Analiza Costurilor LA Cardurile DE Credit DIN România

LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ȘI FIGURILOR

Tabele

Tabel nr. 1 – Evoluția cardurilor de credit comparativ cu alte produse de creditare în perioada 2008-2014

Tabel nr. 2 – Condițiile minime de eligibilitate pentru obținerea unui card de credit

Tabel nr. 3 – Principalele costuri ale cardurilor de credit analizate

Tabel nr. 4 – Comision retragere numerar de la ATM- bancă emitentă

Tabel nr. 5 – Comision interogare sold la ATM – bancă emitentă

Grafice

Grafic nr.1 – Numărul de carduri valide în circulație (inclusiv cobranded și cu funcție de monedă electronică) cu funcție de debit (unități)

Grafic nr. 2 – Valoare tranzacții de plată cu carduri cu funcție de debit (milioane lei)

Grafic nr. 3 – Numărul de carduri valide în circulație (inclusiv cobranded și cu funcție de monedă electronică) cu funcție de credit, în ultimul trimestru al fiecărui an (unități)

Grafic nr. 4 – Valoare tranzacțiilor de plată cu carduri cu funcție de credit înregistrate în ultimul trimestru al fiecarui an (milioane lei)

Grafic nr. 5 – Numărul de ATM-uri existente în țară, în ultimul trimestru al fiecărui an

Grafic nr.6 – Numărul de POS-uri existente în țară în primul trimestru al fiecărui an 2008-2016 (unități)

Grafic nr.7 – Comparație Romania cu alte țari privind ponderea clienților deținatori de cont bancar, card de debit și card de credit

Grafic nr. 8 – Evoluția cardurilor de credit comparativ cu alte produse de creditare în perioada 2008-2014

Grafic nr. 9 – Taxa de emitere a cardurilor de credit analizate

Grafic nr. 10 – Comisionul de administrare anuala a cardurilor de credit analizate

Grafic nr. 11 – Dobanda/DAE percepută la retragere de numerar de băncile analizate

Grafic nr. 12 – Dobanda/DAE percepută la plata la comerciant de băncile analizate

Grafic nr. 13- Modalități de fraudare cu carduri bancare întâlnite în Marea Britanie

Figuri

Figura nr. 1 – Producerea și predarea cardurilor

Figura nr. 2 – Autorizarea unei tranzacții de plată cu card – în timp real

INTRODUCERE

Numărul cardurilor și al utilizatorilor de card a crescut impresionant în ultimii ani. Deși media pe țara arată faptul că nu stăm chiar așa de bine la acest capitol comparativ spre exemplu cu America sau cu alte țări occidentale, evoluția este remarcabilă, dacă luăm în calcul faptul că în țara noastră aceste instrumente de plată au pătruns mult mai târziu și mult mai târziu au ajuns să fie promovate printre oamenii de rând.

Portofoliile băncilor în materie de carduri s-au diversificat în ultimii ani, băncile fiind din ce în ce mai competitive, încercând să ofere cât mai multe facilități utilizatorilor și în acest mod să atragă cât mai mulți potențiali clienți. Nu doar numărul cardurilor de debit a înregistrat creșteri, ci și cardurile de credit, au început să fie din ce în ce mai apreciate pentru avantajele oferite.

În primul capitol am realizat o analiză retrospectivă a pieței cardurilor în România și am urmărit evoluția numărului cardurilor de debit, de credit, dar și a valorilor tranzacționate cu acestea în perioada 2008-2015. Dat fiind faptul că odată cu creșterea numărului de utilizatori de carduri a fost necesară și îmbunătățirea și totodată suplimentare rețelelor acceptatoare de carduri ATM-uri și POS-uri cu noi astfel de “aparaturi” am urmărit și evoluția acestora ca număr.

În a doua parte a lucrării sunt cuprinse date teoretice despre instrumentul de plată – cardul, diverse concepte, clasificări și avantaje ale utilizării cardului pentru client, comerciant și bancă.

Pe fondul creșterii numărului de produse bancare pe card și a numărului de utilizatori, se ridică întrebarea: “Sunt cu adevărat utile aceste instrumente de plată și credit?”. Prin urmare în ultima parte a lucrării, care este reprezentată de studiul de caz am analizat cu precădere cardul de credit și principalele costuri care rezultă din utilizarea acestuia, precum și modalități de “ocolire” a unor costuri de către utilizator.

În urma stagiului de practică prevăzut în programa facultății, am fost angajată la Banca Transilvania. Activitatea mea de zi cu zi a constat în vânzarea de produse de creditare pe card, cu alte cuvinte carduri de credit. Dat fiind faptul că îmi plăcea să analizez produsele oferite de Banca Transilvania și să le compare cu produsele oferite de concurență, acest lucru m-a determinat să aleg să elaborez această lucrare.

Studiul de caz a constat în alegerea a cinci bănci cu portofolii importante in materie de carduri de credit și ulterior compararea costurilor aferente cardurilor de credit. Datele analizate sunt colectate de pe site-urile oficiale ale băncilor.

În prima parte a studiului de caz am motivat alegerea băncilor cuprinse în analiza, iar ulterior am prezentat pe scurt principalele avantaje oferite de fiecare produs de creditare în parte, urmând ca în a doua parte să mă focusez cu precădere pe analiza costurilor produselor analizate.

Ca și concluzie a reieșit faptul că, fiecare produs în parte, ca orice lucru de altfel are atât părți bune cât și rele, însă dacă utilizatorul se informează corect în momentul accesării unui produs de creditare pe card și știe cum să îl folosească poate fi scutit de multe aspect negative, care rezultă că urmare a unei utilizări necorespunzătoare; iar acest lucru reprezintă un avantaj nu doar pentru utilizatorul în cauză, cât și pentru banca emitentă.

CAP. 1 EVOLUȚIA PIEȚEI CARDURILOR BANCARE ÎN ROMÂNIA

De la apariția primului card până în zilele noastre observăm o tot mai mare diversificare a produselor și serviciilor bancare, lucru ce se datorează într-o mare parte progreselor tehnologice în informatică și telecomunicații și nu în ultimul rând băncilor, care din dorința de a satisface nevoile clienților pun tot mai mare accent pe inovație și infrastructură.

Cardul bancar din zilele noastre reprezintă tot un rezultat al evoluției tehnologiei. Dacă am face o analiză retrospectivă, am observa „saltul” imens ce s-a produs de-a lungul a câtorva zeci sau chiar sute de ani. Plata cu monede de aur sau argint, monede și bancnotele valorice, cec-ul sunt câteva din verigile care au făcut posibilă dezvoltarea comerțului de-a lungul anilor până în zilele noastre.

Spre deosebire de America sau Occident, spații în care au luat “naștere” și s-au dezvoltat aceste instrumente de plată, putem spune că în țara noastră apariția și utilizarea lor, este relativ nouă.

Primul card bancar românesc a fost emis în anul 1995, cu toate acestea însă, carduri precum VISA, AMEX, Eurocard și MasterCard erau acceptate la plata încă din anii 1970 fără că băncile din aceea vreme să fi fost implicate în vreun fel în acceptarea la plată a acestor carduri. Aceste carduri erau utilizate de către cetățeni străini în cadrul ONT (Oficiul Național de Turism), pentru plata diverselor servicii de turism.

„În 1992 au avut loc primele trei afilieri ale băncilor românești la organizațiile internațional ce administrează sisteme de plată prin intermediul cardurilor […]. Împreună cu VISA Internațional, primele trei bănci romanești membre ale acestei organizații intră în 1993 într-un program de transfer de “know-how” și de instruire a personalului, înființând primele structuri organizatorice sub forma Serviciului de carduri.” Funar S. (2001), Produse si servicii bancare, Editura Academic Press, Cluj Napoca 2011, pag.99.

Din considerentul că este mai eficientă o investiție colectivă, decât una individuală în anul 1995 Banca Română de Comerț Exterior, Banca Comercială Română, Banca Română de Dezvoltare, Banca Agricolă și Banca I. Tiriac, au pus bazele primului centru de procesare a operațiunilor prin carduri – ROMCARD. Această societate, pe lângă faptul că deține modulele software, module necesare acceptării cardurilor VISA și EUROPAY, îndeplinește trei funcții esențiale, și anume: „[…]funcția de autorizare vocală prin telefon, modul electronic de acces a băncilor membre ROMCARD la rețelele VISA și EUROPAY de autorizare, compensare și decontare a tranzacțiilor emise de bănci străine și românești, iar a treia funcție este modul de acces al altor bănci emitente de carduri din întreaga lume către rețelele de acceptare de carduri.” Funar S. (2001), Produse si servicii bancare, Editura Academic Press, Cluj Napoca 2011, pag. 99

Următoarea etapă de dezvoltarea a produsului bancar de tip card a fost aceea de pregătire și instruire a personalului în ceea ce privesc operațiunile prin carduri și nu în ultimul rând elaborarea metodologiilor și normelor specifice domeniului.

Piedicile și obstacolele întâmpinate de cei care au pus bazele a ceea ce numim astăzi piața cardurilor, nu au fost puține, un impas major a fost decizia intre emitere și acceptare. Aceștia au avut de ales între a dezvolta o rețea de acceptare la comercianți sau ATM-uri sau emiterea de carduri pentru populație. Din orice perspectivă am privii ar părea a fi un eșec oricare din abordările de mai sus, deoarece nu ar fii justificata investirea unor sume de bani în rețele de acceptare la comercianți, sau ATM-uri, din moment ce nu exista cine să le utilizeze, sau la fel ar fi de nejustificata promovarea cardurilor ca și instrumente de plată în rândul potențialilor clienți, din moment ce nu există o modalitate de utilizare a acestora.

După emiterea primelor carduri în anul 1995, încep treptat tot mai multe bănci să se afilieze programelor de emitere de carduri, și încep să își diversifice gama de carduri din portofolii, astfel încât să satisfacă cerințele cât mai multor clienți.

După apariția și dezvoltarea cardurilor de debit, băncile au căutat să aducă noi atribuții și avantaje acestor instrumente de plată, prin urmare în anul 1999 este emis primul card de credit din România, urmând ca piața să i-a amploare într-un timp scurt. Băncile au concurat într-un fel sau altul prin diversitatea de produse de tip card, oferind populației o gamă largă de astfel de produse: carduri de debit sau de credit, în lei sau în altă valută, carduri destinate persoanelor fizice, persoanelor juridice, carduri standard și carduri premium pentru persoanele cu venituri peste medie și multe alte tipuri de carduri.

1.1 EVOLUȚIA NUMĂRULUI CARDURILOR DE DEBIT ȘI A TRANZACȚIILOR REALIZATE CU ACESTEA

Având în vedere că în România au apărut inițial cardurile de debit și doar după câțiva ani de la apariția acestora băncile au emis și primele carduri de credit, voi analiza mai întâi evoluția cardurilor de debit, urmând ulterior să studiem si evoluția cardurilor de credit și a sumelor tranzacționate cu aceste instrumente de plată. Pentru a putea analiza concret trendul, evoluția sau involuția acestor instrumente de plata de-a lungul ultimilor 8 ani, am utilizat date din raportul statistic al Băncii Naționale Romane.

Așadar în acest prim grafic avem reprezentată evoluția numărului de carduri de debit active în ultimul trimestru al anilor 2008-2015.

Grafic nr.1 – Numărul de carduri valide în circulație (inclusiv cobranded și cu funcție de monedă electronică) cu funcție de debit

(Sursa: http://www.bnr.ro/Baza-de-date-interactiva-604.aspx)

După cum putem observa în anul 2008 se aflau în circulație 10.802.445 carduri de debit, urmând ca acestea să înregistreze o scădere până în anul 2010, ajungând la un număr de 10.476.714. După anul 2010, trendul a fost unul ascendent, cardurile de debit ajungând în anul 2015 la un număr impresionant de 12.385.216.

În baza prezentei economii și a tendinței de electronizare a plăților și renunțare la bancnote, se preconizează o creștere continuă a acestor instrumente de plată în detrimentul numerarului.

Dacă de-a lungul anilor analizați numărul deținătorilor de card a suferit modificări, cu atât mai mult sumele tranzacționate prin intermediul acestora. În următorul grafic vom putea observa trendul acestor operațiuni înregistrat în ultimul trimestru al fiecărui an analizat.

Grafic nr. 2 – Valoare tranzacții de plată cu carduri cu funcție de debit (milioane lei)

(Sursa: http://www.bnr.ro/Baza-de-date-interactiva-604.aspx)

Deși în anul 2010 s-au înregistrat cele mai puține carduri de debit active din toată perioada analizată, după valorile tranzacționate anul 2009 ar fi anul cu valoarea tranzacțiilor cea mai mică din perioada analizată, respectiv 3.181 milioane lei.

După anul 2009 valoarea tranzacțiilor a crescut de la an la an, ajungând în anul 2015 la o valoare de 9153 milioane lei, valoare de aproape 3 ori mai mare decât cea înregistrată în anul 2009.

Dat fiind faptul că numărul utilizatorilor de carduri crește de la an la an, la fel și sumele tranzacționate vor înregistra creșteri în perioada următoare, creșteri datorate atât creșterii numarului de utilizatori cât și creșterii gradului de electronizare al plăților.

1.2 EVOLUȚIA NUMĂRULUI CARDURILOR DE CREDIT ȘI A TRANZACȚIILOR REALIZATE CU ACESTEA

În acest subcapitol am surprins evoluția cardurilor de credit aflate circulație din anul 2008 până în anul 2015, precum și valorile tranzacționate cu aceste instrumente de plată.

