Analiza de Ansamblu a Procesului de Investitii Bursiere

1.Introducere

Această lucrare v-a prezenta o analiză de ansamblu a procesului de investiții bursiere cu scopul de sublinia importanța necesității pieței de capital într-o economie globală caracterizată prin dinamism și inovare. Piața de capital, se definește ca un factor primordial al progresului economic, ce asigură totalitatea canalelor și mecanismelor necesare centralizării capitalurilor, impunerii de instrumente specifice optmizării portofoliilor, și transferului de fonduri pentru realizarea unui sistem financiar între instituții și piețe.

În primul capitol se vor prezenta caracteristicile fundametale ale bursei de valori pentru a se sublinia necesitatea corelării prețului unei acțiuni cu rentabilitatea companiei cotate. Prin conceptele teoretice ale bursei de valori se impune o aprofundare a factorilor care influențează interdependența instrumentelor financiare cu condițiile de stabilitate și instabilitate a piețelor.

Modelele de gestiune, activ și pasiv, ale portofoliului de valori mobiliare reflectă strategii distincte de abordare a managmentului de portofoliu. Într-o piață eficientă, carateristica fundamentală al activului financiar o reprezintă prețul corect generat de multitudinea de informații al emitentului și mediului acestuia.

Valorile indicilor bursieri reprezintă o masură a performanței specifică fiecărei pieți de valori mobiliare și poate fi influențată de diverse analize economice, sociale sau politice generând astfel timpi pshiologici de formare a potofoliului de active financiare. În cadrul aceluiași context, se poate obseva influența indicilor bursieri asupra metodelor de diversificare a portofoliilor de active financiare, fapt ce poate determina alegerea celei mai bune gestiuni de portofoliu.

Capitolul doi al lucrării se v-a orienta pe determinarea analitică a interdependenței celor doi indicatori de gestiune, randamentul și riscul unui activ financiar, respectiv al unui portofoliu de active financiare. De asemenea, se vor determina analitic, metodele de optimizare și eficientizare ale randamentului unui portofoliu de valori mobiliare, cu scopul de a se obține ,,pentru o rentabilitate dată cel mai mic risc posibil și pentru un risc dat cea mai mare rentabilitate’’. În consecință, totul se rezumă la asumarea de către investitor a unui risc căt mai mic sau inexistent a portofoliului de active financiare, indiferent de posibilitățile de combinare al acestuia, pentru a fi satisfăcut de rentabilitatea investiției.

Capitolul al treilea se v-a axa pe studiul de caz, ce v-a urmări stabilirea etapelor de analiză comparativă a randamentelor și riscurilor aferente unor categorii de active financiare cotate la Bursa de Valori București, cu scopul determinării acelor portofolii performante necesare și suficiente plasamentelor de capital.

Deopotriva, se v-a relata despre influența pragului pshiologic de tranzacționare la apariția diverselor informații asupra pieței, precum și despre utilitatea piețelor de capital într-o economie globală.

Motivația alegerii temei

Alegerea temei pentru lucrarea de disertație, ,,Riscul și randamentul investițiior bursiere’’, constituie o provocare de studiu aprofundat a modalităților de economisire și investiție într-o piață de capital, cu rolul economic de a furniza fonduri necesare anumitor instituții solicitatoare de capital. De asemenea , aș dori să identific rolul acestor piețe de capital într-o economie globală, la nivel macroeconomic și microeconomic, ce plusvaloare poate creea procesul de liberalizare și eficientizare a sistemului financiar între instituții și piețele de capital.

Scopul lucrării

Prin această lucrare se expun diverse modalități de creeare și dezvoltare a pieței de capital, certificând asfel, necesitatea unui instrument de restructurare al economiei ce poate asigura credibilitatea unei bune funcționări al procesului economic.

Expunerea teoretică de formare a portofoliilor și diversificării acestora pot reprezenta coordonate pentru conceperea unei analize comparative de eficientizare a plasametelor de capital pe diverse pieți emergente, dezvoltate în contextul unor incertitudini economice.

Evidențierea unor repere personale de plasare a activelor financiare pe piața de capital, cum ar fi informarea, studiul, intuiția, și curajul care pot genera profit sau pierdere, vor constitui puncte de conexiune în stabilirea raportului credibilitate-eficientizare a sistemului bursier.

Se știe, că pot exista puncte de inflexiune pe piața de capital, generatoare de baloane speculative, creeate în principal de oportunitățile de investire speculative, fară respectarea unor principii elementare ale pieței sau al unor repere personale, care pot provoca prejudicii majore într-o economie.

De asemenea, scopul acestei lucrări este de a sublinia importanța procesului de control al pieței de capital de către instituții reglementate de stat pentru minimizarea activităților ilicite desfașurate pe acest segment de piață, și implicit pentru creearea unui climat concurențial favorabil.

Capitolul I. Caracteristici fundamentale ale Bursei de valori

I.1.Fundamente generale despre Bursa de valori

Bursa de valori reprezintă principala piață secundară, din cadrul pieței de capital, cu rolul de tranzacționare a valorilor mobiliare și a derivatelor acestora, sub o atentă supraveghere a organelor abilitate de stat. Piață de capital se compune din piață financiară primară (vânzare de active financiare) care are rolul de a transfera fonduri de la investitori către emitenții de capital și din piața financiară secundară ( revânzare de active financiare) cu rol de mobilitate și lichiditate a capitalului. La rândul ei, piața financiară secundară poate funcționa pe baza pieței organizate, de licitație (bursa de valori), sau a pieței extrabursiere, de negocieri OTC (Rasdaq). Piețele de negociere fiind piețe instabile locativ, tranzacțiile din cadrul lor fiind cele neincluse în Bursa de valori (admise de CNVM și ANSVM), se vor efectua de la birourile brokerilor și a emitenților prin intermediul mijloacelor de comunicare, precum telefonul sau computerul. Bursa de valori are un rol dinamic în economie, fapt reliefat de funcțiile macroeconomice, microeconomice și individuale ale acesteia.

În cadrul pieței secundare (bursa de valori), se poate realiza schimbul de active financiare de către investitori cu scopul de a se obține resurse financiare lichide, de a se recupera capitalul odată cu apropierea activelor de data scadentă, sau de a se câștiga profit din activități speculative. Astfel, se consideră că activele financiare pot genera plusvaloare chiar înainte de a se obține dividentele sau dobânzile aferente acestora la data scadentă și le pot permite celor care dețin aceste active să se retragă de pe piață în orice moment. Cu alte cuvinte, pe piața secundară (bursa de valori) se poate concretiza recâștigarea capitalului investit prin mobilitatea activelor financiare.

Activele reprezintă o parte a bilanțului contabil, definite prin multitudinea de mijloace economice ale companiei evidențiate valoric. Activele sunt acele resurse ce pot realiza venituri și în funcție de procesul de valorificare se pot clasifica în active financiare și active fizice (reale). Activele financiare sunt constituite din hârtii de valoare și depozite monetare pe termn scurt sau lung, iar activele fizice se materializează în bunuri corporale sau necorporale ce produc capital fix (chirii, rente, dobânzi). Interdepedența dintre piața primară și piața secundară se evidențiază prin valoarea potențială a celei de a doua de a efectua transferabilitatea valorilor mobliare și de preschimbare a acestora în lichidități. Se numește valoare mobiliară, orice instrument emis de companie și tranzacționat pe piață. Valorile mobiliare reprezintă acele instrumente negociabile valorificate în drepturi patrimoniale. Aceste drepturi patrimoniale ale emitentului pot fi transferabile investitorului sub formă de drept de creanță, sau de drept la o parte din capitalul social, prin intermediul înscrierilor în cont sau a tradițiunilor.

Capitolul II. Metode de optimizare și eficientizare a portofoliului de active financiare

II.1.Riscul și rentabilitatea activelor financiare

Gestiunea portofoliului de active financiare reprezintă varietatea de metode și modele pe baza cărora se pot creea, optimizarea corelației rentabilitate – risc, sau maximizarea acesteia, determinând astfel investitorii să aibă un comportament investițional corelat cu apetitul individual față de risc. Adoptarea unui managment al portofoliului de active financiare presupune capacitatea fiecărui investitor de a-și forma o strategie investițională adaptată la modalitatea de alegere și optimizare al activului financiar, numărul de active alese, determinarea optimă corelativă al activelor, și gestiunea portofoliului în funcție de stadiul de risc asumat, și intervalul de randament așteptat.

