Analiza de nevoi în comunitățile defavorizate. Studiu de caz: [610999]

Analiza de nevoi în comunitățile defavorizate. Studiu de caz:
partic ularități socio -economice în co munitățile Cerat și
Caraula, județul Dolj

Cuprins

Capitolul 1. Politici Publice ………………………………………………………………. 5
1.1 Apariția politicilor publice ……………………………………………………………. 5
1.2 Definiție și concept cheie ale politicilor publice ………………………………….. ….. 6
Capitolul 2. Dezvoltare comunitara ……………………………………………………….. 8
2.1 Definirea comunității ………………………………………………………………….. 8
2.1.1 Comunitate dezvoltată/ vs comunitate nedezvoltată ………………………………… 9
2.1.2 Ce in seamna o comunitate dezvoltată ……………………………………………… 10
2.1.3 Ce însea mnă o comunitate nedezvoltată ………………………………………….. 11
2.2 Comunități cu particularitții diferite: studiu comunităților etnice rome ……………… 10
2.2.1 Scurt istoric …………………………………………………………………………. 13
2.2.2 Minoritatea romă în România ……………………………………………………… 15
2.2.3 Probleme specifice ale populației rome …………………………………… ……….. 19
Capitolul 3. Opinii asupra gradului de dezvoltare a comunita tilor rurale Cerat si Caraula 21
3.1 Profilul comunit ar al localitatilor analizate …………………………………………. 23
3.2 Definirea/ constr uirea obiectivelor cercetarii ………………………………………… 24
3.3 Formul area ipotezelor de luc ru ……………………………………………………….. 24
3.4 Eșantionarea ………………………………………………………………………… … 25
3.5 Rezultatul / raportul cer cetarii ………………………………………………………… 37
Concluzii ………………………………………………………………………………… …38
Anexe …………………………………………………………………………………… …40
Bibliografie ……………………………………………………………………………… …46

Introducere

În zilele noastre, observăm în România, un proces de diferențiere a comunităților în
funcție de condițiile de trai, indiferent de mărimea și nivelul de dezvoltare a acestora. Perioada
de tranziție economică a schimbat în cel mai rău caz dezavantajele deja existente în mahalale,
care au fost în mare parte marcate de izolare economică și socială, absența oricărei infrastructuri,
case supraaglomerate, fără datorii sociale și economice minime, grad ridicat de insecuritate în
zonele locuiesc coexistat cu șomajul, alcoolismul, drogurile, violența și criminalitatea.
Lucrarea analizează condi țiile din comunitățile Cerat și Caraula, județul Dolj și identifică
nevoile de bază ale acestor comunități. Pentru reabilitarea cu succes a zonelor menționate,
chestionarul aplicat identifică principalele probleme, la care se pot găsi soluții. Analiza
subliniază nevoia de case construite / renovate, implementarea unor măsuri economice pentru
creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, precum și acordarea de asistență juridică /
consiliere juridică pentru cetățenii comunității, înființare a de facilități p entru educație , informații
generale, asistență socială, activități sociale pentru a crea un mediu cultural adecvat.
De mult timp, interesul față de rromi a fost legat de aspectele pitorești ale existenței lor,
lucru care rămâne valabil în prezent în mare măsură. În cazul meu, trebuie să recunosc că ceea
ce mi -a trezit interesul față de istoria romilor din România și ma convins să studiez subiectul a
fost nevoia de a înțelege situația actuală a acestei populații. În opinia mea, populația de romi din
România este un exemplu ilustrativ pentru relația dintre trecut și prezent – o relație în care,
potrivit cu formula binecunoscută, trecutul explică prezentul și prezentul explică trecutul. Acest
factor consolideaz ă valoarea socială a studiului prezent. Istoria romilor din România este
marcată de supraviețuirea de -a lungul secolelor a anumitor caracteristici, modele culturale etc.
Starea lor socială inferioară și marginală, simbioza deosebită cu populația majoritară, modul lor
distinct de viață, discriminarea din partea populația majoritară și alte caracteristici au persistat
până în prezent.
Faptul că romii au fost sclavi de mult timp și -a marcat viața într -un mod definitiv și
explică statutul social inferior pe care l -au păstrat până în prezent. Separarea romilor de
populația majoritară este o moștenire care derivă din statutul social și juridic ca sclavi pe care ei
îl aveau până la mijlocul secolului al XIX -lea.
A fost intenția mea de a realiza o lucrare care reconstituie problemele rromilor dintr -o
anumit ă parte a României.
Mai ales am urmă rit elementele definitorii ale problemelor acestei populații și cele mai
importante nevoi ale comunit ății. În organizarea lucrării am acordat o atenție deosebită
principalelor vulnerabilități.

Capitolul 1. Politici Publice

1.1 Apariția politicilor publice
În general, politica publică este ceea ce guvernul alege să facă sau nu. Este o decizie a
guvernului de a acționa sau de a nu acționa pentru a rezolva o problemă. Politica publică este un
curs de acțiune care ghi dează o serie de acțiuni conexe într -un anumit domeniu.
Ei rareori abordează o problemă, ci mai degrabă se ocupă de grupuri de probleme
încurcate și pe termen lung. Politica publică oferă îndrumări guvernelor și legături de
responsabilitate față de cetăț eni. Luarea deciziilor este înclinată de valori mai degrabă decât
bazată exclusiv pe date obiective. Cele mai multe probleme tind să implice valori / interese
adânci și sume mari de bani, ceea ce face procesul politic foarte complex.
Procesul de politici este un proces de echilibrare a diferitelor soluții care abordează
diferitele aspecte ale unui grup de probleme. Fiecare politică are trei elemente cheie: o definiție
a problemei, obiectivele care trebuie atinse și instrumentele de politică pentru rezolvar ea
problemei și atingerea obiectivelor1.
Politica poate fi oficială sau informală: o politică formală poate lua forma unui document
de politică planificat care a fost discutat, scris, revizuit, aprobat și publicat de un organism de
elaborare a politicilo r. Acesta ar putea fi un plan național al guvernului privind HIV / SIDA, de
exemplu. O politică informală ar putea fi o practică ad -hoc, generală, nescrisă, dar recunoscută
pe scară largă sau o înțelegere în cadrul unei organizații că urmează să fie urmat un curs de
acțiune. Chiar dacă această politică nu poate fi explicită în scris, ea încă mai există în practică.
Cine face politici publice?
Politica vine de la cei care au autoritate legitimă de a impune orientări normative pentru
acțiune. Ea este făcută de oficialii aleși care acționează în comun cu consilierii de la nivelurile
superioare ale administrației2. Miniștrii de guvernare sunt oficialii aleși la vârf .
O politică vine adesea sub forma declarațiilor generale despre priorități, regulamente
scrise sau linii directoare, proceduri și / sau standarde care trebuie atinse. În politica sa cea mai
simplă, se referă la o cale distinctă de acțiune care este potrivită pentru urmărirea obiectivelor
dorite într -un anumit context, direcționând procesul decizion al al unei organizații sau al unui
individ. Guvernarea are dreptul să articuleze politica. În acest caz, oficialii care nu sunt aleși
trebuie să implementeze politi ca prin intermediul programelor.

1 Lazăr Vlăsceanu , Sociologie , Iași, Editura Polirom, 2011, p. 45.
2 Mircea Agabrian, Sociologie Generală , Iași, Editura Institutul European, 2003, p. 50.

1.2 Definiție și concept cheie ale politicilor publice
Un cadru politic este un set larg de politici care reglementează acțiunile grupurilor și
organizațiilor. Setul larg de politici formează o rețea web și are impact asupra dezvoltării noilor
politici și asupra modificării politicilor. Prezenta sau absența une i politici afectează toate
celelalte politici din cadrul webului (atât existente, cât și noi)3.
Ciclul politicilor public
Dezvoltarea politicilor publice este un proces iterativ, mai degrabă decât unul liniar.
Există cinci etape cheie care au ca rezulta t o politică publică:
1. Apariția unei probleme care necesită atenția publicului și a factorilor de decizie.
2. Plasarea acestei probleme în agenda guvernului pentru a găsi o soluție.
3. Formularea diferitelor alternative pentru rezolvarea problemei.
4. Ad optarea unei politici.
5. Punerea în aplicare și evaluarea politicii.
În realitate, procesul este mai puțin ordonat decât acest lucru: ideea unui "ciclu"
facilitează o gândire mai organizată despre politică.
Ciclul de politici leagă o varietate de actori -cheie în procesul de politici prin implicarea
lor în diferitele etape. Persoanele, instituțiile și agențiile implicate în procesul politic sunt numite
actori. Guvernul este adesea considerat a fi singura entitate implicată în procesul de elaborare a
politicilor. Guvernul are puterea decizională și de finanțare, dar există și alți actori care
contribuie la politica publică, adesea într -o rețea pe care guvernul se bazează pentru realizarea
unor obiective politice complexe4.
Guvern: controlul social al comportamentului, puterea coerciției ;
Cabinet: monopol asupra aprovizionării cu legislație, loc de putere – puțini oameni iau decizii ;
Funcționari publici: cunoștințe tehnice și consultanță politică, furnizori de servicii ;
Partidele politice: dezvoltarea relațiilor în schimbul sprijinului politic ;
Media: raportează informații publicului, generează interes, formează opinia publică Grupuri de
interese: caută să promoveze interesele membrilor, poate avea o influență majoră – poate forța
politica rețelei să reacționeze ;
Sistem juridic: interpretează legile, acționează independent ;
Public: alege guvernul, formulează opinii, se alătură grupurilor de interese și coalițiilor, se
bazează pe mass -media spre informare ;

3 Raymond, B oudon, Tratat de sociologie, București, Editura Humanitas, 2006, p. 32.
4 Piotr. Sztompka , The Sociology of Social Change , Oxford, Editura Blackwell Publishers 1993, p. 90.

Instrumentele politice sunt tehnici aflate la dispoziția guvernului pentru a pune în
aplicare obiectivele politicii. După ce problema este definită, se găsesc instrumentele pentru a
obține rezultatul dorit. Exemple de instrumente politice utilizate sunt cheltuielile, reglementările,
parteneriatele, sc himbul de informații, impozitarea, acordarea de licențe, furnizarea directă de
servicii, fără a face nimic, contracte, subvenții și autoritate. Scopul instrumentelor politice este
de a5: Realizați schimbări de comportament în cadrul persoanelor , Realizați condițiile sociale,
politice sau economice , Oferiți servicii publicului
Alegerea de către guverne a instrumentelor de politică este legată cel mai important de
acțiunile anterioare (instrumentele politice pe care actualul guvern le -a folosit în trecut). A lte
restricții includ presiunile financiare, sociale, internaționale și culturale. Cadrul politic poate fi
cea mai mare constrângere. Tipurile de instrumente politice disponibile guvernului includ: Nu
face nimic: decide să nu intervină. Nu poate exista nic i o problemă, constrângeri financiare sau
precedente care să determine guvernul să aleagă să nu facă nimic. Sau, problema poate fi auto –
corectivă .
Informație bazată pe: influența oamenilor prin transferul de cunoștințe, comunicarea și
persuasiunea morală (comportamentul se bazează pe cunoștințe, credințe și valori). Acesta este
cel mai puț in coercitiv al instrumentelor. Cheltuieli bazate pe: banii sunt folosiți ca un
instrument direct pentru a obține rezultate (granturi, contribuții, bonuri etc.) .
Regulam ent: rolul guvernului este acela de a comanda și de a interzice – acesta este
instrumentul / instrumentul cel mai răspândit.

5 Vasile Miftode , Tratat de metodologie sociologică , Iași, Editura Lumen, 2003, p. 39.

Capitolul 2 . Dezvoltare comunitară

2.1 Definirea comunităț ii
Comunitatea este un loc fizic, dar poate fi definit și ca oameni care locuiesc în aceeași
locație, împărtășesc interese comune, dețin în comun sau participă la ceva, împărtășesc
caracteristici comune sau au relații reciproce.
Dezvoltarea se referă la rea lizarea potențialului, creșterii sau extinderii cevaului sau la
creșterea eficienței. Împreună, dezvoltarea comunității este actul de creștere, extindere sau de a
face grupuri mai eficiente de persoane care au interese comune.