Grafic nr. 3 – Numărul de carduri valide în circulație (inclusiv cobranded și cu funcție de monedă electronică) cu funcție de credit, în ultimul trimestru al fiecărui an (unități)

(Sursa: http://www.bnr.ro/Baza-de-date-interactiva-604.aspx)

Potrivit datelor BNR la finele anului 2008 a fost înregistrate cele mai multe carduri de credit active, respectiv 2.719.048 unități, însă după impactul crizei economice, scăderea înregistrată este una majoră, băncile au trecut de la exces de lichiditate la deficit de lichiditate. Pe fondul unei economii instabile, băncile în perioada respectivă au „curățat” portofoliile de creditele neperformante și în ceea ce privește acordarea de noi produse de creditare, acestea au fost mult mai selective, analiza situației solicitantului fiind una mult mai riguroasă față de perioada de dinaintea crizei când se putea accesa un credit doar cu buletinul. Așadar numărul acestor produse de creditare a scăzut de la an la an, anul 2010 fiind înregistrate cele mai puține astfel de produse în circulație, cu 595.684 de unități mai puține decât în anul 2008.

După anul 2010, numărul cardurilor active în circulație au înregistrat un trend ușor ascendent, astfel ca la finalul anului 2011 se înregistrează o primă creștere a numărului de carduri de credit active. Creșterea a continuat și în anul 2012, urmând ca în anul 2013 să se înregistreze o ușoară scădere.

Cea mai mare performanță a băncilor în ceea ce privește numărul de carduri de credit active de după izbucnirea crizei economice în România, a fost anul precedent, anul 2015, fiind înregistrate 2.479.332 de astfel de produse. Această creștere se datorează în mare parte și vânzărilor agresive practicate de bănci. Această tehnică de vânzare agresivă poate avea repercusiuni negative asupra utilizatorilor de carduri.

Băncile au pus tot mai mare accent pe volume, fiecare „fălindu-se” cu portofoliile ce le dețin în materie de carduri, însă nu este importantă doar cantitatea ci și calitatea.

Conform publicatiei http://www.bankingnews.ro/ , Oana Ilas director Direcția Dezvoltare și Management Carduri din cadrul Băncii Transilvania, afirma faptul ca: „[…]Cu siguranță, în acest an, instituțiile de credit vor face eforturi să crească emiterea de noi asemenea instrumente de plată. Dar eforturile nu trebuie să se rezume la a crește portofoliul de utilizatori, ci și pentru a crește modul corect de utilizare a cardurilor de credit și pentru fidelizarea clienților.”

Este important ca băncile să fie transparente în relația cu clienții, transparente în ceea ce privesc comisioanele și taxele ce le percep la diverse operațiuni. Transparența și onestitatea băncilor în relație cu clienții sunt calități vitale pentru o dezvoltare și o colaborare de durată. Așadar în momentul prezentării unui produs, unui potențial client cu scopul de a-l vinde, nu este îndeajuns ca acestuia să i se enumere avantajele și în acest mod să îi stârnească interesul pentru produs și să îl determine în acest mod să îl solicite, ci este important să i se atragă atenția acestuia și asupra efectelor negative generate în urma utilizării necorespunzătoare a produsului.

Un factor mai important decât numărul de carduri deținute îl reprezintă valoarea tranzacțiilor de plată efectuate cu aceste instrumente, deoarece ca urmare a utilizării lor băncile înregistrează un câștig consistent.

În următorul grafic avem reprezentată evoluția acestor tranzacții, evoluție inregistrată pe final de trimestru al anilor analizați:

Grafic nr. 4 – Valoare tranzacțiilor de plată cu carduri cu funcție de credit înregistrate în ultimul trimestru al fiecarui an (milioane lei)

(Sursa: http://www.bnr.ro/Baza-de-date-interactiva-604.aspx)

Deși portofoliul de carduri de credit active, a înregistrat cea mai mare scădere în anul 2010, tranzacțiile s-au diminuat semnificativ în anul 2009 ajungând la 629 milioane lei, urmând ca în anul 2010 să fie înregistrată o ușoară creștere. După anul 2010, valoarea tranzacțiilor a avut un trend ascendent, ajungând în 2015 la o valoare de 1.914 milioane lei, valoare de 3 ori mai mare decât în anul 2009.

Această evoluție se datorează dezvoltării și extinderii rețelelor care permit efectuarea unor astfel de operațiuni, dar și campaniilor de încurajare a populației să utilizeze cardul în defavoarea cash-ului. Aceste campanii au avut la baza programe de bonusare a utilizatorului de card, programe de „cash-back” și fel de fel de campanii cu premii pentru utilizatorii de carduri la plata la comercianți. Comisioanele practicate la retragere de numerar de la bancomat cu cardurile de credit, sunt menite să împiedice sau să reducă pe cât posibil aceasta modalitate de utilizare a cardului.

Cardurile de credit oferă și o perioadă de grație utilizatorului, perioada în care acesta poate restitui suma utilizată fără a platii dobânda, însă sunt bănci care practică perioada de grație doar la plata la comercianți, iar pentru retragere percep dobânzi, dobânzi în unele cazuri cu mult superioare plăților la comercianți.

1.3 EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE TERMINALE – ATM ȘI POS

Dat fiind faptul că pentru a fi posibilă dezvoltarea și răspândirea cardului ca și instrument de plată, a fost necesară în prealabil o dezvoltare și a rețelelor de ATM și POS. În continuare voi analiza evoluția acestora ca și număr, pentru a avea o imagine cât mai amplă a ceea ce a fost acum opt ani și este astăzi piața cardurilor.

Primul bancomat din lume a apărut în anul 1967 la Londra, fiind conceput de scoțianul John Shepherd-Barron. Acest prim bancomat avea un sistem de funcționare mult diferit față de cele din zilele noastre, funcționa pe bază de cecuri imprimate cu substanțe radioactive și elibera doar o sumă fixă de 10 lire sterline. Pentru identificare utilizatorului se utiliza un cod PIN format din 6 cifre, însă ulterior s-a renunțat la această forma și s-a optat pentru un cod PIN format din 4 cifre, forma care este acceptată și în zilele noastre.

Un an mai târziu de la apariția primului bancomat, în anul 1968 a fost creat primul bancomat ce utiliza carduri bancare, însă un mare neajuns al acestei invenții era faptul că bancomatul „înghițea” cardul bancar, iar pentru o nouă operațiune utilizatorul trebuia să solicite un alt card. Aceste prime „aparate” permiteau utilizatorilor să efectueze două operațiuni și anume: retragere de numerar și vizualizarea soldului.

Acum după aproape 50 de ani de la prima invenție a unui bancomat, acestea au cunoscut o răspândire rapidă, iar datorită evoluției tehnologiei acestea s-au modernizat, permițând utilizatorilor să efectueze operațiuni cât mai diversificate, precum: plata facturilor, depuneri de numerar, schimburi valutare etc..

În următorul grafic avem prezentată evoluția numărului de ATM-uri în România în perioada 2008-2015.

Grafic nr. 5 – Numărul de ATM-uri existente în țară, în ultimul trimestru al fiecărui an

(Sursa: http://www.bnr.ro/Baza-de-date-interactiva-604.aspx)

După cum putem observa și în grafic numărul bancomatelor din anul 2008 a crescut considerabil până în prezent, cea mai mare creștere fiind consemnată în anul 2012 de 10.987 de astfel de terminale. După anul 2012 au urmat fluctuații ale numărului de ATM-uri, o scădere în 2013, urmată de o revenire în 2014, iar ulterior în 2015 din nou o scădere, fiind înregistrate 10.682 de ATM-uri. Aceasta scădere poate fi justificată prin faptul că băncile doresc încurajarea mai degrabă a plăților cu cardul în detrimentul operațiunilor de retragere de numerar.

Față de evoluția numărului de ATM-uri în perioada 2008-2016, POS-urile au avut un trend ascendent pe toată perioada analizată. Numărul POS-urilor în 2008 era de 90.498, iar în anul 2015, numărul acestora a ajuns la 144.441, creștere de aproximativ 60%. Această evoluție se datorează într-o mare parte și creșterii gradului de bancarizare în România. Numărul persoanelor ce utilizează cardul ca instrument de plată a crescut și prin urmare comercianții s-au văzut nevoiți să implementeze această modalitate de plată pentru buna dezvoltare a activității ce o întreprind.

Grafic nr. 6 – Numărul de POS existente în țară în ultimul trimestru al fiecărui an

(Sursa: http://www.bnr.ro/Baza-de-date-interactiva-604.aspx)

În perioada următoare se previzionează continuare trendului și creșterea continuă a numărului de POS-uri, pe fondul creșterii numărului de utilizatori și pe baza unor decizii legislative. În momentul de față se dorește o extindere a acestei forme de plată și în zona rurală și tocmai din acest motiv se dorește promulgarea unei legi care prevede că comercianții cu o cifră de afacere anuală mai mare de 10.000 de euro să fie obligați prin lege să faciliteze plată cu cardul, un prag mult scăzut față de pragul actual de 100.000 de euro.

„Pentru marea masă a comercianților de cartier, acceptarea cardurilor este privită mai degrabă ca o diminuare a încasărilor, foarte mulți nefiind dispuși să suporte comisionul de cel puțin 2% per tranzacție. Plus că în condiții de criză și impozitare excesivă, tendința este de a încasa numerar, în multe cazuri fără eliberare de bon fiscal, ceea ce alimentează nu doar numerarul din afara sistemului bancar dar și economia subterană.” http://www.nocash.info.ro

Prin urmare odată cu acceptarea de către comercianți a acestei modalități de plată se exclud și posibile fraude.

În perioada următoare se dorește extinderea rețelelor de ATM-uri și POS-uri și în orașele mai mici și în zona rurală, în aceste zone existând un decalaj fața de zona urbană, mai exact conform datelor Fondului de Garantare a Depozitelor, din populația bancarizată din mediul rural doar 13% utilizează cardul pentru cumpărături, față de 26% procent întâlnit în mediul urban.

Așadar toate evoluțiile consemnate în ultimii ani ne afirma faptul că aceste instrumente de plată sunt din ce în ce mai acceptate de utilizatori pentru avantajele oferite și ușurință oferită în utilizare, și se dorește ca în continuare să se consemneze creșteri atât a numărului de utilizatori, cât și a numărului de terminale POS Și ATM. Conform declarațiilor Mihaelei Ciupală, account manager MasterCard pentru publicația http://www.bankingnews.ro în perioada imediat următoare se dorește „abordarea” zonelor rurale și din orașele mai mici, unde decalajul este semnificativ fata de zona urbană, lucru ce se datorează în mare parte lipsei educației financiare, dar și lipsei infrastructurii necesare utilizării acestor instrumente de plată.

CAP. 2 CARDUL – INSTRUMENT MODERN DE PLATĂ ȘI CREDIT

În acest capitol mi-am propus să surprind cardul ca și instrument de plată din mai multe puncte de vedere și să conturez un tablou amplu care să cuprindă cât mai bine caracteristicile și multiplele întrebuințări ale acestuia. Prin urmare am început mai întâi cu definirea termenului de card bancar, am continuat mai apoi cu caracteristicile, clasificarea cardurilor cu o scurtă prezentare a cardurilor de credit și debit, funcțiile îndeplinite de aceste instrumente de plată, sistemul de funcționare a cardurilor și în ultima parte fraude cu carduri și modalități de combatere a acestora.

2.1 DEFINIREA TERMENULUI DE CARD BANCAR ȘI SCURT ISTORIC AL APARIȚIEI LUI

Conform Regulamentului nr. 6 din 11.oct.2006, al BNR,  cardul este: „ un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său să folosească disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului și/sau să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deținătorului cardului, în vederea efectuării uneia sau mai multora dintre următoarele operațiuni:

   a) retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar și/sau ATM, de la ghișeele emitentului/instituției acceptante sau de la sediul unei instituții, obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică, respectiv încărcarea și descărcarea unităților valorice în cazul monedei electronice;

   b) plata bunurilor achiziționate și/sau serviciilor prestate de comercianții acceptanți și/sau emitenți (de exemplu, plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune și internet sau de către alți furnizori de utilități), precum și plata obligațiilor către autoritățile administrației publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalități etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS, ATM sau prin alte medii electronice;

   c) transferurile de fonduri.” – Regulamentul nr.6 din 11 octombrie 2006 http://www.bnr.ro/apage.aspx

“Perfecționarea, modernizarea și eficientizarea instrumentelor și modalităților de plată au fost determinate pe de o parte de cuceririle științei, îndeosebi în domeniul tehnologiei informațiilor și telecomunicațiilor digitale de date (IT&C), comunicațiilor prin circuite telefonice, cablu TV, fibră optică, satelit, telefonie mobilă, iar pe de altă parte de succesele deminiaturizare a componentelor în construcția calculatoarelor (producerea microprocesoarelor cu o suprafață de numai câțiva mm pătrați a dus la lansarea smart cardurilor). Cardul de plată sub formă arhetipală a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii în anul 1914, fiind emis de compania Western Union în scopul încurajării cumpărăturilor și creșterii fidelității clienților săi. Prin acest card se puteau face cumpărături numai la această companie. În anul 1949 un american pe nume Frank McNamara, împreună cu partenerul său Ralph Schneider, creează primul card de credit pentru plăți în restaurante, având marca Diners ClubCard. În numai câțiva, ani cardul avea să fie acceptat la plată de mii de comercianți. Diners Club Card avea să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă și astăzi, în special în domeniul călătoriilor și industriei timpului aferent (travel and entertaiment, T&E). În 1958 apare un salt înainte în istoria cardurilor de plată, datorat băncii americane Bank of America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub numele Bank Americard. Cardul băncii Bank of America a dovedit repede că există o piață extinsă pentru cardul de credit bancar și universal (de uz general), în sensul că este acceptat la plată de orice comerciant participant la acest sistem de plată, pentru cumpărarea oricărui fel de produs și prin care orice deținător al său putea cumpăra pe credit. Succesul cardului a fost rapid și apariția sa a reprezentat un punct de cotitură în istoria plăților, în general și în istoria plăților fără numerar, în special. În 1976 cardul BankAmericardavea să devină bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, împreună cu alte bănci asociate și trecând prin mai multe transformări, devine Visa Internațional.” Vasilache D., (2004) – Plati electronice: o introducere, Editura Rossetti Educational, Bucuresti

De la apariția primului instrument de plată până în zilele noastre cardul ca și instrument de plată a suferit o serie de modificări atât ca formă, cât și ca și caracteristici și funcții ce îi sunt atribuite. În următoarele subcapitole voi prezenta elementele caracteristice ale acestui instrument de plată și diversele forme ce le „îmbracă” acesta.

