Analiza Datoriei Publice din Punctul de Vedere al Structurii Ei

2.1.  Indicatori de analiză a cheltuielilor publice: nivel, structură, dinamică

Analiza cheltuielilor publice servește la caracterizarea politicii financiare a unui stat în diverse perioade de timp. Pentru a aprecia efectele intervenției statului în viața economico-socială, este necesară cunoașterea volumului și structurii cheltuielilor publice efectuate de organele centrale și locale de stat din fondurile publice de resurse financiare. Analiza aprofundată a cheltuielilor publice se realizează cu ajutorul indicatorilor privind nivelul cheltuielilor (volumul sau mărimea acestora), structura cheltuielilor (care reflectă destinația resurselor financiare publice) și dinamica acestora (care reflectă evoluția în timp a cheltuielilor publice).

Nivelul cheltuielilor publice, totale și al diferitelor categorii de cheltuieli publice se poate analiza atât static, studiind valoarea acestora la un moment dat, cât și dinamic evidențiind evoluția acestora în timp.

Analiza din punctul de vedere al nivelului se bazează pe următorii indicatori: volumul cheltuielilor publice totale în mărime nominală, al căror nivel este exprimat în prețuri curente; volumul cheltuielilor publice totale în mărime reală, al căror nivel este exprimat în prețuri constante; ponderea cheltuielilor publice totale în produsul intern brut; ponderea fiecărei categorii de cheltuieli publice în produsul intern brut și volumul cheltuielilor publice care revine în medie pe un locuitor.

Modul de calcul și semnificația indicatorilor privind nivelul cheltuielilor publice sunt prezentate în Tabelul 2.1:

Tabelul 2.1. Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice

Sursa: Prelucrare autor pe baza literaturii de specialitate

Analiza cheltuielilor publice ale unei țări poate fi efectuată din punctul de vedere al structurii lor pe diferite categorii potrivit unui anumit criteriu de clasificare. Analiza structurii cheltuielilor publice se poate realiza în cadrul oricărei clasificări a cheltuielilor publice: economică, funcțională, financiară și administrativă.

Principalele titluri de cheltuieli prevăzute în clasificația economică sunt prezentate în Tabelul 2.2:

Tabelul 2.2. Principalele titluri de cheltuieli prevăzute în clasificația economică

Sursa: Clasificația indicatorilor privind finanțele publice în vigoare pentru anul 2015, aprobată prin Ordinul 1954/16.12.2005, cu modificările și completările ulterioare, MFP

Analiza cheltuielilor publice din punct de vedere al structurii lor presupune utilizarea indicatorului greutatea specifică. Cu ajutorul lui vom determina ponderea deținută de fiecare categorie de cheltuieli publice în total cheltuieli publice.

Potrivit clasificației economice în Tabelul 2.3 vom prezenta următorii indicatori de structură privind cheltuielile publice: ponderea cheltuielilor curente în total cheltuieli publice, ponderea dobânzilor aferente datoriei publice interne în total cheltuieli publice, ponderea dobânzilor aferente datoriei publice externe în total cheltuieli publice, ponderea cheltuielilor de capital în total cheltuieli publice, ponderea rambursărilor de credite externe în total cheltuieli publice, ponderea rambursărilor de credite interne în total cheltuieli publice, ponderea rambursărilor de credite în contul împrumuturilor preluate/contractate de MFP în baza OUG 64/2007 în total cheltuieli publice și ponderea rambursărilor de împrumuturi contractate pentru finanțarea proiectelor cu finanțare U.E. în total cheltuieli publice.

Tabelul 2.3. Indicatori privind structura cheltuielilor publice

Sursa: Prelucrare autor pe baza literaturii de specialitate

Pentru a exprima modificările care intervin în cuantumul și structura cheltuielilor publice în decursul unui interval de timp se vor utiliza indicatorii de dinamică din Tabelul 2.4:

Tabelul 2.4. Indicatori privind dinamica cheltuielilor publice

Sursa: Prelucrare autor pe baza literaturii de specialitate

2.2. Indicatori de analiză a datoriei publice

Pentru a se putea stabili în ce măsură economia unei țări va fi afectată de un nivel ridicat al îndatorării, în eventualitatea manifestării unor șocuri economice și financiare externe, s-a elaborat un set de indicatori. Aceștia sunt atât indicatori privind datoria publică (nivel, structură și dinamică), cât și indicatori de adecvare a rezervelor.

În aprecierea și analiza datoriei publice se utilizează două categorii de indicatori și anume indicatori absoluți și indicatori relativi. Aprecierea evoluției datoriei publice se realizează în urma analizei bazate pe indicatori statistici specifici urmărind evaluarea cât mai corectă a nivelului, structurii și dinamicii acestora.

Aprecierea tendințelor datoriei publice presupune utilizarea indicatorilor absoluți ai volumului datoriei publice, serviciului datoriei publice și a volumului dobânzilor, dar și a indicatorilor relativi, în raport cu rezultatele finale ale economiei exprimate prin PIB, în raport cu cheltuielile publice totale respectiv cheltuielile bugetare, în raport cu volumul exporturilor.

Principalii indicatori de analiză ai datoriei publice se împart în trei categorii: indicatori privind nivelul datoriei publice, indicatori privind structura datoriei publice și indicatori privind dinamica datoriei publice. În cele ce urmează se prezintă succint indicatorii de analiză ai datoriei publice ca mod de calcul, urmând ca în capitolul III al tezei să se calculeze efectiv pe baza datelor furnizate de diverse surse.

2.2.1. Indicatori privind nivelul datoriei publice

Nivelul datoriei publice se apreciază atât static adică la un moment dat, cât și dinamic (în evoluție pe o perioadă de timp).

Pentru analiza nivelului datoriei publice se utilizează indicatori precum: datoria publică; serviciul datoriei publice; dobânzile aferente datoriei publice; gradul de îndatorare; serviciul datoriei publice, dobânzile per PIB; datoria publică, serviciul datoriei publice, dobânzile per cheltuielile publice totale; datoria publică, serviciul datoriei publice, dobânzile per cheltuielile bugetare; datoria publică, serviciul datoriei publice per numărul de locuitori; datoria publică externă, serviciul datoriei publice externe per exporturi.

Tabelul 2.5. Indicatori privind nivelul datoriei publice

Sursa: Prelucrare autor pe baza literaturii de specialitate

2.2.2. Indicatori privind structura datoriei publice

Analiza datoriei publice a unei țări poate fi efectuată din punctul de vedere al structurii ei pe diferite categorii potrivit unui anumit criteriu de clasificare. Pentru analiza datoriei publice vom utiliza trei criterii de clasificare și anume: în funcție de proveniență, forma administrativă și de modul de constituire.

