Analiza Cost–beneficiu

INTRODUCERE

În momentul de față criza economică continuă, iar greutatea cu care se confruntă companiile în dobândirea unui împrumut sunt neliniștitoare, astfel situația economică neprielnică a avut, are și va avea în continuare un șoc direct asupra fondurilor alocate din toate domeniile. Dacă luăm în calcul și instabilitatea din latura politică, toate planurile de dezvoltare au avut de suportat întrucât obținerea profiturilor rezultate prin punerea în aplicare a proiectelor de investiții devine din ce în ce mai complicat și cu riscuri din ce în ce mai mari.

România în comparație cu celelalte țări membre ale Uniunii Europene, se situează la un nivel mai redus astfel încât e necesar să se stimuleze investițiile pentru a diminua decalajul prezent și să ia măsuri palpabile pentru a grăbi procesul “catching up” ( implementare) în vederea accesării fondurilor structurale de la UE. Acestea vor determina dezvoltarea de noi proiecte investitionale sau vor permite finalizarea proiectelor prezente, eliminându-se primejdia de deficit bugetar.

Evaluarea și estimarea costurilor în orice varianta privind învestirea capitalului, pe termen mediu și lung, cu privire la obținerea de beneficii viitoare, se poate realiza printr-o analiză cost-beneficiu.

În primul capitol se pune accentul pe descrierea aspectelor comune privitoare la analiza cost beneficiu, descrierea etapelor indispensabile întocmirii unei astfel de analize inclusiv calcularea indicatorilor relevanți în executarea acesteia.

În capitolul doi sunt prezentate avantajele și dezavantajele analizei cost beneficiu,dacă ACB este îndreptățită sau nu a fi aplicată. Uneori este necesar să se apeleze la tehnici de evaluare alternative, prin executarea unei paralele cu alte tipuri de analize care sunt asemănătoare ca și funcționalitate de ceea ce este ACB, respectiv analiza cost-eficientă și analiza cost-utilitate.

Ultimul capitol al lucrării pune în aplicare premisele teoretice anterior prezentate, aplicand analiza cost-beneficiu pentru o investiție în sisteme de supravehere video. În efectuarea analizei sunt parcurse, pas cu pas, toate fazele necesare pentru a stabili dacă proiectul este sau nu rentabil.

CAPITOLUL I

EVALUAREA ÎNTREPRINDERII ȘI RISCULUI PE BAZA

ANALIZEI COST BENEFICIU

DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE ANALIZEI COST BENEFICIU (ACB)

Analiza cost–beneficiu este un instrument analitic, ce oferă sprijin în luarea hotărârilor de alocare a resurselor în ceea ce privește investițiile. Ea este folosită pentru a evalua ( din punct de vedere a beneficiilor și costurilor) șocul socio-economic al introducerii anumitor acțiuni și/sau proiecte. Impactul acesteia trebuie să fie calculat în paralel cu obiectivele predeterminate, analiza facundu-se în mod obișnuit prin luarea în considerare a tuturor factorilor relevanți afectați de acțiune, în mod direct sau indirect. Însă se consideră că analiza cost beneficiu prezintă unele limitări. “ACB este stiinta socială aplicata si, în consecință, nu este o disciplină exactă.”

În următoarea perioadă, în țara noastră se impune a fi făcute o serie de investiții în toate sectoarele pentru diminuarea decalajului existent față de țările membre ale Uniunii Europene, care sunt mult mai înaintate. Analiza are o importanță mare asupra decidenților în ceea ce privește planurile, planuri ce pot duce la o creștere .

Analiza cost-beneficiu (ACB) a fost definită de Henley și Spash (1993) și de Randall (1987) astfel : "scopul analizei cost-beneficiu este să evidentieze faptul că suma efectelor de impact nu este mai mare decat beneficiul net al societății” .

Analiza cost-beneficiu este instrumentul prin care se pot măsura costurile și beneficiile unui proiect de investiții care vizează desfășurarea unui plan analizat. Această analiză nu determină luarea unei decizii în mod direct, ci una care duce la o decizie mai bine lămurită, în cazul în care se ține cont de analiză.

Analiza cost-beneficiu (ACB) are drept cauză un set de tehnici care sunt folosite să garanteze dacă resursele materiale sunt utilizate în mod corect, fiind folosită cu rezultate bune în aria întreprinderilor. Prin aplicarea acestei tehnici majoritatea beneficiilor sau pierderilor pot fi cuantificate.

Guide to cost-benefit analisys of investment projects , arată că ACB este o tehnică esențială pentru măsurarea câștigurilor economice ale proiectelor. În teorie, analiza trebuie să evalueze impactul proiectelor din toate punctele de vedere: financiar, economic, social, de mediu, etc., obiectivul acesteia fiind de a identifica și de a cuantifica (respectiv de a da o valoare monetară) toate impacturile posibile pentru a determina costurile și beneficiile proiectului; ulterior rezultatele se adună (beneficiile nete) și se concluzionează dacă proiectul este oportun și merită să fie pus în aplicare.

Se ia în considerare diferența dintre scenariul de baza al proiectului și unul alternativ dinafara proiectului, evaluând costurile și beneficiile . Prin aprecierea unui proiect în funcție de indicatori microeconomici, ACB poate să evalueze gradul de respectare a unor obiective macroeconomice specific, dar și să estimeze importanța unui proiect de investiții”.

Analiza cost-beneficiu ajută la adoptarea și susținerea unor decizii, în situațiile unei alocări eficiente de resurse.

ACB se împarte în mai multe tipuri , în funcție de momentul în care este realizată:

ACB ex ante, care se folosește înaintea introducerii unui proiect de investiție;

ACB ex post, efectuată după terminarea planului și arată dacă anumite investiții sunt sau nu rentabile;

ACB în medias res, care se întinde pe toată durata unui proiect.

Există și analiza comparativă , folosită mult mai rar, care evaluează în ce măsură informațiile pe care analiza ex ante și cea ex post au fost obținute așa cum erau planificate.

Valoarea analizei cost-beneficiu este influențată de momentul de timp la care este efectuat pentru că în situația alocării resurselor pentru proiectul de investiție, analiza ex ante este exactă și ajută la luarea unei decizii de continuare sau nu a proiectului dar are riscul că prețurile folosite în calcul să nu coincidă cu valorile de piață de la momentul efectuării investiției.

În ceea ce privește evaluarea valorii unui proiect de investiții , analiza ex ante dă puține informații cu o nehotărâre în ceea ce privește costurile și câștigurile în situațiile în care, analiza medias res oferă o viziune asupra acestor elemente. În situația de față , analiza ex post propune cele mai multe informații cu privire la investiția făcută, în situațiile în care este intrerupt cu o precizie mult mai eficace decât celelalte tipuri de analiză.

