Analiza decalajelor socio-economice dintre România și Uniunea Europeană [309979]

[anonimizat]: [anonimizat]-[anonimizat]: [anonimizat], cu Occidentul sau cu țările dezvoltate ale lumii a fost și este o [anonimizat]ã actualã. Dimensiunea economicã nu a lipsit însã [anonimizat], având în vedere acumularea deosebirilor de nivel de dezvoltare dintre țara noastrã și țã[anonimizat] a reprezenta Europa. Astãzi, când România s-a [anonimizat]ã cu guvernanții sunt tot mai obsedați de problemática economicã, aceste decalaje sunt percepute mai acut decât oricând. Începe să se cunoască faptul că România este unul dintre cele mai inegale state ale Uniunii Europene în ceea ce privește venitul populației si dimensiunile sociale. România ocupă prima poziție în clasamentul raportului dintre cea mai înaltă și cea mai scăzută decilă de venituri din toate statele membre ale Uniunii Europene. [anonimizat] 2000, inegalitatea veniturilor naționale a [anonimizat], contribuind la starea actuală de discrepanță ridicată între veniturile rezidenților. Lucrarea urmărește să ofere o [anonimizat], [anonimizat] a evalua intensitatea fenomenului. [anonimizat] o prezentare a [anonimizat]-o [anonimizat] a activității regiunii în condițiile unor schimbări. Scopul utilizării indicatorilor este de a afla stadiul/situația în care se află țara/regiunea și modalitățile de rezolvare a problemelor acesteia. [anonimizat] a calității vieții la nivel regional.

Cuvinte cheie: [anonimizat], inegalitate, educația, veniturile, sănătatea, [anonimizat] a acestora

Autor: [anonimizat], [anonimizat]-economice, [anonimizat], politice, relegioase etc., toate acestea devenind premise esențiale ale dezvoltării de ansamblu a unei economii și a fiecărei activităti economice. Dacă interesul general al anilor ’60-’70 s-a [anonimizat], [anonimizat], accentul s-a [anonimizat] a economicului, [anonimizat], a diferențierilor tot mai evidente a claselor sociale etc.

Orice activitate economică se desfășoară cu ajutorul omului și pentru om. Omul este o ființă creatoare care prin muncă acționează în cadrul activității economice asupra resurselor pentru a obține bunuri și servicii necesare satisfacerii nevoilor. Acțiunea individului în cadrul unei economii este foarte importantă și de aceea abordarea socială a problemelor este importantă pentru concilierea diverselor interese ale numeroaselor categorii și grupuri sociale, în vederea realizării progresului general.

Decalajul economic este o discrepanță cantitativă și calitativă, în timp și spatiu, între diferite subramuri sau economii naționale, reflectate cu ajutorul unor indicatori macroeconomici de rezultate pe locuitor. În general, decalajele economice se referă la deosebirile de nivel economic sau mai precis, duc către ideea de lipsă de dezvoltare între mai multe țări. Aceste deosebiri pot fi identificate și analizate prin intermediul unor indicatori, care, după caz, pot fi de mai multe tipuri. Evident, atunci când ne propunem să investigăm acumularea decalajelor economice, trebuie să alegem indicatorii la care vom face apel: în cazul decalajelor socio-economice, se vor urmări și analiza indicatori sociali și economici, cum ar fi cele care reflectă veniturile populației, nivelul de trai, educație, sănătate, nivelul sărăciei, condițiile de pe piața muncii.

Distribuția veniturilor este unul dintre cele mai actuale și mai importante subiecte dezbătute de economiști, șefi de state și chiar și de fiecare persoană în parte, fiind afectate într-o măsură mai mică sau mai mare de discrepanțele înregistrate în distribuția veniturilor. Analizând cel mai frecvent utilizat indicator pentru bunăstare (PIB pe cap de locuitor), se pot remarca foarte usor decalajele dintre țări. De exemplu, mica țară europeană, Luxemburg, a avut în 2016 produsul intern brut pe cap de locuitor a depășit 103.000 USD, în timp ce Somalia a raportat doar 431 USD pe cap de locuitor. În plus, aceste diferențe nu se limitează la a compara țări; sunt evidente și în interiorul țărilor.