Analiza structurii datoriei publice presupune utilizarea indicatorul numit greutatea specifică. Cu ajutorul lui vom determina ponderea deținută de fiecare componentă a datoriei publice în total datoriei publică.

Ținând cont de faptul că datoria publica se clasifică, potrivit criteriilor menționate mai sus, în internă și externă, guvernamentală și locală, directă și garantată, în tabelul de mai jos vom prezenta următorii indicatori de structură privind datoria publică: ponderea datoriei publice interne în total datorie publică, ponderea datoriei publice externe în total datorie publică, ponderea datoriei publice guvernamentale în total datorie publică, ponderea datoriei publice locale în total datorie publică, ponderea datoriei publice directe în total datorie publică și ponderea datoriei publice garantate în total datorie publică.

Tabelul 2.6. Indicatori privind structura datoriei publice

Sursa: Prelucrare autor pe baza literaturii de specialitate

2.2.3. Indicatori privind dinamica datoriei publice

Dinamica datoriei publice exprimă modificările care intervin în cuantumul și structura acestora în decursul unui interval de timp.

Pentru analiza dinamicii datoriei publice vom utiliza următorii indicatori: dinamica nominală a datoriei publice în mărimi absolute, dinamica nominală a datoriei publice în mărimi relative, dinamica nominală a serviciului datoriei publice în mărimi absolute, dinamica nominală a serviciului datoriei publice în mărimi relative, dinamica nominală a dobânzilor în mărimi absolute, dinamica nominală a dobânzilor în mărimi relative, modificarea ponderii datoriei publice în PIB, modificarea ponderii serviciului datoriei publice în PIB, modificarea ponderii dobânzilor în PIB, modificarea ponderii datoriei publice în cheltuielile publice totale, modificarea ponderii serviciului datoriei publice în cheltuielile publice totale, modificarea ponderii dobânzilor în cheltuielile publice totale, modificarea ponderii datoriei publice în cheltuielile bugetare, modificarea ponderii serviciului datoriei publice în cheltuielile bugetare, modificarea ponderii dobânzilor în cheltuielile bugetare, modificarea nivelului datoriei publice pe locuitor, modificarea nivelului serviciului datoriei publice pe locuitor, modificarea nivelului datoriei publice externe în exporturi, modificarea nivelului serviciului datoriei publice externe în exporturi, modificarea ponderii datoriei publice interne în total datorie publică, modificarea ponderii datoriei publice externe în total datorie publică, modificarea ponderii datoriei publice guvernamentale în total datorie publică, modificarea ponderii datoriei publice locale în total datorie publică, modificarea ponderii datoriei publice directe în total datorie publică și modificarea ponderii datoriei publice garantate în total datorie publică.

Tabelul 2.7. Indicatori privind dinamica datoriei publice

Sursa: Prelucrare autor pe baza literaturii de specialitate

2.3. Stadiul actual al cheltuielilor cu datoria publică

În ceea ce privește conceptul de datorie publică literatura de specialitate îi conferă volume întregi datorită complexității acesteia.

În definițiile de dicționar „datoria publică reprezintă totalitatea obligațiilor pecuniare ale statului, rezultate din împrumuturi interne și externe, pe termen mediu sau lung, contractate de stat în nume propriu sau garantate de acesta”, sau „datoria publică reprezintă obligații ale guvernelor unor state, în special cele evidențiate prin titluri de valoare, de a plăti anumite sume deținătorilor acestora, la un moment dat în viitor, distingându-se clar de datoria privată, care constă din obligațiile persoanelor fizice, firmelor și organizațiilor neguvernamentale”, ori delimitează „ansamblul obligațiilor pe care statul și le asumă atunci când contractează împrumuturi interne sau/și externe în vederea finanțării economiei, când aceasta se confruntă cu deficite bugetare, cu insuficiența rezervelor valutare și alte fenomene de dezechilibru.”

În accepțiunea legii, datoria publică semnifică „totalitatea obligațiilor de natura datoriei publice guvernamentale și locale.” (art. 2 lit. c, OUG. nr. 64/2007).

Din punct de vedere economic și financiar, orice datorie definește o „obligație asumată de o persoană fizică sau juridică (debitor) față de o altă persoană (creditor), care are în contrapartidă o creanță atestată într-un raport juridic privind restituirea la un anumit termen a unei sume de bani sau a unor bunuri economice, conform unei relații contractuale sau unei legi.”

Din multitudinea de definiții care sunt enunțate cu privire la datoria publică cea mai relevantă definiție o reprezintă cea enunțată de către acad. prof. dr. Iulian Văcărel în viziunea căruia „datoria publică desemnează totalitatea sumelor împrumutate de autoritățile publice centrale, de unitățile administrativ-teritoriale și de alte entități publice, de la persoane fizice sau juridice pe piața internă și în străinătate și rămase de rambursat la un moment dat”.

Pornind de la cele enunțate mai sus putem spune fără să greșim faptul că, cheltuielile cu datoria publică evidențiază nivelurile financiare pe care statul le-a înregistrat în urma contractării de pe piețele interne și/sau externe a unor fonduri financiar-monetare destinate pentru acoperirea diferitelor datorii la care statul s-a angajat și cu ajutorul cărora el îsi duce la bun sfârșit obligațiile și angajamentele asumate, altfel spus de acoperire a deficitului bugetar.

Ca orice concept sau termen nici conceptul de deficit bugetar nu a rămas nedefinit și neanalizat de către specialiștii în domeniu. El a fost analizat preponderent prin prisma efectelor pe care acesta le are asupra economiei în ansamblul ei, existând două mari curente:

-unul clasic care consideră deficitul bugetar ca fiind ceva foarte periculos și cu efecte numai negative asupra economiei, adepții acestui curent susținând ideea că existența deficitului bugetar și mai ales persistența lui pe termen mediu și lung poate duce inclusiv la insolvabilitatea statului;

– și unul modern care nu vine să înlăture vechile percepții ci încearcă să arate faptul că deficitul bugetar este doar un aspect al întregii economii, aspect ce nu poate fi ignorat, însă nu trebuie să i se acorde nici o importanță mai mare față de celelalte componente ale economiei, în special componenta investițională ce reprezintă o cheltuială certă pentru un câștig incert.

Dacă școala clasică vedea deficitul și datoria publică o amenințare reală la adresa economiilor naționale, optica zilelor noastre asupra acestora este diferită. O opinie interesantă în privința deficitului și datoriei este cea exprimată de Mankiw „…criticii deficitului bugetar susțin că datoria guvernamentală nu poate să continue să crească la nesfârșit, dar, în fapt, poate. La fel cum banca evaluează o aplicație pentru un împrumut, ar trebui să judecăm povara datoriei guvernamentale în funcție de venitul național. Creșterea populației și progresul tehnologic determină o creștere a economiei în timp. Drept rezultat, capacitatea statului de a plăti dobânda aferentă datoriei guvernamentale crește de asemenea.”