2.1.1 Comunitate dezvoltată/ vs comunitate nedezvoltată
Practica dezvoltării comunității este legată de proces și rezultate. Ambele sunt la fel de
importante și nu ar trebui să fim favorizate asupra celuilalt. Fără proces, rezultatele dorite pot fi
diminuate sau nerealizate. Fără re zultate reușite, procesul poate fi devalorizat sau abandonat.
Comunitățile de succes înțeleg rolul și contribuția fiecăruia.
Dezvoltarea comunitară se bazează pe convingerea că oamenii pot lucra împreună pentru
a-și modela destinul, dacă li se dă posibili tatea de a participa într -un mediu liber, deschis și ne –
amenințător. Dezvoltarea comunitară nu este ușoară și necesită persoane cu cunoștințe și abilități
specifice pentru a facilita procesul.
Este un proces prin care oamenii dezvoltă capacitatea de a se ajuta singuri și de a reduce
dependența de resursele externe. Acesta include un set de pași pentru a ghida rezolvarea
problemelor, planificarea programelor și finalizarea sarcinilor. Practicanții în domeniul
dezvoltării comunității se abonează la un proce s de bază, dar cu diferențe minore. Pașii de bază
și o serie de întrebări care trebuie luate în considerare la planificarea și implementarea
procesului de dezvoltare comunitară sunt prezentate în tabelul "Rezumatul procesului de
dezvoltare comunitară" și d iscutate mai jos6.
Stabilirea grupului de organizare pentru efortul de dezvoltare comunitară poate varia în
funcție de comunitate. Poate fi o organizație nouă, independentă, creată special pentru a conduce
un proces comunitar de dezvoltare în comunitate. Dacă da, noua organizație ar trebui să aibă o
reprezentare largă din partea a numeroase organizații comunitare diferite și să includă o secțiune
largă a liderilor comunității. Ca o alternativă, efortul poate veni dintr -o organizație existentă,

6 Flavius Mihalache, Alin C roitoru , Mediul rural românesc: evoluții și involuții. Schimbare socială și
antreprenoriat, București, Editura Expert, 2011, p. 24.

cum ar fi ca mera de comerț sau organizația de dezvoltare economică locală. Dacă aceasta este
sursa efortului, este important ca această organizație să fie incluzivă și dispusă să caute părțile
interesate care ar putea să nu aibă relații existente cu grupul organizator ic.
În cele din urmă, un lider politic, cum ar fi un primar, poate iniția acest efort, dar, ca și în
cazul celorlalte posibilități, liderul trebuie să înțeleagă valoarea includerii tuturor părților
interesate. Cele mai de succes organizații de dezvoltare sunt parteneriatele public -privat care
implică un amestec de cetățeni proeminenți, lideri religioși și de vecinătate, părțile interesate ale
comunității majore, aleși oficiali și lideri locali de afaceri.
După formarea grupului de organizare, grupul treb uie să determine dacă și în ce măsură
va fi utilizat un profesionist în domeniul dezvoltării comunitare. Aceasta este o decizie critică și
se bazează adesea pe cât costă, dacă oamenii o pot face ei înșiși și dacă simt că au nevoie de
cineva din afară. Deci zia ar trebui să se bazeze pe nevoile și condițiile individuale ale
comunității.
Organizatorii înțeleg procesul de dezvoltare comunitară și cât de important este ca
valorile, convingerile și principiile să fie încorporate în proces? Au avut experiență în acest
domeniu sau au avut pregătire în dezvoltarea comunității, evaluarea comunității, finanțarea
dezvoltării și alte elemente de dezvoltare comunitară și economică?
Dacă una sau mai multe probleme împart comunitatea, organizatorii pot servi ca
facilitatori neutri care se pot concentra mai degrabă pe proces decât pe probleme? Organizatorii
vor fi văzuți ca fiind imparțiali și imparțiali? Fiecare comunitate este diferită și, prin urmare,
necesitatea de a dobândi servicii profesionale trebuie luată în considerare în lumina nevoilor
comunității, nu ca o problemă pur financiară.
Dezvoltarea comunitară se referă în principal la dezvoltarea unei comunități care implică
un sentiment de identitate, capacitate și scop comun. Acesta poate lua forma unei ce tățenii active
neplătite, cu membrii comunității care se organizează și își asumă roluri de conducere.
Dezvoltarea comunitară subliniază responsabilizarea, egalitatea, justiția socială, participarea și
reprezentarea7.
Aceasta înseamnă că dezvoltarea comu nității este în mod fundamental preocupată de
procesele de luare a deciziilor care afectează utilizatorii, agențiile și serviciile comunitare.
Aceasta se bazează pe o abordare "de jos în sus", ceea ce înseamnă îmbunătățirea capacității
comunităților de a s tabili obiective și de a urmări aspecte importante pentru ele și de a lua decizii
care le afectează viața, de exemplu, direcția serviciilor și alocarea fonduri.

7Cătălin Zamfir, S imona .Stănescu (coord.), Enciclopedia Dezvoltării Sociale , Iași, Editura Polirom, 2007, p. 36.

2.1.2 Ce inseamna o comunitate dezvoltată
Pentru unii oameni, dezvoltarea se referă doar la crearea de locuri de muncă și
comunitatea intră în joc numai atunci când afectează în mod pozitiv sau negativ procesul de
luare a deciziilor al unei companii de relocare sau al unui consultant de sit.Numai în ultimii ani
dezvoltatorii economici au început să recunoască importanța dezvoltării comunității și a relației
acesteia cu dezvoltarea economică8.
În centrul dezvoltării economice se află banii și crearea de bogății prin schimbul de bani
pentru bunuri și servicii. Scopul dezvoltării economice este de a exporta bunuri și servicii din
comunitate, astfel încât să intre în interiorul dolarului extern și să împiedice "colectarea" de
dolari din afara comunității atunci când sunt cheltuite pentru bunuri și servicii externe.
Majoritatea oamenilor asociază dezv oltarea economică prin atragerea de noi întreprinderi
către comunitate, cum ar fi anunțarea unei noi unități de producție. În ultimul timp, dezvoltarea
economică a fost extinsă pentru a include menținerea și extinderea afacerilor existente,
dezvoltarea înt reprinderilor mici, antreprenoriatul și dezvoltarea sectorului, cum ar fi turismul și
pensionarii. Având în vedere provocările emergente ale economiei globale, dezvoltarea pe piața
muncii este adăugată la lista preocupărilor legate de dezvoltarea economică .
Dezvoltarea comunitară, așa cum este definită aici, este actul de creștere, extindere sau
de a face grupuri mai eficiente de persoane care împărtășesc interese comune. Practica
dezvoltării comunității se bazează pe un set prescris de ipoteze, valori și credințe și se practică în
conformitate cu un set de principii care conduc acțiunea și comportamentul.
Dezvoltarea comunitară este bazată pe proces, are o viziune mult mai lungă decât cea economică
tradițională și ar trebui să fie controlată în întregime de liderii locali și de cetățeni. Cele mai de
succes comunități sunt adesea cele în care dezvoltatorii economici și dezvoltatorii comunitari se
reunesc pentru a executa în mod eficient programele care provin de la un proces comunitar de
dezvoltare – comuni tăți în care ambele discipline apreciază contribuția și funcția celuilalt și le
aplică în mod holistic comunității9.
Dezvoltarea comunitară de succes va face comunitatea atractivă pentru directorii care
caută o nouă locație de afaceri sau pentru tinerii antreprenori care doresc să construiască o
companie de la început. Va crea o calitate a vieții care este atractivă pentru locuitorii actuali și
potențiali de toate vârstele și interesele. Dezvoltarea comunitară nu este o sarcină pe care o
comunitate o într eprinde atunci când se află pe lista scurtă pentru o nouă facilitate de afaceri.
Este un proces care pregătește comunitățile să fie gata când bate ocazia.

8Oana B rânzan , Dezvoltare rurală, Arad, Editura Universi tății “Aurel Vlaicu” 2006, p. 26.
9 Vasile Miftode , Tratat de metodologie sociologică , Iași, Editura Lumen 2003, p. 41.

2.1.3 Ce înseamnă o comunitate nedezvolta tă
În lumina descentralizării și a reformelor democratice, a cererii crescânde de dezvoltare
economică și a responsabilității față de părțile interesate locale și externe, guvernele locale se
confruntă cu noi responsabilități care sunt foarte diferite de rolu rile lor tradiționale.
În plus, abordarea conceptelor precum buna guvernanță, dezvoltarea economică locală,
competitivitatea teritorială și dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii necesită capacități de
abordări integrate locale și regionale de de zvoltare, care nu sunt întotdeauna disponibile.
Creșterea capacității instituționale orientată spre îmbunătățirea performanței acestor domenii
este, prin urmare, o necesitate.

2.2 Comunități cu particularit ăți diferite: studiu comunităț ilor etnice
rome .
În perioada comunistă, foarte puțină atenție a fost acordată țiganilor, cu doar o puține
studii dedicate istoriei lor. Abia după anul 1989 preocuparea cu țiganii a fost reînviată în știința
românească. Condițiile sociale dificile pe care le -a suferit o par te semnificativă a acestei
comunități și mișcarea pentru organizarea politică și afirmarea publică au afectat o regândire a
locului ocupat de țigani în actuala gamă de probleme a societății românești. Zeci de articole și
chiar câteva cărți au fost publicat e despre starea actuală a țiganilor (romilor) din România.
Astăzi țiganii ne -au adus în atenție problemele acute, în special cele ale unei ordini
sociale, pe care le prezintă societății românești. Aceste probleme necesită pentru cei care
studiază trecutu l acestei populații să găsească explicații pentru situația actuală. Fără să fiu prea
categorică în această etapă, aș vrea să spun că o explicație inițială se poate găsi în modul în care
emanciparea țiganilor a fost efectiv realizată în principiile româneșt i la mijlocul secolului al
XIX-lea.
Din cauza condițiilor socio -politice ale timpului, legislația referitoare la emanciparea
țiganilor a fost limitată la aspectul juridic al problemei, acordând prea puțină atenție aspectelor
sociale și economice ale situ ației lor. Emanciparea nu înseamnă, de asemenea, acordarea de
terenuri și, din acest motiv, o parte substanțială a țiganilor nu a fost integrată în comunitățile
rurale.
Mulți dintre ei au rămas în meseria lor ancestrală ca o categorie socială și profesio nală
distinctă, chiar și după ce s -au stabilit într -un mod sedentar de viață. Cei care au reușit să se
integreze dintr -o perspectivă economică în momentul emancipării sau într -o etapă ulterioară, fie

prin achiziționarea de terenuri sau prin adoptarea unei ocupații agricole, și -au pierdut identitatea
țiganilor și au devenit asimilați din punct de vedere etnic în populația majoritară .
Statutul social inferior al țiganilor din comunele Doljene de astăzi poate fi explicat prin
perpetuarea marginalității lor. Chiar dacă s -au înregistrat schimbări semnificative de la
emancipare până în prezent în ceea ce privește această populație care a fost forțată să renunțe la
majoritatea meseriei sale tradițional e și să adopte ocrotirile oferite acesteia în cadrul economiei
moderne, poziția ginară în societate a persistat.
Tiganii au preluat cele mai slabe locuri de munca din societate; locuri de muncă pe care
restul populației a refuzat să le îndeplinească. Niv elul lor redus de educație și lipsa lor de
predispoziție către profesiile moderne au condus la această situație. Statutul marginal al țiganilor
le-a împiedicat să obțină poziții în noua ierarhie a societății industriale (inclusiv în perioada
comunistă), as emănătoare cu cele ale altor grupuri etnice. Țiganii au ocupat și continuă să ocupe
aproape masiv cel mai scăzut nivel al societății.
Desigur, astfel de explicații istorice nu pot explica problema problemelor țiganilor de azi
în toată complexitatea lor. ( Trebuie amintit că chiar și în acele țări în care în ultimele decenii a
existat o preocupare deosebită pentru problemele sociale ale țiganilor și unde s -au angajat
politici de integrare a acestora în societate, astfel de eforturi au dus la eșec.) Este, cu toate
acestea, fără îndoială că situația actuală a acestei populații și problemele specifice cu care se
confruntă sunt într -o mare măsură rezultatul istoriei. Din acest motiv cred că lucrarea actuală,
oferind o analiză diacronică a prezenței țiganilor în R omânia, poate contribui la înțelegerea
situației actuale a acestei minorități .

