Analiza DE Marketing In Cadrul Institutiilor DE Siguranta Publica

1.Conceptul de marketing

„Marketingul nu este numai un concept mai cuprinzator decat vanzarea, ci este, concomitent, o activitate cu totul nespecializata. El cuprinde întreaga afacere. Reprezinta afacerea în ansamblul ei, privita prin prisma rezultatului final, adica din punctul de vedere al consumatorului. Prin urmare în toate sferele de activitate ale întreprinderii trebuie sa existe preocupare si raspundere fata de marketing.”

Marketingul tinde sa încorporeze aproape tot ceea ce poate folosi la initierea si promovarea unei afaceri, din momentul conceperii ei pana atunci cand produsul ajunge la ultimul consumator care are nevoie de el.

Din ce în ce mai mult si în cele mai diverse situatii se vorbeste de marketing. El este astazi omniprezent. Lumea contemporana manifesta pentru el un interes superfluu si o atitudine contradictorie.

Unii vad în marketing un salvator al civilizatiei moderne, altii doar un instrument de manipulare, corupere si dezumanizare a consumatorului anonim, pe care-l împinge în vartejul unui supraconsum inutil.

În orice caz, pe o piata suprasaturata si în conditii de concurenta acerba, afacerile nu mai pot supravietui fara marketing. Majoritatea oamenilor cred ca stiu ce este marketingul si cu ce se ocupa specialistii de marketing.

Termenul de origine anglo-saxona, marketing, deriva din participiul prezent al verbului „to market”, a carui semnificatie este aceea de a desfasura tranzactii de piata, respectiv de a cumpara si de a vinde, însa a dobandit mai multe acceptiuni: un domeniu al stiintei, o disciplina universitara, un mod de orientare si conducere a firmei, o activitate practica concreta s.a.

Se constata din partea unor autori americani tendinta de a admite existenta simultana a „notiunii de marketing” si a „conceptului de marketing”, în sensul ca marketingul este un proces sau o actiune practica, iar conceptul de marketing semnifica o atitudine, o filozofie sau un mod de gandire.

„Conceptul de marketing sustine ca solutia atingerii de catre o organizatie a obiectivelor proprii consta în determinarea nevoilor si dorintelor consumatorilor vizati si în furnizarea satisfactiei asteptate într-un mod mai eficient si operativ decat concurenta.”

T. Levitt a delimitat conceptul de vanzare de cel de marketing: „Vanzarea se concretizeaza pe nevoile vanzatorului; marketingul pe cele ale cumparatorului. Vanzarea se ocupa de nevoia unui vanzator de a-si transforma produsul în bani lichizi, marketingul pe ideea de a satisface nevoile consumatorului cu ajutorul produsului si al întregului lant de activitati asociate crearii, furnizarii si consumului acestuia.”

Conceptul de vanzare se bazeaza pe o viziune de la interior catre exterior: plecand de la fabrica, concentrandu-se asupra produselor firmei, apeleaza la o activitate de promovare si vanzare în vederea obtinerii profitului.

Conceptul de marketing produce o rasturnare a viziunii anterioare, conceptia este acum de la exterior spre interior, se porneste de pe o piata bine definita, atentia se

concentreaza asupra nevoilor consumatorilor, se coreleaza toate activitatile ce vor avea o influenta asupra acestora si se urmareste obtinerea unui profit prin satisfacerea oferita cumparatorilor.

Orice societate viabila dezvolta un ansamblu de procese si o retea de relatii în cadrul carora fiecare individ sau grup uman obtine ceea ce îi este necesar si cea ce doreste în schimbul si în masura a ceea ce el însusi creeaza si are valoare de schimb pentru ceilalti.

În esenta sa, marketingul se ocupa cu acest proces de schimb.

Conceptele sale primare – nevoile, dorintele, cererea, produsele, negocierea, schimbul si piata se întalnesc si se leaga cu altele într-un anumit gen de filiera care porneste de la piata si se întoarce iarasi la piata.

În linii mari, a face marketing înseamna a actiona pe piata, dezvoltand produsele si serviciile si distribuindu-le acolo unde este nevoie de ele si acelora care le asteapta si au cu ce le plati.

Pentru a le vinde, producatorii au nevoie de consumatori care sa cumpere. Pentru a gasi acei consumatori si a-i convinge sa faca acest lucru, este necesar:

● sa se cerceteze nevoile, dorintele, comportamentele, atitudinile si optiunile pentru a deveni consumatori potentiali;

Daca nevoile umane limitate, dorintele – ca forma de manifestare a nevoilor umane, pe masura modelarii lor de catre cultura si personalitatea individului- sunt aproape nelimitate oamenilor, fiecare dorind sa aleaga produsele care le ofera satisfactia cea mai mare pentru pretul platit. În masura în care dorintele sunt dublate de capacitatea de a cumpara produsele, ele devin cereri.

● sa se conceapa si sa se realizeze produsele care satisfac aceste nevoi si dorinte;

Produsul, înteles nu doar ca suma de bunuri economice aduse pe piata de producatorii lor, cat mai ales ca suma de servicii oferite cumparatorului.

● sa se plaseze si sa se distribuie produsele acolo unde sunt cumparate sau consumate;

● sa li se stabileasca un pret si sa fie promovate si în constiinta consumatorilor potentiali.

„Obiectivul activitati de marketing este acela de a face vanzarea de prisos. Scopul este de a-l cunoaste si de a-l întelege pe client atat de bine încat produsul sau serviciul sa se potriveasca cu nevoile sale… si sa se vanda singur” ( Peter Dracker ).

Marketingul uneste cele doua functii fundamentale ale societatii- productia si consumul ce directioneaza întreaga activitate economica catre satisfactia nevoilor si dorintelor consumatorilor.

Rolul marketingului este foarte bine pus în evidenta de functiile sale. În literatura de specialitate exista mai multe viziuni despre clasificarea functiilor marketingului.

Ch. F. Phillips si D. J. Duncan grupeaza functiile marketingului astfel:

functii implicand transferul titlului de proprietate (vanzare– cumparare);

functii implicand distributia fizica ( transport, depozitare);

functii ce faciliteaza realizarea primelor functii (standardizarea, dozarea, finantarea, asumarea riscului, informatizarii asupra pietelor).

Dupa nivelul la care se aplica, L. Kelly a grupat functiile macromarketingului:

traditionale, în care se includ: functiile schimbului (cumpararea si vanzarea); functiile distributiei fizice (transport si depozitare) si functiile de sprijinire (finantarea, asumarea riscului, informatia de marketing).

sociale, în care marketingul este prezentat ca instrument social pentru transmiterea bunurilor materiale si culturale ale unei societati catre membrii sai.

Functiile micromarketingului se refera la:

estimarea potentialului firmei;

planning-ul si programul efortului de marketing;

organizarea si conducerea activitatilor de marketing;

evaluarea si adaptarea efortului de marketing la cerintele firmei si ale consumatorilor.

O asemenea maniera de prezentare a functiilor marketingului pacatuieste atat în privinta delimitarii ariei de activitate a marketingului, cat mai ales prin confundarea functiilor marketingului cu activitatile si procesele concrete desfasurate pentru exercitarea lor.

Profesorul M.C. Demetrescu considera ca la nivelul întreprinderii sunt doua functii ale marketingului:

atragerea cererii, care are în vedere produsul, pretul si comunicatiile promotionale;

satisfacerea cererii, care se refera la canalele de distributie si la logistica.

În lucrarea „Economia afacerii”, Bates si Parkinson disting urmatoarele functii (tot la nivel microeconomic): analiza si prognoza, adica prospectarea pietei, proiectarea si dezvoltarea productiei, influentarea cererii, servicii de distributie, postvanzarea.