Conform acestei strategii, investitorul trebuie să aibă o atitudine constructivă asupra activității de gestiune datorită oscilației variabilelor determinante a rentabilității și riscului activelor din portofoliu, acceptând astfel schimbări în componența portofoliului. Riscul unui activ financiar înseamnă probabilitatea de realizare a unei rentabilități, iar rentabilitatea reprezintă câștigul sperat al unei investiții.

II.1.1.Analiza tehnică a evaluarii absolute a activului financiar

Activul financiar (acțiunea) reprezintă valoarea mobiliară, o cotă-parte al capitalul social al unei companii cu drepturi patrimoniale și nepatrimoniale.

Analiza tehnică prezintă diverse tehnici de actualizare a fluxurilor de numerar pentru a aprecia valoarea unei acțiuni în funcție de rata de actualizare și creștere al acesteia. Valoarea intrinsecă al unui activ financiar se obține prin calcul, depinzând de potențialul investițional, de veniturile probabile ale acestuia, iar valoarea de piață se determină în functie de raportul dintre cerere și ofertă al activului, caracterizată fiind de evaluarea investitorilor asupra performanțelor activităților economice aferente activului respectiv.

Astfel, activele fianciare vor avea o diferență între valoarea de piață și valoarea nominală, datorită cotării acestora pe piață și raportului dintre cerere și ofertă. Se știe că valoarea nominală a unei acțiuni, se calculează ca raport între valoarea capitalului social și numărul de acțiuni. Altfel spus, capitalizarea de piață (numărul de acțiuni multiplicat cu valoarea unei acțiuni) va fi diferită de capitalul social (valoarea contabilă).

Se impune calcularea ratelor de piață pentru a aprecia valoarea intrinsecă al activelor financiare, adică cursul relativ de piață al acestora. Astfel, valorii nominale a activului i se vor atribui și alte tipuri de valori cum ar fi valoarea de piață, valoarea de rentabilitate și valoarea patrimonială.

Valoarea de rentabilitate este financiară și de randament, reprezintând productivitatea întreprinderii. Valoarea financiară reprezintă raportul dintre capitalizarea anuală a dividentului (profitul net) pe acțiune și rata medie a dobânzii de piață ( activelor cu venituri fixe, obligațiuni). Valoarea de randament reprezintă raportul dintre venitul acțiunilor și rata medie a dobânzii de piață, în care venitul acțiunilor este egal cu suma dintre dividentul pe acțiune și cota parte din profit integrată în rezerve.

Valoarea patrimonială sau valoarea contabilă reprezintă raportul dintre activele totale minus datorii și numărul de acțiuni. În cazul în care valoarea contabilă, este mai mică decât valoarea cursului, piața va emite un semnal de vânzare , deoarece activele sunt supraevaluate, iar când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea cursului, se va emite un semnal de cumpărare, deoarece activele sunt subevaluate.

Valoarea matematica contabilă a activelor este raportul dintre valoarea contabilă netă (activele nete contabil) și numărul de acțiuni.

ANC=Activul real – Datorii

ANC – activul net contabil

Valoarea actuală a acțiunii = +

– divident pe acțiune în anul t a – coeficient de actualizare

– valoarea intrinsecă a acțiunii în momentul inițial

Acești indicatori de evaluare absolută au o semnificație pe termen scurt, și de aceea a fost necesară atribuirea unor indicatori pe termen lung. Indicatorii pe termen lung (de evaluare relativă), au rolul de a raporta valoarea actuală a acțiunilor (prețul acțiunii) la anumite variabile care modifică această valoare, precum profitul, fluxul de numerar, valoarea contabilă și încasările din vânzări.

Acești indicatori, vor influența decizia unui investitor de a alege cel mai bun activ financiar, valoarea plasamentului de capital în activul financiar și cea mai bună perioada de timp pentru fluxul de capital, la formarea unui portofoliu.

Indicatorul PER (price earning ratio) indică cât trebuie să plătești pentru a avea o valoare monetară din profitul net al firmei. Dacă valoarea PER este mare, acțiunea este supraevaluată, deci trebuie vândută, iar dacă valoarea PER este mică, acțiunea este subevaluată, deci trebuie cumpărată.

PER = , PER =

PER – coeficient de multiplicare a profitului

Indicatorul PBR (price book value ratio) reprezintă raportul dintre prețul acțiunii și valoarea contabilă așteptată (viitoare) a firmei.

PBR= , PBR=

Valoarea contabilă așteptată (viitoare) se determină pe baza ratei de creștere a profitului (rata costantă de creștere a dividentelor).

g = (ROE)*(Rata de retenție a profitului)

g – rata de constantă creștere a dividentelor (rata de creștere a profitului)

ROE – rata de rentabilitate a capitalului propriu

ROE =

O firmă își amplifică rata de creștere a profitului pe baza a două metode:

mărește rata de retenție (diminuează rata de distribuire a dividentului) și reinvestește profitul la rata ROE

rata de retenție rămâne stabilă (rata de distribuire a dividentului) și mărește ROE

Indicatorul PSR (price sales ratio) reprezintă raportul dintre prețul acțiunii și vânzările anuale pe acțiune. Când valoarea PSR este mică, valoarea acțiunii nu este supraevaluată.

PSR = , PSR = , PSR =

Indicatorul DIVY (Dividend Yield), randamentul dividentului, reprezintă raportul dintre valoarea dividentului pe acțiune și prețul pe acțiune.

DIVY =

II.1.2.Randamentul unui activ financiar și al unui portofoliu de active financiare

Rolul analizei tehnice al evaluarii activului financiar, și al indicatorilor de evaluare relativă, evocat în primul subcapitol, este de accentua importanța și influența informațiilor generate de piață pentru a gestiona cât mai bine un portofoliu și a avea o corelare rentabilitaterisc cât mai bună.

Rentabilitatea unui activ financiar (sperată) reflectă speranța de câștig al unei investiții, conform variației cursului pe o perioadă de timp, influențată fiind de informațiile relative din trecut și viitor.

Deci, valoarea rentabilității aritmetice se obține pe baza creșterii relative a cursului față de valoarea inițială a cursului, și pe baza acordării dividentului.

= * 100 , =

rentabilitatea aritmetică a cursului acțiunii la momentul i

cursul acțiunii la momentul i, i-1

valoarea dividentului la momentul i

randamentul câștigului din capital , randamentul dividentului

Valoarea rentabilității geometrice, se calculează folosindu-se logaritmi.

rentabilitatea geometrică a cursului acțiunii la momentul i

Rentabilitatea geometrică va fi mai mică decât rentabilitatea aritmetică, în cazul în care cursul acțiunii va avea valori pozitive mari. Astfel, rentabilitatea geometrică se va atribuie activelor a căror rentabilități au o structură regulată de probabilitate, deoarece micșorează variațiile pozitive mari.

Rata de rentabilitate sperată al unui activ financiar semnifică valoarea minimă de rentabilitate al acelui activ. Indiferent de modelul de gestiune ales, se vor enumera câteva metode de calcul al rentabilității unui activ financiar pe perioade de timp.

Rentabilitatea sperată raportată la o perioadă de timp se obține pe baza sumei, multiplicarii rentabilității la momentul i cu frecvența de apariție al acelei rentabilități, la același moment i.

R = , frecvența de apariție a

În funcție de probabilitatea de apariție a cursului, rentabilitatea sperată se calculează ca suma, multiplicării rentabilității în momentul i cu probabilitatea de apariție al rentabilității cursului.

R = , probabilitatea de apariție a , 1

În cazul subperioadelor de timp (n), rentabilitatea sperată se calcuează prin divizarea sumei rentabilităților din momentele i la numărul de subperioade de timp.

R =

Conform celor relatate mai sus, diferența dintre cele doua rentabilități, constă în faptul că rentabilitatea aritmetică se calculează pentru gestiunea portofoliului pe termen scurt, iar rentabilitatea geometrică pentru gestiunea portofoliului pe pentru termen lung.

Orice investitor de pe piață își va alege un activ financiar care să satisfacă cât mai bine corelarea rentabilitate risc pe care și-o asumă.

Se știe că intenția investitorilor este de a obține maximizarea speranței matematice al rentabilității unui portofoliu, indicator de evaluare, care poate fi valabil doar ipotetic, în cazul unor rentabilități sperate egale fiecărui activ riscant, unui număr mare de active riscante, și a unor riscuri egale și independente. Această maximizare, este irealizabilă, datorită faptului că un portofoliu ar trebui diversificat pentru a fi diminuat riscul activelor financiare.

Markowitz a creat un concept, conform căruia diversificarea portofoliului de active financiare influențează corelația rentabilitaterisc, deci alegerea eficientă de plasare a capitalului poate diminua nivelul de risc în investițiile respective. Pentru diversificarea unui portofoliu de active financiare se ține seama de numărul de active și de caracteristicile acestora.