2.2.1 S curt istoric
Practic, tot ceea ce se știe despre istoria mai îndepărtată a țiganilor se datorează
lingvisticii. După secolele în care explicațiile originale și istorice au fost avansate pentru
originea și istoria acestui popor, cu caracteristici rasiale și culturale diferite de cele ale
popoarelor Europei, în a doua jumătate a secolului al XVIII -lea, filologia comparativă a
descoperit asemănarea dintre limba vorbită de ț igani și sanscrită.
Pe baza acestei descoperiri, savantul german HMG Grellmann a concluzionat în prima
lucrare științifică modernă dedicată țiganilor, care a apărut în 1783, că populația țig ănească era
de origine indiană. În studiile ulterioare sa demons trat riguros că vorbirea limba țiganilor și
sanscr ita au fost legate. Limba tigănească , cunoscută și sub numele de romani, aparține familiei
lingvistice europene.
Este un membru al limbajului neo -indian, făcându -l rudă cu câteva limbi vorbite în
subconti nentul indian. Cu toate acestea, în condițiile în care românii posedă elemente care sunt

comune multor limbi indiene (și non -indiene) și în ciuda numeroaselor încercări din partea
lingviștilor pe parcursul mai mult de un secol, nu a fost posibilă identific area regiune sau
populație unde se află originile vorbitorilor romani.
Consensul general a fost fie pentru Nord -Vest, fie pentru India Centrală. Nici
antropologia fizică, nici etnologia nu au fost capabile să ofere un răspuns decisiv la această
întrebare și să găsească grupul etnic sau caste la c are apă rau strămoșii țiganilor. În centura
actuală, modul de viață nomad poate fi găsit încă în spațiul cultural indian, în proporții
neglijabile.
Cu toate acestea, triburile nomade din India nu au fost încă cercetate suficient, în timp ce
mișcările populației au fost frecvente în această parte a lumii. În consecință, nu a fost posibil să
se identifice exact zona din care țiganii au pornit în migrația lor către Europa. Nu sunt cunoscute
motivele pentru plecare a lor de la domiciliul lor primordial, nici perioada primelor migrații.
Multe rămân necunoscute cu privire l a istoria timpurie a țiganilor.
Există multe necunoscute în ceea ce privește migrația țiganilor din India și până în Europa.
Migrarea a avut loc pe o perioadă lungă de timp și nu a avut un caracter dramatic.
Rapoartele timpurii ale existenței romilor în Europa medievală sunt insuficiente. Se
crede că acești primi romi au venit în Europa de Est din India. De -a lungul secolelor, ei s -au
mutat spre vest prin Persia, Armenia și Imperiul Bizantin spre Europa. Acestea au fost
menționate în anul 1000, când au ajuns în Imperiul Bizantin.
Este dificil să se găsească un consens atunci când romii au intrat pentru prima oară în
Țara Românească și în Moldova (ce le două provincii istorice românești). Potrivit lui Jonathan
Fox, este clar că au ajuns în secolul al XI -lea din ceea ce este India de Nord -Vest și Pakistan, ca
parte a unei mari migrații. Bogdan Petriceicu Hașdeu a tradus și a analizat (între 1867 și 1877 )
unele documente din arhivele mănăstirii Tismana.
Unul dintre acestea, din 1387, semnat de Mircea cel Mare, indică faptul că țiganii se
aflau în Țara Românească cu aproape un secol înainte. Celălalt document, datat în 1385, era într –
o formă de chitanță pentru patruzeci de familii de sclavi țigani prezentați ca cadou.
Problema sclaviei rrome este foarte controversată. Jirechek, Potra și Chelcea au sugerat
nu numai că sclavia era o condiție inerentă a romilor, provenind din statutul lor de paria din
castea Sudra din India, ci și că erau sclavi chiar din momentul sosirii lor în sud -estul Europei,
deoarece au fost aduse ca atare de către tătarii cuceritori. O altă posibilitate este că au fost forțați
să se vândă în sclavie pentru a -și achita datoriile.
Soulins și Gheorghe au contestat acest lucru. După cum a menționat Gheorghe, primii
romi care au ajuns la principatele românești erau oameni liberi. Ei au găsit acolo o nișă
economică favorabilă abilităților pe care le -au adus din India sau care au învățat în Imperiul

Bizantin: prelucrarea metalelor, tâmplăria și distracția. Datorită efectelor de epuizare a
cruciadelor din secolele anterioare, societatea valahă întâlnită de romi a fost din punct de vedere
tehnologic înapoiată și orientată spre agricultură.
Cu toate acestea, atunci când economia țărănească sa mutat treptat spre o piață orientată
spre piață, ea a devenit tot mai dependentă de competențele artizanale ale romilor.
Nicolae Gheorghe (un specialist în romi, în prezent Consilier Senior pentru proble mele
romilor și sintilor în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa) susține că sclavia a
fost rezultatul măsurilor tot mai stricte luate de proprietari, de curte și de mănăstiri pentru a
preveni Forța de muncă a romilor să părăsească principa tele. Persoanele de etnie romă
începuseră deja să părăsească principatele românești pentru a scăpa de exigențele din ce în ce
mai greoaie ale abilităților lor și de schimbarea "dependenței fiscale limitate față de prinții
români" de o "dependență nelimitat ă personală față de marii proprietari a țării, a mănăstirilor și a
boierilor.
Sub sclavie, tratamentul romilor era extrem de dur. Aveau mai puține drepturi decât
iobagii nativi, proprietarii având dreptul de a vinde persoane sau de a le oferi ca daruri. C odul
civil a declarat că romii care sosesc din străinătate sunt proprietatea statului. În plus, fiecare
român născut a fost clasificat automat ca sclav. Codul lui Vasile Lupul Moldovei din 1654
conține referințe atât la tratamentele, cât și la pedepsele pe care sclavii trebuiau să le suporte.

2.2.2 Minoritatea romă în Româ nia
Țiganii au apărut în România până în 1348 (dar numai după 1386 în Transilvania, apoi
parte a Regatului Ungariei) și, în ciuda faptului că se bucurau de un anumit grad de autonomie
sub conducerea lor, presiunile feudale le -au forțat într -un grad înalt de dependență și documente
habsburgice din 1712 arată țiganii ca niște iobagi aparținând proprietarilor de pământ și
comunităților monahale, cu aptitudini deosebite în prelucrarea metalel or (cupru și aur).
În lunile de vară aveau tendința de a adopta un stil de viață nomad, cu permisiunea
acordată de stăpânii lor, folosindu -se de "cabinete specifice" în timpul iernii, când au devenit
sedentari. Controlul feudal a oferit protecție, dar asimilarea a rezistat, deși utilizarea limbii lor
materne și a îmbrăcămintei lor tradiționale a fost interzisă.
În anul 1761, împărăteasa habsburgică Maria Theresa a impus prima lege de decontare
asupra acelor "noi maghiari", care urmau să construiască case potrivite (înlocuin d corturile
tradiționale) și, mai radical, în 1773, a ordonat tuturor copiilor țigani de peste cinci ani (de multe
ori în satele îndepărtate): deși mulți au reușit să scape, se estimează că aproximativ un sfert din
țiganii din Banat au fost asimilați ca ge rmani până la sfârșitul secolului.

În plus, în 1782, următorul șef de stat Habsburg, Iosif al II -lea, a emis un edict de 59 de
puncte, inclusiv cerința ca copiii țigani să frecventeze frecvent școala și biserica, deși continuă
să li se refuze propriul li mbaj, costum și muzică; au fost percepțiile negative ale culturii
țigănești, care includea și o tendință de canibalism.
Cu toate acestea, s -au făcut puține progrese, deoarece scrierile relativ obiective
contemporane ale lui Francesco Griselini (ed. 1984) indică perpetuarea unui stil de viață nomad;
punând la îndoială acuratețea estimării lui Johann Jakob Ehrler (publicată pentru prima oară în
1774) de ,,circa 5.000 de țigani’’ în Banat în jurul anului 1770, în conformit ate cu Conscripția
Habsburgică10.
Tiganii erau doar 1,3% din populatie (comparativ cu 2,0% pentru evrei, 2,5% pentru
bulgari (Carașoveni), 13,0% pentru germani, francezi si italieni, 24,0% pentru sirbi si 57,2%
pentru romani. cu siguranță o subestimare, deoarece enumeratorii nu ar fi urmări t cu greu toți
membrii unei populații în esență nomade.
Emanciparea (slobozenie) a venit în 1848 în ținuturile habsburgice – puțin înaintea
Principatelor Moldovei și Țării Românești în anul 1859 sub domnul Alexandru Ioan Cuza. Cu
toate acestea, țiganii di n zonele rurale din Banat au rămas adesea în vecinătatea mănăstirilor, în
timp ce alții s -au transferat în "mahalele": zone rezidențiale sărace la marginea orașelor și
satelor.
Deși puțini aveau resursele necesare pentru a achiziționa case în zone rezidențiale de
înaltă calitate, unii – precum Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Cezar Bolliac, Barbu
Constantinescu și Mihail Kogălniceanu – au putut să se alăture profesiilor (inclusiv cariere
academice în istorie, literatură și poezie) .
Între timp e migrația a devenit o opțiune până la începutul secolului și, deși mulți au fost
ulterior expulzați din SUA pentru crimă, ei s -ar putea întoarce cel puțin cu resurse de capital
care le -au separat de cei care au rămas acasă11.
În Germania, cancelarul Bismar ck a fost rapid să impună restricții, iar în 1905,
amploarea campingului și pescuitului ilegal, împreună cu daunele aduse pădurilor, era de natură
să impună expulzarea tuturor celor care a u sosit din Imperiul Habsburgic . A fost o perioadă de
mare progres e conomic când tiganii puteau să -și cumpere proprietăți și să -și educe copiii și este
o chestiune de cercetare istorică de ce nu au profitat mai mult de oportunitățile disponibile.
Ar putea fi faptul că cultura țiganilor a fost – și încă este – atât de leg ată de tradiție încât
cei care au ales să se integreze nu aveau decât opțiuni, ci "dispar" în societatea principală; lăsând

10 Ioan Păun Otiman , Restructurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în vederea aderării la Uniunea
Europeană , Timișoara, Editura Agroprint, 2000, p. 31.
11 Septimiu Chelcea, Metodologia cercetării sociologice . București, Ediția a II -a, Editura Economică, 2004, p. 36.

comunitatea vizibilă țigănească – întărită în mod constant de căsătoria timpurie și de o creștere
naturală ridicată – cu valori dist incte ale familiei și ale comunității, împreună cu anumite funcții
economice, cum ar fi fierari și căldărarii care asigură existența, dar nu prosperitatea?
În perioada interbelică, asimilarea țiganilor (care a inclus o utilizare mai mare a limbii
române) a fost echilibrată prin mișcări spre autonomie la nivel național și local, în special în anii
1930 prin ziare precum "Glasul Romilor" din București și "Timpul" în Craiova; în timp ce G.A.
Lazurica (o personalitate de țigani binecunoscută) a înființat în 19 33 o "Asociație generală a
țiganilor din România", care propunea, printre altele, un spital și o universitate dedicată exclusiv
comunității țigănești.
Cu toate acestea, astfel de organizații nu au reușit să se consolideze, în timp ce
mestesugurile țigăne ști au devenit necompetitive datorită dezvoltării industriei fabricilor.
Fascismul a ieșit la iveală în timp ce Hitler a anulat toate drepturile civile pentru țiganii din
Germania și a lansat o puternică politică rasistă, reflectată mai târziu în România s ub dictatura
din 1940.
Progresul a devenit invers în anul următor când Antonescu (încercând marginalizarea
minorităților nedorite) un recensământ secret al țiganilor ca bază pentru deportarea masivă pe
teritoriul sovietic al Transnistriei capturat în per ioada 1942 -1944. Un total de circa 20.000 de
țigani (4.000 dintre aceștia din Banat) au ajuns în zona râului Bug, dar fără nici o muncă sau
mijloace de subzistență aproape jumătate dintre ei au decedat.
În ciuda organizării proaste și a privațiunilor de război, nu pot fi negate realitățile stricte
ale curățării etnice și ale genocidului. Egalitatea după război a dus la înlocuirea discriminării
prin neglijare, deoarece dezvoltarea culturală a fost compromisă de lipsa educației în limba
țigănă, în timp ce ț iganii nu au beneficiat de reforma agrară din 1946; și Partidul Muncitorilor
din România (în vremea când era cunoscută Partidul Comunist) nu recunoștea minoritatea
țiganilor când a ajuns la putere în 1948.
Totuși, nu exista loc pentru Uniunea Generală a Romilor – fosta Asociația Generală a
Romilor din România – deși a încetat efectiv să funcționeze în 1941.
Perioada comunistă . Țiganii au cunoscut avere mixte în timpul comunismului. Ei au
suferit din confiscarea generală a bogăției prin exploatațiile lor semnificative în aur, însă
politicile de integrare din anii 1950 nu au fost puse în aplicare pe deplin și astfel nu a existat o
presiune copleșitoare de soluționare. Iar atunci când au fost luate măsuri draconice pentru a
stimula o natalitate mai mare din 1967, beneficiile familiale au fost extrem de utile pentru

familiile tradiționale de țigani (de obicei crescând cinci sau mai mulți copii) și o creștere relativ
rapidă a numărului a fost deci bine susținută12.
Din nou, deși în perioada 1977 -1983 s -au făcu t eforturi hotărâte pentru accelerarea
dezvoltării sociale și culturale prin politici educaționale și de reglementare, resursele erau
inadecvate pentru reorganizarea rurală radicală ("sistematizare") care urma să fie realizată în
1989 și comunitățile țigăn ești nu erau deranjate.
Dacă s -ar fi întâmplat, țiganii ar fi câștigat cu siguranță de la înlocuirea ulterioară a
"locuințelor de urgență". Într -adevăr, mulți țigani – precum cei din comunitatea Măguri discutată
mai jos – au fost deja mulțumiți de îmbună tățirea condițiilor lor de locuit în cadrul sistemului
fermelor cooperative. Ocuparea forței de muncă a fost găsită destul de larg, deși prin muncă
necalificată în întreprinderile industriale uriașe sau pe fermele socialiste (de stat sau de
cooperare).
Și în timp ce politica de dezvoltare a țiganilor era o prioritate scăzută, aceștia aveau
posibilitatea de a se declara din 1977 drept țigani în scopuri de recensământ; deși statul comunist
a insistat asupra termenului "țigani" (adică a țiganilor), iar terme nul generic "romi" adoptat în
Europa de Vest din anii 1970 nu a putut fi folosit oficial decât după revoluție.
În plus, aceștia se confruntă deseori cu discriminarea prin elite comunitare, iar
minoritățile mici s -au simțit deseori izolate, cu o solidarit ate redusă în cadrul comunităților și al
rețelelor familiale.
Perioada post -comunistă . Cercetarea mult mai intensă a problemelor sociale a întărit
percepțiile populației asupra marginalității țiganilor. Marginalizarea lor de către societatea pe
care trăie sc și modul lor de a obține resursele economice necesare pentru viață sunt caracteristici
care le separă ca un grup etnic antisocial.
Cu toate acestea, este prea ușor să considerăm țiganii un grup omogen. când există, de
fapt, diferențe în limbă și în ocupații: așa cum menționează Voiculescu (2002) în Sângeorgiu de
Mureș, unde există patru grupuri diferențiate în funcție de domiciliu, îm brăcăminte, ocupație și
limbă (romani, români și maghiari).
Prin urmare, mulți tigani nu se declară ca țigani în scopuri de recensământ, iar cifrele
oficiale sunt în mod evident subevaluate; deși cu o creștere de 134.000 (33,4%) în perioada
1992 -2002, în timp ce populația totală a țării a scăzut cu 1,11 mln. ( -4.9%). Deși țiganii și -au
majorat cota de la 1,76 la 2,47%, aceasta rămâne o subestimare masivă atunci când se stabilește