Avand ca argument rolul complex al marketingului, izvorat din însasi esenta sa, functiile marketingului pot fi formulate astfel:

► Investigarea pietei, a necesitatilor de consum- functie care începe cu mult înaintea fabricarii produsului si continua pana în momentul intrarii sale în consum, chiar si dupa aceea. Ea constituie punct de plecare a întregii activitatii de marketing si, în general, a activitatii economice a firmei.

►Conectarea dinamica a firmei la mediul social – economic – functie mijloc- prin care se asigura mobilizarea resurselor materiale, financiare, si umane ale firmei spre a raspunde cat mai fidel, prin produsele ce le fabrica si/sau comercializeaza, nevoilor purtatorilor cererii.

►Satisfacerea pe un plan superior a nevoilor consumatorilor- functie obiectiv- ce defineste finalitatea activitatii firmei, recunoasterea sociala, de facto, a concurentei dintre utilitatea produselor fabricate si nevoile carora le sunt destinate.

►Maximilizarea profitului –cea de-a doua functie obiectiv- retine atentia asupra faptului ca scopul activitatii economice a firmei în conditiile economiei de piata este profitul iar satisfacerea nevoilor de consum constituie mijlocul cel mai sigur de obtinere a acestuia.

Interdependenta dintre ultimele doua functii, cu acelasi statut de functii obiectiv, subliniaza responsabilitatea sociala a actiunilor de marketing, ce urmaresc nu obtinerea de profit, ci numai satisfacerea superioara a nevoilor consumatorilor si/sau utilizatorilor.

Daca solutia certa a profitului se raporteaza la clienti, la satisfacerea nevoilor lor, înseamna ca structura clasica de organizare a unei firme (care plaseaza clientul la baza piramidei) este perimata. Firmei moderne i se cere sa rastoarne aceasta piramida, plasand clientii în varful piramidei.

2.Aparitia si dezvoltarea marketingului

În limbajul si, în general, în actiunile întreprinzatorilor si ale specialistilor implicati în relatiile de piata si-a facut tot mai amplu, mai ferm prezenta în secolul nostru- si cu deosebire în ultima sa jumatate- un nou termen, cu o rezonanta si o atractie deosebita, cu tot mai adanci conotatii – marketingul.

Interesul deosebit pe care l-a generat marketingul în lumea oamenilor de afaceri, din diferite domenii ale activitatii economice si, mai recent, chiar dincolo de granitele acestuia, a facut posibila printre altele, dezvoltarea unor tot mai ample cercetari în domeniul si, pe aceasta baza, aparitia de specialitate deosebit de bogata.

Astfel ca, în contextul interesului crescand de care se bucura marketingul, al framantarilor generate de aparitia si proliferarea sa în cadrul a tot mai multor întreprinderi, domenii de activitate si piete, precum si unor economii de o mare diversitate de tipuri, se impun a fi prioritar facute o serie de clasificari legate atat de aparitia marketingului, si mai ales, de natura conceptuala, începand chiar cu semnificatia sa.

Desi în privinta momentului aparitiei marketingului au existat si înca exista o serie de controverse, majoritatea specialistilor considera în prezent ca acesta este un proces al secolului nostru.

Fata de acest punct de vedere, cu cel mai larg consens, unii autori situeaza aparitia în timp a marketingului cu multa vreme în urma. S-a ajuns sa se sustina chiar ca marketingul semnifica „o activitate ce a fost practicata de la primele tranzactii comerciale”, mergandu-se pana la aceea ca istoria sa „poate fi aproape tot atat de lunga ca si istoria omului pe pamant”.

M. Baker, una dintre cele mai reprezentative personalitatii ale scolii britanice de marketing, subliniaza chiar ca: „Enigma marketingului consta ca el este una dintre cele

mai vechi activitati ale omului si totusi este privit ca cea mai recenta dintre disciplinele economice.

Încercand sa aduca unele clasificari în privinta enigmei originilor marketingului, acelasi autor evidentiaza într-o lucrare ulterioara faptul ca: „ Practica marketingului nu s-a dezvoltat pana nu a devenit faptul ca împingerea bunurilor pe piata nu era la fel de eficienta cum este cea a focalizarii pe obiectivul obtinerii satisfactiei”.

În sustinerea acestui punct de vedere sunt semnificate si concluzionate unor specialisti americani, care coreleaza aparitia si dezvoltarea marketingului de cele trei etape ale dezvoltarii practicii comertului modern.

O etapizare sintetica a evolutiei marketingului apartine lui Robert L. King., si cuprinde:

-etapa orientarii spre productie: 1900-1930 caracterizata de cresterea ofertei si reducerea preturilor:

-etapa orientarii spre vanzari: 1930-1950 a ceea ce se putea produce:

-etapa de marketing, dupa 1950 pana în prezent semnificand producerea a ceea ce se poate vinde.

În ultimul timp se vorbeste despre o a patra etapa – cea a unei orientari sociale.

Se poate sustine, deci, aparitia orientarii de marketing de abia din momentul în care întreprinzatori au început sa aiba în vedere faptul de a-si dimensiona si structura oferta pornind de la cunoasterea prealabila a cerintelor consumatorilor si, pe aceasta baza, de a urmari asigurarea cat mai deplina, mai complexe, satisfaceri a lor.

Cei care situeaza aparitia marketingului într-o etapa mult mai îndepartata sunt aceia care îi limiteaza în mod eronat acceptiunea doar la actiunile de vanzare si publicitate.

Desi vanzarea si publicitatea se înscriu drept componente în cadrul a ceea ce semnifica în prezent marketingul, iar eforturi pe aceste doua planuri se depun de foarte multa vreme, semnificatia acestui concept este mult mai complexa, mai profunda, iar aparitia sa are la baza cu totul alte resorturi.

Chiar si actiunile mentionate- vanzarea si publicitatea, ce intra în prezent sub incidenta marketingului, dovedesc în noul context semnificatii si modalitati de derulare mult mai profunde si mai complexe decat pana la aparitia acestei noi orientari.

În lucrarea Marketing (1992), prof. C. Florescu si colaboratorii sai afirma ca sunt doua ipoteze cu privire la conditiile aparitiei marketingului.

1. Pornind de la realitatea ca marketingul a aparut si s-a dezvoltat mai întai, în tarile cu economie dezvoltata, s-ar putea admite ca problemele acestor economii în ceea ce priveste oferta abundenta de bunuri economice si limitarea posibilitatilor de vanzare a lor (problemele specifice asa- numitei societati de consum) ar putea constitui cauza aparitiei marketingului.

-Dezvoltarea industriei mestesugaresti, divizarea muncii si revolutia industriala aspecte cu care economiile unor tarii ( SUA, Anglia) se confruntasera –au avut drept consecinte: cresterea productiei, dezvoltarea specializarii în producerea de bunuri specifice, cresterea calificarii, cresterea productivitatii, reducerea pretului marfii, dezvoltarea retelelor de distributie pentru a face produsul disponibil acelora care au nevoie de el, gasirea de noi piete.

-Piata, atat nationala, cat si cea internationala, s-a modificat foarte mult, în sensul ca desi cererea creste, productivitatea marita a dus la cresterea accelerata a ofertei de bunuri economice.

Consumul are la dispozitie o gama mai larga de produse, ceea ce face ca vanzarea sa nu mai reprezinte un rezultat automat al productiei.

Oferta este direct conditionata de cerere, ceea ce reprezinta opusul în care cererea se confrunta cu o oferta insuficienta si tot ce se produce se vindea.

Acum marketingul trebuie sa înlocuiasca conceptul limitat de vanzare, cu cel de distributie a productiei. În situatia nou aparuta consumatorul dicteaza ce se produce.