În vederea impacturilor posibile ale unui proiect, analiștii se confruntă cu incertitudini. Analiza cost-beneficiu trebuie să aibă în vedere acest lucru și să îl trateze in mod corespunzător. Evaluarea riscului reprezintă o parte importantă deoarce aceasta permite titularului proiectului să poată înțelege modul în care impacturile estimate se pot schimba dacă variabilele cheie ale proiectului se dovedesc a fi diferite decât cele preconizate.

Astfel, managerii vor trebui să îndeplinească o serie de funcții necesare în vederea atingerii obiectivului propus, funcții în activitatea de conducere pe care Henri Fayol le definea ca fiind “a conduce înseamă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona, a controla.”

Un proiect poate fi din punct de vedere financiar profitabil, pe lângă faptul de a fi oportun din punct de vedere economic, situație în care nu ar trebui cofinanțat din fonduri europene. Pentru a ști dacă un proiect ar trebui să fie cofinanțat, se folosește analiza financiară ca parte a analizei cost-beneficiu. Așadar dacă valoarea financiară a investiției (veniturile proiectului minus costurile proiectului), fără contribuția fondurilor europene,este negativ, atunci proiectul poate fi cofinanțat. În această situație contribuția UE nu trebuie să depășească suma de bani care face proiectul rentabil.

ETAPE IN REALIZAREA UNEI ANALIZE COST BENEFICIU

Pornind de la,,Ghidul pentru analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiții” al Comisiei Europene, vor fi prezentate etapele care trebuie în mod obligatoriu parcurse în realizarea unei analize cost beneficiu.

a) Identificarea investiției, definirea obiectivelor și analiza opțiunilor, inclusiv perioada de referință.

Analiză cost beneficiu trebuie să înceapă cu identificarea proiectului de investiție, adică cu evidențierea unei nevoi.

Un proiect de investiții poate fi definit ca o operațiune ce cuprinde o serie de lucrări, activități sau servicii menite să îndeplinească o sarcină indivizibilă de natură economică sau tehnică precisă care are obiective bine stabilite.

După identificarea proiectului de investiții ce trebuie rezolvat, trebuie prezentate obiectivele generale propuse în mod clar,coerent și concis. Trebuie determinată măsura în care proiectul propus va contribui la rezultatele așteptate ale programului de investiții. Ca finalitate se dorește atingerea rezultatelor dorite însă va trebui aleasă varianta cea mai eficientă în sensul că va duce la îndeplinirea obiectivelor cu beneficii maxime și costuri minime.

Perioada de referință reprezintă numărul de ani pentru care sunt furnizate în analiza cost beneficiu. Proiectele previzionate ar trebui să includă o perioada apropiată de durata de viață economică a acestora și destul de îndelungată pentru a putea avea impact pe termen lung. În funcție de natura investiției , variază și durata de viață.

b) Analiza financiară

Obiectivul principal al analizei financiare constă în calcularea indicatorilor performanței financiare a proiectului.Metoda analizei financiare folosește la utilizarea fluxului de numerar al planului pentru a calcula indicatorii de performanță financiară ai proiectului.

Pentru crearea unei analize practice, se impune luarea în considerare a unor estimări ale costurilor și beneficiilor planului pe perioada de analiză și folosirea unor variabile de lucru care să creeze ipoteze de baza în analiza cost beneficiu.

Veniturile generate de proiectele de investiții pot fi determinate pe baza previzionărilor de servicii furnizate sau cantităților de bunuri si pe baza prețurilor relative.În calcul venituri nu trebuie să se includă TVA sau alte taxe indirecte sau subvenții.

De asemenea în calculul rentabilităților se vor utiliza prețurile actualizate.

Analiza financiară trebuie să țină cont de disponibilitatea fondurilor la fiecare moment important, iar riscul de a nu avea lichidități să fie minim, pentru a nu compromite în vreun fel realizarea investiției.

c) Analiza economică

Obiectivul analizei economice constă în parcurgerea a 3 etape esențiale: corecțiile externalităților, corecțiile fiscale și conversia prețurilor de piață în prețuri contabile care să aibă costuri și beneficii sociale.

Corecțiile fiscale se referă la deducerile taxelor indirecte (exemplu: TVA-ul), a transferurilor simple (exemplu: plata contribuțiilor de asigurări sociale) și a subvențiilor. Prețurile luate în considerare trebuie sa contina taxele directe. Totodată anumite taxe indirecte/subvenții sunt destinate corectării efectelor externe.

Prețurile de piață și cele contabile : pe lângă denaturările fiscale și efectele externe, pot exista și alți factori ce pot îndepărtă prețurile de echilibrul pieței competitive: monopolul, barierele comerciale,informațiile incomplete,regulamentele de lucru etc. Prețuri de piață pot fi înșelătoare și de aceea trebuie folosite prețuri contabile care arată costurile de oportunitate ale intrărilor și disponibilitatea consumatorilor de a plăti ieșirile.

Corecțiile pentru efecte externe iau în calcul posibilitatea de a genera anumite impacturi care depășesc proiectul și duce și la afectarea altor agenți economici fără a obține vreo compensație. Efectele pot fi negative sau pozitive.

Scopul principal al obiectivului este de a demonstra că planul/proiectul are o contribuție pozitivă netă pentru societate și merită să fie făcută o investiție în acest sens. Conform prevederilor HG 28/2008 , analiza economică se face obligatoriu numai în cazul investițiilor mari, adică pentru cele care au o valoare de investiție mai mare decât suma de 50.000.000 euro.

d) Analiza de senzitivitate

Față de analiza proiectului de investiții în mediul cert, unde se consideră că valorile factorilor ce influențează mărimea cash-flow-urilor sunt cunoscute și stabile, în cazul analizei de senzitivitate acești factori variază.

Mulțimea de mărimi de valoare actualizată netă (VAN) pentru fiecare factor simulat evidențiază sensibilitatea proiectului în raport cu modificări ale factorului analizat.

Factorii de risc se pot clasifica în două categorii:

care pot influența costurile de investiție;

care pot influența elemente ale cash-flow-ului previzionat;

Indicele de senzitivitate reprezintă un coeficient de elasticitate și ne indică cu cât ar trebui să se modifice o variabilă pentru că VAN să fie egal cu zero. La această valoare proiectul ar deveni nerentabil.

