Analiza Datoriei Publice In Romania,germania Si Olanda In Perioada 2009 2013

Introducere

În proiectul Analiza datoriei publice în România, Germania, Olanda în perioada 2009-2013 vom avea în capitolul 1 noțiunile teoretice elementare legate de ceea ce înseamna datoria publică, apoi în următoarele trei capitole vom face o scurtă analiză a datoriilor din cele trei țări membre UE urmând ca în capitolul 5 să comparam situațiile din cele trei țări analizate, observând ce le deosebește dar și ce au în comun acestea. Am ales să analizăm datoria publică din țările: România, Germania și Olanda datorită faptului că toate trei au o datorie externă foarte mare însă îi fac față diferit.

Noțiuni teoretice

Analiza datoriei publice în România în perioada 2009-2013

Anul de aderare al României la Uniunea Europeană este 2007 însă nici până acum țara noastră nu a reușit să intre în zona euro, să adopte moneda euro din cauza faptului că nu îndeplinește criteriile de convergență din Tratatul de la Maastrich.

Fig.1.Tabel centralizator

Sursa: http://www.nationmaster.com

Fig.2. Evolutia datoriei totale în Romania în perioada 2009-2013

Din graficul ilustrat în figura 2 se pot observa creșteri mari ale datoriei publice totale, în special în anul 2012. Să nu uităm faptul că România era în plină criză în perioada 2009-2012, astfel economia a început să scadă pas cu pas iar finanțările, atât externe cât și interne au fost blocate. Din 2009 până în 2012, datoria publică totală este în continuă creștere urmând să scadă în anul 2013 când România începe să se stabilizeze pe plan economic, chiar dacă aceasta continuă să se împrumute pentru a acoperi deficitele însă cu sume mai mici decât în anii precedenți.

Fig.3. Evoluția datoriei externe în România în perioada 2009-2013

În ceea ce privește datoria externă, aceasta este o problemă cu care se confruntă în general țările în curs de dezvoltare. România este una dintre acestea și de aceea se observă că cea mai mare parte a datoriei publice o reprezintă datoria externă. Băncile din România numai aveau posibilitatea de finanțare locală și de aceea Guvernul face împrumuturi externe. Însă și companiile private și băncile au nevoie de împrumuturi din exterior și astfel datoria externă crește cu pași repezi. Datoria externă reprezintă o povară destul de grea și datorită cursului de schimb care se află la mijloc.

Din anul 2013, România începe să-și ramburseze împrumuturile și remarcăm astfel că nivelul datoriei externe este în scădere în 2013 față de 2012.

Fig.4. Evoluția datoriei interne în România în perioada 2009-2013

După cum am mai spus, în perioada analizată, România se afla în criză, economia era în cădere, nici băncile comerciale și nici instituțiile private numai aveau bani pentru a acorda împrumuturi statului și de aceea statul își găsește resurse în exterior, astfel datoria internă se regăsește cu semnul minus. Se remarcă la nivelul anului 2009 cea mai mare valoarea înregistrată de datoriile interne iar cea mai mică valoarea în anul 2011.

Fig.5. Ponderea fiecărei categorii de datorii

Pentru a înțelege mai bine structura datoriei publice totale în perioada analizată, am calculat ponderea fiecărei categorii de datorii, împărțind fiecare categorie la datoria totală. Din tabelul de mai sus se observă din nou că datoria externă are o pondere mult mai mare în comparație cu ponderea datoriei interne. Anul 2011 înregistrează cea mai mare creștere, de 123,77% , fiind apoi urmată de o scădere în 2012 și apoi iar de creștere în 2013.

Fig.6. Indicatori de dinamică a-i datoriei publice în România în perioada 2009-2013

Indicatorii de dinamică a-i datoriei publice reprezentați în figura 6 ne arată modificările ce s-au produs în perioada analizată. Astfel, o modificare remarcabilă se observă în 2013 față de 2012 când datoria publică totală a început să scadă cu 9,72 % ceea se reflectă și în modificarea datoriei publice pe locuitor, adică populația avea de plătit în 2013 cu aproximativ 294 USD mai puțin decât în 2012.

Un alt indicator important este modificarea procentuală a datoriei publice în PIB care ne arată cum s-a modificat datoria publică în relație cu modificarea PIB-ului. Din câte se observă, România nu își poate achita datoriile din producția proprie. Anul 2012 față de 2011 înregistrează cel mai mare procent, de 4,8% pe când anul 2013față de 2012 cel mai mic procent, acest fiind chiar negativ.