Aceeași opinie o împărtășesc și Liebermann și Hall „… ceea ce îngrijorează foarte multă lume legat de creșterea datoriei publice este sentimentul că într-o zi va trebui să o plătim toată. Dar chiar dacă putem alege să o plătim toată odată, nu trebuie să o facem. Niciodată.”

Roubini și Setser consideră că „apelul la împrumuturi ar putea avea un efect mai degrabă negativ, deoarece datorită posibilității de a apela la această soluție se va ajunge la o exagerare a tendinței de a acumula datorie guveramentală și de a ține bugetul în deficit.”

După trecerea în revistă a efectelor și punctelor de vedere referitoare la datoria publică și deficit este just a evalua rezultatele României din această perspectivă.

Faptic efectuând o analiză a datoriei publice și a deficitului bugetar al României putem constata faptul că țara noastră a pornit de la un nivel 0 al datoriei publice în anii 1990-1991, ajungând ca în anul 2014 această datorie publică să fie de 280.298 mil. lei, iar deficitul bugetar de 2% din PIB. Din anul 1992 și până în prezent datoria publică a cunoscut diferite nivele în funcție de conjunctura economico-socială și politică internă și internațională.

Factorii esențiali care au alimentat datoria publică a României, după 1990, au fost: finanțarea deficitului bugetar consolidat, finanțarea datoriei publice interne directe generate de activele neperformante preluate de stat la datoria publică pe bază de legi speciale, finanțarea proiectelor sau activităților de importanță prioritară pentru România sau pentru alte destinații stabilite și aprobate de Guvern, prin emiterea garanțiilor pentru împrumuturi interne acordate de stat în baza legilor speciale și a garanțiilor de stat pentru creditele interne contractate în lei și în valută, finanțarea deficitului balanței de plăți externe, consolidarea rezervei valutare a statului, finanțarea unor proiecte social – economice, sau a altor necesități, din surse externe, aprobate prin hotărâre a Guvernului. Datoria publică nu poate spori la nesfârșit, trebuind să îndeplinească anumite standarde privind sustenabilitatea și gradul de îndatorare, standarde stabilite prin Tratatul de la Maastricht pentru a se asigura că orice țară care intră în uniune este responsabilă din punct de vedere fiscal, iar pe de altă parte, pentru ca țările membre să fie suficient de “convergente” pentru a garanta o politică monetară comună. Criteriile bugetare de convergență prevăzute de tratat vizează, pe de o parte, imposibilitatea utilizării emisiunii monetare – ca modalitate de finanțare a deficitului bugetar, iar pe de alta, respectarea pragurilor de 3% din produsul intern brut (pentru deficitul bugetar) și 60% din produsul intern brut (pentru datoria publică).

O evoluție sumară a ponderii datoriei publice în PIB și a deficitului bugetar la nivelul României conform Institutului Național de Statistică al României este prezentată în Figura 2.1:

Figura 2.1. Reprezentarea grafică a gradului de îndatorare și a deficitului bugetar

Sursa: Prelucrare autor

Pe baza datelor din figura de mai sus se poate observa faptul că ponderea datoriei publice în PIB respectiv gradul de îndatorare al României în anul 2000 a înregistrat un nivel de 31,38%, nivel care s-a menținut într-o oarecare măsură până în anul 2002. Din acest an se poate observa cu ușurință faptul că ponderea datoriei publice în PIB a înregistrat un trend descrescător, evoluție ce a culminat cu un nivel minim de sub 20 puncte procentuale în anul 2006, nivel net inferior plafonului de 60% stabilit prin tratatul de la Maastricht. Cauzele acestor fluctuații fiind generate de contextul economic internațional favorabil, perioada de scădere a PIB-ului suprapunându-se cu perioada de boom economic înregistrat la nivel național și internațional.

Din anul 2006 gradul de îndatorare al României a înregistrat o creștere continuă atingând o valoare de peste 40% în 2011, ajungând în anul 2013 la un nivel de 42,55 puncte procentuale. Această evoluție ascendentă coincide cu începerea și materializarea crizei financiare mondiale ce a afectat piețele de profil în perioada 2009-2012, lucru care a dus inevitabil la recesiunea economică de proporții mai mici și în România și implicit o scădere a PIB-ului și o creștere a datoriei publice.

O cauză directă a datoriei publice o reprezintă deficitul bugetar. Ponderea deficitului bugetar în PIB a cunoscut valori cuprinse între 1,2% și 9%. Punctul minim al deficitului bugetar a fost atins în anul 2004, el menținându-se și pe anul 2005, unele dintre cauze fiind următoarele:

– efectuarea de privatizări strategice printre care vinderea pachetului majoritar de acțiuni la societatea de stat Petrom, privatizarea Băncii Comerciale Române, în urma cărora statul român a încasat sume considerabile de bani pentru bugetul statului;

– creșterea exporturilor datorită situației economico-internațională favorabilă;

– aderarea la NATO și preaderarea la Uniunea Europeană a impus ca deficitul bugetar să se încadreze sub pragul de 5%.

Punctul maxim al deficitului bugetar a fost atins în anul 2009, an ce coincide cu punctul de maxim al crizei financiare internaționale, criză ce a venit la pachet cu scăderi de exporturi, disponibilizări masive și alte măsuri anticriză ce s-au concretizat în special prin creșteri bugetare.

Atingerea nivelului de 9% a deficitului bugetar a avut impact direct asupra datoriei publice, aceasta crescând în 2009 cu 8 puncte procentuale față de 2008 și alte 8 puncte procentuale în 2010 față de 2009 în condițiile în care datoria publică înregistra până în 2007 o variație de cel mult 3 puncte procentuale.

Potrivit previziunilor efectuate de Comisia Națională de Prognoză pentru perioada 2014-2016, România va înregistra în 2015-2016 o datorie publică la un nivel rezonabil de sub 44% din PIB conform legislației naționale, în condițiile în care nivelul datoriei publice în 2014 se situează la 45,86 puncte procentuale din PIB. Acest nivel poate fi atins doar în condițiile unei creșteri economice de 2,5% și a unui deficit bugetar de 1% din PIB, obiective care urmează a se atinge în anul 2015 conform Strategiei Fiscal Bugetare.

2.3.1. Structura datoriei publice a României în perioada 2012-2014 în funcție de forma administrativă și în funcție de proveniența acesteia

Pentru o analiză în detaliu a datoriei publice a României vom porni de la structura acesteia așa cum este ea prezentată de Ministerul Finanțelor Publice. Analiza va face referire la perioada 2012-2014, perioadă imediat următoare perioadei 2009-2012 specifice crizei economice și financiare.