În continuare, se vor enumera câteva metode de calcul al randamentului unui portofoliu care să satisfacă corelarea optimă rentabilitaterisc, funcție de variabilele alese.

Rentabilitatea unui portofoliu, cunoscându-se compenența constantă și valorile succesive pe o perioadă de timp, se calculează ca raport dintre suma valorilor succesive cu fluxurile activelor și valoarea inițială a portofoliului.

valoarea portofoliului la momentul t fluxurile activelor în perioada t,t-1

valoarea portofoliului la momentul t-1

Rentabilitatea unui portofoliu, cunoscându-se rentabilitățile și ponderea activelor din portofoliu, se calculează ca medie ponderată al acestora.

, = 1

rentabilitățile activelor la momentul t

ponderea activelor

Valoarea unui portofoliu se poate modifica în funcție de aporturile și retragerile de fluxuri de capital din portofoliu, variabile pe baza cărora se poate calcula rentabilitatea sperată al acestuia. Se vor enumera trei metode calcul al rentabilității funcție de variația fluxurilor de capital pe perioade de timp.

Rentabilitatea ponderată prin capitaluri reprezintă raportul dintre variația valorii portofoliului pe o perioadă de timp și media capitalurilor investite pe aceeași perioadă de timp.

=

rentabilitatea ponderată prin capitaluri valoarea portofoliului la momentul 0

valoarea portofoliului la momentul t T perioada totală a rentabilității

valoarea cash-flow în momentul , în care pozitiv (aport de flux), sau negativ (retragere de flux)

Calculul acestei rentabilități se efectuează fără capitalizarea aporturilor și retragerilor, iar eroarea va fi mare, dacă vor există multe fluxuri de capital.

Rata de rentabilitate internă se va calcula în funcție de valorile finale și inițiale ale portofoliului, de cantitatea fluxurilor și data acestora (valorile intermediare nu se iau în calcul).

=

La calcularea rentabilității ponderată prin capitaluri și cea internă nu avem nevoie de valoarea portofoliului în perioada fluxurilor de fonduri.

Rentabilitatea ponderată în timp se obține pe baza calculului mediei geometrice a rentabilităților pe subperioade de timp. În aceste subperioade de timp, fluxurile activelor sunt reinvestite.

data fluxului de capital

valoarea portofoliului înainte de fluxul de capital

Din cele trei modele de calcul al rentabilității se observă că rentabilitatea ponderată prin capitaluri evaluează performanța investitorului de a gestiona un portofoliu, iar cea ponderată prin timpi evaluează performanța fluxurilor de fonduri.

Raportat la o perioadă de timp, interesul investitorilor este de a estima cât mai bine variația indicelui general de piață, deoarece valorile acestui indice vor influența variația valorii activelor unui portofoliu într-o anumită măsură (coeficient de volatilitate). Modelul de piață reflectă corelarea dintre rentabilitatea unui portofoliu de active financiare și rentabilitatea unei piețe bursiere, exprimat printr-un indice de piață, pe aceeași perioadă de timp.

Rentabilitatea unei piețe bursiere, reprezentat de indicele ponderat prin capitalizare bursieră, se calculează ca raportul dintre valorile indicelor de rentabilitate succesive și valoarea indicelui de rentabilitate inițial.

indicele de rentabilitate în momentul t, respectiv t-1

Indicele de rentabilitate exprimă relativitatea performanței pieței, datorită dividentelor care pot fi înglobate atât în indice (gestiune pasivă), cât și în activele care le creează (gestiune activă).

Conform celor relatate mai sus, trebuie să existe un sistem de referință față de care să se raporteze și să se măsoare performanța absolută a unui plasament ( rentabilitatea ). Se poate considera sistem de referință (portofoliu de referință), un benchmark sau un grup de portofolii format din aceleași particularități. Portofoliul de referință va constitui un reper față de care se va putea forma un portofoliu gestionat, evalua performanțele gestiunii, deci se va genera o strategie de gestiune.

Un portofoliu de referință (benchmark), ar putea fi un indice de piață sau un portofoliu constituit dintr-o structură asemănătoare cu cea a portofoliului gestionat. Există mai multe tipuri de indici specifici unei piețe bursiere. Constituirea unui portofoliu de referință (indice de piață), constă în alegerea activelor și a numărului acestora și va fi în funcție de rolul indicelui.

Astfel, dacă indicele de piață va indica o evoluție instantanee a pieței, se va calcula de la un număr restrâns de active financiare ( cele mai lichide), iar dacă indicele de piață va indica o analiză pe termen mediu și lung, se va calcula de la un număr mai amplu de active financiare. Apare astfel, percepția falsă de similitudine dintre indicele de piață și indicele diversificat.

Diferența dintre indicele de piață și indicele diversificat constă în:

indicele diversificat se calculează conform unui număr de active financiare în care riscul specific ar trebui eliminat cât mai mult posibil, descriind astfel, cât mai precis evoluția bursei pe compartimente și a întregii burse

indicele de piață nu descrie evoluția întregii burse, ci doar a riscului global al burse

Se deduce de aici, că există posibilitatea ca un indice obiect de piață să fie indice de piață înainte de a fi indice diversificat.

Constituirea portofoliului de active financiare în funcție de portofoliul de referință (benchmark) va evidenția rentabilitatea relativă (activă) de gestiune generată de aptitudinile investitorului și de deciziile acestuia.

rentabilitatea portofoliului rentabilitatea benchmark-ului

II.1.3.Riscul unui activ financiar și al unui portofoliu de active financiare

În cadrul analizei investiției în active financiare, se constată că valoarea ratei de rentabilitate, în condiții de incertitudine, va înregistra deviații posibile de la rata de rentabilitate sperată determinată de condițiile mediului economic, generând astfel un risc. Valoarea randamentului unui activ financiar este direct proporțional cu gradul de risc al acestuia, în consecință, cu cât randamentul va fi mai mare (câștigul), cu atât și riscul va fi mai mare (pierderea).

În momentul plasării capitalului în activul financiar trebuie să ne asumăm anumite tipuri de risc cum ar fi riscul de piață, riscul sectorial și riscul de companie.

Riscul de piață (risc sistematic) reprezintă posibilitatea de pierderi sau câștiguri determinate de schimbările adverse ale prețurilor activelor financiare și ale ratelor, influențate fiind de fluctuațiile indicelui bursier față de care aceste active se raportează.

Riscul sectorial reprezintă riscul care influențează valoarea (prețul) activelor financiare tranzacționate de companiile din același sector, în contextul derulării unor evenimente negative cum ar fi plecarea investitorilor din acel sector, grevele provocate de disponibilizări, embargourile comerciale, concurența neloială pe anumite segmente de piață, și altele.

Riscul de companie (risc diversificabil) reprezintă riscul asociat portofoliului diversificabil conform căruia, riscul specific al activelor financiare se poate diminua prin admiterea în portofoliu a activelor unor companii cu rezultate financiare pozitive și strategii de dezvoltare pe termen lung.

Într-un context economic, riscul unei companii cuprinde:

riscul economic generat de variația rentabilității economice

riscul financiar generat de variația rentabilității financiare

riscul falimentar generat de variația trezoreriei nete

Riscul diversificabil înseamnă posibilitatea valorificării tuturor combinatiilor de active într-un portofoliu cu scopul de a diminua cât mai mult riscul specific, precizându-ne astfel, că va avea o pondere substanțială asupra evoluțiilor de curs ale activelor.

Riscul unui activ financiar reflectă posibilitatea de pierdere ( de capital sau nerealizare a unei speranțe de câștig) determinată de nivelul de incertitudine al desfășurării unor evenimente pe viitor, caracterizată fiind de evoluția cursurilor activelor , deci implcit al bursei.

Aversiunea față de risc pe care o au investitorii în momentul plasării de capital în activele financiare este definită de:

nevoile de consum ale celor care investesc

probabilitatea de pierdere a unei investiții în situații de incertitudine pe bursa de valori

probabilitatea transformării acțiunilor în alte active (cerințe de lichiditate)

Măsurarea riscului unui activ financiar se efectuează pe baza distribuției probabilităților (interval de variație a randamentelor) acestuia pe o perioadă de timp.

Riscul unui activ financiar se calculează ca dispersia (varianța) ratelor de rentibilitate în jurul rentabilității medii, sau ca abaterea standard a ratelor de rentabilitate.

Dispersia rentabilității (varianța):

Abaterea standard (riscul):

rentabilitatea activului financiar la momentul i rentabilitatea medie

probabilitatea randamentului posibil

Analizând valoarea , se observă că aceasta este direct proporționalcu intervalul de variație a randamentelor, deci când valoarea va fi mică intervalul de variație va fi și ea mică.