Toate acestea au dus la înlocuirea situatiei de „piata a producatorului” cu cea caracteristica „ pietei cumparatorului”. Firmele încep sa înteleaga ca nu mai pot produce independent de cerintele reale ale consumatorilor si apoi sa faca fata unor eforturi pentru a-si vinde marfa.

Riscul nerealizarii produselor devine tot mai mare, ceea ce va atrage schimbarea atitudinii lor: sa produca ceea ce se cere, pentru a –si asigura succesul activitatii.

Pentru a stabili daca exista o abundenta de produse pe piata, trebuie sa avem în vedere raportul dintre cerere si oferta corelat cu raportul dintre venit pret.

Dimensiunile cererii sunt stabilite în functie de raportul venit- pret ceea ce face ca aceeasi oferta, raportata la dimensiunile variabile ale cererii, sa fie uneori insuficienta si alteori abundenta.

Din scurta istorie a existentei marketingului se poate observa ca el se manifesta atat în conditiile de abundenta de produse, cat si în situatii de penurie, ceea ce ne face sa credem ca o asemenea ipoteza despre aparitia marketingului nu este suficienta.

2. A doua ipoteza a aparitiei marketingului se fundamenteaza pe dinamismul social-economic caracteristic epocii noastre si mai ales perioadei postbelice. Dinamismul este pus în evidenta de dezvoltarea accelerata a fortelor de productie, de adancirea diviziunii muncii si a specializarii productiei s.a la care se mai adauga dezvoltarea semnificativa a relatiilor economice internationale, internationalizarea pietelor, asprimea concurentei.

În ceea ce priveste dezvoltarea marketingului exista o serie de pareri. Se precizeaza ca marketingul a cunoscut o dezvoltare extensiva, concretizata în cresterea numarului firmelor, domeniilor si tarilor care au aderat la optica lui, si apoi o dezvoltare intensiva, însemnand consolidarea marketingului la nivelurile unde a fost încorporat, perfectionarea si maturizarea lui. (C. Florescu, 1992).

Cinci sunt factorii care au contribuit la dezvoltarea marketingului:

-consumatorii din ce în ce mai sofisticati. Fiecare individ (dupa aprecierile lui A. Maslow) este motivat de o serie de nevoi care variaza de la cele fundamentale, ale tuturor, pana la cele specifice fiecarui individ.

Ideea de baza este, deci, ca, daca este usor sa anticipezi, identifici si sa satisfaci nevoile de baza, este foarte greu de realizat acelasi lucru cu nevoile umane complexe.

concurenta din ce în ce mai dura datorita concurentei internationale noi tehnologii si imitatori;

separarea productiei de consum. Productia de masa elimina contactul direct dintre producator si consumator;

Daca firmele nu fac eforturi constiente, coordonate si permanente de a identifica nevoile în permanenta schimbare a clientilor lor potentiali, pot ajunge la pericolul de a nu sesiza semnalele vitale ale pietei, care ar fi fost mult mai evidente daca ar fi existat un contact direct în timpul procesului de luare a deciziilor.

organizatii din ce în ce mai complexe. Pe masura ce firmele cresc în dimensiuni, angajatii acestora devin din ce în ce mai îndepartati de utilizatorul final al produsului.

Apar astfel doua probleme importante: cereri conflictuale si separarea proprietatii si controlului. În toate firmele cu exceptia celor mici, angajatii sunt predispusi sa devina mai responsabili fata de „clienti interni” decat fata de cumparatorii produsului sau serviciului oferit de firma.

Angajatii tind sa fie mai putini orientati spre profit decat proprietarii. Daca nu se realizeaza o corelatie între servirea clientilor, profit si salarizarea angajatilor, se poate ajunge la situatia în care acestia vot primi bani indiferent daca clientii firmei sunt sau nu satisfacuti.

-schimbari rapide ale mediului. Lumea se schimba într-un ritm nemaiîntalnit: noile tehnologii aduc vechile industrii în stadiul de faliment, apar schimbari sociale pe masura ce oameni sunt din ce în ce mai educati si solicita produse din ce în ce mai bune.

Firmele care nu reusesc sa se integreze si sa raspunda nevoilor în continua schimbare ale consumatorilor sunt în pericol de a fi lasate în urma sau chiar sa dispara.

Acceptand ca marketingul a aparut la începutul acestui secol, Robert Bartels realizeaza urmatoarea etapizare a dezvoltarii sale: primul deceniu este reprezentat de descoperirea marketingului, în urmatorul se realizeaza conceptualizarea sa, în deceniul al treilea are loc integrarea marketingului la nivelul întreprinderilor, deceniul al patrulea marcheaza dezvoltarea sa, în deceniul al cincilea se încearca reevaluarea marketingului în noile conditii postbelice, deceniul al saselea aduce reconceptualizarea marketingului (R.Barles, Development of Marketing Thought: A Brief History).

În ultimul timp, specialistii se întreaba daca marketingul este un concept adecvat unei epoci marcate de deteriorarea mediului înconjurator, epuizarea resurselor naturale, cresterea exploziva a populatiei, saracia si foametea, neglijarea serviciilor sociale.

Noul concept de marketing trebuie sa evite conflictele potentiale dintre cerintele consumatorilor, interesele cestora si prosperitatea sociala pe termen lung.

S-au propus mai multe denumiri ale acestui concept, cum ar fi: „conceptul uman”, „conceptul consumului inteligent”, „conceptul imperativelor ecologice”, dar mai larg acceptat a fost conceptul de „marketing social” sau „marketing societal”.

Marketingul societal sustine satisfacerea nevoilor în concordanta cu nevoile organizatiei, dar si cu nevoile societatii în ansamblu.

Conceptul de marketing social sustine ca sarcina unei organizatii este sa determine nevoile, cerintele si interesele pietelor tinta si sa ofere satisfactia asteptata într-un mod mai eficient decat concurentii sai, în asa fel încat sa mentina sau sa sporeasca bunastarea consumatorilor si a societatii.

Firmele care au adoptat conceptul de marketing social au obtinut realizarii semnificative în ceea ce priveste volumul vanzarilor si al profitului.

3.Analiza de marketing la S.C TOTAL GUMI SERVICE S.R.L

În vasta problematica a studierii pietei, un rol foarte important revine studierii prin metode directe a acesteia, aplicarea lor fiind indisolubil legata de folosirea chestionarului ca instrument unic pentru culegerea informatiilor. Exista anumite tehnici de cercetare directa a consumatorilor care nu se desfasoara pe baza de chestionare (este vorba despre interviurile în profunzime, cele de grup sau cele focalizate), dar când este vorba de prospectarea extensiva a pietei, care presupune un grad ridicat de reprezentativitate, se recurge exclusiv la chestionare.(Cuvinte cheie:chestionar,cercetarea pietei,chat,returnarea investitiei).

Utilitatea chestionarelor este data de diferite categorii de informatii furnizate:ierarhizarea nevoilor, preferintelor,atitudinilor, obiceiurilor de consum sau de cumparare, motivatiilor consumatorilor si asa mai departe. Tot legat de utilitate, se face referire la persoanele intervievate carora le pot fi asociate categoriile de informatii mentionate. Astfel, informatiile referitoare la anumite fenomene sau procese ale pietei sunt circumscrise specificului colectivitatilor de referinta. De exemplu, în cazul populatiei este posibila culegerea de informatii la nivelul diferitelor segmente constituite în functie de sex, vârsta, educatie, ocupatie, zona geografica, mediul de domiciliu, veniturile realizate, structura si

marimea gospodariei. Aceste date se pot obtine mult mai usor prin intermediul Internetului.Informatiile obtinute pe baza chestionarelor sunt de tip cantitativ si

calitativ, putând fi detaliate în functie de anumite criterii, astfel încât sa permita o cunoastere aprofundata a unor aspecte ale pietei care nu pot fi abordate pe baza datelor din surse secundare.