2.2 CARACTERISTICI

Indiferent de banca emitentă, de tipul de card fie el de debit sau de credit, sau de oricare altă categorisire, cardul bancar ca și instrument de plată prezintă o serie de trăsături comune. Așadar pe lângă faptul că acestea sunt confecționate din material de plastic cu dimensiune și grosime standard, în conformitate cu standardele ISO 7810 și 7813, prezintă pe suprafața cât și pe avers o serie de caracteristici comune și anume:

Pe partea din față (recto) regăsim:

Numele și sigla instituției emitente

Numele posesorului și în unele cazuri numele companiei (pentru cardurile Business)

Numărul cardului – număr format în majoritatea cazurilor din 16 cifre, însă pot fi mai multe sau mai puține

Sfera de aplicabilitate

Perioada de valabilitate a cardului – poate fi trecută doar dată de expirare a cardului, sau intervalul de timp în care acesta este valabil

Marca organizației sub egida căreia s-a emis cardul (Visa sau Visa Electron, MarterCard, Maestr etc.)

Holograma – o imagine tridimensională (pentru cardurile Visa holograma este reprezentată de un porumbel în zbor, iar în cazul cardurilor MasterCard avem un planiglob înconjurat de înscrisul MasterCard.

Pentru cardurile ce permit plăti rapide (contactless), trebuie să fie tipărit simbolul specific acestor tipuri de plăți

Pe partea din spate (verso) avem:

Banda magnetică – Bandă în care sunt încriptate datele deținătorului de card

Spațiu destinat specimenului de semnătura al posesorului – pe spațiul respectiv este imprimat pe diagonală numele mărcii (Visa, MasterCard)

Alte mențiuni ale băncii

Rolul acestor elemente este acela de a elimina sau împiedica producerea unei eventuale fraude, iar standardizarea lor ca și forma oferă deținătorului garanția că poate efectua plăti sau retrageri de numerar de la orice terminal ce permite efectuarea unor astfel de operațiuni.

2.3 TIPOLOGIE

Cardul ca și instrument de plată a devenit un instrument de marketing. Băncile investesc sume importante de bani în ceea ce privește dezvoltarea și implementarea unor noi funcționalități și întrebuințări acestor instrumente de plată. Așadar, multitudinea funcțiilor și a caracteristicilor ce le prezintă aceste instrumente de plată și totodată le diferențiata între ele se datorează dezvoltării continue a acestei industrii. În acest subcapitol am surprins principalele clasificări ale acestor instrumente de plată.

După modul de stocare a caracteristicilor de securitate avem:

Cardul cu banda magnetică

„Acestea au pe revers o bandă magnetică prin care se realizează procesul de citire automată a informațiilor (numele și prenumele titularului, tipul de card debit/credit, numărul cardului, codul BIN eng. Bank Identification Number, codul PIN eng. Personal Identification Number, data expirării) și de transmitere prin linie telefonică la centrul de autorizare. Codul PIN este un număr atribuit de către emitent pentru identificarea titularului și se utilizează de acesta atunci când folosește cardul la un terminal, având și rolul de semnătură electronică pentru transferul de fonduri.” Dedu V., Enciu A., Ghencea S. (2008) – Produse si servicii bancare : corporate si retail bancar, Editura ASE, Bucuresti, pag. 255

„Elementele de securitate ale cardului cu bandă magnetică, care îngreunează furtul și multiplicarea, sunt:

PIN-ul, care trebuie să fie cunoscut numai de deținătorul legal al cardului, asociat cardului dar neînregistrat pe card, și valoarea sa de verificare, care este înregistrată

înregistrarea sub formă magnetică a informațiilor

embosarea (tipărirea în relief) caracterelor și acoperirea lor cu o altă culoare decât a cardului

tipărirea caracterelor cu un font special (de exemplu italic revers) – plasticul produs cu culori și desene, eventual hologramă, specifice

semnătura deținătorului de card” Vasilache D., (2004) – Plati electronice: o introducere, Editura Rossetti Educational, Bucuresti

Cardul cu cip (microprocesor)

Supranumit și card inteligent, acest card este superior celui cu banda magnetică reprezentând un sistem mult mai complex din punct de vedere tehnic și informatic. Așadar, spre deosebire de cardul cu banda magnetică, cardul inteligent prezintă pe avers un „… cip cu circuite integrate care reprezintă un calculator în miniatură, sau microprocesor, cu hardware și software, cu memorii de diverse tipuri, circuite de intrare/ieșire, unitate centrală, sistem de operare, sistem de fișiere, protocoale de telecomunicații, sisteme de securitate, și aplicații (programe) specifice per fiecare funcție pe care o realizează. […] Cardul cu cip prezintă în mod inerent o securitate mai mare decât a cardului cu bandă magnetică prin faptul că în general e mai greu de citit (dispozitivul de citire e mai complicat) informații dintr-un cip decât dintr-o înregistrarea magnetică.” Vasilache D., (2004) – Plati electronice: o introducere, Editura Rossetti Educational, Bucuresti

„Cardurile cu cip conferă mai multă siguranță decât cardurile tradiționale cu banda magnetică – informația deținută pe cip este foarte greu de reprodus. Codul PIN identifica deținătorul legitim al cardului și ajuta la prevenirea utilizării neautorizate a cardurilor pierdute sau furate.” https://www.visa.ro

Aceste carduri au avut un real succes, iar statisticile în domeniu au arată faptul că extinderea lor a dus la o scădere considerabilă a fraudelor.

Cardurile hibride

Cardurile hibride sunt o combinație între cele două tipuri de carduri amintite mai sus, întrucât au atât banda magnetic, cât și chip. Aceste tipururi de carduri presupun securitate sporită și totodată permit efectuarea unor operațiuni combinate; operațiuni specifice atât cardurilor cu banda magnetică, cât și a celor cip.

În funcție de emitentul cardului avem:

Card bancar

După cum sugerează și denumirea aceste carduri sunt emise de bănci. Băncile emit o gamă variată de astfel de produse, fiind la rândul lor împărțite în două mari categorii: carduri de debit și carduri de credit.

Spre deosebire de alte produse de tip card, cardul bancar este singurul care permite utilizatorului efectuare de operațiuni de natura retragerilor de numerar de la bancomat.

Cardul bancar a cunoscut în ultima perioadă un ritm tot mai alert de creștere, atât ca numărului de utilizatori cât și ca volum al tranzacțiilor. Această creștere se datorează faptului că utilizatorul, omul modern a început din ce în ce mai mult să aprecieze aceste instrumente pentru avantajele ce le prezintă.

Cardurile emise de comercianți (cărți private)

Aceste carduri sunt în general emise de marile lanțuri de magazine și pot fi utilizate strict în rețeaua magazinului emitent. În cazul acestor carduri, tranzacțiile nu se derulează prin intermediul unei bănci, iar din punct de vedere tehnic acestea nu permit efectuarea operațiunilor specifice unui card bancar.

În ultima perioadă marii retaileri în special, pun un accent tot mai mare pe stabilirea unei legături constante cu clientul, deoarece s-a demonstrat în nenumărate rânduri faptul că acest lucru reprezintă cheia de succes spre o afacere prospera. Așadar, marile companii investesc sume mari de bani în ceea ce privește dezvoltarea unor programe de fidelitate cât mai atrăgătoare pentru client. Este binecunoscut faptul că păstrarea unui client vechi implica un o „investiție” mai mare decât atragerea unuia nou.

În general programele de fidelitate au la baza avantaje precum:

Posibilitatea de a achiziționa produse în rate

Servicii gratuite de livrare

Reduceri și bonusuri primite în urma unor praguri stabilite de comerciant

Neperceperea de comisioane

Asigurarea gratuită a bunurilor vândute

Alte servicii anexe

Cardurile co-branded

Acesta categorie de carduri după cum sugerează și sintagma sunt emise de bănci în colaborare cu alte companii, care de cele mai multe ori au ca că obiect de activitate comerțul, însă nu este exclusă asocierea și cu alte tipuri de companii precum companiile aeriene, de asigurare, restaurante și multe altele.

Putem afirma faptul că aceste carduri reprezintă o combinație între cardurile bancare și cardurile private. Dacă în cazul cardurilor private, principalul inconvenient era reprezentat de faptul că acestea nu puteau fi utilizate în scopul efectuării unor operațiuni bancare, la cardurile co-branded acest neajuns este eliminat. Pentru deținător, un astfel de card prezintă o serie de a avantaje, precum: reduceri de preț, cash-back, puncte de fidelitate și multe alte promoții.

Nu doar posesorii au de câștigat, cât și cele două instituții emitente. Băncile câștigă de pe urma operațiunilor efectuate de către clienți, iar comerciantul sau partenerul împreună cu care bancă a emis cardul ajunge prin intermediul acestui instrument de plată la clientul ținta și obține un câștig prin realizarea vânzării.

Cardurile emise de alte instituții sau organizații

Instituțiile internaționale specializate, companiile aeriene, societăți de asigurări, agențiile de turism sunt doar câteva exemple de astfel de instituții emitente de carduri.

Aceste tipuri de carduri pot fi utilizate doar în domeniul de activitate al emitentului, deci au o acceptabilitate redusă, cu excepția bineînțeles a cardurilor internaționale specializate, carduri ce au o acceptabilitate ridicată.

Principalii emitenți de carduri internaționale specializate sunt: VISA INTERNAȚIONAL, MASTERCARD, AMERICAN EXPRESS și DINERS CLUB; aceștia sunt supranumiți și proprietari de marcă.

În funcție de zona de acceptabilitate avem:

Carduri naționale

Aceste carduri sunt emise în general de băncile locale, au contul exprimat în moneda națională și după cum sugerează și numele se pot utiliza doar pe teritoriul țării emitente.

Cardurile internaționale

Aceste carduri sunt emise de instituțiile internaționale, dar și de băncile locale, bănci care au devenit membre ale sistemelor internaționale de carduri. Aceste carduri au o acoperire extinsă și se pot utiliza oriunde în lume.

Visa și MasterCard sunt cele mai utilizate sisteme internaționale din țara noastră.

În funcție de momentul înregistrării tranzacției avem:

Carduri cu plată înainte („pay before”)

În cazul acestor tipuri de carduri, utilizatorul efectuează plată înainte de a beneficia de facilitățile oferite de acestea. Dat fiind faptul că utilizatorul a efectuat plata în avans, aceste carduri se mai numesc și prealimentate. Cel mai reprezentativ exemplu la această categorie sunt cartelele telefonice sau cardurile de acces la metrou.

Cardurile cu plata acum („pay now”)

În această categorie regăsim cardurile de debit. În momentul derulării tranzacției, contul utilizatorului de card se debitează automat cu suma utilizată.

Carduri cu plata mai târziu („pay later")

Pe baza acestui sistem funcționează cardurile de credit. Banca pune la dispoziția utilizatorului o linie de credit, acesta efectuează diverse tranzacții în limita sumelor disponibile, iar ulterior la termenul stabilit în contract are loc stingerea datoriei sau așa-zisa „reglare a conturilor”, adică debitorul își achita datoria față de creditor.

2.4 CARDUL DE DEBIT ȘI CARDUL DE CREDIT

Cardurile bancare în raport cu funcțiile ce le îndeplinesc se împart în două mari categorii: carduri de debit și carduri de credit. Am ales să tratez distinct aceste două categorii de carduri, deoarece acestea reprezintă într-un fel „materia primă” a băncilor în ceea ce privește gama de produse pe card, din aceste două mari categorii derivând alte produse adiacente.

Cardul de credit

Deținătorul acestui tip de card are acces la o linie de credit pusă la dispoziție de banca emitentă. Emitentul oferă acces utilizatorului la o linie de credit care poate ajunge în unele cazuri până în limita a 5 venituri nete. Limită de creditare se stabilește în funcție de situația financiară, gradul de îndatorare și alți factori pe care banca îi considera importanți în stabilirea gradului de solvabilitate al clientului.

În momentul în care clientul accesează o sumă de bani din linia de credit, acesta se obliga față de creditor să ramburseze la datele stabilite în contractul încheiat dintre cei doi sumele de bani utilizate.

Perioada de grație fără dobânda reprezintă facilitatea esențială de care beneficiază deținătorul unui card de credit, astfel acesta are posibilitatea să se împrumute și să ramburseze la scadență exact suma de bani utilizată, fără alte costuri suplimentare.

În momentul contractării unui card de credit, clientul trebuie să cunoască faptul că, acest tip de credit reprezintă o soluție de împrumut pe termen scurt, în cazul în care acesta dorește un credit pe o perioadă de câțiva ani spre exemplu, este recomandată accesarea unui credit de nevoi personale. Prin urmare înaintea accesării unui produs de creditare trebuie cunoscut bine scopul solicitării acestuia pentru a ajunge la satisfacție maximă la un cost cât mai mic.