Cu cât intervalul de valori a randamentelor așteptate este mai larg, cu atât riscurile de apariție a randamentelor așteptate viitoare sunt mai mari.

Abaterile vor avea valori negative în cazul riscului, și valori pozitive în cazul randamentelor, conform teoriei de simetrie a abaterilor, deci distribuția rentabilităților va fi normală.

În contextul aceastei măsuri a riscului, atît riscul de scădere cât și riscul de creștere coincid, iar investitorii au aversiune doar față de riscul de scădere.

O altă metodă de măsurare a riscului este semivarianța, o măsură asimetrică, care se aplică doar randamentelor aflate sub medie (randamente negative), mai mici de zero, sau sub un prag minim acceptabil de rentabilitate cum ar fi un benchmark.

Semivarianța: =

Abaterea standard a semivariației: =

nperioade de timp

Această valoare a semivarianței este dependentă de valorilor distribuțiilor asimetrice a randamentelor, iar estimarea ei tinde spre zero. Pentru determinarea unei valori cât mai precise a dispersiei rentabilității (varianța) se va recurge la o măsură superioară a riscului, și anume coeficientul de variație.

CV =

randamentul așteptat

Din relația direct proporțională deducem, cu cât valoarea coeficientului va fi mai mare, cu atât va fi mai mare dispersia rentabilității așteptate, și implicit riscul.

În cadrul analizei unei legi de probabilitate care să evalueze cât mai exact realitatea, s-a constatat că legea normală, rămâne fără îndoială, cea mai bună metodă de aproximare a distribuțiilor unui activ, sau al unui portofoliu de active. Conform analizelor efectuate, s-a observat că variabilitatea distribuțiilor de rentabilitate zilnice va înregistra valori pozitive (îndepărtare, implicit risc mare) față de legea normală, iar variabilitaea distribuțiilor de rentabilitate săptămânale și lunare va înregistra valori negative (apropiere, implicit risc mic) față de aceasta.

În funcție de tipul de distribuție a rentabilităților, zilnice, săptămânale, sau lunare se vor alege metodele de calcul al riscului la gestionarea unui portofoliu de active financiare. Astfel, voi enumera alte metode de măsurare a riscului.

Amplitudinea care se calculează ca diferența dintre valoarea maximă a rentabilității și valoarea minimă a acesteia.

Abaterea medie liniară reprezentată de dispersia rentabilităților în valoare absolută față de rentabilitatea așteptată.

d =

Rentabilitatea negativă calculată pe baza mediei proporțiilor rentabilităților negative pe o perioadă de timp.

În continuare, vom prezenta diferența dintre riscul de plasament de capital într-un activ financiar și riscul de plasament de capital într-un activ financiar aparținând unui portofoliu de active financiare. Astfel, plasarea întregului capital propus pentru investiție, într-un singur activ financiar va prezenta un risc mult mai mare, decât riscul aferent plasării în același activ doar a unei parți din capital, iar restul capitalului investindu-se în celelalte active care vor forma portofoliul.

Riscul unui portofoliu este determinat de riscul activelor, de numărul acestora care vor forma portofoliul și de covarianța dintre aceste active financiare.

Riscul unui portofoliu de active financiare (abaterea standard) se va calcula în funcție de valorile activelor individuale și de covarianțele perechilor de active din portofoliu.

, i

abaterea standard a portofoliului pentru n active ponderea activelor individuale

dispersia randamentelor activului i covarianța randamentelor activelor i și j

abaterea standard a unui portofoliu format din două active

Se observă, din această formulă, că riscul unui portofoliu de active financiare se determină pe baza mediei ponderate a activelor individuale și a covarianței proporționale specifică fiecărei combinații a activelor. În cazul introducerii în portofoliu a unui nou activ se va ține cont de efectul variantei individuale în ponderea portofoliului și de efectul asupra covarianțelor fiecărui activ cu noul activ. Cu cât vom introduce mai multe active în potofoliu, cu atât numărul posibilităților de combinare a covarianțelor va fi mai mare față de ponderea activelor individuale în portofoliu. Astfel, la multiplicarea unui portofoliu de n active, cu un activ sau mai multe, nu se va ține seama de contribuția activelor individuale, ci numai de covarianța medie a activelor introduse cu restul activelor din portofoliu.

II.1.4.Determinarea covarianței activelor pentru o gestionare mai eficientă a portofoliului

Gestionarea cât mai eficientă a unui portofoliului presupune utilizarea celei mai bune metode de analiză a rentabilitatii. Cunoscându-se, că rentabilitatea va avea un efect asupra diversificării portofoliului, se va calcula covarianța rentabilităților activelor. Deci, prin deducție, covarianța va avea un efect major asupra diversificării portofoliului. Diversificarea portofoliului înseamnă multiplicarea acestuia cu n active pentru a se diminua riscul cât mai mult posibil.

Covarianța activelor financiare reprezintă corelarea variabilității randamentelor a două active față de valorile medii ale acestora.

O valoare pozitivă a covarianței, ne sugerează o mișcare a celor două randamente în același sens față de valorile medii, pe aceași perioadă de timp. O valoare negativă, ne sugerează o mișcare a celor două randamente în sensuri diferite față de valorile medii, pe aceeași perioadă de timp. Nivelul de intensitate a covarianței se determină în funcție de varianța seriilor de date a celor două active și de relația liniară a acelor serii de date. Astfel, o valoare obținută ne va preciza o relație pozitivă slabă, în cazul în care cele două serii vor înregistra valori volatile, și o relație pozitivă puternică, în cazul în care cele două serii vor înregistra valori stabile.

Comparabilitatea celor două serii de date al celor două active se stabilește pe baza coficientului de corelație.

Coeficientul de corelație reprezintă raportul dintre valoarea covarianței celor două active și produsul celor două riscuri aferente activelor.

Cu cât coeficienții de corelație ai activelor vor fi mai mici, cu atât riscul portofoliului va fi mai mic. Coeficientul de corelație poate înregistra valori cuprinse între +1 și -1. O valoare +1 ne sugerează că cele două randamente sunt perfect corelate (randamentele celor două active vor crește sau vor scădea cu aceeași valoare) și vor avea o mișcare liniară în același sens. O relație perfect corelată între active va avea ca efect, o diversificare imposibilă a portfoliului. O valoare -1 ne sugerează ca cele două randamente sunt invers corelate (când un randament crește, celălalt va scădea cu aceeași valoare) și se vor mișca în sens diferit. O relație invers corelată va avea ca efect o diversificare totală a portofoliului. O valoare 0 ne arată că cele două randamente sunt independente ( vor avea mișcări variabile independente), deci nu va exista nici o mișcare liniară.

Curba AMB este definită de varietatea de combinații posibile ai coeficientului de corelație necesară determinarii celei mai bune rentabilități a portofoliului. Totalitatea portofoliilor eficiente definesc frontiera eficientă. Frontiera eficientă va fi o curbă, dacă portofoliul va fi format numai din active riscante, și va deveni o dreaptă, dacă în portofoliul de active riscante se va adăuga un activ fară risc.

Raportând evoluția varianței portofoliului la dimensiunea acestuia se constată, că o reducere majoră a riscului portofoliului va depinde de introducerea unui număr cât mai mic de active în portofoliu.

II.1.5. Efectul generat de factorii interni și externi ai activului financiar asupra performantei portofoliului

Din analiza efectuată asupra activului financiar individual sau component al unui portofoliu, s-a constatat că valoarea acestuia poate fi influnțată de diverși factori interni sau externi. Evoluția cursului va depinde atât de factorii politici, macroeconomici, legislativi (externi), generatori de risc de piață cât și de factorii caracteristici activității economice companiei care-l tranzacționează (managment, valoare contabilă), generatori de risc specific. S-a observat, că variația cursului oricărui activ va depinde într-o anumită măsură de variația pieței, și că anumite active vor fi mai sensible decât altele la variația acesteia. Această corelare între rentabilitatea pieței și rentabilitatea activului exprimă modelul de piață.

Relația liniară (regresia) dintre rentabilitatea pieței și rentabilitatea activelor individuale se formează prin dreapta de regresie. Această dreaptă de regresie este caracterizată de ecuația de regresie.

rentabilitatea activului în momentul t rentabilitatea pieței în momentul t

parametru al dreptei de regresie parametru specific activului

coeficient de volatilitate

Volatilitatea activului la variația rentabilității pieței se exprimă prin panta dreptei de regresie. Astfel, depărtarea punctelor de intersecție față de dreapta de regresie semnifică valoarea riscului sistematic sau specific al rentabilității activului. Graficul ne arată că, cu cât punctele de intersecție vor fi mai îndepărtate sau mai apropiate de dreapta de intersecție , cu atât valorile riscului sistematic vor fi mai mici sau mai mari.