Argumentele referitoare la importanta chestionarului ca instrument de culegere de informatii despre piata bunurilor de consum si a serviciilor permit formularea concluziei conform careia elaborarea, testarea si aplicarea chestionarelor necesita cunostinte complexe si variate din partea cercetatorilor.

Pentru început, sa spunem ca întrebarile pot fi privite din punct de vedere al

cuvintelor care le compun si din punct de vedere al redactarii acestora.

Limbajul folosit are un rol hotarâtor: el trebuie sa fie simplu, direct, sa nu provoace confuzie si sa nu lase loc interpretarilor.

Se pune problema de a gasi cele mai potrivite cuvinte pentru ca respondentii sa dea diferitelor cuvinte din întrebari exact aceeasi semnificatie cu cea acceptata de cel care a proiectat chestionarul. Este dificil acest lucru deoarece semnificatia cuvintelor are nuante diferite în functie de scopul urmarit printr-un chestionar, diferentele lingvistice dintre anumite zone geografice sau chiar diferentele culturale dintre diferite zone sau tari. Sa ne oprim putin asupra a doua cuvinte (care nu difera ca sens din punct de vedere geografic) “a cunoaste” si “frecvent”.

“Cunoasteti produs ul nostru?” este o întrebare des utilizata, care poate genera confuzii. Unii intervievati înteleg prin “a cunoaste” simplul fapt ca au vazut sau au auzit de produsul respectiv, altii considera prin “a cunoaste” utilizarea produsului, chiar daca este vorba de o data sau de mai multe ori. Gresesc acestia? Nu, decât în masura în care raspunsurile lor nu înseamna

ceea ce asteapta cercetatorul de la ei. Ba chiar exista respondenti care raspund

afirmativ la aceasta întrebare, doar pentru a nu parea ignoranti în ochii operatorului de interviu.

Ce înseamna “Utilizati frecvent produsul nostru?”. Pentru unii “frecvent” poate însemna o data pe zi, în timp ce pentru altii “frecvent” înseamna de 10 ori pe zi. Atât raspunsurile afirmative cât si cele negative nu furnizeaza informatii omogene, datorita sensului variat care poate fi dat acestui cuvânt de catre diferitele categorii de respondenti. Prima concluzie: cuvintele utilizate

trebuie sa aiba acelasi înteles pentru toti respondentii. Totodata, se recomanda

evitarea neologismelor.

Un alt aspect îl reprezinta tipul limbajului ales: limbajul cotidian sau limbajul de specialitate? Fireste ca cel din urma aduce un plus de informatie, dar el este rezervat specialistilor din diferite domenii de activitate. Se poate spune ca daca chestionarul este adresat specialistilor sau unor categorii bine conturate ca nivel de cunostinte într-un anumit domeniu, atunci cuvintele pot fi alese preponderent din limbajul de specialitate. În caz contrar, practica a dovedit ca se obtin rezultate bune daca se folosesc aproximativ 75-80% cuvinte din limbajul cotidian si restul din limbajul de specialitate.

Odata stabilite aceste lucruri, se trece la redactarea întrebarii. Aici trebuie urmarite câteva aspecte: întrebarile sunt necesare pentru a obtine informatia ceruta, fara redundante, pentru a se evita încarcarea inutila a chestionarului. Apoi, intervievatului trebuie sa i se puna întrebari la care sa poata raspunda cu sinceritate si corect. La aceste întrebari trebuie luata în calcul psihologia respondentului. Este posibil ca acesta sa nu raspunda unei întrebari de genul “ce venituri realizati în gospodaria dumneavoastra?”. În acest caz se pot utiliza întrebarile indirecte, de genul “ce bunuri de folosinta îndelungata aveti în gospodarie?”. Deoarece scala nivelului de trai este puternic corelata cu scala veniturilor, se pot obtine informatii relevante cu privire la veniturile populatiei. Un alt factor important în asigurarea sinceritatii raspunsurilor îl constituie si caracterul confidential care trebuie asigurat interviului. Este foarte important si locul în care subiectul este abordat. Astfel, în cazul unei cercetari privind piata calculatoarelor personale, nu se interogheaza persoane într-o piata sau într-un restaurant. Se încearca descoperirea unor locuri în care se afla potentialii subiecti: târguri, expozitii, magazine de specialitate, universitati. În acest mod se poate asigura si sinceritatea raspunsului, având în vedere ca sunt intervievate persoane capabile sa perceapa corect întrebarile chestionarului. Aici sinceritatea trebuie privita ca fiind “capacitatea respondentului de a furniza un raspuns”.

Un alt aspect este legat de formularea întrebarii: întrebarea nu trebuie sa sugereze un raspuns. Afirmatia ne-ar determina sa ne întrebam de ce ne mai trebuie sa mai raspundem. De exemplu, o întrebare de forma “Ati dori sa aveti un loc de munca, daca acest lucru este posibil?” se poate transforma în “Preferati sa aveti un loc de munca sau preferati sa va ocupati de treburile casnice?”.

O mare importanta o are si ordinea în care vor fi aranjate întrebarile; aceasta trebuie sa fie logica si, pe cât posibil, prima întrebare trebuie sa stârneasca interesul respondentului. Întrebarile dificile sau cele cu caracter personal trebuie puse la sfârsitul chestionarului, astfel încât sa se evite instalarea de la început a unei atitudini defensive. De exemplu, într-o cercetare privind consumul de sapun, trebuie formulata si o întrebare de genul “de câte ori faceti dus pe saptamâna?”. Bineînteles ca aceasta va fi adresata spre sfârsit, pentru ca respondentul sa îi înteleaga rostul.

La fiecare întrebare trebuie sa existe un raspuns, motiv pentru care trebuie acordata o atentie sporita si acestora. Astfel, apare o clasificare a întrebarilor: întrebari deschise, în care respondentul este liber sa raspunda cum doreste si întrebari închise, în care respondentul alege o varianta de raspuns din cele existente. Este o mare problema hotarârea pentru unul din aceste tipuri. Fiecare dintre ele are avantaje si dezavantaje. Raspunsurile închise sunt usor de codificat, fapt care impune prelucrarea lor usoara, în timp ce raspunsurile deschise aduc informatie valoroasa, datorita lipsei de constrângeri a respondentilor.

Un alt aspect se refera la filtrele catre alte întrebari. Acestea trebuie sa fie specificate atât în locul în care s-a facut trimiterea cât si în locul de unde s-a facut trimiterea. De asemenea, trebuie luata în considerare necesitatea ca chestionarul sa fie prezentat într-o forma grafica adecvata. Aceasta trebuie sa faciliteze completarea (indiferent ca este vorba de operator sau de respondent)

si pregatirea pentru prelucrare (codificarea, corelatiile logice dintre întrebari).

Totodata, prezentarea trebuie sa arate cine efectueaza sondajul (sigla institutiei), date privind interviul (data, ora, durata, locul interviului), semnatura operatorului, dar si mentiunea privitoare la caracterul confidential al informatiilor furnizate de respondent.

Pentru a asigura conditii bune de utilizare a chestionarelor, este recomandata elaborarea instructiunilor de completare a acestora, care asigura caracterul unitar al informatiilor. Acestea se refera la selectia subiectilor, modul de rezolvare al nonraspunsurilor, cadrul general al cercetarii. Ele pot fi incluse în chestionar, redactate separat de chestionar sau o parte incluse în chestionar si altele separat, în functie de modul de adresare.