La data scadentă de rambursarea sumei de bani utilizate din linia de credit, clientului i se oferă două posibilități, și anume:

Rambursarea sumei totale utilizate (rulaj maxim)

clientul depune integral suma de bani utilizat, iar în această situație este scutit de dobândă, dat fiind faptul că rambursează suma în perioada de grație

Rambursarea doar a unei părți din suma totală utilizată (rulaj minim)

clientul depune doar un procent din suma utilizată, iar în această situație se aplică dobânda pentru suma ce rămâne nerambursată

de menționat faptul că în cazul în care clientul nu efectuează rulajul minim, risca să plătească ulterior dobânzi penalizatoare, și după o perioadă de neplata cardul i se va bloca, iar suma va fi trecută ca și restantă

Avantajele oferite de cardul de credit utilizatorului:

Suma suplimentară de bani – dacă clientul are nevoie urgentă de o sumă de bani, iar sumele disponibile în contul curent nu-i sunt suficiente pentru achiziția sau operațiunea ce dorește să o efectueze, are la dispoziție o altă variantă și anume cardul de credit, card ce îl poate accesa în orice moment 24 din 24 de ore, 7 din 7 zile pe săptămână (avantajul față de accesare unui credit de nevoi personale, este că nu necesită alte formalități sau aprobări, ci se poate accesa în orice moment)

posesorul cărții de credit poate beneficia de un împrumut fără dobânda, în cazul în care la scadență efectuează rulajul maxim

Avantaje pentru comerciant:

Comercianții ce oferă posibilitatea achiziționării de produse pe credit, atrag mai mulți clienți față de cei care nu oferă această facilitate

Dat fiind faptul că se utilizează cardul ca instrument de plată în defavoarea numerarului, comerciantul este “scutit” de riscurile ce le presupune utilizarea numerarului

Avantaje pentru bănci:

Dobânda reprezintă pentru banca sursa principală de venit, deși aceste carduri de credit oferă facilitate precum ratele fără dobânda, de multe ori utilizatorul neachitând integral suma la scadență, nerespectând perioada de grație va trebui să plătească și dobânda pentru zilele de întârziere; dobânda mult mai ridicată decât în cazul unui alt tip de credit, deci un câștig pentru banca

Banca câștigă din deținerea unui astfel de produs de către client prin perceperea unor comisioane de administrare, dar și din comisioanele percepute comercianților care acceptă plată cu astfel de instrumente

Operațiunile efectuate manual se reduc, și prin urmare crește gradul de automatizare a operațiunilor

Cardul de debit

Reprezintă „cheia de acces” către contul personal. Utilizatorul unui astfel de card poate efectua plăți sau retrageri de numerar de la ATM în limita fondurilor proprii existente în contul curent.

Posesorul unui astfel de card poate opta și pentru varianta de card de debit cu descoperit de cont, așa numitul “overdraft”.

Cardul cu descoperit de cont (overdraft) reprezintă o opțiune eficienta, în cazul în care este folosit în mod adecvat. Mai exact acesta poate fi utilizat pe post de “punte” pentru a ieși dintr-un impas financiar urgent, urmând ca la virarea salariului în cont datoria față de creditor să fie stinsă. Dat fiind faptul că rambursarea este garantată de către firmă angajatoare, pentru bancă riscul de neplata este diminuat.

Avantajele utilizării unui cârd de debit pentru posesor:

Clientul nu mai este pus în situația de a purta sume mari de bani ci prin utilizarea unui card acest disconfort este eliminat, plus că riscul de furt este mult mai scăzut decât în cazul utilizării numerarului; chiar dacă spre exemplu clientul pierde sau îi este furat portmoneul, dacă banii sunt pe card, fără cunoașterea PIN-ului, banii sunt mult mai greu de accesat

Tranzacția se efectuează pe loc

Clientul nu trebuie să completeze alte documente în ceea ce privește efectuarea plății, cum se solicita a fii completate în cazul cec-ului spre exemplu, deci timpul în această situație este economisit

Avantaje pentru comerciant:

Creșterea cifrei de afaceri pentru comercianții ce oferă clienților posibilitatea efectuării plăților cu cardul, în detrimentul celor care nu oferă această facilitate (în țările mai dezvoltate acceptarea cardurilor ca modalitate de plată reprezintă o condiție de supraviețuire pe piață)

Pentru efectuarea plăților cu cardul banca percepe comercianților comisioane mai mici decât în cazul utilizării numerarului, tocmai din dorința de a încuraja acceptarea acestei modalități de plată

Sumele sunt decontate mult mai repede decât în cazul utilizării cec-ului

În supermarket-uri spre exemplu se reduce timpul de așteptare la casierii, casierul nu mai trebuie să piardă timpul numărând banii, ci doar introduce cardul în POS solicită clientului introducerea codului PIN, sau în cazul în care cardul este de tip contactless, conform procedurii pentru efectuarea unor plăți de până în 100 RON, plata se poate efectua prin apropierea cardului de POS, fără a se mai solicita codul PIN; așadar operativitate crescută

Avantaje pentru bănci

A crescut operativitatea în agenții datorită diminuării cozilor, în ceea ce privește eliberarea de numerar

Costuri mai mici și câștig mai mare pentru bănci ca urmare a deținerii utilizării unui astfel de instrument

FUNCȚIILE CARDULUI

Funcția de retragere de fonduri

reprezintă cea mai simplă metodă de utilizare a unui card; posesorul are posibilitatea să retragă numerar fie de la automatele de numerar (ATM) sau de la ghișeele băncii. De obicei băncile practică un comision mai mare pentru retragere de numerar de la ghișee, tocmai din dorința de a încuraja populația în a utiliza ATM-urile și de a degrava de sarcini casieriile

Funcția de plată

în momentul efectuării unei plăți cu cardul, utilizatorul își stinge obligația de plată ce îi revine, așadar în momentul plății se debitează contul posesorului de card și se creditează contul comerciantului cu sumele aferente

Funcția de credit

cardurile de credit, oferă posesorilor facilitatea de a accesa sume suplimentare de bani peste disponibilul existent în contul curent, prin accesarea unei linii de credit, linie de credit stabilită de banca emitentă. Utilizatorul acestei facilități accesează o sumă de bani din linia de credit pusă la dispoziție de către emitent, iar la datele stabilite în contractual încheiat dintre cei doi are loc așa zisa “reglare a conturilor”

Funcția de garanție

“Cardul constituie o garanție de solvabilitate a posesorului în relațiile cu comercianții, aceștia fiind asigurați că vor fi plătiți de emitentul cardului” Georgescu Golosoiu L., (2003), Mijloace, modalitati si instrumente de plata, Editura ASE, Bucuresti

Funcții multiple

majoritate cardurilor sunt carduri multifuncționale, oferă posesorilor posibilitatea efectuării unor operațiuni diverse, precum: retragerea de numerar de la distribuitoarele de numerar, plata la comercianți etc.

PROCESAREA BANCARA A CARDURILOR

O bancă pentru a putea face parte din sistemul de plăti cu carduri, trebuie că după pregătirea infrastructurii necesare utilizării acestor instrumente de plată să obțină autorizarea băncii central și a proprietarilor de marcă sub sigla cărora vor funcționa respectivele instrumente de plată.

Pentru bănci acest proces de emitere este unul mult mai complex, decât ceea ce percepem noi ca și utilizatori printr-o simplă emitere a unui card.

Până a ajunge la faza de emitere băncile dezvoltă strategii de vânzare a propriilor instrumente, de plată cât mai atractive pentru atragerea potențialilor deținători de carduri; așadar banca în momentul dezvoltării unui astfel de produs își stabilește o serie de obiective pe termen scurt cât și obiective pe termen lung.

O serie de studii și analize de marketing stau la baza strategiei de emitere a acestor instrumente, și doar după stabilirea clară a obiectivelor dorite a fi obținute începe adevăratul proces de emitere.

Băncile din dorința de a atrage cât mai mulți clienți, căuta diverse modalități de abordare a acestora. O modalitate de abordare, este abordarea directă ce constă în informarea directă a clienților în sucursalele băncii, informarea prin scrisori trimise clienților, informarea prin afișe și panouri publicitare, etc..

Abordarea indirectă are ca și obiectiv atragerea non-clientilor și pentru a-și atinge obiectivul băncile mizează pe informarea acestora prin presa scrisă și mediul audio-vizual, televizor.

Cardurile de debit, cardurile de credit și cardurile cu facilități de descoperit de cont alcătuiesc portofoliile băncilor în materie de instrumente de plată. Chiar dacă sunt doar trei produse de bază băncile își diversifica ofertele prin atașarea unor funcționalități și servicii suplimentare, cum sunt asigurările de călătorie în străinătate, reduceri la o gamă de magazine partenere băncii emitente, acces în saloanele bussiness ale aeropoartelor și multe alte beneficii.

O bancă care este preocupată de atragerea unor noi surse bănești se va focusa cu precădere pe dezvoltarea produselor de tip debit card, iar o bancă care urmărește maximizarea profitului prin creditare va învesti printre alte produse de creditare oferite populației și în produsele de tip credit-card.

26.1 EMITEREA CARDURILOR

„Emiterea cardurilor este o activitate mai complexă care include incheierea convenției de card, confecționarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informațiilor la centru de autorizare și la instituțiile internaționale de sistem și apoi eliberarea cardului.

Conventia de card

Convenția de card este un contract scris între bancă și viitorul posesor de card în care se prevăd: tipul de card și modul de folosire a acestuia, contul care se deschide, sumele minime de menținut în cont (cardul de debit), tipurile de tranzacții care se efectuează (achiziționare de bunuri/servicii, retragere de numerar, transfer de fonduri între conturi, constituire de depozite, rambursări de credite, plată de dobânzi, comisioane etc.), sumele limita minime/maxime pentru o operațiune, tipurile de taxe (pentru emitere, exploatare), comisioane, dobânzi (acordate la disponibilități și percepute la credite), penalități, precum și drepturile și obligațiile părților, perioada de contestare a unei operațiuni și procedurile aferente, autoritatea abilitată să soluționeze litigiile. Deținătorii trebuie să aibă posibilitatea să obțină informații, pe suport hârtie sau prin mijloace electronice, privind șoldul disponibil, identificarea tranzacției, locul și data acesteia, valoarea tranzacției (suma plătită, retrasă, transferată), rata de schimb în cazul tranzacțiilor în valută. În mod similar, se încheie o convenție între bancă și comerciant pentru acceptarea cardurilor și efectuarea decontărilor care rezultă din folosirea cardului. Convențiile sunt actele juridice dintre părți și sunt opozabile în justiție în cazul unor conflicte între bancă și titularul de convenție.” Dedu V., Enciu A., Ghencea S. (2008) – Produse si servicii bancare : corporate si retail bancar, Editura ASE, Bucuresti, pag. 280

Confecționarea cardurilor bancare

Banca emitentă colaborează cu firme specializate și autorizate în furnizarea de cărți de plastic; acestea se fabrică cu respectarea standardelor ISO 7810 și ISO 7813;

Pe carduri sunt ulterior imprimate cu echipamente speciale o serie de date precum: numele și prenumele posesorului, numărul cardului, perioada de valabilitate, și alte date specifice tipului de card emis.

La predarea cardului de către angajatul băncii titularului, celui din urmă i se solicita semnare obligatorie a instrumentului de plată pe banda magnetică special desemnată.

Deschiderea conturilor de card

Contul se deschide ulterior semnării convenției. Contul aferent cardului de debit și contul aferent cardului de credit sunt conturi distincte. Utilizatorul poate efectua cu un card o serie de operațiuni, și din dorința de a nu exista confuzii și de a se cunoaște cu exactitate mișcările debitoare și creditoare precum și soldul s-a optat pentru această separare a conturilor.

„Condițiile de utilizare ale cardului reglementează reguli generale pe care un posesor trebuie să le respecte pe durata cardului emis de bancă, cu privire la modul de utilizare, funcționarea contului de card) alimentarea de cont, înregistrarea plăților în cont). Dobânzi, comisioane și alte speze percepute de bancă, păstrarea cardului și numărul de identificare personal alocat de bancă (PIN), refuzul de plată și modificări ale datelor declarate, suspendarea cardului și terminarea relațiilor dintre banca si posesorul cardului.

Condițiile de utilizare sunt specifice fiecărui tip de card emis de bancă fiind prezentate și incluse, de regulă, pe verso-ul cererii de emitere a cardului.

Prin semnarea cererii de emitere, posesorul se angajează să respecte necondiționat condițiile de utilizare, iar cererea de emitere și condițiile de utilizare ale cardului vor prezenta contractul de emitere al cardului încheiat între bancă și solicitant.” Georgescu Golosoiu L., (2003) Mijloace, modalitati si instrumente de plata, Editura ASE, Bucuresti

Figura nr. 1 – Producerea si predarea cardurilor

Sursa: Popescu R., Tudorancea C., Berbec F., (1998) – Cardul: instrument modern de plata, Editura Tribuna Economica, Bucuresti pag. 43

2.7 OPERAȚIUNI CU CARDURI

“Utilizatorul cardului îl poate utiliza în unul din următoarele scopuri (după cum rezultă din definiția dată cardului):

plata mărfurilor și serviciilor;

retragerea de numerar de la distribuitoarele automate sau de la ghișeele băncii

Utilizarea cardului pentru plata mărfurilor și serviciilor necesită existent, la nivelul comerciantului care acceptă acest instrument de plată, a unui terminal pentru transferul electronic al fondurilor numit POS.

Rolul terminalului este acela de a prelua și a transmite informațiile asupra plății, de la comerciant la centrul de analizare și primirea autorizării privind plata (în maxim 30 secunde).