În cele ce urmează vom prezenta evoluția datoriei publice în perioada 2012-2014 în funcție de forma administrativă și în funcție de proveniența acesteia – internă și externă- (Tabelul 2.8.)

Tabelul 2.8. Structura datoriei publice a României în perioada 2012-2014 în funcție de forma administrativă și în funcție de proveniența acesteia – internă și externă-

Sursa: MFP – Structura datoriei publice la 30.11.2014

MFP – Raport de Audit al Performanței „Evaluarea vulnerabilității și sustenabilității datoriei publice”

prelucrare proprie pe baza datelor preluate din Raportul de Audit al Performanței, MFP

Se observă la o simplă vizualizare a tabelului de mai sus faptul că nivelul actual al cheltuielilor cu datoria publică este net superior față de nivelele înregistrate în anii anteriori. În 2014 datoria publică globală a crescut în valoare absolută cu 13.147,10 mil. lei, respectiv cu 4,92% față de anul 2013, ajungându-se la un nivel de 280.298 mil. lei. Raportându-ne însă la moneda euro observăm faptul că datoria publică a înregistrat o creștere de aproximativ 6 puncte procentuale în 2014 versus 2013.

În ceea ce privește datoria publică per formă administrativă se constată faptul că cea mai mare parte a datoriei publice a fost contractată de către administrația centrală, adică guvern, în proporție de 94,78% ceea ce înseamnă în valoare nominală o datorie de 265.653,60 mil. lei, iar restul datoriei publice de 5,22%, respectiv 14.644,4 mil. lei, fiind contractată de către administrațiile publice locale și regionale, respectiv de către primării și prefecturi.

Datoria publică atât la nivel central cât și la nivel local s-a realizat de pe piața internă, respectiv în proporție de 54% în cazul datoriei publice guvernamentale, respectiv 143.452,94 mil. lei și 65% din datoria publică locală, respectiv 9.533,50 mil. lei, restul de procente de până la 100% fiind furnizate de piața externă de profil. Altfel spus, în totalul datoriei publice guvernamentale a crescut datoria statului față de creditorii de pe piața internă și a scăzut datoria statului față de creditorii de pe piața externă.

Referindu-ne la gradul de îndatorare al României putem observa faptul că deși a înregistrat o creștere cu aproximativ 8 puncte procentuale față de 2013 și respectiv 12 puncte procentuale față de 2012, totuși acesta se situează sub valoarea de referință privind datoria publică de 60% din PIB stabilită prin tratatul de la Maastricht.

În ceea ce privește poziția ocupată de România în cadrul țărilor membre U.E., în funcție de nivelul de îndatorare, vom putea observa că țara noastră se situează printre țările cel mai puțin îndatorate.

Evoluția gradului de îndatorare al țărilor membre U.E. și al deficitului bugetar în perioada 2012-2013 este prezentată în Tabelul 2.9 pe baza datelor furnizate de Eurostat:

Tabelul 2.9. Gradul de îndatorare și deficitul bugetar al țărilor membre U.E. în anii 2012-2013

Notă: Țările au fost ierarhizate în ordinea descrescătoare a gradului de îndatorare din anul 2013

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor preluate de la Eurostat

Potrivit datelor prezentate mai sus se observă faptul că în anul 2013, 16 state membre ale Uniunii Europene depășesc valoarea de referință privind datoria publică de 60% din PIB stabilită prin tratatul de la Maastricht.

În anul 2013 statele cel mai puternic îndatorate au fost: Grecia (174,9%), Portugalia (128,0%), Italia (127,9%), Irlanda (123,3%), Belgia (104,5%) și Cipru (102,2%). La polul opus se situează statele cel mai puțin îndatorate din punct de vedere al raportului datoriei publice în PIB și anume: Suedia (38,6%), Letonia (38,2%), România (37,9%), Luxemburg (23,6%), Bulgaria (18,3%) și Estonia (10,1%).

În ceea ce privește deficitul bugetar pentru anul 2013 pe primul loc se situează Slovenia (14,6%) urmată de Grecia (12,2%), Spania (6,8%), Anglia (5,8%) și Croația (5,2%). Cel mai mic deficit bugetar este înregistrat de Estonia (0,5%), Danemarca (0,7%) și Letonia (0,9%).

Din cele reliefate putem remarca faptul că la nivelul Uniunii Europene 26 de țări înregistrează deficite bugetare, excepție făcând 2 stat și anume Germania și Luxemburg. Prima înregistrează un echilibru bugetar, iar cea de a doua un excedent bugetar de 0,6 %.

2.3.2. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014

2.3.2.1. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 pe tipuri de creditori

……………………………………………………………………………………………………………………………………

2.3.2.2. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 după tipul de instrument

Datoria publică guvernamentală internă a României în perioada 2012-2014 este determinată de emisiunea de titluri de stat pe termen scurt (certificate de trezorerie) și pe termen mediu și lung (obligațiuni de stat), folosirea pe termen scurt a disponibilităților din Contul General al Trezoreriei Statului și nu în ultimul rând contractarea de către stat a unor împrumuturi la Banca Națională a României, de la instituții de credit și pe bază de legi speciale.

După tipul de instrument, evoluția datoriei publice guvernamentale interne a României este prezentată în Tabelul 2.10:

Tabelul 2.10. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 după tipul de instrument

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP(2012 – Raport de Audit al Performanței „Evaluarea vulnerabilității și sustenabilității datoriei publice”, 2013-2014 – Raport privind datoria publică la 30.11.2014)

În perioada 2012-2014 ponderea cea mai mare în totalul datoriei publice guvernamentale interne o dețin obligațiunile de stat, urmate de disponibilitățile împrumutate din Contul General al Trezoreriei Statului, certificatele de trezorerie și nu în ultimul rând împrumuturile contractate de stat la BNR, instituții de credit și pe bază de legi speciale.

Astfel în anul 2014 ponderea obligațiunilor de stat în datoria publică guvernamentală internă este 70,57%, ponderea disponibilitățile împrumutate din Contul General al Trezoreriei Statului 9,71%, ponderea împrumuturile contractate de stat la BNR, instituții de credit și pe bază de legi speciale 12,12% și ponderea certificatelor de trezorerie 7,60%.

Efectuând o analiză a fiecărui tip de instrument al datoriei publice guvernamentale interne în perioada 2012-2014 se observă din tabelul de mai sus o scădere semnificativă a unor elemente, dar și o creștere semnificativă a altor elemente în perioada analizată.