Când valoarea parametrului va fi egală cu valoarea rentabilității activului , va rezulta că valoarea rentabilității pieței va fi egală cu zero.

Coeficientul de volatilitate reprezintă raportul dintre covarianța rentabilității activului i cu rentabilitatea pieței și varianța rentabilității pieței.

Acest coeficient de volatilitate , măsoară riscul sistematic (riscul de piață) al unui activ sau portofoliu de active.

Valoarea , ca factor de multiplicare, se exprimă astfel:

când valoarea 1, va fi supraunitară , vom avea active cu volatilitate mare, deci risc de piață mărit

când valoarea 1, va fi subnitară, vom avea active cu volatilitate mică, deci implicit risc de piață mic

când valoarea 1, va fi unitară, vom avea active cu același risc cu cel al pieței

Diferența dintre riscul sistematic și riscul specific, se poate observa aplicând varianța acestora.

După cum se știe, riscul unui portofoliu va depinde de numărul activelor, riscul fiecărui activ, și covarianța dintre aceste active. Volatilitatea unui portofoliu va fi mai mare , cu cât activele ce-l compun vor avea un risc mai mare.

Astfel, pentru diminuarea acestei valori, se va diversifica portofoliul cu un număr n de active, până se va obține valoarea al riscului asumat. În cazul diversificării portofoliului cu n active, se constată că, varianța coeficientului de corelație dintre cele două randamente, al pieței și al portofoliului, va tinde către valoarea unu, ceea ce înseamnă că, riscul specific al activelor va tinde către valoarea zero, iar riscul de piață al activelor va fi singura componentă a portofoliului. Coeficientul de voltilitate se poate folosi atât la formarea unor strategii active cât și la estimarea performanței gestiunii.

La constituirea unui portofoliu, gestionarul va trebui să se orienteze către un obiectiv de risc.

Datorită diverșilor factori care pot influența un portofoliu (retrageri, depuneri, planuri imprecise) gestionarul va fi nevoit să dețină informații despre volatilitatea acestuia pe orice perioadă de timp, pentru a putea fi analizat cu un benchmark, cu scopul de a gestiona cât mai eficient performanța portofoliului.

Un alt criteriu de eficientizare a portofoliului, va consta în capacitatea gestionarului de a estima cât mai bine evoluția pieței, pentru a cunoaște perioada de timp la formarea unor portofolii agresive, când piața va avea tendința spre creștere (rentabilitate cât mai mare) sau a unor portofolii defensive, când piața va avea tendința spre scădere (rentabilitate cât mai mică). În cadrul fiecărei analize financiare, gestionarul pe baza listei de evenimente și a gradului de influență al acestora asupra pieței, va reuși să reducă valoarea previziunilor asupra coeficientului de volatilitate al activelor.

II.1.6. Rolul modelului de echilibru al activelor financiare (CAMP) la constituirea unui portofoliu performant

CAMP-ul reprezintă un model teoretic, orientat pe o analiză axiomatică, ce evaluează performanță portofoliului corectat la risc.

Frontiera eficientă s-a determinat pe baza previziunilor speranței randamentului, covarianței și a varianței. Pe această frontieră eficientă sunt totalitatea posibilităților de combinații al activelor (riscante și neriscante), cu scopul de a se obține cea mai eficientă rentabilitate pentru un risc asumat. Introducerea în portofoliu al activelor neriscante va schimba forma frontierei eficiente dintr-o curbă, într-o dreaptă.

Rentabilitatea unui portofoliu format din active riscante și neriscante se va calcula ca suma a acestora.

rentabilitatea portofoliului rentabilitatea activelor fară risc

rentabilitatea activelor cu risc ponderea activelor riscante

Riscul portofoliului se va diminua deoarece riscul activelor neriscante ( va fi egal cu zero.

Se poate observa, în figură, că pe dreapta vor fi combinațiile dintre activul neriscant și activul riscant , iar pe dreapta , vor fi toate combinațiile posibile în care riscul va tinde mai mult către zero, deoarece numărul de active neriscante va fi mai mare pe dreapta decât pe . Deci, portofoliile de pe dreapta vor fi inferioare celor de pe dreapta , datorită faptului că vor avea o rentabilitate mult mai mică la același grad de risc.

Frontiera eficientă a activelor riscante și neriscante va fi superioară frontierei activelor riscante, absolut, în orice punct. Portofoliile cele mai eficiente (frontiera eficientă comună), conform cărora, celei mai bune rentabilități îi corespunde un grad de risc, vor fi pe dreapta , numită dreapta pieței de capital (CML). Punctul reprezintă punctul de intersecție al tangentei din punctul cu frontiera eficientă. Punctul M va constitui portofoliu de piață format din toate activele riscante. Deci, potofoliul de piață fiind foarte diversificat, riscul specific al acestuia va tinde către zero. Pentru formarea acestui portofoliu de piață investitorii trebuie să dețină aceleași informații despre rentabilitate și risc, și să stabilească cea mai eficientă rentabilitate corespunzătoare unui risc asumat. Într-o piață de capital în echilibru, portofoliile optime vor fi compuse din portofoliu de piață și activele neriscante , iar ecuația dreptei de piață (CML) va măsura doar riscul portofoliilor din frontiera eficientă.

rentabilitate sperată a portofoliilor de pe CML riscul portofoliilor de pe CML

rentabilitatea activelor finnciare neriscante riscul portofoliului de piață

rentabilitatea sperată a portofoliului de piață

Dacă, pentru un activ financiar nu va exista cerere, prețul său va avea un trend descendent, deci nu va introdus în portofoliu de piață, iar dacă un activ va fi mai atractiv decât altele, prețul acestuia va crește până când va putea fi introdus în portofoliul de piață. Deci, într-o piață de capital în echilibru, prețurile activelor se vor ajusta până când vor putea fi incluse într-un portofoliu de piață.

Modelul CAMP a fost elaborat pentru a sublinia dependența dintre rentabilitatea un activ financiar și rentabilitatea unui portofoliu diversificat (portofoliu de piață) funcție de indicatorul de risc. Rolul modelului CAMP este de a evidenția dacă un activ financiar va fi subevaluat, supraevaluat și corect evaluat funcție de rentabilitatea estimată. Astfel, dacă rentabilitatea estimată a activului (prețul teoretic) va fi mai mare decât rentabilitatea actuală (prețul de piață), activul va fi supraevaluat, iar dacă rentabilitatea estimată (prețul teoretic) va fi mai mică decât rentabilitatea actuală (prețul de piață), activul va fi subevaluat. Într-o piață de echilibru, când valoarea este zero, iar riscul specific este eliminat prin diversificare, prețul teoretic sau corect (rentabilitatea estimată) trebuie sa fie egal cu prețul de piață (rentabilitatea actuală).

Pentru deducerea CAMP-ului, voi considera un activ i cu ponderea pentru portofoliul P, și ponderea 1 – pentru portofoliul pieței M.

=

Ponderea luând valori între 0 și 1, va determina o curbă pe care se află totalitatea potofoliilor P formate din combinațiile dintre activul i și portofoliul de piață M.

Activul i este inclus în portofoliul de piață M, iar portofoliul P va fi diferit de portofoliu M deoarece are în exces activul i. Într-o piață în echilibru, toți investitorii vor deține portofoliul de piață, ceea ce înseamnă că excesul nu va exista, iar portofoliile P și M vor fi la fel (w = 0, )). Când piață este în echilibru, panta frontierei eficiente va fi egală cu panta dreptei de piață. Prin calcule derivate ale primei formule, se va ajunge la modelul CAMP atât de impotant în practica financiară.

(

Rentabilitatea unui activ riscant va fi egală cu suma dintre rentabilitatea unui activ financiar neriscant și prima de risc a pieței corelată cu coeficientul de volatilitate . În componența unui portofoliu, prima de risc de piață are rolul de a compensa riscul de piață, deci va fi un raport invers proporțional. Când piața va fi în echilibru prima de risc a activului financiar riscant va fi egală cu prima de risc a pieței corelat cu coeficientul de volatilitate care poate varia la fiecare acțiune. Modelul CAMP rămâne modelul pe baza căruia s-a determinat rentabilitatea unui activ financiar raportat la riscul asumat.

Modelul CAMP definește o dreaptă, numită Security Market Line (SML), și reprezintă dreapta activelor financiare tranzacționate.