Pentru obținerea de numerar de la distribuitoarele automate deținătorul cardului trebuie să tasteze codul personal (PIN) și suma dorită. Distribuitoarele automate de numerar realizează operațiile direct și imediat, iar în funcție de serviciile prestate se disting două tipuri de dispozitive:

distribuitorul automat de numerar – denumit bancomat sau cash dispenser, care permite utilizatorului retragerea de numerar din contul său (sub formă de bancnote și monede metalice)

ghișeul automat de bancă – denumit ATM (Automated Tellet Machines) – Reprezintă, ca și tipul precedent de distribuitoare, un dispozitiv electromagnetic care permite utilizatorului atât retragerea de numerar cât și accesul la servicii de informare cu privire la situația din conturi și la transfer de fonduri.” Prof. univ. dr. Dardac Nicolae, Conf. univ. dr. Vascu (1995) – Monedă și Credit I – Modul 1, Teodora, Editura Didactică și Pedagocică București curs în format digital disponibil pe www.ase.ro

Operațiuni de retragere de numerar

„Operațiunile de retragere de numerar prin carduri presupun existența unei infrastructuri formată din echipamente electronice (ATM, CD și automate de schimb valutar –numite terminale), echipamente de transmisie (modem) și softuri informatice care asigură circulația informatiei-bani, primirea/eliberarea numerarului și efectuarea înregistrărilor în conturi. Terminalele sunt legate prin telecomunicații (cablu, radio, satelit) cu centru informatic al băncii care le dețin, unde se realizează procesarea datelor distinct pentru fiecare terminal.” Dedu V., Enciu A., Ghencea S. (2008) – Produse și servicii bancare: corporate și retail bancar, Editura ASE, București, pag. 261

„Ghișeul automat de bancă (ATM, cash dispenser etc.) este un dispozitiv care înlocuiește operatorul uman în operații implicând cardul ca instrument de plată sau ca metodă de identificare a clienților. După cum arată și numele, aceste aparate constituie ghișee de banca automate.” Popescu R., Tudorancea C., Berbec F., (1998) – Cardul: instrument modern de plata, Tribuna Economica, Bucuresti

Deținătorul unui card are acces la banii dintr-un cont bancar prin solicitarea de eliberare de numarar de la ghiseele bancii, sau prin intermediul ATM-ului.

Utilizarea ATM-ului pentru eliberare de numerar prezintă avantaje față de metoda clasică de accesare a banilor prin intermediului ghișeelor băncii, printre care amintim:

Siguranța operațiunilor – dat fiind faptul că operațiunile se derulează într-un mediu electronic, mediu securizat, utilizarea cardului de către o altă persoană este aproape imposibilă fără cunoașterea codului PIN; așadar fraudele sunt cu mult reduse.

Disponibilitate 24 din 24 de ore, 7 zile pe săptămână – posesorul cardului nu mai depinde de programul băncii, și își poate accesa banii din cont în orice moment din zi sau din noapte

Eliberare a de sarcini a ghișeelor băncii – prin instalarea unui ATM în unitățile bancare se evită aglomerarea ghișeelor

Plata salariilor prin cont bancar – odată cu adoptarea acestei modalități de plată a tot mai multor societăți și instituții angajatoare, băncile au atras și un număr important de clienți și potențiali clienți pentru alte produse și servicii ce le pun la dispoziția acestora contra cost și prin urmare se concretizează în câștig pentru banca

Posibilitatea de accesare a contului din locuri în care nu există ghișee ale băncii, în special în centrele comerciale, aeroporturi sau alte locuri în care acestea sunt amplasate strategic etc.

Operațiuni de plăți cu cardul la comercianți

“Operațiunile de plăți la comercianți reprezintă esența cardurilor, înlocuind numerarul sau cecul cu operațiuni online și implică o relație tipărită: comerciant, beneficiar și bancă. Prin aceste operațiuni, comercianții au asigurată plata înainte de livrarea bunurilor prin confirmarea primită de la bancă, iar beneficiarii s-au achitat de obligația de plată în câteva secunde. Terminalul de la comerciant este de tip EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of Sale) sau uzual POS, respectiv un echipament de tip calculator specializat prevăzut cu un sistem de operare și programe specifice. Terminalul POS are încorporat microprocesor, memorii, modem de telefonie cu puncte de intrare-ieșire, cititor de carduri și imprimantă pentru chitanțe, iar în exterior, ecran de afișaj, tastatura, fanta pentru carduri cu banda magnetică și, separat pentru carduri cu cip, fanta pentru eliberarea chitanței, terminal mobil pentru PIN cu ecran și tastatura. Operațiunile care se pot face la un POS sunt următoarele:

Plăți pentru bunuri și servicii (cu confirmare bancare pentru card cu banda magnetică și fără confirmare pentru card cu cip)

plăți de facturi pentru utilități dacă furnizorii au contract cu banca în acest sens

încărcarea cardurilor preplătite (cu moneda a cardurilor cu cip și cu minute a cardurilor pentru telefon)

avans în numerar din contul de card dacă POS este instalat la bancă

încărcarea cardurilor cu puncte de loialitate sau cumpărarea cu aceste puncte

alte operațiuni nebancare

POS-urile se primesc de regula in mod gratuit de la banca in schimbul derularii operatiunilor prin banca respectiva, in urma carora banca percepe comisioane prin care isi recupereaza costurile.” Dedu V., Enciu A., Ghencea S. (2008) – Produse si servicii bancare : corporate si retail bancar, Editura ASE, Bucuresti, pag. 263-264

Pentru bună funcționalitate a sistemului, băncile încheie cu comercianții diverse convenții prin care cei din urmă își oferă acordul în ceea ce privește acceptarea plăților efectuate cu aceste instrumente de plată, iar în urma încheierii convenției are loc deschiderea conturilor comercianților acceptanți. Comercianții care acceptă plată cu cardul sunt recunoscuți prin faptul că au afișate siglele tipurilor de carduri acceptate (cel mai se sun întâlnite siglele VISA și MASTERCARD).

Acceptarea cardurilor bancare este o operațiune prin care comerciantul agrează decontarea prin cardul prezentat de cumparator. Comerciantul are obligația să verifice cu atenție cardul clientului (integritatea fizica, să nu prezinte stersaturi sau modificari, sa aiba elemente de securizare), identitatea clientului (act de identitate) și, dacă sunt suspiciuni, se solicită băncii emitente interogarea titularului de card și se așteaptă mesajul de răspuns. Dacă nu apar probleme, comerciantul introduce cardul în POS, tastează datele privind suma de plată, iar cumpărătorul introduce codul PIN. POS-ul transmite băncii acceptante datele de identificare și cele privind tranzacția, aceasta le introduce in sistemul VISA BASE I pentru validarea cardului și acesta le retransmite băncii emitente pentru autorizare. Mesajul de raspuns (OK sau refuz) se transmite pe același circuit către POS-ul comerciantului. Daca raspunsul este OK, comerciantul eliberează o chitanță/factură care se semnează de cumpărător (semnătura de pe card se confruntă cu cea de pe chitanță) și se eliberează marfa. – Dedu V., Enciu A., Ghencea S. (2008) – Produse si servicii bancare : corporate si retail bancar, Editura ASE, Bucuresti, pag. 264-265

Acest sistem de acceptarea a cardurilor la plată, pe plan internațional porta numele de „acquiring system” (din engleza acquiring = acceptare, achiziție).

În baza contractului încheiat între bancă și comerciant, banca își i-a angajamentul ca autorizarea plăților să aibă loc în maximum 15 secunde. Autorizarea plăților în timp real a fost preocuparea băncilor mulți ani la rând, până să se ajunge la performanțele din zilele noastre.

Pe lângă facilitatea de autorizare, banca oferă comerciantului și servicii de decontare.

În sistemele de operare internațională o bancă poate fi bancă emitentă sau bancă acceptoare. Banca emitentă („isuer”) este banca ce emite propriile carduri, acestea pe lângă sigla sub organizația căreia funcționează au înscris pe card și numele băncii; iar banca acceptoare („acquirer”), banca ce a încheiat diverse convenții cu comercianții, convenții prin care banca își i-a angajamentul de acceptare și decontare a operațiunilor efectuate cu cardul.

Autorizarea tranzacțiilor reprezintă prima etapă dintr-un întreg proces care are ca finalitate procesarea unei tranzacții.

„O tranzacție electronică se desfășoară în mai multe etape succesive, fiecare etapă presupunând schimbarea unor mesaje. Într-o tranzacție de plată cu un card, înaintea efectuării propriu-zise a plății (la un terminal POS sau ATM), sunt necesare anumite verificări, făcute de bănci, care să dovedească că plata se poate face. Această etapă de verificări se numește autorizarea tranzacției și se finalizează cu unul din două răspunsuri posibile: autorizat, sau respins (împreună cu motivul respingerii).[..]

Verificările cuprind în general următoarele: există contul?; deținătorul de card este legal? (dacă tranzacția se face cu PIN, se verifică PIN-ul păstrat în banca emitentă cu cel introdus de la terminal) ; sunt bani suficienți în contul de card pentru această plată? (respinge tranzacția dacă nu sunt); este activ cardul? (banca emitentă poate bloca, sau inactiva, cardul, sau cardul poate fi expirat); sunt puse interdicții asupra cardului? (un card descoperit anterior ca fiind fraudulos este înscris într-o listă, disponibilă tuturor băncilor implicate, astfel de liste purtând uzual nume ca ”hot-list”, listă fierbinte, sau ”negative-list”, listă negativă).” Vasilache D., (2004) – Plati electronice: o introducere, Editura Rossetti Educational, Bucuresti, pag. 32

Acceptul s-au refuzul tranzacției se obține ca urmare a verificărilor efectuate. Așadar banca acceptoare (banca ce deține terminalul) ia legătura cu banca emitentă prin sistemul de telecomunicații, urmând ca cea din urmă, în urma verificărilor întreprinse să trimită un răspuns sub formă de semnal la terminal cum că tranzacția a fost „autorizată” sau „respinsă”.

În caz de tranzacție autorizată, înaintea transmiterii mesajului către terminalul în cauză, banca blochează în contul de card suma utilizată.

Autorizarea unei tranzacții se face de cele mai multe ori în timp real, excepție de la această „regulă” o fac tranzacțiile care necesită autorizare prin voce.

Autorizările prin voce se solicita în cazul plăților la imprinter, plăților prin comanda telefonică, prin poștă etc..

În cazul acestor plăților la care este necesară autorizarea vocală comerciantul ia legătura telefonic cu banca acceptoare, aceasta din urmă luând legătura electronic cu banca emitentă.

Banca emitentă face verificările necesare, iar ulterior în cază de plată acceptată, banca blochează suma de bani aferenta tranzacției în contul titularului de card, iar mai apoi transmite băncii acceptatore numărul autorizării date; aceasta din urmă transmițând numărul autorizării comerciantului care a așteptat la telefon.

În unele situații acest proces este mai simplificat comerciantul luând legătura direct cu emitentul cardului.

Aceasta modalitate de autorizare se regăsește de obicei în cazul micilor comercianți care nu își permit să investească într-un terminal de carduri și datorită volumului mic de tranzacții prin card, acest lucru nu reprezintă o prioritate.

Figura nr. 2 – Autorizarea unei tranzacții de plata cu card – în timp real

Vasilache D., (2004) – Plați electronice: o introducere, Editura Rossetti Educațional, Bucuresti, pag.35

Decontarea interbancară – această etapă constă în „reglarea” conturilor între bănci; așadar băncile acceptoare (deținătoare de terminale) primesc sumele aferente tranzacțiilor efectuate de toți emitenții de carduri la terminalele lor.

2.8 FRAUDE CU CARDURI

Conform Dicționarului explicativ al limbii române termenul de fraudă se definește drept, înșelăciune, act de rea credință săvârșit de cineva pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia; hoție; suma sustrasă prin înșelăciune.”

Cardurile bancare au cunoscut în ultima perioadă o evoluție remarcabilă, atât ca număr de utilizatori, cât și ca număr de operațiuni efectuate cu aceste instrumente de plată.

Odată cu răspândirea acestor instrumente de plată s-au putut observa tot mai accentuat „lipsurile” cu care se confrunta aceste sisteme, și totodată putem observa și încercarea specialiștilor din diverse domenii de activitate de a combate și de a se proteja în fața acestui fenomen.

Există multe modalități de producere a unei fraude cu un card bancar, cele mai întâlnite fiind:

Fraudele realizate cu carduri pierdute/furate

Fraudele întâlnite la tranzacțiile în care cardul nu este prezent (card-not-present)

Fraude prin contrafacerea și falsificarea cardurilor

Fraude prin furt de identitate (card ID theft)

Fraudă cu card pierdut/furat

Card pierdut sau furat – cea mai simplă metodă este furtul propriu-zis din buzunare, existând în ultimii ani rețele specializate de hoți în furtul cardurilor. Avantajul consta în faptul că, de cele mai multe ori, odată cu cardul sunt sustrase și actele de identitate, putând astfel să-și substituie identitatea cu cea a deținătorului real. – Poanta D., (2005) „Instrumente de plată fără numerar: operațiuni prin carduri”, Ed. Casa Universitară, București, pag. 166

Fraudele întâlnite la tranzacțiile în care cardul nu este prezent (card-not-present)

Aceasta modalitate de fraudare se întâlnește de obicei la tranzacțiile efectuate prin intermediul internetului, a telefoanelor mobile sau a poștei. În această situație pentru ca tranzacția să se poată realiza nu este necesară prezentarea cardului și nici prezența deținătorului de card.

Lipsa cardului în ceea ce privește efectuarea unei tranzacții presupune un risc datorită faptului că nu se poate dovedi valabilitatea și autenticitatea cardului; iar lipsa posesorului și implicit neintroducerea codului PIN cresc riscul ca utilizatorul cardului să nu fie posesorul legal al acestuia.

Fraude prin contrafacere/falsificare

“Contrafacere. Este situația în care pe extrasul de cont apar și alte tranzacții neefectuate de posesorul cardului. Acesta poate fi un indiciu ca un card contrafăcut, care poartă numărul de cont al persoanei respective, este în circulație și este folosit simultan cu achizițiile legitime. Cea mai utilizată metodă de falsificare este rescrierea benzii magnetice originale, care este copiată cu ajutorul unui dispozitiv numit skimmer.” – Poanta D., (2005) „Instrumente de plată fără numerar: operațiuni prin carduri”, Ed. Casa Universitară, București, pag. 166, pag. 167

Skimming-ul – reprezintă procedeul de copiere a datelor stocate pe banca magnetică a cardului. Pentru a fi posibilă realizarea unei astfel de operațiune se utilizează aparaturi speciale care sunt amplasate în general deasupra ATM-urilor.