Elaborarea chestionarului este o problema complexa, iar prospectarea pietei pe baza lui necesita profesionalism dar si testarea concreta a diferitelor variante posibile. Acesta este motivul pentru care se recurge la o ancheta pilot, al carei scop îl constituie prestarea chestionarului, selectia respondentilor si esantionarea. Cu aceasta ocazie pot aparea situatii de genul: întrebari care

trebuie eliminate, reformulari, întrebari noi, utilizarea altor variabile de segmentare.

O alta problema spinoasa o constituie numarul de întrebari al chestionarului. Nu se poate indica un numar mediu de întrebari continute de chestionar. Poate ca 15 întrebari sunt suficiente, sunt prea multe sau prea putine. Aceasta decizie este puternic corelata cu scopul chestionarului, cu metoda de administrare, cu resursele materiale si financiare de care dispune cercetarea si, de ce nu, de starea vremii de exemplu.Daca durata unui interviu este de 20 minute si afara ploua, este foarte posibil sa existe multe refuzuri din partea subiectilor. Acelasi lucru este valabil si pentru interviurile din zilele de sarbatori când toata lumea este preocupata. Putem spune ca un chestionar lung a carui durata este mai mare de 15 minute este recomandat a se administra “acasa” la subiect, în mediul

sau familiar.

Am amintit despre metoda de contact a respondentilor, si anume: direct (interviul fata în fata operator-intervievat), prin telefon, fax, posta, Internet. Aceasta este importanta, deoarece impune anumite cheltuieli, atât de timp cât si de bani. În tabelul 1 se încearca realizarea unei succinte comparatii a acestora.

Sa ne oprim putin asupra interviului, deoarece majoritatea cercetatorilor care prospecteaza piata utilizeaza aceasta metoda de contactare a respondentilor si datorita faptului ca aceasta cunoaste o larga aplicabilitate în domenii variate, cum sunt ziaristica, medicina, practica judiciara, etc. El se aplica diferentiat si în mod specific în fiecare din aceste domenii, astfel încât între interviurile folosite în aceste domenii exista deosebiri calitative. În functie de aceste deosebiri exista doua mari categorii de interviuri: interviul de cercetare si interviul propriu- zis, în acceptiunea curenta a cuvântului1, fiecare dintre acestea având particularitati proprii în functie de domeniul în care este utilizat.

Interviul de cercetare este o metoda de investigare a opiniilor si cunostintelor oamenilor, care consta în discutarea, interogarea si dialogarea cu subiectii ale caror opinii si atitudini se doreste a fi cunoscute si utilizate în cazul investigarii unui anumit fenomen. Pentru obtinerea unor rezultate pertinente

trebuie cunoscute anumite reguli si tehnici de intervievare. Regulile interviului se refera la modalitatile concrete de pregatire, efectuare si exploatare a interviului iar tehnicile interviului se refera la modalitatea de aplicare si combinare a mai multor forme de interviuri: interviul cu chestionar, discutiile

libere, interviurile în profunzime (de calitate), interviurile repetate.

Compararea metodelor de administrare a chestionarului

Interviul în profunzime consta în interogarea esalonata în timp a subiectilor, din diferite unghiuri de vedere si asupra unor probleme diferite urmarite de cercetare.

Interviul de chestionar reprezinta discutia angajata de operatorul de interviu cu un singur interlocutor si care se desfasoara pe baza unui numar de întrebari, într-o anumita ordine si forma anterior stabilite, de la care operatorul de interviu nu se abate.

Discutiile libere sunt de doua feluri: discutii spontane, care se desfasoara sub forma unui dialog, în care întrebarile sunt formulate pe loc de catre anchetator, iar raspunsurile sunt libere, putând cuprinde si probleme care nu au fost prevazute de anchetatori si discutii libere organizate, care implica o munca complexa de elaborare si clasificare a problemelor care vor constitui continutul discutiei. Forma si numarul întrebarilor sunt determinate de contextul conversatiei, raspunsurile subiectilor necesitând utilizarea reportofonului.

Avantajele si dezavantajele formelor de interviu ne conduc la ideea ca nu trebuie exagerate posibilitatile pe care le ofera fiecare dintre ele, astfel încât acestea ar trebui combinate.

Pentru a sintetiza aspectele prezentate, se încearca prezentarea unei proceduri de elaborare a unui chestionar2:

1) Specificarea informatiilor care urmeaza a fi obtinute

clasificarea informatiilor ce urmeaza a

fi obtinute;

deschiderea unei liste cu întrebari si

consultarea unor chestionare mai vechi;

discutii preliminare privind produsul.

2) Determinarea metodei de administrare

compararea oportunitatilor si limitelor

fiecarei metode precum si a valorii datelor

culese prin fiecare metoda cu necesitatile

sondajului;

discutarea marimii si structurii cheltuielilor

materiale si umane implicate de

fiecare metoda.

3) Stabilirea cuvintelor care pot fi folosite si a continutului întrebarii

pe cât posibil se recomanda utilizarea

cuvintelor simple;

evitarea cuvintelor si întrebarilor ambigue;

evitarea alternativelor atribuirii implicite,

precum si a generalizarilor sau

estimarilor;

ce se obtine din fiecare întrebare;

fiecare întrebare contine o singura

referire;

evitarea întrebarilor stânjenitoare sau a

celor la care e greu sa raspunzi;

utilizarea – daca este cazul – a întrebarilor

ajutatoare.

4) Determinarea tipului de raspuns pentru fiecare întrebare în parte

determinarea carui tip de întrebare

furnizeaza datele necesare sondajului;

utilizarea întrebarilor structurate de

câte ori este posibil;

utilizarea întrebarilor deschise atunci

când sunt necesare raspunsuri simple;

încercarea de a transforma întrebarile

deschise în întrebari închise pentru a usura

atât raspunsurile respondentilor cât si

efortul de codificare a datelor;

daca întrebarile deschise sunt necesare

atunci ele trebuie formulate direct pentru a

permite respondentilor un raspuns din

punct de vedere al cadrului de referinta

(problemele studiate);

la utilizarea întrebarilor multichotomice,

alternativele de raspuns trebuie sa fie

complementare, dar sa contina si combinatii;

alternativele de raspuns trebuie sa fie

clare;

daca raspunsurile sunt numeroase, se

recomanda utilizarea mai multor întrebari;

trebuie sa se specifice daca se alege o

singura varianta de raspuns sau mai multe.

5) Stabilirea succesiunii logice a întrebarilor

pentru începutul chestionarului se folosesc

întrebari simple si pe cât posibil

interesante;

trebuie sa se porneasca de la întrebarile

cu caracter general pentru ca apoi sa se

treaca la cele detaliate;

întrebarile dificile sau stânjenitoare trebuie

plasate spre sfârsitul chestionarului;

variabilele de segmentare sunt ultimele

întrebari deoarece daca un respondent nu

raspunde la toate, celelalte date mai pot fi

utilizate.

6) Conturarea formei grafice a chestionarului

chestionarul trebuie sa fie profesionist

si sa permita raspunderea relativ usoara la

întrebari;

formatul raspunsurilor si numerotarea

întrebarilor trebuie sa faciliteze prelucrarea

si analiza datelor;

pe prima pagina trebuie sa apara sigla

si câteva precizari pentru respondenti privind

scopul cercetarii;

daca respondentul trebuie sa nu raspunda

la anumite întrebari, se folosesc

filtrele;

se recomanda ca hârtia si calitatea

tiparirii chestionarului sa fie de cea mai

buna calitate pentru a fi usor de parcurs.