În anul 2014 s-au emis titluri de stat în valoare de 112.125,9 mil. lei, din care certificate de trezorerie cu scadență de până la 1 an în sumă de 10.894,50 mil. lei și obligațiuni de stat în valoare de 101.231,40 mil. lei.

Tabelul 2.11. Dețineri de titluri de stat pe piața internă în 2014

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor furnizate în Raportul privind datoria publică la 30.11.2014, MFP

Cu o pondere de aproximativ 53%, sistemul bancar este deținătorul titlurilor de stat pe piața internă în 2014. Băncile vor continua să rămână principalii investitori pentru finanțarea statului. Cererea susținută de titluri de stat din partea băncilor comerciale se explică prin faptul că activitatea de creditare înregistrează în continuare valori negative.

În ceea ce privește gradul de lichiditate al titlurilor de stat acesta se situează încă la un nivel scăzut și anume aproximativ 60%.

Referindu-ne la ponderea certificatelor de trezorerie în datoria publică guvernamentală internă observăm faptul că aceasta a înregistrat o scădere semnificativă, respectiv 14,53 puncte procentuale în 2013 versus 2012 și respectiv 14,47 puncte procentuale în 2014 versus 2013. La polul opus se situează ponderea obligațiunilor de stat care a crescut semnificativ cu 11,53 puncte procentuale în 2014 față de 2012. Altfel spus a scăzut datoria pe termen scurt și a crescut datoria pe termen mediu și lung în vederea acoperirii deficitului bugetar și refinanțării datoriei publice.

Ministerul Finanțelor Publice a continuat și în 2014 eforturile pentru menținerea ponderii titlurilor de stat pe termen mediu și lung.

De remarcat este faptul că în anul 2014 a scăzut ponderea disponibilitățile împrumutate din Contul General al Trezoreriei la 9,71% și a crescut ponderea împrumuturile contractate de stat la BNR, instituții de credit și pe bază de legi speciale la 12,12%.

Așa cum se observă și din tabel în perioada analizată statul nu a apelat la instrumentele de cash management și leasing financiar.

2.3.2.3. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 după moneda de emisiune

Un alt criteriu de clasificare al datoriei publice guvernamentale interne îl reprezintă moneda de emisiune. În cele ce urmează vom prezenta structura datoriei pe tipuri de valute atât în mărimi absolute cât și ca pondere în datoria publică guvernamentală internă:

Tabelul 2.12. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 după moneda de emisiune

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP (2012 – Raport de Audit al Performanței „Evaluarea vulnerabilității și sustenabilității datoriei publice”, 2013-2014 – Raport privind datoria publică la 30.11.2014)

Notă: DPGI – datorie publică guvernamentală internă

În perioada analizată 2012-2014 se observă tendința evidentă de contractare a datoriei publice guvernamentale interne în moneda națională de către Ministerul Finanțelor Publice.

Astfel din total datorie publică guvernamentală internă în 2014 o pondere de 79,32% reprezintă datoria contractată în lei, 20,63% datoria contractată în euro și 0,05% cea contractată în dolari. Comparativ cu anul 2013 ponderea datoriei contractate în lei a scăzut în 2014 cu aproximativ 3%, în timp ce ponderea datoriei contractate în euro a crescut tot cu aproximativ 3%. În ceea ce privește ponderea datoriei contractată în dolari în perioada 2012-2014 aceasta a rămas aceeași, respectiv de 0,05%.

Contractarea datoriei publice guvernamentale interne în moneda națională de către Ministerul Finanțelor Publice se explică prin evitarea unor probleme majore ce pot fi generate de modificarea cursului de schimb valutar.

Potrivit informațiilor furnizate de Banca Națională a României (BNR) datoria contractată în USD prezintă un grad de risc semnificativ mai ridicat decât cea contractată în EURO. În ultimii 3 ani, volatilitatea cursului de schimb leu/USD a fost de patru-cinci ori mai mare față de cea a cursului de schimb leu/EURO.

Acest lucru explică și faptul pentru care Ministerul Finanțelor Publice a contractat datorie publică guvernamentală internă în USD într-un procent nesemnificativ.

Necesarul de valută pentru rambursarea datoriei publice poate fi asigurat și prin creșterea volumului exporturilor. În anul 2014 ritmul de creștere al datoriei publice a devansat ritmul de creștere al exporturilor de bunuri și servicii, acest lucru reflectându–se negativ asupra raportului dintre datoria publică și nivelul exporturilor.

2.3.2.4. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 după maturitatea inițială

Maturitatea inițială a datoriei publice guvernamentale interne reprezintă un criteriu deosebit de important în analiza acesteia datorită faptului că se reflectă direct asupra riscului de lichiditate. În vederea diminuării riscului de lichiditate statul trebuie să-și mențină rezervele de lichidități, să coreleze scadențele emisiunilor de certificate de trezorerie, obligațiuni de stat și a altor titluri de stat, să găsească soluții temporare de finanțare a deficitului bugetar și refinanțare a datoriei publice.

Datoria publică guvernamentală internă poate fi analizată folosind mai multe instrumente cu maturități pe termen scurt, mediu și lung (Tabelul 2.13).

Tabelul 2.13. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 după maturitatea inițială

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP(2012 – Raport de Audit al Performanței „Evaluarea vulnerabilității și sustenabilității datoriei publice”, 2013-2014 – Raport privind datoria publică la 30.11.2014)

Efectuând o analiză a dinamicii datoriei publice guvernamentale interne pe termen scurt, mediu și lung putem observa că:

– datoria publică guvernamentală internă pe termen scurt în perioada 2012-2014 a înregistrat un trend descrescător ajungând la o valoare absolută de 24.826,30 mil. lei în 2014;

– datoria publică guvernamentală internă pe termen mediu a înregistrat în 2013 o creștere de 17.308,90 mil. lei, în timp ce în anul 2014 aceasta a scăzut cu 10.050,13 mil. lei comparativ cu 2013 ajungând astfel la o valoare absolută de 73.069,57 mil. lei;

– iar datoria publică guvernamentală internă pe termen lung a înregistrat în perioada analizată o evoluție crescătoare ajungând în 2014 la 45.557,07 mil lei.

Dacă ne raportăm la ponderea deținută de datoria publică guvernamentală internă pe termen scurt, mediu și lung în total datorie publică guvernamentală internă putem observa că în perioada 2012-2014 cea mai mare pondere este deținută de datoria publică guvernamentală internă pe termen mediu, urmată de datoria publică pe termen scurt și de cea pe termen lung.

Acest lucru se explică prin faptul că datoria pe termen scurt, dar în special cea pe termen scurt este mai puțin costisitoare.