Fraudă prin furt de identitate

În această situație, infractorul folosește diverse metode de a obține date cu caracter personal ale posesorului cardului și bineînțeles date cu privire la card. Aceste date odată obtinetu îi permit acestuia să acceseze contului posesorului și efectuarea de tranzacții ilegale în numele acestuia.

Conform unor statistici APACS pierderile cauzate de fraudele cu carduri bancare din

Marea Britanie au crescut de la 479 £ milioane în 2014 la 567,5 £ milioane în 2015, înregistrându-se așadar o creștere de 18%. Fraudele cu carduri bancare au înregistrat al patrulea an consecutiv de creștere, însă cu toate aceste, pierderile sunt cu 6% mai mici decât maximul înregistrat în 2008 de 609,9 £ milioane.

FFA UK (financial Fraud Action UK), prezintă faptul că cea mai practicată metodă de fraudare este cea în care cardul nu este prezent (card-not-present), fiind urmată de fraudă cu cardurile furate/pierdute, cardurile falsificate, fraude cu carduri neajunse la destinatar.

Grafic nr. – Modalități de fraudare a cardurilor întâlnite în Marea Britanie

Sursa: https://fraudfacts16.financialfraudaction.org.uk/

Băncile investesc sume mari de bani în ceea ce privește protejarea împotriva fraudelor, deoarece producerea unor astfel de evenimente afectează grav imaginea unei instituții, iar astfel de evenimente conduc la pierderea încrederii și a credibilității clienților în respectiva instituție.

CAP. 3 STUDIU DE CAZ – ANALIZA COSTURILOR LA CARDURILE DE CREDIT DIN ROMÂNIA (5 BĂNCI)

Acest capitol cuprinde parte practică a lucrării și ca mod de abordare am ales cinci bănci care sunt competitive pe această piață a cardurilor de credit și am analizat oferta fiecăruia în parte, cu precădere am analizat costurile generate de deținerea sau utilizarea lor. Așadar această parte cuprinde o scurtă introducere, condițiile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un solicitant, precum și pașii pe care acesta trebuie să îi parcurgă în vederea obținerii unui card de credit, motivația alegerii băncilor participante la analiză și în ultimă instanță analiza propriu-zisă a costurilor.

3.1 PIAȚA CARDURILOR DE CREDIT ÎN ROMÂNIA

Aceast “trend” al utilizării cardului a pătruns mai greu în țara noastră comparativ cu alte țări ale lumii și tocmai din această cauză avem de recuperat la acest capitol un “handicap” de câteva decenii. Obstacolele în calea extinderii și apariției mai timpurie a acestor instrumente de plată, s-au datorat în mare parte lipsei tehnologiilor și al sistemelor necesare utilizării cardurilor. După implementarea și dezvoltarea infrastructurii necesare, am putea spune că nu ar trebui să existe alte piedici și prin urmare toată populația să utilizeze aceste instrumente de plată, însă nu este așa, deoarece mentalitatea unui popor nu se poate schimba peste noapte, ci trebuie să treacă o perioadă mai îndelungată de timp, până când elemente caracteristice pieței din România precum afinitatea românilor pentru numerar, reticența acestora în utilizarea plăților electronice să scadă în favoarea dezvoltării pieței de carduri.

Un sondaj recent realizat de Banca Mondială prezintă faptul că, dintre romanii cu vârsta de peste 15 ani: 61% dețin un cont bancar, 46% dețin un card de debit, și doar 12% dețin un card de credit. Dacă am compara România cu celelalte țari analizate în raportul respectiv, am observa că nu doar în ceea ce privește numărul cardurilor de credit România este codașa, ci și la cardurile de debit. Diferența însă este mult mai mare dacă am compara România cu țările mai dezvoltate din zona euro, unde cardurile de credit se regăsesc în proporție de 42%, procent de aproape patru ori mai mare.

Grafic nr. 7 – Comparație Romania cu alte țari privind ponderea clienților deținatori de cont bancar, card de debit și card de credit

Sursa: http://bancherul.ro (% din totalul populatiei cu varsta de peste 15 ani)

În România față de Statele Unite spre exemplu, avem o piață atipică din acest punct de vedere, la noi au apărut mai întâi cardurile de debit și mai apoi cele de credit, iar piața cardurilor de credit se află în momentul de față în proces de dezvoltare.

În zilele noastre deținerea unui cont și al unui card bancar nu mai reprezintă un “lux”, întreținerea acestora presupunând sume infirme de bani, însa pentru cei cu venituri mici orice sumă plătită, oricât de mică ar fi ea, contează. Așadar și sărăcia prezintă un obstacol în calea răspândirii și dezvoltării mai rapide a acestei piețe.

Deși cu un început mai puțin promițător, cardurile de credit, în ultimii ani au înregistrat un trend ascendent; sunt consemnate creșteri atât în ceea ce privește numărul de utilizatori, cât și al tranzacțiilor efectuate.

Avantajul esențial al acestor produse, reliefat de bănci în campaniile de vânzare și promovare este reprezentat de “rezerva” de bani, rezervă la care ai acces în orice moment, fară a fi necesar să obții alte aprobări în prealabil.

Editorii publicației Ziarul Financiar au realizat un studiu în care au surprins evoluția cererii cardurilor de credit, în comparație cu alte produse de creditare. După cum putem observa în graficul următor, cardurile de credit în perioada analizată au înregistrat cea mai bună evoluție.

Tabel nr. 1 – Evoluția cardurilor de credit comparativ cu alte produse de creditare în perioada 2008-2014

*milioane Sursa: http://www.zf.ro

Grafic nr. 8 – Evoluția cardurilor de credit comparativ cu alte produse de creditare în perioada 2008-2014

În analiza prezentată în continuare, am ales principalele bănci emitente de carduri de credit din România.

Conform celui mai recent studiu realizat de editorii http://www.bankingnews.ro, cel mai mare emitent de carduri de credit în anul precedent exceptând banca Bancpost, deoarece cardurile de credit emise de această instituție nu sunt carduri de credit veritabile fiind emise de IFN-uri și fiind asociate mai degrabă cu, creditele de consum, este Raiffeisen Bank, urmată de Banca Transilvania.

Publicația http://www.bankingnews.ro nu deține o situație exactă a cardurilor de credit deținute de ING și CEC Bank, însa am ales ING Bank și CEC Bank în analiza, din considerentul că aceste instituții ocupă în momentul de fața un loc important în sistemul bancar românesc.

3.2 CONDIȚIILE MINIME DE ELIGIBILITATE SOLICITATE DE BĂNCI ÎN VEDEREA OBȚINERII UNUI CARD DE CREDIT

Pentru a putea obține un card de credit, solicitantul trebuie să îndeplinească o serie de condiții de eligbilitate. În acest paragraf am ales să prezint succint condițiile de acordarea ale unui card de credit și prin urmare am căutat informații pe site-urile băncilor analizate și le-am sintetizat în următorul tabel:

Tabel nr. 2 – Condițiile minime de eligibilitate ce trebuiesc îndeplinite de solicitant în vederea obținerii unui card de credit

După cum putem observa, condiția general valabilă, condiție ce se regăsește în cazul tuturor băncilor analizate este vârsta minimă de acordare care trebuie să fie de minim 18 ani. Deși oficial vârsta solicitată de bănci este de 18 ani, acestea de multe ori resping cererile de creditare ale acestei categorii de clienți, din considerentul că, persoanele mai tinere sunt mai “flexibile” în a-și schimba locul de muncă, iar statisticile arată că aceștia prezintă pentru bancă un risc mai mare de neplată a ratelor.

Vârsta maximă acceptată de majoritatea băncilor la finalul perioadei de creditare este de 70 de ani, și având în vedere că linia de credit pusă la dispoziție pe card se acordă pe o perioadă de până la 5 ani, vârsta solicitantului la acordare nu poate depăși 65 ani, respectiv 64 de ani în cazul BCR; ING Bank fiind singură bancă din cele analizate la care vârsta este împărțită pe sexe, respectiv 63 ani fiind vârsta maximă acceptată la femei și 65 ani vârsta maximă acceptată la bărbați. În cazul ING Bank, regăsim o categorie distinctă aceea a navigatorilor, în cazul acestora se accepta o vârstă de maxim 55 ani.

Solicitantul pentru a putea intra în posesia unui card de credit trebuie să aibă un loc de muncă, să poată face dovada unor venituri cu caracter permanent, o vechime la actualul loc de muncă de minim trei luni.

Băncile solicită clientului trei luni vechime la locul de muncă, deoarece în general linia de credit se acordă în funcție de media veniturilor pe ultimele trei luni de zile, medie comparată cu venitul încasat pe ultimul an lucrat. De aici rezultă că solicitantul trebuie să aibă o vechime în câmpul muncii de minim 1 an de zile.

Un alt criteriu important este venitul. Majoritatea băncilor solicită clienților un venit apropiat de cel minim pe economie, excepție de la această “regulă” o întâlnim în cazul ING Bank, care cu riscul de a descalifica un număr semnificativ de clienți, solicită un venit de minim 1500 lei.

Pe lângă criteriile expuse mai sus, pentru a putea accesa un credit indiferent de ce tip, clientul în cazul în care a mai deținut în trecut alte produse de creditare trebuie să aibă un istoric bun de plată, respectiv ratele aferente contractului încheiat între cei doi, persoana fizică și instituție financiară să fi fost achitate conform scadențarului. În caz contrar, dacă clientul a avut întârzieri la plata ratelor mai mari de 30 de zile, acesta este raportat la Biroul de Credite și CRC.

Biroul de Credite SA reprezintă o instituție la care în momentul de față au acces 31 de instituții de credit și 25 de instituții financiare nebancare. Dacă relația clientului cu instituția bancară este una îndoielnică, respectiv dacă au existat restanțe la plata ratelor mai mari de 30 de zile, banca poate respinge cererea clientului în ceea ce privește contractarea unui credit.

Chiar dacă datoria clientului fața de bancă a fost stinsă raportările rămân înregistrate la Biroul de Credit pe o perioadă de până în patru ani, iar în cazul CRC de până la șapte ani. Cu toate acestea există și excepții de la regulă, și în funcție de poziția socială a solicitantului, sumele restante, perioada de întârziere băncile pot în unele situații să ofere unele derogări.

3.3 DOCUMENTE SOLICITATE DE BĂNCI ÎN VEDEREA OBȚINERII UNUI CARD DE CREDIT

În ultima perioadă putem observa tot mai evident strădania băncilor de a eficientiza atât procesul de acordare al creditelor, cât și încercarea acestora de a simplifica documentația necesară accesării unui credit.

Supranumit și secolul vitezei și al tehnologiei, clientul dorește ca solicitarea să, să fie soluționată cât mai repede și cu un efort sau contribuție cât mai mică, așadar tot mai multe bănci s-au conformat și au redus din timpii de acordare a creditelor, dar și documentația necesară obținerii unui credit.

Adeverința de venit care era indispensabilă solicitantului de credit, a început încet, încet să dispară din lista de documente necesare accesării unui credit și sloganul “credit doar cu buletinul” a revenit pe afișele sau în reclamele publicitare ale băncilor. Băncile au învățat însă din perioada de dinainte a crizei economice și au devenit mult mai prudente, iar sloganul “credit doar cu buletinul” este utilizat mai mult ca și metoda de marketing, o metodă de atragere a clienților destul de eficientă. Susțin faptul că este o metodă de atragere a clienților deoarece, deși nu se solicită o adeverința de venit, solicitantul trebuie să îndeplinească o serie de condiții de eligibilitate. Deci, acest flux simplificat nu înseamnă nicidecum relaxarea politicilor de creditare ale băncilor, și poate fi privit mai degrabă ca un pas din partea băncilor spre o mai bună interacțiune cu clientul.

Adeverința de venit nu se solicită deoarece, în momentul contractării unui credit, clientul semnează în agenție un acord de consultare și verificare a informațiilor din bazele de date ANAF, iar informațiile respective sunt prelucrate obiectiv de către consilierul băncii, urmând ulterior acesta să îi comunice clientului dacă din punct de vedere financiar și al gradului de îndatorare se încadrează pentru obținerea cardului de credit.

Pentru a se proteja de portofolii de credit neperformante, acest flux este urmat doar în cazul unor credite de valoare mică, precum credite de nevoi personale, carduri de credit, overdraft; iar spre exepmlu, în cazul unor credite de mare valoare cum este creditul imobiliar –ipotecar, fluxul urmat este cel standard.

După depunerea dosarului, acesta se trimite spre analiză către departamentul abilitat din cadrul băncii, iar ulterior după primirea răspunsului se introduce în sistem cererea de emitere a cardului. La finalul acestui proces, clientul este invitat la bancă unde va semna contractul final și i se va înmâna cardul.

3.4 OFERTA CARDURILOR DE CREDIT A BĂNCILOR ANALIZATE ȘI ANALIZA PROPRIU-ZISĂ A COSTURILOR

Băncile încearcă în permanență să inoveze, în materie de produse și servicii bancare, să țină pasul cu cerințele pieței și cu cerințele potențialilor săi clienți.

În acest capitol am prezentat pe scurt principalele caracteristici a produselor de creditare ale băncilor analizate. Dat fiind faptul că fiecare bancă are un portofoliu diversificat de carduri de credit am ales ca analiza să fie focusată cu precădere pe cardurile de credit standard.

„Raiffeisen Bank România a rezultat din fuziunea, încheiată în iunie 2002, a celor două entități deținute la acel moment de Grupul Raiffeisen în România: Raiffeisenbank (România) și Banca Agricolă Raiffeisen S.A., care fusese înființată în 2001, după preluarea băncii de stat Banca Agricolă de către grupul austriac.” (https://www.raiffeisen.ro).

În portofoliu Raiffeisen Bank regăsim 2,3 milioane de carduri active, din care 405 mii de carduri sunt de credit. Cardul de cumpărături Standard, Cardul de cumpărături Vodafone, Cardul de cumpărături Gold și Cardul World Mastercard alcătuiesc portofoliul cardurilor de credit al băncii.

