Analiza Dezvoltarii Rurale In Judetul Botosani

Analiza dezvoltării rurale în județul Botoșani

Capitolul I

Introducere

Scop și obiective

Tendințe ale cercetării fundamentale și aplicative în geoștiințe a tematicii abordate

Metodologie și etape de lucru

Capitolul II Dezvoltarea rurală: abordare conceptuală și interdisciplinară

2.1 Cadrul conceptual

2.1.1.Spațiu geografic

2.1.2. Spațiu rural

2.1.3. Dezvoltare rurală

2.2. Evoluția organizării spațiului rural : de la sistematizare la dezvoltare

2.3. Spațiul rural și dezvoltarea rurală la nivelul Uniunii Europene și cel național

2.4. Importanța dezvoltării rurale. Abordare interdisciplinară

2.5. Programe de dezvoltare rurală

2.6. Strategii de dezvoltare rurală

Capitolul III Evaluarea rurală a județului Botoșani

Comparații între politicile de dezvoltare a spațiului rural de după al doilea Război Mondial, perioada comunistă și post comunistă

Dignoza spațiului rural (identificarea disparităților intrajudețene și regionale)

Disparități demografice

Disparități sociale

Disparități economice

Tipologii de spații rurale

Spații demografice

Spații sociale

Spații economice

Capitolul IV Dezvoltarea rurală actuală

Particularitatile spatiului rural in perioada 1990 – 2012 împărțite astfel: 1990-1995, 1996 – 2001, 2002 – 2006, 2007 – 2012 sau Dezvoltarea rurală între trecut și viitor

Dinamica demografică (populație, natalitate, mortalitate, nupțialitate,divorțialitate, plecări, soriri)

Dinamica activităților din spațiul rural-identificarea domeniile în perspectiva dezvoltării

Sectorul primar

Sectorul secundar

Sectorul terțiar

Dimanica populației intruite – număr școli, clasificarea acestora, înființarea sau desființarea școlilor,

Dinamica calității locuirii / calității vieții

Impactul integrării în Uniunea Europeană

4.2.1. Absorbția fondurilor Uniunii Europene și importanța informării autorităților locale

4.2.2.Consecințele politicilor de dezvoltare rurală în județul Botoșani

4.2.3. Corelație infrastructură rutieră, proiecte pentru reabilitarea și modernizarea ei

Nivelul dezvoltării spațiului rural

Capitolul V Vulnerabilitatea spațiului rural

5.1. Vulnerabilități demografice

5.2. Vulnerabilități economice

5.3. Vulnerabilități sociale

5.4. Identificarea riscurilor și oportunităților spațiului rural

5.5. Structuri teritoriale evidentiate de vulnerabilățile și perspectivele spațiului rural

5.6. Nivelul de ruralitate – indici agregati si corelații între indicatori pentru următorii ani: 1990, 1996, 2002, 2007, 2012

Capitolul VI Influența accesibilității spațiale în dezvoltarea spațiilor rurale

6.1. Evaluarea accesibilitatii

6.2. Accesibilitatea față de servicii

6.2.1. Accesibilitatea față de serviciile educaționale

6.2.2. Accesibilitatea față de serviciile sanitare

6.2.3. Accesibilitatea față de serviciile culturale

6.2.4. Analiza accesibilității în relația rural-urban

6.3. Rolul accesbilitatii in dezvoltarea rurala

Capitolul VII Valorizarea spațiului rural

Potențialul spațiului rural

Tendințele spațiului rural

Crearea de scenarii/modele de dezvoltare rurală, simulări comparative cu situația existentă și perspectivele de valorificare

Perspectivele dezvoltării rurale sau strategii de dezvoltare (comparatie intre politicile actuale si propuneri in baza analizei efectuate in lucrare)

Concluzii

Bibliografie

Listă figuri

Listă figuri

Fig.nr. 1 Structura metodologiei

Fig.nr. 2 Etapele de lucru necesare realizării tezei de doctorat 23

Fig.nr. 3 Percepția spațiului rural; (Autor: Simona Cuciureanu) 27

Fig.nr. 4 Perspectivele domeniilor de studiu a spațiului rural; 28

Fig.nr. 5 Funcțiile spațiului rural; 32

Fig.nr. 6 Caracteristicile specifice ale spațiului rural; 33

Fig.nr. 7 Serviciile spațiului rural; 34

Fig.nr. 8 Interdisciplinaritatea dezvoltării rurale; (Autor: Simona Cuciureanu) 35

Fig.nr. 9 Obiectivele sistematizării pe paliere teritoriale 37

Fig.nr. 10 Componentele activității de sistematizare;

Fig.nr. 11 Evoluția organizării spațiului: de la sistematizare la dezvoltare;

Fig.nr. 12 Funcțiunile comunităților locale; (Autor: M.Matei, I. Matei – 1977) 40

Fig.nr. 13 Principiile dezvoltării rurale; (Autor: Simona Cuciureanu, sursa informațiilor: http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf)

Fig.nr. 14 Măsurile dezvoltării rurale în Uniunea Europeană;

Fig.nr. 15 Organigrama Strategiei de dezvoltare rurală din România;

Fig.nr. 16 Dezvoltare rurală abordare interdisciplinară;

Fig.nr. 17 Dezvoltare rurală-abordare și obiective; (Autor: Simona Cuciureanu)

Fig.nr. 18 Modele de dezvoltare europeană integrate în politicile de dezvoltare rurală;

Fig.nr. 19 Programe și instrumente financiare; (Autor: Simona Cuciureanu, sursa informațiilor: http://eufinantare.info)

Fig.nr. 20 Organigrama Dezvoltării Rurale în România; 55

Fig.nr. 21 Legături strategice pentru dezvoltarea rurală; (Autor: Simona Cuciureanu, adaptare după Diagrama 6 din Cadrul Strategic Național de Referință) 58

Fig.nr. 22 Densitatea de așezări rurale în unitățile administrative la nivel de bază în Moldova Apuseană (2002) 65

Fig.nr. 23 Coeficientul de arealitate în Moldova Apuseană (2002) 66

Fig.nr. 24 Indicele Demangeon în Moldova Apuseană (2002) 67

Fig.nr. 25 Dinamica populației în Moldova Apuseană 69

Fig.nr. 26 Indicele de îmbătrânire în Moldova Apuseană (2002 și 2011) 70

Fig.nr. 27 Indicele de vitalitate în Moldova Apuseană (2002 și 2011) 70

Fig.nr. 28 Raportul de dependență demografică în Moldova Apuseană ( 2002 și 2011) 71

Fig.nr. 29 Indicele densitatea locuirii în unitățile administrative 73

Fig.nr. 30 Indicele de confort tehnic în Moldova Apuseană ( 2002) 74

Fig.nr. 31 Indicele edilitar în Județul Botoșani ( 2002) 75

Fig.nr. 32 Distribuția geografică indicelui Herfindhal, de concentrare și specializare, în Județul Botoșani ( 2002) 77

Fig.nr. 33 Distribuția geografică indicelui de localizare a activităților din sectorul primar în Moldova Apuseană ( 2002) 78

Fig.nr. 34 Distribuția geografică indicelui de localizare a activităților în sectorul secundar și terțiar în Moldova Apuseană ( 2002) 78

Fig.nr. 35 Distribuția geografică indicelui de specializare a activităților în sectorul secundar și terțiar în Moldova Apuseană ( 2002) 79

Fig.nr. 36 Distribuția geografică a concentrării suprafețelor cultivate cu cereale și porumb în Moldova Apuseană ( 2010) 80

Fig.nr. 37 Distribuția geografică a concentrării suprafețelor cultivate cu plante oleaginoase și plante pentru nutreț în Moldova Apuseană ( 2010) 81

Fig.nr. 38 Distribuția geografică a efectivelor de bovine și cabaline 81

Fig.nr. 39 Distribuția geografică a efectivelor de porcine și păsări 82

Fig.nr. 40 Distribuția geografică a efectivelor de ovine și porcine 83

Fig.nr. 41 Fig.nr. 42 Distribuția geografică a efectivelor de iepuri de casă și a familiilor de albine în Moldova Apuseană ( 2010) 83

Fig.nr. 43 Distribuția geografică a suprafețelor ocupate cu terenuri arabile și pășuni și fânețe în Moldova Apuseană ( 2010) 84

Fig.nr. 44 Distribuția geografică a suprafețelor ocupate cu livezi și vii în 85

Fig.nr. 45 Distribuția geografică a suprafețelor cultivate cu porumb și cereale în Moldova Apuseană ( 2010) 85

Fig.nr. 46 Distribuția geografică a suprafețelor cultivate cu plante oleaginoase și plante pentru nutreț în Moldova Apuseană ( 2010) 86

Fig.nr. 47 Schema diagnozei rurale

Fig.nr. 48 Clasificarea unităților administrative în funcție de indicatorii demografici din Moldova Apuseană (2002) 90

Fig.nr. 49 Clasificarea unităților administrative în funcție de nivelul de instruire din județul Botoșani (2002) 91

Fig.nr. 50 Clasificarea în funcție de nivelul de instruire și numărul salariaților din județul Botoșani (2002) 92

Fig.nr. 51 Clasificarea în funcție de locuințele echipate cu utilități și de deservirea populației în județul Botoșani (2002) 94

Fig.nr. 52 Indicele de dezvoltare a comunelor în județul Botoșani (2007 – 2008) 94

Fig.nr. 53 Indicele dezvoltării sociale a comunelor în județul Botoșani (2008) 95

Fig.nr. 54 Stadiul dezvoltării sociale a comunelor în județul Botoșani 96

Fig.nr. 55 Clasificarea unităților administrative în funcție de structura populației ocupate pe domenii de activitate din județul Botoșani (2002) 97

Fig.nr. 56 Clasificarea în funcție de numărul salariaților din sectoarele majore de activitate din Moldova Apuseană (2002) 98

Fig.nr. 57 Clasificarea în funcție de venituri a unităților administrative 99

Fig.nr. 58 Proveniența venitului propriu al localităților – județul Botoșani (2011) 100

Fig.nr. 59 Clasificarea în funcție de cheltuieli a unităților administrative din județul Botoșani (împărțite pe părți și capitol) 100

Fig.nr. 60 Clasificarea în funcție de cheltuieli a unităților administrative din județul Botoșani (împărțite pe părți și capitol) (împărțite pe titluri) 101

Fig.nr. 61 Clasificarea în funcție de puterea de cumpărare a locuitorilor în unitățile administrative din județul Botoșani 102

Fig.nr. 62 Coeziune economică în unitățile administrative din județul Botoșani 103

Fig.nr. 63 Clasificarea unităților administrative în funcție de structura sectorului zootehnic din Moldova Apuseană (2003) 104

Fig.nr. 64 Clasificarea unităților administrative în funcție de concentrarea culturilor și densitatea efectivelor de animale din Moldova Apuseană (2003) 105

Fig.nr. 65 Clasificarea unităților administrative în funcție de ponderea structurală a terenurilor agricole din Moldova Apuseană (2003 și 2010) 106

Fig.nr. 66 Clasificarea unităților administrative în funcție de ponderea structurală a culturilor agricole din Moldova Apuseană (2003) 106

Fig.nr. 67 Clasificarea unităților administrative în funcție de concentrarea culturilor și densitatea efectivelor de animale din județul Botoșani (2010 și 2003) 107

Fig.nr. 68 Clasificarea unităților administrative în funcție de densitatea efectivelor de animale din județul Botoșani (2010 și 2002) 107

Fig.nr. 69 Clasificarea unităților administrative în funcție de suprafața agricolă utilizată din județul Botoșani (2010 și 2003) 108

Fig.nr. 70 Suprafața agricolă utilizată în județul Botoșani (după modul de deținere) 109

Fig.nr. 71 Clasificarea în funcție de exploatațiile agricole în județul Botoșani 110

Fig.nr. 72 Clasificarea în funcție de persoanele care sunt ocupate cu activități agricole în unitățile adminsitrative județul Botoșani 111

Fig.nr. 73 Clasificarea în funcție de timpul ocupat cu activități agricole a forței de muncă în județul Botoșani 112

Fig.nr. 74 Repartiția geografică a populației totale și a persoanelor ocupate cu activități agricole în județul Botoșani 113

Fig.nr. 75 Repartiția geografică a terenului arabil în județul Botoșani 114

Fig.nr. 76 Tipuri de spații informate de autorități / instituții în județul Botoșani 117

Fig.nr. 77 Tipuri de spații informate în județul Botoșani 117

Fig.nr. 78 Sursele de informare cele mai importante pentru accesarea fondurilor europene în județul Botoșani (2009)

Fig.nr. 79 Tipuri de spații finanțate în județul Botoșani 119

Fig.nr. 80 Proiecte depuse pentru accesarea fondurilor oferite de Uniunea Europeană în județul Botoșani; Sursa: Fundația Soros 123

Fig.nr. 81 Repartiția geografică a proiectelor depuse pentru fonduri europene în județul Botoșani în anul 2009

Fig.nr. 82 Cuantumul investițiilor din infrastructura rutieră din județul Botoșani (2006-2007)

Fig.nr. 83 Nivelul de dezvoltare din județul Botoșani în anul 2006 și 2009 126

Fig.nr. 84 Sinteza identificării stării mediului din județul Botoșani

CAPITOLUL 1

Motivația temei

Tema de cercetare abordează dezvoltarea rurală, care se încadrează în sistemul fundamental al geografiei umane, în ramura geografiei rurale. Motivația alegerii temei derivă din studierea spațiului rural din timpul licenței și masterului, astfel că alegerea tezei de doctorat (dezvoltare rurală) este consecința necesității aprofundării tezei de disertație (Județul Botoșani în cadrul startegiilor de dezvoltare rurală) și continuarea studiului început în timpul masterului asupran județul Botoșani (împărțite pe părți și capitol) (împărțite pe titluri) 101

Fig.nr. 61 Clasificarea în funcție de puterea de cumpărare a locuitorilor în unitățile administrative din județul Botoșani 102

Fig.nr. 62 Coeziune economică în unitățile administrative din județul Botoșani 103

Fig.nr. 63 Clasificarea unităților administrative în funcție de structura sectorului zootehnic din Moldova Apuseană (2003) 104

Fig.nr. 64 Clasificarea unităților administrative în funcție de concentrarea culturilor și densitatea efectivelor de animale din Moldova Apuseană (2003) 105

Fig.nr. 65 Clasificarea unităților administrative în funcție de ponderea structurală a terenurilor agricole din Moldova Apuseană (2003 și 2010) 106

Fig.nr. 66 Clasificarea unităților administrative în funcție de ponderea structurală a culturilor agricole din Moldova Apuseană (2003) 106

Fig.nr. 67 Clasificarea unităților administrative în funcție de concentrarea culturilor și densitatea efectivelor de animale din județul Botoșani (2010 și 2003) 107

Fig.nr. 68 Clasificarea unităților administrative în funcție de densitatea efectivelor de animale din județul Botoșani (2010 și 2002) 107

Fig.nr. 69 Clasificarea unităților administrative în funcție de suprafața agricolă utilizată din județul Botoșani (2010 și 2003) 108

Fig.nr. 70 Suprafața agricolă utilizată în județul Botoșani (după modul de deținere) 109

Fig.nr. 71 Clasificarea în funcție de exploatațiile agricole în județul Botoșani 110

Fig.nr. 72 Clasificarea în funcție de persoanele care sunt ocupate cu activități agricole în unitățile adminsitrative județul Botoșani 111

Fig.nr. 73 Clasificarea în funcție de timpul ocupat cu activități agricole a forței de muncă în județul Botoșani 112

Fig.nr. 74 Repartiția geografică a populației totale și a persoanelor ocupate cu activități agricole în județul Botoșani 113

Fig.nr. 75 Repartiția geografică a terenului arabil în județul Botoșani 114

Fig.nr. 76 Tipuri de spații informate de autorități / instituții în județul Botoșani 117

Fig.nr. 77 Tipuri de spații informate în județul Botoșani 117

Fig.nr. 78 Sursele de informare cele mai importante pentru accesarea fondurilor europene în județul Botoșani (2009)

Fig.nr. 79 Tipuri de spații finanțate în județul Botoșani 119

Fig.nr. 80 Proiecte depuse pentru accesarea fondurilor oferite de Uniunea Europeană în județul Botoșani; Sursa: Fundația Soros 123

Fig.nr. 81 Repartiția geografică a proiectelor depuse pentru fonduri europene în județul Botoșani în anul 2009

Fig.nr. 82 Cuantumul investițiilor din infrastructura rutieră din județul Botoșani (2006-2007)

Fig.nr. 83 Nivelul de dezvoltare din județul Botoșani în anul 2006 și 2009 126

Fig.nr. 84 Sinteza identificării stării mediului din județul Botoșani

CAPITOLUL 1

Motivația temei

Tema de cercetare abordează dezvoltarea rurală, care se încadrează în sistemul fundamental al geografiei umane, în ramura geografiei rurale. Motivația alegerii temei derivă din studierea spațiului rural din timpul licenței și masterului, astfel că alegerea tezei de doctorat (dezvoltare rurală) este consecința necesității aprofundării tezei de disertație (Județul Botoșani în cadrul startegiilor de dezvoltare rurală) și continuarea studiului început în timpul masterului asupra spațiului rural din județul Botoșani.

Abordarea dezvoltării rurale implică integrarea mai multor concepte precum spațiu rural, relații urban-rural, diagnoza spațiului rural, dezvoltare rurală durabilă, peisaj rural, așezări rurale, sărăcie etc., acestea reprezentând nucleul de studiu pentru specialișt din diferite domenii. Astfel complexitatea dezvoltării rurale îi oferă caracter interdispciplinar, iar pentru un studiu pertinent, obiectiv, care să îndeplinească obiectivele propuse trebuie analizate cercetările efectuate de toți specialiștii din domeniile aferente (economie, geografie, sociologie, agronomie).

Studiul își propune o analiză a dezvoltării rurale din județul Botoșani având ca premisă situația precară și imaginea predefinită de județ perifec sau județ ”de la capătul lumii”. Astfel pentru a fi observați factorii care influențează dezvoltarea rurală; se va efectua o diagnoză a spațiului rural, vor fi efectuate analize corelative care să evidențieze factorii restrictivi, atât cei naturali cât și cei socio-economici, vor fi realizate propuneri de dezvoltare și valorificare eficientă a potențialului spațiului rural în vederea transformării județului Botoșani într-un spațiu competitiv economic, la nivel regional, național și european.

Dezvoltarea rurală are ca element component principal spațiul rural, acesta fiind un concept relativ nou, care este abordat sub diferite aspecte de către geografi, economiști, sociologi. Astfel spațiul rural reprezintă obiectul de studiu pentru numeroși cercetători din diferite domenii cu prisosință după anul 1980, fiind perceput diferit de către aceștia.

Spațiul rural reprezintă o prioritate la nivel european, fiind perceput ca principalul factor care poate reduce disparitățile și decalajele dintre statele membre ale acesteia prin implentarea politicilor de dezvoltare rurală care au ca scop valorificarea acestuia.

Tema se înscrie în domeniul Geografiei Umane deoarece are ca premisă ruralitarea pronunțată din județul Botoșani, evidențiindu-se la nivel național, ( din totalul suprafeței de 4062 kmp 78. 86 % din spațiu este rural, iar populația se află în proporție de 63 % în mediul rural). Percepția asupra acestui județ este aceea a unui teritoriu slab dezvoltat, având o calitate a vieții și un nivel de trai scăzut, însă spațiul rural dispune de resurse bogate ceea ce constituie premisele dezvoltării acestuia și diminuarea problemelor socio-economice cu care se confruntă, de asemenea sunt reduse decalajele la nivel regional și național din punct de vedere al dezvoltării județului.

Acest proiect de cercetare va fi realizat sub coordonarea domnului profesor universitar doctor Corneliu Iațu, un fin cunoscător al arealului de studiu, a amenajării teritoriuluim și a deyvoltării regionale din cadrul facultății de Geografie-Geologie, Iași.

Scop și ipoteze

Proiectul de cercetare își propune să realizeze diagnoza spațiului rural din județul Botoșani pentru domeniile: demografie social și economie. Interdisciplinaritatea spațiului rural conferă complexitate studiului și viziuni diferite ale specialiștilor din domeniile de studiu ale spațiului rural (agronomie, economie, geografie, sociologie), astfel încât rezultatul final al tezei va fi o îmbinare a percepțiilor diferite și identificarea unei abordări specifice pentru spațiul rural botoșănean. Teza va evidenția abordările din toate domeniile în care este studiat spațiul rural deoarece fiecare domeniu cercetează anumite aspecte, însă unificate pot reliefa o concluzie interdiscipnară asupra spațiului rural.

Ipoteze:

Dezvoltarea rurală reprezintă o oportunitate pentru rezolvarea problemelor (sociale, demografice, economice, geografice) din mediul rural al județului Botoșani la nivel sectorial prin dinamica activităților.

Diversificarea activităților din spațiul rural constituie premisa valorizării acestuia și îmbunătățirii calității vieții.

Riscurile demografice influențeză valorizarea resurselor spațiului rural din județul Botoșani.

Condițiile fizico-geografici influențează optimizarea spațiului agricol creând areale restrictive.

Accesibilitatea are un rol determinat în dezvoltarea mediului rural, creându-se o clasificare a spațiului în funcție de aceasta, fiind spații (sate,comune) periferice/izolate și spații (sate,comune) accesibile.

Dezvoltarea spațiului rural se realizează descrescător dinspre vest spre est în cadrul județului Botoșani, însă acest fapt poate fi de asemenea studiat și pentru partea nordică și sudică a județului, fiind influențată de factorii naturali, socio-politici, istorici.

Integrarea României în Uniunea Europeană ar putea constituie avantaje pentru județele slab dezvoltate, precum Botoșani, în vederea reducerii disparităților și valorizarea resurselor existente, prin politicile de dezvoltare, însă acest județ nu a obținut suficiente finanțări pentru dezvoltarea spațiului rural.

Obiective

Realizarea diagnozei spațiului rural din județul Botoșani;

Realizarea unei tipologii sintetice a spațiilor rurale privind dezvoltarea rurală;

Identificarea direcțiilor principale de dezvoltare rurală din punct de vedere sectorial;

Realizarea ierarhizării spațiilor rurale prin evidențierea vulnerabilității acestora;

Reducerea dintre realitatea concretă și cea proiectată în documentele politice și strategice;

Identificarea perspectivelor de dezvoltare a spațiului rural în perspectiva îmbunătățiirii calității vieții și a valorificării potențialului existent.

Alcătuirea unor scenarii/modele referitoare la dinamica și tendințele de dezvoltare rurală a județului Botoșani.

Tendințe ale cercetării fundamaentale și aplicative în geoștiințe a tematicii în care se îndrează tema de doctorat

Integrarea temei în dinamica științifică actuală națională și internațională determină clasificarea și încadrarea acesteia în geoștiințe, școli și curente geografice. Abordarea temei se poate realiza atât la nivel conceptual în funcție de studiul celor mai semnificative concepte ce vor fi constitui fundamentul de studiu (spațiu rural, sărăcie, disparități, peisaj rural, așezări rurale, accesibilitate, infrastructură etc.), cât la nivel general analizându-se numai studiile referitoare la dezvoltarea rurală. Însă se va realiza o încadrare generală conceptelor de bază a dezvoltării rurale, deoarece acestea au reprezentat obiectul de studiu pentru numeroase cercetări, pentru ca apoi să fie evidențiată importanței dezvoltării rurale prin includerea sa în varietatea studiilor interdisciplinare.

Numeroasele discipline au acordat o importanță deosebită studierii spațiului rural, acesta fiind cercetat încă din Antichitate, însă numai la nivel descriptiv și nu sub denumirea aceasta, deoarece în geografie acest termen era necunoscut până în anii 1960-1970. Termenul de spațiu nu este abordat de geografia clasică, o teorie generală a spațiului fiind efectuată de către geografia cantitativă care își propune să evidențieze regularitățile și ordinea spațială (Haggett,1973). Astfel după anii 1970 apar studii referitoare la spațiu, în special la organizarea spațială, acestea fiind lansate de către geografii care aparțin curentului cantitativ. Totuși geografii care aparțin geografiei clasice evidențiază diferențele dintre societate și spațiu, acesta constituind suportul pentru toate activitățile și fenomenele pe care le desfășoară societatea. De asemenea eveoluția și intensificarea cercetărilor, dar și modernitatea geografiei au determinat ca cei care fac parte din curentul geografiei actuale să demonstreze importanța spațiului pentru societate, fiind considerat consubstanțial.

Importanța spațiului este evidențiată în studiile de geografie începând cu teoria locurilor centrale a lui Christaller (1933), nefiind exemplificata această noțiune însă abordând probleme vitale ale spațiului, fiind o teorie care costituie suportul studiilor începând cu anii 1970 ce au ca scop evidențierea importanței organizării spațiului, utilizării sale într-un mod eficient sau disocierea dintre spațiu și societate. Primele cercetări de referință asupra spațiului au apărut în 1826, odată cu teoria economistului și funciarului von Thunen despre organizarea spațială a activităților agricole, continuată de modelul germanului economist și politolog Weber. Astfel se poate observa preocuparea oamenilor de știință din alte domenii, în special a celor din domeniul economiei, pentru organizarea spațiului, rural îndeosebi, într-un mod cât mai eficient economic.

La nivelul școlii geografice ieșene, ”Bazele teoretice ale planificării teritoriale”(O.Groza, 2005), dar și ”Geografie umană generală”(O.Groza, I.Muntele-2005) constituie un important studiu care clarifică succint abordarea problematici spațiale, oferind numeroase repere bibliografice pentru aprofundarea studiului acestuia.

Spațiul rural este abordat diferit de geografi, economiști si sociologi. Școala geografică a elaborat studii în care este inclus și problematica spațiului rural încă din secolul al XIX-lea, abordându-se mai ales în modelele modelizării spațiale, fiind evidențeată importanța relației urban-rural în vederea unei dezvoltări și organizări eficiente a teitoriului. Indirect importanța peisajului pentru geografi a determinat o cercetare intensă a componentelor acestuia.

La nivelul școlilor de geografie sau economie și sociologie, atât la nivelnațional cât internațional, abordarea termenilor care constituie fundamentul dezvoltării rurale și mai ales realizarea studiilor au apărut după anul 1970. Astfel încât până în acest moment de referință studiile sunt într-un număr mic, însă semnificative.

Complexitatea studiilor asupra dezvoltării a evoluat odată cu preocuparea societăților de a diminua disparitățile teritoriale, a crea spații competitive in regiunile rurale și a crea o relație urban-rural cât mai coezivă și prosperă socio-economic.

Stadiul actual al cercetărilor pe plan internațional

La nivel internațional, abordarea spațiului rural și a componentelor importante care îl constituie este timpurie față de ea din România, însă accentuarea cercetărilor au apărut după anul 1970, din acest motiv fiind considerat un concept nou. Studiile anterioare au clarificat conceptul de spațiu, iar cele actuale au aprofundat problematica prin abordarea diverselor părți componente, probleme întâlnite în arealul rural.

În Europa , odată cu crearea Comunității europene în 1957, s-a acordat o importanță deosebită cercetărilor asupra spațiului rural, deoarece majoritatea disparităților erau create de disfuncționalitățile existente în acel areal. Astfel dezvoltarea rurală devine o prioritate pentru Europa, transformându-se în dezvoltare rurală durabilă, ceea ce a constituit instrument de lucru pentru o diversitate de specialiști din geografie, economie, sociologie, agronomie etc. Astfel dezvoltarea rurală reprezintă o probmelă complexă la nivel internațional, din acest motiv apărând numeroase studii, fie generale, fie studii de caz, unele efectuate pe regiuni sau județe din România.

„L’habitat et le paysage rural dans les communes de Charneux et Thimister”(Pays de Herve) (1958) de M.Cl.Montrieux et S.Pirotton, revista internațională „L’Association Roumanie des Cherchuers Francophones en Sciences Humaines – Communaute, proximite spatial et cohesion sociale”(2003) în care au publicat articole D.Florean, V.Alexandrescu, I. Badiu, V.Rey, D.Rațiu, O. Groza, S.Rufat, B. von Hirschhausen, J-M. Besse, S.Weber și alții. Fiind o revistă de referință la nivel internațional, „L’exode rural” de J.Pitie, „ Espace geographique et memoires collectives. Jeux de liex et mots dans la construction identitaire roumine” de B. von Hirschhausen, „Economie Rurale”(1971) R.Badouin. M.Colette „Ceux des villages: La societe rurale dans la Petite Montagne jurassienne a la vielle de la Revolution”(1994), Ch. Guiraud – „L’economie rurale”(1985), G.Duby – „Histoire de la Frnace rurale”(1976)

Specialiștii școlilor internaționale, atât geografi cât și economiști sau sociologi, au efectuat studii numeroase mai ales pentru a identifica problemele spațiului rural și a propune modele de dezvoltare a acestuia în preropectiva reducerii disparităților. Astfel unirea studiilor diferitelor discipline a dus la crearea politicii dezvoltării rurabile durabile din Uniunea Europeană.

La nivel european, studiile privind dezvoltarea rurală au fost asupra valorificării eficiente a potențialului spațiului rural, apoi au apărut și s-a dezvoltat interesul pentru cercetarea sărăciei, infrastructurii și accesibilității, cu precădere a celor din spațiul rural. Astfel identificându-se oportunitățile și amenințările fiecărui areal studiat și mai ales relația rural-urban și influența pe care o are urbanul în diminuarea problemelor spațiului rural.

Europa este avantajată de cercetările efectuate de către speciliștii din comisiile europene pentru a realiza politicile de dezvoltare a teritoriului acesteia. Astfel studiile sunt complexe, deoarece sunt realizate de specialiști din domenii diferite, complementare.

Politicile de dezvoltare realizate în context european reprezintă contextul potrivit pentru încadrarea temei în dinamica cercetărilor internaționale, deoarece acestea abordează problematica dezvoltării teritoriului eurpean în vederea creării unui spațiu ceoeziv și competitiv. În aceste condiții pentru o dezvoltare potrivită a spațiului rural din județul Botoșani, trebuie să se preia modelele de dezvoltare rurală din țările care au avut o situație similară în anii 1950-1960 (Franța, Germania) și să aplice politicile elaborate de specialiștii europeni pentru integrarea europeană și diminuarea carențelor dintre regiuni.

La nivel internațional studiile privind dezvoltarea rurală sunt mai numeroase ca în România, însă studierea acestora va fi în etapa următoare a documentării. Astfel că majoritatea studiilor sunt realizate de specialiști din geoștiințe ceea ce oferă o bază de referință pentru cercetătorii români care vor să analizeze mediul rural românesc.

Importanța ruralului în domeniul de cercetare internațional a determinat creșterea competitivității acestuia și reducerea decalajelor dintre rural și urban, dar mai ales interdependența dintre aceste două categorii de spații fără a denatura funcțiile lor.

Stadiul actual al cercetării pe plan național

Dezvoltarea rurală este studiată de mai multe domenii, însă fiecare abordând aspecte diferite care se completează pentru a forma un tot unitar. Astfel acesta este studiată de specialiști din geografie, economie, socioligie, inginerie, agronomie. Problemele cu care se confruntă societatea din mediul rural constituie argumente pentru cerectări intense îm vederea identificării dificultăților și perspectivelor de dezvoltare.

Domeniul geografiei

Problematica dezvoltării rurale abordată de geografi este privită din perspectiva sistemului de așezări, a ierarhizării acestora, studiile apărând la mijlocul secolului al XX-lea, când sunt restructurate sistemele de așezări și are loc reorganizarea administrativ-teritorială. Astfel majoritatea geografilor studiază așezările rurale pentru a realiza o ierahie sau pentru a observa dinamica populației, factorii care o influențează, sectoarele de activitate predominate etc. Un studiu important al școlii geografice ieșene este cel al lui Dumitru Chiriac (1970), care evidențiază modaliatea grupării spațiale rurale, prezentând condițiile de dezvoltare și accentuând pe importanța organizării satelor pe viitor, ținându-se cont de doi factori primordiali geografiei: spațiul și populația.

Școala geografică românească, inspirată de studiile internaționale, a început să fie preocupată de identificarea și zonalizarea realităților dominante ale societății românești, așa cum sunt sărăcia, subdezvoltarea, deprivarea, precaritatea rurală, acestea determinând crearea disparităților intra și interregionale.