,

Valoarea coeficientului de volatilitate depinde de gradul de îndatorare al companiei, creșterea sau descreșterea econmică a acesteia, distribuirea dividentelor și al altor factori influențabili.

Când piața va fi în echilibru, activele și portofoliile pieței de capital cu valori corecte se vor afla pe dreapta SML.

Când va fi egal cu zero, vom avea un activ cu valoare corectă, deci rentabilitatea estimată (prețul corect), va fi egală cu rentabilitatea actuală (prețul de piață), și se va afla pe dreapta SML. Când va fi negativ, activul financiar va fi supraevaluat, iar rentabilitatea actuală (prețul de piață) se va afla sub dreapta SML. Când va fi pozitiv, activul financiar va fi subevaluat, iar rentabilitatea actuală (prețul de piață) se va afla deasupra dreptei SML.

Pe dreapta SML se vor afla investițiile a căror rentabilitate va fi rata fără risc plus coeficientul de volatilitate aferent riscului. În continuare, voi evidenția un model ce va reflecta și mai mult apariția altor riscuri care vor influența un activ financiar, în afară de riscurile modelului pieței.

În cadrul modelului multifactorial, elaborat de Eugene Fama și Kenneth French, se subliniază faptul că rentabilitatea unui activ financiar depinde de rentabilitatea portofoliului de piață, dimensiunea companiei, și de corelarea valorii contabile cu prețul de piață. Cele două criterii, din cadrul unei companii, utilizate la determinarea acestei rentabilități vor fi capitalizarea bursieră, și raportul dintre valoarea contabilă și valoarea de piață a activului. Capitalizarea bursieră a companiilor se împarte în active cu capitalizare bursieră mică, numite small stock, și în active cu capitalizare mare, numite big stock.

Raportul dintre valoarea contabilă și valoarea de piață a unui activ se constituie din:

valoare contabilă mare față de valoarea de piață (high book market ratio), în care activele sunt ieftine (companii cu activități de servicii) și au evoluții modeste

valoare contabilă mică față de valoarea de piață (low book market ratio), în care activele sunt scumpe (companiile farmaceutice, de IT, petrol și gaze) și au evoluții pozitive (profituri substanțiale ale companiilor)

rentabilitatea portofoliului pieței

diferența dintre rentabilitatea activelor companiilor ,,high’’ și rentabilitatea activelor companiilor ,,low’’ (high minus low)

diferența dintre rentabilitatea activelor companiilor ,,small’’ și rentabilitatea activelor companiilor ,,big’’ (small minus big)

riscul specific companiei

Alegerea acestui model multifactorial ne va preciza mai mult evoluția prețului activului față de cea a modelului de piață.

Capitolul III. Analiza rentabilității și riscului unui portofoliu de active mobiliare

În cadrul acestei analize, vom considera un portofoliu format din cinci companii listate la Bursa de Valori București, ce va include 70.000 de acțiuni cumpărate la data de 20.03.2014.

Analiza acestui portofoliu se va face la prețul de închidere al acțiunilor pe perioada săptămânală, în decurs de 8 săptămâni (20.03.2014-15.05.2014). Companiile sunt incluse în al doilea indice al bursei BETPlus, indice compozit ce reprezintă evoluția prețurilor tuturor companiilor listate la BVB. Metoda de calcul este fundamentată pe formula Laspeyres, adica media ponderată a capitalizării de piață a tuturor prețurilor companiilor listate, excluzând SIF.

Portofoliul este format din:

ANTIBIOTICE IAȘI S.A. (ATB)

OMV PETROM S.A. (SNP)

C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA (TEL)

BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. (BRD)

ALRO S.A. (ALR)

ANTIBIOTICE IAȘI S.A.

Simbol bursier BVB: ATB Capital social: 67.133.804,00 RON

Categorie BVB: I Valoare nominală: 0.10 RON/acțiune

Indici BVB: BETPlus,BET-BK,BET-XT Număr de acțiuni: 671.338.040

Domeniu de activitate: Farmaceutice și servicii Free Float: 34.96

Medicale Prima ședință: 16.04.1997

Antibiotice Iași reprezintă principalul producător intern de medicamente antiinfecțioase, având un portofoliu de 137 medicamente din 12 categori terapeutice. În decursul anilor, strategia de companiei s-a bazat pe investiții în tehnologie, cercetare, multiplicarea portofoliului de medicamente, menținerea și consolidarea relațiilor economice atât interne cât și internaționale, generând astfel o plus valoare constantă. Astfel, în al treilea trimestru al

anului 2014 s-a îregistrat un profit net de 20.3 milioane lei, în creștere cu 14% față de 2013, o cotă de piață internă de 2.6%, iar la finalul anului valoarea acțiunilor a crescut cu 4.5% față de cea avută la începutul anului, sitându-se pe locul 11,intern, în domeniul lor de activitate.

OMV PETROM S.A.

Simbol bursier BVB: SNP Capital social: 5.664.410.833 RON

Categorie BVB: I Valoare nominală:0.10RON/acț.

Indici BVB: BET,BETPlus,BET-BK,BET-XT,ROTX Număr de acțiuni:56.644.108.335

Domeniu de activitate: Producție și explorare,rafinare și Free Float: 30.00

produse petrochimice, energie și Prima ședință: 03.09.2001

gaze naturale

OMV Petrom reprezintă cea mai mare companie de petrol și gaze din România, parte integrantă a grupului internațional OMV Petrom din Europa de Sud-Est, cu activități în diverse domenii precum explorare și producție, rafinare și produse petrochimice, gaze naturale și energie, și marketing. Strategia companiei este de a continua ritmul investițiilor similar cu cel dezvoltat în anii precedenți, pentru a-și consolida, pe cât posibil, poziția de lider în toate sectoarele de activitate. Între anii 2012-2014, în cadrul strategiei 2021, investiția companiei Petrom s-a situat între 0.8-1.2 mld EUR. Raportat la gradul investițional, în primele 9 luni ale anului 2014, s-a constatat o scădere a vânzărilor cu 11%, ajungând la valoarea de 16.2 mld. lei, valoarea acțiunilor a rămas aceeași, iar profitul net a ajuns la valoarea de 3.6 mld. lei. Conform acestor date, și a scăderii prețului la țiței, s-a hotărât modificarea planurilor de investiții pe 2015.

Evoluția cursului în ultimele 12 luni Grafic 2

C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA

Simbol bursier BVB: TEL Capital social: 733.031.420 RON

Categorie BVB: I Valoare nominală: 10.00 RON/acț.

Indici BVB: BET,BETPlus,BET-BK,BET-XT,ROTX Număr de acțiuni: 73.303.142

Domeniu de activitate:Transportul energiei electrice Free Float: 50.00

Prima ședință: 29.08.2006

C.N.T.E.E. Transelectrica a fost înființată în iulie 2000 și reprezintă unul dintre operatorii de transport de energie electrică, cu activități în sectorul de transport, dispecer, și operator de sistem. Strategia companiei se bazează pe elaborarea unui program de investiții pe perioada 2014-2016, care are ca scop dezvoltarea unor proiecte cum ar fi retehnologizarea RET, marirea capacității de interconexiune, consolidarea RET pentru apartenența noilor productori, și executarea inelului de 400 kV al României. Conform acestei strategii, veniturile în trimestrul al treilea 2014 au fost de 15.7% față de cele din 2013 din aceeași perioadă, profitul net a avut o creștere de 130,3% comparativ cu 2013, iar valoare acțiunile a avut o creștere de aproximativ 78%.

Evoluția cursului în ultimele 12 luni Grafic 3

BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE S.A.

Simbol bursier BVB: BRD Capital social: 696.901.518 RON

Categorie BVB: I Valoare nominală:1.00RON/acțiune

Indici BVB: BET,BETPlus,BET-BK,BET-XT,ROTX Număr de acțiuni: 696.901.518

Domeniu de activitate: Servicii financiare Free Float: 25.97

Prima ședință: 15.01.2001

BRD-Groupe Societe Generale este cea de-a doua bancă din România, care aparține grupului francez Societe Generale în proporție de 58.32%, având activități în sectorul serviciilor financiare. Politica strategică a băncii are ca scop aplicarea programelor de investiții pe două subdiviziuni, cea comercală și cea a persoanelor fizice, urmărind mărirea finanțelor de credite, creșterea numărului de clienți, menținerea creditelor imobiliare și a creditelor de consum, dezvoltarea calității serviciilor precum și creearea de noi servicii. Astfel, programele de investiții au generat un profit net de 20 mil. lei, iar valoarea acțiunile a rămas constantă.