12 Dan Chiribucă, Tranziția Postcomunistă și Reconstrucția Modernităț ii în România , Cluj -Napoca, Editura Dacia,
Eikon, 2004, p. 25.

o estimare a Băncii Mondiale de aproximativ 2,0 milioane, în timp ce Institu tul pentru o
Societate Deschisă utilizează 1,9 milio ane13.
Astfel de cifre ar produce o populație de țigani de aproximativ zece la sută – similar cu
Slovacia – și cea mai mare proporție pentru orice țară europeană, cu excepția Macedoniei (11%):
în timp ce țiganii bulgari constituie aproximativ 8,5%, urmate de alte state de tranziție
Republica, Ungaria, Muntenegru și Serbia) cu mai puțin de cinci procente.
Cu toate acestea, mărimea comunității țigănești este o chestiune complexă, deoarece
estimările propr ii sugerează că în 2002 s -ar fi putut număra în total 600.000, ținând seama de cei
care lucrează în străinătate (80.000 în Germania, Italia și Spania) sau care trăiesc în locuri
îndepărtate din România .

2.2.3 P robleme specifice ale populaț iei rome
În an ii 2000 și mai ales după aderarea la UE a statelor ex -comuniste și eliminarea
vizelor, problema romilor a apărut mai des în mass -media occidentală și pe agenda instituțiilor
UE și a statelor bogate occidentale. De fapt, acest lucru sa întâmplat deoarece pr intre imigranții
economici din Europa de Est imigranții romi au șocat opinia publică datorită nivelului lor de
sărăcie și datorită practicilor neobișnuit de intense, agresive și ostentative (cerșetorie, furt, tabere
ilegale). Dezbaterile asupra comunitățil or de romi s -au intensificat în consecință.
Pe scurt, după 1990 a existat un context specific în Europa; pe de o parte, căderea
comunismului și reconfigurarea politică au permis dezbaterea asupra statutului și drepturilor
minorităților. Pe de altă parte, polarizarea economică a generat o migrație semnificativă. În acest
context, populația de etnie romă și în special elitele sale au fost obligate la un proces de
conștientizare și identificare a identității identității, ca reacție la presiunea creată de mass -media,
instituții și opinia publică. În acest proces, există condițiile în care identitatea etnică și culturală
se poate converti către o identitate națională. O astfel de identitate poate crea organizații
transnaționale specifice, care ar putea conecta c omunitățile europene de romi într -o entitate cu
funcții complexe sociale, economice și politice14.
În anii 1990, conform legislației române, discriminarea este interzisă, indiferent de etnie
sau religie. În ciuda acestui fapt, discriminarea în materie de ocupare a forței de muncă este
largă, iar legislația în acest domeniu este grav lipsită. Unul dintre aspectele cele mai
problematice este publicitatea în ziar pentru locurile de muncă care exclud în mod specific
solicitanții de romi. Această situație este monitorizată de asociațiile de romi (politice ș i civice) și
este sancționată .

13 Constantin Popescu, Creșterea care sărăcește , București, Editura Tribuna Economică, 2003, p. 35.
14 Traian Herseni, Curs de sociologie rurală , București, Editura Renaissance, 2007, p. 36.

În plus, atunci când angajatorii consideră că este necesar să se reducă personalul, romii
sunt primii angajați care își pierd locul de muncă, în ciuda faptului că aceștia au aceleași drepturi
constituționale ca și ceilalți cetățeni români. Acei romi care m uncesc în condiții de siguranță tind
să lucreze în locuri de muncă necalificate, manuale, cum ar fi curățarea străzilor. Alții sunt
persoane care desfășoară activități independente și sunt meseriași și comercianți calificați. Un
număr mic de romi sunt cons iderați "trăiesc foarte confortabil".
Peste 60% sunt totuși considerate a trăi pe sau în apropierea liniei de sărăcie .Din 1990,
au avut loc schimbări în domeniul legislației interne privind minoritățile, în special în domeniul
educației și al administraț iei publice locale. Statul acceptă în mod clar limba romani ca fiind
legitimă, deoarece devine o limbă de predare în mai multe școli din întreaga țară.
Discriminarea în cadrul sistemului și clasa însăși garantează faptul că numărul real care
studiază în limba romani este foarte scăzut. Minoritatea romilor, ca oricare altă minoritate etnică
din România, are dreptul să formeze asociații și să publice ziare.
În anii 1990, Departamentul pentru Protecția Minorităților din România a luat
urmă toarea atitudine f ață de romi: În societatea românească post -decembristă, problema romilor
este considerată a fi una dintre întrebările nerezolvate, deși la prima vedere această problemă
pare să aibă accente etnice , o privire mai atentă arată că, dimpotrivă, dimensiunea es ențială a
acesteia este partea socio -economică: nu întregul rom este problema reală, ci și cei săraci,
necalificați, șomeri, romi criminali, de asemenea, problema romilor nu este o problemă etnică, ci
o problemă etnică socio -economic cu aspect etnic15.
În aprilie 2001, Guvernul României a aprobat "Strategia de îmbunătățire a situației
romilor". "Strategia" vizează facilitarea incluziunii socio -economice a romilor, participarea lor
la viața culturală și politică și eliminarea practicilor și atitudinilor disc riminatorii. Agenția
Națională pentru Romi este principala structură – la nivel central – responsabilă pentru
implementarea Strategiei pentru Îmbunătățirea Situației Romilor.
Agenția Națională pentru Romi a fost înființată prin Legea nr. 7/2005 și a prel uat
atribuțiile, personalul și bugetul fostului Birou pentru problemele romilor și unitatea de
implementare a acestuia, înființată în 2001 în cadrul Departamentului pentru Protecția
Minorităților Guvernului României.
Împreună cu elitele politice, alte aut orități de stat, precum poliția, oficialii locali și
autoritățile judiciare, au jucat un rol important în proliferarea imaginii romilor. Helsinki Watch a
raportat că poliția și autoritățile locale au avut un rol discutabil în multe dintre atacurile violent e

15 Ion Dona, Dezvoltare rurală, Note de curs, sinteze, București, Editura Facultății de Management, Inginerie
Economică și Dezvoltare Rurală, 2005, p. 35.

împotriva romilor la începutul anilor 199034. În plus, nu există informații referitoare la măsura
de urmărire penală sau disciplină împotriva oficialilor locali sau a ofițerilor de poliție care au
jucat un rol în aceste atacuri violente.
Aceeași sursă a afirmat c ă autoritățile juridice române au refuzat adesea să aducă
schimbări de incendiere chiar și atunci când se justifică faptele, lăsând în mod intenționat
posibilitatea ca victimele să poată fi presate sau dacă cu suficientă întârziere își vor pierd e
interesul în căutarea unei căi de atac pentru suferința lor .
Această situație demonstrează că imaginile stereotipe sunt adesea folosite de autorități
pentru a -și justifica acțiunile față de comunitatea romă și că astfel de stereotipuri au condus, în
multe cazuri, la o incapacitate de a aborda rădăcinile problemelor cu care se confruntă romii.
Conflicte violente între romi și români
O scurtă trecere în revistă a situațiilor conflictuale dintre romi și populația majoritară este
utilă pentru a distinge m odul în care mass -media a reprezentat aceste evenimente. Ian F.
Hancock, citându -l pe Cohn, sugerează că romii există pentru a răspunde nevoii non -romilor
pentru o "contracultură" marginală pentru a juca rolul de ispășitor pentru frustrarea majorității.
În țările din Europa de Sud -Est au fost identificate trei tipuri de violență împotriva romilor:
violența în comunitate, skinhead și alte atacuri motivate rasial ș i abuz de poliție nejustificat16.
În rapoartele de la Helsinki Watch pot fi identificate două t ipuri de violență care
caracterizează relația romă -români în anii 1990: violența în rândul mafiilor și comunității și
abuzul de către poliție. Violența mafiotă a fost prezentă la începutul anilor 1990 (1990 -1995) și
a constat în săvârșirea unor evenimente violente, în special în satele sau orașele mici.
Atacurile împotriva romilor au fost adesea încurajate de neintervenția poliției în apărarea
lor. Helsinki Watch a raportat că atacurile violente împotriva locuințelor și a peșarilor din țigani
și eșecul au torităților române de a oferi protecție împotriva acestor violențe reprezintă o gravă
încălcare a drepturilor omului
preocupare .
Ca urmare a conflictului de la Târgu Mureș (1990) între români și maghiari multe
Romii au fost desemnați pentru urmărirea pen ală, deși au fost recunoscuți că au jucat un
rol mic în violență. Concluziile anchetelor de la Helsinki Watch în acest caz descriu modul în
care romii au fost făcuți țapi ispășitori și au fost trași la răspundere pentru ciocniri39. În cazul lui
Târgu Mureș , poliția a eșuat în totalitate în anticiparea violenței și în a răspunde solicitărilor de
asistență după ce violența a fost în desfășurare17.

16 Claudiu Doltu, Mediul rural între supraviețuire și oportunități de afaceri , București, Editura Expert, 2011, p. 31.
17 Teodor Mircea Alexiu, Teodora Anastasoaei, Dezvoltare comunitara, Curs de specializare pentru lucratori in
mediul rural, Timisoara, Editura Waldpress, 2001, p. 32.

Din 1996 până în 2000, deși violența împotriva romilor a scăzut, ea a fost înlocuită de
raiduri sistematice de po liție asupra casei de romi, asociate cu un nivel ridicat de brutalitate.
Situația soluționării juridice a abuzurilor a rămas nesoluționată: ofițerii de poliție sau persoanele
acuzate de maltratarea rromilor au fost rar acuzați de o infracțiune. Reacțiile f recvente ale
poliției au fost adesea justificate, după cum este necesar, pentru prevenirea posibilelor crime ale
romilor, bazate pe prejudecăți privind comportamentul romilor.

Capitolul 3. Opinii asupra gradului de dezvoltare a comunitatilor
rurale Cerat si Caraula

3.1 Profilul comunitar al localitatilor analizate
În România, aproximativ jumătate din populați e trăiește în zone rurale, iar mare parte a
acesteia este dezavantajată atât din cauza veniturilor, cât și din cauza lipsei infrastructurii, a
serviciilor de bază. Sărăcia are un caracter profund localizat, nevoile comunităților ale populației
fiind diverse. Este nevoie de o abordare integrată în vederea îmbunătățirii nivelului de educație,
a capacității de inserție prof esională și a accesului la piața muncii, precum și a accesului la
infrastructură de bază de calitate. Sistemul de protecție socială din România, serviciile sociale la
nivel de comunitate, în special în mediul rural și la nivelul comunităților sărace, sunt slab
dezvoltate sau lipsesc. Există disparități substanțiale față de media UE, înregistrând performanța
cea mai slabă sau aproape cea mai slabă. Romii prezintă un risc mult mai mare de sărăcie,
indiferent de vârstă, educație sau mediul de reședință/domicil iu.
Majoritatea persoanelor sărace din România trăiesc în sărăcie persistentă. Dintre cele
22,6 procente din populație care trăiau în sărăcie relativă în 2012, 18,2% (81% dintre
persoanele sărace) trăiau în sărăcie persistentă. Aproape 30% dintre copii trăiesc în sărăcie
persistentă, iar riscul la care sunt ei expuși de a trăi în această stare este mult mai ridicat decât
pentru orice alt grup de vârstă. Mai mult, riscul la care sunt expuși copiii de a trăi în sărăcie
persistentă a crescut cu aproape 3 pr ocente între anii 2008 și 2012, în timp ce riscul pentru toate
celelalte grupe de vârstă a crescut cu circa 1 procent sau chiar a scăzut.
Conform datelor furnizate de către Strategia națională privind incluziunea socială și
reducerea sărăciei (2014 -2020), actualmente, unul din cinci români se confruntă cu sărăcia
determin ată de venitul insuficient, iar o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă,
trei sferturi dintre persoanele sărace aflându -se în această situație de cel puțin trei ani. Peste 30%
din populație se confruntă cu deprivare a materială severă, în sensul că nu -și poate permite să
achiziționeze articole considerate dezirabile și chiar necesare pentru a duce un trai decent. Încă
mai există în România copii care nu au mers niciodată la școală, iar procentul tinerilor fără o
educație adecvată este ridicat. Multe persoane sunt în continuare inactive sau neangajate formal,
cu șanse mici de a căpăta acces corespunzător la piața muncii. Există inegalități în ceea ce
privește acoperirea cu ser vicii medicale de bază. Există un număr semnificativ de comunități
dezavantajate în care aceste probleme se cumulează, făcând aproape imposibilă întreruperea
ciclului excluderii, fără ca membrii săi să fie sprijiniți și integrați prin intervenții din exter ior.