Școala geografică ieșeană a realizat studii numeroase asupra așezărilor umane, a componentelor reprezentative dezvoltării rurale încă din anii 1990 fiind abordată problematica dezvoltării rurale indirect, însă cu cercetări care au fost suportul studiilor viitoare. Astfel Vasile Nimigeanu a realizat un studiu în care observă unele probleme majore care se întâlnesc în cadrul localităților mediului rural precum alimentarea cu apă, transportul, canalizarea publică și alimentarea cu gaze naturale. Au urmat apoi studiile efectuate de Alexandru Ungureanu (2002, 2008). Lucrări semnificative referitoare la spațiul rural se întâlnesc în școlile românești de geografie în „Geografia așezărilor umane”, fiind abordată tipologia dimensionala acestora, influența stabilității și clasificarea determinată de acestea, influența vetrei și clasificarea care reiese, influența locuinței rurale. Astfel informații referitoare la dezvoltarea rurală sunt relatate indirect, în perspectivă, deoarece în aceste studii se întâlnesc informații genereale asupra realității din mediul rural, însă care constituie suportul studiilor în perspectivă deoarece se întâlnesc date despre tipologia așezărilor, demografie și economie.

Școala geografică românească se remarcă prin studiile activitatea geografului clujean Vasile Surd este cea care a impulsionat preocuparea și altor geografi actuali pentru problemele spațiului rural. În lucararea sa de doctorat, abordează organizarea spațiului rural, efectuând un studiu de caz în Dealurile Bistriței (1999), apoi efectuează mai multe lucrări de referință pentru toate studiile care își propun să abordeze problematica spațiului rural (1999, 2002, 2003, 2004, 2007), în care identifică necesitatea dezvoltării locale rurale și reorganizarea relației rural-urban. Acest geograf realizează modele de dezvoltarea rurală în concordanță cu obiectivele dezvoltării rurale europene, în vederea integrării organizate a acestui spațiu.

V. Surd a fost preocupat pentru a cerceta spațiul rural deoarece a fost direct implicat în procesul de instaurare funcțională a regiunilor de dezvoltare din România, prin proiectele aplicate pentru Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, astfel în anul 2002 publică, Introducere în Geografia Spațiului Rural, unde propune un set de 45 de indicatori în funcție de care se realizează o zonificare a mediului rural, plecând de la unitatea administrativă de comună, dar cu particularitatea că se urmărește o redistribuire microregională până la nivelul de sat, astfel încât în final sunt particularizate două categorii de spații rurale, identificate pe criterii fizico-geografice, demografice, economice, edilitare: zone în care predomină factorii favorizanți și zone în care predomină factorii restrictivi. De asemenea în lucrarea ”Introducere în geografia spațiului rural”(2002), în prima parte se accentuează pe importanța așezărilor, tipologia acestora, pentru ca în partea a doua să fie prezentate trei aspecte deosebit de importante pentru spațiul rural: dezvoltarea ruralală-contex European, dignoza spațiului rural și un model de strategie pentru dezvoltarea rurală. Criteriile importante pentru realizarea unei diagnoze a spațiului rural dar și pentru realizarea unei strategii de dezvoltare sunt: criteriul fizico-geografic, demografic, economic, al locuirii, echoparea tehnică a localităților, social și ecologic.

Astfel studiile efectuate de către geografii componenți ai școli geografice românești până la nivelul anului 2000 sunt descriptive, apoi au apărut cercetări care au insistat asupra dezvoltării rurale, acest datorându-se și integrării în Uniunea Europeană ceea ce a impulsionat geografii să abordeze tema spațiului rural ca un spațiu interdispicplinar, observându-se toate valeitățile acestuia, integrându-se opiniile tuturor specialiștilor și realizându-se studii de referință pentru întreaga problematică a dezvoltării rurale. Tema de studiu propusă are ca referință două studii foarte importante ale școlii geografice ieșene, mai ales pentru că acestea sunt referitoare la Moldova Apuseană: Daniel Tudora (2010), un studiu complex asupra sărăciei din mediul rural din Moldova, și Ionel Muntele, Octavian Groza, Gorge Țurcănașu, Alexandru Rusu și Daniel Tudora (2010), un studiu despre calitatea infrastructurii de transport și importanța acestora în diferențierea spațiilor rurale și crearea de tipologii. Studiile recente ale geografilor ieșeni scot în evidență faptul că dezvoltarea rurală este influențată de sărăcie și infrastrcutură, fiind doi dintre pilonii principali ai acesteia.

Alte studii de referință a școlii geografice ieșene sunt: teza de doctorat M. Istrate (2008) și teza de doctorat G.Țurcănașu (2005). Aceste lucrări surprind de asemeni probleme ample ale așezărilor omenești, inclusiv cele rurale.

Începând cu 2008 la nivelul geoștiințelor apar numeroase teze de doctorat în care este abordată atât problema dezvoltării rurale, fiind realizate îndeosebi diagnoza spațiului rural pentru o regiune sau județ, cât și problema sărăciei sau dezvoltarea activităților din mediul rural.

La nivelul școlii geografice ieșene se remarcă pe lângă teza de doctorat a lui D.Tudora (2010) și lucrări care abordează problemtica infrastructurii, teza de doctorat realizată de Gabriel Cimpoieșu-Haisuc (2011). Cercetările actuale, mai ales cele ale doctoranzilor, includ aspectele spațiului rural, acesta fiind unul elementul care determină dezvoltarea dispariăților dintr-o regiune sau într-o regiune. Astfel studiile nu au caracter descriptiv, ci cercetează factorii defavorizanți ai mediului rural, accentuându-se problemele majore ale acestuia precum infrastrcutura, disparitățile, relațiile rural-urban etc.

Astfel geografii ieșeni se remarcă prin studii recente, de actualitate mediul urban și cel rural, prin particularizări ale relației centru-periferie sau adaptări la nivel regional și național ale modelelor de interacțiune spațială. În cadrul CUGUAT-TIGRIS a fost elaborat un raport de cercetare asupra formelor de polarizare sanitară și educațională a sistemului de așezări . Autorii au realizat un capitol „Lumea rurală și agricolă” din Atlasul României 2006, în care evidențiază disparitățile teritoriale impuse de productivitatea inegală a societăților rurale, fiin evidențiate principalele tipuri de comunități rurale existente la nivelul României.

O altă lucrare de referință este realizată de I. Muntele, O.Groza, Al.Ungureanu și C.Iațu (2002), autorii reușind să elaboreze în cadrul unui proiect de cercetare desfășurat între anii 1996 – 2000 o tipologie a spațiilor rurale din Moldova, în care obiectivele sunt structurate pe patru secțiuni.

Școlile geografice din Cluj, București sau Timișoara se remarcă prin studiile a câtorva geografi, studile fiind generale asupra spațiului rural sau asupra unei regiuni, județ, fiind cerectări intense care propun modele de dezvoltare rurale sau acre propun recostituirea mediului rural, etc.

Astfel dintre geografii reprezentativi ai școlii clujene l-am menționat mai sus pe V.Surd cu studiile sale. Școala timișoreană se remarcă prin studiile I.Bold, E. Buciuman și N. Drăghici ( 2003).

În studiile de geografie umană trebuie studiate și considerațiile geografice cu privire la tipologia așezărilor rurale din România în care sunt evidențiate printr-o serie de lucrări ale autorilor: Erdeli G., Cândea M. ( 1984), apoi lucări individuale ale lui G.Erdeli (1993, 1999), Erdeli G., Dumitarache L. (2001. De asemenea studii mai vechi asupra ruralului sunt efectuate și de M. Apăvăloaie (1965) și P. Poghirc (1974).

Școala geografică de la București se remarcă atât prin studii cu caracter strict teoretic, cât și prin studii aplicate pe cazuri concrete din realitatea geografică a României. Astfel din prima categorie se detașează Ioan Ianoș cu lucrări semnificative în literatura geografică (1987, 1995), în care autorul conceptualizează principiile pe baza cărora spațiile geografice se diferențiază între ele creând inegalități teritoriale. Din a doua categorie se remarcă studiile Amaliei Vârdol, geograf care a activat pe lângă Comisia Anti-Sărăcie și Promovarea Incluziunii Sociale, ale cărei abordări tematice vizează identificarea și cartografierea principalelor arii de risc social la nivel național. În raportul de cercetare, prezentat în cadrul UNFPA5, cercetătoarea stabilește pe baza mai multor indici sectoriali, care sunt principalele zone aflate în criză la nivel național, ulterior particularizând pe analiza comparativă dintre situația pozitivă a județului Timiș și cea negativă a județului Teleorman. Aceeași autoare remarcă în cadrul capitolului dedicat Planificării Teritoriale din Enciclopedia Dezvoltării Sociale (2007), importanța programului ESPON în evidențierea unei dinamici teritoriale integrate și unitare a regiunilor de la nivel european, mizând pe termeni precum coeziune teritorială, cooperare transfrontalieră, incluziune socială etc.

Totuși majoritatea studiilor despre dezvoltare rurală în București sunt realizate de agronomiști sau specilaiști în economiei agrară. Astfel aceste studii vor fi prezentate mai jos, însă dintre geografii din București se remarcă G.Erdeli și cercetătorii pe care i-a îndrumat, studii de referință fiind realizate de Lepădat-Marian Popescu și de I.Vijulie (2010) o lucrare asupra peisajului rural în care este subliniată importanța peisajului, mai ales cel rural.

De asemenea mai sunt câteva studii care constituie suport pentru studiu efectuate sub îndrumarea geografilor de la universitățile din Oradea sau Sibiu. Astfel este studiul realizat de M.Stașac (2005) în care este analizată realitatea rurală din arealul de cercetare, utilizându-se un suport statistic considerabil, astfel acest studiu nu este doar descriptiv ci și aplicativ.

Domeniul economiei, sociologiei și agronomiei

Studii reprezentative pentru dezvoltare rurală sunt efectuate cu precădere la București de către economiști, sociologi sau agronomiști, de obicei studiile efectuate de specialiștii din București au caracter socio-economic sau agro-economic. Studiile de referință sunt: ”Politici agricole” (2000), ” Structuri asociative în agricultură” (2001), ”Dezvoltare rurală-note de curs”(2005) de I.Dona, ” Dezvoltarea rurală” de A.Bleahu, ”Sărăcia – Metode de evaluare a sărăciei, scale de echivalență” studiu efectuat de M. Pop și C. Zamfir , ”Dezvoltarea rurală durabilă în Depresiunea Sibiului și zonele limitrofe” N. Pleșea, ”Populația României și resursele de muncă din mediul rural” de G.Nicolae, ” Probleme de politică agrară” (2001) de G.Popescu, ” Politici și piețe agricole” (2005) de L. Zahiu, ”Management în Agricultură”(1997) de I.Alecu, ”Ingineria și managementul resurselor pentru dezvoltare rurală”(2003) de M.Berca,

Studii de referință efectuate de econimiștii sau inginerii agronomi sunt :”Enciclopedia dezvoltării sociale”(2007) de C.Zamfir și S. Stănescu studiu social al sociologilor din Iași, ”Economie agrară” (2006) A. Caia și D. Bodescu,

Școala timișoreană a contribuit cu câteva cercetări semnificative efectuate de economiști și ingineri-agronomi. Printre acestea sunt: ”Restructurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în vederea aderării la U.E”(1997), ” Dezvoltarea rurală în România”(1997), ” Economie rurală”(1997) de I.Otiman, economist și inginer agronom din Timișoara, ” Dezvoltarea integrată a spațiului rural” (2003) de E. Țigan.

Studiile efectuate începând cu anii 1990 despre spațiul rural și elementele componente ale acestuia au dus la dezvoltarea geografiei, agronomiei, economiei și sociologiei, iar aprofundarea acestora prin acceptarea interdisciplinarității conceptelor și a problematiclor lor a determinat apariția studiilor complexe

Metodologia și etapele de lucru

Realizarea cercetării implică utilizarea unei multitudini de metode, tehnici și mijloace. Astfel printre metodele care se vor folosi pentru realizarea lucrării sunt: analiza de tip deductiv și inductiv, comparația, metoda statistică și cartografică. Metodele inductive vor avea rolul de a scoate în evidență potențialul spațiului rural și dezvoltarea acestuia la nivel de localitate-comună-județ evidențiindu-se dinamica activităților acestuia.

De asemenea se va folosi metoda științifică pentru realizarea părții de documentare, identificarea unor posibile ipoteze noi, dezvoltarea acestora, vor fi colectate date și analizate, apoi se vor testa ipotezele în vederea stabilirii demonstrației ecestora.

Transformarea datelor și informațiilor obținute se va realiza prin metoda geografică, utlizându-se programe software ca: OpenOffice, Adobe Illustrator CS5 , Adobe Photoshop CS5 , Philcarto (interpretarea acestora va avea nevoie de metoda deductivă și comparativă). Procesarea informațiilor din PUG, ortofotoplanuri, planuri topografice, bază vectorială etc. va fi realizată prin intermediul utilizării programului TNT Mips și Arc Gis. Aceste etape pentru prelucrarea informațiilor au ca scop final întocmirea unor hărți de valoare în contextul susținerii lucrării.

Metodologia va urmări în primul rând identificarea potențialului sistemului rural județean în vederea susținerii unei dezvoltări spațiale integrate în funcție de localizare, dimensiunea localităților, comunelor, distanței, accesibilitate, fluxuri de informație. Se va evidenția ierarhizarea spațiului rural și se va identifica tipologia acestuia.

Cadrul stratetegic și legislativ din domeniul dezvoltării rurale va fi analizat multiscalar la nivel macro și microteritorial (internațional, național, regional și local), fiind integrate cele mai importante documente în vigoare, principii, instrumente de implentare, programe europene și naționale, organisme abilitate pentru a aplica politicile de dezvoltare rurală.

Colectarea datelor și informațiilor necesare elaborării lucrării constituie baza piramidală acesteia, iar etapele de lucru: etapa de documentare/bibliografică, etapa de teren și etapa de birou.

Prima etapă a demersului științific este constituită de documentarea bibliografică pentru aprofundarea conceptelor spațiu rural și dezvoltare rurală. Înțelegerea abordărilor asupra conceptelor studiate presupune descrierea interpretativă prin interpretarea și critica adusă studiilor existente care tratează subiectul tezei. O altă metodă utilizată și valabilă tuturor științelor este cea comparativă, care va determina ierhizarea și crearea spațiilor rurale în funcție de resursele și vulnerabilitățile existente.

Colectarea datelor se va realiza prin achiziționarea de date statistice de la institutul județean de statistică, de la direcția agricolă, direcția de drumuri și poduri, consiliul județean dar și prin aplicarea de chestionare.

Interpretarea datelor se va realiza prin utilizarea metodelor specifice geografiei precum metoda cartografică și metode pentru tranformarea datelor obținute în urma chestionarelor aplicate dar și a datelor obținute de la diversele instituții publice. Pentru metoda cartografică vor fi utilizate programele cu aplicație în geografia umană precum Philcarto, Adobe Illustrator, ArcGis, iar pentru interpretarea datelor se va utiliza programul StatLab, Statistica.

Etapele de lucru

Etapa de documentare care va cuprinde mai întâi cercetarea bibliografică, selecția textelor, lectura metodică, rezumarea și compararea textelor utilizate. Un aspect important este definirea spațiului rural și a dezvoltării rurale prin intermediul bibliografiei.

Etapa de teren reprezintă o parte importantă pentru realizarea demersului științific, astfel vor fi luate date de la diverse instituții publice care vor veni în sprijinul realizării obiectivelor propuse și cu ajutorul cărora se vor confirma sau infirma anumite ipoteze formulate inițial. Astfel această etapă de teren va consta în vizitarea satelor din județul Botoșani și constatarea din punct de vedere al impactului vizual al peisajului rural botoșănean.

De asemenea vor fi analizate, comparate, interpretate datele statistice privind indicatorii demografici, sociali, economici din arealul studiat. Astfel vor fi măsurate relațiile dintre variabile și vor fi comparate rezultatele obținute.

Etapa de birou constă în interpretarea statistică a datelor obținute din teren, realizarea hărților tematice, interpretarea materialului cartografic, redactarea tezei. Pentru realizarea hărților tematice vor fi utilizate programele Philcarto, ArcGis, Adobe Illustrator, precum și alte softuri cu implicație geografică. Etapa de birou va fi încheiată cu o etapă concluzivă care va prezenta rezultatele cartografice, accentuându-se asupra aportului știițific și a concluziilor personale constatate în urma demersului științific.

CAPITOLUL 2

2.1. Cadrul conceptual

2.1.1. Spațiul geografic

Spațiul geografic este un concept amplu, mutidimensional, cu caracteristici cantitative și calitative, fiind cunoscut sub denumirea de habitat, deaorece este determinat de condițiile naturale în care un individ/grup social/o comunitate umană se adăpostește pentru a locui.

Habitatul uman reprezintă teritoriul amenajat în care se desfășoară activitățile vitale, economice și sociale, ale omului. El depășește limitele perimetrului construibil al locuitorilor incluzând și importante suprafețe în care se desfășoară activități de muncă, recreere sau circulație, situate în afara ocupațiilor (Erdeli G. -1999). Astfel sunt expuse două medii sociale de viață: habitat urban și habitat rural.

Satul este rezultatul unui proces constant și foarte îndelungat de umanizare a teritoriului, proiecția în spațiu a modului în care populația a reușit să se adapteze condițiilor naturale și modului de utilizare a resurselor solului și subsolului, în baza unor relații economice și socio-istorice determinante.

2.1.2. Așezarea umană

Așezarea umană este o formă de locuire care poate porni de la un număr minim de gospodării, locuințe, unități economicela un număr impresionant, dând naștere unei variate tipologii de așezări urbane și rurale. Aceste forme de locuire sunt determinate de caracteristicile dmeografice, administrative, politice, geografice și fiecare are particularități specifice.

Dicționarul de geografie umană (1999) definește așezarea ca locul unde se află cineva sau ceva, un grup de locuințe, construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană, o realitate complexă care nu poate fi ilustrată decât diferențiat atât din perspectivă istoricăfuncțională și morfologică, cât și din perspectivă geografică.

Așezarea umană reprezintă o comunitate umană de orice rang, oraș sau sat, indiferent de mărime sau funcțiile îndeplinite, care cuprinde populația, construcțiile folosite în diverse scopuri, platformele industriale, piețele și străzile, locurile de odihnă și agrement. Așezările umane sunt rezultatul unui continuu și dinamic fenomen de umanizare a spațiului geografic natural determinat de cerințele societății umane aflată pe diferite trepte de dezvoltare.

Antropologii și sociologii consideră factorul demografic foarte important pentru așezarea umană.

2.1.3. Spațiul rural

Definiția spațiului rural este complexă, beneficiind de numeroase descrieri, fiecare oferită de către specialiști din domenii de cercetare diferite, ceea ce denotă interdisciplinaritatea abordării. Din punct de vedere etimologic, rural provine din limba latină: rurs, ruris și înseamnă cultură, câmpuri, teritoriu, ocupat, locuit, amenajat și muncit. O definiție amplă a ruralului poate fi redată astfel: constituie teritorii ocupate cu păduri și teritorii ocupate cu culturi agricole.

Spațiul rural este o componentă a cadrului natural, în care predomină resursele naturale, ceea ce determină puternice antropizări în vederea exploatării resurselor existente. Acesta este suportul pe care s-a construit conceptul de dezvoltare rurală, însă atât spațiul rural cât și dezvoltarea rurală constituie obiectul de studiu pentru mai multe discipline, fiecare cu o abordare diferită, gravitând, în general, în jurul unei singure probleme a spațiului rural.

Complexitatea terminologiei utilizate în domeniu impune o definire clară a spațiului rural și a spațiului agricol, pentru a clarifica diferențele și asemănările dintre acestea și a elimina/evita confuziile cu privire la cele două concepte importante. Există o strânsă legătura între definițiile referitoare la „spațiul rural” și „spațiul agricol”, având ca nucleu tipul de activități, făcându-se distincția între activitate rurală și activitate agrară prin precizarea diferențelor rural – agrar. În ciuda faptului că noțiunea de rural și agricol sunt apropriate, acestea nu pot fi confundate sau considerate sinonime.

Astfel, sfera noțiunii de spațiu rural, activitate rurală, de rural în general, este mai largă, mai extinsă, cuprinzând în interiorul său și noțiunile de spațiu agrar sau activitate agrară sau, simplu, agrar. Se poate considera că agricolul este încadrat în rural atât la nivel de definiție cât și la nivel de aplicabilitate.

Corelația rural-agrar este determinată de caracteristicile și funcționalitatea economică a spațiului rural, mai ales că în societățile preponderent agricole ponderea cea mai ridicată a activităților în spațiul rural o dețin activitățile agrare. Modernizarea societății a determinat ca spațiul rural să suporte diversificarea structurală și funcțională, apărând astfel mai multe structuri și activități neagrare. Problema cu care se confruntă în prezent spațiul rural este referitoare la e neoruralism și la spații și activității neorurale.

Spațiul rural este un concept deosebit de complex, fapt ce a generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere și componentele sale. Printre multiplele definiții ale ruralului se regăsesc:

Reprezintă câmpuri, țărani activități neurbane (Le Petit Larousse);

Spațiul rural nu este numai sediul activităților agricole ci și al industriei, artizanatului și comerțului rural (Georges P.);

Câmpuri și viața din mediul sătesc, în afara orașelor (Ciparisse G.);

Este un spațiu umano-geografic și eterogen (Bordet G.);

Cuprinde partea agricolă și viața rurală, pentru persoanele care nu se ocupă cu agricultură (Faure E. );

Peisaj, o suprafață de teritoriu cultivat, unde activitatea agricolă este intensă și omul și-a pus amprenta considetabil prin degradearea terenurilor, construcții, și transformarea spațiului rural în cultural (Simion G.);

Utlizarea spațilui, densitate scăzută a locuitorilor și clădirilor, peisaje naturale, activitate agro-silvo-pastorală (Alexandri C., Davidovici I., Gavrilescu D. ).

Spațiul rural a suferit modificări din secolul al XIX-lea, fiind modelat, datorită, industrializării și urbanizării pentru modernitatea habitatului urban. Expansiunea urbanului, dezvoltarea căilor de comunicație, dezvoltarea activităților nonagricole, a dus la îmbogățirea cantitativă și calitativă a spațiului rural (Pierre Georges, 1990).

Evoluția spațiului rural s-a constituit prin ceea ce reprezintă, astfel acesta nu mai este locul activităților agricole și pastorale, s-au dezvoltat activități industriale, comerciale. E un mod de existență a societății, suportul vieții umane și baza resurselor de hrană și materii prime pentru industrie.

Definiția „ruralului” cu principalele componente – spațiu, populație, mediu – cuprinde percepții diferite, fiind deseori comparat cu urbanul, pentru a se observa diferențele, caracteristicile specifice și cele comune și relația rural-urban. Printre cele mai frecvente concepții despre spațiul rural sunt din economie, sociologie și geografie (Methieu N., 1969):

Economie – se caracterizează prin predominanța activităților agricole și industriale de prelucarre, spațiul rural având ca funcție esențială specializarea în producția agricolă;

Socială – mod specific de viață, un comportament și sistem diferit de cel urban;

Geografie – se diferențiază de modul de ocupare a spațiului, modul de locuire grupat sau dispersat.

Fig.nr. 3 Percepția spațiului rural; (Autor: Simona Cuciureanu)

R. Badouin definește spațiul rural în opoziție cu urbanul: zona caracterizată printr-o populare de o densitate relativ slabă și prin preponderența activităților agricole. Spațiul rural , contrar spațiului urban, nu comportă puternice concentrări de oameni. El e reprezentat de un habitat dispersat, sub forma de cătune sau ferme diseminate în natură și se pretează pentru activitățile de tip agricol.

Înțelegerea conceptului „spațiu rural” presupune definirea conceptelor care alcătuiesc acest termen complex. I.Bold (2003) aducea câteva precizări pentru înțelegerea spațiului rural:

Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii. Cu toate că, din punct de vedere economic, agricultura și silvicultura dețin un loc important, sensul cuvântului “rural” este mai larg decât al celui agricol sau silvic, aici fiind cuprinse și alte activități cum sunt: industria specifică ruralului; artizanatul, serviciile productive privind producția agricolă și neproductive care privesc populația rurală.

Spațiul rural este noțiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase păreri, care diferă de la un autor la altul, dar care exprimă aceleași concluzii.

După anumite păreri, se consideră că „spațiul rural” poate fi definit în funcție de noțiunile care îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu este urban. Această definire generală creează, adesea, confuzii între noțiunea de rural și noțiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realității.

Spațiul rural nu este un spațiu concret și eterogen. Eterogenitatea poate fi privită sub două aspecte: primul se referă la teren – topografie, subsol, sol și microclimat; al doilea aspect se referă la demografie – densitate, polarizare de la mici așezăminte la mari aglomerări urbane.

Caracteristicile ruralului românesc sunt: stuctura economică-activități agricole, ocupațional-spațiu de producție, activitățile din sectorul primar sunt preponderenre și caracterizează economia, forma de proprietate-cea privată predomină, densitate redusă a populației și așezări de dimensiuni mari, peisagistic este un areal natural, viața este bazată pe tradiții, obiceiuri și cultură locală; activitățile neagricole cum complementare agriculturii, rural și rustic sunt diferite, deoarece rural acționează conform legilor progresului care impun o evoluție în viața oamenilor din spațiul rural, însă involuțiile pot duce la rusticizarea spațiului rural.

O definire amplă a spațiului rural poate fi considerată cea în care sunt urmărite criterii de ordin: morfologic (număr de locuitori, densitate, tip de mediu), structural și funcțional (tip de activități și de relații), în timp ce o definiție complexă a spațiului rural cuprinde aspectele sociale, economice și geografice.

Forma finală a definiței spațiului rural este redată în Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spațiului rural în următoarea formă: expresia (noțiunea) de spațiu rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

agricultură, silvicultură, acvacultura și pescuit;

activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc);

amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații naturale).

Criteriile pentru definirea caracterului rural al unui spațiu relevă diferie concepții adoptate:

Franța – spațiul rural este acel teritoriu unde este predominantă producția agricolă, iar elemntele spațiului (naturii) se găsesc în stare mai pură. F. Blaizot definea ca rural imensitatea teritoriului cu densitate foarte slabă, cu așezări mici și mijlocii;

În Statele Unite ale Americii, în funcție de ponderea populației agricole, se disting categoriile de rural agricol și rural neagricol (rural farm, rural nonfarm);

În Germania sunt desemnate spații rurale toate zonele ce se găsesc în afara zonelor de mare densitate;

În Belgia spațiul rural definește un anume peisaj (landschaft), teritoriul cultivat de om

În Rusia zonele rurale sunt acele spații în care funcțiile derivă din activitățile legate de agricultură, silvicultură, pescuit și activități industriale de prelucarre primară.

Anglia, Brazilia – în funcție de preponderența populației active (activitati ne-agricole-spațiul urban, activități agricole-spațiul rural)

Italia, Franța și Olanda, parțial Belgia – clasificare după gradul de confort, echipare tehnică, nivelul de deservire social-culturală.

Sociologii au accentuat ideea de ocupații agricole prin Pitiri Sorokin, 1964, în spațiul rural, comunitățile fiind mici, fără stratificare socială definită, antropizare redusă, relația om-natură mai pronunțată etc.

Trăsături ale spațiului rural sunt menționate de I.Otiman: agricultura, coloana vertebrală a ruralului, silvicultura și activități convexe domină teritorial și ocupațional, domină proprietatea privată familială și viața socială mai apropiată, o parte a populației care lucrează în sectorul neproductiv depune și o activitate productivă în agricultură, peisajul natural are o valoare semnificativă prin structura sa.

La nivel Uniunii Europene, spațiul rural se caracterizează printr-o calitate scăzută a infrastructurii și a serviciilor, declinul activităților agricole, exodul populației rurale, îmbătrânirea ei etc.

Definirea ruralității de către specialiști a dus la apariția unor modele teoretice:

Halfacree aducea două aspecte despre rural: localitatea ca spațiu distinctiv la nivel local și reprezentarea socială ca o construcție mentală a ideii de ruralitate;

Joacob și Luloff: prezintă 3 aspecte ale ruralului:

ecologic-comunitățile sunt mici și sunt separate de zone mari de peisaj deschis,

ocupațional-zonele rurale se bazează pe un model de angajare a populației în agricultură, silvicultură, pescuit și minerit;

conservator – valorile tradiționale ale populației rurale se păstrează deși crește productivitatea în sectorul primar, forța de muncă în exces este treptat absorbită de piețele non-agricole ale muncii și socio-cultural.

În continuare vor fi prezentate câteva aspecte ale spațiului rural, care sunt abordate în toate domeniile de cercetare.

Funcțiile spațiului rural

Spațiul rural reprezintă mediul natural în care predomină activitățile umane, care nu sunt agresive și nu îl degradează. Multiplele activități economice, sociale, culturale etc., care se desfășoară în spațiul rural pot fi sintetizate în trei funcții principale: economică, ecologică și socio-culturală. I Bold (2003) a realizat identificarea și caracterizarea funcțiilor spațiului rural, aducând precizările specificate în Carta europeană a spațiului rural.

1) Funcția economică a spațiului rural este primordială, deoarece are rolul obținerii produselor agricole și a altor bunuri materiale realizate de ramurile productive, exceptând agricultura, precum silvicultura, industria forestieră, artizanatul etc.

De asemenea, se poate considera că scopul funcției economice este de a asigura populației din mediul un trai decent, fiind percepută prin complexitatea sensului economic cu o diversitate de activități pentru îndeplinirea acestui scop, printre care posibilități de plasare a forței de muncă în activități agricole, stabilitatea populației în spațiul rural prin oferta de activități neagricole, garantând surse de venituri suplimentare pentru populația rurală.

În Carta europeană a spațiului rural, țările semnatare se angajează să garanteze un sistem de producție menit să asigure:

necesarul de alimente al populației;

garantarea unui nivel al veniturilor pentru agricultori și familiilor lor apropiate și comparabile cu a celorlalte profesiuni, cu un nivel de responsabilitate comparabil, asigurând o sursă de venit (profit) fundamental pentru populația rurală;

protejarea mediului înconjurător și asigurarea regenerării mijloacelor de producție, cum ar fi solul și apa freatică, pentru generațiile viitoare în spiritul unei dezvoltări durabile;

producerea de materii prime reciclabile destinate industriei și producției de energie;

toate nevoile întreprinderilor mici și mijlocii agricole, artizanale sau comerciale și de prestări servicii;

o bază pentru recreație și turism;

conservarea resurselor genetice ca bază a agriculturii și biotehnologiei.

2) Funcția ecologică a spațiului rural este necesară datorită apariției poluării spațiului rural, deteriorării peisajului agricol și silvic, reducerea florei și faunei și instalarea dezechilibrului ecologic în ecosistemele specifice mediului rural. Factorii care au determinat apariția poluării spațiului rural au fost: industrializarea generală, intensificarea și industrializarea zootehniei, comasarea acestora în mari aglomerații de animale pe spații agricole foarte reduse etc. Impact agresiv a determinat adoptarea unor măsuri care să limiteze și să înlăture efectele negative ale factorilor poluanți asupra spațiului rural.

Carta europeană a spațiului rural a adoptat următoarele prevederi:

eforturile susținute în exploatarea rațională și durabilitatea resurselor naturale și de a se prezerva spațiile de viață și biodiversitatea;

protejarea peisajului, deoarece acesta reprezintă interesul primordial inclusiv în cazul peisajelor seminaturale sau amenajate de om;

protejarea frumuseții și a particularităților spațiului rural, renovând satele și construcțiile, remediind pe cât posibil degradările naturii și ale peisajului;

înregistrarea locurilor unde există specii vechi sau rase de animale de crescătorie, peisaje rurale tradiționale, tehnici tradiționale în agricultură etc.;

de a veghea ca dispozițiile juridice naționale și internaționale asupra protecției mediului să fie respectate cu strictețe etc.

Aceste precizări impun o anumită politică de protecție a mediului natural. Ea trebuie să cuprindă proiecte de amenajare a spațiului rural menite să asigure protecția și gestionarea solului, aerului și pentru conservarea florei, faunei și a habitatului lor.

Măsurile pentru delimitarea zonelor în care construcțiile, echipamentele, circulația sau alte activități care sunt dăunătoare mediului trebuie să fie limitate, în timp ce acelea care au o agresivitate puternică asupra mediului, trebuie să fie interzise.