Analiza de senzitivitate se realizează parcurgând următoarele etape:

identificarea variabilelor critice: cost de investiție, cost de exploatare, dinamica prețurilor si venitul din încasări aferente proiectului ;

eliminarea variabilelor dependente din punct de vedere determinist; trebuie să alegem variabilele cele mai semnificative. Este indicat ca fiecare variabilă să fie analizată în parte, neeliminarera unora poate conduce la distorsiuni ale rezultatului. De exemplu, „venitul” este o variabilă compusă, dar „cantitatea” sau „prețul” sau ambele în mod separat pot fi critice ;

analiza de elasticitate : după alegerea variabilelor semnificative, prin efectuarea de calculi, se pot evalua elasticitatile de impact ale acestora,. De fiecare dată este necesară atribuirea unei noi valori , fie mai mică ,fie mai mare și recalcularea VAN

alegerea variabilelor critice- care sunt întrun număr foarte redus

e) Analiza de risc

În analiza riscurilor aferente proiectelor de investiții trebuie să identificăm categorii de riscuri potențiale ce pot afecta viabilitatea acestora. Riscurile pot apare în orice moment pe durata derulării proiectului.

Aceste riscuri pot fi clasificate astfel :

riscul strategic- consta in diminuarea cotei de piață a întreprinderii,prin diminuarea cererii de produse specifice ale companiei.

risc comercial – pierderea unor clienți, ceea ce conduce la venituri mai mici ce nu pot acoperi costurile

risc juridic – ce poate proveni din modificări ale legislației în vigoare sau prin nerespectarea acesteia.

riscul financiar – posibilitatea înregistrării de cheltuieli financiare suplimentare datorate fie cresterii ratei dobânzii fie unui curs valutar nefavorabil.

risc de întreținere și service – pot exista depășiri ale costurilor stabilite inițial ca urmare a unor cheltuieli suplimentare cu reparațiile

Analiza riscurilor aferente proiectelor este corelată cu concepția probabilistică privind riscurile. Șansele de realizare a parametrilor proiectului pot fi stabilite de experți în baza propriei intuiții și experiențe.

1.3. INDICATORI DE PERFORMANȚĂ RELEVANȚI PENTRU REALIZAREA UNEI ANALIZE COST-BENEFICIU

Analiza Cost-Beneficiu (ACB) reprezintă un instrument de mare utilitate necesarpentru luarea deciziei de alocare a resurselor în diverse proiecte astfel încât să se obțină beneficii.

În cadrul acestei analize se calculează mai mulți indicatori, aceștia fiind:

rata internă de rentabilitate (Internal Rate of Return, IRR=RIR) – indicator utilizat pentru a determina gradul de eficientă a unui proiect. Dacă rată internă de rentabilitate a unui proiect este mai mare decât costul capitalului , atunci decizia este de a începe proiectul. Și invers, dacă RIR a unui proiect este mai mică decât costul capitalului, atunci se renunță la proiect.

Valoarea actualizată netă (VAN) – reprezintă surplusul de capital ce s-a obținut la finalizarea duratei de viață a unui proiect, luată în calcul și valoarea reziduală. VAN este necesara pentru a analiza profitabilitatea unei investiții.

Valoarea actualizată netă compară valoarea unui leu astăzi cu valoarea aceluiași leu în viitor, ținând cont de rata inflației și profit.

Dacă valoarea actualizată netă este pozitiva proiectul este acceptat. Și invers, dacă VAN este negativă, proiectul ar trebui de respins, deoarece și intrările de mijloace bănești vor fi negative.

În explicarea elementelor financiare pentru fundamentarea VAN se pornește de la formulă de calcul al acesteia :

Valoarea actualizată netă (VAN) și rată internă de rentabilitate (RIR) sunt doi indicatori complementari care oferă informații în vederea luării unor decizii privind investițiile.

Pentru a oferi o imagine cât mai bună asupra proiectului de investiții cei doi indicatori pot fi ajustați la risc. Ajustarea se poate face prin rată de actualizare.

Rată de actualizare pornește de la rată dobânzii fără risc ( sau rată dobânzii la obligațiunile de stat) la care se adaugă primele de risc ( a pieței de capital, de sector, de mărime a întreprinderii, de țară, inflație ).

CAPITOLUL 2

ANALIZĂ COST BENEFICIU – PRO ȘI CONTRA

2.1 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE ANALIZEI COST-BENEFICIU

Analiza Cost-Beneficiu (ACB) reprezintă un instrument de mare utilitate pentru luarea deciziei de alocare a resurselor financiare pentru investiții furnizând date pentru a decide dacă un proiect de investiții va fi acceptat sau respins.

În cadrul analizei cost beneficiu se compară în ce măsură beneficiile sunt mai mari decât costurile. Toate aceste calcule au la baza indicatori relevanți.

Analiza cost-beneficiu printrun set de tehnici se verifică dacă resursele materiale sunt alocate în mod eficient astfel încât prin luarea deciziilor să se obțină rezultate bune. Cuantificarea beneficiilor din cadrul proiectului de investiții (cuantificare profit, reducere pierdere) reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje, chiar dacă sunt situații în care beneficiile nu pot fi cunatificate  ( îmbunătățirea reputației, creșterea satisfacției clienților sau salariaților).

Erorile comise ce se pot regăsi pe tot parcurs derulării proiectului de invesții reprezintă unul din dezavantajele analizei cost-beneficiu.

Erori ce pot interveni sunt:

Prin omisiune – apar în situația în care proiectele sunt complexe iar analiștii pot exclude anumite categorii de impact ;

De prognoza – modificări ale proiectului din punct de vedere strategic, schimbări tehnologice, previziuni de perioade inexacte ;

De măsurare – depind de partea tehnologică ( calitatea echipamentelor de măsurare) și metodologică ( erori de măsurare) ;

De evaluare – modificări neprevăzute ale prețurilor ce pot avea un impact semnificativ asupra proiectelor de investiții

2.2. COSTURI SI BENEFICII IMPLICATE IN ACB

La derularea proiectelor de investiții se iau în calcul o serie de costuri și beneficii aferente proiectului ales.

Categorii de costuri întâlnite sunt: costurile directe ( cost proiect, cost consultanță, cost construcții, etc) și costuri indirecte ( impact extern: preț de piață- creșteri sau descreșteri; cost cu reciclarea, poluare, costuri de înlocuire, etc).

În funcție de tipul proiectului se poate face o clasificare a costurilor astfel:

Costuri cu studiul de fezabilitate, avize, costuri cu consultanța tehnică ;

Costuri de achiziționare teren sau construcții ;

Costuri rezultate în urma devizului ( de la pregătirea terenului până la finalizare construcție) ;

Costuri de achiziționare echipamente tehnologice ;

Costuri de dezvoltare a infrastructurii( drum de acces, branșament apă, energie, gaz, telecomunicații) ;

Costuri cu protecția mediului ;

Impozite și taxe ;

Costuri cu diverse licențe ;

Costuri cu necesarul de capital circulant ;

Costuri cu dobânda pe perioada de derulare a proiectului (în cazul unui credit bancar).

Toate aceste categorii de costuri sunt comparate cu beneficiile obținute. Întotdeauna se dorește ca beneficiile obținute să fie mai mari decât costurile, astfel încât să se obțină un profit.