Conform documentelor programatice si analizei datelor din Ancheta Bugetelor de
Familie a indicat faptul că romii sunt expuși unui risc de sărăcie de zece ori mai mare decât
celelalte etnii (33% dintre ei trăiau în sărăcie absolută pe baza pragului naț ional al sărăciei din
2013, în timp ce doar 3,4% din populația care nu este de etnie romă au avut niveluri de consum
sub pragul sărăciei). Îngrijorător este faptul că riscul de sărăcie este extrem de mare pentru copiii
romi – rata de sărăcie în cazul lor e ste de 37,7%, în timp ce rata națională a sărăciei este de doar
4,3%.
Combaterea sărăciei a excluziunii sociale are nevoie de o abordare pe tot parcursul vieții.
Este, de asemenea, esențială creșterea capacității de evaluare precisă a necesităților la toat e
nivelurile și coordonarea serviciilor sociale, a serviciilor de ocupare a forței de muncă și a
serviciilor de sănătate, pentru a determina angajarea persoanelor care nu lucrează, dar care sunt
apte de muncă. Astfel, această abordare a sărăciei și excluzi unii sociale se bazează pe conceptul
de furnizare de servicii integrate și pe asigurarea faptului că diferitele programe și intervenții
sunt armonizate și aliniate de către asistenți sociali responsabili și bine instruiți, atât la nivel de
individ, cât și la nivelul comunității.
Comunitățile defavorizate din Cerat și Caraula, Dolj se confruntă cu probleme grave
deoarece nu dispun de spații salubre, bine aerisite, estetice. Populația din cele două localități
trăiește în case cu camere puține camera raportat la numărul de membii ai familiei.
Acestea se caracterizează prin fațadele degradate, case în stare proastă (fără ferestre sau
ferestre degradate), intrări fără uși, înnegrite de fum sau mucegai, infiltrații pe ziduri sau în
subsoluri, mizerie generală în jurul clădirilor.
Apariția acestor comunități a dus la decăderea localității. Cel mai adese a, familiile din
cele două comun ități sunt formate din mulți memb rii ai familiei, din lipsa educației sau a
calificări și in capacitatea de a oferi educație copiilor cu vârstă de școală. Comunitățile nu
înregistrează venituri, ci au dezvoltat o dependență față de ajutoarele sociale.
În ciuda deselor intervenții ale primăriei și în ciuda faptului că populația a fost
beneficiara a mai multor proiecte europene, rezultatele nu au adus îmbunătățiri sesizabile.

3.2 Definirea/construirea obiectivelor cercetarii
Metodologia cercetării
Pentru realizarea studiului s -au utilizat metode de cercetare mixte .
Tehnici si metode de colectare de date
– Sondajul de opinie (chestionar adresat membrilor comunitatilor de romi)

– Observarea directă (vizite in comunitate si urmarilea dinamicii sociale la nivel
comunitar).
Sondajul de opinie (chestionarul aplicat membrilor celor două comunitati de romi) .
Sondajul de opinie publică are ca scop cunoașterea „complexului preferințelor exprimate
de un număr semnificativ de persoane referitoare la o problemă de importanță generală”
(Hennsesy, 1981, 4). Acest tip de cercetare sociologică se fondează: pe modalitățile interogativ e
de culegere a informațiilor, pe tehnicile de eșantioane și are ca notă diferențială restrângerea
ariei de cunoaștere la opinia publică18.
Scopul acestui instrument de cercetare este acela de a cunoaște la nivel de comunitate
nevoile locale, potențialul de dezvoltare (inclusiv mediului de afaceri local), profile de resurse
umane și competențe, cererea locală/proxim ă de pe piața forței de muncă în vederea identifică rii
de soluții viabile care să conducă la incluziunea socială a co munităților vulnerabile. Se va urmă ri
indentificarea in dicatorilor calitativi și cantitativi în următoarele domenii: demografie și
populație, educație, ocupare și antreprenoriat, sănă tate, acte de identitate, stare civilă ș i
proprietate, locuire.
Chestion arul va cuprinde atât întrebări deschise cât și închise, urmărindu -se indicatorii propuși
spre evaluare ș i va fi aplicat la nivel comunitar.
Observarea directă
Culegerea de date prin inter mediul metodei observare directă va avea sarcina de a
interacț iona cu oamenii din comunitate (pe stradă, la magazine, la școală, la primărie, la biserică,
în alte locuri publice) ș i de a completa imaginea analizei care evidentiază nevoile locale,
potențialul de dezvoltare (inclusiv mediului de afaceri local), profile de resurse umane și
competențe, cererea locală/proxim ă de pe piața forței de muncă în vederea identifică rii de
soluții viabile care să conduc ă la incluziunea socială a comunităților vulnerabile. Observare
directă se va concentra pe doua obiective, respectiv: analizar ea dinamici sociale comunitare ș i
realizarea de studii de caz.
Scopul cercetării
Scopul cercetării este acela de a identifica / analiza nevoile comunităților defavorizate din
localitățile Cerat și Caraula, județul Dolj, din pers pectiva a 124 de respondeți , din comune
amintite.
Obiectivele cercetării:
Analiza de nevoi a urmăr it 11 direcții principale de analiză :

18 Septimiu Chelcea , Tehnici de cercetare sociologică , curs, București, Șco ala Națională de Studii Politice și
Administrative, 2001, pg. 60

1. Analiza datelor socio -demografice la nivelul gospodăriilor studiate.
2. Analiza situației actelor de proprietate pe teren și pe locuința construită
3. Materiale folosite la construcția locuinței și numărul de cameră
4. Evaluarea locuinței privind racordarea acesteia la apă curentă, canalizare, gaze, energie
electrică
5. Tipul de încălzire al locuinței (încălzire centrală sau după caz cu lemne/cărbuni
6. Accesul locuințelor analizate la serviciile de telefonie fix ă, telefonie mobil ă, internet, radio și
televiziune
7. Analiza situației actelor de identitate și de stare civilă la nivelul membrilor gospodăriilor
analizate
8. Analiza de nevoi a copiilor privind participarea școlară
9. Evaluarea nevoilor de sănătate și a comportamentelor de risc pentru sănătate ale populației din
comunitatea de romi analizată .
10. Analiza privind principala sursă de venituri realizate în gospodărie, corel ate cu statutul
persoanelor chestionate pe piața muncii
11. Analiza privind interesul adulților din gospodăriile evaluate privind ocuparea forței de
muncă și participarea la programe de formare profesională
Nu în ultimul râ nd s -a efectuat și o analiză privind intersul persoanelor de etnie romă în
derularea unor acțiuni și programe în domeniile educație, calificare profesională, evaluarea
periodică a stării de sănătate, punerea în legalitate cu acte de identitate, stare civilă și acte de
proprietate. Re abilitarea locuințelor și racordarea acestora la utilități, etc.
3.3 Formularea ipotezelor de lucru
Ipotezele cercetării
Prezum faptul că cele două comunități defavorizate din localitățile Cerat și Caraula,
județul Dolj se confruntă cu probleme care țin de lipsa de educație, lipsa locului de muncă,
abandonul școlar, probleme de sănătate ca urmare a neglijenței, probleme care țin de calitatea
vieții etc.
Prezum faptul că pentru prevenirea excluziunii sociale este nevoie de o abordare
integrată de rezo lvare a problemelor acestora. De exemplu: în cazul elevilor trebuie să se prevină

abandonul școlar; în cazul bătrânilor trebuie să se asigure îngrijire la domiciliu; în cazul
șomerilor trebuie să se ofere cursuri de creștere a competențelor/ calificării, r espectiv să fie
susținuți să își găsească un loc de muncă.

3.3 Eșantionarea
Pentru realizarea cercetării de față am recurs la un eșantion de 124 de respondenți de
etnie romă din comunitățile de romi Cerat si Caraula, județul Dolj . Toate persoanele au fost
abordate la fața locului , iar criteriul de selecție al respondenților a fost ,,primul venit, primul
servit”, în ordinea disponibilității.
Volumul lotului s -a calculat plecând de la informațiile estimative despre populația de
romi din cele două localități Cerăt și Caraula , județul Dolj, având în vedere rezultatele ultimului
recensământ din anul 2011, conform căruia dintr -o populație totală de 4226 de persoane, 1 440 s-
au declarat de etn ie romă, ceea ce reprezintă 34.07 % din numărul total (Cerat) și 2423 de
persoane, cu o minoritate de romi de 738 reprezentând 30,46% Caraula.
Starea de spirit a populației este un indicator important a felului în care evoluția
comunității este percepută de concetățenii noștri, precum și un element care c ontează atunci
când se solicită sprijinul și implicarea populației în programe de dezvoltare. Oamenii pot fi
mulțumiți sau nemulțumiți de cum merg lucrurile în țară, de propria viață, de cei din jur, de
instituții și alți actori de pe scena publică. O popu lație cu un grad mai ridicat de satisfacție este
în mai mare măsură înclinată spre dialog, spre toleranță, spre rezolvarea în comun a
problemelor, în timp ce creșterea nemulțumirii sociale poate să afecteze grav eficiența unor
acțiuni care depind de colabo rarea și implicarea oamenilor. De asemenea, nemulțumirea este de
cele mai multe ori asociată cu inhibarea propriilor abilități de dezvoltare personală și de
participare la acțiunile comunității, precum și cu autoizolare, cu refuzul de a participa la viața
socială. Romii din România sunt nemulțumiți și pesimiști în legătură cu propria viață, atât în
cifre absolute, cât și comparat cu populația luată în întregime. Cele două elemente –
nemulțumirea față de felul în care trăiesc și pesimismul cu care privesc ev oluția lucrurilor – sunt
determinate în primul rând de starea de sărăcie materială. Principalele nemulțumiri, atât la
nivelul întregii populații, cât și în ceea ce privește romii, sunt cele legate de nivelul veniturilor.
În mod evident, resursele materiale reprezintă principala sursă de insatisfacție.
3.5 Rezultatul / raportul cercetarii
Analiza datelor socio -demografice la nivelul gospodăriilor studiate.

Studiul a cuprins 124 de persoane adulte de etnie romă cu vârsta cuprinsă între 18 -65 de
ani din 124 de gospodarii analizate. Dintre acestea 41% au fost femei iar 59 % bărbați ( graficul
1). În ceea c e privește structura demografică a comunităților analizate, de subliniat este faptul că
la nivelul gospodăriilor analizate au fost identificați 274 copii cu v ârsta cuprinsă între 1 -18 ani.
Persoanele care au răspuns la întrebările din chestionarul aplicat au declarat că aparțin
minorității romilor (ursari).

GRAFICUL 1 – STRUCTURA DEMOGRAFICĂ A POPULAȚIEI INVESTIGATE

2.Analiza situației actelor de proprietate pe teren și pe locuința construită
Dificultățile materiale pot lua diferite forme, cel mai adesea intercorelate, de la cele strict
monetare (lipsa veniturilor necesare subzistenței), până la diverse probleme de locuire (ce pot fi
explicate cel puțin parți al printr -o lipsă cronică a resurselor financiare) – calitatea slabă a
locuinței, lipsa accesului la utilități sau caracteristicile zonei de rezidență. Datele la nivel
național ne indică o puternică asociere a calității locuirii cu mediul rezidențial și cu poziționarea
casei în cadrul localității. Situarea într -un mediu rezidențial sau în altul este un predictor
puternic al accesului la servicii întrucât în mediul rural calitatea acestora este mai scăzută,
sistemele de utilități sunt puțin răspândite, drumu rile sunt mai proaste etc. Diferențele dintre
romi și celelalte etnii se adâncesc atunci când analizăm situația locuințelor, luând în considerare
indicatori precum accesul la utilități, materialul de construcție a locuințelor și situația legală a
romilor.
În ceea ce privește situația deținerii actelor de proprietate pe teren și pe locuința
construită, situația identificată este una alarmantă. Aproximativ 29 % din gospodăriile

analizate nu dețin acte de proprietate pe locuința sau pe teren (grafi cul 2 ). Aproximativ 4 %
dintre cei care declara că dețin acte legale privind terenu l și locuința construită, indică ca
principal document de proprietate o chitanță de mâna privind cumpărarea terenului/locuinței
respective.