3) Funcția social-culturală este determinată de natura activităților umane, a relațiilor din interiorul comunităților și celor intercomunitare spațiului rural. Principalele caracteristici ale comunității rurale, precum dimensiunea redusă a localităților, cunoașterea reciprocă și ierarhizarea socială, determină un caracter specific al comunității rurale care este contrastant cu cel urban. Caracetrul social este definit de respectul reciproc între membrii comunității, care se moștenește de la o generație la alta, în general, dar și de viața spirituală, culturală. Păstrarea obiceiurilor, tradițiilor, culturii autentice spațiului rural, constituie patrimoniul fiecărei localități rurale.

Carta europeană a spațiului rural a adoptat prevederi care au ca scop dezvoltarea și protejarea culturii în spațiul rural, pentru menținerea, apărarea diversității și bogăția patrimoniului arheologic din zonele rurale și să promoveze o cultură dinamică, acționându-se în următoarele direcții:

inventarierea, punerea în valoare și promovarea patrimoniului istoric și cultural, inclusiv abilitățile vieții rurale;

proiectarea și dezvoltarea tradițiilor și a formelor de expresie culturală ca și dialectele locale;

întărirea identității culturale regionale a populațiilor rurale și promovarea vieții asociative;

promovarea patrimoniului gastronomic rural și local.

Fig.nr. 5 Funcțiile spațiului rural;

(Autor: Simona Cuciureanu, sursa informațiilor I. Bold – 2003)

Caracteristicile specifice spațiului rural

Caracteristicile specifice sunt evidențiate în fig.nr.4, însă printre acestea mai pot fi adăugate și complementaritatea activităților agricole cu cele neagricole, din industrie cu cele din agricultură și diferența diferența dintre rural și rustic. În spațiul rural domină legile progresului care impun evoluția din viața oamenilor, în timp ce „involuțiile” duc la rusticizarea spațiului rural (I.Bold, 2003)

Fig.nr. 6 Caracteristicile specifice ale spațiului rural;

(Autor: Simona Cuciureanu, sursa informațiilor I. Bold – 2003)

Serviciile spațiului rural

Serviciile oferite de spațiului rural evidențiază proprietăți, care reies din caracteristicile de delimitare față de celelalte componente ale activității economice și sociale (O.Baston, 2012). În sens general, serviciile, conform definiției lui Jacques Nusbaumer, sunt activități utile care au ca scop satisfacerea unei nevoi sociale.

Caracteristicile serviciilor oferite de spațiul rural sunt evidențiate de activitățile specifice și furnizori acestea remarcându-se prin: forma imaterială (nu pot fi atinse, auzite, văzute înainte de a fi consumate precum educația), interdependența dintre prestator de servicii și serviciul oferit, reciprocitate (de exemplu pentru a utiliza serviciile medicale dintr-o localiatte rurală, persoana trebuie să se deplaseze la medic pentru a beneficia de serviciu), caracter perisabil (serviciile sunt prezente cât timp are loc consumul, altfel acestea dispar) și variabilitatea calității serviciilor (furnizorul de servicii se confruntă cu experiența vânzătorului, a prestatorului, a clientului, este indicată selectarea unui personal calificat pentru o eficiență a serviciilor.

Fig.nr. 7 Serviciile spațiului rural;

(Autor: Simona Cuciureanu, sursa informațiilor O. Baston – 2012)

2.1.4. Dezvoltare rurală

Dezvoltarea rurală reprezintă dezvoltarea și valorificarea spațiului rural și a agriculturii unui teritoriu. Conștientizarea importanței „ruralului” s-a făcut începând cu anul 1973 datorită evidențierii dimensiunii sărăciei teritoriale. Astfel că la nivel mondial s-a abordat problematica rural-urban pentru a se putea stabili dimensiunea acesteia.

La nivel conceptual, dezvoltare rurală este fundamentat pe conceptul de dezvoltare durabilă, astfel păstrând câteva caracteristici și trăsături fundamentale, precum sustenabilitatea, multisectorialitatea, dar și o dezvoltare exzensivă și integrată.

Dezvoltarea rurală și amenajarea spațiului rural reprezintă cea mai complexă problemă actuală, deoarece politicile de dezvoltare rurală au ca scop conservarea autenticității spațiului rural și dezvoltarea socio-economică. Problema cea mai frecventă este reprezentată de conservarea ruralului și modernizarea acestuia.

Importanța valorificării și organizării eficiente a spațiului rural este abordată la nivel intrenațional, dezvoltarea rurală fiind considerată o problemă complexă și actuală cu care consfruntă societatea, acordându-se o importanță deosebită modernizării, echipării și dotării prin amenajarea teritorială fără expansiunea urbanului și prin păstrarea caracterului spațiului și culturii rurale. La nivel internațional abordarea spațiului rural de către sociologi și economiști a fost realizată prin prisma sărăciei, asociindu-l cu aceasta. Studii numeroase s-au realizat după anul 1980, când cercetările aveau ca scop evidențierea decalajelor dintre spațiile rurale la nivel modial dar și a relației rural-urban și propunându-și realizarea de strategii și modele pentru dezvoltarea actuală a spațiului rural în vederea reducerii disparității spațiilor.

Fig.nr. 8 Interdisciplinaritatea dezvoltării rurale; (Autor: Simona Cuciureanu)

Problematica mediului rural presupune adaptarea principiilor moderne la realitățile aceestuia din fiecare țară. Dezvoltarea rurală se bazează pe dezvoltarea durabilă și presupune:

Dezvoltarea rurală sustenabilă, care presupune o dezvoltare economică echitabilă și echilibrată, cu un nivel ridicat al coeziunii sociale și al includerii precum și asumarea responsabilității pentru folosirea resurselor naturale și protecția mediului.

Dezvoltarea rurală extensivă sau integrată, care se referă la dezvoltarea mediului rural prin extinderea mijloacelor de comunicare și informare, a activităților din mediul rural spre sectorul non-agricol și promovarea agriculturii extensive a cărei coordonată esențială este transferul informațional (conceptul de agricultură extensivă este diferit aici de cel tradițional, care definea opusul agriculturii intensive).

Dezvoltarea rurală multisectorială, care se referă la crearea de rețele și parteneriate între organizații internaționale, agenții naționale sau organizații ale societății civile, în vederea abordării multisectoriale.

2.2. Evoluția importanței organizării spațiului rural : de la sistematizare la dezvoltare

Problemele mediului rural au fost abordate încă din secolele trecute, însă au devenit priorități pentru autoritățile pubice și s-a militat pentru rezolvarea acestora începând din primele decenii ale secolului al XX-lea. Astfel pentru început a fost utilizată sistematizarea teritorială, care avea o deosebită importanță din perioada comunistă, deoarece teritoriul era supus a numeroase presiuni de către comunitatea umană și trebuiau idetificate strategii pentru a se stabili echilibru teritorial. Structura teritoriului trebuie să fie pentru populați numeroase, să se adăpostească în permanență. resursele trebuie gestionate rațional.

Organizarea spațiului prin sistematizarea teritorială sau locală a fondului funciar are scopul ca prin transformările efectuate să folosească eficient spațiul. În iunie 1976 , în Conferința de la Canada, s-a discutat despre perspectivele satelor și orașelor ceea ce evidențiază că dezvoltarea continuă a societății și transformările socio-economico-culturale au detreminat mutații în structura și suprastructura mediului rural și urban, fiind necesare politici general-globale pentru a păstra fizionomia spațiului. Acesta a devenit un punct major pentru cercetări deoarece aveau loc numeroase modificări socio-economice. Prin sistematizare se înțelegea și regândirea funcționalității ruralului, deoarece factorii socio-economici și istorici au un rol important în organizarea unui teritoriu.

Organizarea coerentă și eficientă a spațiului reprezenta o garanție că este îmbunătățită calitatea vieții, se asigura mediul potrivit de dezvoltare economică, socială și politică care condiționează existența omenirii. Sistematizarea se baza pe aceste cerințe pentru realizarea dezvoltării contemporane și de perspectivă care vizează aspecte calitative și cantitative ale spațiului.

Problema cu care se confruntă cercetătorii este: „urbanizarea sau modernizarea ruralului”?. Începeau să fie din ce în ce mai pregnante ideile de modernizare a structurilor rurale, însă procelese pentru realizarea acesteia determină modificări majore în acest areal. Dezvoltarea rurală se bazează pe îmbunătățirea calității vieții sau dezvoltarea socială, se păstrează ideea unei relații om-natură echilibrate și se valorificarea resurselor naturale pentru a determina dezvoltarea activităților economice, bilogice și psihice ale omului. „Participarea locală” este vitală prin angajarea membrilor comunității în acțiuni care urmăresc satisfacerea unor cerințe cu caracter local, preponderent local și public.

Obiectivele majore ale sistematizării sunt dezvoltarea armonioasă a economiei în profil teritorial și ridicarea gradului de civilizație. Acestea pot fi realizate prin organizarea dinamică a spațiului pentru creșterea bunăstării populației, populația fiind un factor primordial al acesteia. Așezarea umană necesită o strategie clară pentru dezvoltare, deoarece resursele sale trebuie utilizate eficient și rațional. Însă infrastructura reprezintă un pilon important pentru realizarea planului strategic de dezvoltare, fiind deficitară în mediul rural.

Fig.nr. 9 Obiectivele sistematizării pe paliere teritoriale

(autor: M.Matei, I. Matei-1977)

Realizarea unei sistematizări competitive și corecte este posibilă prin cunoașterea cadrului natural, atât din prisma resurselor dar și a factorilor restrictivi, deoarece planificarea spațială este un proces unitar, sociologic și urbanistic pentru realizarea dezvoltării spațiale. Sistematizarea se desfășoară la nivel teritorial, urban și rural, fiind propus conceptul de dezvoltare sistematizată pentru a se putea optimiza procesele de dezvoltare a comunităților locale, pornind de la realitățile din teritoriu.

Dezvoltarea sistematizată a fost folosită pentru prima dată în cadrul comunicării „Aportul sociologiei în dezvoltarea sistematizată a așezărilor urbane și rurale” (1969) și apoi la Conferința de la Varna (1970). În cadrul Congresului Mondial al Sociologiei, a fost prezentat articolul „Sociologia română de azi” cu scopul de a defini complementarități de roluri ale sociologiei și sitematizării teritoriului. S-au conturat astfel în raport cu conceptul de dezvoltare multilaterală, 3 concepte importante: cunoaștere, modelare și acționare.

Realizarea dezvoltării sistematizare era dependentă de componenta „populație”, care are un rol important prin ocuparea unui loc central în îndeplinirea obiectivelor sistematizării.

Cercetările care s-au efectuat asupra dezvoltării sistematizate se confruntau cu o necunoscută, precum „pentru cine?, pentru ce?, pentru când? și cum? sistematizarea”. (M.Matei., I.Matei, 1977. Aceasta este împărțită în urbană și rurală, evidențiindu-se tradiția celei rurale care există din cele mai vechi timpuri, deoarece primele planuri create pentru organizraea spațiului au fost în banat, Bărăgan și Dobrogea.

De asmenea un factor important pentru dezvoltarea sistemtizată din mediul rural este constituit de influența organizări urbane prin similarități (trama stradală, mărimea clădirilor de clasă, dispunerea dotărilor), iar din deceniul 7 al secolului al XX-lea se acordă o importanță deosebită sistematizării rurale, deoarce au apărut decalaje evidente între localitățile urbane și cele rurale, mai ales între cadrul construit ,în care domină cel moștenit și structura socio-economică, transformată radical, care se reflectă în construcțiile socialismului.

Se accentuează creara unui nou obiectiv, îmbunătățire a conditițiilor de viață din rural, aproprierea de mediul urban, care accentua decalajul dintre cerințe și cadrul construit în sate care evidențiază tendința de urbanizare a ruralului.

Apar întrebări frecvente despre cum va arăta satul în viitor, deoarece proiectele de sistematizare sunt pentru 15-20 ani, fiind instrumente de lucru care sunt împărțite într-o etapă de aplicare – 5 ani și într-o etapă de dirijare 15-20 ani.

Sistematizarea rurală reprezintă o suită de proiecte urbanistice desfășurate la 3 niveluri (teritoriu, comună, sat) care trebuie să găsească soluții constructive pentru perioada transformărilor structurilor socio-economice. Se utilizează termenul de „dezafectare” care reprezintă polarizarea populației în localitățile cu perspective de dezvoltare.

Sistematizarea poate fi rurală, prin proiecte teritoriale și locală petru sistematizarea unui sat. Satul nu este un „oraș mai mic”, ci așezare cu atribute proprii: altele decât cele moștenite, dar specifice lui, ceea ce nu poate fi asigurat de sistematizarea urbană. Sunt evidențiate funcțiile ruralului, îndeosebi cea agricolă, care implică un mod de a manifesta activitățile muncii și traiul populației

Sistematizarea teritorială poate fi verticală pentru a corija unele deficiențe ale cadrului natural și pentru a permite o organizare rațională a teritoriului localității care își optimizează resursele.

Obiectivul general al amenjării teritoriului este organizarea optimă a spațiului în vederea asigurării un nivel ridicat al calității vieții populației printr-o structurare dinamică spațială și temporală (fig.). Amenjarea teritoriului a fost realizată atât prin utilizarea programelor și obiectivelor sistematizării, cât și prin cele ale dezvoltării, care au ca scop utilizarea rațională a spațiului, valorificarea resurselor și asigurarea unui trai ridicat al populației. Un rol important pentru realizarea dezvoltării sistematizate a avut-o analiza funcțională a comunităților locale și distingerea funcțiunilor comunităților locale, atât pentru mediul urban cât și pentru cel rural.

Distingerea funcțiunilor poate fi observată în schema din fig. Sunt evidențiate următoarele aspecte:

3 niveluri la care se concretizează: al subsistemelor componente, al comunității cosiderate și al ansamblurilor în care se integrează;

modalități care se exercită: asupra funcțiunilor subsistemelor (mediat prin condiționări, direct pe funcțiuni) prin promovarea interrelațiilor dintre subsisteme sau pe relațiile care o integrează în sisteme supraordonate ei;

planul care se realizează: intern sau extern.

Oricare dintre funcțiuni este condiționată și se răsfrânge și la nivelul subsistemelor și la cel al însăși comunității locale considerate precum și la cel al ansamblurilor teritoriale din care face parte, concretizările funcțiunilor la aceste diferite niveluri sprijinindu-se reciproc.

Fig.nr. 12 Funcțiunile comunităților locale; (Autor: M.Matei, I. Matei – 1977)

Etapele sistematizării rurale cuprind dezvoltarea pe categorii:

Etapa experimentală (1949-1951) axată pe dezvoltarea socială;

Etapa insdustrializării, ales din deceniul 7 când procesul de modernizare a ruralului a căpătat o importanță deosebită. Noua structură agrară (terminarea cooperativizării agriculturii, crearea și dezvoltarea marilor întreprinderi de stat, de înaltă eficacitate economică) a influențat așezările rurale.Era necesar regândirea ruralului, apoi corelarea sistemelor de organizare a agriculturii, restructurarea rețelei de sate și determinarea gradului și modalități de dotare cu servicii pentru a fi asigurată echiarea edilitară, una din problemele majore din acel moment.

Etapa generalizării sistematizării axată pe rezolvarea problemelor din mediului rural prin intermediul dezvoltării (pe plan orizontal – elaborare de proiecte pe diverse categorii și pe plan vertical – prin elaborarea de proiecte pe paliere de intervenție.

Realizarea dezvoltării este în conformitate cu necesitățile de viață ale colectivității umane, însă există un decalaj multiplu între necesitatea de viață ale colectivităților umane, accentuarea dezvoltării și condițiilor oferite de cadrul construit, între posibilitățile oferite de revoluția tehnico-științifică în materie de rezolvări de cadru construit și soluționări curente, între durabilitatea oferită de materialele utilizate care prelungesc pe mai multe generații soluționările ale cadrului construit și suplețea redusă, posibilități restrânse de adecvare a acestor soluții la ritmul schimbărilor.

Se realizează trecereea de la conceptul de sistematizare, specific perioadei comuniste, la cel de dezvoltare, specific perioadei postdecembriste, însă acestea au aceleași obiective. În procesul de dezvoltare se acordă o importanță deosebită elaborării de proiecte și planuri strategice de amenjare și optimizare a teritoriului, în timp ce sistemtizarea era axată pe asigurarea unui trai ridicat al populației și valorificarea resurselor, însă fără o strategie concretă.

2.3. Spațiul rural și dezvoltarea rurală la nivelul Uniunii Europene și la nivel național

a) La nivelul Uniunii Europene

Studiile referitoare la spațiul rural în Europa au avut o latură etnografică sau geografică, evidențiindu-se imporanța economică. Ruralitatea reprezintă un aspect deosebit de important pentru Uniunea Europeană deoarece acesta reprezintă 85% din teritoriul acesteia, satul fiind considerat cu funcții importante: economică, ecologică și socio-culturală. Specialiștii care au realizat cerecetări și studii pentru realizarea cadrului legisaltiv al spațiului rural, au abordat perspectiva interdisciplinară pentru a putea realiza dezvoltarea mediului rural și a fi reduse în acest mod decalajele rural-urban și disparitățile spațiului rural la scară europeană.

Politica rurală și agricolă are ca obiective crearea coeziunii și competitivității teritorială, economică și socială din Uniunea Europeană, având câteva principii de bază care realizează obiectivele stabilite (fig.nr.11).

Uniunea Europeană si-a propus o dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor rurale, înlăturând disparitățile existente. Axele prioritare pentru dezvoltarea programelor de dezvolatre rurală sunt: reîntărirea sectorului agricol forestier, ameliorarea competiției zonelor rurale și păstrarea mediului și a patrimoniului cuultural.

Documentul legal care stabileste în mod principal modalitatea de finanțare a proiectelor de dezvoltare rurală și organizarea lor este reglementat, însă a fost întocmit în anul 1997 (CE- 1227/1999 din 17 mai 1999, se referă la sustinerea dezvoltarii rurale prin fondurile europene de orientare si garantie agricola).

La nivel european măsurile de dezvoltare rurală se îndreaptă pentru sustinerea investitiilor în exploatatiile agricole. Scopul investiților trebuie să fie modernizarea echipamentelor și sistemelor agricole pentru amelioarea veniturilor, ameliorarea conditiilor de viata, de munca si de productie al agricultorilor. Obiectivele care trebuie să se regăsească în aceste investiții sunt:

–         reducerea costurilor de productie;

–         ameliorarea calitatii productiilor;

–         prezervarea si ameliorarea mediului înconjurator;

–         respectarea conditiilor de igiena si de habitat pentru animale;

–       încurajarea diversificarii activitatilor agricole.

La nivel european, politica de dezvoltare rurală are o importanță deosebită pentru toate statele componente, deoarece aproximativ 56% din populația celor 27 de state membre ale U.E. trăiește în zone rurale, care reprezintă 91% din teritoriul acesteia. Per general utilizarea terenurilor și gestionarea resurselor naturale din zonele rurale din Europa sunt realizate cu creșterea animalelor și prin silvicultura.

La nivel internațional și european reformele pentru dezvoltarea rurală sunt prevăzute în Agenda 2000. Se continuă evoluțiile alături de măsurile de piață și de exigențele unei agriculturi europene competitive, trebuie în mod egal să țină cont de necesitățile variate ale lumii rurale, de așteptările societății de astăzi și de imperativele protecției mediului înconjurător. Crearea unu mediu rural coerent care este viabil pentru crearea și menținerea locurilor de muncă, asgurându-se prin modul acesta viitorul zonelor rurale. Acest lucru este realizabil prin adoptarea măsurilor pentru implementarea dezvoltării rurale (fig.12).

Măsurile pentru dezvoltarea rurală au rolul de a crea un spațiu rural omogen, care să ofere un peisaj rural armonios. Mediul rural european furnizează materii prime, este un teren de luptă împotriva schimbărilor climatice, oferă locuri de recreere prin unicitatea peisajelor și condițiilor naturale.

Comunitatea acordă o susținere investițiilor în exploatațiile agricole, deoarece agricultura este privită ca un factor de stabilitate și de atenuare a influenței crizei economico-financiare prin sporirea investițiilor în infrastructură, creșterea producției agricole (reproiectarea sistemelor de irigații, refacerea infrastructurii de utilități), precum și echiparea tehnică și tehnologică a spațiului rural și a localităților, dezvoltarea și modernizarea fermelor pentru a produce pentru piață. Sectoarele importante ale spațiului rural sunt silvicultura, pescuitul și economia rurală neagricolă, acestea asigurând competitivitatea spațiului rural.

Scopul modernizării investițiilor, echipamentelor și sistemelor agricole vor avea ca rezultat amelioarea veniturilor și a condițiilor de viață, de muncă și de producție al agricultorilor. Statele membre stabilesc circuitele ajutoarelor pentru investițiile globale, valoarea totală a ajutorului public, național și comunitar exprimat în procente din volumul investiției eligibile este limitat la 50% în zonele defavorizate și la 40% în celelalte regiuni. Atunci când investițiile sunt realizate de către tineri agricultori, aceste procentaje pot atinge 55% în zonele defavorizate și 45% în celelalte zone.

Un aspect esențial al noii politici de dezvoltare rurală este punerea în valoare a resurselor umane, susținerea transferului exploatațiilor agricole de la o generație la alta, va continua trecând prin măsurile de instalare de tineri agricultori și prin încurajarea prepensionării. Măsurile de formare vor fi în mod egal continuate și vor permite valorificarea potențialului uman al zonelor rurale.

La nivel național/regional/local

Spațiul rural din România este format în prezent din suprafața administrativă a celor 2688 de comune existente pe teritoriul țării, care reunesc populația rurală, conform Legii 2/1968 de organizare administrativ-teritoriala. Comunele sunt formate din unu sau mai multe sate, existând în total 12751 de sate în spațiul rural. Din punct de vedere administrativ teritorial exista 42 de județe, care reprezintă unitățile administrative de bază.

Prin Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regională în România, au fost înființate opt regiuni de dezvoltare la nivelul României. Pentru o mai bună înțelegere a analizei diagnostic a spațiului rural românesc, comparațiile se vor face la nivelul regiunilor. Trebuie menționat ca pe teritoriul administrativ al unor orașe și municipii – care, conform legii de organizare administrativă a teritoriului țării, este considerat urban – se afla încă 341 de localități care au caracteristici rurale, numite chiar sate, dar ele intră numai din punct de vedere administrativ, în componența spațiului urban.

Spațiul rural este constituit din toate comunele din România și este definit în articolul 5 al Legii 2/1968: “ comună este unitatea administrativ teritoriala ce cuprinde populația rurală unită prin interese comune și tradiții. O comună este formată din unul sau mai multe sate după condiții economice, sociale, culturale, geografice și demografice. Organizarea comunei asigura dezvoltarea economică, administrative culturală și socială a localităților rurale.

Suprafața spațiului rural, astfel delimitat, însumează 212,7 mii kmp, reprezentând peste 89% din suprafața țării. Populația acestui teritoriu însumează 10,14 milioane locuitori (la 1.01.1999) și reprezintă 45% din populația țării, rezultând o densitate de sub 48 locuitori/kmp.

La nivelul regiunilor de dezvoltare, spațiul rural atât ca suprafața cât că și populație, nu are o pondere la fel de mare în toate cele 8 regiuni de dezvoltare . Se remarcă Regiunea Nord-Est cu cel mai întins spațiu rural (94,0% din suprafață), iar Regiunea de Sud Muntenia deține cea mai numeroasă populație rurală (55,7% din populație).

Regiunea București constituie o excepție pentru regiunile de dezvoltaree deoarece în cadrul acesteia se regăsește municipiul București care este capitala României. Aceasta cocentrează 88,8% din întreaga populație a regiunii, însă populația rurală din jurul Capitalei nu reprezintă decât 11,2% din populația regiunii .

Comună este unitatea administrativă de bază pe teritoriul căreia se implementează politica rurală. Autoritățile comunale sunt partenerii locali ai autorităților județene și regionale în realizarea politicii rurale. Numărul partenerilor locali variază de la 267 comune în cazul regiunii Vest, la 481 în cazul regiunii Sud. Regiunea București reprezintă un caz particular deoarece deține numai 38 de comune.

Sub aspect demografic, media populației unei comune este de 3780 locuitori, dar sunt o mare varietate de comune care prezintă cazuri particulare referitoare dimensiunilor demografice. O comună este formată din mai multe sate, iar în medie, revin 4,7 sate pe o comună. Peste jumătate din comune (55,4%) sunt formate din 1- 4 sate, iar 6,2% din comune au mai mult de 10 sate

Satele prezintă o mare diversitate sub aspectul numărului de locuitori. Dimensiunea satelor variază, de la cele care au doar câțiva locuitori, până la sate cu peste 7000-9000 locuitori. Predomina însă satele cu puțini locuitori, numărul mediu de locuitori ai unui sat fiind de cca. 800.

Componenta satelor după numărul de locuitori și a comunelor după numărul de sate și de locuitori influențează în mod semnificativ gradul de asigurare a populației cu echipamente și servicii publice. Comunele cu număr mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echipării edilitare și au avut, în ultimele decenii, descreșterile cele mai mari de populație.

Problemele semnificative ale spațiului rural românesc sunt: venitul mediu pe cap de locuitor este mai scăzut în zonele rurale decât în cele urbane, competențele sunt în număr mai mic și sectorul serviciilor este mai slab dezvoltat.

Conform studiilor efectuate de numeroase instituții pentru a dezvolta politici de dezvoltare rurală, s-a constatat că peste 70% din populația săracă a României trăiește în zonele rurale. Riscul de sărăcie la care este expusă populația rurală este de trei ori mai ridicat decât riscul la care este expusă populația urbană. Sectorul agricol românesc se confruntă cu deficiențe structurale ceea ce face ca decalajele decalajele în raport cu celelalte state membre să fie semnificativ. Mediul rural este predispus unor vulnerabilități care împiedică dezvoltarea competitivă a sectorului agricol, în mod princpila. Acestea sunt: dispariția parcelelor, dotările tehnologice insuficiente sau depășite, lipsa forței de muncă calificată, a performanței în cercetarea agricolă etc.

De asemenea probleme importante care se întâlnesc în satele românești sunt caracteristice infrastructurii tehnico-edilitare. Astfel aproximativ jumătate din populația rurală nu beneficiază de alimentare cu apă în sistem public.

România ca stat membru are un Produs Intern Brut (P.I.P.) pe cap de locuitor sub media europeană , ceea ce accentuează nevoia de folosire eficientă a resurselor proprii și a fondurilor comunitare, de stimulare mai activă a investițiilor străine și autohtone. În totalul P.I.B., în Valoare Adăugată Brută în agricultură, silvicultură și piscicultură, a oscilat în jurul unei tendințe de scădere pe termen lung: de la 23% din PIB în 1990, la 10,7% în 2000, 12,6% în 2004 și 6,5% în 2008.

În perioada 2007-2013 s-au alocat sume importante, 14 miliarde Euro, pentru agricultură, dezvoltarea rurală și sectorul piscicol. România trebuie să îndeplinească obligațiile pe care și le-a asumat prin Tratatul de aderare și să contribuie la realizarea obiectivelor Europei unite. Aceasta include modernizarea infrastructurii rurale, restructurarea fundamentală a agriculturii și impulsionarea dezvoltării rurale, precum și consolidarea capacității administrative a spațiului rural, precum și dezvoltarea durabilă a spațiului rural. Se poate observa că România ar trebui să acorde priorititate dezvoltării rurale, mai ales că disparitățile din Uniunea Europeană sunt determinate de condițiile și economia din mediul rural.

La nivel European, dezvoltarea rurală din Romania are un rol semnificativ deoarece suprafata rurală ocupa o pondere importanta din totalul tarii(87,1%din teritoriu), de asemenea populația rurală este mai numeroasă decât cea urbană (45,1% din populatie).

Importanta dezvoltării rurale reiese din caracteristicile țării, astfel România este considerata țara cu o populație rurală semnificativă, un spațiu rural mare și intens utilizat și importanță majoră a sectorului agricol. Sectorul agricol este considerat cel mai important in Romania în comparație cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, deoarece populația lucreaă în agricultură și silvicultură în proportie de 32%.

În urma analizelor spațiului rural din România comparativ cu spațiul rural european, s-a evidențiat infrastructura de calitate scăzută (33% din rezidenții zonelor rurale au acces la rețeaua de alimentare cu apa, 10% la sistemul de canalizare și numai 10% din drumurile de țară sunt de calitate adecvată). Infrastructura socială de bază care este compusă din sistemul sanitar și de învățământ, rețeaua financira și de creditare etc.) este slab dezvoltată în comparație atât cu mediul urban cât și cu mediul rural european. Acești factori afectează calitatea vieții în zonele rurale, împiedică dezvoltarea economică, măresc migrația de la sat la oraș și agravează problemele de sănătate și de mediu. Economia rurală este în mare măsură dependentă de agricultură și de silvicultură, activitățile alternative fiind foarte slab dezvoltate, iar nivelurile de venit fiind mai reduse decât în zonele urbane.

Strategia de dezvoltare rurală din România a fost aleasă și dezvoltată conform cu problemele specificate mai sus. Pe baza problemelor din mediul rural identificate, a Orientărilor strategice ale Comunității(OSC) și a obiectivelor de la Lisabona și de la Göteborg, au fost definite obiectivele globale care să rezolve problemele cheie din mediul rural (fig.13). Spațiul rural românesc se confruntă cu o multitudine de probleme, în schema de mai jos fiind surprinse doar cele mai importante, printre altele ar putea fi: slaba posibilitate de promovare și desfacere a obiectelor mesteșugăresti; slaba utilizare a resurselor naturale locale; slaba promovare a unor zone de real interes și cu potențial turistic mare; creșterea suprafețelor afectate de fenomene de degradare a solurilor; degradarea fondului forestier cu impact asupra terenurilor, biodiversității și apei; tendința de scădere a numărului de animale pe unitatea de suprafață comparativ cu suprafața agricolă care poate asigura baza furajerăetc.

2.4. Importanța dezvoltării rurale. Abordare interdisciplinară

Dezvoltarea rurală este abordată interdisciplinar, fiecare domeniu de studiu acordând importanță doar unei perspective a acestei dezvoltări. Precum este abordat spațiul rural de către specialiștii din domenii diferite de cercetare, dezvoltarea rurală este abordată astfel:

Sociologii se axează pe crearea un nivel de trai ridicat al populației, o calitate a vieții superioare;

Economiștii optează pentru valorificarea și valorizarea resurselor spațiului rural (naturale, economice, umane);

Geografii identifică oportunitățile și riscurile spațiului rural, oferind perspective de elaborare a unor strategii de dezvoltare.

Interdisciplinaritatea și abordările dezvoltării rurale evidențiază necesitatea identificării unor obiective comune pentru toate disciplinile pentru a putea efectua cercetări complexe ale spațiului rural și apoi realiza o dezvoltare rurală complexă crea să amelioreze problemele majore ale mediului rural: calitatea vieții, utilizarea și valorificare resurselor și analiza continuă a oportunităților și riscurilor.

Dezvoltarea socială a spațiului rural se bazează pe răspunderea la necesitățile colectivității umane la desfășurarea funcțiunilor. În România, aceasta a fost abordată prin intermediul programului cincinalelor, care asigură o dezvoltare puternică a producției, a vieții socio-economice.

În timpul Congresului al XI-lea al partidului comunist s-a discutat despre dezvoltarea armonioasă a tuturor localităților, prin ridicarea satelor la nivelul de dezvoltare al orașelor. Astfel se dezvoltă centre puternice economice, dotate edilitar, sanitar, cultural, comunități și ca urmare a retructurării raționale a spațiului. Comunele centre este o condiție pentru un trai ridicat. În 1974, pe 24 octombrie a fost adoptată Legea privind sistematizarea localităților urbane și rurale. Județele trebuie să elaboreze un plan de dezvoltare conform cu necesitățile naționale. Se mizează pe o sistematizare/organizare a fiecărui județ într-un mode cât mai armonios și valorificarea reusrselor rațional. Organizarea teritoriului este complexă, dezvoltarea economică echilibrată a tuturor regiunilor, a rețelelor de așezare pentru valorificarea resurselor, pe dezvoltarea economică în profil teritorial.

Dezvoltarea armonioasă a orașelor și satelor se realizează în funcție de împărțirea adminsitrativ teritorială. Zona de studiu, județul Botoșani, se încadrează în acel moment în zona fucțională central-nord-moldovenească și cuprinde județele Botoșani, Iași, Neamț, Bacău, Vaslui. Județul Botoșani este caracterizat de următoarele activități specifice bine dezvoltate și eficiente economic: piscicultura, industria textilă, industria alimentară (zahăr), agricultura prin culturile de cereale-grâu, porumb, floarea soarelui și sfeclă de zahăr.La nivel zonal erau 3 centre agricole, printre care și Botoșani, alături de Iași și Vaslui.