Beneficiile se împart în directe și indirecte.

Beneficiile directe cuprind:

Beneficii financiare – venituri din vânzări de bunuri sau prestări de servicii ;

Beneficii economice- consolidarea poziției pe piață, dezvoltare economică locală, regională sau națională ;

Beneficii sociale – prin creșterea numărului de locuri de muncă se obține stabilitate economică și politică.

Beneficiile indirecte provin din externalități și provin din:

Prețuri de piață- creșterea valorii unei proprietăți, beneficii de sănătate, educație, creștere de productivitatea muncii în anumite sectoare care în prezent au o productivitate scăzută ;

Prețuri umbră – privesc conservarea mediului, reducerea poluării, conservare.

2.3. CEA MAI BUNĂ ALTERNATIVĂ: ANALIZA COST – BENEFICU (ACB), ANALIZA COST EFICIENTĂ (ACE) SAU ANALIZA COST UTILITATE (ACU)

În procesul de evaluare a proiectelor de investiție cel mai utilizat instrument e analiza cost-beneficiu(ACB). Ea are rolul de a identifica, măsura și compara costurile și beneficiile exprimate în termeni monetari.

Analiza cost-eficacitate (ACE) este un instrument ce se utilizează în sectoare în care beneficiile sunt dificil de exprimat monetar, nu se poate atribui o valoare. În acest caz indicatorii valoarea actualizată netă (VAN) și rata de rentabilitate internă ( RIR ) nu pot fi utilizați.

Există situații în care e foarte dificil să exprimi în termeni monetari toate beneficiile economice, sociale și de mediu, sau este prea costisitor. Prin urmare analiza cost-eficientă (ACE)este folositoare pentru acele proiecte ale căror beneficii sunt foarte dificil, dacă nu imposibil, de evaluat în termeni monetari, în timp ce costurile pot fi estimate cu mai multă siguranță. ACE poate fi utilizatain evaluarea economică a programelor din domeniul sănătății, a programelor din domeniul educației și în proiectele de investiții privind protecția mediului.

Pentru a calcula rata cost-eficientă, costul fiecărei variante de proiect se va împărți la beneficiu sau la eficientă.

Această rată poate fi considerată ca un cost mediu pe unitatea de eficientă, proiectul cel mai eficient fiind acela care are cel mai mic cost mediu pe unitatea de eficientă.

O a două variantă de calcul a ratei cost-eficiență este raportul dintre eficiența rezultată din aplicarea variantei de proiect și costul acesteia. Rata obținută poate fi considerată ca o eficiență medie pe unitatea de cost. Astfel, proiectul cu cea mai mare unitate eficiență-cost este proiectul care are eficiența medie cea mai mare pe unitatea de cost.

Ambele rate implică un raport între consumuri și rezultate sau invers (rezultat și consum) pentru fiecare variantă a proiectului.

Analiza cost-utilitate(ACU) este cel mai des folosită în proiectele din domeniul sănătății. Aceatsa analiză este foarte importantă în situația în care se poate alege între calitatea vieții și durata vieții unui pacient. Așadar, ACU, este folosită pentru efectuarea alocărilor de resurse în domeniul sănătății și implică o evaluare calitativă cât și una cantitativă.

Ca o concluzie, se poate spune că analiza cost-eficientă este cel mai aproape de analiza cost beneficiu atunci când pot fi măsurate toate costurile și se pot obține cele mai bune rezultate, în situația în care proiectele comparate sunt de dimensiuni similare. În astfel de condiții varianta cu cel mai mare indiciu de cost–eficiență va oferi și cea mai eficientă alocare de resurse. Dacă în cadrul proiectului nu pot fi estimate valori monetare sau nu se pot atribui valori de eficiență nu se poate alege cu exactitate varianta optimă, care merită să fie implementată sau varianta ce ar trebui respinsă.

CAPITOLUL 3

ANALIZA COST-BENEFICIU LA SC IMO Cont SAFE SRL

Privind

ACHIZIȚIONAREA ȘI INSTALAREA SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE VIDEO

3.1 Prezentarea generală a companiei

Societatea IMO Cont SAFE SRL este o parte activă din 1997 în dezvoltarea imobiliară din România cu o experiență vastă în dezvoltarea de retail, rezidențiale și de birouri.

Principalele realizări ale companiei sunt ImoCity Residences – ansamblu rezidențial situat în mai multe sectoare ale capitalei și OfficeImo – centru de afaceri situat în centrul Bucureștiului.

IMO Cont SAFE SRL are mai multe proiecte de finalizat în următorii doi ani.

Un element cheie al strategiei companiei IMO Cont SAFE SRL este orientarea spre creșterea continuă a profitului, Viziunea societății este de a fi lider pe piață de dezvoltare imobiliară în toate județele României..

Misiunea societății este de a oferi soluții imobiliare raționale prin construirea de centre imobiliare care creează valoare și creștere durabilă pe piețele dinainte și nou câștigate atât prin dezvoltarea firească a activităților sale cât și pe calea unor achiziții oportune.

De la înființare și până în prezent compania a dezvoltat proiecte imobiliare de aproape un milion metrii pătrați de teren în interiorul și în jurul Bucureștiului. Terenul va fi folosit pentru dezvoltări rezidențiale, comerciale și de retail viitoare ale societății pentru diferite segmente de comunitate.

Figura nr 1

Sursa: Întocmit de către autor pe baza datelor obținute la IMO cont SAFE SRL

IMO Cont SAFE SRL consideră că perioada dintre anunțarea proiectului și finalizare este un atribut esențial pentru a menține fiabilitatea sa și creștere durabilă. Toate proiectele au fost finalizate în timp de 3 ani de la lansarea proiectului în piață, ceea ce dovedește credibilitate în piata investitorilor .

Încrederea și fiabilitatea pentru proiecte a furnizat companiei un succes privitor la gradul de ocupare ( 100% ) pentru clădirile de birouri și 100% performanță pre-închiriere pentru imobile din faza de proiect.

În timp IMO Cont SAFE SRL dorește să investească în proiecte majore cu angajamente pe termen lung împreună cu autoritățile locale pentru a asigura rezultate economice deosebite.

Unul dintre cele mai importante roluri în economia orașului este crearea de oportunități de locuri de muncă pentru fiecare nou proiect de dezvoltare imobiliară. Astfel, IMO Cont SAFE SRL a creat mii de oportunități de angajare direct sau indirect, prin intermediul evoluțiilor sale imobiliare.

Societatea IMO Cont SAFE SRL. este înregistrată la Registrul Comerțului prin certificat de înregistrare nr. J40/7220/1997 și Cod de identificare fiscală: RO3176377

Conform acestui certificat și în urma verificărilor efectuate s-a constatat că societatea nu are obligații legale la bugetul general de stat.