Un indicator care este adesea folosit în studierea inegalității sociale este coeficientul Gini. Acesta măsoară cât de mult este deviată distribuția indivizilor/gospodăriilor într-un stat comparat cu o distribuție perfectă a venitului. Thus, un index inferior coeficientului Gini este preferat pentru valori mai mari. Gini, măsurat la un nivel regional, s-a concluzionat prin faptul că Europa are cea mai scazută valoare. În contrast, inegalitatea sociala este foarte pronunțată în America Centrală, America de Sud și în sudul Africii, regiuni în care indicatorul Gini a înregistrat valori peste 50. Cea mai usoară metodă pentru a înțelege coeficientul lui Gini este de a ne imagina curba lui Lorenz, un grafic simplu care poate fi trasat pentru orice distribuție. Pentru a trasa curba lui Lorenz, prima dată se sortează crescător toți membrii unei populatii sau participanții la un sondaj în funcție de venitul acestora și se împart în quintile, decile sau percentile (este preferată divizarea mai mare). Curba rezultată va fi înclinată sub o linie de 45 de grade, cu excepția cazului- neîntalnit în aplicațiile reale- de egalitate totală a venitului. În fiecare punct al curbei, se poate ști exact ce procent din venitul total poate revendica o persoană aflată sub acel nivel al venitului. Coeficientul Gini este o reprezentare geometrică simplă a curbei lui Lorenz. Acesta va lua valori de la zero- cazul egalității absolute- la 100, în cazul în care ultima percentilă deține tot venitul.

Potrivit statisticilor, România este cel mai inegal stat al Uniunii Europene. Considerând rația dintre

mediile veniturilor câștigate de 10% dintre cei mai bogați oameni și 10% dintre cei mai săraci,

România înregistrează o valoare de 6, ceea ce înseamnă că 10% dintre oamenii înstăriți câștigă de

6 ori mai mult decât cei săraci. Media Uniunii Europene înregistrează o valoare mai bună, de 3,8.

În plus, România are, de asemenea, cel mai mare coeficient Gini din Europa Centrala și de Est, cu

o valoare de 35, fiind în același timp unul dintre cele mai mari în ceea ce privește țările Uniunii

Europene.

Un alt indicator cu o mare aplicabilitate practică este decila de tranziție. Decila arată procentul

populației care se îndreaptă spre o decilă mai mare pe o perioadă de un an și cât de mult din

populație coboară în clasamentul actualei decile. Calculând decilele de tranziție ca diferență dintre

cei care avansează spre o decilă superioară și cei care ajung într-o decilă inferioară în fiecare an,

toate valorile devin negative, cu excepția cazului decilei secunde, așa cum se poate observa în

Figura 2. De aici se poate observa că există o tendință de a ajunge la o decilă inferioară, ceea ce

demonstrează că oamenii sunt considerați mai săraci în comparație cu anul precedent.

Un alt indicator utilizat în analiza inegalității veniturilor este raportul 10/10. Acest indicator calculează raportul dintre veniturile obținute de cei mai bogați 10% oameni dintr-o țară și 10% dintre persoanele cele mai sărace.

Prin calcularea acestei valori la nivelul CEE, rezultatele arată că România înregistrează cea mai mare valoare: 6,0, în timp ce în Republica Cehă valoarea se situează la doar 2,9, după cum se arată în Figura 4. România este cu mult peste media UE de 3.8. Acest lucru arată că cei mai bogați 10% dintre români câștigă de 6 ori mai mult decât cei mai săraci 10% din români, această cifră fiind și cea mai mare în întreaga Uniune Europeană. Cu alte cuvinte, acest lucru demonstrează că România este cea mai instabilă țară din Uniunea Europeană.