Conform lui I. Otiman, agronom, realitățile rurale românești constituie premise continui de cercetare pentru a reuși un diagnostic socio-economic corect.

Un sociolog cunoscut, Dimitrie Gusti, spunea că diagnosticele societății rurale, efectuate după o cercetare riguroasă, oferă documentarea necesară pentru trasarea unui plan de organizare a vieții țărănești. Satul este o entitate de viață bine închegată, un tot social indivizibil, ceea ce determină o ridicare a satelor în conformitate cu nevoile sale. (D.Gusti-Știința și pedagogia națiunii-Comunicare făcută la Academia Română)

Sociologii consideră că traiul din mediul rural este deosebit de important, însă trebuie studiat prin comparație cu cel din alte țări și apoi se constată problemele acestuia și cum ar putea fi ameliorat. În fiecare stat au existat spații rurale aflate în stare de degradare, însă au fost reduse problemele prin valorificarea resurselor în funcție de necesitățile populației. Studiile sociologice au observat că mediul rural este afectat de reformele agrare și stadiul dezvoltării agriculturii, semnificativ pentru problema ruralului, din abordarea sociolă, dar și economică, culturală, politică.

În perioada 1919-1989 au fost numeroase reforme agrare care au afectat dezvoltarea spațiului rurale, acestea fiind: 1918-1921, 1937, 1940-1990-colectivizarea,1985-1989-agricultura socialistă. Distrugerea bazei economice a țărănimii este un atentat la moralitatea acesteia, sistemul colectvist a fost un experiment macroeconomic și macrosocial la scară transnațională fără precedent în istoria omenirii, cuprinzând aproximativ o treime din populația globului, care a demonstrat că falimentul economic, degradarea materială, profesională și morală a țărănimii și transformarea agriculturii într-un subsistem de subzistență națională la nivel național.

Conform studiilor au fost trei procese de degradare sau distrugere a satului românesc: depopularea, demolarea și stagnarea. De asemenea, au avut loc după anul 1989 erori economice și sociale majore care a influențat mediul rural: restructurarea și reforma în sistemul agricol românesc, țăranul nu a fost considerat agent economic, comercial, întreprinzător sau fermier în devenire,degradarea excesivă a agriculturii private, timp de aproape jumătate de secol a avut efecte negative prin absența doctrinelor moderne, a dus la menținerea asociațiilor în perioada 1990-1996 pentru o producție ridicată. De asemenea au avut loc privatizarea societăților comerciale agricoleși privatizarea agriculturii de stat, ceea ce a determinat o dezvoltare haotică a agriculturii.

În ceea ce privește evoluția economiei rurale din anul 1990, aceasta a fost influențată de politicile care au dus la scăderea producției, agricultura stagnând, au fost schimbate structurile agricole din România: gospodării, ferme, societăți, în timp ce familia rurală era un nucleu al economiei agricole, ceea ce era evident un regres pentru economia rurală.

Dezvoltarea rurală, din perspectiva specialiștilor din domeniul economiei, se axează pe partea economică, care cuprinde ansamblul activităților economice ce se desfășoară în mediul rural. Abordarea se realizează din dublă perspectivă: teritorială – zonală și structurală – economică.

Dezvoltarea rurală durabilă nu se axează pe exploatarea agriculturii și silviculturii, ci pe promovarea activităților din mediul rural. De asemenea domeniul economic consideră că direcționarea investițiilor în mediul rural trebuie să fie pentru pentru economia rurală neagricolă. Dezvoltarea rurală este o componentă importantă a dezvoltării socio-economice durabile, care are ca scop final ameliorarea calității vieții rurale în concordanță cu mediul, peisajul natural și cultura comunotăților rurale.

Conform percepției economiștilor dezvoltarea rurală se bazează pe exploatarea durabilă a resurselor, menținerea, conservarea și diseminarea culturii rurale autentice. Promovarea acestei laturi, va avea efecte negative în mediul rural, datorită fenomenului globalizării prin uniformizare și pierderea identității.

Dezvoltarea rurală durabilă

Integrarea României în structurile eonomice ale UE presupune o abordare a dezvoltării rurale ca și componentă economică, socială și culturală prioritară. Spațiul rural e considerat ca și cartea de vizită a României.

Prioritatea dezvoltării rurale este modernizarea agriculturii și economiei rurale, prin fundamentarea funcțiilor economice și sociale vitale ale sistemului agroalimentar: asigurarea alimentațieie echilibrate a populației, a necesarului de materii prime pentru activitățile neagricole și a unui export activ și profitabil de produse agroalimentare. În economia rurală, agricultura reprezintă o piață majoră pentru ramurile din aminte în aval de acestea, contribuind direct la dezvoltarea unor ramuri neagricole și a sectoarelorconexe spațiului rural.

Dezvoltarea rurală durabilă are ca scop modernizarea spațiului rural dar cu menținerea, și conservarea caracterului național al spațiului li culturii rurale, dar și a reconstrucției sau restaurării rurale, acolo unde au fost grave distrugeri.

Satul, din punct de vedere economic, trebuie să evolueze prin introducerea în mediul de afaceri, iar economia rurală trebuie transformată, treptat, din economie de subzistență în economie modernă, comercială, competitivă.

Dezvoltarea economică a spațiului rural constituie o prioritate esențială a amenajării și echipării tehnice a teritoriului (Legea 80-502/1980,art.72). Amenajarea și dezvoltarea economică a spațiului rural trebuie să răspundă realizării unor obiective:

Susținerea dezvoltării tuturor potențialităților mediului rural

Ameliorarea echilibrului demografic între zonele rurale și urbane

Dezvoltarae producției agricole, în strânsă corelație cu activitățile economice neagricole ale firmelor în aval și amonte de agricultură

Asigurarea repartizăriie echilibarte a diferitelor activități care conzurează la dezvoltarea mediului rural, la optimizarea structurii economiei rurale

Cunoașterea nevoilor în domeniul calificării și folosirii forței de muncă

Încurajarea activităților multiple (pluriactivităților)

Modernizarea infrastucturii rurale, prin echiparea tehnciă adecvată, a teritoriului agricol și silvic, a localităților rurale.

În domeniul amenajării și echipării tehnice a teritoriului agricol sunt două probleme la nivel național: creșterea suprafețelor (și a efectivelor de animale) exploatațiilor agricole și creșterea suprafețelor parcelelor componente ale exploatațiilor.

Politica Uniunii Europene se confruntă cu 3 provocări majore: concurența, revoluția tehnologică și societatea transformațională și extinderea (lărgirea). Deși politica Uniunii Europene este de a reduce disparitățile teritoriale și decalajele socio-economice, tendința acestora este de a crește, ceea ce va produce modificări în politicile de dezvoltare pentru perioada 2014-2020.

2.5. Programe și strategii dezvoltare rurală

a) Uniunea Europeană

La nivel european s-au propus câteva modele de dezvoltare rurală, care să fie integrate în politicile de dezvoltare rurală și să fie susținute prin instrumentele financiare. Acestea pot fi aplicate diferitelor spații rurale, fiind create astfel încât să acopere principalele tipuri de spațiu rural la nivel european. Spațiul rural, analizat de la macro la micro scară, atât la nivel european, cât și statal, se evidențiază prin particularități specifice, de unicitate și potențial diferit. Deoarece predomină decalajele între spațiile rurale ale statelor membre Uniunii Europene, însă scopul acestei comunități este de a reduce disparitățile și a crea un spațiu omogen, fiind coeziv și competitiv, se intenționează a se păstra caraterul unic și specific al fiecărui loc prin crearea modelelor de dezvoltare rurală. Fiecare stat membru are posbilitatea de a alege modelul potrivit pentru a crea politici de dezvolatre rurală sau de a crea politici pentru fiecare regiune în parte, în situațiile în care un stat are o multitudine de particularități ale spațiului rural.

Modelele propuse pentru dezvoltarea spațiului rural pot fi realizate prin elaborarea de proiecte care să aibă în vedere obicetivele și principiile dezvoltării rurale europene și apoi accesarea instrumentelor financiare pentru implementarea acestora.

Dezvoltarea rurală se realizează prin programele și instrumemntele financiare care susțin acest fenomen. Astfel principalele instrumente de promovare a dezvoltării rurale în Uniunea Europeană sunt: LEADER, TRDI și SAPARD, fiind completate de fondurile structurale și pentru coeziune. Obiectivele majore ale acestor programe financiare sunt reducerea disparităților rural-urban, creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în mediul rural, facilitarea accesului de piața muncii, reducerea discriminării, creșterea percepției asupra incluziunii sociale, îmbunătățirea calității vieții, păstrarea tradițiilor și culturii rurale, valorificarea resurselor prin păstrarea unicității fiecărui spațiu rural.

Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (SAPARD) este specific țărilor din Europa Centrală și de Est care sunt în curs de a deveni membre U.E. și a se integra Poiliticii agricole comune.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), Fondul European de Orientare și Garantare pentru Agricultură (FEOGA) are rolul de a susține tările membre ale Uniunii Euroepne pentru a implementa P.A.C.

Fondul European pentru Pescuit (FEP) asigura dezvoltarea durabilă a sectorului european de pescuit și acvacultură prin reducerea efortului de pescuit și protejarea mediului marin.

Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA)  este destinat finanțării proiectelor agricole menite să asigure creșterea producției în țările în curs de dezvoltare. Obiectivul principal este creșterea veniturilor gospodăriilor și îmbunătățirea nivelului de trai ale comunităților mai sărace din mediul rural montan precum și crearea de noi locuri de muncă în mediul rural.

Programele financiare au rolul de a implementa politicile de dezvoltare rurală care respectă principiile dezvoltării rurale specificate în Carta europeană a spațiului rural și care au ca scop reducerea decalejelor spațiului rural de la scară locală la scară europeană din punct de vedere socio-economic și teritorial.

b) România

Dezvoltarea rurală în România se evidențiază prin cadrul legislativ și cel instituțional, astfel că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este instuția abilitată să promoveze programele naționale ale dezvoltării rurale elaborate conform cu cele ale Uniunii Europene, Planul Național de Dezvoltare Rurală și Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală, apo urmează instituțiile subordonate minsterului care se ocupă de preluarea, aprobarea și implementarea proiectelor de dezvoltare rurală precum Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Rețeua Națională de Dezvoltare Rurală, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. De asemenea instituțiile subordonate minsterului promovează intrumentele finaciare oferite de Uniunea Europeană pentru a susține o dezvoltare rurală competitivă la nivelul României.

Fig.nr. 20 Organigrama Dezvoltării Rurale în România;

(Autor: Simona Cuciureanu, sursa informațiilor Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale)

Dezvoltarea rurală, prin programele eleborate și instituțiile create, are rolul de a reduce disparitățile spațiului rural de la scară locală la cea europeană, apoi să creze un spațiu rural competitiv socio – economic prin creșterea productivității, nivelului de trai, securității, menținerea valorilor culturale și spirutuale. Programele de dezvoltare rurală sunt dezvoltate având ca pilon de bază Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/ 2005, din 20 septembrie 2005, privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), astfel a fost creat Planul Național Strategic pentru România, care constituie baza pentru implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013.

Instituțiile subordonate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au scopul de a facilita fluxul informațiilor la nivel european, național, regional și județean. În general, caesate instituții au o componentă strategică – pentru stabilirea principalelor direcții de acțiune ale rețelei (colectarea și difuzarea informațiilor privind programele și politicile de dezvoltare rurală pe plan local; valorificarea superioară a competențelor actorilor; dezvoltarea rurală) și o componentă tehnică – pentru punerea în practică a elementelor strategice (constituirea unei baze de date, a unui ghid, a unui site internet, organizarea de seminarii pentru o mai bună comunicare și pentru transparență;  servicii de consultanță direct către beneficiari).

Un rol important pentru dezvoltarea rurală din România și accesarea fondurilor financiare europene îl are Agentia de Plăți și Intervenții în Agricultură, care derulează fondurile europene pentru implementarea măsurilor de sprijin finanțate din Fondul European pentru Garantare în Agricultură.

România trebuie să creeze un model multi-funcțional pentru dezvoltarea rurală, aplicând strategia națională pentru dezvoltare rurală, care respectă prevederile europene, dar care este adaptată disfuncționalităților și disparităților spațiului rural autohton. Astfel dezvoltarea rurală din România trebuie să vizeze dezvoltarea sectoarelor agricol și non-agricol, dar în același timp să păstreze valorile culturale și tradiționale.

Principalele obiective generale, strategice și specifice ale programelor strategice naționale au fost realizate după studierea și analizarea contextului socio-economic al zonelor rurale, aceasta cuprinzând funcționalitatea economică, starea demografică, piața muncii, bunăstarea socială, utilizarea terenurilor, performanța sectorului agricol, forestier și alimentar, competitivitatea acestora, dezavantajele agriculturii, condițiile de mediu etc. Economia rurală și calitatea vieții (structura economiei rurale, dezvoltarea afacerilor și turismului serviciile în spațiul rural), dezvoltarea locală și a unei analize din perspectiva punctelor forte și a punctelor slabe (SWOT) reprezintă factorii necesare pentru a stabili prioritățile dezvoltării rurale .

De exemplu, principalele obiective ale PNDR pentru susținerea proiectelor din perioada 2007-2013 sunt:

Creșterea competitivității produselor agricole și silvice;

Gospodărirea terenurilor agricole și forestiere care suțin următoarele categorii: oferă sprijin pe suprafață pentru zone defavorizate natural (montane), apoi oferă sprijin pe suprafață pentru zone de agromediu (pajiști, agricultură ecologică), sprijin pentru prima împădurire a terenului agricol și apoi oferă sprijin pentru prima împădurire a terenului neagricol;

Îmbunătățirea calității vieții în mediul rural care accentuează investițiile pentru: dezvoltarea activitățior nonagricole, înființarea și dezvoltarea de microîntreprinderi, dezvoltarea turismului rural, renovarea satelor, însă oferă sprijin și pentru organizarea și dezvoltarea parteneriatelor public-private LEADER.

Realizarea Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020 va fi realizat după ce se va evalua implenetarea programului din perioada 2007-2013, care au fost obiectivele realizate și care sunt problemele din mediul rural care nu au fost diminuate. Astfel este posibil ca următorul program să conțină o revizuire a acestor obiective pentru a fi reduse disparitățile din spațiul rural într-un timp scurt și eficent.

Dezvoltarea rurală la scară județeană se realizează prin crearea unor strategii care respectă cadrul general național și european pentru a respecta obiectivele generale ale dezvoltării rurale, însă sunt adaptate problemelor spațiului rural din județul respectiv. Arealul de studiu, județul Botoșani, are elaborate strategiile de dezvoltare conform cu cele naționale și regionale, având ca priorități realizarea coeziunii și competitvității spațiului rural. Astfel sunt elaborate Planul Național de Dezvolatre și Cadrul Național Strategic de Referință pentru a putea fi accesate Fondurile Structurale și de Coeziune, aceste două documente se completează, deoarece Cadrul Național Strategic de Referință realizează legătura între prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite în Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 și cele europene, conform Orientărilor Strategice Comunitare (OSC) privind Coeziunea 2007- 2013 și Liniilor Directoare Integrate ale Uniunii Europene pentru Creștere Economică și Locuri de Muncă 2005- 2008.

Strategia de Dezvoltare socio-economiă a județului Botoșani 2008-2013 s-a realizat având în vedere aceste două documente, mai ales ca reprezintă, conform autorităților un concept de dezvoltare locală/comunitară, iar dezvoltarea rurală este unul din obiectivele acestei strategii. Conform acestui document oficial, autoritățile județene consideră că trebuie elaborată o politică de dezvoltare rurală pentru județul Botoșani care să realizeze obiectivele dezvoltării rurale și să fie creat un spațiu rural coeziv din punct de vedere social și eocnomic în concordanță cu Tratatul de Aderare al României.

Strategia de dezvoltare economică are scopul de a reduce disparitățile teritoriale și socio-economice dintre județul Botoșani și celelalte județe componente ale Regiunii de nord-Est, dar și cele din România și reducerea decalajelor intejudețene dintre mediul rural și cel urban. Astfel că sunt implementate în această strategie prioritățile tematice ale CSNR:

1. Dezvoltarea infrastructurii la standarde europene

2. Întărirea sinergiei dintre protecția mediului și creștere/dezvoltare

3. Creșterea competitivității pe termen lung a economiei românești

4. Dezvoltarea și utilizarea mai eficientă a capitalului uman din România

5. Crearea unei capacități administrative eficiente

În funcție de axele pentru dezvoltare rurală și programele operaționale, care au ca scop susținerea acestora, se pot concepe și realiza proiecte care să vizeze dezvoltarea rurală din județul Botoșani și realizarea obiectivelor Uniunii Europene, coeziunea și competitivitatea socio-economică și teritorială. La nivelul județului Botoșani, trebuie realizată o devoltarea rurală integrată prin accesarea fondurilor financiare având ca suport Cadrul Național Strategic de Referință, Programele Operaționale, Planurile Strategice pentru Dezvoltare Ruralaă, Planurile de Dezvoltare Națională etc. pentru a se realiza reducerea disparităților și decalajelor din mediul rural.

Fig.nr. 21 Legături strategice pentru dezvoltarea rurală; (Autor: Simona Cuciureanu, adaptare după Diagrama 6 din Cadrul Strategic Național de Referință)

În fig.nr. 18 este ilustrată diagrama adaptată din Cadrul Strategic Național de Refrință pentru a observa relațiile dintre Obiectivul principal, prioritățile CNSR și Programele Operaționale prin care se implementează CNSR pentru spațiul rural. Astfel se observă că printr-o abordare coerentă se pot crea politici locale de dezvoltare care să reducă disparitățile teritoriale și să determine reducerea decalajelor socio-economice, realizându-se prin modalitatea aceasta o dezvolatre economică integrată a României.

Dezvoltarea rurală reprezintă un concept interdisciplinar, fiind abordată din perspective sociale, economice, geografice, de către specialiștii domeniilor respective. Aceasta are spațiul rural ca nucelu de studiu pentru fiecare domeniu – sociologie, economie, geografie, însă obiectele de studiu sunt diferite: calitatea vieții (socilogie), economie rurală (economie) și amenajarea teritoriului (geografie).

O analiză complexă a dezvoltării rurale dintr-un areal se poate realiza abordând cele trei perspective concomitent deoarece sunt interdependente, astfel identificându-se nivelul de dezvoltare al unei localități/comune sau potențialul de dezvoltare. Interdisciplinaritatea dezvoltării rurale evidențiază necesitatea identificării unor obiective comune sau a unui obiect de studiu comun pentru a se realiza reducerea disparităților din mediul rural.

Dezvoltarea rurală poate fi definită: crearea unui spațiu omogen prin amenajarea rațională a teritoriului, valorificarea și valorizarea resurselor și creșterea calității vieții, păstrându-se identitatea locală.

Analiza dezvoltării rurale se realizează începând din secolul al XX-lea, din anii 1970, fiind cunoscută în literatura de specialitate din punct de vedere conceptual ca sistematizare, apoi treptat realizându-se trecerea la conceptul de dezvoltare. Obiectivul central al sistematizării, atât în spațiul rural cât și cel urban, a fost de a crea o economie armonioasă în profil teritorial și creșterea gradului de civilizație.

La nivel european, dezvoltarea rurală a fost abordată interdisciplinar pentru realizarea bazei legislative în perspectiva conceperii strategiilor și politicilor de dezvolatre rurală. Se poate observa că studiile au fost realizate de către specialiști din economie, sociologie, geografie, deoarece obiectivele dezvoltării rurale este crearea unei economii ruarle competitive, îmbunătățirea calității vieții, valorificarea eficientă a resurselor spațiului rural, amenajarea rațională a teritoriului, care să ai aiba ca rezultate finale un spațiu rural coeziv și competitiv din punct de vedere socio-economic și teritorial.

Realizarea studiului „Analiza dezvoltării rurale în județul Botoșani” are ca obiectiv principal abordarea interdisciplinară a dezvoltării rurale, având în vedere că cele trei perspective sunt interdependente și prezintă vulnerabilități/oportunități pentru fiecare localitate. Astfel va putea fi realizat gradul de dezvoltare a comunelor/localităților din județul Botoșani utilizând indicatori specifici economiei (indicatori agro-economici – venitul agricol al comunității, indicele eficienței exploatației agricole, Indicele dezvoltării umane – IDU), indicatori specifici sociologiei (Indicele dezvoltării comunei –IDC- , Indicele dezvoltării sociale locale – IDSL – ) și indicatori geografici (-, Indcele de concentrare a sărăciei comunitare – Ics -, Indicele pătratic de severitate a sărăciei – FTG-, indicatori de accesibilitate, de atractivitate, Indicele Demangeon, coeficientul de arealitate ). În urma utilizării acestora se vor putea analiza perspectivele de dezvoltare și se va crea un indicator care să cuprindă compenente specifice economiei, sociologiei și geografiei, fiind evidențiat în acest mod gradul de dezvoltare din fiecare comună/localitate a județului Botoșani.

Indicatorii specifici celor trei domenii importante pentru analiza spațiului rural, economie, sociologie și geografie, oferă oportunitatea corelării acestora pentru a identifica tipologii de spații rurale, disparități pentru fiecare categorie sau o tipologe complexă care să reliefeze problemele sau oportunitățile spațiului rural din cele trei perspective.

Realizarea studiului trebuie să cuprindă și date actuale, deoarece la nivel adminsitrativ au avut loc modificări în anul 2004, iar tendința analizelor cu date din anul 2002 evidențiază cele mai puține probleme în arealele care au devin săpații urbane în anul 2004 (Bucecea, Ștefănești și Flămânzi), orașele și municipiile oficiale pentru anul 2002, fiind excluse din această analiză.

De asemenea o analiză complexă trebuie să cuprindă analize distincte pentru fiecare domeniu, apoi corelații între indicatorii specifici fiecărui domeniu, analize ale spațiului rural actual, analize ale spațiilor urban-rural și comparații între perioade, precum 2002-2011 (date statistice oficiale realizate la Recensământul Populației și Locuințelor) pentru a fi observate evoluții ale indiactorilor sau regresii, ceea ce înseamnă accentuarea problemelor spațiului rural și ceea ce necesită o politică eficientă a dezvoltării rural în perioada imediat următoare.

Abordarea interdisciplinară prezintă câteva avantaje pentru realizarea studiului: identificarea stadiului actual al dezvoltării, a potențialului de dezvoltării, realizarea de strategii de dezvoltare conforme cu oportunitățile și vulnerabiltățile arealului etc. Clasificarea spațiilor rurale în funcție de gradul de dezvoltare, potențial de dezvoltare și vulnerabilități va reliefa două categorii de spații ruraleîn județul Botoșani: repulsive și atractive. Conform statisticilor, ruralitatea din arealul de studiu este accentuată, dominând o dezvoltare scăzută, însă abordarea interdisciplinară reprezintă o modalitate de a genera o altă viziune asupra spațiilui rural din Botoșani datorită faptului că un areal rural poate fi vulnerabil din punct de vedere demografic, dar poate fi bogat în resurse sau poate avea particularități unice ce pot fi transformate în potențial de dezvoltare. Astfel în urma aplicării indicatorilor specifici domeniilor de cercetare sociologiei, geografiei și economiei se va realiza o analiză a dezvoltării rurale interdisciplinară.

Componentele principale ale mediului rural la nivel național/local raportate la cel european suportă discrepanțe majore în ceea ce privește dezvoltarea acestuia, de aceea politicile de dezvoltare au ca scop imediat reducerea dispartităților din mediul rural și crearea unui spațiu competitiv teritorial și socio-economic. Interdisciplinaritatea dezvoltării rurale oferă o complexitate de oportunități de studiu pentru un teritoriu rural, fiind posibile atât analize comparative ale dezvoltării între un anumit intreval de timp, cât și analize care să se concretizeze cu propuneri/modele obiective de dezvoltare rurale.

CAPITOLUL 3

3.1 Diagnoza spatiului rural

Diagnoza spațiului rural are rolul de a evidenția caracteristicile și precaritățile dintr-un areal. Astfel zona de studiu, județul Botoșani, va fi analizată prin calcularea a patru categorii de indicatori (topologici, demografici, sociali și economici) pentru identificarea disparităților la nivel intrajudețean și regional, raportarea efectuându-se la Moldova Apuseană. Datele utilizate sunt de la Recensămintele Populației și Locuințelor (2002 și 2011) și Agricol (2003 și 2010) pentru a putea efectua analize comparative și a identifica evoluția / involuția aspectelor pozitive sau negative din spațiul rural analizat.

Analiza realizată în acest subcapitol pune în evidență județul Botoșani în context local și regional, fiind identificate problemele cu care se confruntă județul propus spre analiză și indicându – se stadiul actual al mediului rural.

Definirea noțiunii de disparitate

Conform definițiilor din dicționar „disparitate” este asociat cu inegalitate, deosebire, lipsă de asemănare, de armonie. De asemenea se întelege absența armoniei între elemente; lipsa asemănării; diversitate, eterogenitate; neasemănare; diferență. În studiile geografice, „disparitate” reprezintă o inegalitate care poate corespunde la o diferență de nivel în diferite domenii (economic, social, cultural etc.). Disparitățile dacă ating valori mari, pot avea un impact (calitativ sau cantitativ, pozitiv sau negativ) asupra funcționării teritoriului și asupra dezvoltării economiei (P.George, 1980).

Disparitățile trebuie evaluate față de un punct (nivel) de referință. Disparitatea marchează depărtarea față de acea normă, iar dificultatea constă tocmai în stabilirea acestui reper. Abordarea disparităților poate fi facilitată de câteva noțiuni conexe precum „dreptate spațială”, „echitate”, „egalitate”, „dezvoltare” ș.a.

Dreptate spațială – este legată de compensarea relativă a inegalităților de acces la echipamente și la alte avantaje comparative ale locuitorilor și, mai ales, legată de compensarea diferențierilor locale de venit. De aceea se consideră că disparitățile spațiale sunt multidimensionale, în sensul că ele corespund la diferențele dintre unitățile spațiale în ceea ce privește toți indicatorii economici și sociali susceptibili să dea naștere la inegalități spațiale. Analiza distribuției în termenii dreptății este dată de faptul că starea de satisfacție a unei colectivități depinde de localizarea sa, iar nivelul de bunăstare nu poate fi optim atâta timp cât se perpetuează inegalitățile spațiale care împiedică bunăstarea unei părți din acea populație. (P. Claval, 1977). Spațiul acționează asupra inegalităților sociale prin două componente de bază ale sale: distanța (care reduce bugetul de consum prin costul transportului) și structura spațială (alcătuită din toate dotările unei unități spațiale , care pot face obiectul consumului sau utilizării populației).

Egalitatea și echitatea sunt concepte fundamentale care au alimentat numeroase teorii economice, politice și sociale. Egalitatea implică faptul că toți oamenii sunt egali și ar trebui să aibă status egal, bunăstare egală și influență egală. Echitatea se referă la supunerea egală a tuturor oamenilor la aceleași legi. Dacă echitatea este un concept operațional de bază al majorității sistemelor economice și politice din lume, inegalitatea este o trăsătură acceptată a acelorași sisteme.

În unele societăți dreptatea socială este interpretată ca „liberă competiție pe piață între toți membrii societății”, aceștia concurând pentru recompense pe baze egale, în funcție de abilități și de dorința de a munci. Alte concepții se concentrează asupra unui sistem de recompense acordate „în funcție de necesități”, pentru binele comun, sau acordate în funcție de gradul în care o persoană sau o regiune suportă o serie de dezavantaje naturale, economice, culturale. Prima accepție este cea a echității oportunităților, iar a doua, a echității efectelor (Smith, 1995).

Isoricul apariției conceptului de disparitate

Conceptul de disparitate a apărut datorită decalajelor dintre țările dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate. Astfel încât acestea concurează pentru a reduce diferențele existente. Au existat schimbări dramatice în economia globală, deși disparitățile nu sunt doar economice, însă acestea accentuează disparitatea dintre țări. Disparități există atât la scară globală, cât și la scară națională sau regională.

Țările care vor să concureze economia globală trebuie să posede capacitățile și resursele necesare pentru a fi competitive. Unele regiuni din India, cum ar fi Bangalore, dispun atât de tehnologie, cât și de oameni capabili să o utilizeze, însă nu același lucru se poate spune despre majoritatea țărilor din Africa. Pe măsură ce globalizarea și noile tehnologii reduc decalajul dintre anumite țări în curs de dezvoltare (China, India etc.) și țările industriale avansate, decalajul dintre Africa și restul lumii se amplifică. De asemenea, în interiorul țărilor, decalajul dintre săraci și bogați sporește și, odată cu el, decalajul dintre cei care pot face față unei competiții globale și cei care nu reușesc.

Disparitățile au existat dintotdeauna, dar o atenție sistematică se acordă începând cu anii 50 ai sec. XX, în contextul reconstrucției de după cel de-al II-lea război mondial. Atât clasa politică, cât și opinia publică conștientizează disparitățile regionale ale economiei și pericolele sociale și politice pe care acestea le pot determina.

O atenție deosebită, așa cum am menționat mai sus, o au disparitățile economice. Astfel creșterea economică este inegală în spațiu, ceea ce se traduce prin disparități. Aceasta atrage atenția economiștilor și oamenilor politici care încearcă să reducă dezechilibrele prin instrumentele furnizate de știința regională, care a apărut pentru a răspunde la problemele puse de regiune.

Contextul apariției studiilor privind disparitățile a fost determinat de fenomenele desfășurate în ultimii 50 de ani, studii regionale frecvente, ceea ce făcut ca temele principale să se astfel:

– localizarea activităților economice;

– organizarea și structurarea economica a spațiului;

– interacțiunile spațiale;

– sistemele urbane;

– dezvoltarea regională (teoria economică a dezvoltării, disparitățile spațiale, creșterea economică, structura economică, planificarea și amenajarea teritoriului, politica regională).

Studiile geografice sun influențate de explozia urbană, creșterea demografică, post-industrializarea , cee ce demonstrează că disparitățile au devenit un subiect frecvent pentru cercetători.

Disparitățile în nivelul de dezvoltare între regiuni apar și sunt de obicei mai pronunțate în faza de început sau intermediară a dezvoltării economice a unei țări. Asta pentru că, așa cum menționează și Parr J. B., 1999 activitatea economică nu se localizează dispersat, ci doar în anumite puncte și regiuni care dispun de avantaje competitive: resurse, acces la piețe, proximitatea față de centrele politice și administrative, etc. Un ritm susținut de creștere economică a țării va conduce la un maxim al nivelului de disparitate dintre regiuni, după care aceste disparități scad.

În subcapitolele următoare vor fi analizate disparitățile din județul Botoșani și Moldova Apuseana pentru a putea observa cum se integrează arealul principal de studiu (Județul Botoșani) la nivel regional. Acestea sunt împărțite în disparități topologice, demografice, sociale și economice. Datele statistice au fost transformate în indici, pentru a sintetiza informațiile și a se putea observa structurile teritoriale, diferențele inter și intrajudețene.

Disparități topologice

Identificarea disparităților topologice s-a realizat în urma analizei densității reței de așezări rurale, a coeficientului de arealitate și a indicelui Demangeon. Acești indici oferă o perspectivă sintetică asupra diferențelor topologice la nivel regional și județean.

Densitatea rețelei de așezări rurale determină organizarea tramei rurale, aceasta reprezentând omogenitatea teritoriului analizat. Formula acestui indice este:

Dra= Nar/S*100

dintre care: Dra = densitatea de așezări rurale, Nar = numărul de așezări/localități și S = suprafața.

Se poate observa că în Moldova Apuseană densitatea de așezări rurale este scăzută în partea estică, concentrată pe culoarul Siretului, îndeosebi partea central – estică a județelor Suceava și Neamț și medie în partea estică. Trama rurală este diversă la nivelul Moldovei Apusene fiind întâlnite următoarele tipuri: tramă rurală uniformă în județele Botoșani, Iași și Vaslui deoarece acesta beneficiază de avantajul unei ocupări judicioase a spațiului disponibil, favorizând crearea de unități adminsitrative superioare echilibrate, apoi dispuneri în gradienți a tramei rurale pentru județele Suceava, Neamț în care se disting linii de tendință în diminuarea sau intensificarea ocupării spațiului cu așezări rurale și dispuneri asimterice ale tramei rurale pentru județul Vrancea, în care localitățile sunt dispuse „preferențial” în interiorul județului, datorită prezenței limitrofe a unităților montane. (D.Tudora, 2010)

Un rol improtant pentru determinarea tramei rurale sau a densității de așezări îl au formele de relief, Moldova Apuseană beneficind de un peisaj armonios în care sunt prezente toate formele de relief. Acest fapt explică prezența mai multor tipuri de tramă rurală pentru regiunea studiată.