7) Pretestarea chestionarului si modificarea lui daca este cazul

acest lucru se face de catre proiectantul

chestionarului prin interviuri asupra unor

respondenti similari cu cei din esantion,

obtinându-se astfel revizuirea chestionarului;

pretestarea chestionarului conform metodei

de administrare, descoperind astfel

daca exista probleme specifice;

eliminarea întrebarilor care nu furnizeaza

informatiile propuse si revizuirea

întrebarilor care pot favoriza aparitia problemelor.

În prezent, companiile recunosc ca net-ul reprezinta un potential urias pentru cercetarea pietei, iar consultantii din domeniu au început rapid sa exploateze acest lucru. Burke Inc., o firma internationala de cercetare a pietei care a fost înfiintata de 65 de ani, conduce cu atentie focus grupuri on line pentru clientii sai, pe lânga traditionaleleinterviuri telefonice si directe. Utilizând

tehnologia Web, compania poate strânge la un loc participantii din diferite parti ale tarii pentru sesiuni chat mici, moderate în timp real. Clientii pot intra pe chat din orice zona a tarii s-ar afla.

Diferitele tipuri de cercetare a pietei sunt o forma de returnare a investitiei disponibila pentru cele mai multe companii on- line. Daca exista dorinta de a observa, se pot culege informatii de la utilizatorii care doresc acest lucru. Softul firmelor Acerne, Andromedia, Aptex, Autonomy, Nestor si Imges permite site-urilor studierea modelelor de comportament ale utilizatorilor anonimi si utilizarea informatiilor pentru îmbunatatirea site- urilor si pentru personalizarea

continutului pentru utilizatorii grabiti. Bineînteles ca site-ul îsi poate realiza

propriile cercetari prin simpla supraveghere a utilizatorilor, iar daca sunt bine

realizate, ele sunt foarte utile. Din pacate, multe site-uri ofera utilizatorilor cercetari sau formulare de înregistrare care nu au o strategie clara asupra datelor de care au nevoie sau despre motivatia utilizatorilor care vor completa. Rezultatul este ca multi utilizatori mint în aceste formulare sau pur si simplu le ignora, iar companiile nu stiu cum sa interpreteze rezultatele obtinute.

Pe lânga aceste inconveniente, mai apare si problema intimitatii on- line a utilizatorilor si teama ca adresa lor de e-mail ar fi vânduta agentilor comerciali. Pentru a preîntâmpina aceasta problema, site- urile trebuie sa întareasca încrederea utilizatorilor si sa-i recompenseze într-o maniera oarecare pentru ca au raspuns sincer la întrebarile studiului de piata.

Putine site-uri, cum este cel al The New York Times, ofera un continut cu o calitate atât de ridicata încât îi forteaza pe toti utilizatorii sa se înregistreze pentru a accesa site-ul. Cele mai multe site- uri au descoperit ca înregistrarea completa îndeparteaza multi utilizatori. Din fericire, sunt si alte alternative pentru a colecta informatii despre utilizatori.

Site-urile comerciale pot colecta cu usurinta unele date demografice daca utilizatorii îsi introduc numele si adresa pentru livrarea produsului. Premiul cel mare este un stimulent des întâlnit acordat utilizatorilor care completeaza formulare. Site-urile care personalizeaza serviciile pot culege date atunci când utilizatorii îsi exprima dorintele sau neplacerile în schimbul unei experiente

Web personalizate.

Este vorba de încredere si motivatie: un site este si mai valoros daca ofera utilizatorilor sai asigurarea ca datele personale le vor fi respectate, iar acestia vor dezvalui mai multe informatii despre ei.

În cele ce urmeaza sunt prezentate câteva adrese unde se gasesc chestionare interesante atât din punct de vedere al continutului si scopului urmarit cât si din punct de vedere al graficii:

ifabo.chip.ro/html/chestionar.php3

sanatate.virtualave.net/teste/stres_chesti

onar.html

www.ifes.md/ro/research/

vip2000.viami.ro/chestionar.htm

Chestionarul a fost efectuat in cadrul institutiilor de siguranta a statului,acesta constituind "targetul„ acestei campanii.Cum Romania este lovita tot mai puetrnic de criza,salariile si pensiile au fost reduse,este necesara de asemenea reducerea cheltuielilor si din cadrul institutiilor statului.Beneficiind de un buget de cheltuieli si achizitii semnificativ mai mic decat in anii precedenti,dar avand de acoperit in mare masura aceleasi nevoi m-am hotarat sa ma axez pe partea intretinerii parcului auto din cadrul institutiilor de siguranta a statului.Deja este de notorietate faptul ca aceste institutii au un parc auto numeros dar pe alocuri invechit,iar in momentul de fata nepunandu-se problema inoirii acestuia,masinile din dotare trebuiesc intretinute,iar o economie in cadrul cheltuielilor cu intretinerea,piesele de schimb si consumabilele ar fii o adevarata „gura de aer” pentru incadrarea in buget,fiind si unul dintre putinele sectoare in care s-ar mai putea strange cureaua.

In conditiile in care ocup functia de administrator al S.C. TOTAL GUMI SERVICE S.R.L,cu sediul in Vladimirescu dar avand punct de lucru pe strada Cocorilor,societate care se ocupa de comercializarea anvelopelor noi si second-hand,cu precadere a celor second-hand aduse din Austria, am hotarat sa efectuez un sondaj in randul institutiilor de siguranta a statului cu privire la varianta ca acestea sa se axeze pe achizitionarea anvelopelor second-hand pentru masinile din dotare.Prin acest sondaj am dorit sa aflu parerea responsabililor cu achizitiile din cadrul acestor institutii despre cat de importante sunt pentru aceste institutii anvelopele care le utilizeaza,despre intervalele de timp la care le schimba cat si despre preferintele lor in acest domeniu.Au fost chestionati,selectiv,si angajati ai acestor institutii,in special angajati a caror munca presupune utilizarea foarte frecventa a masinilor din dotare.Rolul acestui chestionar a fost de a stabili viziunea acestor institutii cu privire la importanta pe care o acorda pentru anvelopele cu care sunt echipate masinile din dotare,de a evidentiea cat mai clar nevoile acestora pentru a ma putea axa in continuare intr-un mod cat mai eficient pe politica de promovare a propriilor produse in cadrul Institutiilor de Siguranta a Statului.

In paginile ce urmeaza va voi prezenta pentru inceput setul de 17 intrebari si variantele de raspunsuri de la A la D pentru fiecare din intrebari.Aceste intrebari au fost adresate responsabililor cu achizitiile si cu respectarea bugetelor din cadrul Institutiilor de Siguranta Publica,si mai exact urmatoarele institutii:

– Inspectoratul Judetean de Jandarmi Arad

– Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Arad

– Inspectoratul Judetean de Politie Arad

– Serviciul Roman de Informatii Arad

– Politia Comunitara Arad

– Serviciul Gardienilor Publici Arad

1.Ce tipuri de autovehicule utilizati?

A)Autoturism

B)Autoturism de teren

C)SUV

D)Microbus

2.Respectati recomandarile din cartea tehnica a autovehiculului si din talon cu privire la dimensiunea anvelopelor utilizate?

A)Da,deoarece nerespectarea acestor recomandari poate duce la o indicare gresita a kilometrajului

B)Da,deoarece nerespectarea recomandarilor poate produce defectiunea mai rapida a unor elemente ale directiei

C)Da,deoarece nerespectarea acestor recomandari are ca urmare o sanctiune contraventionala

D)Nu

3.Respectati indicatiile de a utiliza iarna doar anvelope speciale destinate anotimpului de iarna?

A)Da

B)Da,insa doar pe partea cu tractiunea

C)Nu,doar la drum intins se pun lanturi daca este nevoie

D)Nu

4.Ce presiune preferati sa aveti in anvelope?