În deceniile următoare, inegalitatea veniturilor în România va crește sau va scădea. Ceea ce este

cert este faptul că astăzi România este una dintre cele mai instabile țări din Uniunea Europeană la

nivel socio-economic. Prognozele demografice arată că țara va fi considerabil afectată de

fenomenul îmbătrânirii populațatiei, iar acest lucru va spori și mai mult nivelul decalajelor socio-

economice. Autoritățile sunt obligate să recunoască situația și să implementeze în anii de vor urma

soluții pentru a opri expansiunea acestui fenomen nefavorabil.

Analiza decalajelor rândul Statelor Membre ale UE în prezent

Nume autor: Zaharia Patricia-Maria

Decalajul social-economic a fost în creștere în Europa în ultimele decenii, și s-a intensificat de la declanșarea crizei financiare globale. Inegalitatea ridicată și în creștere dăunează societății noastre din multe puncta de vedere, nu în ultimul rând în ceea ce privește creșterea economică. Poate împiedica coeziunea socială, duce la pierderea oportunităților pentru mulți și chiar sfârși cu cele mai slabe rezultate în domeniul sănătății. Inegalitatea poate de asemenea să diminueze încrederea în instituții și să provoace instabilitate socială și politică în mai multe moduri.

În primul rand, cu cât crește nivelul inegalității economice, cu atât vor cresc și "barierele sociale" între grupuri și cu atât mai puțini indivizi se vor simți familiarizați cu alte persoane. În al doilea rând, inegalitatea poate genera o percepție a nedreptății: e dificil să dezvolți încredere în alții dacă aceștia sunt văzuți ca având avantaje nedrepte. În final, comunitățile inegale ar putea sa nu fie de acord asupra împărțirii(și finanțării) bunurilor publice, iar acele dezacorduri pot transforma legăturile sociale și diminua coeziunea socială. Încrederea distrusă poate duce la intoleranță și discriminare și există o preocupare crescândă în țările europene și mai mult la nivel global în legătură cu asocierea cu instabilitatea politică. Decalajul social-economic poate de asemenea să crească singur odată cu trecerea timpului, doar prin transmiterea avantajelor și dezavantajelor de la o generație către urmatoarea.

Fiecare țară din Uniunea Europeană este unică. Acest lucru înseamnă că, spre exemplu, produsul intern brut (PIB) și evoluțiile demografice pot să difere foarte mult de la o țară la alta. De asemenea, fiecare stat al UE își pune la punct propriile politici în domeniile-cheie, cum ar fi educația sau sănătatea.

Venitul și averea sunt primele și probabil cele mai importante aspecte ale decalajului social-economic din Europa. "Marele decalaj" nu este legat doar de creșterea lacunelor dintre nivelurile de jos și de vârf ale disitribuției veniturilor în țările europene dar ci și de evoluția tendințelor dintre țări. Inegalitatea de venit a crescut în cele mai bogate țări în ultimele decenii, ridicând întrebări asupra stabilității și durabilității sistemlor noastre sociale și economice. Înțelegerea veniturilor oamenilor, în special după taxe și beneficii, ne oferă o puternică înțelegere dacă ei ar putea sau nu să și plătească facturile și să poată să investească pe termen lung în educație, locuință și așa mai departe. Totuși, nu există dubii cum că bogăția de asemenea contează – atât în formarea circumstanțelor individuale ale omeanilor prin generarea de venit de capital, cât și în creșterea forței socialo-economice. Bogățiile acumulate generează venit capital, care, la rândul său, poate accentua inegalitățile de venit.