Județul Botoșani beneficiază de o dispune uniformă a localităților rurale, spațiul fiind ocupat într-un mod echilibrat. Astfel acest areal ar putea aplica modele christalleriene de organizare a spațiului, putând valorifica structuri teritoriale policentrice armonice, cu centre de polarizare locală care împart zone de infleunță asemănătoare ca suprafață și talie demografică.

În județul Botoșani se poate observa că în partea estică și central sud – estică predomină comune care au o densitate între 10.45 – 18.93 și 18.93 – 25.63 ha, în partea central – sudică și vestică fiind comune cu o densitate între 25.63 – 36.1 ha. Unitățile administrative de bază pentru mediul rural, comunele, au o densitate asemănătoare datorită faptului că în general fiecare comună are în componența sa 5 -6 sate, ceea ce determină o omogenizare a determinării densității rurale.

Fig.nr. 22 Densitatea de așezări rurale în unitățile administrative la nivel de bază în Moldova Apuseană (2002)

Coeficientul de arealitate are scopul de a arăta câți kilometri îi revin unei localități, astfel se pot observa localitățile care ocupă suprafețe mari / mici, cum sunt localizate în cadrul regiunii sau județului și cum se pot încadra într-un sitem de organizare administrativ – teritorială pe bază unor modele christalleriene etc. Formula acestui coeficient este:

a=S/Ns

Dintre care: a = coeficient arealitate, S = suprafața, iar Ns = numărul de sate sau comune.

În Moldova Apuseană se observă că valori ridicate sunt în partea vestică, valori medii în partea central-estică, ceea ce evidențiază structura așezărilor în funcție de formele de relief. Arealele urbane au un coeficient de arealitate mic datorită faptului că acestea nu au suprafețe mari, iar în componența administrativă de obicei mai intră doar arealele periurbane. Cartodiagrama nr.2 evidențiază că în cadrul județului Botoșani, jumătate dintre localități au o suprafață cuprinsă între 2.76 – 5.3 kmp, ceea de demonstrează concentrarea satelor și o dispersie omogenă. Câteva localități din partea central – estică a județului au valori situate între 5.3 – 9.58 kmp, ceea ce arată o suprafață semnificativă pentru fiecare sat component la nivel administrativ, printre aceste fiind: Mitoc, Ripiceni, Ungureni, etc. Datorită faptului că acest indice este calculat cu datele de Recensământul Populației și Locuințelor 2002 și utilizat fond cartografic pentru perioada respectivă, se disting municipiile (Botoșani și Dorohoi) și orașele (Darabani și Săveni) cu valorile cele mai mici la nivelul județului Botoșani..

Fig.nr. 23 Coeficientul de arealitate în Moldova Apuseană (2002)

Indicele de dispersie sau indicele Demageon se calculează astfel:

Id=(N-M)*n/N

dintre care: Id = indicele Demangeon, N = populația întregii unități administrative, M = populația reședinței administrative și n = numărul de locuitori.

Acest indice evidențiază în mod special gradul de ocupare a suprafeței unei localități, însă are câteva incoveniente cum ar fi pentru comunele cu o singură localitate (acestea vor avea indicele Demangeon 0), iar atunci când sunt foarte multe localități care intră în alcătuirea teritorial-administrativă a unei comune, atunci acest indice este negativ. La nivel național s-au stabilit 3 clasificări ale acestui indice în care valorile sale sunt caracteristice unei anumite zone geografice, indice de dispersie redus cu valoari între 0-2,5 pentru satele din câmpie și depresiuni intramontane, indice de dispersie mijlocie cu valori între 2,5-5 caracteristic zonelor colinare și indice de dispersie ridicat cu valori între 5-10 caracteristic zonelor montane. Astfel că indicele de dispersie arată cât de populate sunt arealele geografice.

Moldova Apuseană are valori predominate între 0 – 4.2, ceea ce demonstrează că predomină ca formele de relief câmpie, dealuri și podiș. Analizând cartografierea valorilor indicelui Demangeon pentru județul Botoșani se observă o dispersie a unităților administrativ –teritoriale specifice zonei colinare, în mod special.

Fig.nr. 24 Indicele Demangeon în Moldova Apuseană (2002)

De asemenea sunt cateva localități cu un indice Demangeon ridicat ceea ce reliefează o dispersie ridicată, care este caracteristică în mod special zonelor montane. Însă în cazul acestei zone geografice putem menționa următoarele comune: Mihai Eminescu, Ungureni, ceea ce arată o concentrare a localităților.

În urma analizei indicatorilor specifici pentru topologie s-a putut observa că la nivel regional, județul Botoșani se încadrează caracteristicilor specifice formelor de relief predominante, respectiv deal și câmpie, având valori asemănătoare cu județele Iași, Vasluiși Galați, în timp ce la nivel intrajudețean se identifică diferențe între arealele urbane și cele rurale. Analiza topologică evidențiază încadrarea spațiilor urbane la nivel admnistrativ local și regional, dar și particularitățile rurale ale fiecărui areal, constând în trama rurală și dispersia localităților. Disparitățile topologice sunt construite pe axa rural-urban, localizarea municipiilor conferind arealului posibilitatea de a fi integrat în cadrul modelelor cristalleriane pentru perspectivele unei dezvoltări teritoriale eficiente și omogene.

Disparități demografice

Analiza demografică s-a realizat prin compararea datelor statistice din anii 2002 și 2011, pentru a observa diferențele dintre aceste două perioade la nivel regional și local și încadrarea județului botoșani la nivel regional din punct de vedere demografic. Diferențele demografice din cadrul județului Botoșani sau Moldova Apuseană au rolul de a evidenția perspectivele atât la nivel demografic cât și la nivel social și economic. În general caracteristicile demografice pot fi influențate de bunăstarea socială, acest subcapitol fiind premergător analizei socio-economice.

În perioada 1992-2002 dinamica populației la nivel județean și regional are valori cuprinse între -0,1 și 0,3 locuitori. La nivelul Moldovei Apusene, județele Iași și Suceava, au o dinamică a populației în care predomină valorile pozitive. În general, arealele urbane, au o dinamică pozitivă la nivelul acestei regiuni de studiu, observându-se influența acestora înspre localitățile rurale din apropiere care au o dinamică ridicată față de situația generală a regiunii. Județul Botoșani are cea mai scăzută dinamică a populației din Moldova Apuseană, acest fapt datorându-se exodului populației spre alte județe sau în străinătate, factorul primordial fiind obținerea unui trai ridicat. Astfel dinamica numerică a populației prezintă valori negative în majoritatea comunelor, partea nord-estică evidențiindu-se printr-o dinamică scăzută. Populația are o dinamică pozitivă în comunele Mihai Eminescu, Curtești, Coșula,Răchiți, Prăjeni și Trușești, George Enescu, Vorona, Santa Mare, având valori cuprinse între 24 și 114 persoane, în timp ce sunt câteva comune au valori cuprinse între 0-24 persoane: Tudora, Frumușica, Ștefănești, Ungureni.

Valorile mari ale dinamicii populației se întâlnesc în comunele din proximitatea municipiului Botoșani, ceea ce evidențiază relația rural-urban, aceeași sitație fiind și pentru comunele din proximitatea municipiului Dorohoi, care au valori mai scăzute dar pozitive. De asemenea orașele Săveni și Darabani nu exercită o influență pozitivă pentru comunele din apropiere din punct de vedere al dinamicii populației.

Fig.nr. 25 Dinamica populației în Moldova Apuseană

(1992 – 2002)

Indicii de îmbătrânire, vitalitate și raportul de dependență demografică au rolul de a stabili caracteristicile demografice din cadrul regiunii analizate. Indicele de îmbătrânire reprezintă raportul între populația vârstnică (60-85 ani) și populația tânără (0-19 ani).

Perioada 2002 – 2011 evidențiază o îmbătrânire demografică la nivelul Moldovei Apusene, diferențele fiind majore. Astfel că, în anul 2002 județul Botoșani se evidențiază cu valori ridicate ale îmbâtrânirii, însă în anul 2011 doar județul Iași și partea nordică a județului Suceava au valori scăzute, celelalte județe fiind afectate de procesul de îmbătrânire demografică. Județul Botoșani se confruntă cu o îmbătrînire demografică accentuată în aceste două perioade, având o situație alarmantă mai ales în mediul rural, deoarece se poate produce ca și previziune demografică o depopulare în anumite comune. Partea central – estică are valori scăzute, ceea ce denotă faptul că există o populație tânără semnificativă.

Fig.nr. 26 Indicele de îmbătrânire în Moldova Apuseană (2002 și 2011)

Indicele de vitalitate are rolul de a evidenția arealele care au un număr semnificativ de persoane tinere.

Iv = Pt / Pv

dintre care: Iv = indicele de vitalitate, Pt = populația tânără (0-19 ani și Pv = populația vârstnică (60-85 ani).

Astfel la nivel regional în anul 2002 acest indice avea valori scăzute în toate unitățile administrative, în timp ce în anul 2011 se remarcă județul Iași și nordul județului Suceava cu valori ridicate, ceea ce confirmă indicele de îmbătrânire, care avea valori scăzute în aceste areale.

Fig.nr. 27 Indicele de vitalitate în Moldova Apuseană (2002 și 2011)

Se poate considera că Moldova Apuseană se află într-un regres demografic, majoritatea localităților fiind expuse unei îmbătrânire demografice progresive. Județul Botoșani se află într-un progres al populației tinere spre deosebire de anul 2002, când avea valori mici. Partea central – estică reprezintă arealul semnificativ cu o populație tânără și o îmbătrânire scăzută, ceea ce reprezintă mediul rural.

Raportul de dependență sintetizează analiza demografică efectuată în acest subcapitol, fiind calculat astfel:

Rd = (P 0- 19 + P > 65) / P 20 – 64

dintre care: Rd = raport dependență demografică, P 0 -19 = populație cu vârsta cuprinsă între 0 și 19 ani sau populație tânără, P 20 -64 = populație cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 ani sau populație adultă și P > 65 = populație peste 65 ani sau populație vârstnică.

Se poate observa că valorile raportului de dependență demografică au crescut în intrevalul 2002 – 2011 în Moldova Apuseană, îndeosebi în partea nordică și vestică a județului Botoșani, în județul Vaslui și sudul județului Vrancea. Astfel se poate considera că populația adultă, care reprezintă forța de muncă dintr-un areal, este emigrată, România confruntându-se cu un exod al forței de muncă în străinătate în această perioadă. Partea vestică a Moldovei Apusene (județele Suceava , Neamț și Bacău) are un raport de dependență demografică mai mic, ceea ce reprezintă o prezență semnificativă a populației adulte.

Județul Botoșani are un raport de dependență demografică în creștere față de anul 2002, mai ales în partea nordică și centrală a județului, în timp ce partea estică are valori în creștere, menținându-se un areal omogen.

Fig.nr. 28 Raportul de dependență demografică în Moldova Apuseană ( 2002 și 2011)

Se pot constata din punct de vedere demografic câteva caracteristici pentru Moldova Apuseană, precum:dinamică scăzută, îmbătrânire ridicată la nivelul întregului areal, vitalitate scăzută și dependență demografică ridicată în județele Botoșani și Vaslui. Factorii care au determinat aceste aspecte sunt natalitatea scăzută, mortalitatea în continuă creștere, emigrațiile într-un număr masiv, mai ales a populației feminine, imigrări ale populației vârstnice în arealele natale, nivelul de trai scăzut. De exemplu pentru județul Botoșani, dintre comunele care în anul 2004 au devenit orașe, numai Flămânzi prezintă o situație demografică pozitivă, celelalte comune Bucecea și Ștefănești prezentând probleme din punct de vedere demografic.

Se observă câteva disparități teritoriale pentru județul Botoșani din punct de vedere demografic, astfel încât partea estică, sud-estică și nord-estică prezintă precarități demografice numeroase, în timp ce comunele din proximitatea municipiilor sunt favorizate, având creșteri demografice, populație tânără datorându-se situației economice și avantajelor oferite de municipii (posibilitatea unui loc de muncă în apropierea zonei reședință, numărul emigrărilor fiind mai redus).

Disparități sociale

Identificarea disparităților din Moldova Apuseană și județul Botoșani a fost realizată prin calcularea indicelui densității locuirii, indicele de confort tehnic al habitatului și a indicelui edilitar. Acești indici vor indica zonele sărace din arealul de studiu, deoarece lipsa unui confort tehnic ridicat și o densitate a locuirii ridicată, accentuează starea socială.

Indicii densității locuirii au ca scop delimitarea intensității cu care este locuit același spațiu, plecând de la trei variabile statistice: numărul de locuitori pentru fiecare locuință, numărul de gospodării și bineînțeles numărul de locuințe ocupate. El se va prezenta sub următoarea formulă:

Idl=Nl (Nf+Np)

Idl – indicele de densitate a locuirii; Nl – numărul total al locuințelor; Ng – numărul total al familiilor; Np – numărul total al persoanelor.

Indicele de densitate a locuirii are în general valori cuprinse între 0 și 1, ceea ce demonstrează că prezența valorileor mai mari de 0,5 caracterizează o densitate a locurii mare, evidențiindu-se sărăcia. O densitate a locuirii cu valori scăzute, conform cercetărilor sociologilor, reprezintă o bunastare a sovietății, în timp ce valorile mari reprezintă un nivel social precar.

La nivelul județului Botoșani valorile variază de la 0,59 la 0,9 persoane într-o locuință. Astfel se poate observa că există numai valori de peste 0,5 ceea ce denotă sărăcia din acest județ. Localitățile cu o densitate a locuirii ridicată sunt dipersate la nivel județean, acestea nefiind concentrate și să formeze un peisaj omogen din acest punct de vedere.

Fig.nr. 29 Indicele densitatea locuirii în unitățile administrative

la nivel de bază județul Botoșani (2002)

Indicele de confort tehnic al habitatului are un rol important pentru a evidenția echiparea edilitară a localităților din Moldova Apuseană. Se poate constata că majoritatea localităților se confruntă cu această problemă, având valori mici, deoarece sunt localități în mediul rural care nu beneficiază de servicii de echipare necesare pentru a avea un confort ridicat, cum ar fi canalizarea, apa caldă, gaz, energie electrică. Dotarea locuințelor cu energie electrică constituie singurul confort care predomină la nivel regional, fiind reduse cazurile cu locuințe care nu beneficiază de această componentă tehnică.

În Moldova Apuseană se pot observa două situații ale confortului tehnic al habitatului: arealele urbane au un confort tehnic ridicat și partea vestică a regiunii, respectiv zona central-vestică a județelor Suceava, Neamț și Bacău, au valori ridicate, oferind o imagine omogenă la nivel cartografic. Județele cu cele mai mici valori sunt Botoșani, Vaslui și partea vestică a județului Galați, numai municipiile și orașele evidențiindu-se cu valori ridicate.

Județul Botoșani prezintă un confort scăzut al habitatului, observându-se crearea unor concentrări de localități cu un confort ridicat în proximitatea arealelor urbane. Aceste valori se pot explica prin lipsa canalizării, apei calde și gazului în majoritatea localităților rurale, de aceea existența energiei electrice determină ca valorile acestui indice să nu fie „0” în majoritatea arealului.

Arealele în care confortul tehnic edilitar este ridicat sunt: zona vestică și sudică a județului, orașele importante din cadrul său.

Fig.nr. 30 Indicele de confort tehnic în Moldova Apuseană ( 2002)

Astfel analizând cartograma confortului tehnic se poate observa că zonele în care confortul tehnic edilitar este ridicat coincide cu arealele străbătute de rețele rutiere importante, drum european sau drumuri naționale. Arealele care au în proximitate sau sunt străbătute de rețele rutiere importante sunt mai dezvoltate din punct de vedere a confortului tehnic edilitar, inovația fiind adusă prin intremediul acestora. De exemplu, județul Botoșani are concentrat un confort tehnic al habitatului mai ridicat în comunele care sunt străbătute de artere majore de circulație. Comunele din proximitatea drumului european E85, au un confort tehnic edilitar ridicat, apoi unitățile administrative din apropierea drumului național 24, traversează orașul Botoșani și comunele din proximitatea municipiului.

Confortul tehnic-edilitar ridicat este influențat în general de difuzia spațială a inovației (un rol important în determinarea acesteia îl are rețeua rutieră). Astfel, la nivel regional, partea vestică a Moldovei (județele Suceava, Neamț și Bacău) se remarcă prin valori ridicate datorită existenței drumurilor naționale și europene.

Indicele care sintetizează calitatea locuirii și oferă o imagine de ansamblu asupra stării sociale este indicele edilitar, care se calculează astfel:

Ie = Ict/Idl + Iel

Ie = indice de confort tehnico-edilitar

Ict = indice de confort tehnic al habitatului

Idl = indicele de densitate a locuirii

Iel = indice de iluminare a locuințelor

Fig.nr. 31 Indicele edilitar în Județul Botoșani ( 2002)

Indicele edilitar consolidează argumentele unui nivel social scăzut la nivel județean, areale urbane beneficiind de valori ridicate sau cele din proximitatea unei artere principale de circulație.

Disparitățile sociale au fost determinate prin calcularea densității locuirii, echiparea tehnico-edilitară a habitatului și a confortului tehnic edilitar, dar și de arterele principale de comunicație. Astfel, orașele și municipiile din cadrul județului au un nivel social mai ridicat și sunt câteva comune cu valori medii, în curs de dezvoltare și reducere a disparitățlor sociale care sunt situate în proximitatea rețelei rutiere sau străbătute de aceasta și a punctelor de frontieră. La nivel regional, din punct de vedere social, județul Botoșani este unul dintre cele mai slab dezvoltate, având valori mici, spre deosebire de partea vestică a regiunii sau județul iași.

Disparități economice

Funcționalitatea economică are un rol determinant pentru identificarea disparităților și stabilirea nivelului economic. Aceasta va fi identificată prin calcularea următorilor indici: specializare teritorială a activităților industriale, Herfindhal de specializare și concentrare, apoi a indicilor de specializare zootehnică, densitatea șeptelului, concentrarea și ponderea culturilor la nivelul anilor 2002 și 2010. Nivelul economic al unui areal poate fi identificat atât prin analiză locală, la scară județeană, cât și la nivel regional, pentru o încadrare realistă a zonei de studiu.

În urma analizei se vor observa localitățile specializate pe un sector de activitate sau concentrarea activităților asupra unui subdomeniu. Încadrarea comunelor într-o anumită categorie arată gradul de dezvoltare care se întâlnește în regiune / județ sau perspectivele de dezvoltare.

Specializarea teritorială a activităților industriale reflectă structura profesională a locuitorilor, evidențiindu-se domeniile cele mai întâlnite în ceea ce privește nivelul de angajabilitate. Indicii Herfindhal, de concentrare și specializare, evidențiază nivelul economic teritorial astfel că valorile ridicate ale indicelui de concentrare arată un nivel economic ridicat, în timp ce valorile ridicate ale indicelui de specializare arată monospecializarea și un nivel economic scăzut, cu perspective reduse. Astfel la nivelul județului Botoșani se poate observa că partea vestică este dezvoltată, cu perspective, în timp ce partea estică se remarcă cu un nivel scăzut, perspective diminuate de dezvoltare a economiei.

Fig.nr. 32 Distribuția geografică indicelui Herfindhal, de concentrare și specializare, în Județul Botoșani ( 2002)

Localizarea activităților pe domenii de activitate au un rol semnificativ pentru a identifica profilul zonei de studiu la nivel regional. Calcularea acestui indice se realizează astfel:

Ilaj=(Pij/Pi)/(Pj/P)

Ilaj – indicele de specializare a activitatii j in spatiul I

Pij – numarul de angajati din activitatea j in unitatea I

Pi – numarul total de angajati in unitatea I;

P – numarul de persoane din spațiul I;

Pt – numarul total de persoane la nivel regional.

Activitățile din sectorul primar au o localizare semnificativă în partea sud-vestică a județului Suceava, în timp ce la nivel regional în Moldova Apuseană sunt un număr redus de unități administrative în care predomină activitățile din sectorul primar cu un număr de salariați. Sectorul primar este cel mai frecevent în Moldova Apuseană, însă activitățile specifice sunt de subzistență, fără a avea o dezvoltare modernă care să contribuie la creșterea economică a unităților administrative din acest areal. Județul Botoșani se remarcă cu patru unități administrative care au sectorul primar dezvoltat în ceea ce privește numărul salariaților, însă datorită practicării agriculturii de subzistență acest sector nu poate fi considerat dezvoltat, cu o contribuție majoră la economie. Localizarea activităților din sectorul primar are un nivel scăzut datorită faptului că se practică o agricultură de subzistență, fiind într-un stadiu incipient de dezvoltare.

Fig.nr. 33 Distribuția geografică indicelui de localizare a activităților din sectorul primar în Moldova Apuseană ( 2002)

Localizarea activităților din sectoarele secundar și terțiar evidențiază o distribuție dispersată la nivel regional, numai partea vestică având o localizare concentrată a activităților din sectorul secundar. Profilul localităților din Moldova Apuseană nu reflectă crearea unor poli teritoriali în care să predomine un anumit tip de activități.

Fig.nr. 34 Distribuția geografică indicelui de localizare a activităților în sectorul secundar și terțiar în Moldova Apuseană ( 2002)

Localizarea activităților din sectoarele secundar și terțiar, în funcție de numărul de salariați, evidențiază că în județul Botoșani sunt slab dezvoltate. Se poate observa la nivel regional că acest județ are sectorul terțiar în curs de dezvoltare, deoarece comparativ are un număr numărul predominant de salariați.

Specializarea activităților pe sectoare de activitate confirmă analiza asupra localizării pe sectoare de activitate, astfel că, la nivel regional, partea vestică, se remarcă cu sectorul secundar predominant, în timp ce sectorul terțiar este specific părții cetral-estice a regiunii. Numărul semnificativ de angajați din sectorul terțiar și specializarea unor localități asupra acestui domeniu arată un nivel scăzut al numărului angajaților per general în domeniile de activitate. De asemenea arealele urbane se evidențiază printr-un număr mare de angajați în sectoarele, secundar și terțiar, având dezvoltate activități diverse.

Fig.nr. 35 Distribuția geografică indicelui de specializare a activităților în sectorul secundar și terțiar în Moldova Apuseană ( 2002)

Județul Botoșani se remarcă cu o specializare ridicată a sectorului terțiar, numărul cel mai mare de angajați fiind în orașele,Botoșani și Săveni, celelalte localități având un număr redus de angajați, ceea ce indică faptul că acest sector este specific zonei de studiu datorită salariaților din domeniul educațional, administrativ și sanitar. Analiza localizării și specializării activităților pe sectoare de activitate reliefează un nivel scăzut al economiei și angajabilității forței de muncă din județul Botoșani, fapt ce îl integrează în peisajul economic specific Moldovei Apusene, deoarece această situație este similară celor 8 județe componente.

Funcționalitatea economică din punct de vedere al numărului angajaților pe sectoare de activitate arată o economie slab dezvoltată pentru județul Botoșani, însă analiza structurii terenurilor agricole și specializarea zootehnică va avea rolul de a indica nivelul agriculturii și perspectivele de dezvoltare, acest areal având posibilitatea de a avea o economie bazată pe agricultură.

Concentrarea culturilor a fost calculată astfel:

Cci = (Ci/Ta)/(Tci/Tta)

dintre care: Cci = concentrarea culturii x, Ci = cultura x dintr-o localitate, Ta = total teren agricol al unei localități, Tci = total teren ocupat cu cultura x la nivel regional și Tta = total teren agricol la nivel regional.

Concentrarea culturilor a fost analizată pentru anul 2010 și se poate observa la nivel regional că în partea vestică nu predomină culturile de cereale, porumb, plante oleaginoase, datorită terenurilor care nu sunt pretabile pentru astfel de culturi, dar și datorită formelor de relief montane care împiedică dezvoltarea acestor culturi. În partea sudică a regiunii se observă o concentrare a culturilor de cereale, porumb și plante oleaginoase, ceea ce se suprapune cu Culoarul Siretului care este caracterizat prin soluri fertile, ce favorizează devoltarea culturilor agricole.

Fig.nr. 36 Distribuția geografică a concentrării suprafețelor cultivate cu cereale și porumb în Moldova Apuseană ( 2010)

La nivel regional se observă o omogenizare a concentrării culturilor, ceea ce denotă faptul că nu se practică o agricultură dezvoltată, ci una de subzistență în care se utilizează terenurile pentru toate tipurile de culturi, în general pentru consumul casnic (o fragmentare mare a exploatațiilor agricole). În ceea ce privește cultura plantelor pentru nutreț, se poate observa o concentrare în partea vestică a județului Botoșani și partea centra-estică a județului Suceava.

Județul Botoșani se încadrează în peisajul structurilor agricole generale, cu excepția predominării culturilor de plante oleaginoase în partea estică a arealului și câteva comune care utilizează terenurile pentrucultura plantelor pentru nutreț. Concentrarea plantelor oleaginoase este explicată în partea estică a județului prin prezența a numeroase suprafețe cu culturi de soia și rapitță, datorită asociațiilor agricole înființate și care arendează terenurile agricole pentru a localiza acest tip de cultură pe suprafețe extinse.

Fig.nr. 37 Distribuția geografică a concentrării suprafețelor cultivate cu plante oleaginoase și plante pentru nutreț în Moldova Apuseană ( 2010)

Densitatea efectivelor de animale are rolul de a indica specializarea zootehnică a localităților sau a unui județ. Astfel la Recensământul Agricol din 2010 s-a efectuat o recenzare detaliată asupra efectivelor de animale deoarece sunt mici fermieri care se ocupă cu creșterea unei anumite categorii de animale, care nu figurau în recensământul precedent. Densitatea efectivelor de animale a fost calculată astfel:

Dea = A/Ta

dintre care,Dea = densitatea efectivului de animale, A = categorie de animal, Ta = teren agricol.

Fig.nr. 38 Distribuția geografică a efectivelor de bovine și cabaline

în Moldova Apuseană (2010)

Se poate observa la nivel regional că densitatea efectivelor de bovine este ridicată în majoritatea județelor, cu excepția județului Galați, un număr semnificativ de bovine fiind în județele Botoșani și Suceava, în timp ce densitatea efectivelor de cabaline reliefează o preocupare pentru această categorie de animale fiind efective semnificative la nivel regional, însă se observă o concentrare a acestui efectiv în județul Suceava, Vaslui și Bacău. Județul Botoșani se remarcă cu efective semnificative de bovine și cabaline, însă tendința de creștere a efectivelor de cabaline în partea sudică a județului este evidentă.

Fig.nr. 39 Distribuția geografică a efectivelor de porcine și păsări

în Moldova Apuseană ( 2010)

Tendința de diversificare a efectivelor de animale se observă prin creșterea ovinelor și caprinelor și specializarea unor localități cu prisosință numai a unei anumite categorii de animale. Astfel la nivel regional se observă o concentrarea a efctivelor de ovine în partea central-vestică și central-nordică, în timp ce pentru efectivele de caprine se observă tendința de concentrare spre partea central-sudică a regiunii.

Județul Botoșani are o densitate ridicată de ovine la nivel regional, cu precădere în partea central-sud-vestică a județului și o densitate de caprine în partea estică, cu un efectiv riddicat, care se încadrează printre comunele cu numărul semnificativ de caprine la nivel regional (Dobârceni, Ripiceni).

Fig.nr. 40 Distribuția geografică a efectivelor de ovine și porcine

în Moldova Apuseană ( 2010)

Sectorul zootehic are tendința de diversificare, ceea ce a determinat apariția unor efective semnificative de iepuri de casă la nivel regional, dar și a familiilor de albine, numărul apicultorilor crescând. În Moldova Apuseană, concentrarea efectivelor de familii de albine este în partea estică a județului Bacău și partea vestică a județului Vaslui, în timp ce acealeași areale se păstrează pentru efectivele de iepuri de casă, însă se observă o densitate ridicată și în județul Suceava.

Fig.nr. 41 Fig.nr. 42 Distribuția geografică a efectivelor de iepuri de casă și a familiilor de albine în Moldova Apuseană ( 2010)

Județul Botoșani nu se evidențiază cu efective numeroase ale acestor două categorii de animale, însă sunt câteva localități specializate, având un număr ridicat al densității efectivelor de familii de albine și o densitate cu valori medii ale efectivelor de iepuri de casă în partea nordică a județului. Structura sectorului zootehnic evidențiază pentru județul Botoșani concentrarea efectivelor de cabaline, bovine și ovine, celelalte tipuri de animale fiind într-un număr redus sau fiind doar câteva localități specializate cu creșterea caprinelor sau practicarea apiculturii.

Ponderea terenurilor agricole și a culturilor la nivel regional și județean are rolul de a continua analiza concentrării culturilor și a observa asemănările sau diferențele între acești doi indicatori sintetici. Ponderea terenurilor, agricole sau cultivate, se calculează astfel:

Pt = (Ta sau Tc / Tta sau Tc) *100

dintre care: Pt = ponderea terenurilor, Ta = teren agricole , Tc = teren cultivat, Tta = terenul agricol total la nivel regional și Tc = terenul unei culturi în total la nivel regional.

În ceea ce privește structura terenurilor agricole se poate observa că partea estică a Moldovei Apusene este preponderentă cu terenuri arabile, în timp ce partea vestică cu terenuri pentru pășuni și fânețe, ceea ce evidențiază importanța formelor de relief pentru utilizarea terenurilor.

Fig.nr. 43 Distribuția geografică a suprafețelor ocupate cu terenuri arabile și pășuni și fânețe în Moldova Apuseană ( 2010)

Județul Botoșani se remarcă printr-o pondere ridicată a terenurilor arabile, mai ales în partea centrală a județului, în timp ce terenurile pentru pășuni și fânețe au o pondere scăzută.

Ponderea structurală a terenurilor viticole și pomicole evidențiază la nivel regional că aceste terenuri nu ocupă suprafețe extinse. Terenurile pomicole sunt specifice pentru județul Vrancea, Vaslui și Galați, în timp ce terenurile pomicole sunt reprezentative în câteva areale din fiecare județ component al Moldovei Apusene. Astfel județul Botoșani are suprafețe infime ocupate cu terenuri viticole, în timp ce suprafețe ocupate cu livezi sau pepiniere sunt în partea sudică a județului.

Fig.nr. 44 Distribuția geografică a suprafețelor ocupate cu livezi și vii în

Moldova Apuseană ( 2010)

Structura terenurilor arabile, în care sunt evidențiate ponderea culturilor, are rolul de a se organiza la nivel teritorial în funcție de formele de relief și pretabilitatea solurilor pentru anumite culturi. La nivel regional partea central-estică este predominantă cu culturi ale cerealelor și a porumbului, timp ce partea vestică are suprafețe mici. Comparativ, dintre cele două culturi, porumbul se evidențiază cu suprafețe mai mari.

Fig.nr. 45 Distribuția geografică a suprafețelor cultivate cu porumb și cereale în Moldova Apuseană ( 2010)

Județul Botoșani are suprafețe întinse ocupate cu culturi de porumb, fiind un areal important care se ocupă cu astfel de culturi la nivel regional, în timp ce cultura de cereale ocupă suprafețe modice.

Strucutura terenurilor ocupate cu plante oleaginoase și plante pentru nutreț evidențiază partea nord-estică și sud-estică a Moldovei Apusene, predominante cu culturi ale plantelor oleaginoase, în timp ce plantele pentru nutreț sunt reprezentative pentru partea estică a județului Suceava și județul Botoșani. Astfel arealul județului Botoșani are o pondere semnificativă a acestor culturi, plantele oleaginoase fiind specifice părții estice a județului, în timp ce plantele pentru nutreț, zonei central-vestice.

Fig.nr. 46 Distribuția geografică a suprafețelor cultivate cu plante oleaginoase și plante pentru nutreț în Moldova Apuseană ( 2010)

Structura teritorială în funcție de ponderea terenurilor agricole sau a culturilor evidențiază faptul că relieful are un rol important pentru localizarea acestora. Județul Botoșani se remarcă prin cultura porumbului și plantelor oleaginoase, îndeosebi, iar terenurile agricole au o pondere semnificativă a ternurilor arabile.