2.3.2.5. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 după rata dobânzii

Riscul ratei dobânzii este cel mai important risc asociat datoriei publice guvernamentale. Creșterea ratelor de dobândă duc la creșterea serviciului datoriei publice și implicit la creșterea nevoilor de refinanțare.

În analiza structurii datoriei publice guvernamentale interne după rata dobânzii vom utiliza rata cu dobândă fixă și rata cu dobândă variabilă (Tabelul 2.14).

Tabelul 2.14. Structura datoriei publice guvernamentale interne a României în perioada 2012-2014 după rata dobânzii

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP(2012 – Raport de Audit al Performanței „Evaluarea vulnerabilității și sustenabilității datoriei publice”, 2013-2014 – Raport privind datoria publică la 30.11.2014)

Din analiza efectuată în tabelul de mai sus pentru perioada 2012-2014 se poate observa trendul crescător la datoria publică guvernamentală internă cu rata dobânzii fixă și implicit trendul descrescător în cazul datoriei publice guvernamentale interne cu rata dobânzii variabilă:

– datoria publică guvernamentală internă cu rata dobânzii fixă a atins în 2014 valoarea absolută de 108.284,64 mil. lei, în creștere cu 35.152,24 mil. lei față de 2012 și cu 10.147,04 mil. lei față de 2013;

– în timp ce datoria publică guvernamentală internă cu rata dobânzii variabilă a atins în 2014 valoarea minimă de 35.168,30 mil. lei.

În anul 2014 ca de alt fel și în anii 2013 și 2012 ponderea cea mai mare în total datorie publică guvernamentală internă o deține datoria publică guvernamentală internă cu rata dobânzii fixă și anume 75,48 puncte procentuale, în timp ce datoria publică guvernamentală internă cu rata dobânzii variabilă deține o pondere 24,52 puncte procentuale.

Datoria publică guvernamentală internă cu rata dobânzii fixă a înregistrat o creștere semnificativă în anul 2014 versus 2012 și anume 16,28 puncte procentuale, iar comparativ cu anul 2013 creșterea este de 3,61 puncte procentuale.

Este evident faptul că doar o mică parte din datoria publică guvernamentală internă este datorie contractată cu rata dobânzii variabilă ceea ce implică un risc mare pentru datoria publică contractată în moneda națională și un risc redus pentru datoria contractată în valută.

2.3.3. Structura datoriei publice guvernamentale externe a României în perioada 2012-2014

2.3.3.1. Structura datoriei publice guvernamentale externe a României în perioada 2012-2014 pe tipuri de creditori

În analiza datoriei publice guvernamentale externe pe tipuri de creditori vom lua în calcul trei tipuri de împrumuturi:

– împrumuturi contractate de la organismele financiare multilaterale;

– împrumuturi contractate de la organismele financiare bilaterale;

– împrumuturi contractate de la bănci comerciale și alți creditori.

Tabelul 2.15. Structura datoriei publice guvernamentale externe a României în perioada 2012-2014 pe tipuri de creditori

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP(2012 – Raport de Audit al Performanței „Evaluarea vulnerabilității și sustenabilității datoriei publice”, 2013-2014 – Structura datoriei publice 2000-2014, MFP)

În anul 2014 datoria publică guvernamentală externă a crescut cu aproximativ 6% comparativ cu anul 2013 în condițiile în care împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și de la guvernele altor state au înregistrat o scădere. Cauza creșterii acestei datorii o constituie contractarea de împrumuturi de la băncile comerciale străine.

În anul 2014 împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare au atins valoarea de 60.026,80 mil. lei, în scădere față de 2013 cu 8,24 puncte procentuale. Tot o scădere au înregistrat și împrumuturile contractate de la organismele financiare bilaterale, respectiv cu 3 puncte procentuale în 2014 versus 2013. În ceea ce privește împrumuturile contractate de la bănci comerciale și alți creditori străini putem observa o creștere semnificativă a acestora cu 24 puncte procentuale.

În ceea ce privește ponderea deținută de aceste categorii de împrumuturi în total datorie publică guvernamentală externă se remarcă faptul că în 2012 și 2013 ponderea cea mai mare era deținută de împrumuturile contractate de la organismele financiare multilaterale, urmată de ponderea împrumuturilor contractate de la bănci comerciale și alți creditori străini. În 2014 însă ponderea cea mai mare în total datorie guvernamentală externă este deținută de împrumuturilor contractate de la bănci comerciale și alți creditori străini.

2.3.3.2. Structura datoriei publice guvernamentale externe a României în perioada 2012-2014 pe scadențe

În cazul datoriei publice guvernamentale externe pe scadențe ne vom raporta la împrumuturile contractate pe termen mediu și împrumuturile contractate pe termen lung.

În Tabelul 2.16 vom prezenta pentru perioada analizată atât dinamica în mărime absolută a acestor împrumuturi cât și ponderea deținută de aceste împrumuturi în total datorie publică guvernamentală externă:

Tabelul 2.16. Structura datoriei publice guvernamentale externe a României în perioada 2012-2014 pe scadențe

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP(2012 – Raport de Audit al Performanței „Evaluarea vulnerabilității și sustenabilității datoriei publice”, 2013-2014 – Raport privind datoria publică la 30.11.2014)

Așa cum se observă și din tabelul de mai sus în perioada 2012 – 2014 MFP nu a recurs la contractarea împrumuturilor pe termen scurt cu scadență între 1 și 5 ani.

Împrumuturile contractate pe termen mediu în perioada 2012-2014 au avut o evoluție aproximativ constantă situându-se la sfârșitul intervalului la un nivel de 11.825,03 mil. lei.

Împrumuturile contractate pe termen lung au înregistrat o creștere în 2014 cu 18.619,93 mil. lei față de 2012 și cu 6.390,53 mil. lei față de 2013.

În perioada 2012 – 2014 ponderea absolută în total datorie publică guvernamentală externă este deținută de împrumuturile contractate pe termen lung, pondere care este de 90,32 puncte procentuale la nivelul anului 2014.

Dacă în cazul datoriei publice guvernamentale interne tendința evidentă este aceea de a se contracta împrumuturi pe termen scurt (până la un an), în cazul datoriei publice guvernamentale externe situația este exact opusă și anume tendința evidentă de a se contracta împrumuturi pe termen lung (peste 10 ani).

Deși este bine cunoscut faptul că împrumuturile pe termen mediu și mai ales cele pe termen lung sunt costisitoare acest lucru nu a împiedicat faptul ca la nivelul anului 2014 datoria guvernamentală externă acumulată să fie de 122.200,66 mil. lei.

Cauza constituirii acestei datorii o reprezintă deficitul bugetar și necesitate refinanțării datoriei existente.