Sursa: Eurostat

Munca reprezintă cea mai bună protecție împotriva excluderii. Totuși, piețele muncii nu sunt mereu la fel de accesibile. Un șomaj mare și în special persistent reprezintă un pericol serios pentru coeziunea socială și poate provoca daune pe termen lung asupra vieții oamenilor. Ba mai mult, prea multe joburi nu oferă acces către noi oportunități pentru aptitudini sau șanse de a avansa pe scara carierei. Făcând piețele muncii mai cuprinzătoare necesită, de asemenea, ajutarea unor grupuri mai vulnerabile – în special tineretul slab calificat și neexperimentat – să găsească locuri de muncă de calitate și satisfăcătoare. În Europa, sunt marcate câteva diferențe între țări. Ratele de angajari sunt ridicate în Cipru,Letonia, Slovenia, Norvegia, Islanda. La cealaltă exteremă, în jur de 2 treimi din tarile europene trebuie să-și recâștige ratele de angajare de dinainte de criză și lipsa de locuri de muncă ramâne mare, în special în Spania,Grecia, Franța, Italia.

Educația îmbunătățește nivelul de calificare al lucrătorilor și crește capacitatea acestora de a se conforma cerințelor venite din partea concurenței internaționale. Bugetul alocat pentru educație variază la fiecare țară. Uniunea Europeană încurajează toți cetățenii să petreacă o perioadă de timp în străinătate, ca parte a formării lor profesionale.

Sistemele educaționale pot fi o forță pentru mobilitatea socială. Totuși, ele pot de asemenea reproduce și consolida decalejele sociale existente. În medie, în majoritatea țărilor europene, copiii din familiile de clasă mijlocie și bogate se descurcă mai bine în școală, este mai probabil să aleagă o universitate și, în final, să câștige mai mult ca adulți. Mai târziu în viață, adulții care au vârsta de lucru și studii avansate sunt mai probabili să beneficieze de pe urma învățării de a lungul vieții spre deosebire de indivizii slab calificați, perpetuând diviziunea socială.

Există o lacună în rezultatele de pe urma învățământului între oamenii cu medii socialo-economice diferite, fapt ce implică cantități mari de potențial irosit. Însă, acest decalaj din performanța medie a mediului parental diferă în țările europene: în timp ce câteva țări reușesc să fie discrete – de exemplu Estonia și Danemarca – situația e mult mai grava în altele – Franța, Cehia, Luxemburg și Ungaria. Țările cu aceleași scoruri medii pot avea de fapt decalaje mult mai diferite în performanța dintre familiile cu statut scăzut și cele cu statut ridicat, vedem de exemplu Franța în comparație cu Suedia și Marea Britanie; sau Germania comparată cu Slovenia și Olanda.

Sursa: PISA 2015

Sursa: Eurostat

Speranța de viață a crescut constant de a lungul timpului în Europa, ridicându-se în medie în fiecare 3 luni de a lungul anilor. În consecință, un copil născut astazi în EU poate trăi pana la varsta de 81 de ani și o persoană la 65 ani mai poate trăi înca 20, în medie. Aceste creșteri au avut loc în contextul îmbunătățirii educației și a condițiilor de viață în ultimele decenii, o reducere a unor factori importanți dăunători sănătății(în special fumatul de tutun), și predominant, sistemele universale de sănătate unde calitatea serviciilor a avansat constant în timp.

Evoluția decalajelor economice și sociale dintre România și Uniunea Europeană

Autor: Niță Alexandra-Gabriela

Evoluția salariilor minime la nivel national 2008-2017

Variatia salariilor minime in UE in luna ianuarie 2017 a fost situata intre 235-1999 EUR

În ianuarie 2017, 6 state membre UE au contituit excepții, neavând un salariu minim pe economie (Danemarca, Italia, Cipru, Austria, Finlanda și Suedia), in rest, celelalte 22 de state împreuna cu țările ce candidează la UE au avut un salariu minim pe economie la nivel national. Salariu minim a variat considerabil in randul statelor membre, de la 235 EUR în Bulgaria la 1999 EUR in Luxemburg.