Evoluția cursului în ultimele 12 luni

Evoluția cursului în ultimele 12 luni Grafic 4

ALRO S.A.

Simbol bursier BVB: ALR Capital social: 356.889.568 RON

Categorie BVB: I Valoare nominală: 0.50 RON

Indici BVB: BETPlus Număr de acțiuni: 713.779.135

Domeniu de activitate: Producția de aluminiu Free Float: 5.59

Prima ședință: 16.10.1997

Alro reprezintă principalul producător de aluminiu din Europa Centrală și de Est (cu excepția Rusiei), parte integrantă din grupul industrial Vitmetco N.V., având în componența sa patru secții de producție (secția anozi, turnătoria, electroliza și uzina de aluminiu prelucrat). Strategia companiei, pentru a diminua consumul de energie electrică, se rezumă la investiții în tehnologii avansate folosită în cadrul procesului de producție, și la dezvoltarea vânzărilor de produse cu TVA mărit. În primele 9 luni, vânzările de produse de aluminiu au crescut cu 1% comparativ cu aceeați perioadă al anului 2013, profitul net a fost negativ, de -115.156 mil. RON, iar valoarea acțiunilor a înregistrat o scadere de aproximativ -26% pe 2014.

Evoluția cursului în ultimele 12 luni Grafic 5

Analiza tehnică a acțiunilior din portofoliu

În cadrul analizei tehnice se vor examina variațiile de preț ale acțiunilor pe termen scurt pe o perioadă de opt săptămâni, pe baza unei medii mobile care analizează matematic prețurile medii ale acțiunilor pe o perioadă predefinită. Aceasta ne precizează semnalul de cumpărare când prețul acțiunii este mai ridicat decât media mobilă, și semnalul de vânzare când prețul acțiunii este mai mic decât media mobilă.

Corelarea prețurilor de închidere ale acțiunilor cu media mobilă

Reprezentările grafice prezintă evoluția cursurilor acțiunilor pe perioada 20.03.2014-15.05.2014, semnalând creșterii ale acțiunilor TEL, BRD, și scăderi ale acțiunilor ATB,SNP, ALR.

Se observă un trend crescător al acțiunilor înainte de data de referință, înregistrându-se o cerere mai mare decât oferta, investitorii dorind o rentabilitate mai mare al acestora.

De asemenea, înainte de data de înregistrare, cursul acțiunilor crește, indicându-ne o cumpărare de acțiuni, după care se stabilizează.

Calculul rentabilității și riscului activelor din portofoliu

Rentabilitatea unui activ este compus din variația valorii acțiunii pe piață și dividend. La calcul, se v-a considera prețul de închidere (Pî) saptămânal, aferent perioadei 20.03.2014-15.05.2014, datele de înregistrare a dividentelor după data de 15.05.2014, iar impozitul pe divident de 16%. Dobânda săptămânală este în funcție de dobânda medie de pe piața monetară de 3.25%, și este de 0.063%.

=dividend net/

– valoarea actualizată a dividentului

Rentabilitatea s-a calculat în funcție de aprecierea și deprecierea acțiunilor.

Deprecierile și aprecierile se observă în tabel (-4.83%,-3.44%,-0.40%,0.88%,8.33%), iar în calculul rentabilității vom utiliza valoarea dividentului actualizat .

– valoarea portofoliului la 20.03.2014

– valoarea portofoliului la 15.05.2014

– valoarea portofoliului având actualizate dividendele la 15.05.2014

– rata de rentabilitate a acțiunii împreună cu dividendul

– ponderea inițială, este valoarea acțiunilor unei companii cuprinsă în valoarea

totală a portofoliului pe 20.03.2014

Rentabilitatea medie se calculează in funcție de rentabilitatea fiecărei acțiuni.

=∑=-1.60%+2.50%+119.66%+4.72%+(-0.40%)/5=24.97%

Rentabilitatea portofoliului reprezintă media ponderată a rentabilităților celor cinci active care compun acel portofoliu pe perioada 20.03.2014-15.03.2014.

=(-1.60*28.57)+(2.50*21.42)+(119.66*14.28)+(4.72*20.00)+

+(- 0.40%*15.71)=18.04%

Pentru o rentabilitate a portofoliului de 18.04% pe perioada 20.03.2014-15.05.2014, vom avea o rentabilitate săptămânală

=/, / , (1+ ,

Riscul și volatilitatea acțiunilor

Se va calcula coeficientul beta al acțiunilor pentru a deduce mișcarea prețului acțiunilor la variația indicelui general BETPlus, al BVB. La calcul, se vor folosi prețurile de închidere ale acțiunilor și valorile indicelui BETPlus, saptămnale, pe perioada 20.03.2014-15.05.2014.

Calculul riscului și volatilității pieței

Rentabilitatea medie a pieței (Rpm) este reprezentată de evoluția indicelui BETPlus.

Dispersia rentabilității pieței: === 4.48

Abaterea standard a pieței (risc total): == 2.11%

Rentabilitatea pieței bursiere v-a înregistra valori săptămânale de 0.84% ± 2.11%.

== * == 1

În conformitate cu coeficientul beta al pieței (), se v-a urmări riscul sistemaic al activelor din portofoliu.

Calculul riscului și volatilității acțiunii Antibiotice Iași S.A.

Rentabilitatea medie pentru acțiunea ATB:== = -0.18% arată o scădere a valorii acțiunii

Dispersia rentabilității ATB: ===3.21

Abaterea standard (riscul total) ATB:==1.79%

Rentabilitatea acțiunii ATB v-a înregistra valori săptămânale de -0.18%1.79%, ceea ce ne arată un risc mic al acțiunii ATB.

Covarianța dintre ATB și piață: === -0.85

Volatilitatea acțiunii ATB: ==*= -0.18

Valoarea volatilității acțiunii ATB arată o sensibilitate scăzută a activului față de piață, deci un risc sistematic (de piață) mai mic.

Se v-a calcula coeficientul de corelație ca raport dintre covarianța activului ATB și abaterile standard ale rentabilității acțiunilor ATB și BETPlus pentru a stabili intensitatea corelației între aceste rentabilități.

==-22.55%

Valoarea de -22.55% reprezintă o intensitate scăzută între rentabilitatea acțiunii ATB și rentabilitatea pieței, rentabilitățile sunt invers corelate, iar diversificarea este totală.

Când valoarea volatilității este negativă, diversificarea este totală, iar când este pozitivă, diversificarea este imposibilă. Folosirea coeficientului la calcularea riscului sistematic și specific, ne v-a arăta că 5.2% din riscul acțiunii este stabilită de riscul sistematic de piață (volatilitatea).

=0.052=5.2%

)=+(

=3.04 , =1.75%

Riscul specific al acțiunii ATB este de 1.75%.

Calculul riscului și volatilității acțiunii OMV Petrom S.A.

Rentabilitatea medie pentru acțiunea SNP:== = 0.37% arată o creștere a valorii acțiunii

Dispersia rentabilității SNP: ===12.31

Abaterea standard (riscul total) SNP:==3.50%

Rentabilitatea acțiunii SNP v-a înregistra valori săptămânale de 0.37%3.50%, ceea ce ne arată un risc mare al acțiunii SNP.

Covarianța dintre SNP și piață: === 0.70

Volatilitatea acțiunii SNP: ==*= 0.15

Valoarea volatilității acțiunii SNP arată o sensibilitate scăzută a activului față de piață, deci un risc sistematic (de piață) mai mic.

Se v-a calcula coeficientul de corelație ca raport dintre covarianța activului SNP și abaterile standard ale rentabilității acțiunilor SNP și BETPlus pentru a stabili intensitatea corelației între aceste rentabilități.

==9.48%

Valoarea de 9.48% reprezintă o intensitate ridicată între rentabilitatea acțiunii SNP și rentabilitatea pieței, rentabilitățile sunt perfect corelate, iar diversificarea este imposibilă. Folosirea coeficientului la calcularea riscului sistematic și specific, ne v-a arăta că 0.81% din riscul acțiunii este stabilită de riscul sistematic de piață (volatilitatea).

=0.0081=0.81%

)=+(

=12.21 , =3.50%

Riscul specific al acțiunii SNP este de 3.50%.

Calculul riscului și volatilității acțiunii C.N.T.E.E. Transelectrica

Rentabilitatea medie pentru acțiunea TEL:== = 13.54% arată o creștere a valorii acțiunii

Dispersia rentabilității TEL: ===1,006.54

Abaterea standard (riscul total) TEL:==31.73%

Rentabilitatea acțiunii TEL v-a înregistra valori săptămânale de 13.54%31.73%, ceea ce ne arată un risc foarte mare al acțiunii TEL.