Avantajele:

limită de credit cuprinsă între 700 și 20.000 lei

perioada de grație de până la 56 de zile cu dobânda 0

până la 12 rate lunare fără dobândă

puncte bonus Multishop, de până la 20% din valoarea cumpărăturilor

rambursare lunară minima: 5% din valoarea creditului utilizat

se poate retrage și numerar de la bancomat, până la 40% din limita acordată de bancă (dar nu mai mult de 3.000 lei/zi)

Asigurarea cumpărăturilor efectuate cu cardul în cazul deteriorării, distrugerii sau furtului într-o perioadă de 45 de zile calendaristice de la data cumpărării

Un alt emitent cu un portofoliu „consistent” și o evoluție remarcabilă în materie de carduri de credit este Banca Transilvania.

Banca Transilvania „a luat naștere” la Cluj în anul 1994 la inițiativa unor oameni de afaceri. Ideea a fost aceea de a crea o bancă locală, un brand de Cluj. „Spiritul antreprenorial al fondatorilor a determinat consolidarea poziției Băncii Transilvania, într-o primă etapă în Cluj și ulterior, la nivel regional și național. Banca și-a orientat la început activitatea spre sectorul IMM și, datorită cererii pieței, în scurt timp această a început să se dedice și domeniului retail. În anul 1997, Banca Transilvania a devenit prima instituție bancară din România, care a fost cotată la Bursa de Valori București.” (https://www.bancatransilvania.ro/despre-noi/).

În momentul de față banca ocupă locul 3 în sistemul bancar din România, după numărul de active. Portofoliul băncii în materie de carduri de credite, este unul diversificat, Banca Transilvania fiind și prima bancă care a lansat pe piață un card de credit Platinum, un card destinat persoanelor cu venituri lunare mai mari de 3.500 euro.

Banca Transilvania are în momentul de fața patru carduri de credit înrolate în programul de loialitate Star și anume: Star Forte, Star Gold, Star Platinum și Mastercard Forte pentru Medici și cardurile de credit co-branded emise în parteneriat cu TAROM, KLM și AIR FRANCE, Flying Blue: Flying Blue Classic și Premium.

Cardul Star Forte, este un card emis sub sigla Mastercard, un card cu utilizare internațională.

Avantaje:

Poți împrumuta până în 5 venituri nete, dar nu mai mult de 22.000lei

Perioada de grație cu dobânda 0 de până la 56 de zile

Până la 12 rate fără dobândă

Poți economisii sub forma de puncte Star BT până la 15% din valoarea cumpărăturilor efectuate cu cardul

Rambursare lunară minimă: 10 % din suma utilizată

Poți retrage de la bancomat integral suma disponibilă

Principalul avantaj întâlnit la cardul de credit Star Forte este reprezentat de perioada de grație, perioada ce este valabilă atât în cazul cumpărăturilor cât și în cazul retragerilor de numerar de la bancomat.

Dintre cardurile de credit analizate, cardul emis de Banca Transilvania este singurul card care funcționează cu aceeași perioadă de grație și aceeași dobândă la plata la comerciant cât și la retragerile de numerar de la bancomat.

Un important emitent de carduri de credit pe piața bancară româneasca este ING Bank. ING Bank face parte din ING Groupe, o instituție financiară internațională de origine olandeză, prima instituție financiară ce a deschis o sucursală în România. Aceasta este răspândită în aproximativ 40 de țari din Europa, America de Nord, America Latină, Asia și Australia, iar în momentul de fața ocupă o poziție importantă în sistemul bancar românesc.

ING Credit Card este singurul card de credit emis de către ING Bank și putem afirma faptul că prin condițiile și caracteristicile ce le prezintă acesta este o combinație între un card standard și un card premium. Din gama de produse oferite de ING Bank populației și din condițiile ce sunt solicitate clienților, putem afirma faptul că segmentul țintă pentru această bancă este reprezentat de persoanele cu venituri peste medie.

Avantaje:

Se poate accesa o linie de credit de pană în 3 venituri nete, nu mai multe de 35.000 lei

Posibilitatea de a achiziționa produse în rate lunare de la orice comerciant din țară sau străinătate (cu excepția țărilor cu risc crescut: Iran, Siria, Sudan, Coreea de Nord și Cuba)

Posibilitatea ca la încheierea contractului cu banca să alegi data la care să rambursezi rata lunară: 5, 15 sau 25 ale fiecărei luni

Posibilitatea de a alege ce sumă minimă vrei să rambursezi la scadență: 5%, 10% sau 15% din suma utilizată

Asigurarea bunurilor achiziționate cu cardul pe o perioadă de 90 de zile

Din aspectele enumerate mai sus, putem observa faptul că contractul de credit în cazul ING Bank, este mai flexibil în comparație cu al altor bănci, deoarece i se oferă clientului posibilitatea să aleagă data la care dorește să ramburseze datoria față de bancă, cât și procentul sau sumă minimă care dorește să o ramburseze la scadență.

Al patrulea competitor în materie de carduri de credit din România este Banca Comercială Română (BCR), bancă ce în momentul de față ocupă primul loc în sistemul bancar românesc după numărul de active.

BCR are în portofoliu 2 carduri de credit destinate persoanelor fizice și anume: cardul „Bun de Plată” și cardul “Bun de Plată Gold”.

Avantaje:

Se poate accesa o linie de credit de maxim 20.000 RON

Programul Bun de Plată (2% bani înapoi lunar, pentru toate sumele utilizate la: benzinării, magazine de îmbrăcăminte și încălțăminte, restaurante etc.
1% bani înapoi anual, pentru toate celelalte cumpărături efectuate prin cardul de credit)

Pană la 12 rate lunare fără dobândă la comercianții parteneri BCR

Perioada de grație cu dobânda 0 de până la 55 zile

Și nu în ultimul rând avem cardul de credit emis de CEC Bank. CEC Bank are o istorie lungă, fiind înființată în anul 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

„CEC Bank este continuatoarea activităților inițiate de prima instituție de credit public din România – Casa de Depuneri și Consemnațiuni – și a celor desfășurate, începând cu anul 1881, de cea mai importantă casă de economie care a activat în sistemul bancar românesc – Casa de Economie – transformată în anul 1932 în Casa Naționala de Economii și Cecuri Poștale.” https://www.cec.ro

CEC Bank are în portofoliu de credite destinate persoanelor fizice un singur card de credit denumit simplu – Cardul de credit Master Card.

Avantaje:

Linie de credit de până în 20.000 lei

Până la 12 rate lunare fără dobândă: 3, 6, 9 sau 12 (la plata la comercianți se activează automat un plan de rațe, în cazul în care nu ești de acord cu plata în rate propusă trebuie să suni în maxim 24 de oră în Call Center pentru anularea platei în rate)

Până la 59 de zile grație cu dobânda 0

Comisioanele reprezintă sume de bani percepute utilizatorilor de carduri de către băncile emitente pentru: emiterea cardului, administrarea contului, extrase de cont, retragere de numerar și alte servicii și operațiuni pe care utilizatorul de card le efectuează.

Comisioanele sunt stabilite de fiecare bancă în parte cu respectarea unor norme și sunt stabilite nu doar pentru acoperirea unor cheltuieli, ci se percep în așa mod încât să genereze instituției emitente și un profit ulterior.

În următorul tabel am sintetizat principalele comisioane percepute de băncile analizate:

Tabel nr. 3 – Principalele costuri ale cardurilor de credit analizate

*dobândă variabilă in funcție de indicele de referință ROBOR

**Poți alege suma minimă de plată; pe langă suma minimă trebuie plătită dobânda și comisioanele aferente tranzacției; suma rambursată lunar trebuie să fie de minim 50 lei.

Primul cost resimțit de solicitantul unui cârd de credit, este taxa de emiere a cardului, taxa ce diferă de la o instituție financiară la alta. În graficul următor avem selectate de pe site-urile oficiale ale băncilor taxele de emitere.

Grafic nr. 9 – Taxa de emitere a cardurilor de credit analizate

Băncile își crează propriile strategii de vânzare și promovare, politici de vânzare care se încearcă a fi cât mai atrăgătoare pentru client, și tocmai din această cauză multe bănci au ales să renunțe la taxa de emitere. Dacă ar fi să analizăm pe moment, băncile renunță la un câștig important prin faptul că nu percep o taxă la emitere, câștig însa ce nu se compară cu câștigurile ulterioare rezultate din utilizarea acestor instrumente de plată de către clienți.

Dintre băncile analizate Raiffeissen Bank și CEC Bank sunt băncile care nu percep taxă de emitere. Tot din această categorie face parte și Banca Transilvania, care pe durata campaniilor promoționale renunță la taxa de emitere.

Consider că această strategie ce se regăsește în cazul mai multor bănci din sistemul românesc, este una potrivită, deoarece oameni importanți din domenii precum psihologie sau alte științe care au analizat de-a lungul anilor comportamentul omului ca și individ în societate, au demonstrat faptul că, acesta are tendința să opteze pentru un produs ce i se oferă ca și cost mai ieftin sau chiar gratis, în defavoarea unui produs său serviciu contra cost, mai ales dacă calitatea este aceeași iar nevoia îi este satisfăcută în mod aproape egal.

Un alt argument pro neperceperii taxei de emitere, este că omul în postura de solicitant al unui produs său serviciu în general este reticent în a plăti o sumă de bani în avans, fără a avea garanția că satisfacția oferită în urma utilizării va fi conform cu așteptările.

La cealaltă extremă, bancă cu cea mai mare taxă de emitere din cele analizate, este ING Bank. Aceasta percepe la emiterea cardului o taxă de 35 de lei. Acest lucru este explicat de altfel și prin faptul că, cardul de credit de la ING Bank este singurul card de credit din portofoliul acestei bănci și prin caracteristicile ce și le însușește acest produs, reprezintă o combinație între un card standard și un card premium. Cardul oferă o linie de credit de până în 35.000 lei, pe când în cazul celorlalte bănci analizate suma maximă acordată variază între 20.000 lei și 22.000lei. Așadar, comisionul este oarecum justificat de faptul că banca „țintește” persoanele cu venituri peste medie, persoane care sunt dispuse să plătească pentru a obține ceea ce doresc.

Un alt cost important în decizia de alegere a clientului îl reprezintă comisionul de administrare anuală a contului.

Grafic nr. 10– Comisionul de administrare anuală a cardurilor de credit analizate

Comisionul de administrarea anuală în cazul cardului emis de Raiffeissen Bank este de 40 lei. La prima vedere pare un cost mare comparativ cu al altor produse similare de pe piață, însă în acest cost sunt incluse și costurile generate de cardurile suplimentare atașate aceluiași cont, dacă bineînțeles clientul optează pentru un card suplimentar.

Având în vedere că oamenii sunt reticenți în a oferi acces unei alte persoane chiar și din familie la contul personal, cu atât mai mult la un cont de credit, pentru mulți cardul de posesor desemnat nu reprezintă o opțiune.

Un alt dezavantaj ce îl regăsim în cazul acestui card este reprezentat de faptul că, deși nu există pentru solicitant o taxă de emitere, comisionul de administrare se percepe la prima debitare sau creditare a contului de card, respectiv în momentul primei tranzacții efectuate. Dat fiind faptul că în general, solicitantul optează pentru un astfel de card dintr-o necesitate, cu scopul de a-l utiliza, cu toate că nu există comision de emitere, acesta plătește în avans comisionul de administrare anuală.

Această abordare este profitabilă pentru bancă, deoarece o bancă care spre exemplu percepe comisionul de administrare după un an de la emiterea cardului, nu are certitudinea că, clientul va păstra cardul până la data respectivă, prin urmare nu este un câștig cert pentru bancă. Pentru client însă, această practică este una nefavorabilă, deoarece în cazul în care clientul dorește să păstreze cardul pentru o perioadă de câteva luni pentru a-și rezolva o nevoie urgentă, iar mai apoi acesta renunța la card, comisionul a fost plătit în avans și pentru perioada de neutilizare.

Un sistem mai echitabil pentru client în ceea ce privește modul de percepere a comisionului de administrare îl regăsim în cazul Băncii Transilvania. Această instituție percepe comisionul de administrare anuală la aniversarea unui an de zile de la emiterea cardului. În cazul acesteia, comisionul de administrare este de 25 lei pe an, iar dacă clientul renunță pe parcursul primului an de la emitere, pe perioada respectivă de utilizare nu plătește nici o taxă de administrare.

Cea mai mare taxă de administrare o regăsim la cardul „Bun de plată” emis de BCR, comision în valoare de 45 de lei. La fel ca și în cazul Băncii Transilvania, comisionul de administrare se percepe după un an de la emiterea cardului.

Un sistem diferit de comisionare îl regăsim în cazul băncii CEC Bank. Banca nu percepe comisionul de administrare anual, cum percep majoritatea băncilor din sistem, ci comisionul se percepe lunar, fiind percepută o taxă de administrare lunară de 2,5 lei. Dacă acumulăm comisionul pe un an de zile, respectiv douăsprezece luni, ar rezulta un comision anual de 30 lei. La prima vedere această modalitate pare a fi corectă pentru ambele părți, atât pentru bancă cât și pentru client, deoarece comisionul nu se percepe în avans cum e în cazul cardului emis de Raiffiesen sau la aniversarea unui an de la emitere, în cazul celorlalte 3 bănci.

Deși am afirmat faptul că acest sistem este unul „fair-play”, pentru bancă însă, nu este o strategie bună de marketing. Prin perceperea comisionului lunar aceasta îi „reamintește” de fiecare dată clientului că este taxat pentru simplu fapt că deține instrumentul respectiv de plată, iar dacă spre exemplu clientul nu utilizează câteva luni la rând cardul și banca îl „taxează” în fiecare lună, clientul va fi cel mai probabil determinat să renunțe la card din considerentul că nu îi este justificată taxa respectivă. Bineînțeles, există situații în care clienții nu utilizează cardul luni în șir, sau chiar un an de zile, însă datoria față de bancă o achită pentru un an de zile, nu lunar.