Societatea și-a plătit toate obligațiile, nu are plăți restante, are încheiate contracte de muncă pentru toți salariații.

Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În contractul individual de muncă sunt prevăzute aspecte privind obiectul contractului, atribuțiile postului și condițiile de muncă, precum și clauze ce fac referire la concediu și remunerație, dar și drepturile și obligațiile generale ale părților, aceste clauze sunt bine determinate și sunt stabilite în conformitate cu reglementările legale.

Angajații sunt specializați și beneficiază de bune condiții în care să-și desfășoare activitatea, fiind remunerați în funcție de postul ocupat și de efortul depus.

De asemenea, din dotarea acestora nu lipsește echipamentul individual de protecție și echipamentul individual de lucru. Regulamentul de ordine interioară stabilește regulile de conduită și disciplina muncii în cadrul relațiilor de muncă la IMO Cont SAFE SRL.

Activitatea societății se desfășoară în cadrul impus de legislație privind protecția mediului și are autorizație de mediu în acest sens.

Privitor la evoluția pieței imobiliare, ea se poate clasifica în 2 mari cicluri : 2004-2008 și 2008-2014. În perioada 2004-2008, cuvântul cheie a fost “creștere”. Prețurile creșteau anual până în 2006 în medie cu 5-10%. În perioada 2006-2008, aceste prețuri au continuat să crească, însă într-un ritm mult mai accelerat. (30% și 50% ) .

Dacă ne raportăm la începutul crizei, respectiv anul 2008, vorbim în primul rând de un blocaj în piața imobiliară. Numărul tranzacțiilor imobiliare a scăzut extraordinar de mult, ceea ce generat efectul de bumerang asupra prețurilor. Începând din 2009 acestea au înregistrat anual scăderi constante, între 5-10%, în funcție de particularitățile și locația fiecărei proprietăți. Acest trend a continuat până la finalul anului 2013.

Însă primul semestru din 2014 a adus primele vești cu adevărat bune din piața imobiliară. Băncile au realizat că trebuie să reia creditarea, în contextul în care dobânda de politică monetară, atât a Băncii Naționale a României, cât și a Băncii Centrale Europene a ajuns la minime istorice. În primele 3 luni ale anului a avut loc o creștere consecutivă a prețurilor, bazată pe 2 aspecte esențiale: dobânzile în scădere practicate de bănci și faptul că investitorilor imobiliari li s-a redeschis apetitul pentru achiziții imobiliare. Dacă luăm în calcul și cumpărătorii pasivi, care au realizat că prețurile au început să-și schimbe trendul descendent, așteptăm cel mai bun an de la începutul crizei imobiliare

Piața imobiliară din România va înregistra în acest an o creștere ușoară, după ce în 2014 s-a simțit deja un reviriment, schimbare în bine.

Estimăm că anul acesta vom asista la o creștere cu circa 5% a pieței imobiliare, această evoluție fiind influențată atât de contextul european, cât și de facilitățile pe care le oferă băncile în ceea ce privește creditarea și de programul Prima Casă.

Schimbarea în bine a pieței imobiliare s-a putut observa încă din 2014. Astfel, analizele arată o creștere tot mai mare a numărului de proiecte imobiliare aflate fie în stadiul de proiect, fie deja demarate, în principal în orașele cheie din România.

Această evoluție era de așteptat, mai ales în contextul în care cea mai mare parte a piețelor mature din Europa se află deja pe un trend ascendent. Pe termen mediu, estimăm că se vor observa creșteri de 5% de la an la an, în următorii 5 ani, în condițiile în care economia globală și cea europeană rămân stabile.

Potrivit analizelor RE/MAX, anii de criză economică au adus schimbări majore și în ceea ce privește atitudinea românilor atunci când sunt în căutarea unei locuințe.

Astfel, românii care caută în prezent o locuința sunt mult mai sceptici și foarte atenți la detalii.
3.1.2. Evoluția principalilor indicatori ; Diagnostic economico-financiar înainte de implementare proiect investiții

Într-un sistem economic concurențial, obiectivul major al intrepreprinderii este maximizarea valorii sale, respectiv creșterea averii proprietății acesteia. Aceasta implică desfășurarea acțiunilor firmei în condiții de rentabilitate superioară și în același timp menținerea solvabilității și a echilibrului financiar. Flexibilitatea financiară reflectă capacitatea de adaptare a firmei la schimbările de mediu.

Situatie comparativă a principalilor indicatori din bilanț și contul de profit și pierdere pe ultimii trei ani este prezentată astfel :

Tabel nr. 1

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor din situațiile financiare

Diagnostic economico-financiar

Pentru analiza situației financiare a IMO Cont SAFE SRL au fost utilizate informații economico-financiare din perioada 2011-2013. Baza pentru culegerea datelor au reprezentat-o situațiile financiare ale societății.

Dinamica personalului angajat

Tabel nr.3

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor din situațiile financiare

Observăm că numărul mediu de salariați a crescut în fiecare an, ceea ce a determinat și o creștere a costurilor salariale. Menționăm că această creștere cuprinde și cheltuielile cu asigurările și protecția socială.

În acest context productivitatea medie lunară a înregistrat cea mai mare creștere în anul 2013 față de anul 2012 cu 6.67%.

Analiza structurii activelor

Tabel nr. 4

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor din situațiile financiare

Rata activelor imobilizate reprezintă ponderea activelor fixe în total active- acest indicator este dependent de caracteristicile tehnice ale activității exercitate de întreprindere.În anul 2012 ponderea activelor imobilizate în total active este de 26.38% în timp ce în anul 2013 se reduce nesemnificativ la 25.25%

Analiza surselor de finantare

Tabel nr. 5

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor din situațiile financiare

Rata stabilității financiare și rata autonomiei financiare sunt doi indicatori globali privind capacitatea de finanțare a activității.

Rata autonomiei financiare la termen este un indicator relativ la autonomia financiară, apreciază ansamblul finanțării, iar prin achitarea datoriilor pe termen lung se ajunge la o rată de 100%.

Rata de îndatorare globală măsoară ponderea datoriilor totale în capitalurile proprii.

Între anii 2011-2012

Rata stabilității financiare a crescut cu 6.42% ceea ce semnifică o creștere a contribuției resurselor permanente ale întreprinderii la acoperirea mijloacelor economice. În anul 2011 societatea nu a avut datorii pe termen lung. În anul 2012 capitalul permanent a fost format în proporție de 77.95% și datorii pe termen lung 0.014%.

Rata autonomiei financiare la termen nu este de 100% ceea ce sugerează că nu există o independență deplină a întreprinderii, fiind necesar să se recurgă la credite pe termen lung. Rata datoriilor pe termen scurt în anul 2012 crește cu 16.95% compartiv cu anul 2011 situație care conduce la un ușor dezechilibru financiar.