Analiza datoriei publice în Germania în perioada 2009-2013

Germania este una dintre țările membre fondatoare ale Uniunii Europene și una dintre cele mai puternice țări din lume din punct de vedere economic, ocupând prima poziție în Europa. Acest lucru o face să devină și un factor geopolitic major, dându-i capacitatea de a dicta atât politica externă, cât și cea internă a unor țări din Zona Euro.

Fig.7.Tabel centralizator

Sursa: http://www.nationmaster.com

Fig.8. Evolutia datoriei totale în Germania în perioada 2009-2013

Datoria totală a Germaniei a început sa crească din anul 2009 până în anul 2011, unde atinge un punct de maxim al perioadei analizate. Acest lucru înseamnă că s-a menținut ritmul de creștere economică la nivel înalt, surplusul de cont curent s-a accentuat, PIB-ul crescând de asemenea, iar rata șomajului a scăzut. Acest fapt se explică prin ipoteza în care, deși celelalte țări au înregistrat datorii enorme în anul 2011 și, în același timp și Germania a avut cea mai mare datorie din perioada analizată, ea a devenit liderul mondial al exporturilor, exportând mai mult de o treime din întreaga producție națională. În principiu, a exportat cel mai mult in Europa de Est, SUA și China.

Comparativ cu anul 2011, în anul 2012 s-au înregistrat scăderi masive ale datoriei externe, cu un procent de aproximativ 60%. In același timp, a încetinit și creșterea economica pe termen scurt. Astfel, cererea pentru export s-a diminuat și investitorii marilor companii și-au amânat investițiile.

Odată apărută criza europeană, Germania nu a fost afectată, deoarece , pe termen lung, cheltuielile interne si vânzările către piața externă au ajutat-o să se mențină. De exemplu, în această țară nu prea își fac simțită prezența supermarketurile sau hipermarketurile, dar în România ne domină : Kaufland, Telekom România, Metro Cash & Carry sau Continental. În anul 2013, reglementările de la UE au obligat anumite țări, printre care si România, să ajungă consume mai mult din exterior, din țări cu un grad de dezvoltare mai mare, precum Germania, aceasta ajungând să declare că a atins un profit foarte mare datorită consumatorilor ca noi.

Fig.9. Ponderea fiecărei categorii de datorii in datoria total

Din tabelul de mai sus, se poate observa că ponderea datoriei externe în datoria totală este semnificativ mai mică decât ponderea datoriei interne în datoria totală. Acest lucru înseamnă că, deși Germania este una din cele mai îndatorate țări, datoria externă este infimă față de datoria internă. Totuși, acestă țară este unul dintre cei mai mari creditori pe plan mondial, deoarece Germania este singurul exemplu de țară care niciodată nu și-a plătit datoriile externe, dar întotdeauna le-a determinat pe celelalte să își onoreze obligația de a plăti.

Fig.10. Indicatori de dinamică ai datoriei publice în Germania în perioada 2009-2013

Fig.11.Modificarea absolută a datoriei totale

Din figura anterioară, constatăm că datoria totală crescut cel mai mult în perioada analizată în anul 2010 comparativ cu anul 2009 și anume cu 14.22% și a înregistrat cea mai mare scădere in anul 2012 față de anul 2011. Aceasta înseamnă că, pe cap de locuitor, în 2012 s-a plătit cu 1155 mai puțini USD decât în anul anterior.

Analiza datoriei publice în Olanda în perioada 2009-2013

Olanda este o țară surprinzătoare fiind una dintre cele mai dezvoltate din lume, având reușite economice extraordinare. Și Olanda este tot una dintre țările membre fondatoare ale Uniunii Europene. Ea ocupă locul 7 din țările de pe glob la nivelul exporturilor, locul 3 la exportul produselor agricole si deține peste 60% din piața exportului de flori.

Fig.12. Tabel centralizator date perioada 2009-2013

Sursa: http://www.nationmaster.com/

Fig.12. Evoluția datoriei totale in perioada 2009-2013

În graficul de mai sus observăm o evoluție crescândă a datoriei totale, dinamica acestora fiind afectată de problemele economice cauzate de criza mondială.

În anii de boom economic, băncile Olandei au acordat un număr mare de credite ipotecare populației ce acopereau taxele, costurile de renovare, chiar și costurile unei achiziții de noi mașini. Astfel datoriile olandezilor au făcut ca economia să fie mult mai vulnerabilă.