A)2 atmosfere

B)2,2 atmosfere

C)3 atmosfere

D)3,5 atmosfere

5.Care sunt motivele care va determina sa va schimbati anvelopele?

A)Defectiunea acestora(taiere,explozie,galma,sarma rupta)

B)Uzura acestora

C)La un anumit interval de timp

D)La un anumit numar de kilometrii

6.Cand o anvelopa trebuie schimbata datorita unei defectiuni a acesteia,recurgeti la inlocuirea doar a anvelopei cu pricina?

A)Da

B)Nu,o schimbam si pe cea din partea opusa a acesteia,pentru a avea anvelope identice atat in fata cat si in spate,chiar daca difera cele din fata cu cele din spate

C)Nu,se schimba intreg setul

D)Nu o schimbam,se merge in continuare cu roata de rezerva.

7.Utilizati un set complet de 4 anvelope identice,sau utilizati si anvelope diferite atata timp cat au aceleasi dimensiuni?

A)Da,utilizam doar set complet de 4 anvelope identice

B)Nu,utlizam si 2 anvelope identice pe fata si doua anvelope identice pe spate,diferite de cele din fata

C)Nu,utilizam si anvelope diferite,atata timp cat au aceleasi dimensiuni

D)Nu,utilizam si anvelope diferite,chiar si daca nu au exact aceleasi dimensiuni

8.Cand va schimbati anvelopele o inlocuiti si pe cea de rezerva?

A)Da

B)Da,insa doar de la iarna la vara

C)Da,daca modific dimensiunea anvelopelor utilizate

D)Nu

9.Preferati sa va achizitionati anvelope noi,sau utilizati si anvelope second-hand?

A)Utilizam doar anvelope noi

B)Utilizam si anvelope noi si anvelope second-hand

C)Utilizam doar anvelope second-hand

D)Utilizam anvelope noi achizitionate ieftin din strainatate deoarece au termenul expirat.

10.Care credeti ca sunt avantajele anvelopelor second-hand?

A)Pretul

B)Calitatea,deoarece majoritatea sunt din import,nefiind fabricate in Romania

C)Se gasesc uneori dimensiuni foarte rare care in magazine vin doar pe comanda care poate dura destul de mult

D)Raportul pret-calitate,uneori se gasesc anvelope aproape noi la jumatate de pret fata de magazine

11.Care credeti ca sunt dezavantajele anvelopelor second-hand?

A)Uzura

B)Termenul de garantie mic

C)Nesiguranta

D)Uneori este greu de gasit exact modelul de care este nevoie

12.Care credeti ca sunt avantajele anvelopelor noi?

A)Siguranta

B)Termenul de garantie mare

C)Diversitatea ofertei

D)Serviciile oferite la cumpararea acestora

13.Care credeti ca sunt dezavantajele anvelopelor noi?

A)Pretul

B)Calitatea indoielnica a unora datorita tarii de fabricatie

C)Majoritatea vanzatorilor de la noi nu respecta termenele de garantie

D)Anumite anvelope se aduc doar pe comanda si de multe ori pana comanda este onorata dureaza foarte mult

14.Care sunt criteriile pe baza carora decideti ce anvelope sa va achizitionati?

A)Dupa marca

B)Dupa profil

C)Dupa anul de fabricatie

D)Dupa tara de fabricatie

15.Majoritatea anvelopelor vandute cu precadere in marile magazine de la noi din tara sunt reesapate.Aveti incredere sa folositi astfel de anvelope?(De ce da/nu)?

A)Da,deoarece acestea sunt puse in uz doar dupa anumite teste pe care trebuie sa le treaca

B)Da,deoarece multa lume utilizeaza astfel de anvelope si nu stiu sa fi existat probleme pana in momentul de fata

C)Nu,deoarece nu stiu in ce conditii a fost facuta reesaparea

D)Nu,deoarece din momentul in care cauciucul este subtiat rezistenta acestuia in anumite conditii scade foarte mult

16.La ce intervale de timp va schimbati anvelopele in cazul in care nu aveti probleme cu acestea?

A)Cand se considera ca sunt prea uzate

B)O data la 6 luni

C)Anual

D)Nu le schimbam decat atunci cand sunt probleme cu ele.

17.Care credeti ca este cea mai buna marca de anvelope?

A)Michelin

B)Pirelli

C)Bridgestone

D)Goodyear

In urma acestui sondaj se pot trage niste concluzii clare cu privire la preferintele in materie de anvelope ale majoritatii soferilor cat si despre intervalele la care si le schimba si metodele care ii fac sa recurga la aceasta masura.In continuare va voi prezenta concluziile care au rezultat pentru fiecare intrebare din chestionar dupa analizarea rezultatelor.

Marea majoritate a autovehiculelor Parcului Auto din cadrul Institutiilor de siguranta publica,adica 64%,utilizeaza autoturisme simple,aceasta fiind si realitatea de zi cu zi de pe soselele din Romania,unde predomina intr-o masura foarte evidenta autoturismele.

In ceea ce priveste respectarea recomandarilor din cartea tehnica si din talon cu privire la anvelope,majoritatea au raspuns ca le respecta datorita faptului ca masurile Politiei Rutiere in aceasta privinta s-au inasprit in ultima vreme.Foarte multi spun de asemenea ca respecta aceste reglementari datorita faptului ca nerespectarea lor poate produce o indicare gresita a kilometrajului autovehiculului.Insa si daca aceste reglementari nu sunt respectate se pot folosi anvelope in asa fel incat kilometrajul sa nu fie afectat.de exemplu daca in talon sunt recomandate anvelopele pe dimensiunea 195/65/15 si vrei sa iti pui anvelope pe 17,lucru foarte frecvent intalnit in ziua de azi,cu cat creste circumferinta trebuie sa cresti si latimea anvelopei si sa scazi direct proportional grosimea in talon,astfel ca se pot utiliza anvelope pe dimensiunea 225/45/17.

In ceea ce priveste utilizarea anvelopelor de iarna specifice acestui sezon o majoritate de 93% a raspuns ca le utilizeaza fara nici o ezitare,acestea fiind foarte importante.Totusi exista si o parte care considera ca este importanta utilizarea lor doar pe partea cu tractiunea,insa soferul are un control considerabil mai bun asupra autovehiculului in conditii extreme daca sunt utilizate doar anvelope de iarna.

Presiunea din anvelope difera de la fiecare tip de autovehicul,astfel ca datorita faptului ca majoritatea autovehiculelor sunt autoturisme cele mai des utilizate presiuni din anvelope sunt de 2,2 atmosfere.Totusi sunt multi soferi de autoturisme care prefera o presiune de 2 atmosfere in anvelope.Sunt unii soferi care schimba presiunea din anvelope de la un sezon la altul,considerand ca vara anvelopele trebuie sa fie mai moi pentru a scade riscul unei explozii in conditiile in care temperatura de la nivelul carosabilului poate atinge cote foarte mari,iar iarna trebuie sa fie mai tari pentru a avea o aderenta mai buna la zapada.

Cat despre motivele care duc la inlocuirea anvelopelor,majoritatea celor chestionati au raspuns ca isi schimba anvelopele doar cand ei considera ca sunt prea uzate,nefiind important nici un interval de timp sau un numar de kilometrii.Exista multe institutii care isi schimba anvelopele la autovehicule chiar cand acestea nu mai pot fi utilizate datorita unei game largi de defectiuni pe care acestea pot sa le sufere,cum ar fi taierea,ruperea sarmei,galma,explozie,sau altele.