Covarianța dintre TEL și piață: === -7.70

Volatilitatea acțiunii TEL: ==*= -1.71

Valoarea volatilității acțiunii TEL arată o sensibilitate scăzută a activului față de piață, deci un risc sistematic (de piață) mai mic.

Se v-a calcula coeficientul de corelație ca raport dintre covarianța activului TEL și abaterile standard ale rentabilității acțiunilor TEL și BETPlus pentru a stabili intensitatea corelației între aceste rentabilități.

==-11.50%

Valoarea de -11.50% reprezintă o intensitate scăzută între rentabilitatea acțiunii TEL și rentabilitatea pieței, rentabilitățile sunt invers corelate, iar diversificarea totală. Folosirea coeficientului la calcularea riscului sistematic și specific, ne v-a arăta că 1.21% din riscul acțiunii este stabilită de riscul sistematic de piață (volatilitatea).

=0.0121=1.21%

)=+(

=994.36 , =31.54%

Riscul specific al acțiunii TEL este de 31.54%.

Calculul riscului și volatilității acțiunii BRD-Groupe Societe Generale S.A.

Rentabilitatea medie pentru acțiunea BRD:== = 0.61% arată o creștere a valorii acțiunii

Dispersia rentabilității BRD: ===5.85

Abaterea standard (riscul total) BRD:==2.42%

Rentabilitatea acțiunii BRD v-a înregistra valori săptămânale de 0.61%2.42%, ceea ce ne arată un risc mare al acțiunii BRD.

Covarianța dintre BRD și piață: === 0.30

Volatilitatea acțiunii BRD: ==*= 0.06

Valoarea volatilității acțiunii BRD arată o sensibilitate scăzută a activului față de piață, deci un risc sistematic (de piață) mai mic.

Se v-a calcula coeficientul de corelație ca raport dintre covarianța activului BRD și abaterile standard ale rentabilității acțiunilor BRD și BETPlus pentru a stabili intensitatea corelației între aceste rentabilități.

==5.88%

Valoarea de 5.88% reprezintă o intensitate ridicată între rentabilitatea acțiunii BRD și rentabilitatea pieței, rentabilitățile sunt perfect corelate, iar diversificarea imposibilă. Folosirea coeficientului la calcularea riscului sistematic și specific, ne v-a arăta că 0.25% din riscul acțiunii este stabilită de riscul sistematic de piață (volatilitatea).

=0.0025=0.25%

)=+(

=5.83 , =2.41%

Riscul specific al acțiunii BRD este de 2.41%.

Calculul riscului și volatilității acțiunii Alro S.A.

Rentabilitatea medie pentru acțiunea ALR:== = 0.01% arată o creștere a valorii acțiunii

Dispersia rentabilității ALR: ===11.80

Abaterea standard (riscul total) ALR:==3.44%

Rentabilitatea acțiunii ALR v-a înregistra valori săptămânale de 0.01%3.44%, ceea ce ne arată un risc mare al acțiunii ALR.

Covarianța dintre ALR și piață: === -0.05

Volatilitatea acțiunii ALR: ==*= -0.011

Valoarea volatilității acțiunii ALR arată o sensibilitate scăzută a activului față de piață, deci un risc sistematic (de piață) mai mic.

Se v-a calcula coeficientul de corelație ca raport dintre covarianța activului ALR și abaterile standard ale rentabilității acțiunilor ALR și BETPlus pentru a stabili intensitatea corelației între aceste rentabilități.

==-0.69%

Valoarea de -0.69% reprezintă o intensitate scăzută între rentabilitatea acțiunii ALR și rentabilitatea pieței, iar rentabilitățile sunt independente. Folosirea coeficientului la calcularea riscului sistematic și specific, ne v-a arăta că 0.36% din riscul acțiunii este stabilită de riscul sistematic de piață (volatilitatea).

=0.0036=0.36%

)=+(

=11.75 , =3.43%

Riscul specific al acțiunii ALR este de 3.43%.

rentabilitatea pieței exprimată de indicele BETPlus

rentabilitatea medie a pieței

rentabilitatea acțiunilor ATB,SNP,TEL,BRD, rentabilitatea medie a acțiunilor ATB,SNP,TEL, BRD, ALR

abaterea standard al pieței

dispersia rentabilității pieței

abaterile standard al acțiunilor ATB,SNP,TEL,BRD,ALR

covarianțele acțiunilor ATB,SNP,TEL,BRD,ALR

volatilitatea pieței

volatilitățile acțiunilor ATB,SNP,TEL,BRD,ALR

coeficientul de corelație al acțiunilor ATB,SNP,TEL, BRD,ALR

Se v-a calcula coeficientul beta al portofoliului, în funcție de coeficienții beta al acțiunilor, ca medie ponderata a acestora, exprimând astfel stadiul riscului sistematic de piață al portofoliului.

-0.25

Coeficientul beta al portofoliului exprimă un stadiu scăzut al riscului sistematic de piață al portofoliului deoarece valoarea este mai mică decât 1, deci risc diversificabil. Riscul diversificabil poate fi amplificat prin creșterea ponderii acțiunii cu risc sistematic scăzut, sau prin diversificarea cu acțiuni de risc scăzut de piață. Se poate vedea din tabel, cum coeficientul beta este mai influențat de coeficienții ATB și SNP și de ponderea acestora din portofoliu. Cele cinci acțiuni din potofoliu exprimă un risc sistematic scăzut, în special TEL, care are o dependență scăzută față de piață, iar riscul specific are o influență ridicată asupra acțiunilor. Se poate vedea, că valorile riscului specific sunt foarte apropiate de valorile riscului acțiunilor (total), ceea ce înseamnă că nu depind de riscul sistematic de piață. Dacă se v-a înregistra o creștere a rentabilității pieței, se recomandă cumpărarea de mai multe acțiuni cu volatilitate mare (ATB, SNP) și mai puține acțiuni cu volatilitate mică (TEL), pentru a avea o rentabilitate mai mare a portofoliului. Dacă se v-a înregistra o scădere a rentabilității pieței se va recomanda creșterea ponderii acțiunilor cu volatilitate mică, și scăderea ponderii acțiunilor cu volatilitate mare. Acțiunile ALR și BRD, fiind indepedente față de volatilitatea pieței, vor fi cumpărate în ambele circumstanțe. Piața bursieră are un risc scăzut, deoarece abaterea standard a pieței este de 2.11

Analiza grafică a corelației evoluțiilor indicelui BETPlus și acțiunile portofoliului

Reprezentarea grafică ne evidențiază evoluția coeficientului beta mai mic de 1 (-0.86) între acțiunea ATB și indicele de piață BETPlus. Se observă că evoluția acțiunii ATB este invers corelată cu evoluția indicelui BETPlus in aproape toată perioadă, excepție făcând doar perioada 27.03.2014-10.04.2014 și 08.5.2014-15.05.2014 în care cele două evoluții sunt asemănătoare.

În această reprezentare grafică se observă patru perioade asemănătoare de evoluție ale celor doua cursuri, 20.03.2014-03.04.214, 17.04.3014-24.04.2014, și 08.05.2014-15.05.2014, evidențiată și de coeficientul beta de 0.15, mai mic de 1. Restul perioadei prezintă o evoluție a acțiunii SNP invers corelată cu indicele BETPlus.

Această reprezentare grafică evidențiază doar trei perioade invers corelate între evoluția acțiunii TEL și evoluția indicelui BETPlus, 17.04.2014-08.05.2014, fapt accentuat și de coeficientul beta de -1.71, de asemănare a evoluțiilor celor două cursuri între 20.03.2014-17.04.2014 și 08.05.2014-15.05.2014. Dintre toate acțiunile portofoliului , acțiunea TEL cu cea mai mică pondere, și cel mai mare rentabilitate, are cea mai mare asemănare cu indicele de piață BETPlus.

Cu un coeficient beta mai mic de 1 (0.06), graficul prezintă o evoluție invers corelată între acțiunea BRD și indicele de piață BETPlus pe perioada 20.03.2014-15.05.2014, exceptând prima perioadă 20.03.2014-27.03.2014 în care acțiunea BRD are o creștere mai mare decât creșterea indicelui de piață BETPlus.

Reprezentarea grafică, cu coeficientul beta mai mic de 1 (-0.011), prezintă o asemănare între evoluțiile indicelui BETPlus și acțiunea ALR în doua perioade 27.03.2014-03.04.2014, iar în

restul perioadei se observă patru perioade invers corelate, o creștere mai mare și o scăderea mai mică, a acțiunii ALR față de indicele BETPlus.