În comparație cu 2008, salariile minime in 2017 au fost mai mari in fiecare stat al UE( care are un salariu minim) cu exceptia Greciei, unde salariile au fost mai mici cu 14%. În perioada de 9 ani salariile aproape că s-au dublat in Bulgaria ( creștere de 109%) și Romania (99%). Precum și Slovacia, Estonia, Letonia și Lituania ce au înregistrat creșteri semnificative între 64%-80%

În 2008, dintre țările candidate la UE, doar Turcia avea un salariu minim, ce a crescut până in 2017 cu 35% .

În funcție de nivelul salariului minim lunar, statele membre ale Uniunii Europene pot fi împărțite in următoarele categorii :

Primul grup, țările din acest grup au avut salariile minime încadrate între 235-470 EUR/lună în ianuarie 2017. Grupul este alcătuit din : Bulgaria, România, Letonia, Lituania, Republica Cehă, Ungaria, Croația, Slovacia, Polonia și Estonia. Salariile minime au variat între 235 EUR în Bulgaria și 470 EUR în Estonia.

Al doilea grup, unde salariile minime au fost cuprinse intre 500-1000 EUR pe lună în ianuarie 2017.Țările din acest grup sunt:, Grecia, Portugalia, Slovenia Malta și Spania; salariile minime au fost situate între 650 EUR/lună în Portugalia și 826 EUR/lună în Spania.

Al treilea grup, unde salariile minime au fost variat între 1397(Regatul Unit)-1999(Luxemburg) EUR pe lună în ianuarie 2017. Grupul este format din: Franța, Regatul Unit, Germania, Irlanda, Belgia,Olanda și Luxemburg;

Țările candidate la UE au avut salarii minime ce au variat între 155 EUR în Albania și 479 EUR în Turcia..

Statele membre ale Uniunii Europene din afara zonei euro dar si cele candidate la UE au nivelurile si clasificarea salariilor minime afectate de ratele de cursul euro

Figura 1 : prezentarea comparativa a salariilor minime între anii 2008 si 2017 in ue

Sursă: Eurostat

Rata șomajului. România vs. Uniunea europeana

România ocupă o poziție favorabilă printer statele Uniunii Europene, având o rată a șomajului de 6,8% înregistrată la nivel national și cu mai puțin de 630.000 de șomeri, clasându-se pe locul 8 in topul stetalor cu cele mai mici rate ale șomajului

Deși, în general, România ocupă o poziție bună la capitolul șomaj în comparație cu alte state precum Franța (cu o rată a șomajului de 10,3%) sau Olanda (7,4%) . România nu este situată pe o poziție favorabilă însă în legătura cu rata șomajului în rândul tinerilor.

Sursă :Eurostat

Rata șomajului în UE a rămas neschimbat în lunile iunie și iulie 2016 (8,6%), dar a fost in scădere față de luna iunie 2015 cand rata șomajului a fost 9.4%. Potrivit Eurostat este cel mai rude snivel al șomajului din 2009 încoace

Șomajul scăzut în România poate fi explicat prin faptul câ romînii nu intenționează să se angajeze și astfel nu sunt prinși în statistici

FacebookTwitterEmailMai multe.

Datele publicate de Institutul National de Statistica (INS) indica cresterea usoara a numarului de someri si a ratei somajului in iulie." Aceasta evolutie trebuie interpretata insa cu prudenta, dat fiind ca estimarile pentru lunile anterioare (aprilie, mai, iunie) au fost revizuite in scadere. Subliniem faptul ca in prezent numarul somerilor se situeaza in apropiere de nivelul minim din 2008, ceea ce reflecta climatul favorabil din piata fortei de munca, determinat de accelerarea cererii interne", se arata intr-un raport de miercuri al Bancii Transilvania.

analistii BT.