Între anii 2012-2013

Rata stabilității financiare și rata autonomiei financiare globale au scăzut cu -2.28% respectiv 2.39%, situație nefavorabilă pentru întreprindere.

Rata îndatorării globale a crescut cu 2.27%, situație nefavorabilă pentru întreprindere, deoarece datoriile dobândesc un rol tot mai important în finanțarea mijloacelor economice în virtutea dorinței întreprinderii că valoarea acestora să fie cât mai mică.

De aceea se impun măsuri de reducere a datoriilor prin plata la timp a acestora către stat, către furnizori, către salariați.

Analiza lichidității și solvabilității

Tabel nr. 6

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor din situațiile financiare

Lichiditatea generală exprimă capacitatea de rambursare globală a datoriilor întreprinderii- se compară ansamblul lichidității potențiale ( active transformate rapid în bani) cu ansamblul exigibilității potențiale ( datorii rambursabile ).

Plaja de referință al indicatorului este cuprins între minim 1 și maxim 2.Teoretic, cu cât este mai mare valoarea acestui raport, cu atât mai protejată este poziția creditorilor companiei. O valoare ridicată a acestui indicator ar oferi o mult mai mare protecție împotriva pierderilor potențiale, ce s-ar datora falimentului afacerii. Un excedent semnificativ al activelor curente față de datoriile curente ar putea fi considerat un mijloc de protecție, în condițiile în care stocurile ar trebui lichidate rapid, iar la colectarea creanțelor s-ar înregistra pierderi sau probleme de recuperare.

Atunci când valoarea este sub 1,vorbim de o decapitalizare a întreprinderii, de lipsa capacității de plată pe termen scurt.

Nici o valoare care depășește valoarea 2 nu este avantajoasă fiind asociată unei gestiuni necorespunzătoare a activelor circulante, în acest sens vorbim de un grad de exigibilitate prea ridicat.

Pentru lichiditatea intermediera valoarea acestei rate se consideră normală, potrivit uzanțelor internaționale, dacă este de 0,8 și 1.

Rata solvabilității generale reflectă capacitatea unei întreprinderi de a face față tuturor scadentelor sale, atât pe termen scurt cât și pe termen mediu și lung.

Rata solvabilității patrimoniale trebuie să aibă o valoare minimă cuprinsă între 0.3 și 0.5, iar valorile mai mari de 0.5 reflectând o situație normală.

Ratele de solvabilitate patrimonială cu valori peste limitele admisibile(2011=9.52; 2012=9.3; 2013=9.26) evidențiază un echilibru financiar bun pe termen lung care permite acoperirea datoriilor din activul net și a datoriilor pe termen lung din capitalulul propriu.

Analiza rentabilității

Tabel nr. 7

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor din situațiile financiare

Rata rentabilității economice pune în evidență performanța utilizării activului total al întreprinderii, respectiv  a capitalului investit pentru obținerea unor performanțe. Rata rentabilității economice se poate determina prin mai multe modalități din care am ales raportul dintre profitul net și capitalul permanent.

Rata rentabilității financiare reprezintă eficiența capitalului investit. Din acest considerent, rata rentabilității financiare prezintă o importanță deosebită, în primul rând, pentru acționari, care apreciază, în funcție de nivelul acesteia, dacă investiția lor este justificată și dacă vor continua să sprijine dezvoltarea firmei prin aportul unor noi capitaluri sau prin renunțarea, pentru o perioadă limitată, la o parte din dividendele cuvenite. Observăm că în anul 2013 există o creștere a ratei rentabilității financiare cu 2.03% comparativ cu anul 2012, creștere rezultată din o mai bună gestionare a resurselor.

Rata rentabilității comerciale exprimă corelația dintre profitul total aferent vânzărilor companiei și cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii. Creșterea cifrei de afaceri nu a fost foarte mare față de creșterea profitului net, acest lucru a condus doar la o creștere de la 13.27% în anul 2012 la 13.88% în anul 2013.

Rentabilitatea capitalului investit ca raport între profitul net și active totale înregistrează pe parcursul celor 3 ani o creștere ca urmare a creșterii profitului net și a activelor întreprinderii. Rata rentabilității resurselor consumate se exprimă prin raportul dintre profitul aferent cifrei de afceri și cheltuielile aferente cifrei de afaceri. Prin comparație de-a lungul celor 3 ani observăm o îmbunătățire a utilizării resurselor ceea ce conduce la o creștere a profitului.Doar în anul 2012 profitul net a fost ușor diminuat.

Analiza FR, NFR, TN

O definiție este dată astfel : ‘’trezoreria este masa de disponibilități făcută disponibilă din jocul plăților și încasărilor și care trebuie să facă față permanent scadențelor.”

Tabel nr.8

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor din situațiile financiare

Fondul de rulment reprezintă un indicator frecvent utilizat în analiza financiară pentru caracterizarea stării de echilibru / dezechilibru financiar a unei întreprinderi, la un moment dat. Acesta exprimă surplusul de resurse permanente peste valoarea activelor imobilizate, care servește la finanțarea activelor circulante. El constituie premisa menținerii solvabilității întreprinderii, respectiv a unei independențe financiare a acesteia față de creditori.

Fondul de rulment poate fi determinat pe baza bilanțului financiar în două moduri:

În acest caz, fondul de rulment exprimă excedentul de resurse permanente peste valoarea activelor imobilizate pe parcursul celor 3 ani. Acest mod de calcul reflectă echilibrul financiar pe termen lung .

Necesarul de fond de rulment poate fi definit ca reprezentând acele capitaluri pe care întreprinderea trebuie să le dețină pentru finanțarea stocurilor și a decalajelor temporare dintre plata furnizorilor și a altor datorii de exploatare și încasarea creanțelor de la clienți.

Necesarul de fond de rulment reprezintă un indicator dinamic al echilibrului financiar, mărimea sa fiind dependentă de mai mulți factori: – natura sectorului de activitate, durata ciclului de exploatare, nivelul și evoluția cifrei de afaceri, rata inflației, nivelul costurilor de producție, nivelul datoriilor de exploatare. În funcție de influența acestor factori, în timp necesarul de fond de rulment poate să crească sau să scadă. Creșterea necesarului de fond de rulment este justificată dacă este determinată de creșterea nivelului cifrei de afaceri, sau de modificări în tehnologia de fabricație care antrenează o majorare a ciclului de exploatare. Dimpotrivă, o creștere determinată de încetinirea vitezei de rotație a stocurilor, sau de apariția unor dificultăți privind încasarea facturilor de la clienți se apreciază nefavorabil.În cazul societății noastre influența asupra acestui indicator îl reprezintă valoarea datoriilor pe termen scurt în contrapartidă cu cifra de afaceri pe parcursul anilor 2011-2013.