Densitatea șeptelului sau indicele unitate vită mare reprezintă standardizarea gradului de ocupare a suprafeței agricole cu animale, oferind pentru fiecare categorie a șeptelului coeficienți de intensitate. Astfel pentru bovine este 1, porcine – 0.3, ovine- 0.15 și păsări – 0.04. Când valoarea este 1 sau mai mare în acele localități se întâlnește UVM de specializare, acele comune se remarcă prin creșterea animalelor, valorificând suprafața agricolă de care dispune, iar pentru comunele undse valoarea este sub 0,25 sau 0.25 considerâm că acele localități au UVM de subzistență, locuitorii cresc animnale numai pentru consum în gospodărie.

Astfel densitatea șeptelului se calculează astfel:

Is = A / Nr. L

dintre care: Is= indice șeptel, A = efectiv animal, Nr.L = număr locuitori

Sintetizarea acestor indici a fost realizată prin utilizarea clasificării ierarhic ascendente și identificarea tipologiei spațiilor rurale în funcție de abaterea fiecărei variabile. La nivel regional se poate observa următaorea clasificare:

Clasa 1 = toate tipurile de animale, fără o specializare a unităților administrative

Clasa 2 = păsări și iepuri de casă, cu efective reduse a celorlalte animale

Clasa 4 = păsări, famili albine, cabaline, iepuri casă

Clasa 5 = păsări și porcine, cu densități reduse a efectivelor de bovine, măgari, catâri

Fig.nr. Clasificarea în funcție de densitatea șeptelului în Moldova Apuseană ( 2010)

În Moldova Apuseană se pot distinge următoarele distribuții ale claselor densității șeptelului: partea vestică se remarcă cu creșteri a animalelor fără o specializare, partea sudică și nord-estică este specializată cu creșterea păsărilor, cabalinelor etc. și partea centrală a județului Suceava se remarcă prin creșterea păsărilor și porcinelor. De asemenea la nivelul județului Botoșani sunt reprezantative clasele 2 și 3, care acoperă aproximativ toate localitățile componente acestui areal.

Acest subcapitol a evidențiat problemele de ordin topologic, demografic, social și economic cu care se confruntă județul Botoșani. Încadrarea la nivel regional accentuează următoarele concluzii pentru spațiul rural al județului Botoșani:

îmbătrânirea demografică este ridcată și în creștere

dinamica populației este scăzută

confortul tehnic al habitatului este minim (locuințele sunt echipate cu instalații de energie electrică, celelalte utilități tehnice fiind prezente într-un număr scăzut în localitățile rurale)

densitatea locuirii este ridicată

economia slab dezvoltată, fiind un număr scăzut de salariați, în timp ce ponderea terenurilor cultivate este preponderentă pentru culturile de porumb și plante oleaginoase, iar densitatea animalelor evidențiază creșterea bovinelor și cabalinelor.

Pricipala caracteristică care reiese din analiza efectuată asupra indicatorilor specifici domeniilor menționate anterior este vulnerabilitatea spațiului rural, datorită riscurilor demografice, sociale și economice, care sunt interdependente. Astfel este necesar aprofundarea analizei efectuate în acest subcapitol prin identificarea unor indici care să sintetize datele statistice și să evidențieze corelația dintre indicatorii demografici, sociali și economici.

Tipologii de spații rurale

Tipologia spațiilor rurale a fost realizată prin utilizarea clasificării ierarhic ascendente și au fost utilizați indicatori specifici dmografici, domeniului social și economic, astfel încât în funcție de abaterile pozitive sau negative să reiese încadrarea spațiului rural din județul Botoșani la nivel local și regional. Tipurile de spații pentru anii 2002, 2003 și 2011 și 2010 pentru a putea realiza comparații, a sintetiza concluziile dintr-un intreval de timp asupra domeniilor importante din arealul de studiu și a indica perspectivele acestuia.

Tipuri spatii demografice

Caractersiticile demografice au un rol important pentru a particulariza un teritoriu deoarece reprezintă un factor primordial pentru dezvoltarea societății. Aspectele demografice indică previziunile unui areal, de aceea este important pentru județul Botoșani să fie identificate tipurile de spații dmeografice în context județean și regional, dar și comparativ pentru perioada 2002-2011 pentru a se putea observa direcția în care evoluează demografia arealului studiat.

Prima clasificarea a unităților administrative la nivel general de bază pentru Moldova Apuseană a calculat următorii indicatori demografici: populația tânără (0-19 ani), populația adultă (20-64 ani), populația vârstnică (peste 65 ani), natalitatea, mortalitatea, numărul sosirilor și plecărilor. Tipologia spațiilor rurale demografice este următoarea:

Clasa 1 – localități cu populație numeroasă, însă vulnerabile datorită faptului că natalitatea și sosrile sunt numeroase, dar și mortalitatea și plecările au valori ridicate, ceea ce determină o situație oscilantă demografic.

Clasa 2 – localități cu un număr mediu al populației și un număr semnificativ de plecări

Clasa 3 – localități cu o populație numeroasă, particularizate de o natalitate ridicată și un număr de plecări ridicat

Clasa 4 – localități echilibrate demografic.

Se poate observa că arealele urbane sunt caracterizate de clasa 4, în timo ce majoritatea localităților din Moldova sunt caracterizate de clasele 2 și 3, formându-se concentrări de unități adminsitrative caracterizate de acealși tip demografic precum nord-estul județului Botoșani, sud-vestul județului Vrancea și partea central-sudică a județului Vaslui sunt reprezentate de clasa a doua, în timp ce partea vestică a Moldovei Apusene, partea sudică a județului Botoșani, nordul județului Iași și partea cetral-sudică a județului Galați sunt caracterizate de clasa a treia.

Județul Botoșani este particularizat de o populație ridicată la nivel regional, dar cu un număr semnificativ de plecări și o mortalitate ridicată, ceea ce determină încadrarea acestui areal în categoria celor vulnerabile din punct de vedere demografic.

Fig.nr. 48 Clasificarea unităților administrative în funcție de indicatorii demografici din Moldova Apuseană (2002)

Fig.nr. 49 Clasificarea unităților administrative în funcție de nivelul de instruire din Moldova Apuseană (2002)

Analiza generală asupra carateristicilor demografice evidențiază câteva aspecte demografice generale asupra arealului de studiu, astfel încât este necesar o aprofundare a indicatorilor demografici și a evidenția structura educațională, influența acesteia asupra structurii salariaților, în perioada 2002 – 2011. Structura educațională este caracterizată de următorii indicatori: nivel superior (studii superiore de licență), nivel postliceal (școli postliceale și de maiștri), nivel secundar (liceu, școală profesională), nivel inferior (gimnaziu), nivel primar (școala primară) și cei fără școală (analfabeții). Județul Botoșani este caracterizat de următoarele structuri educaționale:

Clasa 1 – localități cu o populație care are un nivel de instruire ridicat, dar și o prezență semnificativă a persoanelor fără școală sau un nivel primar.

Clasa 2 – localități cu un număr semnificativ de persoane cu un nivel primar și fără școală

Clasa 3 – localități cu prezența predominantă a persoanelor fără școală, dar cu un numâr semnificativ de persoane cu studii superioare sau liceu

Clasa 4 – localități cu un număr redus de persoane școlarizate

Analiza perioadei 2002 – 2011 evidențiază aspecte negative a nivelului de școlarizare din județul Botoșani, direcția de evoluție fiind în sens negativ, deoarece în anul 2002 predominau localitățile cu un număr redus de persoane școlarizate, predominând nivelul primar, în timp ce în anul 2011 a crescut numărul persoanelor fără școlarizare. Se pot evidenția la nivel județean municipiile Botoșani și Dorohoi cu un nivel ridicat al structurii educaționale, predominant persoanele cu studii superioare.

Fig.nr. 50 Clasificarea unităților administrative în funcție de nivelul de instruire din județul Botoșani (2002)

Nivel scăzut al structurii educaționale poate influența structura salariaților deoarece nivelul de instruire determină evidențierea predominanței unui domeniu de activitate sau concentrarea unui tip de persoane instruite cu numărul angajaților dintr-un sector de activitate. Tipologia unităților administartive din județul Botoșani (2002) în funcție de structura educațională și numărul salariaților evidențiază corelația dintre acești indicatori.

Fig.nr. 51 Clasificarea în funcție de nivelul de instruire și numărul salariaților din Moldova Apuseană (2002)

Fig.nr. 50 Clasificarea în funcție de nivelul de instruire și numărul salariaților din județul Botoșani (2002)

Astfel la nivelul arealului de studiu se evidențiază utmătoarele situații: localități cu un număr semnificativ de persoane instruite și un număr ridicat de salariați în sectorul secundar (municipiul Botoșani), localități cu un număr ridicat de salariați în sectorul secundar și terțiar (Curtești), localități cu un nivel mediu de instruire și salariați în sectorul primar și secundar (municipiul Dorohoi), localități cu un număr redus de persoane școlarizate și de salariați (partea central – estică a județului) și localități cu un număr mediu de persoane școlarizate, predominând mediul primar (partea sud-estică și nordul județului).

La nivel educațional se poate observa că spațiile urbane importante concentrează persoanele instruite și salariații din domeniile economice importante manifestând influențe pozitive asupra arealelor situate în proximitate din punct de vedere al domeniului de activitate predominant (proximitatea comunei Curtești de municipiul Botoșani favorizează concentrarea unui număr ridicat de persoane din sectorul secundar, domeniu principal de activitate pentru acest municipiu).

Din punct de vedere demografic județul Botoșani se confruntă cu următoarele aspecte: un număr mare de plecări, o mortalitate ridicată și un număr redus de persoane instruite, ceea ce influențează dezvoltarea domeniilor de activitate. La nivel regional din punct de vedere demografic acest județ se încadrează în caracteristicile generale cu o mortalitate ridicată și un număr mare de plecări, ceea ce indică prognoze negative.

Există o diferență între spațiile urbane și cele rurale, deoarece populația instruită este concentrată în orașe și municipii, existând un număr redus de spații rurale echilibrate demografic.

Tipuri de spații sociale

Tipologia socială a județului Botoșani este identificată prin clasificarea localităților în funcție de dotarea locuițelor cu utilități, persoanele deservite de locuințele echipate cu utilități, indicele dezvoltării comunelor și indicele dezvoltării sociale a comunelor. Nivelul social al unui areal reprezintă consecințele indicatorilor economici și demografici, deoarece un nivel economic ridicat și un echilibru demografic determină un stadiu social ridicat, în timp ce un instabilitatea economică și demografică indică areale sărace.

Dotarea locuințelor cu echipamente de energie electrică, canalizare, apă caldă și gaz caracterizează un cofort ridicat al locuințelor, deoarece în prezent în unitățile administrative de bază majoritatea locuințelor sunt echipate cu energie electrică, însă celelalte componente ale confortului tehnic al habitatului reprezintă o raritate pentru echiparea locuințelor, în prezent fiind proiecte la niveul fiecărei comune pentru a accesa fonduri europene și a asigura locuitorilor posibilitatea de a beneficia de un confort ridicat.

Clasificarea unităților administrative în funcție de echiparea locuințelor cu utilități și deservirea populației de aceste locuințe evidențiază aceleași tipuri de localități, astfel că predomină arealele care au o dotare insuâficientă a locuințelor sau nu au decât un numâr redus de locuințe echipate corespunzător. Se poate observa că municipiul Botoșani are o dotare a locuințelor peste media județeană, având un confort ridicat al habitatului, apoi se pot observa arealele din proximitatea municipiului care dețin o echipare a lucuințelor la un nivel mediu. În ceea ce privește persoanele deservite de aceste locuințe există o suprapunere a claselor corespunzătoare pentru echiparea locuințelor cu utilități.

Fig.nr. 53 Clasificarea în funcție de locuințele echipate cu utilități și de deservirea populației în județul Botoșani (2002)

Analiza socială a comunelor din județul Botoșani este completată de cartografierea indicilor sintetici sociali realizați de Dumitru Sandu. Indicele dezvoltării comunelor în județul Botoșani, la nivelul anului 2008, arată un nivel scăzut de dezvoltare, doar câteva areale putându-se integra cu un nivel de dezvoltare ridicat, peste media general – județeană (Mihai Eminescu, Trușești, Mihăileni).

Fig.nr. 52 Indicele de dezvoltare a comunelor în județul Botoșani (2007 – 2008)

Indicele dezvoltării sociale a comunelor pentru județul Botoșani evidențiază relația rural-urban, deoarece arealele urbane și câteva comune (Mihai Eminescu) au un nivel de dezvoltare ridicat, celelalte localități aflându-se sub medie, cu un nivel scăzut (integrându-se în această categorie și localități care sunt orașe, precum Flămânzi, Ștefănești). Se observă ca arealele urbane nu prezintă probleme pentru acest indicator, ceea ce denotă faptul că situația socială este la un nivel uniform, ridicat, comparativ cu arealele rurale, care au un nivel social scăzut.

Fig.nr. 53 Indicele dezvoltării sociale a comunelor în județul Botoșani (2008)

Analiza domeniului social arată că există un raport rural-urban, în detrimentul celui rural, deoarece există un nivel scăzut de dezvoltare și un nivel de trai scăzut, identificat prin analiza gspodăriilor, salariați, șomeri și persoane care beneficiază de ajutor social. Astfel caracteristicile demografice evidențiază atât starea socială cât și cea economică. Se poate osberva că există numeroase precarități, ceea ce determină instalarea unui risc social permanent prin scăderea popuației și creșterea persoanelor care beneficiază de ajutor social, șomeri etc.

Conform datelor publicate de D. Sandu se observă că predomină comunele sărace (majoritatea localităților componente ale județului Botoșani), urmând apoi orațele sărace (Borohoi, Darabani, Bucecea, Săveni, Ștefănești și Flămânzi), comune mediu dezvoltate (Răchiți, Vorona, Trușești), comune dezvoltate (Mihai Eminescu) și orașe mediu dezvoltate (Botoșani). Se identifică o situație critică în arealul de studiu, deoarece arealel urbane sunt slab dezvoltate, numai reședința de județ având o situație pozitivă, ceea ce se observă la nivel spațial prin crearea unui pol de dezvoltare, deoarece comunele din proximiatte sunt mediu dezvoltate sau dezvoltate. Relația urban-rural are un rol important pentru realizarea dezvoltării sociale sau economice, acest fapt fiind evident în cartograma din figura 32.

Fig.nr. 54 Stadiul dezvoltării sociale a comunelor în județul Botoșani

Problemele la nivel social influențează realizarea dezvoltării socio-economice și indică dezvoltarea problemelor la nivel demografic. Acest județ este predispus la numeroase riscuri de ordin social, demografic sau economic, ceea ce crează premisele unei viziuni pesimiste în vederea realizării unei strategii de dezvoltare locală și reducerea riscurilor.

Nivelul social al localităților din județul Botoșani evidențiază un nivel scăzut, care are numeroase deficiențe, având nevoie de implicare din partea autorităților pentru a ajunge la un stadiu competitiv al confortului locuințelor și a dezvoltării sociale. Astfel, conform indicatorilor propuși de sociologul D. Sandu arealele urbane sunt la un nivel mediu de dezvoltare, într-o comparație cu celelalte areale urbane din România, însă la nivel județean acestea prezintă o dezvoltare socială superioară spațiilor rurale, creându-se o diferență evidență între spațiile rurale și urbane.

Tipuri spații economice

Tipologia economică a localităților din arealul studiat este realizată atât în context regional cât și local, pentru a realiza o ierarhie a economiei. Astfel analiza economică a fost realizată prin clasificarea unităților administrative în funcție de populația ocupată și numărul salariaților pe domenii de activitate, în funcție de densitatea animalelor, concentrarea culturilor și a densității animalelor, ponderea terenurilor agricole și a culturilor agricole, a veniturilor și cheltuielilor.

Se poate observa că populația ocupată ocupă o pondere majoritară în sectoarele secundar și terțiar în municipiul Botoșani, în municipiul Dorohoi există o concentrare a populațiie din sectorul secundar, în timp ce la nivel județean majoritatea localităților are un număr redus al populației ocupate.

Fig.nr. 57 Clasificarea unităților administrative în funcție de structura populației ocupate pe domenii de activitate din județul Botoșani (2002)

Clasificarea localităților în funcție de numărul salariaților pe domenii de activitate la nivel regional evidențiază faptul că există un deficit în acest sens, ceea ce constituie o problemă a dezvoltării economiei și a asigurării unui trai decent. Arealele urbane se evidențiază prin existența unui semnificativ de salariați, însă imaginea de anasamblu că atât Moldova Apuseană cât și județul Botoșani au un număr scăzut de salariați.

Fig.nr. 56 Clasificarea în funcție de numărul salariaților din sectoarele majore de activitate din Moldova Apuseană (2002)

Fig.nr. 59 Clasificarea unităților administrative de bază din Moldova Apuseană în funcție de structura demografică, educațională și a salariaților (2002)

Fig.nr. 60 Clasificarea unităților administrative de bază din Județul Botoșani în funcție de structura demografică, educațională și a salariaților (2011)

Economia unui areal este caracteriază atât de inserția populației pe piața muncii, cât și de veniturile cheltuielile unităților administrative, care au rolul de a evidenția starea economică și nivelul de dezvoltare a localităților. Veniturile și proveniența lor indică indirect atractivitatea zonei și posibilitatea de a atrage fonduri europene, investitori străini, valorificare a resurselor proprii.

Clasificarea unităților adminstrative din județul Botoșani în funcție de proveniența veniturilor fiecărei localități, arată că aproxmativ 80% din comunele componente își realizează venitul din sumele defalcate din TVA, în timp ce un număr redus își crează venitul din subvenții, sponsorizări (municipiul Botoșani, Săveni, Ungureni, Mihai Eminescu, Vorona).

Fig.nr. 57 Clasificarea în funcție de venituri a unităților administrative

din județul Botoșani (2011)

Se observă că doar municipiul Botoșani are capacitatea de a-și crea un venit consistent din surse numeroase, ceea ce evidențiază o situație deficitară din punct de vedere a constituirii unui venit pentru localități și puterea de dezvoltare. De asemenea tipologia veniturilor arată că absorbția fondurilor europene este la un nivel scăzut, deoarece are un rol important în realizarea veniturilor localităților.

Proveniența venitului propriu pentru fiecare localitate și distribuția sa la nivel județean arată faptul că veniturile cele mai mari sunt în arealele urbane, predominând cotele defalcate din impozitul pe venit. Se observă o detașare a sumelor care compun venitul municipiului Botoșani, ceea ce îl face indirect un centru economic.

Fig.nr. 58 Proveniența venitului propriu al localităților – județul Botoșani (2011)

Un rol important în analiza economiei județului Botoșani, îl are capitolul cheltuielilor pentru fiecare localitate, astfel identificându-se domeniile în care se fac investiții sau principalele deficiențe economice. Tipurile de cheltuieli împărțite pe părți și capitole evidențiază predominanța unor cheltuieli denumite generic diverse, deoarece nu predomină o anumită categorie ci există costuri atât pentru sănătate, învățământ, cultură, cât și pentru combustibili, energie, transporturi etc.

Fig.nr. 59 Clasificarea în funcție de cheltuieli a unităților administrative din județul Botoșani (împărțite pe părți și capitol)

De asemenea se remarcă câteva localități cu predominanța unui anumit tip de cheltuieli, precum: cultură (Botoșani), pentru servicii și transporturi (Dragușeni, Mihălășeni), pentru transporturi (Mihai Eminescu, Pomârla) și pentru servici și dezvoltare (Vorona, Dobârceni). Deși la nivel județean concluzia generală că există cheltuieli diverse, se poate observa interesul manifestat pentru dezvoltarea locală, transporturi și cultură.

Analiza cheltuielilor este completată de cea asupra cheltuielilor împărțite pe titluri, conturându-se în acest fel o concluzie generală. La nivel județean predomină cheltuielile diverse, cu sume considerabile pentru personal și servicii, însă se mai remarcă câteva localități cu o distincție a cheltuielilor clasificate pe anumite tipuri, precum: cheltuieli pentru dobânzi și proiecte finanțate (Mihai Eminescu), operațiuni financiare (Copălău), de capital (Ungureni) și pentru transferuri între unități și dobânzi (Săveni, Ștefănești). Se observă că nu există diferență între spațiul rural și urban, cheltuielile fiind asemănătoare, ceea ce denotă o lipsă de implicare pentru dezvoltare și absorție de fonduri europene.

Fig.nr. 60 Clasificarea în funcție de cheltuieli a unităților administrative din județul Botoșani (împărțite pe părți și capitol) (împărțite pe titluri)

Veniturile și cheltuielile localităților din județul Botoșani indică o situație economică precară, în care doar municipiul Botoșani are un nivel economic ridicat, ceea ce denotă că arealul urban important din județ nu prezintă precarități, însă celelalte areale necesită o politică de dezvoltare locală. Prin analiza indicatorilor: număr de locuri de muncă create într-un an, locuințe construite, autoturisme cumpărate și kilometri de stradă asfaltat se va identifica puterea de cumpărare și nivelul de dezvoltare din județul Botoșani.

Fig.nr. 61 Clasificarea în funcție de puterea de cumpărare a locuitorilor în unitățile administrative din județul Botoșani

Conform indicatorilor menționați se observă că predomină localitățile care au un nivel foarte scăzut de cumpărare și de dezvoltare, situații excepționale întâlnindu-se în arealele urbane și comunele din proximitatea municipiului Botoșani, Cristeși, Coțușca.

Această situație indică faptul că există un nivel de trai scăzut, nivel de dezvoltare minim și un risc de a se menține această situație, corelând cu indicatorii analizați mai sus din domeniile social și demografic.

O analiză concisă a indicatorilor economici, raportând analiza la venitul total, cheltuieli totale, număr proiecte pentru a obține finanțare în perspectiva dezvoltării locale, cifra de afaceri, numărul de firme și de salariați, evidențiază un nivel economic redus, în care predomină numeroase precarități și decalaje rural-urban. Localitățile cu un nivel ridicat sunt cele urbane (municipii și orașe și localitățile din prximitatea orașelor creându-se câteva nuclee: Botoșani, Dorohoi, Săveni și Flâmânzi).

Fig.nr. 62 Coeziune economică în unitățile administrative din județul Botoșani

Asttfel dezvoltarea economiei orașelor va influența dezvoltarea spațiilor rurale și se va evita creșterea riscurilor economice, însă este necesară implementarea unei politici care să aibă ca scop diminuarea nivelului economic foarte scăzut din aproximativ 75% din comunele componente județului Botoșani.

Economia unei unități administrative poate fi caracterizată prin tipul de agricultură practicat, modernă sau de subzistență. Creșterea animalelor și cultura plantelor sunt activități specifice Moldovei Apusene, însă acestea pot fi integrate unui anumit tip de agricultură în funcție de producții și de utilizarea infrastructurii tehnice specifice agriculturii.

În anul 2010, la nivelul Moldovei Apusene există o densitate redusă a efectivelor de animale, remarcându-se la nivel regional câteva unități administrative de bază din județele Iași, Vaslui, Neamț, Bacău și Vrancea care au efective mai numeroase. În general, efectivele de animale sunt reduse datorită faptului că acestea au rolul de a asigura produsele pentru fiecare gospodărie, rareori fiind fermieri care se ocupă de creșterea unei categorii de animale, evidențiind specializarea agriculturii. În ciuda faptului că sunt numeroase fonduri europene care susțin dezvoltarea agriculturii, prin zpecializarea zootehnică, oferindu-se subvenții, se poate observa în cartodiagrama nr. și graficul din figura nr. că nu există diferențe majore între anii 2003 și 2010 la nivelul Moldovei Apusene în ceea ce privește creșterea animalelor.

Fig.nr. 65 Clasificarea unităților administrative în funcție de structura sectorului zootehnic din Moldova Apuseană (2003 și 2010)

Un aspect pozitiv pentru sectorul zootehnic în perioada 2003 – 2010, este diversificarea creșterii animalelor și recenzarea detaliată a efectivelor de animale la Recensământul Agricol din 2010. De exemplu în anul 2003 erau incluse în evidență statistică numai categoriile reprezentate de bovine, porcine, ovine și păsări, în timp ce în anul 2010 apar categoriile reprezentate de cabaline, caprine, măgari și catâri, iepuri de casă și familii de albine.

Fig.nr. 66 Densitatea efectivelor de animale în Molodova Apuseană în anii 2003 și 2010 (efective de animale raportate la suprafața de teren agricol exprimat în ha)

Diversificarea sectorului zoothenic reprezintă consecința subvențiilor oferite de Uniunea Europeană pentru micii fermieri. În anul 2010 în Moldova Apuseană se poate observa o predominare a creșterii păsărilor, îndeosebi în județele Bacău, Vaslui, Suceava, a ovinelor în județele Vaslui și Suceava și a familiilor de albineîn județul Vaslui. La nivelul Moldovei Apusene se identifică județul Bacău cu efective mai mari de animale, urmat de Vaslui și Suceava. Județul Botoșani se evidențiază prin creșterea păsărilor, ovinelor, și în număr mai mic pentru efectivele de bovine, porcine.

Fig.nr. 67 Densitatea efectivelor de animale în Molodova Apuseană în anul 2010

(efective de animale raportate la suprafața de teren agricol exprimat în ha)

Concentrarea și ponderea terenurilor agricole evidențiază faptul că suprafețele nu sunt valorizate la întreaga capacitate, formele de relief având un rol important în stabilirea ponderii acestora. Particularitățile reliefului au un rol decisiv în Moldova Apuseană pentru stabilirea ponderii terenurilor agricole, astfel încât partea vestică, nord – vestică și centrală a arealului de studiu are abateri mari de la media ponderii terenurilor agricole, aceste spații fiind localizate în munți și subcarpați, ceea ce denotă o utilizare precară a acestora; în timp ce partea estică a arealului, care se confundă cu zona de podiș sau câmpie, are abateri majore la media Moldovei Apusene pentru ponderea terenului arabil.

Se poat osberva concetrarea terenurilor agricole în funcție de ponderile identificate. Situația generală în zona de studiu este o concentrare scăzută a terenurilor agricole, însă areale mai mici (subzone) sau unități administrative de bază se remarcă prin concentrarea unui anumit tip de teren agricol. Partea sudică a județului Botoțani, cea nordică a județului Iași și cea sud-estică a județului Suceava se remarcă prin concentrarea terenurilor pomicole, formându-se o microregiune cu unități administrative de bază din trei județe. Partea central – nord – estică a județului Vrancea și sudică a județului Iași și nordică a județului Vaslui se remarcă prin concentrarea terenurilor vitico – pomicole. Tendința generală a nivelul Moldovei Apusene este de a nu se remarca prin concentrarea unei anumite categorii a terenurilor agricole, ci prin a avea ponderi mici a acestora.

Fig.nr. 68 Clasificarea unităților administrative în funcție de ponderea structurală și concentrarea terenurilor agricole din Moldova Apuseană (2010)

Fig.nr. 69 Clasificarea unităților administrative în funcție de ponderea structurală și de concentrarea culturilor agricole din Moldova Apuseană (2010)

Analiza ponderilor structurale și concentrarea culturilor agricole, consolidează argumentele identificate pentru terenurile agricole. Astfel părțile vestică, nordică și centrală a Moldovei Apusene au valori sub media regională a culturilor agricole, datorită factorilor fizico – geografici, în timp ce partea estică este dominată de ponderilemai mari ale suprafețele cultivate cu porumb și plante oleaginoase. La nivel regional, pentru concentrarea culturilor, se remarcă următoarele zone: partea estică a județului Botoșani, partea nordică a județului Iași și partea central – sud – estică a județului Galați cu suprafețe mari utilizate pentru cultura plantelor oleaginoase (soia și rapiță, îndeosebi) și partea central – sud – vestică a județului Botoșani și partea vestică a județului Vaslui cu suprafețe întinse pentru plante de nutreț.

La nivelul Moldovei Apusene se poate observa o tendință de dezvoltare a agriculturii prin concentrarea unor culturi în zone cu terenuri pretabile, precum cultura plantelor oleaginoase din județele Botoșani, Vaslui și Galați, dar și specializarea zootehnică, mai ales în județul Bacău.

În ceea ce privește concentrarea culturilor agricole și densitatea efectivelor de animale (2010), se poate observa că în județul Suceava predomină cultura plantelor pentru nutreț și efectivele de bovine, în timp ce zona centrală a Moldovei Apusene poate fi caracterizată de cultura cerealelor și creșterea păsărilor și porcinelor. În anul 2003, la nivel teritorial, există o omogenizare a culturilor și efectivelor de animale, respectându-se media regională. Tipul de cultură practicat influențează efectivul de animale predominant.

Fig.nr. 70 Clasificarea unităților administrative în funcție de concentrarea culturilor și densitatea efectivelor de animale din Moldova Apuseană (2010)

Un aspect important este comparația dintre ponderea și concentrarea terenurilor agricole, respectiv a culturilor din anii 2003 și 2010 pentru a putea observa la nivel regional tendința de dezvoltare a agriculturii și indirect de valorificare a potențialului agricol. În primul rând se observă influența formelor de relief pentru ponderea culturilor în funcție de pretabilitatea solurilor, apoi concentrarea acestora se realizează în funcție de calitatea solurilor, formele de relief, dar și de nivelul economic al populațiie, calitatea forței de muncă etc.

Județul Botoșani se evidențiază cu o concentrare a plantelor de nutreț, porumb și oleaginoase, în timp ce la nivel de pondere ies în evidență suprafețe întinse cultivate cu cereale, porumb și plante oleaginoase, mai puțin plante de nutreț, ceea ce arată o diferență evidentă între acești doi indici.

S-ar părea că specializarea determinată de sectorul zootehnic este mai puțin vizibilă, “omogenitatea” Moldovei apusene fiind destul de evidentă în acest sens. În mod normal, această aserțiune este verificată de faptul că sectorul de cultură a plantelor nu este unul care să fie determinant în susținerea celui zootehnic. Pășunile și fânețele par a constitui în cea mai mare parte, un suport majoritar pentru sectorul zootehnic.

Concentrarea culturilor și a efectivelor de animale pentru anii 2003 și 2010 arată nivelul de dezvoltare a agriculturii, astfel încât se poate observa spațializare a dezvoltării agriculturii în partea sud-vestică a județului Botoșani în anul 2010.

Fig.nr. 71 Clasificarea unităților administrative în funcție de concentrarea culturilor și densitatea efectivelor de animale din județul Botoșani (2010 și 2003)

Fig.nr. 72 Clasificarea unităților administrative în funcție de densitatea efectivelor de animale din județul Botoșani (2010 și 2002)

Efectivele de animale evidențiază faptul că în zona centrală, în anul 2010, sunt un număr mai redus, în timp ce în partea sud-estică, vestică și nordică sunt efective mai ridicate, ceea ce arată o specializare zootehnică, adaptată la condițiile altitudinale si bio – pedo – climatice. Spre deosebire de anul 2003 se observă un progres și o dezvoltare a zootehniei, deoarece în acea perioadă erau efective reduse de animale, ceea ce denotă faptul că acum este o agricultură în curs de modernizare, realizându-se trecerea de la cea de subzistență.

Un alt factor de evaluare a dezvoltării agriculturii sunt subvențiile oferite pentru efectivele de animale și cultivarea terenurilor, care au un rol important pentru dezvoltarea agriculturii și înființarea micilor ferme.

De exemplu în județul Botoșani tendința de oferire a acestor fonduri este de scădere la bovine (în anul 2012 au fost 14522 cereri, în timp ce în anul 2013 au fost 7518), dar de creștere la ovine ( în anul 2012 au fost 1630 cereri și in 2012 au fost 1681) și caprine ( în anul 2012 au fost 239 cereri și în 2013 au fost 322). Numărul cererilor la bovine a scăzut datorită condițiilor impuse, și nu datorită scăderii efectivelor de animale. Astfel, conform Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură solicitantul a avut obligația de a face dovada că a livrat sau vândut direct o cantitate de minimum 3 tone de lapte în anul de cotă 2012-2013, asta în condițiile în care până anul trecut nu a existat o astfel de condiție. Apoi, crescătorii cu drept la subvenții trebuie să dețină un efectiv de minim trei bovine adulte, cu vârsta minimă de 16 luni, la data de referință 31 ianuarie 2013. Până acum se solicitau trei bovine cu vârsta de minim 6 luni, cu data de referință 31 ianuarie 2008.

  Subvențiile pentru sectorul vegetal înregistrează o scădere din anul 2011 de la 42680 cereri, la 40555 cereri în anul 2012 și 38980 cereri în anul 2013. Motivația adusă de autorități este datorată tendinței ușoare de compactare a terenurilor din partea proprietarilor de teren pe fondul unei îmbătrâniri demografice vizibile.