GRAFICU L 2 – SITUAȚIA ACTELOR DE PROPRIETATE PE LOCUINȚA ȘI TEREN

3.Materiale folosite la construcția locuinței și numărul de cameră
În ceea ce privește principalele materiale utilizate pentru construcția locuințelor aproximativ 74
% dintre gospodăriile analizate sunt din chirpici/paianta, iar 26 % sunt locuințe construite din
BCA/caramină (graficul 3). Supraaglomerarea este o altă problemă cu care romii se confruntă
într-o măsură mai ridicată decât ceilalți indivizi. Peste 67 % dintre intervievați au precizat că
locuința are între 2 și 3 camere. Lipsa veniturilor pe termen mediu îi poate constrânge pe romi să
aibă datorii care, acumulându -se, pot duce la situații dramatice – de la renunțarea la unele
servicii de bază, electricitate, apă, căldură, până la abandonarea locuințelor în care trăiesc în
prezent și găsirea altor strategii mai puțin costisitoare chiar dacă mult mai slabe calitativ.
GRAFIC UL 3 – MATERIALE FOLOSITE PENTRU CONSTRUCȚIA LOCUINȚEI

4.Evaluarea locuinței privind rac ordarea acesteia la apă curentă, canalizare, Gaze,
energie electrică
Locuințele romilor sunt construite din materiale de calitate mai slabă, nu au acces la
utilitățile de bază (canalizare, gaz, apă, electricitate) într -o proporție covârșitoare și sunt
supraaglomerate. Astfel, aproximativ 93 % dintre gospodăriile analizate nu sunt racordate la
utilitățile de bază precum apă curentă, canalizare, gaze (graficul 4). 4 % dintre gospodării
nu sunt racordate la rețeaua de electricitate. Un număr considerabil de lo cuințe sunt insalubre și
în stare avansată de degradare.
GRAFICUL 4. SITUAȚIA PRIVIND RACORDAREA LOCUINȚELOR LA UTILITĂȚI

5.Tipul de încălzire al locuinței (încălzire centrală sau după caz cu lemne/cărbuni

Toate locuințele analizate folosesc că principala sursă de încălzire soba cu lemne.
6.Accesul locuințelor analizate la serviciile de telefonie fix ă, telefonie mobil ă,
internet, radio și televiziune
Peste 83 % dintre gospodăriile analizate nu au acces la rețelele de telefonie fixă, mobile
și int ernet. Unele gospodării nu au acces la radio și televiziune și pe cale de consecință nu au
acces la informații.
7.Analiza situației actelor de identitate și de stare civilă la nivelul membrilor
gospodăriilor analizate
Excluziunea formală se referă la lipsa actelor de stare civilă, identitate sau locative – o
problemă care afectează interacțiunea cetățenilor cu autoritățile statului și cu alte persoane
fizice. Există mai multe situații posibile: lipsa actelor de stare civilă: neînregistrarea nașterii
(echiva lentă cu lipsa codului numeric personal – CNP), a căsătoriei sau a decesului; ƒ lipsa
certificatelor de naștere, de căsătorie sau de deces – prin pierdere, furt, deteriorare etc., în
condițiile în care aceste evenimente au fost înregistrate; neînregistrare a persoanei de 14 ani și
peste în baza națională de evidență a persoanelor; lipsa buletinului sau a cărții de identitate
valabile – prin expirare, pierdere, furt, deteriorare etc., în condițiile în care persoana a fost
înregistrată cu ocazia realizării pri mului act de identitate. Persoanele care nu au fost înregistrate
la naștere nu există din punct de vedere administrativ, în relație cu autoritățile statului român și
ca atare nu pot intra în nici un fel de relații oficiale sau autorizate nici cu parteneri publici, nici
cu parteneri privați. Ele nu sunt cetățeni ai statului român și nici ai altui stat, fiind astfel lipsite
de cetățenie și de drepturile asociate. Persoanele care au fost înregistrate la naștere dar, din
diferite motive, nu posedă un buletin/ca rte de identitate și/sau certificat de naștere suferă în
practică de același tip de excluziune, deoarece, deși sunt cetățeni ai statului român, nu pot
dovedi acest lucru în fața unei terțe părți.
Lipsa actului de identitate duce la imposibilitatea exercit ării drepturilor civice și sociale
fundamentale, precum și la imposibilitatea relaționării corecte cu autoritățile statului, fiind astfel
o problemă urgentă de interes public. Lipsa actelor locative poate fi înțeleasă ca imposibilitate
de dovedire a unei r eședințe sau a unui domiciliu stabil. Această problemă are două dimensiuni
importante: – Dimensiunea administrativă: lipsa dovezii domiciliului stabil și/sau a reședinței
conduce la dificultăți în relaționarea cu instituțiile publice deoarece (1) multe din tre acestea au
autoritate definită local, cetățenii fiind repartizați în interacțiunea cu ele pe baza adresei din actul

de identitate și (2) lipsa dovezii unui domiciliu stabil continuă să fie o problemă în eliberarea
actelor de identitate, cu consecințe a supra integrării sociale a persoanelor respective;
Dimensiunea socială: deseori persoanele care nu pot face dovada unui domiciliu stabil
sau a unei reședințe locuiesc în condiții ilegale, temporare, sau improvizate, în condiții
improprii. În cazul persoan elor care nu au acces legal la o locuință adecvată, problema nu este
doar una administrativă, ci este în sens larg socială, datorită imposibilității exercitării unui drept
social – respectiv dreptul la o locuință adecvată (prevăzut de Art. 11 al Convenției Internaționale
privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale). În unele cazuri legalizarea proprietății
asupra locuinței este relativ facilă – dacă, de exemplu, persoana a avut dar și -a pierdut actele de
proprietate sau a obținut dreptul de proprieta te prin acte de mână necontestate. Analiza privind
situația actelor de identitate și de stare civilă evidențiată în graficul 5 indică faptul că 21% din
membrii gospodăriilor analizate nu dețin certificate de naștere, 24% nu au certificate de
căsătorie, 9% nu au cărți de identitate, și doar 46% din totalul populației analizate dețin acte de
identitate și de stare civilă. Specificul excluziunii sociale la populația de romi constă în special
în existența unor surse de excluziune care la restul populației nu e xistă sau sunt întâlnite extrem
de rar, precum lipsa unei identități legale sau situație locativă ilegală.
GRAFICUL 5 – SITUAȚIA ACTELOR DE IDENTITATE ȘI DE STARE CIVILĂ

8.Analiza de nevoi a copiilor privind participarea școlară
Costul participării școlare este, pentru o largă parte a populației de romi, excesiv de mare
în raport cu șansele reale de a finaliza, chiar la nivel primar, studiile și de a obține, prin aceasta,

acces pe piața muncii. Accesul copiilor la educație (toate formele de învățământ) este extrem de
important. Participarea școlară este condiționată de existența resurselor financiare ale părinților
pentru acoperirea cheltuielilor minimale asociate procesului educațional. Totodată trebuie
subliniat faptul că lipsa u nor condiții obligatorii la nivelul gospodăriei de igienă, acces la energie
electrică, conduce la imposibilitatea elevilor de a aprofunda materia studiată în școală și de a
efectua teme acasă. În consecință, participarea școlară a copiilor romi este condiț ionată de o
serie de factori de natura socială care au incidenta directă parcursului educațional al copilului.
Din cercetarea efectuată reiese că toți copiii care merg la școala au nevoie de rechizite, haine,
încălțăminte și hrană . Peste 27 de copii cu v ârsta școlara au abandonat școala , fie în ciclul
primar, fie în cel gimnazial. Conform datelor ultimului recensământ din anul 2011, la nivelul
localității Cerăt aproximativ 179 persoane erau analfabete.
9.Evaluarea nevoilor de sănătate și a comportamente lor de risc pentru sănătate ale
populației din comunitatea de romi analizată .
Cercetarea a avut mai multe direcții de investigație în ceea ce privește secțiunea de
sănătate a adultului: autoaprecierea stării de sănătate, înscrierea pe lista medicului de fa milie,
determinarea ultimului control medical efectuat, vaccinarea copiilor. De asemenea, s -a
determinat nivelul de acoperire cu asigurări de sănătate, gradul de înscriere pe lista medicilor de
familie. S -a evaluat comportamentul preventiv în ceea ce prive ște starea de sănătate,
respondenților adresânduli -se întrebări despre efectuarea de controale preventive, despre
motivele pentru care nu apelează la controalele medicale preventive, despre comportamentul în
momentul în care apare o problemă de sănătate. D e evidențiat este faptul că aproximativ 37%
dintre respondenți și -au autoevaluat starea de sănătate ca fiind proastă și foarte proastă, 41 % ca
fiind nici bună nici proastă, deși o parte consistentă din acest segment și -a efectuat ultimul un
control medica l acum 2 -3 ani și doar 22 % declară că au o stare de sănătate bună (graficul 6).
Respondenții declară că sunt înscriși la medicul de familie în proporție de 94% , și răspund
afirmativ la întrebarea : Copiii dvs sunt vaccinați? Printre cei înscriși pe lista unui medic de
familie, deși nu beneficiază de asigurare medicală ar putea fi femei gravide și lăuze, persoane cu
afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății. Accesul la
îngrijirea medicală a scăzut dramatic odată cu introducerea sistemului de asigurări sociale.
Creșterea costurilor colaterale ale îngrijirii medicale, îndeosebi a costului medicamentelor, a
limitat și mai mult accesul la serviciile medicale. În mod special, accesul la serviciile legate de
asigurarea sănătății reproducerii are consecințe grave. Accesul limitat la mijloacele moderne de
planificare familială are un dublu efect negativ. Pe de o parte, incidența nașterilor nedorite este
foarte mare la populația de romi, fapt care duce la o rată ridicată a fertilității nedorite, sursă a

adâncirii sărăciei. Pe de altă parte, incidența recurgerii la avorturi, inclusiv la avorturi empirice,
este de asemenea ridicată. Lipsa de supraveghere medicală, lipsa de informare și de experiență
conduc la o mortalitate ma ternă și una infantilă în mod special ridicate în rândul romilor.

GRAFICUL 6 – AUTOEVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

10.Analiza privind principală sursă de venituri realizate în gospodărie, corelate cu
statutul persoanelor chestionate pe piața muncii
Există o lipsă acută de calificare profesională în meserii moderne,care asigură accesul pe
piața legală a muncii. Meseriile tradiționale ale romilor sunt din ce în ce mai puțin solicitate în
economia modernă, segmentul populației adulte cu calificare este redus. Marea majoritate a
romilor nu are nici o calificare, fapt care îi marginalizează pe piața muncii. În ceea ce privește
veniturile realizate la nivelul gospodăriei, peste 87 % dintre respondenți indică ca principală
sursă de venit ajutorul social (ven itul minim garantat – conform Legii 416/2001), 7 % realizează
venituri ocazionale ca zilieri, iar 6 % nu realizează venituri pentru că nu pot munci (graficul 7).
Media lunară a veniturilor pe gospodărie este de aproximativ 365 lei, iar cea pe membru de

familie este de aproximativ 73 lei/lună. Nivelul foarte scăzut de venituri se corelează cu nivelul
educațional scăzut și cu neocuparea pe piața muncii.

