesti pe masura ce ești platit”

Al doilea pilon cuprinde provizioanele ocupaționale pentru pensii. Pensiile sunt gestionate de fonduri de pensii independente sau afiliate, prin contracte grup de asigurări de viată sau chiar companii, acestea formandu-și rezerve.

Al treilea pilon const în economii individuale voluntare gestionate de asiguratori.

Ca si regulă, un amenstec echilibrat al celor trei piloni reprezintă cea mai bună soluție și face posibilă beneficierea de avantajele tuturor celor trei sisteme, de asemnea, permite distribuirea riscurilor.

Structura sistemului de pensii diferă considerabil între tări datorită dezvolatării istorice diferite. De exemplu, tările cu amintiri nefericite legate de inflație, precum Franța si Germania, sunt mai suspicioase referitor la fondurile private de pensii. Țările în care populația nu agreează soluțiile statului, ca și [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], tind spre al doilea și al treilea pilon. Importanța acestor piloni reiese din mărimea activelor acumulate, gestionate de investitorii instituționali. Acolo unde povara fiscală a sistemului public de pensii este mai scăzută, populația este inclinată să continue provizioane private.

In cele mai multe țări, eligibilitatea parților legate de pensii solicită o anumită vârstă și o perioadă minimă de contribuție. Vârstă de pensionare este în general cuprinsă între 60 și 65 de ani. [NUME_REDACTAT] Britanie vârsta de pensionare a barbaților este mai mare decât a femeilor, dar se urmărește aducerea acesteia la același nivel.

3.2 Activitatea administratorilor de fonduri administrate privat

În ceea ce privește activitatea administratorilor, având în vedere specificitatea Pilonului II și III, în publicație sunt cuprinse informații referitoare doar la activitatea administratorilor Pilonului II.

În cursul anului 2012 cei 9 administratori au încasat comisioane în valoare de 146 milioane de lei reprezentând 86% din totalul veniturilor obținute.

Activitatea fondurilor de pensii private

Referitor la activitatea fondurilor am luat în considerație pentru această publicație următorii indicatori:

• Numărul de participanți la fonduri de pensii

• Valoarea totală a activelor

• Valoarea investițiilor în fonduri de pensii

• Valoarea acțiunilor și altor titluri cu venit variabil

La sfârșitul anului 2012, s-au înregistrat 5772510 de participanți la cele două sisteme, din

care 95,0% erau participanți la Pilonul II. Deși cu pondere de 5,0% participanții la fondurile

facultative, au ajuns la peste 292 de mii de persoane în 2012

Total participanți la fondurile de pensii private

Sursa datelor : Autoritatea de [NUME_REDACTAT]

În graficul de mai jos sunt prezentate date referitoare la structura pe sexe a numărului de salariați și a numărului de participanți, pentru Pilonul II și III.

Structura numarului mediu de salariati si participanti la sistemele de pensii pe categorii si sexe , in anul 2012

Sursa datelor: Autoritatea de [NUME_REDACTAT]

Total active

La sfârșitul anului 2012 valoarea totală a activelor fondurilor celor doi piloni era de 10236 mil lei, înregistrând o creștere de aproximativ 50% față de anul anterior atât pentru total cât și pentru Pilonul II. Totalul activelor din cadrul Pilonului II reprezintă 94,1% din total active.

-mii lei

Sursa datelor : Autoritatea de [NUME_REDACTAT]

Investiții în fonduri de pensii

În valori curente, investițiile la fondurile de pensii private Pilonul II cât și pentru Pilonul III au crescut comparativ cu anul 2011, creștere mai însemnată înregistrîndu-se pentru investițiile aferente pilonului III, deși ponderea acestora în total investiții abia a depășit 10% din valoarea totală. -mii lei

Sursa datelor : Autoritatea de [NUME_REDACTAT]

Structura investițiilor pe categorii, Pilon II în 2012

-%

Sursa datelor : Autoritatea de [NUME_REDACTAT]

Definirea indicatorilor și note metodologice

Cifra de afaceri netă a fondului de pensii private cuprinde toate contribuțiile de pensii, datorate în cursul exercițiului financiar, în ceea ce privește contractele de pensii, cum ar fi toate contribuțiile obligatorii, alte contribuții regulate, contribuții voluntare suplimentare, alte contribuții.Numărul mediu de salariați reprezintă o medie aritmetică simplă, calculată prin împărțirea sumei efectivelor zilnice de salariați din anul respectiv – inclusiv din zilele de repaos săptămânal, sărbători legale și alte zile nelucrătoare – la numărul total al zilelor calendaristice (365 de zile). În zilele de repaos săptămânal, sărbători legale și alte zile nelucrătoare, se ia în calcul ca efectiv zilnic numărul salariaților din ziua precedentă, mai puțin cei al căror contract de muncă a încetat în acea zi. În cazul când unitatea a fost înființată sau și-a încetat activitatea în cursul anului, se iau în calcul efectivele zilnice, numai în perioada în care a funcționat iar suma rezultată se împarte la numărul total al zilelor calendaristice din anul respectiv.Salariații care nu sunt angajați cu normă întreagă vor fi incluși în numărul mediu proporțional cu timpul de lucru prevăzut în contractul de muncă. Salariații detașați se iau în calculul numărului mediu la unitatea de la care își încasează drepturile salariale. Total participanți la fondurile de pensii private include numărul de participanți activi, participanți suspendați și persoane pensionate. Numărul de participanți se referă la efectivul existent la sfârșitul perioadei de referință. Total investiții in fonduri de pensii reprezintă suma următoarelor variabile: terenuri și constructii, investiții în întreprinderi afiliate și participații, acțiuni și alte titluri cu venit variabil, unități preluate de către organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, titluri de creanță și alte titluri cu venit fix, participări la fonduri comune de investiții, împrumuturi garantate prin ipotecă și alte împrumuturi neclasificate în altă parte și alte investiții. Acțiuni și alte titluri cu venit variabil cuprind toate tipurile de acțiuni cotate și necotate, sunt incluse și alte titluri cu randament variabil.

3.3 COMPARAȚIE ÎNTRE SISTEMELE DE PENSII PRIVATE DE TIP PILON II (cu contribuții definite) SI PIEȚELE STATELOR LUMI

POLONIA

Cea mai mare piață din regiune

UNGARIA

A stabilit standarde in domeniu, a doua mare piață din regiune, existența Pilonului IV

BULGARIA

Existența unui Pilon IV

SLOVACIA

Existența unui solid Pilon II

LETONIA

Reforme fundamentale, piață mică

CROAȚIA

Reforma pensiilor în condiții sociale dramatice

CEHIA

[NUME_REDACTAT] II

ESTONIA

Piață mică, regulament flexibil

LITUANIA

Fără un Pilon II obligatoriu

SLOVENIA

Sistem de pensii private pe sistem occidental

ROMANIA

Debutul pensiilor private

Ponderea PIB-ului În cele 11 state membre

Active nete În cele 11 state membre În anul 2009

Participanți ai Pilonului II