O concluzie preliminară este aceea că subvențiile oferite de Uniunea Europeană au tendința de a specializa și moderniza agricultura din județul Botoșani în funcție de condițiile impuse pentru a beneficia de aceste fonduri, prefigurându-se a se dezvolta sectorul zootehnic cu caprine și ovine. Această tendință corespunde și potențialului oferit de acest județ.

Analiza indicatorilor comuni de la recensămintele agricole 2002 și 2010 evidențiază faptul că în anul 2002 arealele urbane nu aveau suprafețe care să fie utilizate pentru activități agricole, însă în anul 2010 se înregistrează o distincție între spațiul municipiului Botoșani și celelalte localități componente, deoarece chiar dacă sunt areale urbane acestea au terenuri ocupate cu activități agricole.

Fig.nr. 73 Clasificarea unităților administrative în funcție de suprafața agricolă utilizată din județul Botoșani (2010 și 2003)

Se pot osberva câteva areale urbane, Flămânzi și Ștefănești (devenite orașe în anul 2004) că au o agricultură dezvoltată. Arealele care au devenit urbane în anul 2004 (Bucecea, Flămânzi și Ștefănești) aveau în anul 2004 o agricultură slab dezvoltată, deși terenurile erau utilizate. Se observă o evoluție în practicarea unei agriculturi moderne sau dezvoltarea agriculturii prin mărirea numărului de exploatații, a suprafeței agricole utilizate și a suprafeței medii, astfel că în 2002 doar 4 localități practicau o agricultură dezvoltată (Ungureni, Coțușca, Manoleasa și Avrămeni), în timp ce în anul 2010 sunt un număr ridicat de localități cu agricultură dezvoltată sau în curs de dezvoltare (partea centrală și nordică a județului), în timp ce partea vestică și sud-estică se confruntă cu o agricultură în curs de dezvoltare, însă sub media celorlalte localități.

Fig.nr. 74 Suprafața agricolă utilizată în județul Botoșani (după modul de deținere)

Următoarea etapă analitică este de a evidenția situația indicatorilor care au un rol important în a defini agricultura, dezvoltată sau slab devoltată, modernă sau de subzistență. În ceea ce privește suprafața agricolă utilizată (figura 2) după modul de deținere se poate observa că în anul 2010 se poate identifica următoarea clasificare: localități cu suprafață agricolă utilizată în proprietate (zona centrală și nord-estică a județului, Vorona, Tudora), cu o suprafață utilizată sub media județeană (partea sud-vestică, nord-vestică și central-vestică a județului, Răuseni, Călărași), cu terenuri în arendă (Santa Mare, Manoleasa, Cristinești), în parte și arendă (Flămânzi) și suprafețe cu titlu gratuit și în proprietate (Ungureni, Ștefănești). Dintre arealele urbane, numai Botoșani și Săveni nu au suprafețe utilizate pentru activități agricole, însă celelalte au suprafețele utilizate în număr semnificativ, în general fiind în usprafețe deținute de proprietari sau în arendă.

Suprafața agricolă utilizată după modul de deținere evidențiază cel în proprietate, cu titlu gratuit sau în arendă, ceea ce denotă faptul că există un număr semnificativ de asociații agricole care utilizează terenurile, valorificând posibilitatea de a beneficia de subvențiile oferite pentru terenurile agricole utilizate.

Analiza anterioară este completată de identificarea clasificării localităților în funcție de numărul exploatațiilor după modul de deținere a suprafeței agricole, ceea ce va sublinia tipul de agricultură practicat în fiecare localitate.

Fig.nr. 71 Clasificarea în funcție de exploatațiile agricole în județul Botoșani

(după modul de deținere a suprafeței agricole utilizate)

Astfel se pot identifica un număr semnificativ de localități cu exploatații care au terenul sub formă de proprietate (partea nordică, central-sudică a județului, Tudora, Ștefănești, Vlădeni), exploatații cu teren cu titlu gratuit (Frumușica, Corni, Hudești), cu teren în concesiune (partea centrală și vestică a județului, Santa Mare, Manoleasa), în proprietate și cu titlu gratuit (partea estică, Răuseni). Existența unui număr mare de exploatații cu teren în proprietate sau cu titlu gratuit denotă un interes crescut în rândul celor acre dețin asociații agricole pentru a utiliza terenul agricol disponibil. De asemenea existența unui număr de exploatații indică faptul că practicarea agriculturii reprezintă o soluție viabilă la nivel județean pentru persoanele care au posibilitatea înființării de asociații agricole, fiind motivați de valorificarea terenurior și oportunitatea de a obține subvenții financiare europene.

Creșterea exploatațiilor agricole și a suprafeței agricole utilizate poate avea un efect pozitiv pentru forța de muncă, deoarece asigură locuri de muncă, iar populația este înregistrată practicând agricultură modernă. Tipologia demografică a fost realizată în urma utilizării indicatorilor specifici populației înregistrate care practică activități agricole, fiind clasificată pe grupe de vârste (25-34 ani, 35-44 ani, 45-54 ani, 55-64 ani și peste 65 ani). Astfel se vor putea observa localitățile unde predomină populația ocupată în agricultură, categoria de vârstă predominantă etc.

Clasificarea în funcție de categoria de vârstă a populației ocupate cu activități agricole ilustrate de tipologia din figura 4 evidențiază următoarea situație: areale care au o populație predominant ocupată cu activități agricole (Frumușica, Flămânzi, Vorona, Mihai Eminescu, Corni, Darabani, Corni și Ungureni), areale cu localități în care există un număr în creștere cu populație ocupată în agricultură, mai ale spersoanele peste 65 ani (partea centrală, central-estică și nordică a județului), localități cu un număr constant cu persoane ocupate cu activități agricole, însă sub media stabilită la nivel de județ (Manoleasa, Mihăileni, Prăjeni, Răuseni) și localități cu un număr mic de persoane ocupate cu activități agricole, predominând persoanele cu vârsta între 25-55 ani (Ripiceni, Românești, Copălău, Văculești).

Fig.nr. 72 Clasificarea în funcție de persoanele care sunt ocupate cu activități agricole în unitățile adminsitrative județul Botoșani

Predomină localitățile care au un număr în creștere de persoane care lucrează în agricultură, mai ales persoanele peste 65 ani, ceea ce arată ca există o populație predominant îmbătrânită în județul Botoșani, mai ales forța de muncă. Activitățile de bază sunt cele agricole, în general lucrând toate categoriile de vârstă, însă cartodiagrama analizată evidențiază peroanele cu statut de angajat, muncitorii, și nu cei care lucrează pentru propria gospodărie. Astfel, deși la prima analiză se observă un număr mic al forței de muncă ocupate în agricultură, se poate situație favorabilă că există muncitori înregistrați care prestează activități agricole, datorat existenței asociațiilor agricole care asigură locuri de muncă pentru populația locală sau din ariile din proximitate.

Dintre ariile urbane, Botoșani, Dorohoi și Săveni, au un număr redus de persoane în agricultură, celelalte având un număr semnificativ, ceea ce denotă o agricultură de subzistență. Completarea analizei populației care lucrează în agricultură este întregită de analiza timpului cumulată pentru acest tip de activități. Tipologia realizată (figura 5) determină următoarea clasificare: forța de muncă ocupată între 0-25% din timp (Botoșani, Dorohoi, Ștefănești, Curtești), forța de muncă ocupată între 0-50% din timp (Vorona, Frumușica, Ungureni, Darabani), forță de muncă ocupată 100% din timp (majoritatea localităților din județul Botoșani, în special partea centrală, estică și nordică), forța de muncă ocupată între 50-100% (Vlădeni, Vârfu Câmpului, Hlipiceni) și forța de muncă ocupată cu un timp redus, față de media celorlalte localități (Păltiniș, Săveni, Broscăuți).

Fig.nr. 73 Clasificarea în funcție de timpul ocupat cu activități agricole a forței de muncă în județul Botoșani

Se observă că predomină localitățile cu o populație ocupată aproximativ 100 % din timp cu activități agricole, ceea ce indică predominanța agriculturii, în curs de dezvolatre sau dezvoltată. Determinarea populației să practice agricultura este favorizat de existența concretă a unui loc de muncă, în care persoanele primesc remunerație, și oportunități oferite de Uniunea Europeană pentru utilizarea terenurilor agricole, însă pentru aceasta este necesară atât de forță de muncă, teren agricol, cât și de fonduri europene sau proiecte care să aiba ca scop dezvoltarea agriculturii.

Analiza demografică are rolul de a evidenția arealele ponderea persoanelor care lucrează în agricultură și indicarea tipului de agricultură practicat. În ceea ce privește distribuția geografică a numărului total de persoane și a celor care lucrează în agricultură, se poate observa că excluzând municipiul Botoșani, localitățile cu un număr mare de persoane, are și un număr semnificativ la nivel județean al persoanelor care lucrează în agricultură (partea central-vestică, centrul și nordul județului Botoșani).

Astfel, se prefigurează o concluzie preliminară: partea centrală, nordică și sud-vestică a arealului de studiu practică o agricultură modernă, dezvoltată, având o populație numeroasă, un număr mare de muncitori în agricultură, exploatații numeroase și suprafețe agricole mari utilizate. În afară de principalul areal urban al județului Botoșani, reședința de județ, celelalte arii au spații care sunt ocupate cu activități agricole, incluisv populație care practică activități specifice.

Fig.nr. 74 Repartiția geografică a populației totale și a persoanelor ocupate cu activități agricole în județul Botoșani

Factorul demografic are un rol important în a evidenția tipul de agricultură practicat într-un anumit areal și tendințele spre care se poate îndrepta zona de studiu. Deoarece județul Botoșani se confruntă cu o îmbătrânire demografică, iar populația predominant coupată cu activități agricole este peste 55 ani, previziunile sunt negative în ceea ce privește înserarea forței de muncă în sectorul agricol, prin practicarea unei agriculturi moderne, însă avantajul existenței unei agriculturi devzoltate și posibilitatea accesării fondurilor europene, determină modernizarea continuă a agriculturii, mecanziarea sa, ceea ce nu implică un număr semnificativ al forței de muncă.

Practicarea unei agriculturi moderne evidențiază capacitatea de valorificare și optimizare a potențialului terenurilor agricole. La nivelul anului 2002 se practica o agricultură de subzistență în arealul de studiu, iar în anul 2010 se observă prezența unei agriculturi moderne, în unele localități, în curs de dezvoltare, în ciuda tuturor impedimentelor.

Cartodiagrama din figura 7 are scopul de a arăta importanța oportunităților oferite de Uniunea Europeană sub diverse forme: subvenții, fonduri nerambursabile etc. Se poate observa că există suprafeșe mari de teren arabil în repaus, ceea ce denotă un stadiu incipient de dezvoltare și valorificare a terenurilor, însă în majoritatea localităților sunt terenuri care figurează pentru subvenții agricole. Partea centrală a județului deține localitățile cu cele mai mari suprafețe care sunt subvenționate, iar partea sud-vestică și centrală au suprafețe mari cu teren aflat în repaus, ceea ce arată că există politici locale care au ca scop revitalizarea terenurilor agricole.

Fig.nr. 81 Repartiția geografică a terenului arabil în județul Botoșani

Stadiul terenului arabil, cea mai importantă categorie a terenurilor agricole, arată interesul pentru dezvoltarea agriculturii și optimizării potențialului terenurilor prin intremediul fondurilor europene.

În urma identificării tipurilor de spații economice se poate observa o diversificare a acestora, o evoluție în domeniul zootehnic și agricol din 2003 până în 2010, un nivel al salariaților scăzut, un decalaj între spații urbane principale, municipii, și spațiile rurale, un nivel economic redus cu numeroase vulnerabilități. Astfel diversitatea clasificărilor unităților adminstrative realizate au scos în evidență necesitatea implementării unei politici economice adecvate pentru județul Botoșani, care să valorifice potențialul existent și să optimizeze oportunitățile oferite de Uniunea Europeanăîn vederea reducerii decalajelor teritoriale și socio-economice, crearea unei economii competitive etc.

S-au putut identifica la nivelul Moldovei Apusene câteva particularități generale ale agriculturii precum:

Agricultura este influențată majoritar de factorii fizico – geografici;

Ponderea terenurilor agricole și concentrarea acestora se realizează de la est spre vest, în mod descrescător în funcție de etajarea altitudinală;

Există o corelație scăzută între efectivele de animale și concentrarea / ponderea terenurilor agricole, semn că specializarea agricolă încă nu s-a sedimentat suficient de mult;

Agricultura se află într-un stadiu incipient de dezvoltare, astfel încât în perioada 2003 – 2010 sunt reliefate rezultate modice care nu arată „metaformozarea” agriculturii, de la subzistență la modernă.

Diversificarea culturilor agricole și sectorului zootehnic sunt două argumente care arată că agricultura Moldovei Apusene se află în proces de dezvoltare. Integrarea în Uniunea Europeană a României și oportunitatea de a accesa fonduri nerambursabile pentru agricultură au ca efect dezvoltarea agriculturii în Moldova Apuseană. Astfel se poate observa tendința de specializare a județelor cu progrese în domeniul agricol: județul Bacău (specializarea zootehnică), județele Botoșani, Vaslui și Galați (specializare în cultura plnatelor oleaginoase și specializarea sectorului zootehnic). Toate aceste evoluții nu semnifică decât un stadiu de tranziție a agriculturii Moldovei Apusene, o perioadă de căutări permanente dar din care se pot observa deja câteva direcții de dezvoltare.

CAPITOLUL IV

Efectele integrării în Uniunea Europeană asupra județului Botoșani

Absorbția fondurilor Uniunii Europene și importanța informării autorităților locale

Dezvoltarea rurală poate fi ìnfluențată și de gradul de informare și implicit cunoaștere a autorităților locale din județul Botoșani în perpsectiva găsirii unor oportunități de finanțare prin accesarea de fonduri europene. Astfel modalitatea de a se informa sau a aștepta pentru a fi informați despre oportunitățile oferite de instrumentele financiare a Uniunii Europene se reflectă în numărul proiectelor depuse pentru a obține finanțare, în numărul celor care au obținut finanțare sau în proiectele deja implementate.

Absorbția fondurilor europene poate determina o dezvoltare rurală eficientă și integrată, particpând la reducerea disparităților intrajudețene și naționale, însă pentru realizarea acestui fapt este necesară o informare coerentă atât a autorilor locale cât și difuzia informației de către instituțiile superioare.

Importantă pentru realizarea dezvoltării rurale a fost aderarea României la Uniunea Europeană deoarece această oferă o gamă diversă de oportunități pentru reducerea decalajelor socio-economice, spațiale, demografice etc. fie prin găsirea de obiective comune, planuri de dezvoltare pentru o perioadă dată fie prin instrumente financiare. Perioada analizată, 2007-2009, corespunde anilor imediat următori după integrarea României în Uniunea Europeană și includerea acesteia în planurile de dezvoltare comune cu forul european pentru o perioadă scurtă, 2008-2013.

Un prim pas în procesul de înscriere pe coordonatele dezvoltării rurale îl are informarea asupra posibilităților de finanțare din fondurile europene. În acest sens, aportul instituțiilor județene în ceea ce privește informarea primăriilor din județul Botoșani despre oportunitățile oferite de intrumentele financiare europene pentru dezvoltarea rurală este determinată de cele mai multe ori.

În cele ce urmează vor fi analizate informații din chetionarul aplicat de Fundația Soros privind informarea primăriilor despre oprtunitățile de finanțare europene, accesul la aceste fonduri, dar și sursele de informare pe care le folosesc. Un rol important pentru realizarea dezvoltării rurale îl are interesul autorităților asupra informării oportunităților oferite de Uniunea Europeană pentru realizarea unei dezvoltări integrate și competitive. Astfel informațiile despre posibilitatea accesării fondurilor europene sunt generate înspre spațiile urbane, ceea ce reprezintă un dezavantaj pentru spațiul rural, care necesită o informare continuă în vedrea optimizării tuturor oportunităților și a putea implementa proiecte care au ca scop reducerea disparităților teritoriale și economice.

Fig.nr. 82 Tipologii spațiale și tipologii spațiale rurale informate de autorități/instituții

în județul Botoșani (2009)

Se poate observa că partea estică a județului Botoșani are tedința de a fi dezinformată cu privire la oportunitățile oferite de Uniunea Europeană. Comunele sunt informate îndeosebi de instituțiile județene, prefectura și consiliul județean, în timp de arealele urbane dispun de o informare diversificată, organizațiile guvernamentale sau ninguvernamentale aducându-și un aport semnficativ în informarea autorităților locale.

Inițiativa conducerilor administrative a primăriilor pentru informarea asupra accesării fondurilor europene sau a oportunităților oferite de Uniunea Europeană evidențiază predominanță accesării site-urilor site-ulor ministerelor de resort sau al Agenția pentr Dezvoltare Regională. De aici reiese faptul că primăriile beneficiază de un minimum de modernitate, accesul la internet. Mass-media este folosită cu precădere în orașe, evidențiindu-se importanța acestei surse de informare în viața cotidiană din primării, oferind informații benefice despre finanțări europene.

Un aspect important care reiese din cartodiagrama nr.2, este informarea autorităților locale din ariile urbane de pe site-ul prefecturii sau al consiliului județean, ceea ce denotă un liant între admnistrațiile locale și instituțiile superioare (ministere, agenția de dezvoltare) pentru informarea actualizată despre oportunitățile europene.

Fig.nr. 83 Tipologii spațiale și tipologii spațiale rurale informate în județul Botoșani (2009)

Informarea primăriilor despre oportunitățile de finanțare europeană în comparație cu informarea acestora de către instituțiile abilitate evidențiază gradul de informare și inetresul pentru dezvoltarea locală prin accesarea fondurilor europene. Astfel interesul primăriilor pentru realizarea dezvoltării rurale este pentru a folosi instrumentele de finanțare europeană nerambursabile, în timp ce instituțiile abilitate județene, naționale sau regionale își aduc aportul pentru informarea admnistrațiilor locale cu scopul de a contribui la micșorarea decalajelor existente în cadrul unui județ sau în România în perioada 2007-2009.

Cele mai importante surse de informare sunt: mass-media, firme de consultanță, site-ul autorităților de management și site-ul guvernului. Se poate observa că se crează doi minipoli de informare prin intermediul mass-mediei, aceștia gravitând în jurul municiipilor Botoșani și Dorohoi și a orașului Darabani. Sursele de informare nu au o distribuție uniformă, însă se evidențiază axa nord-sud,în partea vestică a județului, care corespunde cu drumul DN 85, cu o informare de pe site-ul guvernului, ceea ce poate deduce ideea de corelație între informare și accesibiliate.

Fig.nr. 84 Repartiția surselor de informare privind finanțările europene

Analiza fondurilor distribuite către localitățile din județul Botoșani evidențiază că arealele urbane au depus cele mai multe proiecte și au obținut aprobare pentru finanțare într-un număr semnificativ, apoi predomină spațiile rurale care au obținut fonduri preaderare – modernizarea și reabilitarea infrastructurii de transport și spațiile în care autoritățile locale sunt informate despre oportunitățile de finanțare europeană au depus proiecte în vederea accesării acestor fonduri, evidențiindu-se arealele urbane și un număr infim de localități rurale (Vlăsinești, Suharău, Cândești).

În ceea ce privește tipologia spațiilor finanțate, se evidențiază arealele urbane, iar cele rurale care au obținut fonduri nerambursabile pentru reabilitarea infrastructurii de transport.

Dezvoltarea rurală/urbană suportă efectul gradului de informare al autorităților locale, fiind o corelație puternică între aceste variabile și accesarea fondurilor europene. De asemenea în cartograma nr.4 sunt integrate și numărul de aprobate pentru a obține finanțare europeană. Astfel se poate observa tendința de dezvoltare din județul Botoșani prin accesarea fondurilor europene. La nivel teritorial există un progres pentru dezvoltarea locală prin apariția de proiecte aprobate în unități administrative NUTS 3 care au beneficiat de fonduri europene într-un număr scăzut. Prioritate până în anul 2007 a avut accesarea fondurilor pentru preaderare, care s-au axat pentru reabilitarea infrastructurii de transport în județul Botoșani, deoarece aceasta era deficitară.

Fig.nr. 85 Tipologii spațiale și tipologii rurale finanțate în județul Botoșani (2009)

Distribuția numărului de proiecte depuse de autotoritățile locale pentru a obține fonduri europene în anul 2009 evidențiază unitățile admnistrative din proximitatea arealelor urbane și zonele nordice și central-sudice cu un număr semnificativ de proiecte depuse.

Fig.nr. 86 Distribuția spațială a numărului de proiecte depuse pentru a obține fonduri europene în județul Botoșani (2009)

Fig.nr. 87 Distribuția spațială a numărului de proiecte aproabate pentru a obține fonduri europene în județul Botoșani (2009)

Se poate observa în cartogramele nr. 86 și 87 că există interes pentru depunerea proiectelor de către autoritățile locale cu scopul de a accesa fonduri europene și a reduce inegalitățile teritoriale, sociale sau economice, însă numărul celor aprobate este scăzut, fiind creați anumiți centri în jurul cărora se realizează dezvoltarea teritorială (municipiile Botoșani și Dorohoi, orașele Bucecea și Flămânzi, comuna Trușești) care au în centru un spațiu urban. Astfel arealele urbane au tendința de a monopiliza dezvoltarea din juețul Botoșani, spațiile rurale fiind dezavatajate, mai ales dacă nu sunt situate în proximitatea unui oraș sau a unei axe principale de transport.

Fig.nr. 7 Distribuția spațială a numărului de proiecte depuse și aprobate pentru a obține fonduri europene în județul Botoșani (2009)

Spațiile în care autoritățile locale sunt informate despre oportunitățile de finanțare europeană au depus proiecte în vederea accesării acestor fonduri, evidențiindu-se arealele urbane și un număr infim de localități rurale (Vlăsinești, Suharău, Cândești) .

În prezent există prioritatea pentru diversificarea proiectelor depuse cu scopul de a obține finanțare, fiind scrise proiecte pe domenii și orientate în funcție de posibilitatea accesării fondurilor, naționale sau europene. La nivelul anului 2013, conform raportului Consilului Județean Botoșani, acest areal s-a situat pe locul trei național în ceea ce privește numărul de proiecte depuse de primării care au ca scop reabilitarea, modernizarea și dotarea așezărilor culturale, fiind accesare fonduri naționale. De asemenea s-au lansat trei proiecte pentru reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere, ceea ce arată că infrastructura de transport este o proritate la nivel județean pentru realizarea unei infrastrcuturi moderne, care va crește accesibilitatea și atractivitatea pentru investitori.

Autoritățile administrative ale județului Botoșani s-au axat începând cu anul 2007, după integrarea României în Uniunea Europeană, pentru obținerea fondurilor europene care să modernizeze infrastructura de transport, infrastructura edilitară, serviciile sanitare și sociale. Acest fapt demonstrează că la nivelul autorităților de decizie există un grad ridicat de informare asupra oportunităților europene, însă localizarea acestor instituții se suprapune cu arealele urbane, ceea ce este insuficient pentru a crește atât gradul de informare, cât și cel al absorbției fondurilor nerambursabile.

Studiul efectuat reliefează o înșiruire a etapelor care duc la realizarea dezvoltării rurale dintr-un areal. Din fig. .. se poate observa că informarea asupra oportunităților oferite de Uniunea Europeană determină dezvoltarea fiecărei unități administrative din județul Botoșani, mai ales din spațiul rural. Astfel informarea poate fi denumită activă, de către admnistrațiile locale, sau pasivă, de către instituțiile județene, regionale, naționale.

Fig.nr. 8 Schemă a etapelor pentru dezvoltarea rurală

Consecințele politicilor de dezvoltare rurală în județul Botoșani

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, principalele surse de finanțare a programelor de dezvoltare rurală durabilă, respectiv de susținere a implementării strategiei de dezvoltare locală a unei comunități, au devenit fondurile europene. Diferite instituții ale administrației publice centrale și locale le consideră ca fiind una dintre soluțiile pentru reducerea diferențelor de dezvoltare dintre diferitele regiuni ale României, precum și dintre acestea și unele regiuni ale Uniunii Europene. În Art. 158 al Tratatului instituind Comunitatea Europeană (1957) se face referire la „reducerea diferențelor în nivelul de dezvoltare al diferitelor regiuni și rămânerea în urmă a celor mai puțin favorizate regiuni sau insule, inclusiv zonele rurale", iar Art. 159 al aceluiași tratat cere ca această acțiune să fie sprijinită din Fondurile Structurale, investițiile Băncii Europene de Investiții și alte instrumente financiare.

Uniunea Europeană, prin politica de coeziune economică și socială, promovează o politică a solidarității, scopul acesteia fiind promovarea unui înalt nivel de competitivitate și de ocupare a forței de muncă, oferind ajutor regiunilor mai puțin dezvoltate și celor care se confruntă cu probleme structurale.

În contextul Uniunii Europene, accesarea fondurilor nerambursabile pentru agricultură și dezvoltare rurală este considerată prioritară pentru diminuarea diferențelor de dezvoltare dintre diferitele regiuni ale României și cele ale altor țări ale Uniunii Europene. Crearea și implementarea programului LEADER are rolul de a facilita introducerea unor politici de dezvoltare rurală în cadrul țărilor Uniunii Europene, ceea ce a motivat autoritățile locale să dezvolte politici de dezvoltare rurală.

Județul Botoșani a beneficiat de oportunitățile oferite prin Programul SAPARD (2000-2006) înainte de integrarea României în UE, axându-se pe modernizarea și reabilitarea infrastructurii rurale. Astfel au fost modernizate un număr de 7 drumuri comunale și sătești, prin intermediul a proiectelor care au obținut finanțare de la forul european pentru modernizarea infrastructurii. Acestea au fost modernizate pe o lungime de 64,25 km, fiind 12 drumuri comunale și sătești, și cu o valoare totală de 5.860.295 Euro. În anul 2007 s-a finalizat execuția acestora, fiind unul din efectele pozitive ale politiclor promovate și sprijinite de Uniunea Europeană țărilor în curs de integrare. Prin Proiectul de Dezvoltare Rurală în 20 de comune din județul Botoșani au fost reabilitate prin împietruire 202,419 km de drumuri de pământ în valoare de 7.109.240 $, ceea ce reprezintă un proces de modernizare a spațiului rural. Infrastructura tehnico-edilitară beneficiază de avantajele oferite de intrumentele financiare europene deoarece au fost 3 proiecte care au avut ca scop alimentarea cu apă a localităților rurale, având o valoare totală de 2.638.326 Euro. Precaritățile spațiului rural din acest areal sunt majore, acest fapt impiedicând ameliorarea lor concomitent, fiind imposibil de reabilitat situația la nivelul întregului spațiul rural din județul Botoșani.

Programul SAPARD a oferit oportunitatea accsării de fonduri nerambursabile, la nivelul județului Botoșani fiind aprobate proiecte din următoarele domenii: industria alimentară; exploatațiile agricole; și diversificarea activităților economice. Implementarea Programului SAPARD în perioada 2000–-2006 a fost o oportunitate semnificativă la nivelul arealului studiat, absorbindu-se în această perioadă fonduri europene în valoare de 48.248.300 Euro, realizându-se un număr de 132 de proiecte.

Tabelul 1 – Investiții realizate prin Programul SAPARD în județul Botoșani 2000-2006

Sursa: Consiliul Județean Botoșani

Se poate observa că majoritatea proiectelor sunt pentru achiziții utilijae agricole și înființare fermă vaci, fiind 95 proiecte pentru aceste două categorii ceea ce demonstrează că prioritatea este de a se practica o agricultură modernă, specializată conformă standerdelor moderne și a renunța la agricultura de subzistență.

Astfel în anul 2007 au fost derulate un număr de 12 proiecte, din care 11 pentru reabilitări drumuri (Avrămeni, Broscăuți, Dersca, Drăgușeni, Gorbănești, Hănești, Hudești, Ibănești, Stăuceni, Suharău și Sulița), a căror valoare totală este de 8.679.822 Euro și unul pentru alimentare cu apă (Manoleasa) a cărui valoare este de 728.246 Euro continuându-se procesul de modernizarea și reabilitare a spațiului rural început odată cu procesul de aderare a României la Uniunea Europeană.

Autoritățile județului Botoșani au acordat o atenție semnificativă pentru realizarea politicilor de dezvoltare rurală după integrarea României în UE, astfel că a fost realizată Strategia pentru dezvoltarea socio-economică 2008-2013, în conformitate cu politicile UE și respectând liniile directoare ale acestora în vederea reducerii disparităților. Consiliul Județean a a obținut finanțare pentru 16 proiecte care au ca scop dezvoltarea spațiului rural și reducerea decalajelor dintre spațiile rurale locale și cele naționale, acestea axându-se pe diminuarea decalajelor majore din domeniul infrastructurii, de transport și a confortului tehnicol-edilitar.

Tabelul 2 – Implementarea proiectelor implementate prin Programe de finanțare în județul Botoșani 2007-2013

Sursa: Consiliul Județean Botoșani

Proiectele care au obținut finanțare în județul Botoșani evidențiază că autoritățile județene au ca proritate să îmbunătățească infrastructura de transport, prin reabilitare și modernizare, să dezvolte și să modernizeze serviciile sociale, confortul tehnico-edilitar, dar și să fie protejat mediul prin modernizarea sistemelor de apă și managementul deșeurilor. Programele de finanțare pentru implementarea proiectelor din arealul studiat evidențiază importanța și susținerea pe care o acordă Uniunea Europeană pentru reabilitarea și modernizarea zonelor periferice, precum spațiile rurale din județul Botoșani

Județul Botoșani este inclus în diverse politici pentru a se dezvolta și pentru a reduce decalajele existente între spațiul urban și cel rural și între spațiile rurale din România. Un program care a avut un rol important pentru dezvoltarea rurală a fost Programul FERMIERUL, lansat de Guvernul României, oferind posibilitatea populației din județ care nu au dispus de resurse financiare sa fie susținuți în materializarea proiectelor proprii. De asemenea județul Botoșani a beneficiat de fonduri PHARE, fiind inclus în programe de vecinătate cu Republica Moldova și Ucraina.

Analizând proiectele finanțate prin intermediul fondurilor de la UE se poate observa că județul Botoșani se axează pentru dezvoltarea spațiului rural, însă decalajele între acesta și spațiile rurale din România sau Europa sunt foarte mari ceea ce face ca modernizările care au loc în acest areal să fie insignifiante. O analiză strictă asupra proiectelor depuse în vederea obținerii de fonduri europene în perioada 2007-2009 de către primăriile comunelor rurale evidențiază faptul că au fost aprobate puține proiecte ce vizează dezvoltarea rurală.

Fig.nr. 80 Proiecte depuse pentru accesarea fondurilor oferite de Uniunea Europeană în județul Botoșani; Sursa: Fundația Soros

Astfel interesul primăriilor pentru a depune proiecte în vederea obținerii de fonduri poate fi interpretat ca fiind unul scăzut, având în vedere oportunitățile oferite de Uniunea Europeană atât înainte de aderare cât și după integrare și stadiul subdevoltat al spațiului rural din arealul de studiu. Din analiza cartografică au fost excluse municipiile – Botoșani și Dorohoi – și orașele – Darabani, Săveni, Ștefănești, Bucecea și Flămânzi – deoarece au depus cele mai multe proiecte, iar analiza efectuată este asupra spațiilor rurale, respectiv comune ca unitate adminstrativă nu ar fi evidențiat la o scară obiectivă situația prezentă. Cele mai multe proiecte au fost depuse de către comunele din proximitatea orașelor, însă au fost aprobate puține, de exemplu în partea de est a județului, pe valea Prutului doar în comuna Mitoc au fost aprobate proiectele pentru fonduri europene, celelalte comune nu au obținut aprobarea pnetru proiectele depuse. Analizând situația din teren pot fi identificați mai mulți factori care au influențat acest aspect printre care: lipsa persoanelor specializate pentru a scrie proiecte pentru obținerea de fonduri europene, aceasta fiind o zonă mai puțin dezvoltată.

Județul Botoșani se confruntă cu probleme majore a dezvoltării rurale, deși integrarea României în Uniunea Europeană oferă oportunități de finanțare pentru reducerea decalajelor dintre spațiile rurale românești și cele europene și pentru valorificarea acestora transformându-le în areale competitive. Suportul necesar accesării fondurilor europene și crearea unui cadru care să asigure perspective de dezvoltare rurală prin valorificarea potențialului rural existent reprezintă soluțiile rezolvării problemelor existente din aceste spații vulnerabile.