GRAFICUL 7 – PRINCIPALĂ SURSĂ DE VENIT ÎN GOSPODĂRIE

11.Analiza privind interesul adulților din gospodăriile evaluate privind ocuparea
forței de muncă și participarea la programe de formare profesională
Este specific populației de romi faptul că sărăcia, care ia adesea forme severe și extinse, este
dublată de situații accentuate de marginalizare și e xcluziune socială. Cercetarea efectuată la
nivelul localității Cerăt, relevă faptul că aproximativ 90 % dintre respondenți se afla în căutarea
unui loc de muncă, 4 % dintre aceștia nu sunt interesați să -și găsească un loc de muncă, iar
aproximativ 6 % nu pot munci (persoane în vârstă peste 60 de ani). -Graficul 8 . În marea lor
parte respondenții nu au cunoștințe minimale despre pașii care trebuie urmați în domeniul
ocupării forței de muncă. În acest sens se impune o abordare centrată pe individ analizându -se
posibilitățile reale de ocupare în raport cu nivelul educațional. În pofida tuturor acestor

obstacole, peste 91 % dintre respondenți și -au manifestat intenția de a participa la cursuri de
formare profesională (Graficul 9). În ceea ce privește tipul curs urilor de formare și calificare
profesională 14 % au indicat domeniul agricol,30 % construcții, 6 % dintre respondent și -au
manifestat dorința de a participa la cursuri de formare si calificare profesională în domeniul
confecții/croitorie, iar un procent s emnificativ de aproximativ 43 % doresc să participe la un
curs de formare profesională în orice domeniu. Acest ultim procent indică starea de sărăcie
extremă în care se afla populația investigată, precum și necesitatea efectuării unei analize
complexe la n ivel de individ (consiliere, orientare și formare profesională) în vederea
maximizării șanselor de a ocupa un loc de muncă.(Graficul 10) Lipsa de informații este un
indicator al implicării reduse în viața comunitară care conduce la adâncirea dificultăților de
integrare pe piața muncii.
Lipsiț i de rețelele sociale care să -i scoată din grupul de apartenență, lipsiți de informații privind
persoanele care i -ar putea ajuta și programele la care ar putea participa, populația de etnie romă
analizată se află într -o stare de izolare socială.
Din analiza datelor culese se poate concl uziona ca ocuparea populației de etnie romă este
caracterizată prin :
 Participare și integrare foarte scăzută pe piața formală a muncii;
 Rate de activitate și ocupare foarte scăzute;
 Șomaj ridicat;
 Ocupare mai ridicată în agricultură și în domenii care nu necesită calificare;
 Pondere mare a muncii la negru;
 Pondere ridicată a muncii cu ziua în slujbe temporare – fără mecanisme de securitate
socială (plata contribuțiilor la CAS CASS etc).
GRAFICUL 8 – PERSOANE AFLATE ÎN CĂUTAREA UNUI LOC DE MUNCĂ

GRAFICUL 9 – INTENȚIE PARTICIPARE CURSURI DE FORMARE ȘI
CALIFICARE PROFESIONALĂ

GRAFICUL 10 – CURSURI DE FORMARE PROFESIONALĂ PENTRU CARE
DORESC SĂ OBȚINĂ CALIFICARE

Recomandări:
Ca urmare a interpretării rezultatelor cercetării pentru co munitatea studiată se recomanda:
 Activități de facilitare și mediere pentru identificarea și consolidarea de parteneriate
pentru rezolvarea problemelor comunității printr -o abordare participativă.
 Sprijin pentru creșterea accesului și participării la educația timpurie/învățământ primar și
secundar și reducerea părăsirii timpurii a școlii prin acordarea unor pachete integrate (ex.
costuri masă, materiale educaționale, hrană, accesul la servicii medicale și sociale pentru
copii, măsuri de prevenție. Desfășurarea unui program de tip scoala după școală prin
intermediul căruia copiii de etnie romă să beneficieze de sprijin suplimentar în efectuarea
temelor și de o masă caldă. Totodată se recomandă un program de alfabetizare pentru
adulți inclusiv prin intermediul pro gramului A doua șansă (ADS), destinat adulților și
copiilor care nu și -au finalizat studiile sau care au întrerupt parcursul educational.
 Sprijin pentru persoanele adulte în accesarea și ocuparea locurilor de muncă prin
furnizarea unor programe de califica re și formare profesională, după efectuarea unei
analize complexe la nivel de individ.

 Organizarea acțiuni de tipul bursa locurilor de muncă pentru romi;
Dezvoltarea unor acțiuni de creare de locuri de muncă de tipul economiei social ear putea
contribui se mnificativ la îmbunătățirea situației romilor din localitatea Cerăt pe piața muncii,
reprezentând pentru aceștia o formă de support, o oportunitate de integrare și realizarea
profesională. Poziția de excluziune a romilor pe piața muncii are drpt explicație un complex
de factori, atât la nivel individual -educație și aspirații scăzute, stare de sănătate precară,
condiții de locuit extreme de proaste, familie numeroasă, nivel de trai foarte scăzut,
mobilitate scăzută -, cât și la nivelul instituțiilor responsab ile sau al angajatorilor, intersul
scăzut al angajatorilor pentru romi, stereotipurile negative asociate, angajarea preponderant
la negru, practicili discriminatorii sau implicarea redusă în viața comunității.
 Dezvoltarea antreprenoriatului în cadrul comu nității, inclusiv a ocupării pe cont -propriu,
în vederea creării de noi locuri de muncă prin înființarea de structuri ale economiei
sociale sau alte tipuri de entități juridice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
 Înființarea unui Centru de i ntervenție comunitară în scopul furnizării de servicii integrate
pentru copii, tineri, adulți, părinți în domeniul ocupării forței de muncă, educației,
sănătății, consiliere psihologică, asistenta socială și asistenta juridică pentru punerea în
legalitate a populației de etnie romă cu acte de identitate, stare civilă și acte de
proprietate.
 Înființarea unui cabinet medical la nivelul localității Cerăt în vederea evaluării periodice
a stării de sănătate a persoanelor aprtinand grupurilor vulnerabile.
 Desfășu rarea unor campanii pentru sănătatea mamei și a copilului (campanii de depistare
a epidemilor, campanii de vaccinare, campanii de planning familial etc).
 Reabilitarea parțială a locuințelor aflate într -o stare avansată de degradare (acoperiș, uși
acces etc ) precum și racordarea acestora la rețeaua de energie electrică.
 Creșterea stimei de sine în rândul populației de etnie romă prin derularea unor campanii
de informare și conștientizare, acțiuni culturale și multiculturale, menite să promoveze
istoria, trad ițiile și cultura romilor cât și interculturalitatea ca măsură specifică de
combatere a discriminării.

Concluzii

Lucrarea de față a fost un demers deopotrivă te oretic și practic, care a avut la bază
prezentarea aspectelor teoretice referitoare la comun ități și etnia rromă. Componenta practică s -a
concentrat pe aplicarea unui chestionar în rândul unui eșantion de 1 24 de respondenți , din cele
două comunități.
Mare parte dintre comunitățile rrome prezintă vulnerabilități similar și politici sociale
defic itare. Majoritate care au ca scop mai degrabă obținerea votului unui număr mare de
alegători, decât sprijinirea reală a acestor persoane vulnerabile. De cele mai multe ori, anchetele
sociale nu sunt făcute la domiciliu ci sunt făcute la birou, în baza decl arațiilor beneficiarilor.
Comunitățile din Cerat și Caraula se confruntă cu o serie de probleme. Vulnerabilitățile
sunt complexe și în cele mai multe cazuri o familie se confruntă cu mai multe tipuri de nevoi:
nevoie de educație, nevoia unei locuințe salubre, nevoie de asitență medical, nevoie de asistență
juridică, nevoie de consiliere în vederea renunțării la consumul de alcool etc.
Astfel, copiii proveniți din familiile vulnerabile se confruntă cu probleme ale
abandonului școlar sau cu probleme de integrare și de învățare. Aceștia nu au un părinte sau un
membru al familiei care să îi sprijine sau să îi ajute să își facă temele. De cele mai multe ori,
marginalizarea acestor copii este vizibilă și în clasele primiare, deoarece copiii nu își permit
haine noi și chiar dacă sunt vechi, părinții nu le spală.
Pentru astfel de nevoi, o parte dintre acești copii au fost incluși și vor fi incluși în
programe after school, însă unii dintre aceștia au frecventat cursurile after school doar în
perioada iernii, când părinții nu erau la activități agricole, deoarece majoritatea familiilor din
cele două comunități nu au un loc de muncă, ci muncesc cu ziua și primesc ajutor social. O altă
problemă este neglijența, deoarece comunitățile rrome au minim patru copii, fa pt ce le
îngreuează și mai mult situația.
O problemă a numărului mare de copii este și cea medicală, deoarece nu este sănătos
pentru oameni să trăiască foarte mulți într -o singură cameră așa cum este cazul familiilor rrome.
Neglijența în raport cu cei mi ci este prezentă și deoarece unul dintre membrii familiei
este plecat la muncă în străinătate și copiii sunt lăsați în grija bunicilor, care sunt incapabili să le
asigure o educație conformă. Ca urmare a faptului că familiile sunt dezorganizate, mulți copi i
sunt privați de dragostea unuia dintre părinți și experimentează o formă de abuz emoțional. În
aceste situații, este necesară o consiliere prihologică pentru copii.

O altă problemă majoră este lipsa locului de muncă. Cei mai mulți respondenți au
semnala t faptul că membrii celor două comunități au devenit dependenți de ajutorul social și nu
își doresc să muncească. O altă cauză a lipsei locului de muncă este lipsa calificării sau a
educație insuficientă mai ales pentru populația de etnie rromă.
Aceste n evoi și vulnerabilități se perpetuează, ca urmare a faptului că populația rromă
este tradiționalistă și nu dorește să își schimbe obiceiurile, mai ales pentru faptul că politicile
sociale care îi vizează sunt deficitare.
Populația rromă s -a aflat de la c ăderea regimului communist în centrul reformei sociale,
însă scopul a fost unul ascuns și părtinitor. De pildă, ajutorul social care se dorește a fi un sprijin
pentru ieșirea din impas a fost transformat într -o uneltă politică, iar baneficiarii în masa de
manevră, care acordă votul și sprijinul candidatului care ,,oferă mai mult”.
Aceasta este o problem ă foarte gravă mai ales în contextul în care majoritatea
beneficiarilor refuză locul de muncă, deoarece le este mai comod să trăiască din ajutorul social.
O problemă delicată este și imposibilitatea de a acorda îngrijire permanent populației
vârstnice, dependente de ajutor pentru a -și găti, pentru a -și asigura confortul minim în propriile
locuințe. Incapacitatea vârstnicilor este o realitate cuzată de lipsa pensiilor, o stare de sănătate
precară etc. Pentru această categorie, se impune idenificarea unui serviciu social care să asigure
îngrijirea de bază pentru vârstnicii lăsați singuri.
În ultimii ani pentru majoritatea comunităților vulnerabile s -au scris proiecte pe diverse
programe europene, actualmente în cele două comunități se vor implementa programe în vederea
acordării unei asistențe sociale integrate, care să vizeze în paralel ma i multe nevoi ale populației
vulnerabile: asistență juridică, oferirea de locuri de muncă, oferirea de calificare, servicii de
prevenirea abandonului școlar, asistență medicală, consiliere părinte -copil, consiliere pentru
victimele violenței domestice etc.
Cu toate acestea și a ceste programe sunt deficitare și se confruntă cu diverse probleme in
implementarea lor.

Anexa 1

NUMĂR DIN LISTA DE EȘANTIONARE:_____________
Chestionar (pentru subiecti apartinand etniei romilor)
Buna ziua, mă numesc…… și realizez o cercetare cu privire la situatia comunitatii cu romi din localitatea dvs. Dacă sunteți de acord să ne
răspundeți la întrebări, sperăm să nu vă răpim mai mult de 20 de minute. Răspunsurile pe care le vom obține nu le vom comunic a nimănui în
această formă. Ne interesează doar numărarea persoanelor care au o părere sau alta. Vă facem precizarea că toate datele furni zate de acest
studiu sunt strict confidențiale. Dacă sunteți de acord să ne răspundeți la întrebări, sperăm să nu vă răpim mai mul t de 20 de minute. Vă
mulțumesc!

SELECȚIA RESPONDENTULUI

1. JUDEȚ: _____________ 2. LOCALITATE/COMUNĂ: ________________________________________ 3. SAT:
_________________________

4. NUME COMUNITATE: ______________________ 5.
ADRESA____________________ __________________________________________

6. GENUL RESPONDENTULUI 1.Bărbat 2.Femeie 7. Vârsta. Ce vârstă aveți? (în ani împliniți) |____| ani

8. CARE ESTE APARTENENTA ETNICA? 1. Roman 2. Maghiar 3. Rom (daca da sari la 9) 4. Altceva …………….
5.NS/NR.

9. NEAM (ÎNCERCUIȚI CIFRA CORESPUNZĂTOARE )
1. ROM (NEDIFERENTIAT PE RAMURI)
2. COCALARI
3. DE VATRA, VATRASI
4. LAUTARI
5. FLORARI BOLDEENI TEISANI
6. BIDINARI
7. CIURARI
8. SPOITORI
9. ARGINTARI
10. RUDARI, LINGURARI 11. URSARI
12. LAIESI
13. CARAMIDARI
14. GABORI
15. CALDARARI
16. TURCI, TATARI
17. CIUBOTARI
18. NOMAZI
19. ZLATARI
20. DE MATASE 21. PIEPTANARI
22. FULGARI
23. COSTOVAR
24. TISMANARI
26. RACARI
27. GEAMBASI
28. CEAUNARI
29. EVITA SA DEC LARE CA SUNT ROMI
(ASIMILATI )
30. EVITA SA DECLARE CA SUNT ROMI
(MAGHIARIAZATI)

10. Care este ultima școală absolvită de dvs.? ÎNCERCUIȚI CIFRA CORESPUNZĂTOARE
1. Fără școală
2. Școală primară (4 clase)
3. Gimnaziu (8 clase)
4. 10 clase
5. Școală profesională ori de meserii
6. Liceu
7. Școală post -liceală (inclusiv colegiu) sau de maiștri
8. Studii superioare / facultate
9. NS/NR
11. În prezent dvs. sunteți : ÎNCERCUIȚI CIFRA CORESPUNZĂTOARE
1. angajat
2. casnic
3. student, elev
4. șomer
5. agricultor
6. in căutarea unui loc de muncă

12. Care sunt principalele surse de venit pe care le aveți în prezent (alegere multiplă)? ÎNCERCUIȚI CIFRA/CIFRELE
CORESPUNZĂTOARE
1.Ajutor de șomaj
2. Venit minim garantat
3. Alocații copii
4. Munca cu ziua
5. Bani trimiși de la rude din străinătate
6. Venituri din vânzarea produselor agricole
7. Venituri din activități neagricole
8. Alte surse. Care?……………………….
9. Nu știu, nu răspund (răspuns spontan!)