Figura 2: rata șomajului in ue, iulie 2016

Sursă :Eurostat

Figura 3: rata șomajului în ue, iulie 2017

Sursă :Eurostat

Educația. România vs UE

De 10 ani, de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeană, sistemul educational din România a ramas constatnt la un nivel al cheltuielilor de 4% din PIB, numărul absolvenților de Bacalaureat s-a înjumătățit, iar desființarea școlilor profesionale (2009) reprezintă o decizie cu impact negativ pentru economie.

Părțile positive din domeniul educației sunt considerate îmbunătățirile aduse mai multor școli prin reabilitarea acestora si formarea profesorilor din fonduri europene

Figura 4: prezentarea comparativă între românia și ue privind nivelul de absolvire în anumite domenii

Sursă :Eurostat

Figura 5: ponderea absolvenților de studii superioare

Ponderea absolvenților de studii superioare (persoanele cu vârsta cuprinsă între 30-34 de ani) a continuat să crească, ajungând la 25,6 % în 2015 Cu toate acestea, acesta este un procent relativ scăzut în comparație cu media UE (38,7 % în 2015) și este al doilea cel mai mic din UE. Rata de ocupare proaspăt absolvenților de studii superioare a crescut cu 5 puncte procentuale în 2015, ajungând la 77,1 %, dar a rămas sub media UE de 81,9 %.

În 2015, România a adoptat o nouă strategie pentru învățământul terțiar, care prevede o serie de măsuri vizând:

îmbunătățirea participării la toate nivelurile de învățământ superior;

asigurarea implicării strategice pe sectoare de activitate;

dezvoltarea de programe de studiu flexibile, de înaltă calitate și relevante pentru piața muncii.

Sănătatea. România vs UE

Sistemul sanitar din România este caracterizat prin utilizarea ineficientă a resurselor publice și prin finanțare scăzuta, cu cele mai scăzute cheltuieri pe cap de locuitor ca pondere din PIB în Uniunea Europeană- 814 EUR. Cheltuielile pentru sanitate reprezintă în țara noastră sunt 4,9% din PIB- în scădere de la 5,7% în 2010 și mult sub media UE, de 9,9%. Sursele publice sunt 78% din finanțtarea totală din domeniul sănătății ( având acelși procent ca și Uniunea Europeana)
Instabilitatea economica si politica au contribuit la un nivel scăzut al cheltuielilor pentru sanatate. La 814 euro/cap de locuitor.România are cel mai scăzut nivel dintre toate țările member UE . Totodata procentul din PIB alocat sănătății este aproape jumătate din media UE(4,9%, respective 9,9%) Cheltuielile pentru sănătate ( ca pondere din PIB) au scăzut și au rămas constante din 2010.

Figura 6: cheltuieli în domeniul sănătății în ue

Sursă :Eurostat

Figura 7: cheltuieli din buzunar pentru sănătate, % din cheltuielile curente pentru sănătate

Sursă :Eurostat

Accesul la asistenta medicala este redus in zonele rurale. Nevoile nesatisfăcute de asistentă medicală sunt substantial peste media UE.

Finanțarea scăzută si utilizarea ineficientă a resurselor publice ingreunează sistemul sanitar. Legătura slabă dintre deciziile luate si nevoile oamenilor a fost cauzată de informarea inadecvată .

Analiza decalajelor economice dintre regiunile/județele României

Autor: Stanciu Dănuț

Decalajele de tip economic dintre regiunile Romaniei au crescut între anii 2000 si 2014, în timp ce din Europa de Est si Europa Centrala aceste decalaje s-au redus, conform unui document publicat de Consiliului de Programare Economica.

Conform publicației aceaste evoluții pot fi explicate prin convergența celor mai performante regiuni ale Romaniei la media ECE, dar potrivit acestei publicații convergența regională este un proces destul de lent.

Documentul publicat aduce în discutie zona euro și pune în balanță costurile și beneficiile aderării.

În ceea ce privește beneficiile, aceste sunt numeroase, se așteaptă la o reducere a costului capitalului si o creștere a investițiilor străine directe, o creștere a rezistenței la socurile externe și o creștere a exporturilor cuprinsă între 5 si 10 procente dar și o scădere a dobânzilor pentru țările ce prezinta o istorie economică a inflației ridicate înainte de criza economică.