2.3.3.3. Structura datoriei publice guvernamentale externe a României în perioada 2012-2014 după rata dobânzii

Și în analiza datoriei publice guvernamentale externe după rata dobânzii vom lua în calcul două tipuri de împrumuturi după rata dobânzii ( așa cum am procedat și în cazul datoriei publice guvernamentale interne) și anume:

– împrumuturi externe cu rata dobânzii fixă;

– împrumuturi externe cu rata dobânzii variabilă.

Tabelul 2.17. Structura datoriei publice guvernamentale externe a României în perioada 2012-2014 după rata dobânzii

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP(2012 – Raport de Audit al Performanței „Evaluarea vulnerabilității și sustenabilității datoriei publice”, 2013-2014 – Structura datoriei publice 2000-2014, MFP)

Pe baza datelor prezentate în tabelul de mai sus se observă faptul că:

– în perioada 2012-2014 împrumuturile externe cu rata dobânzii fixă au avut o evoluție crescătoare ajungând la 104.244,76 mil. lei în 2014,

– în timp ce împrumuturile externe cu rata dobânzii variabilă au scăzut ajungând la nivelul anului 2014 la 17.955,90 mil. lei;

– în mărimi relative împrumuturile externe cu rata dobânzii fixă au crescut cu 9% în 2014 față de 2013 și cu 28% față de 2012;

– iar împrumuturile externe cu rata dobânzii variabilă au scăzut în 2014 cu 10,61% față de 2013 și cu 18% față de 2012.

– în perioada analizată 2012-2014 ponderea cea mai mare în total datorie publică guvernamentală externă este deținută de împrumuturile externe cu rata dobânzii fixă, pondere care este la nivelul anului 2014 de 85,31%.

Atât în cazul datoriei publice guvernamentale interne cât și în cazul datoriei publice guvernamentale externe se observă tendința evidentă de contractare a împrumuturilor cu rata dobânzii fixă.

2.3.4. Structura datoriei publice locale a României în perioada 2012-2014

2.3.4.1. Structura datoriei publice locale a României în perioada 2012-2014 după tip

Potrivit acestui criteriu vom delimita datoria publică locală în:

– datorie publică locală directă și datorie publică locală garantată;

– datorie publică locală internă și datorie publică locală externă.

Tabelul 2.18. Structura datoriei publice locale a României în perioada

2012-2014 după tip

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP( 2012-2014 – Structura datoriei publice 2000-2014, MFP)

Pe baza datelor furnizate în tabelul de mai sus se poate observa că pe ansamblu datoria publică locală în perioada 2012-2014 s-a menținut într-o oarecare măsură la același nivel, însă pe elementele sale componente situația se prezintă astfel:

– datoria publică locală directă crește în 2013 cu 8,07% față de 2012, iar în 2014 scade cu 1,8% față de 2013 ajungând la o valoare absolută de 14.119,40 mil. lei;

– datoria publică locală garantată prezintă o evoluție descrescătoare în perioada analizată ajungând la o valoare absolută în 2014 de 525,00 mil. lei;

– în ceea ce privește datoria publică locală internă se observă o scădere a nivelului acesteia în 2014 cu aproximativ 3 puncte procentuale față de 2013;

– iar datoria publică locală externă prezintă o evoluție crescătoare ajungând în 2014 la 5.110,90 mil. lei.

Analizând ponderea datoriei publice locale directe și garantate în total datorie publică locală se observă că datoria publică locală directă are o pondere de peste 95% atât în 2012, 2013 cât și în 2014. În ceea ce privește datoria publică locală internă și externă ponderea cea mai mare în total datorie publică locală o deține datoria publică locală internă.

2.3.4.2. Structura datoriei publice locale a României în perioada 2012-2014 după valută

În perioada 2012–2014, în structura pe valute a datoriei publice locale, ponderea devizelor este de peste 40 puncte procentuale.

Tabelul 2.19. Structura datoriei publice locale a României în perioada

2012-2014 după valută

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP( 2012-2014 – Structura datoriei publice 2000-2014, MFP)

Împrumuturile locale contractate în lei au înregistrat o creștere în mărime absolută în 2013 cu 623,50 mil. lei și o scădere în 2014 față de 2013 cu 42,20 mil. lei.

Datoria locală în euro a crescut în 2013 cu 340,60 mil. lei, în timp ce în 2014 scade cu 330 mil. lei fată de 2013.

În ceea ce privește datoria publică locală în dolari aceasta a avut o dinamică ascendentă. Dacă în anul 2012 aceasta a fost în sumă de 1,80 mil. lei, în anul 2013 a fost atins un nivel de 0,10 mil. lei, iar în anul 2014 a fost atins cel mai ridicat nivel, respectiv 45,60 mil. lei.

Dacă ne referim la ponderea deținută de fiecare categorie în total datorie publică locală putem observa că cea mai mare pondere este deținută de datoria publică locală în lei, respectiv peste 58 puncte procentuale, urmată de datoria publică locală în euro, peste 39 puncte procentuale și de datoria publică locală în dolari cu o pondere nesemnificativă de peste 0,01 puncte procentuale.

2.3.4.3. Structura datoriei publice locale a României în perioada 2012-2014 după scadențe

În cazul datoriei publice locale pe scadențe ne vom raporta la datoria publică locală contractată pe termene cuprinse între 1 și 5 ani și la datoria publică locală cu scadențe de peste 5 ani.

În Tabelul 2.20 vom prezenta pentru perioada analizată atât dinamica în mărime absolută a acestor împrumuturi cât și ponderea deținută de aceste împrumuturi în total datorie publică locală:

Tabelul 2.20. Structura datoriei publice guvernamentale externe a României în perioada 2012-2014 pe scadențe

Sursa: prelucrare proprie indicatori pe baza datelor furnizate de MFP( 2012-2014 – Structura datoriei publice 2000-2014, MFP)

În mărime absolută datoria publică locală contractată pe termene cuprinse între 1 și 5 ani a atins în 2014 nivelul de 661,20 mil. lei, în creștere față de 2013 cu 155,60 mil. lei.

Datoria publică locală cu scadențe de peste 5 ani înregistrează însă o scădere în 2014 față de 2013 cu 482,3 mil. lei.

În mărime relativă datoria publică locală contractată pe termene cuprinse între 1 și 5 ani crește față de 2013 cu 30,70 puncte procentuale, iar datoria publică locală cu scadențe de peste 5 ani scade cu 3,34 puncte procentuale.

În perioada analizată, în totalul datoriei publice locale datoria publică locală contractată pe termene cuprinse între 1 și 5 ani a avut o pondere cu limite cuprinse între 3,38% și 4,52%, în timp ce datoria publică locală cu scadențe de peste 5 ani a fost preponderentă și a deținut o pondere cu limite cuprinse între 95,48% și 96,62%.