Interesul primăriilor pentru a depune proiecte în vederea obținerii de fonduri este scăzut, observându-se că cele mai multe proiecte s-au depus în orașe și în comunele din proximitatea lor. Ceea ce este mai important este faptul că aprobate au fost doar în orașe, comunele vecine lor, de exemplu în partea de est a județului, pe valea Prutului doar în comuna Mitoc au fost aprobate proiectele pentru fonduri europene, celelalte comune , inclusiv orașul Ștefănești nu au obținut aprobarea pentru proiectele depuse.

Ar putea fi mai mulți factori care au influențat acest aspect printre care o pregătire scăzută a persoanelor care au scris proiectele în vederea obținerii finanțării, aceasta fiind o zonă mai puțin dezvoltată.

Investițiile în infrastructură sunt concentrate în partea nordică, estică și central-sudică, însă acestea sunt modice. Infrastructura rutieră necesită investiții majore pentru reabilitare și modernizare, iar investițiile realizate până în prezent nu au acoperit modernizarea tuturor drumurilor, de orice tip, deoarece prioritate au avut artele majore de circulație, urmând apoi drumurile comunale. Se impune accesarea fondurilor pentru reabilitarea infrastructurii rutiere, în vederea realizării dezvoltării teritoriale.

Infrastructura necesită investiții majore, iar cele care s-au efectuatr în perioada 2006-2007 au fost făcute prin proiecte finanțate de SAPARD, astfel fiind ameliorat transportul rutier.Investițiile cele mai mari s-au realizat în spațiile urbane, Botoșani, Dorohoi, Flămânzi, Săveni, comune din vecinătatea acestora saucaresunt traversate de drumuri națioanale sau județene importante.

Analiza efectuată arată câteva aspecte importante: relația urban-rural are un rol important pentru dezvoltarea rurală și a infrastructurii rutiere, astfel că investiții majore se efectuează în orașe și în 1-2 comune din proximitate. Accesibilitatea rutieră, în ceea ce privește axele majore de circulație, sunt situate în apropierea orașelor sau le traversează, aeasta fiind realizată organizat astfel încât să deservească un număr cât mai mare de populație. Conform modelelor cristalleriene, se poate observa strategia teritorială de amplasare și modernizare a infrastructurii rutiere. Relația rural-urban este benefică pentru dezvolatrea infrastructurii rutiere, realizându-se dezvoltarea în mod organizat și integrat, atât pentru spațiul rural, cât și pentru cel urban.

Nivelul de dezvoltare a județului Botoșani

Nivelul de dezvoltare a unităților administrative din județul Botoșani reprezintă o sinteză a unor indicatori pentru anul 2006 și 2009 pentru a putea observa diferențele de dezvoltare și influența integrării în Uniunea Europeană.

În anul 2006, se poate observa că teritoriile care au un nivelul de dezvoltare cel mai ridicat este reprezentat de orașele și municipiile din județul Botoșani (Botoșani, Dorohoi, Darabani, Bucecea, Ștefănești, Săveni) și de comuna Trușești (ceea ce este insignifiant pentru spațiul rural), apoi se pot remarca comunele care au o situație vulnerabilă, cu un nivel de dezvoltare foarte scăzut, neavând nici una din variabilele analizate care să fie pozitive și să indice un nivel incipient de dezvoltare (Manoleasa,Dersca, George Enescu, Bălușeni, Hănești, Dobârceni). Apoi se identifică comunele care au un nivel incipient de dezvoltare, însă au un indice a confortului tehnic edilitar scăzut(Mihăileni, Suharău, Prăjeni, Tudora), în aceeași categorie se află comunele aflate în clasa a V-a, însă au un număr mic de autoturisme cumpărate (Vorona, Răuseni).De asemeni există clasa a IV-a, în care se încadrează comunele cu multe autoturime cumpărate la nivelul anului 2006, însă au celelalte variabile foarte slab dezvoltate, ceea ce le conferă acestor zone caracterul de slab dezvoltate (Todireni, Concești, Albesti). Numărul de autoturisme poate fi ridcat datorită faptului că o parte a populației din aceste areale este plecată la muncă în străinătate, aceștia făcând investiții prin achiziționarea unui autoturism.

Fig.nr. 83 Nivelul de dezvoltare din județul Botoșani în anul 2006 și 2009

În anul 2009 se observă că arealele dezvoltate, cu indicatorii peste media județeană sunt acealeași ca în anul precedent, comunele slab dezvoltate se mențin în partea de est a județului, apărând și Unțeni, Nicșeni, clasa a patra are comune care sunt în stadiul de dezvoltare incipient însă cu un confort foarte scăzut, cuprinzând acealeași comune din anul 2008, situații asemănătoare fiind și în clasele următoare care sunt identice cu cele din anul 2007.

Astfel se poate afirma că arealele din partea vestică care erau slab dezvoltate în anul 2008 au cunoscut progrese, situându-se în anul 2009 în situația celor care se dezvoltă și având doar anumite deficiențe, cum ar fi cele ale confortului tehnic-edilitar (Șendriceni) sau au străzi asfaltate puține (Văculești).

Se poate observa că în județul Botoșani, în perioada 2006-2009, doar orașele prezintă un nivel mai ridicat de dezvoltare, mediul rural fiind foarte slab dezvoltat, acesta prezentând probleme mai ales în ceea ce privește confortul tehnico-edilitar, străzile asfaltate sau locuințe nou construite. Ceea ce se remarcă este numărul crescut de autoturisme achiziționate în mediul rural, ceea ce denotă faptul că populația a emigrat pentru muncă, iar în momentul când s-au întors fie au revenit cu autoturism, fie și-au achizișionat din România.

Un nivel de dezvoltare ridicat există în Municipiul Botoșani, orașul Darabani și comuna Stăuceni, apoi cu un nivel mediu de dezvoltare se află orașul Dorohoi șin comunele Curtești, Havârna, Copălău, Lunca, iar un nivel mic de dezvoltare se întâlnește în Săveni, Concești, Tudora, Frumușica, Todireni, Hlipiceni, Românești. Arealele menționate reprezintă un nivel minim de dezvoltare, însă analizând în harta din fig. putem sesiza că acestea sunt o parte mică din întreg județul.

Aproximativ 80% din comunele din județul Botoșani sunt subdezvoltate, acestea regăsindu-se în partea central-estică și vestică a județului.

Influența orașelor privind dezvoltarea arealelor situate în vecinătatea lor este scăzută, aceasta rezumându-se la doar o comună, spațiul rural fiind deficitar în ce privește influența urbană. Slaba dezvoltare a acestui județ este evidențiată mai ales prin confortul tehnico-edilitar foarte scăzut,străzi asfaltate și locuri de muncă noi, uneori chiar și locuințe. Numărul autoturismelor este mai puțin reprezentativ în cunatificarea dezvoltării județului deoarece acestea nu reprezintă nivelul de trai al locuitorilor sau confortul din cadrul comunelor.

Spațiul rural este slab dezvoltat, însă nici orașele sau comunele din proximitatea acestora nu se află într-o situație mai prosperă. De exemplu orașul Flămmânzi sau Ștefănești în perioada 2006-2009 sunt foarte slab dezvoltate, acest fapt datorându-se autentificării ca orașe în anul 2004, acestea aflându-se în proces de dezvoltare, manifestându-și influența asupra spațiului rural în perspectivă. Șomerii scot în evidență comunele care au un efectiv ridicat de populație calificată, însă nu are loc de muncă, și zonele în care nu apar ca fiind un număr reprezentativ de șomeri, însă aceștia sunt plecați la muncă în străinătate.

Analiza efectuată arată câteva aspecte importante: relația urban-rural are un rol important pentru dezvoltarea rurală astfel că investiții majore se efectuează în orașe și în 1-2 comune din apropiere, informarea despre oportunitățile de finanțare europeană are loc mai întâi în spațiul urban, și apoi în cel rural, dezinteresul instituțiilor județene și naționale pentru informarea comunelor deficitare în dezvoltare rurală pentru obținerea de fonduri europene etc. astfel important pentru viitoarele analize este de înlăturat informațiile/datele statistice pentru mediul urban si efectuat analize comparative. Există riscul ca atuncă când sunt incluse și informațiile pentru municipii/orașe analiza pentru mediul rural să fie necorespunzătoare și să nu confirme ipotezele de lucru datorită valorilor mai ridicate decât în mediul rural și orașele care au căpătat acest statut din 2004.

CONCLUZII PRELIMINARE

Stadiul actual al mediul rural din Județul Botoșani prezintă decalaje intra – și inter județene, la nivel topologic, demografic, social și economic. Analiza efectuată în context regional (încadrarea arealului și a caracteristicilor la nivelul Moldovei Apusene) și în context judeațean a evidențiat integrarea caracteristicilor generale din domeniile analizate în imaginea de ansamblu a regiunii moldave. Astfel există o relație rural-urban, care este în continuă dezvoltare și are rolul de a fi motorul dezvoltării spațiului rural, prin reducerea disparităților dintre aceste areale.

Perioada analizată, 2002 – 2011, caracterizează arealul studiat prin accentuarea problemelor spațiul rural de ordin demografic, social și economic și influența arealelor urbane principale asupra localităților rurale din proximitate prin evidențierea unei dezvoltări a domeniilor social și economic.

Un rol important pentru evoluția pozitivă a localităților rurale l-a avut accesarea fondurilor europene nerambursabile. Județul Botoșani datorită programului SAPARD a accesat fonduri nerambursabile numeroase, fiind aprobate proiecte din următoarele domenii: industria alimentară, exploatațiile agricole și diversificarea activităților economice, ceea ce exoplică diferența dintre anii 2002 și 2010 în ceea ce privește tipul de agricultură predominant. Implementarea Programului SAPARD în perioada 2000–-2006 a fost o oportunitate semnificativă la nivelul arealului studiat, absorbindu-se în această perioadă fonduri europene în valoare de 48.248.300 Euro, realizându-se un număr de 132 de proiecte. Majoritatea proiectelor sunt pentru achiziții utilijae agricole și înființare fermă vaci, fiind 95 proiecte pentru aceste două categorii ceea ce demonstrează că prioritatea este de a se practica o agricultură modernă, specializată conformă standerdelor moderne și a renunța la agricultura de subzistență .

Spațiile rurale din județul Botoșani se pot clasifica în areale vulnerabile și areale cu perspective de dezvoltare. Localitățile vulnerabile sunt cele situate în proximitatea granițelor cu Ucraina și Republica Moldova, cele care nu sunt traversate de o arteră majoră de circulație, care prezintă probleme demografice, printr-un număr mare de plecări și o ortalitate ridicată, un nivel social slab dezvoltat și o economie de „subzistență”, aceste caracteristici fiind specifice majorității localităților din arealul de studiu. Localități cu perspective de dezvoltare sunt cele situate în proximitatea arealelor urbane care cuantifică în acest interval analizat influența pozitivă a municipiilor sau orașelor prin dezvoltarea economiei, atragerea investitorilor, un confort tehnic al habitatului ridicat etc (Răchiți, Curtești, Vlăsinești).

Identificarea stării mediului rural a avut următoarea structură:

Mediul rural din județul Botoșani prezintă numeroase precarități, fiind unul dintre cele mai slab dezvoltate din Moldova Apuseană, care cuprinde un număr semnificativ de riscuri și pot genera o prognoză negativă pentru evoluția acestui areal pentru un interval mai mare de timp dacă nu se adoptă politici de dezvoltare rurală integrate. Localitățile necesită integrarea într-o economie competitivă prin valorizarea potențialului spațiului rural, îndeosebi prin dezvoltarea unei agriculturi moderne, și stoparea plecării forței de muncă în alte județe sau în afara granițelor, deoarece factorul demografic are un rol important pentru asigurarea dezvoltării arealului de studiu.

Identificarea stării mediului rural din județul Botoșani constituie baza aprofundării analizei statistice prin crearea unor indicatori sintetici care să evidențieze vulnerabilitatea comunelor, riscurile sociale, demografice și economice, relația rural-urban și influența ariilor urbane asupra spațiilor rurale, corelația dintre indicatori aparținând domeniilor diferite care oferă argumente pentru nivelul de dezvoltare dintr-o anumită locaitate.

Comparația indicatorilor statistice pentru perioade diferite arată în acest studiu că acest areal poate avea prognoze socio-demografice negative, datorită vulnerabilității identificate. De asemenea economia mediului rural poate fi dezvoltată prin valorificarea potențialului fiecărei localități și accesarea de fonduri europene nerambursabile care au ca scop dezvoltarea rurală. O axă prioritară pentru județul Botoșani poate fi constituită de dezvoltarea agriculturii, care ar conferi spațiului rural competitivitate și specializare economică, asigurând dezvoltarea societății și reducând decalajele între spațiile rurale la nivel județean, cât și regional.

Starea mediului rural din județul Botoșani evidențiază previziuni sumbre la nivel social și demografic, dar perspective pentru dezvoltarea economiei și specializarea sa, care să asigure o coeziune economică la nivel teritorial.

Concluzii informare

Informarea autorităților locale, pasivă/activă, influențează accesarea fondurilor europene. Deoarece la nivelul arealului studiat s-a observat că informarea activă este de la Consiliul Județean și Prefectură, iar cea pasivă tot de la aceste instituții, rareori fiind oferite informații de Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, acest fapt este evidențiat în numărul proiectelor depuse pentru obținere de finanțare europeană, aprobarea lor și tipul de fonduri accesate.

În ceea ce privește tipologia spațiilor finanțate, se evidențiază arealele urbane, iar cele rurale care au obținut fonduri preaderare pentru reabilitarea infrastructurii de transport.

Dezvoltarea rurală/urbană suportă efectul gradului de informare al autorităților locale, fiind o corelație puternică între aceste variabile ce se poate observa în accesibilitatea fondurilor europene.

Absorbția fondurilor europene s-au concentrat în spațiile urbane, care coincid cu arealele informate, ceea ce arată o corelație strânsă între absorbția fondurilor europene / proiecte aprobate și gradul de informare. În funcție de gradul de informare se diluează și accesarea fondurilor europene. Acestea sunt influențate de un factor important al modernității, accesibilitatea, iar acest areal este într-un proces de reabilitare și modernizare a infrastructurii de transport, care va determina creșterea accesibilității, iar aceasta va constitui motorul dezvoltării teritoriale, urbane/rurale, și va contribui la reducerea decalajelor inter și intrajudețene.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

AHLSTROM A., PILESJO P., LINDENBERG J., (2011) – Improved accessibility modeling and its relation to poverty – A case study in Southern Sri Lanka, Science Direct, Habitat International 35;

APĂVĂLOAIE M., (1988) – La main d'oeuvre du milieu rural du Plateau Central de la Moldavie; des changements dans la structure de la population occupee, Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Facultatea de Geografie și Geologie, Tomul XXXIV,X-2;

APOSTOL G., (2004) – Câmpia Mostiștei – studiu de geografie rurală, Editura CD PRES, București;

ARLAND S., PERIGORD M., (1997)- Dynamiques des agricultures et des campagnes dans le monde, Editura Geographers;

BARBU Gh. (1980) – Turismul și calitatea vieții, Editura politică, București;

BODOCAN V., ILIEȘ A.., (2005) – Spațiul european: Structură, dinamică, integrare și funcționalitățile, Ministerul Educației și Cercetării, București;

Bold I., Buciuman E., Drăghici M.(2003) – Spațiul rural. Definire, organizare, dezvoltare, Editura Mitriton, Timișoara;

BOLD I., DRĂGHICI M. (2004) – Două secole de economie rurală și agrară. Portrete și semnificații, Editura Mirton, Timișoara;

CANța T., (1989)– Transportul modern – o competiție continuă, Editura Albatros, București;

CASTELLA, J-C., MANH, P H., KAMB, S P., VILLANOB, L., TRONCHE N R., 2005 – Analysis of village accesibility and its impact on land use dynamics in a mountainous province of northern Vietnam, Science Direct, Applied Geography 25;

CÂNDEA M., BOGAN E., SIMION T., (2011) – Așezările umane și organizarea spațiului geografic, Editura Universitară, București;

CERAMAC (Centre d’Etude et de Recherches Appliquees au Massif Central, a la moyenne montagne et aux espaces fragiles) (1999) – Moyennes montagnes europeennes – Nouvelles fonctions, nouvelles gestions de l’espace rural, pole “Gestion de Territoires Ruraux Sensibles”, 1eres Journees Internationales, Presse Universitaires Blaise Pascal Clermont-Ferrand;

CHIRIAC D., (1970) – Câteva aspecte istorico-geografice referitoare la evoluția așezărilor rurale din Câmpia Moldovei, Extras din Analele științifice Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”;

CHIRICA C., (1999) – De la sărăcie la dezvoltarea rurală;

CIMPOIEȘU-HAISUC G., (2011) – Importanța infrastructurii de transport în analiza disparităților teritoriale din Moldova, teza de doctorat;

COLOQUE FRANCO-BRITANIQUE DE GEOGRAPHIE RURAL 4 WORCESTER 2002 (2003) – „Innovations in rural areas”– 4e colleque franco-britannique de Geographie rurale, Presse Universitaires Blaise Pascal Clermont Ferrand, CERAMAC;

CRISTEA V., (1997) – L’espace rurale-Approche pluridisciplinaire, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

CUCU V., (1977) – Sistematizarea teritoriului și localităților din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

DEFOUR D., BOUCHER I.L., (1977) -Sistematizarea localităților rurale, Editura Ceres;

DELMER A., (2003) – Les transports presents et futurs de la Communaute Europeenne du Charbon et de l'Acier, Editura J. Wyckmans;

Dona, I., (2000) – Politici agricole, Editura Semne, București;

Dona, I., ( 2003) – Note de curs, 2002/2003, USAMV-București;

FLORIAN V., (2007) – Dezvoltare rurală- abordare multidisciplinară, Editura Terra Nostra ;

IAȚU C., MUNTELE I., coord., (2009) – Atlas statistico – geografic și de amenjare a teritoriului județului Iași, Editura Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași;

ISTRATE M., (2008) – Relațiile urban-rural în Moldova în perioada contemporană, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași;

LEBEAU R. (1979) – Les grandes types de structures agraires dans le monde, Editura Masson;

MATEI M., MATEI I., (1977) – Sociologizare și sistematizare în procesele de dezvoltare, Editura Tehnică, București;

MATEOC-SIRB N., UNGUREANU G., (2009) – Dezvoltare regională și rurală, Editura Tipo Moldova, Iași ;

MIFTODE V., (1978) -Migrațiile și dezvoltarea urbană – o analiză istorică și prospectiva a rural-urbanului, Editura Junimea, Iași;

MONTRIEUX M.Cl., PIROTTON S., DUSSART F., CHRISTIANS Ch.,(1958) –L'habitat et le payssage rural dans les communes de Charneux et Thimister (Pays de Harve), Editura J. Wykmans;

MUNTEANU A., (2011)- Rețelele de transport și accesibilitatea turistică în Dobrogea, teza de doctorat;

MUNTELE I., GROZA O., ȚURCĂNAȘU G., RUSU A., TUDORA D., (2010) – Calitatea infrastructurii de transport ca premisă a diferențierii spațiilor rurale din Moldova, Editura „Universitatea Alexandru Ioan Cuza”, Iași;

NICULUI C., (1990) – Satul românesc în perspectiva dezvoltării teritoriale – contribuție la o metodologie de cercetare, Editura Tipografia Ploiești-Prahova;

NIMIGEANU V., – Probleme geografice ale gospodăririi comuanle în România, Iași, 1995;

PITIE J., – L’exode rural, Centre de Geographie Humaine et Sociale, Universite de Poitiers;

POGHIRC P., CHIRIAC D., (1970) – Rețeaua așezărilor rurale din Moldova după condițiile geografice, Extras din Analele științifice Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”;

POPA N., (1999) – Țara Hațegului – Potențialul de dezvoltare al așezărilor omenești. Studiu de geografie rurală, Editura Brumar, Timișoara;

POPA N (2006) – Frontiere, regiuni transfrontaliere și dezvoltare regională în Europa mediană, Editura Universitară de Vest, Timișoara;

POPA N. (COORD.), BIOTEAU EMM., PAVEL S., IȘFĂNESCU R. (2007) – Banatul-Identitate, Dezvoltare și Colaborare Regională, Editura Mirton, Timișoara;

Otiman P.I.,(1999) – Restructurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în vederea aderării la U.E., Editura Agroprint, Timișoara;

Otiman P., I., (1997) – Dezvoltarea rurală în România, Editura Agroprint, Timișoara;

OTIMAN I.P., (2006) – Dezvoltarea rurală în România, Editura Academiei Române, București;

ROTARU L., (2011) – Studii privind dezvoltarea rurală în microzona Țăbănești, județul Iași, Teză doctorat, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Iași

REY V., GROZA O., IANOȘ I., PĂTROESCU M., (2006) Atlasul României, Editura Enciclopedia Rao, București;

RIBEIRO, A., PAS ANTUNES, A., PAEZ, A.,(2010) – Road accesibility and cohesion in lagging regions: Empirical evidence from Portugal based on spatial econometric models, Science Direct, Journal of Transport Geograhy;

SANDU D. (COORD.), CÂMPEANU C., MARINA L., PETER M., ȘOFLĂU V., (2007) – Practica Dezvoltării comunitare, Editura Polirom, București;

SANDU D., (1987) – Dezvoltarea socioteritorială în România, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București;

SHAW D., ROBERTS PETER, WALSH J. (2000) – Regional Planning and Development en Europe, Published by Ashgate Publishing Company;

SOCOL Ghe., RĂDULESCU D. C-tin., (2006) – Civilizația rurală din România în perspectiva Integrării în Uniunea Europeană, Editura Centrul de informare și Documentare Economică, București;

SPIEKERMANN, K., NEUBAUER, J.,(2002) – European Accesibility and Peripherality: Concepts, Models and Indicators, Nordregio Workong Paper;

STAȘAC M., (2005)- Reconstituirea mediului rural în Câmpia Crișurilor, Editura Universitățiidin Oradea;

Surd V., (2003) -Geografia așezărilor, Editura Presa Universitară Clujeană;

Surd V., (2002)- Introducere în geografia spațiului rural, Editura Presa Universitară Clujeană;

SURD V., (2007) – Rural space and local development, Presa Universitară Clujeană;

TUDORA D., ( 2010) – Distribuția geografică a indicilor stării sociale a populației rurale din Moldova Apuseană, teza de doctorat;

VIJULIE I., (2010) – Dinamica peisajului rural în Câmpia Boianului, Editura Universității din București;

WEBER, J., (2006)- Reflections on the future of accesibility, Science Direct, Journal of Transport Geography 14;

***Cartea Verde pentru Dezvoltarea Rurală în România.;

***La Charte europeenne de l’espace rural – un cadre politique pour le developpement rural, Strasbourg, 1995 ;

***SAPARD – le Programme Special de Preadhesion pour l’Agriculture et le Developpement Rural, DG Agriculture, decembre 2000;

***Planul Național de Agricultură și Dezvoltare Rurală 2000-2006;

*** Program de dezvoltare rurală pentru România pentru perioada 2007-2013;

*** Strategia de dezvoltare socio-economică a județului Botoșani pentru perioada 2007-2013

***Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Botoșani;

Site-uri:

http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/index_ro.htm

http://www.madr.ro

http://www.apdrp.ro/

http://www.pndr.ro/

http://www.soros.ro

http://www. infoeuropa.ro

https://sites.google.com/site/dumitrusandu/

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

AHLSTROM A., PILESJO P., LINDENBERG J., (2011) – Improved accessibility modeling and its relation to poverty – A case study in Southern Sri Lanka, Science Direct, Habitat International 35;

APĂVĂLOAIE M., (1988) – La main d'oeuvre du milieu rural du Plateau Central de la Moldavie; des changements dans la structure de la population occupee, Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Facultatea de Geografie și Geologie, Tomul XXXIV,X-2;

APOSTOL G., (2004) – Câmpia Mostiștei – studiu de geografie rurală, Editura CD PRES, București;

ARLAND S., PERIGORD M., (1997)- Dynamiques des agricultures et des campagnes dans le monde, Editura Geographers;

BARBU Gh. (1980) – Turismul și calitatea vieții, Editura politică, București;

BODOCAN V., ILIEȘ A.., (2005) – Spațiul european: Structură, dinamică, integrare și funcționalitățile, Ministerul Educației și Cercetării, București;

Bold I., Buciuman E., Drăghici M.(2003) – Spațiul rural. Definire, organizare, dezvoltare, Editura Mitriton, Timișoara;

BOLD I., DRĂGHICI M. (2004) – Două secole de economie rurală și agrară. Portrete și semnificații, Editura Mirton, Timișoara;

CANța T., (1989)– Transportul modern – o competiție continuă, Editura Albatros, București;

CASTELLA, J-C., MANH, P H., KAMB, S P., VILLANOB, L., TRONCHE N R., 2005 – Analysis of village accesibility and its impact on land use dynamics in a mountainous province of northern Vietnam, Science Direct, Applied Geography 25;

CÂNDEA M., BOGAN E., SIMION T., (2011) – Așezările umane și organizarea spațiului geografic, Editura Universitară, București;

CERAMAC (Centre d’Etude et de Recherches Appliquees au Massif Central, a la moyenne montagne et aux espaces fragiles) (1999) – Moyennes montagnes europeennes – Nouvelles fonctions, nouvelles gestions de l’espace rural, pole “Gestion de Territoires Ruraux Sensibles”, 1eres Journees Internationales, Presse Universitaires Blaise Pascal Clermont-Ferrand;

CHIRIAC D., (1970) – Câteva aspecte istorico-geografice referitoare la evoluția așezărilor rurale din Câmpia Moldovei, Extras din Analele științifice Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”;

CHIRICA C., (1999) – De la sărăcie la dezvoltarea rurală;

CIMPOIEȘU-HAISUC G., (2011) – Importanța infrastructurii de transport în analiza disparităților teritoriale din Moldova, teza de doctorat;

COLOQUE FRANCO-BRITANIQUE DE GEOGRAPHIE RURAL 4 WORCESTER 2002 (2003) – „Innovations in rural areas”– 4e colleque franco-britannique de Geographie rurale, Presse Universitaires Blaise Pascal Clermont Ferrand, CERAMAC;

CRISTEA V., (1997) – L’espace rurale-Approche pluridisciplinaire, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

CUCU V., (1977) – Sistematizarea teritoriului și localităților din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

DEFOUR D., BOUCHER I.L., (1977) -Sistematizarea localităților rurale, Editura Ceres;

DELMER A., (2003) – Les transports presents et futurs de la Communaute Europeenne du Charbon et de l'Acier, Editura J. Wyckmans;

Dona, I., (2000) – Politici agricole, Editura Semne, București;

Dona, I., ( 2003) – Note de curs, 2002/2003, USAMV-București;

FLORIAN V., (2007) – Dezvoltare rurală- abordare multidisciplinară, Editura Terra Nostra ;

IAȚU C., MUNTELE I., coord., (2009) – Atlas statistico – geografic și de amenjare a teritoriului județului Iași, Editura Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași;

ISTRATE M., (2008) – Relațiile urban-rural în Moldova în perioada contemporană, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași;

LEBEAU R. (1979) – Les grandes types de structures agraires dans le monde, Editura Masson;

MATEI M., MATEI I., (1977) – Sociologizare și sistematizare în procesele de dezvoltare, Editura Tehnică, București;

MATEOC-SIRB N., UNGUREANU G., (2009) – Dezvoltare regională și rurală, Editura Tipo Moldova, Iași ;

MIFTODE V., (1978) -Migrațiile și dezvoltarea urbană – o analiză istorică și prospectiva a rural-urbanului, Editura Junimea, Iași;

MONTRIEUX M.Cl., PIROTTON S., DUSSART F., CHRISTIANS Ch.,(1958) –L'habitat et le payssage rural dans les communes de Charneux et Thimister (Pays de Harve), Editura J. Wykmans;

MUNTEANU A., (2011)- Rețelele de transport și accesibilitatea turistică în Dobrogea, teza de doctorat;

MUNTELE I., GROZA O., ȚURCĂNAȘU G., RUSU A., TUDORA D., (2010) – Calitatea infrastructurii de transport ca premisă a diferențierii spațiilor rurale din Moldova, Editura „Universitatea Alexandru Ioan Cuza”, Iași;

NICULUI C., (1990) – Satul românesc în perspectiva dezvoltării teritoriale – contribuție la o metodologie de cercetare, Editura Tipografia Ploiești-Prahova;

NIMIGEANU V., – Probleme geografice ale gospodăririi comuanle în România, Iași, 1995;

PITIE J., – L’exode rural, Centre de Geographie Humaine et Sociale, Universite de Poitiers;

POGHIRC P., CHIRIAC D., (1970) – Rețeaua așezărilor rurale din Moldova după condițiile geografice, Extras din Analele științifice Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”;

POPA N., (1999) – Țara Hațegului – Potențialul de dezvoltare al așezărilor omenești. Studiu de geografie rurală, Editura Brumar, Timișoara;

POPA N (2006) – Frontiere, regiuni transfrontaliere și dezvoltare regională în Europa mediană, Editura Universitară de Vest, Timișoara;

POPA N. (COORD.), BIOTEAU EMM., PAVEL S., IȘFĂNESCU R. (2007) – Banatul-Identitate, Dezvoltare și Colaborare Regională, Editura Mirton, Timișoara;

Otiman P.I.,(1999) – Restructurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în vederea aderării la U.E., Editura Agroprint, Timișoara;

Otiman P., I., (1997) – Dezvoltarea rurală în România, Editura Agroprint, Timișoara;

OTIMAN I.P., (2006) – Dezvoltarea rurală în România, Editura Academiei Române, București;

ROTARU L., (2011) – Studii privind dezvoltarea rurală în microzona Țăbănești, județul Iași, Teză doctorat, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Iași

REY V., GROZA O., IANOȘ I., PĂTROESCU M., (2006) Atlasul României, Editura Enciclopedia Rao, București;

RIBEIRO, A., PAS ANTUNES, A., PAEZ, A.,(2010) – Road accesibility and cohesion in lagging regions: Empirical evidence from Portugal based on spatial econometric models, Science Direct, Journal of Transport Geograhy;

SANDU D. (COORD.), CÂMPEANU C., MARINA L., PETER M., ȘOFLĂU V., (2007) – Practica Dezvoltării comunitare, Editura Polirom, București;

SANDU D., (1987) – Dezvoltarea socioteritorială în România, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București;

SHAW D., ROBERTS PETER, WALSH J. (2000) – Regional Planning and Development en Europe, Published by Ashgate Publishing Company;

SOCOL Ghe., RĂDULESCU D. C-tin., (2006) – Civilizația rurală din România în perspectiva Integrării în Uniunea Europeană, Editura Centrul de informare și Documentare Economică, București;

SPIEKERMANN, K., NEUBAUER, J.,(2002) – European Accesibility and Peripherality: Concepts, Models and Indicators, Nordregio Workong Paper;

STAȘAC M., (2005)- Reconstituirea mediului rural în Câmpia Crișurilor, Editura Universitățiidin Oradea;

Surd V., (2003) -Geografia așezărilor, Editura Presa Universitară Clujeană;

Surd V., (2002)- Introducere în geografia spațiului rural, Editura Presa Universitară Clujeană;

SURD V., (2007) – Rural space and local development, Presa Universitară Clujeană;

TUDORA D., ( 2010) – Distribuția geografică a indicilor stării sociale a populației rurale din Moldova Apuseană, teza de doctorat;

VIJULIE I., (2010) – Dinamica peisajului rural în Câmpia Boianului, Editura Universității din București;

WEBER, J., (2006)- Reflections on the future of accesibility, Science Direct, Journal of Transport Geography 14;

***Cartea Verde pentru Dezvoltarea Rurală în România.;

***La Charte europeenne de l’espace rural – un cadre politique pour le developpement rural, Strasbourg, 1995 ;

***SAPARD – le Programme Special de Preadhesion pour l’Agriculture et le Developpement Rural, DG Agriculture, decembre 2000;

***Planul Național de Agricultură și Dezvoltare Rurală 2000-2006;

*** Program de dezvoltare rurală pentru România pentru perioada 2007-2013;

*** Strategia de dezvoltare socio-economică a județului Botoșani pentru perioada 2007-2013

***Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Botoșani;

Site-uri:

http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/index_ro.htm

http://www.madr.ro

http://www.apdrp.ro/

http://www.pndr.ro/

http://www.soros.ro

http://www. infoeuropa.ro

https://sites.google.com/site/dumitrusandu/