Odată cu beneficiile, apar și costurile ce sunt reprezentate de dezechilibre, pierderea politicii de curs de schimb, politica monetara unica, o limitare a rolului bancilor centrale și incertitudini cu privire la modul de funcționare a zonei euro.

Conform Sociollogica, PIB-ul Romaniei a crescut cu 327% între anii 2000 și 2006, iar între 2006 și 2015 s-a dublat.

În fiecare din cele două intervale menționate exista 6 judete în care PIB-ul creste cu o valoare peste media națională. Aceste județe sunt Ilfov, Cluj, Timiș, Prahova, Constanța, Dambovita și municipiul București.

În 17 judete, care reprezintă mai mult de o treime din total, PIB-ul crește cu o valoare sub media națională în ambele intrevale. Aceste 17 județe au ramas în urmă față de restul țării în ultimul mileniu. Aceste județe sunt: Satu Mare, sud-vestul țarii (Caras Severin, Mehedinți, Gorj, Hunedoara) și estul (Olt, Teleorman), dar și o altă porțiune în zona nord-sud, începând cu Suceava și oprindu-se în Ialomița.

Alte 11 județe se aflau în zona de pierdere doar în perioada post-aderare și care sunt sub media națională din cauza performanței economice slabe din ultimii ani.

Aceste județe sunt marcate pe harta de mai jos astfel:

cu albastru cele 11 judete;

cu rosu cele care au avut întotdeauna cu o crestere sub media națională;

cu galben cele care au avut tot timpul crestere peste media națională;

iar cele marcate în crem (Timis, Alba, Sibiu, Brasov, Maramures, Iasi, Giurgiu si Calarasi) au avut fluctuații gasindu-se când sub medie când peste în functie de interval, dar având o creștere a PIB-ului peste medie per total.

Una dintre cauzele modificarile PIB-ului în ceea ce privește judetele este migrația populației între aceste regiuni.

În 14 dintre județele țării creșterea e peste media națională în timp ce în 27 dintre județe această creștere este sub media națională.

Cea mai mare presuine a populației se găsește în București, Cluj, Iași și Timișoara acestea fiind destinția favorită a celor ce doresc să emigreze.

Presiunea este limitată în cazul Constanței datorită distanței față de București.

Un județ cu potențial este Iașul, PIB-ul acestia a crescut considerabil față de anii 2000 ajungând sa fie egal cu suma PIB-urilor județelor Bacău și Neamț.

Cluj-ul ar trebui să aibă parte de competiție din partea Sibiului, Brașov și Alba Iulia, în teorie, acest lucru ar fi trebuit să ducă la scăderea impactului creeat de migrația spre Cluj. Impactul se datorează și Universității Babeș-Bolyai și al sectorului IT din municipiu.

Presiunile asupta Timișoarei sunt limitate de Municipiile Oradea și Arad iar județele Giurgiu, Călărași și Maramureș prezintă o creștere peste media națională.

Regiunea Carpaților Orientali împreună cu estul Munteniei și estul Transilvaniei dar și Oltenia se află în continuă creștere PIB-ul acestei zone crescând în mod accelerat, acesta a urcat de la 62% în 2000 la 81% în 2015 iar dacă acesta continuă în același ritm, această zonă poate ajunge la un PIB mai mare decât jumătate din România.

Veste bună este ca PIB-ul tuturor județelor se află în creștere deși oamenii nu țin întotdeauna cont de statistici, astfel încât migrația ce a început imediat după anii 2000 a avut efecte majore deși România era în creștere economică.