2.4. Ponderea datoriei publice în PIB la nivelul țărilor din Uniunea Europeană

Uniunea Europeană, ca și zonă de liber schimb reprezentată în Organizația Mondială a Comerțului (O.M.C.) ca și un organism de sine stătător, are economia cea mai mare din lume, generând un PIB ce se exprimă în zeci de mii de trilioane de euro.

Nivelul PIB este atins prin contribuția tuturor celor 28 de state membre ale sale, printre care se numără și România din 2007, cu performanțe ce variază de la un stat membru la altul.

Cu toate că există un Pact de Stabilitate și Creștere Economică ce reglementează politica fiscală a Uniunii Europene, atât la nivel de zonă de liber schimb economic (UE-28), cât mai ales pentru zona monetară euro (UE – 17) care prevedere explicit faptul că nivelul datoriei publice în PIB, aferent fiecărui stat al Uniunii, UE-28, să nu depășească 60% din PIB coroborat cu un deficit bugetar de maxim 3% din PIB.

Chiar dacă este specificat negru pe alb limitele maxime admise ale datoriei publice și ale deficitului bugetar, aceste prevederi au fost încălcate de multe state membre care au rulat în mod constate deficite bugetare mai mari de 3%, iar atingerea unui nivel de 60% din PIB a datoriei publice sunt doar povești utopice pentru unele state membre, Figura 2.2 și Figura 2.3 vorbind de la sine.

Figura 2.2. Reprezentarea grafică a nivelului datoriei publice ca procent din PIB, a statelor membre ale U.E., U.E.-28, în 2011

Sursa: Eurostat

Figura 2.3. Reprezentarea grafică a nivelului datoriei publice ca procent din PIB, a statelor membre ale U.E., U.E.-28, în 2013

Sursa: Eurostat

La o simplă privire a graficului de mai sus se poate observa cu ușurință faptul că ponderea medie a Uniunii Europene, în ceea ce privește datoria publică este, în anul 2013, de peste 80% din PIB, mai exact 87,4% aproximativ cu nivelul Angliei ce a înregistrat în 2013 un nivel al datoriei publice de 87,2%, nivelul fiind înregistrat ca medie ponderată a datoriilor publice aferente statelor membre.

Datorită faptului că nivelul datoriei publice, medii, la nivel de Uniune este atât de ridicat, a condus la poziționarea majorităților statelor membre sub nivelul mediu per Uniune.

În ceea ce privește statele fruntașe la capitolul datorie publică sunt prezentate în Tabelul 2.21:

Tabelul 2.21. Nivelul datoriei publice % din PIB, a statelor membre ale U.E., UE-28, în 2013

Sursa: Eurostat

Din tabel se observă că primele 6 poziții sunt ocupate de țări care au o pondere a datoriei publice raportată la PIB de peste 100%, situația cea mai gravă fiind cea în cazul Greciei, care a ajuns la un nivel al datoriei de 174,9% din PIB. Pe podiumul datoriei publice se situează și Portugalia, locul 2, cu o datorie de 128,0 % și Italia, locul 3, cu un nivel de 127,9 %, fiind urmată la mică distanță de Irlanda cu o datorie de 123,3%.

Dacă ne raportăm la nivelul impus prin Politica Comunitară Comună în ceea ce privește nivelul datoriei publice la nivelul Uniunii, acela de 60%, se constată faptul că el este respectat doar de către 12 state ale Uniunii (Tabelul 2.22):

Tabelul 2.22. Gradul de îndatorare % din PIB, a statelor membre ale U.E., Reglementare legislativă UE-28, în 2013

Sursa: Eurostat

Dintre acestea 3 state se apropie cu pași repezi să depășească pragul de 60% din PIB aferent datoriei publice, respectiv Finlanda cu o datorie publică de 56,0 %, Polonia cu un nivel de 55,7 % al datoriei și Slovacia cu un procent de 54,6 %.

Raportându-ne la „codașele clasamentului”, în ceea ce privește nivelul datoriei publice raportată la PIB, cea mai codașă este Estonia cu un nivel al datoriei de doar 10,1% din PIB, urmată la o distanță de 8 puncte procentuale de Bulgaria care a înregistrat în anul 2013 o datorie publică de 18,3 procente din PIB și la distanță de peste 10 procente de Luxemburg care a raportat la nivelul anului 2013 o datorie publică de 23,6 % din PIB.

În ceea ce privește România, din punct de vedere al datoriei publice raportată la întreaga Uniune, ocupă un onorabil loc 4 în clasamentul codașelor la datoria publică, cu o datorie de 37,9 %, urmată la mică distanță de Letonia 38,2% și 38,6%.

În ceea ce privește nivelul datoriei publice la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene concluzia este clară: chiar dacă există legislație care limitează nivelul datoriei publice la pragul de 60% din PIB ea este respectată doar de către 12 state membre, dintr-un total de 28, ceea ce ne permite să spune faptul că această limită, de 60%, este mai mult una orientativă, recomandabilă, decât una obligatorie.

Dacă ne raportăm la nivelul mediu al datoriei publice la nivelul Uniunii Europene se observă faptul că din totalul de 28 de state membre, 8 au depășit nivelul mediu înregistrat la nivelul Uniunii, 19 state se află sub nivelul mediu al Uniunii și un stat, Anglia, a înregistrat aproape același nivel al datoriei publice, 87,2 % ca și nivelul mediu al Uniunii Europene 87,4% (Figura 2.4).

Figura 2.4. Reprezentarea grafică a nivelului mediu al datoriei public, a statelor membre ale U.E., U.E.-28, în 2013

Sursa: Eurostat

Dacă facem o suprapunere a nivelului datoriei publice reglementate de 60% și a nivelului mediu al datoriei publice atins în Uniune, UE-28, de 87,4%, rezultă faptul că în U.E. avem 3 zone, în funcție de nivelul datoriei publice și anume:

Zona roșie, în care se află statele care au depășit atât nivelul reglementat de 60% cât și cel mediu înregistrat de 87,4% la nivel de U.E., în această situație se regăsesc 8 state;

Zona gri, în care sunt statele ce au depășit nivelul reglementat de 60% al datoriei publice dar sunt sub nivelul mediu înregistrat al datoriei publice de 87,4% la nivel de U.E., în această situație se regăsesc tot 8 state;

Zona verde, este reprezentată de statele a căror datorie publică națională se află sub pragul de 60%, prag reglementat de legislația în vigoare.

În Tabelul 2.23 sunt prezentate aceste zone, roșie, gri și verde.

Tabelul 2.23. Gradul de îndatorare și deficitul bugetar al țărilor membre U.E. în anii 2012-2013 pe cele trei zone

Sursa: Eurostat