Nivelul pozitiv al trezoreriei în valoare de 10.500.760 lei din anul 2011 semnifică realizarea echilibrului financiar pe termen scurt al întreprinderii, deoarece întreprinderea dispune de lichidități care să îi permită acoperirea fără probleme a datoriilor pe termen scurt. În plus, o trezorerie pozitivă a conferit întreprinderii o autonomie financiară sporită, aceasta neavând credite pe termen scurt. Trezoreria negativă în valoare de (24.985.768) lei a reprezentat semnalul unei stări de dezechilibru financiar pe termen scurt, deoarece necesarul de fond de rulment nu a putut fi acoperit în totalitate prin resurse permanente, întreprinderea fiind obligată să apeleze la împrumuturi bancare. Totuși, o asemenea situație poate fi considerată normală pentru majoritatea firmelor, atâta timp cât nivelul îndatorării nu depășește pragul de pericol și, în plus, firma beneficiază de efectul pozitiv al efectului de levier. În concluzie, putem aprecia că o situație favorabilă se înregistrează atunci când nivelul trezoreriei pozitive sau negative tinde către zero, ceea ce pe de o parte reduce riscul de a gestiona prost surplusul de resurse, iar pe de altă parte conferă întreprinderii un nivel satisfăcător al autonomiei financiare.

În anul 2013 are loc o revenire spectaculoasă a valorii NFR de 39.475.306 lei, valoare pozitivă datorată gestionării eficace a resurselor întreprinderii. Pe termen lung, menținerea unui nivel ridicat al trezoreriei pozitive poate afecta performanțele financiare ale întreprinderii datorită costurilor de oportunitate, cu efecte negative asupra remunerării capitalurilor.

3.2.. Identificarea investiției și definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referință

3.2.1. Scop și elemente informative

Societatea IMO Cont SAFE SRL , dezvoltator cu vechime în piața imobiliară, având în portofoliu mai multe ansambluri rezidențiale și peste 3000 de unități locative predate în toate sectoarele capitalei intenționează să demareze un proiect – concept prin care dorește să repolarizeze percepția actualilor și potențialilor clienți despre sectorul imobiliar arătând că se poate construi responsabil, în condiții europene, că se poate ține cont de standarde și de legi, demonstrând că dincolo de ideea de afacere și profit trebuie ținut cont de oameni și de siguranța lor.

Beneficiile pentru clienți sunt îmbunătățirea serviciilor actuale și adăugarea de noi servicii, precum sistemul de supraveghere video.

Analiza cost-beneficiu (ACB) are scopul de a estima impactul socio-economic al proiectului de investiție prin identificarea și cuantificarea monetară a efectelor investiției (financiare și non-financiare).

Societatea dorește să finanțeze acest proiect numai dacă rentabilitatea financiară estimată este mai mare decât costul capitalului, dar în același timp să aibă un impact net pozitiv la nivelul societății, inclusiv aspectele non-financiare. Analiza cost-beneficiu își va dovedi utilitatea la întocmirea studiilor de fezabilitate pentru alegerea variantei optime (economic, ecologic, social, tehnologic) a proiectului de investiții.

Principalul obiectiv este de a calcula indicatorii performanței financiare a proiectului, adică profitabilitatea sa.

Metoda utilizată în dezvoltarea analizei cost-beneficiu este cea a „fluxului net de numerar actualizat”. Conform acestei metode fluxurile non-monetare, cum ar fi amortizarea și provizioanele, nu sunt luate în considerație.

Analiza cost-beneficiu este realizată conform “Ghidului pentru analiza costuri-beneficii a proiectelor de investiții” emis de Comisia Europeană, precum și conform Anexei 6 – Recomandări privind analiza cost-beneficiu, Anexă la Ghidul Solicitantului. În acest context, chiar dacă ghidul se aplică pentru invesții majore finanțate din fonduri europene a căror valoare depășește:

25 mil euro pentru proiecte din sectorul mediu ;

50 mil euri pentru proiecte din alte sectoare

societatea a decis să urmeze pașii indicații în ghid privind analiza cost-beneficiu. instrument economic – matematic menit să faciliteze luarea unor decizii de finanțare, și implicit de alocare a unor resurse economice în prezent, în speranța obținerii unor beneficii economice și sociale viitoare, în contextul incertitudinilor asociate unui orizont de timp lung, asociat perioadelor de implementare și producere de efecte ce caracterizează proiectele de investiții de mare amploare.

În conformitate cu HG 28/2008 structura analizei cost-beneficiu va fi următoarea:

Identificarea investiției și definirea obiectivelor inclusiv specificarea perioadei de referință ;

Analiza opțiunilor ;

Analiza cost – beneficiu ;

Analiza financiară ;

Analiza economică ;

Analiza de senzitivitate ;

Analiza de risc.

Tabel nr. 9

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor

3.2.2. IDENTIFICAREA INVESTIȚIEI ȘI DEFINIREA OBIECTIVELOR, INCLUSIV

SPECIFICAREA PERIOADEI DE REFERINȚă

3.2.2.1. Identificarea investiției

Nume proiect: Achiziționarea și instalarea sistemului de supraveghere video pentru creșterea siguranței

Amplasament : complex rezidențial format din 10 imobile (400 unități locative), Bd Iuliu Maniu, nr 223, sector 6, București

Beneficiari: locatari complex rezidențial

Necesitatea acestui proiect a apărut datorită hotărârii societății de a continua programul de modernizare a complexelor rezidențiale construite sau în curs de execuție. Implementarea sistemului de securitate va asigura 10 imobile, 400 locuri de parcare și aproximativ 800 de locuitori.

Figura nr. 2

Sursa: Întocmit de către autor pe baza informațiilor din proiect de infrastructură

3.2.2.2. Definirea obiectivelor

Obiectivul general al prezentului proiect susține creșterea calității vieții prin asigurarea condițiilor optime de viață, respectiv securitatea cetățenilor din complexul rezidențial

Obiective specifice:

Creșterea gradului de confort, civilizație și siguranță pentru locuitori;

contribuie la creșterea siguranței personale și în special a copiilor;

asigură securitatea autoturismelor din parcare;

transformă zona de impact într-unul mai atractiv pentru locuitori;

Diminuarea și/sau prevenirea gradului de infracționalitate din zona;

Reducerea poluării vizuale – prin folosirea fibrei optice, pozate subteran;

Crearea de noi locuri de muncă.

Plecând de la cele mai sus prezentate se poate spune că proiectul contribuie la îndeplinirea proiectului prin obiectivele sale specifice.