Fiind afectată de criza internațională, iar sursele interne de finanțare nu puteau face față, Olanda a fost nevoită să crească împrumuturile externe rezultând astfel o creștere a datoriei externe ce poate fi observată în graficul de la figura 13.

Fig.13.Evoluția datoriei externe a Olandei

Olanda se numără printre țările cu cel mai mare grad de prosperitate și datorii externe delirante ce depășesc produsul intern brut, clasificându-se în top 10 cele mai datoare țări. În anul 2012 datoria externă este cea mai ridicată din toată perioada analizată, datorită sensibilității ce se află în datoriile familiilor olandeze care au cea mai mare valoare din zona Euro.

Fig.14.Evoluția datoriei interne a Olandei

Dacă în anii 2009-2011 datoria externă avea un nivel extrem de ridicat, datoriile interne înregistrează valori negative deoarece băncile comerciale și instituțiile private nu aveau suficiente fonduri pentru a acorda împrumuturi statului. Din 2012 Olanda începe să-și plătească datoriile externe acestea scăzând, iar datoriile interne cresc considerabil.

Fig.15.Ponderea datoriilor in datoria totala publica

Pentru a observa mai bine legătura dintre datoriile externe, interne și datoria totala am calculat indicatorii de structură afișați în tabelul de mai sus, figura 15. Observăm că în anul 2010 Olanda a avut cele mai mari datorii externe urmând ca în ceilalți ani să returneze într-un ritm mai alert împrumuturile ajungând în 2013 la o valoare de numai 69%.

Fig.16. Gradul de îndatorare

Olanda are pe parcursul perioadei analizate o creștere a gradului de îndatorare al țării, trecând în toții anii peste nivelul maxim de 60% cerut de unul dintre cele 5 criterii cantitative de la Maastricht, înregistrând cea mai mare valoare în anul 2012 de 71.1% din PIB, riscând astfel să piardă calificativul AAA.

În anul 2013 Olanda și-a pierdut ratingul de credit AAA, agenția Standard&Poor’s reducându-l la AA+, din cauza deteriorării perspectivelor de creștere economică.

Fig.17. Evoluția indicatorilor de dinamică

Calculând indicatorii de dinamică vedem cum se modifică datoria totală de-a lungul perioadei analizate. Datoria totală oscilează de-a lungul anilor având cea mai mare creștere în 2011 de 11.45% față de 2010.

Comparații dintre cele trei țări analizate

În primul rând, legătura dintre cele trei țări analizate este că toate sunt țări membre ale Uniunii Europene, însă România a aderat mai târziu și nu a putut ajunge încă la Zona Euro, în comparație cu Germania și Olanda care au ca și monedă, Euro.

În capitolele anterioare am observat că toate cele trei țări analizate au o datorie externă mare însă diferența dintre ele constă în faptul că unele reacționează vulnerabil altele mai puțin vulnerabil. De exemplu, Germania este una dintre țările cu cel mai mare buget, aceasta obține bani aproape din orice, s-a extinse pe piețele din toată lumea dominând chiar și piața românească în multe domenii, astfel Germania nu și-a pierdut stabilitatea financiară pe termen lung. Acest lucru s-a datorat gradului înalt de dezvoltare al exporturilor. În caz contrar, economia din Olanda a devenit foarte vulnerabilă, deoarece ea nu se mai putea finanța din interior și astfel a fost nevoită să se împrumute din exterior.

Datoria externă a Germaniei are ponderi foarte mici în datoria sa totală, spre deosebire de Olanda și România, care depășesc în aproape toată perioada analizată ponderea de 100%. Acest lucru se datorează faptului că Olanda si România au început să importe mai mult din Germania, în special, realizând astfel datorii masive față de ea, în schimb ce aceasta nu a făcut altceva decât să-si mărească profitul și să nu mai fie nevoită să se împrumute din exterior așa mult ca în anii anteriori. Totuși, scopul major al Germaniei nu este numai creșterea profitului, ci și menținerea stabilității privind datoriile atât pentru cetățenii ei, cât și pentru întreaga Zonă Euro.

Economia Olandei și a Germaniei sunt strâns legate, Olanda fiind aliatul numărul 1 al Germaniei în problemele fiscale, politica monetară și economică a Uniunii Europene.

Romania și Olanda au o creștere a îndatorării aproximativ numai din anii de criză, în timp ce Germania are un procent de 30% din totalul îndatoririlor specifice din anii crizei.

Concluzii

Bibliografie