Cu toate aceste, în România, putem numi doar zece județe în care putrea de cumpărare a locuitorilor trece de media națională. În fruntea listei se află Bucureștiul, orașul în care populația are cea mai mare putere de cumpărare din România, dar, în continuare, românii au una dintre cele mai scăzute puteri de cumpărare din spațiul european și se regăsește abia pe locul 33 după venitul disponibil pe cap de locuitor care în anul 2016 era de 4.181.

Venitul ce a fost înregistrat de România sugerează doar o treime din media la nivel european, dar în comparație cu anii trecuți există o creștere de aproximativ 12% a puterii de cumpărare pe cap de locuitor.

În urma unei comparații asupra celor 42 de județe din România, pe primul loc găsim bucureștiul cu cea mai mare putere: 6.288 de euro pe cap de locuitor, o cifră care este mai mare cu 50% decât media pe țară.

Singurele județe cu o putere de cumpărare peste media națională sunt județele regăsite în top 10, iar cel care se apropie cel mai mult de medie este județul Alba cu o cifre de 4.128 de euro.

În tabelul de mai jos puteți observa un top 10 al țărilor și datele aferente anului 2016:

Dacă ar fi să împarțim regiunile României în categorii tipologice de dezvoltare, după nivelul și dinamica PIB regional pe locuitor am avea urmatoarele rezulate ( date referitoare la perioada 1995-2010):

stagnant – dinamica regiunii este aproximativ egală cu media națională;

regiunile subdezvoltate în avânt – cele care au posibilitatea recuperării decalajului de dezvoltare;

regiunile subdezvoltate în declin – ritm de creștere inferior mediei naționale;

regiunile dezvoltate în declin – nivelul PIB superior mediei naționale;

regiunile dezvoltate în avânt – se situează peste media națională – situație favorabilă.

Din punct de vedere al educației, rata celor neștiutori de carte a scăzut de la 2,6% în anul 2002 la 1,4% în prezent, adică aproximativ 245.387 de români nu știu să scrie și să citească.

Majoritatea românilor neștiutori de carte se află în partea de sud-est a țării, în special în mediul rural, conform datelor oficiale, asta înseamna 118.927, număr ce scade la 34.294 când vine vorba de locuitorii de la orașe.

Județul ce prezintă cel mai mare număr de persoane analfabete este Giurgiu, aici locuiesc mai mult de 10.100 români analfabeți. Pe locul 2 în topul județelor cu cele mai multe persoane neștiutoare de carte se află Călărași cu 9.700 de persoane, fiind urmat de județele Teleorman și Iași.

Județul ce stă cel mai bine la acest capitol este Clujul unde, din cei aproape 630.000 de locuitori, doar 4.873 nu știu să scrie și să citească.

Bibliografie:

Bacescu, Bacescu-Carbunaru, Marius, Angelica, Compediu de macroeconomie, editura economica,1997

Murgescu, Bogdan, Romania si Europa- Acumularea decalajelor economice(1500-2010), editura Polirom, 2010

Virjan, Daniela, Economie si politici sociale, editura ase, 2004

Income innequality in Romania- A comprehensive assessment

Revista Economistul

Eurostat

https://www.oecd.org

https://europa.eu

Ziarul Financiar

http://adevarul.ro/news/societate/recensamant-2011-analfabeti-educatie-1_52201b89c7b855ff56287a77/index.html

http://www.capital.ro/judetele-in-care-traiesc-romanii-cu-cea-mai-mare-putere.html

http://www.business24.ro/macroeconomie/zona-euro/de-ce-s-au-adancit-atat-de-tare-decalajele-economice-intre-judetele-romaniei-raport-1592943

O tipologie a creșterii economice regionale în România Autori: Gheorghe ZAMAN, Zizi GOSCHIN

http://revecon.ro/articles/2014-1/2014-1-6.pdf

http://sociollogica.blogspot.ro/2016/09/jocul-de-intinderea-elasticului.html?m=1

https://revistapresei.hotnews.ro/stiri-opinii_analize-21317725-jocul-ntinderea-elasticului-decalaje-economice-romnia.htm