13. Cum ați caracteriza veniturile gospodăriei dvs.? ÎNCERCUIȚI CIFRA CORESPUNZĂTOARE
1. Nu ajung nici pentru strictul necesar
2. Ajung numai pentru strictul necesar
3. Banii sunt suficienți pentru ceea ce ne trebuie si putem
face economii
4. Permite să aveți tot ce vă trebuie, fără să vă restrângeți
de la ceva
5. Nu știu, nu pot răspunde

14. Cum își rezolvă în general problemele oamenii din localitatea dvs.?
1. Cu ajutorul autoritatilor locale
2. Cu ajutorul rudelor si prietenilor
3. Singuri
4. Cu ajutorul liderului local
5. Cu ajutorul lucratorilor romi (ONG, Mediatori, experti romi, s.a.)
6. Nu știu, nu pot răspunde

EDUCATIE

15. Aveti copii de varsta scolara ne inscrisi in sistemul de invatamant ? 1. DA 2.NU (TRECI LA 16) 3. NS/NR

16. Care este motivul pentru care copii nu sunt inscrisi la scoala?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………….

17. Aveti copii care au abandonat scoala? 1. DA 2.NU (TRECI LA 18) 3. NS/NR

18. Care este motivul pentru care copii au abandonat scoala ?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………….

19. Dvs. sau cineva din familie, ati participat la cursuri de formare profesionala? 1. DA 2.NU (TRECI LA 20) 3.
NS/NR

20. Care este motivul pentru care nu ati participat la cursurile de formare profesionala ?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………….
21. Ce parere aveti despre educatie, in ge neral?
1. Scoala nu iti da de mancare
2. Scoala este o pierdere de timp.
3. Scoala este buna doar cat sa inveti sa scrii si sa 4. Nu am incredere in sistemul de educatie
5. Scoala e buna, cat de cat.
6. Educatia este cea mai mare avere.

citesti

22. Cum sunt tratati copii la scoala/gradinita?
1. La fel ca si ceilalti copii/nu se face diferente la scoala.
2. Diferit/copii nostrii sunt discriminati la scoala.
3. Segregare scoala/copii nostrii invata in clase numai cu romi.
4. Profesorii se comport a diferit cu copii romi insa nu afiseaza in public
5. Nu stiu/Nu raspund.

OCUPARE SI ANTREPRENORIAT

23. Care este in prezent ocupatia dvs de baza?
………………………………………………………………………………………………………………. …………

24. La nivelul localitatii sunt angajatori care au nevoie de forta de munca? 1. DA 2.NU 3. NS/NR

25. Care sunt meseriile solicitate la nivel local de catre angajatori?
…………………………………………………………………………………………………………

26. Aveti pregatirea necesara sa ocupati un loc de munca la un astfel de angajator? 1. DA 2.NU 3. NS/NR

27. Doriti sa efectuati un curs de formare profesionala in aceste domenii? 1. DA 2.NU 3. NS/NR

28. Aveti studiile necesare sa participati la un curs de formare profesionala in aceste domenii? 1. DA 2.NU 3.
NS/NR

29. Doriti sa participati la o forma de invatamant formal de completare a studiilor ? 1. DA 2.NU (Treci la 30) 3.
NS/NR

30. Care sunt motivele care va impiedica sa paricipati la o forma de educatie de co mpletare a studiilor?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………

31. In comunitatea dvs se practica meseriilor traditionale ale romilor? 1. DA (treci la 32) 2.NU 3. NS/NR

32. Care sunt acestea?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

33. Dvs.practicati o astfel de meserie? 1. DA 2.NU 3. NS/NR

SANATATE

35. Cum credeți că va fi starea dvs. de sănătate
peste un an? Mult mai
bună Mai
bună Aproximativ la
fel Mai
proastă Mult mai
proastă NȘ/NR
1 2 3 4 5 6

36. Sunteti inscris pe lista unui medic de familie? 1. DA 2.NU (TRECI LA 37) 3. NS/NR

37. Care sunt motivele pentru care nu sunteti inscris pe listele medicilor de familie? 34 . Cum este starea dvs. de sănătate în prezent? Foarte
bună Bună Nici bună,
nici proastă Proastă Foarte
proastă NȘ/NR
1 2 3 4 5 6

1. Nu am avut nevoie pana acum
2. Nu avem medic in comunitate
3. Nu am asigurare medicala
4. Nu stiu procedura de inscriere
5. Am neglijat/am uitat/nu m -a interesat.
6. Altele…………………………………………………………………………… ….

38. Când aveți o problemă de sănătate mai putin gravă cum procedati de o bicei…? RĂSPUNS UNIC! CITIȚI RĂSPUNSURILE!
1. Încercati să vă tratati singur folosind metode traditionale (ceaiuri, plante etc)
2. Încercati să vă tratati singur folosind medicamente pe care le cumpărati de la farmacie
3. Mergeti la medic si urmati trata mentul prescris
4. NS/NR

39. Medicul de familie la care sunteti înscris acum a fost ales de dvs .? RĂSPUNS UNIC! CITESTE VARIANTELE!
1. DA, a fost optiunea mea 2. NU, am fost trecut sau înscris la medicul de familie fără
acordul meu 3. NS/NR

40. Cât de multă încredere aveti în medicul dvs. de familie? RĂSPUNS UNIC! CITESTE RĂSPUNSURILE!
1. Foarte multă 2. Multă 3. Putină 4. Foarte putină/deloc 5. NS/NR

41. Care este MOTIVUL PRINCIPAL pentru care ați apelat la medicul de familie în ultimele 12 luni? RĂSPUNS UNIC! NU CITIȚI
RĂSPUNSURILE!
1. CONSULTAȚIE / NU MĂ SIMȚEAM BINE 6. ELIBERAREA UNEI REȚETE PENTRU O BOALA CRONICA
2. CONTROL PREVENTIV DIN PROPRIE INIȚIATIVĂ 7. CONTROL PERIODIC PENTRU BOALA CRONICA
3. CONTROL PREVENTIV LA SOLICITAREA medicul ui de familie 8. ANALIZE MEDICALE SÂNGE/ECOGRAFIE
4. ÎN URMA PRIMIRII INVITAȚIEI DE PARTICIPARE LA PROGRAMUL
DE EVALUARE A STARII DE SANATATE 9. ELIBERAREA UNUI AVIZ EPIDEMIOLOGIC, ADEVERINȚĂ,
CERTIFICAT MEDICAL
5. OBȚINEREA UNEI TRIMITERI PENTRU MEDIC SPECIALIST 10. ALTELE ______________________ 11. NS/NR

42. În ultimele 12 luni dvs. ați mers la o farmacie pentru a cumpăra medicamente sau alte produse? 1. DA 2.NU
3. NS/NR

43. Situatia vaccinarilor………
In randul adultilor ( Dvs. ati fost vaccinat?) In randul copiilor (Copii Dvs. sunt vaccinati?)
DA NU NS/NR DA NU NS/NR
1 2 3 1 2 3

SITUATIA ACTELOR DE IDENTITATE/STARE CIVILA

44. Dvs., aveti acte de identitate?
Certificate de nastere Carte de identitate
DA NU NS/NR DA NU NS/NR
1 2 3 1 2 3

45. Situatia starii civile
1. Necasatorit (a)
2. Casatorit (a) cu forme legale (treci la 46) 4. Vaduv
5. Divortat

3. Casatorit (a) fara forme legale/concubinaj 6. NS/NR.

46. Aveti certificat de casatorie? 1. DA 2.NU (Detaliati motivul…………………………………………………………….)
3. NS/NR

47. Copii dvs, au acte de identitate?
Certificate de nastere Carte de identitate
DA NU NS/NR DA NU (treci la 48) NS/NR
1 2 3 1 2 3

48. Care este motivul pentru care nu au acte de identitate?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………….

SITUATIA LOCUIRII

49. Tipul locuintei
1. Proprietate personala(treci la 50)
2. Locuinta inchiriata
3. Locuinta mostenita de la parinti (treci la 50) 4. Locuinta sociala
5. Locuinta ocupata abuziv fara forme legale
6. NS/NR.

50. Detine acte de proprietate asupta locuintei? 1. DA 2.NU (treci la 51) 3. NS/NR

51. Care este motivul pentru care nu detine acte de proprietate?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………

52. Numarul de camera al locuintei? …………………………camere

53. Suprafata totala a locuintei? ………………………………m².

54. Utilitati
Apa Electricitate Gaz
DA NU NS/NR DA NU NS/NR DA NU NS/NR
1 2 3 1 2 3 1 2 3

55. Starea locuintei 1. Buna 2. Acceptabila 3. Rea 4. Foarte rea 5.NS/NR

56. Locuinta dvs este supusa riscului prabusirii datorita calamitatilor naturale (inundatii, alunecari de teren, cutremur, .s.a)?
1. DA (treci la 57) 2.NU 3. NS/NR

57. Ce ati facut in acest sens?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ……………..

58. Bunuri de folosinta indelungata
Frigider TV Masina spalat Telefon mobil Calculator Autoturism Aragaz
DA NU NR DA NU NR DA NU NR DA NU NR DA NU NR DA NU NR DA NU NR
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3

59. Locuinta dvs se afla in: 1. Comunitatea cu romi 2. In acelasi loc cu majoritari 3. NS/NR.

60. La ce distanta se afla casa dvs fata de:
1. Primarie……………….km
2. Scoala…………………..km
3. Dispensar……………Km 4. Farmacie……….km
5. Statia de autobuz…………km
6. Primul magazin alimentar…………..km.

Va multumim pentru timpul acordat!

Nume operator Durata interviului ……min. Data si ora realizarii
interviului……………………………………………

Bibliografie

1. Agabrian Mircea, Sociologie Generală , Iași, Editura Institutul European, 2003;
2. Alexiu Teodor Mircea, ANASTASOAEI Teodora, Dezvoltare comunitara , Curs de
specializare pentru lucratori in mediul rural, Timisoara Editura Waldpress, 2001;
3. Bădescu Ilie, Enciclopedia Sociologiei Universale. Vol I. Fondatori, București, Editura
Mica Valahie, 2005;
4. Barbat Alexandru, Elemente ale noului în rural, în Viitorul social nr.4/1974;
5. Boudon Raymond, Tratat de sociologie , București, Editura Humanitas, 2006;
6. Brânzan , Oana, Dezvoltare rurală , Arad, Editura Universității “Aurel Vlaicu” 2006;
7. Chelcea Septimiu , Metodologia cercetării sociologice , Ediția a II -a, București, E ditura
Economică, 2004;
8. Chiribucă Dan, Tranziția Postcomunistă și Reconstrucția Modernității în România ,
2004, Editura Dacia, Eikon, Cluj -Napoca;
9. Doltu Claudiu, Mediul rural între supraviețuire și oportunități de afaceri, București,
Editura Expert, 2011;
10. Dona Ion, Dezvoltare rurală, Note de curs, sinteze, București, Editura Facultății de
Management, Inginerie Economică și Dezvoltare Rurală, 2005;
11. Herseni Traian, Curs de sociologie rurală, București, Editura Renaissance, 2007;
12. Ionescu I. și Stan D, Elemente de Sociologie.Vol. 2, Iași, Editura Universității Alexandru
Ioan Cuza, 1999;
13. Johnson A. G., Dicționarul Blackwell de Sociologie . Ghid de Utilizare a Limbajului
Sociologic, București, Editura Humanitas, 2007;
14. Miftode Vasile, Elemente de sociologie rurală , București, Editura Științific ă și
Enciclopedică, 1984;
15. Miftode Vasile, Tratat de metodologie sociologică , Iași, E ditura Lumen, 2003;
16. Mihalache Flavius, C roitoru Alin, Mediul rural românesc: evoluții și involuții.
Schimbare socială și antreprenoriat, București, Editura Expert, 2011;
17. Otiman Ioan Păun, Restructurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în
vederea aderării la Uniunea Europeană , Timișoara, Editura Agroprint, 2000;
18. Popescu Constantin, Creșterea care sărăcește , București, Editura Tribuna Economică,
2003;
19. Sztompka Piotr, The Sociology of Social Change , Oxford, Editura Blackwell Publishers,
1993;

20. Urse-Pescaru Daniela, Banca Mondială ca actor al dezvoltării sociale , în C Zamfir,
S.Stănescu (coord.), Enciclopedia Dezvoltării Sociale , Iași, Editura Polirom, 2007;
21. Vlăsceanu Lazăr, Sociologie, Editura Polirom, Iași, 2011;
22. Zamfir Cătălin, V lăsceanu Lazăr, Dicționar de sociologie , editura Babel, București,
1993;