Pe de altă parte, de o situație neplacută se pot lovii și utilizatorii de card care își plătesc comisionul de administrare dupa un an de la emitere. Deseori se intamplă ca aceștia să utilizeze cardul în momentul solicitării, pentru a-și rezolva o nevoie urgentă, iar ulterior să nu îl mai utilizeze luni în șir, situație în care se întamplă să și uite faptul că îl dețin, iar la aniversarea unui an de la emitere urmând să se perceapă comisionul de administrare.

Comisionul de administrare se percepe din linia de credit, iar dacă clientul nu a mai utilizat cardul o perioadă îndelungată de timp și nu are obiceiul să verifice extrasul de cont lunar se poate trezi cu penalități, sau o situație și mai neplăcută pentru acesta este să fie raportarea de către bancă la Biroul de Credit.

O modalitate bună pentru a evita astfel de situații neplăcute sau alte situații similare, este ca la semnarea contractului de creditare clientul să opteze pentru opțiunea de debitare automată, opțiune gratuită în cazul băncilor în cauză. Acest sistem de debitare automată, constă într-un sistem simplu: la scadență, la data convenită de achitare a datoriei clientului față de bancă, banca transferă automat din disponibilul existent în contul curent al clientului în contul de credit, acoperind astfel sumele de plată. Acest sistem scutește clientul de o grijă, și de alte comisioane sau dobânzi care se percep în cazul neefectuării rulajului la timp.

Deși cardurile de credit sunt supranumite de către bănci în campanii de promovare carduri de cumpărături pe bună dreptate de altfel, pentru că scopul pentru care au fost concepute inițial este acela de a servii la achiziționarea de produse, posesorii de multe ori utilizează cardurile de credit în scopul obținerii de numerar, fapt pentru care aceștia sunt „penalizați” prin perceperea unor comisioane și a unor dobânzi mai mari, decât în cazul cumpărăturilor.

Tabel nr. 4 – Comisioane retragere numerar de la banca emitentă

Comisionul de retragere de numerar în cazul cardului de cumpărături Standard emis de Raiffeisen Bank și al cardului emis de CEC Bank este de 1% minim 2 lei, comision ce situează aceste două bănci în mijlocul clasamentului, față de ceilalți competitori de pe piață.

Cel mai mic comision de retragere de numerar îl regăsim în cazul băncii ING Bank, comision de 0,5%, iar cel mai ridicat se regăsește în cazul cardului Bun de plată, emis de BCR 3% minim 10 lei.

Alte piedici, care sunt întâlnite de deținătorii cardurilor de credit în ceea ce privește retragerea de numerar cu cardul de credit, este limita de retragere. Sunt bănci care stabilesc praguri de retragere de numerar de la ATM, praguri stabilite fie proporțional, fie în sumă fixă.

Un aspect ce dezavantajează clientul în cazul în care utilizează cardul pentru obținerea de numerar, este faptul că unele bănci percep dobânzi diferite (mai mari) pentru retragerile de numerar și în unele cazuri perioada de grație pentru rambursarea sumelor utilizate nu este valabilă și în cazul retragerilor, ci doar în cazul plăților direct la comerciant; exemplu CEC Bank.

În Ordonanța de Urgența a Guvernului 50/2010 art.52, este prevăzut faptul că băncile sunt obligate de lege să informeze clientul în mod regulat printr-un extras de cont eliberat fie pe suport de hârtie, fie în format electronic. Extrasul de cont eliberat de către bancă conform OUG 50/2010 trebuie să conțină următoarele informații: „perioada exactă la care se referă extrasul de cont, cuantumurile și datele tragerilor, soldul din extrasul anterior și data acestuia, noul șold, atele și sumele plăților efectuate de consumator, rata dobânzii aferente creditului aplicată, orice costuri care au fost aplicate, după caz, sumă minimă de plată”.

Prin urmare băncile s-au conformat legii, și și-au asumat faptul că, clientul trebuie informat lunar cu privire la situația contului de card.

Unele bănci au ales să acopere taxele poștale aferente extraselor de cont (ING, Raiffeissen Bank, etc.), iar altele au inclus taxele poștale în listele de comisioane percepute clienților (Baca Transilvania), însă banca a pus la dispoziția clientului și o modalitate gratuită de primire a extrasului de cont pe adresa de e-mail.

Deși pe extrasele de cont lunare sunt trecute sumele de bani disponibile în cont, deseori clientul se află în situația de a verifica disponibilul existent în cont, prin interogarea soldului la ATM. Banca anual obține venituri consistente din operațiuni precum interogarea soldurilor la ATM. În cazul de față cel mai mare comision de interogare este perceput de Raiffeissen Bank comision de 0,75 lei pe interogare, urmată de CEC Bank și Banca Transilvania cu 0,30 lei, iar BCR fiind la acest capitol preferată, deoarece nu percepe comision pentru acest tip de operațiune.

Tabel nr. 5 – Comision interogare sold la ATM – banca emitentă

În momentul efectuării unei astfel de operațiuni clientul trebuie să fie atent, deoarece sumele de bani se percep automat din linia de credit, iar în momentul efectuării rulajului acesta va trebui să țină cont să acopere și sumele generate de această operațiune.

O modalitate mai comodă prin care clientul poate evita interogarea, este opțiunea de alertă prin mesaj sau serviciile de Mobile Banking. Băncile în campaniile de promovare și vânzare a serviciilor de informare prin mesaj sau a serviciilor mobile de banking reliefează clientului aspecte precum ușurința în utilizare și scutirea de costuri privind interogarea soldului, însă de menționat faptul că și aceste servicii sunt contra cost.

Pentru a obține o satisfacție maximă la un cost cât mai mic clientul trebuie să realizeze o analiză, să pună în balanță frecvența cu care utilizează bancomatul pentru interogare, costul aferent interogării și costul care l-ar plătii în cazul în care ar opta pentru un serviciu de informare cum sunt cele exemplificate mai sus.

Cel mai important criteriu ce îl iau în calcul clienții, sau pe care ar trebui să îl i-a în calcul în momentul alegerii unui cârd de credit, este dobânda și perioada de grație fără dobândă.

Grafic nr. 11 – Dobânda/DAE percepută la retragere de numerar de băncile analizate

Grafic nr. 12 – Dobânda/DAE percepută la plata la comerciant de băncile analizate

În momentul în care un client optează pentru un card de credit trebuie să aibă în vedere faptul că perioada de grație expusă de bănci pe panouri sau afișe publicitare este în cazul celor mai multe bănci valabilă doar în cazul plăților efectuate direct la comercianți.

În cazul băncilor analizate dobânzile variază între 12,44% CEC Bank și 28% în cazul BCR atât pentru plăți la comercianți cât și pentru retrageri de numerar. Situația se modifică dacă am lua în calcul costul real al împrumutului adică DAE. Clasamentul rămâne neschimbat, însă procentele cresc semnificativ. Așadar în cazul CEC Bank DAE pentru plata la comercianți este de 10,23%, iar în cazul BCR este 24,98%. Tot cele două bănci se regăsesc la capetele de interval și în cazul DAE pentru retragerile de numerar de la bancomat, CEC Bank practică un DAE de 16,48%, iar BCR, DAE atinge un procent de 43,92%.

Așadar cea mai mică dobânda o regăsim în cazul cardului emis de CEC Bank, iar cea mai mare este practicată de BCR. Din încercarea băncilor de a afișa o politică transparentă față de clienți, acestea au început să practice dobânzi variabile, în funcție de indicele de referință ROBOR. Această politică se regăsește în momentul de față în cazul băncii Raiffeisen, ING și CEC Bank.

Dintre băncile analizate, doar Banca Transilvania prezintă un DAE mai mic decât dobânda standard pentru retragere de numerar de la ATM, deoarece cardul emis de Banca Transilvania funcționează cu aceeași perioadă de grație și cu acceași dobândă în ambele modalități de utilizare atât pentru retragere de numerar de la ATM, cât și pentru plata directă la comercianți, singura diferența fiind ca pentru retragere de numerar se percepe un comision de 1% minim 2,5 lei din suma retrasă, iar la plata directă la comerciant nu se practică comision.

NEEFECTUAREA RULAJULUI MINIM

Băncile oferă clienților două posibilități de rambursare a sumelor utilizate de pe cardul de credit. Soluția cea mai avantajoasă pentru client este efectuarea rulajului maxim, adică la scadență acesta să ramburseze exact suma de bani utilizată, plus alte comisioane sau taxe percepute, cu alte cuvinte să ramburseze datoria totală. Este o situație fericită pentru client deoarece încadrarea în perioadele de grație îl scutește de dobânzi.

În cazul în care clientul nu reușește să ramburseze integral suma datorată, acesta mai are o opțiune și anume – rulajul minim, însă în situația nerambursării integrale a sumei utilizate se percepe dobânda. Sumele minime de rambursat variază între 2,5% în cazul CEC Bank și 10% în cazul Băncii Transilvania, excepție de la regulă face banca ING, bancă ce la încheierea contactului îi oferă clientului posibilitatea să opteze ce procent dorește să ramburseze minim 5%, 10% sau 15% din suma utilizată; însă cu condiția ca sumă minimă rambursată să nu fie mai mai mică de 50 lei. După cum am precizat în cazul nerambursării integrale a sumelor utilizate, banca percepe utilizatorilor dobânzile aferente operațiunilor ce le-au efectuat. În cazul în care clientul nu rambursează sumă minimă de plată, banca percepe penalizări prin creșterea procentelor de dobândă, blocarea liniei de credit, și în cel mai rău caz, transmiterea debitelor firmelor de recuperări și trecerea clientului în Biroul de Credite.

CAP. 4 CONCLUZII

După perioada crizei economice din România, „apetitul” romanilor în ceea ce privește accesarea creditelor a scăzut, și odată cu scăderea cererii și înăsprirea politicilor de creditare, s-au subțiat și portofoliile de carduri de credit ale băncilor.

Nu doar cardurile de credit au suferit modificări ca număr ci și cardurile de debit, însă acestea din urmă s-au redresat într-un timp scurt, trendul fiind unul ascendent încă din 2010, fapt ce s-a datorat în mare parte și angajatorilor care au încheiat în număr din ce în ce mai mare convenții cu băncile de virare a salariilor pe card.

Cardurile de credit s-au apropiat încet de valorile înregistrate înainte de izbucnirea crizei economice, anul trecut fiind înregistrată cea mai bună evoluție de după aceea perioadă. Deși în anul 2008 erau mai multe carduri de credit valide decât în prezent, valorile tranzacționate cu aceste instrumente de credit și de plată erau mult sub nivelul înregistrat în momentul de față, iar acest lucru se datorează în mare parte politicilor și strategiilor băncilor de încurajare a plăților la comercianți prin derularea diferitelor campanii promoționale.

Creșterea „timidă” a numărului de deținători și utilizatori de carduri de credit se datorează în mare parte lipsei încrederii populației în sistemul bancar dar și lipsei educație financiare, lipsuri mai intensificate în zonele rurale ale țării. În combaterea acestora se recomandă derularea unor campanii de informare a utilizatorilor, și de încurajare a potențialilor clienți în utilizarea acestora prin extinderea terminalelor de plata ATM si POS.

Pe fondul lipsei educatiei financiare si a lipsei de informare in momentul solicitarii unui card de credit, tot mai mulți clienți utilizatori ajung în situația în care nu îți mai pot plătii ratele, lucru generat în mare parte de utilizarea incorectă a acestora. Cardul de credit reprezintă un împrumut pe termen scurt, o soluție eficentă în caz de impas financiar și ca urmare trebuie utilizat ca atare.

O modalitate de evitare a unor situații neplăcute constă în o analiză riguroasă a modului de funcționare înaintea solicitării și totodată o analiză a pieței pentru a identifica produsul care se pliază cel mai bine satisfacerii nevoilor pentru care acesta este solicitat.

Dat fiind faptul că plata cu cardul reprezintă o normalitate într-o țară dezvoltată, băncile vor trebui să continue să investească în promovarea și vânzarea acestor instrumente de plată și credit. Deși se dorește creșterea volumelor și portofoliilor băncilor în materie de carduri, nu doar volumul este important cât și calitatea vânzării, iar aceasta are la bază informarea corectă a consumatorilor prin practicarea unei politici bazate pe transparenta și onestitate.

BIBLIOGRAFIE

Dedu V., Enciu A., Ghencea S. (2008) – Produse și servicii bancare : corporate și retail bancar, Editura ASE, Bucuresti

Prof. univ. dr. Dardac Nicolae, Conf. univ. dr. Vascu (1995) – Monedă și Credit I – Modul 1, Teodora, Editura Didactică și Pedagocică București curs în format digital disponibil pe www.ase.ro

Funar S. (2001), Produse și servicii bancare, Editura Academic Press, Cluj Napoca 2011, pag.99.

Georgescu Golosoiu L., (2003), Mijloace, modalități și instrumente de plată, Editura ASE, București

Poanta D., (2005) Instrumente de plată fără numerar: operațiuni prin carduii, Ed. Casa Universitară, București, pag. 166

Popescu R., Tudorancea C., Berbec F., (1998) – Cardul: instrument modern de plată, Editura Tribuna Economica, Bucursti

Vasilache D., (2004) – Plați electronice: O introducere, Editura Rossetti Educational, Bucuresti

https://www.bancatransilvania.ro

Home

Business Home 4

https://www.bcr.ro

http://www.bnr.ro/apage.aspx

https://www.cec.ro

https://fraudfacts16.financialfraudaction.org.uk/

https://www.ing.ro

http://www.nocash.info.ro

https://www.raiffeisen.ro

http://www.visa.com

http://www.zf.ro