Cand una din anvelope sufera defectiuni si nu mai poate fi utlizata,cei mai multi recurg la schimbarea anvelopei cu pricina si a celei din partea opusa acesteia pentru a avea anvelope identice pe fata si identice pe spate,asa numitul tip „doua-doua”,unde nu este important ca cele de pe fata sa fie la fel cu cele de pe spate,41% dintre participantii la sondaj optand pentru aceasta masura.Totusi exista multi care recurg la schimbarea intregului set din motive de siguranta (33%).

In ceea ce priveste formatul de anvelope folosite,adica setul de 4 sau modul „doua-doua”,aceasta intrebare a confirmat ceea ce a rezultat din intrebarea anterioara,adica 50% dintre participanti folosesc doua anvelope identice pe fata si doua anvelope identice pe spate,diferite fata de cele de pe fata,iar 40% dintre ei spun ca utilizeaza doar set complet de 4 anvelope identice.

Cand o institutie schimba anvelopele in 80% din cazuri nu o schimba si pe cea de rezerva,deoarece considera ca nu este importanta pentru ca nu o foloseste decat in situatii extreme si asta pentru putin timp,pana se inlocuieste anvelopa care s-a defectat.Totusi de mentionat este si faptul ca multe masini vin in dotare cu anvelope de rezerva care nu corespund cu cele de pe autovehicul din punct de vedere al dimensiunilor,scopul acestora fiind de a fi folosite pentru deplasarea pana la cea mai apropiata vulcanizare sau magazin de vanzare de anvelope,acesta roata neputand fi schimbata deoarece are un loc special unde este tinuta unde anvelopele utilizate pe autovehicul nu ar incapea.

Marea majoritate a institutiilor au declarat ar utiliza atat anvelope noi cat si anvelope second-hand atata timp cat acestea se afla intr-o stare buna,putini fiinda aceia care au declarat ca utilizeaza doar anvelope noi.

Ca principale avantaje ale anvelopelor la mana a doua majoritatea celor intervievati considera ca principala calitate a acestora este pretul lor (40%),foarte important fiind si raportul pret-calitate (30%). Sunt si cazuri in care se recurge la achizitionarea anvelopelor second hand deoarece e nevoie de o anumita dimensiune sau un anumit profil mai greu de gasit care in magazinele de anvelope noi se poate aduce doar pe comanda,si se intampla sa gaseasca respectivele anvelope intr-un magazin second-hand in acest domeniu.

In ceea ce priveste dezavantajele utilizarii anvelopelor second-hand aproape in egala masura cei chestionati chestionati considera ca sunt termenul mic de garantie oferit,adica 30 de zile si nesiguranta acestora,deoarece fiind utilizate deja un anumit numar de kilometrii acestea pot ceda mai repede decat cele noi.

Cat despre anvelopele noi,majoritatea considera ca principalele avantaje sunt diversitatea ofertei,magazinele de anvelope noi dispunand de o gama mai larga de anvelope decat cele la mana a doua aduse din import,dar si siguranta acestora in special datorita termenului mare de garantie acordat de catre furnizor.

Ca dezavantaje ale utilizarii acestui tip de anvelope,cele mai insemnate sunt pretul acestora,in proportie de 67% din participanti au fost de acord in aceasta privinta.

Cand isi achizitioneaza anvelope,principalul criteriu de selectie pentru cei in cauza il constituie profilul anvelopelor,fiecare avand propriile preferinte in aceasta privinta.Exista institutii care isi cumpara anvelope in functie de marca acestora,avand incredere mai mare in anumite marci de anvelope decat in altele.

Sunt multe magazine care comercializeaza anvelope reesapate,adica anvelope folosite care au fost refacute,ingrosandu-se profilul acestora prin sectionarea cauciucului,astfel rezultand o anvelopa cu un cramponaj la fel de adanc cu cel al unei anvelope noi,insa anvelopa in sine fiind mult mai subtire datorita procesului de reesapare.Majoritatea celor chestionati se feresc de utilizarea acestui tip de anvelope deoarece considera ca rezistenta lor a scazut drastic datorita subtierii acestuia.Totusi sunt unii soferi care utlizeaza acest tip de anvelope deoarece ei sunt convinsi de faptul ca acestea au fost puse in vanzare doar dupa ce au trecut anumite teste la care au fost supuse.

Intr-o proportie de 73%,participantii la acest sondaj au declarat ca nu isi schimba anvelopele decat atunci cand considera ca acestea sunt prea uzate,foarte putini alegand sa si le schimbe la un anumit interval de timp sau la un anumit numar de kilometrii parcursi cu acestea.

In final am pus o intrebare din care am vrut sa aflu preferintele Institutiilor de Siguranta Publica in ceea ce priveste marcile de anvelope.Aceasta intrebare a scos la iveala faptul ca cei mai multi considera ca Michelin este de departe cea mai buna marca de anvelope,fiind urmata la mare distanta de Bridgestone si Goodyear,amandoua pe acelasi loc,acestea fiindurmate de Pirelli.

4.Concluzii

In privinta aprovizionarii voi continua pe aceeasi linie pe care am pornit,deoarece inca de la inceput am pastrat o proportie mai mare in favoarea anvelopelor de autoturisme fata de celelalte tipuri si voi cauta sa ma aprovizionez cu cat mai multe anvelope pe dimensiunile 13,14 si 15 deoarece acestea sunt de departe cel mai des folosite la noi in tara si in Europa.

De altfel incepand cu luna octombrie voi cauta sa-mi maresc pe cat mai mult posibil stocul cu anvelope de iarna,deoarece aceasta este perioada in care majoritatea institutiilor incep sa isi puna pe autovehicule din dotare acest tip de anvelope,cum,de altfel,incepand cu luna martie voi cauta sa aduc preponderent anvelope de vara.Pe cat mai mult posibil incerc de altfel sa aprovizionez cu seturi complete de 4 anvelope,deoarece se cauta mai mult,chiar daca oamenii inca mai folosesc anvelope diferite pe fata decat cele de pe spate,multi deja au inceput sa caute seturi complete,iar profitul firmei este mai mare cand ai un set complet decat atunci cand vinzi doar doua anvelope.

La noi in tara,spre deosebire de tarile dezvoltate din Europa,inca nu exista masuri care sa restrictioneze folosirea anvelopelor la mana a doua.In strainatate,spre exemplu,se pune mare nu doar pe faptul ca anvelopele trebuie sa fie cat mai putin folosite,dar se ia in considerare chiar si anul de fabricatie al acestora,adica orice anvelopa care chiar daca este noua si are anul de fabricatie mai vechi de 5 ani nu mai poate fi scoasa spre vanzare,de aceea multe anvelope care sunt vandute ca noi in magazinele din Romania sunt achizitionate la preturi mici din depozitele de afara datorita faptului ca sunt mai vechi de 5 ani.In Romania marea majoritate a posesorilor de autovehicule prefera anvelopele second-hand deoarece sunt mult mai ieftine decat cele noi,si profitand de faptul ca nu exista restrictii in acest domeniu inca se pot vinde foarte bine.De aceea, S.C TOTAL GUMI SERVICE S.R.L se va ocupa in continuare de comercializarea anvelopelor la mana a doua sau a celor cu data de fabricatie mai mare de 5 ani,deoarece investitia este mai mica si profitul este destul de bun,iar pentru moment,fiind o firma mica,cu putini angajati si capital social mic,nu ne permitem sa investim o suma atat de mare in achizitionarea de anvelope noi,iar profitul de pe urma anvelopelor second-hand este cam acelasi,avand in vedere ca marea majoritate a populatiei inca prefera acest tip de anvelope.

Acesta analiza a firmei m-a ajutat sa percep mai bine pretantiile „targetului”,adica sa ma apropii cat mai mult de clienti pentru a le putea satisface cerintele intr-o masura cat mai mare,deoarece apropierea catre clienti este cheia succesului in orice afacere.