3.2.2.3 Specificarea perioadei de referință

Proiectul are în vedere un orizont de timp de 15 de ani în conformitate cu indicațiile privind elaborarea analizei cost-beneficiu din cadrul Ghidului Solicitantului. Durata economică de viață a proiectului adică durata pentru care proiectul produce efecte este considerată a fi 40 de ani. Durata de realizare a proiectului este de 12 luni. În vederea evaluării eficacității financiare a proiectului s-a avut în vedere un orizont de timp de 15 ani și o valoare reziduală la sfârșitul acestei perioade.

Anul 2014 este considerat anul de referință al proiectului iar anul 2015 este primul an în care proiectul va genera rezultate financiare.

Perioada de referință sau orizontul de analiză reprezintă numărul de ani pentru care sunt

furnizate previziuni în analiza cost-beneficiu. Previziunile proiectelor ar trebui să includă o perioada apropiată de durată de viață economică a acestora și destul de îndelungată pentru a cuprinde impacturile pe termen mai lung. Prin urmare durata de viață variază în funcție de natura investiției.

Societatea a decis în conformitate cu anexa nr. 2 a Ordinului nr. 863 al MDLPL din 2 iulie 2008. În tabelul următor este indicată perioada maximă de referință pe sector. În această anexă sunt prezentate principiile metodologice privind realizarea analizei cost-beneficiu, elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Tabel nr. 10

Sursa: Ordinul nr. 863 al MDLPL din 2 iulie 2008.

3.2.2.4.. Ipoteze de lucru

– Cursul de schimb utilizat pentru evaluarea în EUR a sumelor calculate în moneda națională a fost de 4.4847 RON/EUR stabilit la data de 01.01.2014

– Rata de actualizare utilizată pentru fluxurile de numerar viitoare a fost stabilită la 5% așa cum este propus de Comisia Europeană în Documentul de Lucru nr. 4.

– S-a optat pentru utilizarea de prețuri constante pentru realizarea analizelor financiare și economice ele având avantajul că sunt ajustate ținând cont de inflație și sunt fixate la anul de baza. Atât utilizarea de valori reale sau valori nominale conduc la același rezultat dacă sunt utilizate ratele de actualizare corespunzătoare, rata de actualizare reală respectiv rata de actualizare nominală legătura dintre cele 2 rate fiind arătată în literatura de specialitate (rata de

actualizare nominală include inflația. Relația dintre rata nominală și cea reală “formula Fisher “ rezolvă această problemă: (1+ nr) = (1+ rr)(1+ ir); unde: nr = rata nominală, rr = rata reală; ir = rata de inflație.)

– Se face abstracție de faptul că investiția se realizează în 12 luni calendaristice și se va considera anul 1 anul de realizare a investiției, toate costurile investiționale urmând a fi atribuite primului an de analiză. S-au considerat următorii 14 ani de operare.

– Veniturile și costurile recurente se vor considera la sfârșitul anului și se vor actualiza pe întregul an.

– Valoarea investiției este de 2622600 lei echivalent a 584790 Euro, valori incl TVA.

– Cheltuielile privind reviziile capitale sunt necesare astfel încât investiția să funcționeze la nivelul de performanță proiectat pe durata de prognoză ce trebuie realizate la intervale regulate.

– Valoarea reziduală rezultată la sfârșitul periodei de analiză este dată de valoarea potențială de vânzare a sistemului. Dată fiind durata de viață estimată de 40 ani și impactul redus al uzurii morale asupra unor astfel de echipamente tehnice se poate considera o valoare reziduală la capătul celor 15 ani de 40% din valoarea investiției.

3.3. Analiza opțiunilor

În cadrul prezentului studiu de fezabilitate având în vedere "Ghidul de analiză cost-beneficiu a proiectelor de investiții" elaborat de Comisia Europeană, se vor lua în calcul cel puțin trei alternative:

Fără investiție – "Do nothing", care reprezintă scenariul în care nu se întreprinde nimic ;

Cu Investititie Minimă – "Do minimum", care are în vedere realizarea unui proiect cu costuri de investiție minime ;

Investiție cu Impact Major – "Do something", care reprezintă varianta de proiect considerată a fi optimă atât pe termen scurt cât și mediu și lung.

Varianta “Fără Investiție” – “Do Nothing”

Complexul rezidențial rămâne fără un sistem de supraveghere ceea ce face că riscul producerii de tâlhării și agresiuni să fie ridicat iar siguranța cetățeanului va fi afectată în sens negativ. În acest context, se apreciază doar costuri de mediu și sociale, și deci o rată economică de rentabilitate internă mai mică de 5,5%.

Varianta “Cu Investiție Minimă” – “Do Minimum”

Proiectul ar fi implementat la costuri minime realizându-se un sistem de supraveghere video cu camere IP cu sistem de comunicație wireless. Acest scenariu are următoarele dezavantaje:

• Lățimea de bandă este limitată, impunând în majoritatea cazurilor o compresie mult prea mare a imaginilor pentru o transmisie fluentă și, implicit, degradarea calității acestora;

• Legăturile radio pot fi ușor bruiate de alte rețele radio care operează în aceeași zona, acest lucru ducând la scăderea lățimii de bandă disponibile sau chiar la pierderea legăturilor;

• Comunicațiile radio sunt puternic influențate de factorii de mediu și de perturbatiile electromagnetice produse de diverse instalații;

• Este necesară vizibilitate directă între terminale, vizibilitate care poate fi compromisă în timp de construcții noi sau chiar de vegetație;• Extinderea sistemului necesita adaugarea de terminale radio.

Prin urmare această opțiune nu este fezabilă și se fundamentează pe faptul că realizarea unor investiții minimale vor avea doar efect pe termen scurt și generarea unor costuri mari de întreținere. Se estimează un RIR mai mic de 5,5%.

Varianta “Investiție cu Impact Major” – “Do Something”

Varianta cu camere video IP și sistem de comunicații pe fibră optică închiriată de la un provider local de bandă largă. Este considerată varianta optimă deoarece proiectul ar fi implementat cu avantaje majore pe termen lung:

contribuie la creșterea siguranței personale și în special a copiilor;

contribuie la diminuarea indicelui de infracționalitate;

timpii de nefunctionare sunt mult reduși datorită arhitecturii rețelei;

soluția tehnică propusă prin proiect răspunde în totalitate scopului/ obiectivelor acestuia;

transformă zona de impact într-unul mai atractiv pentru locuitori

Varianta propusă este varianta “Investiție cu impact major” deoarece avantajele implementării acestei variante pe termen lung arată eficiența ei economică.

Analiza incremenatala va urmări numai modificările datorate implementării proiectului față de varianta fără proiect. Analiza financiară și analiza economică utilizează principiul incremental, pentru evaluarea investiției. Principiul incremental presupune utilizarea a două, respectiv trei scenarii în situația în care există suficientă informație financiară.

În vederea determinării indicatorilor financiari se vor evalua incremental două scenarii, Varianta “Fără Investiție” – “Do Nothing” (situația actuală) și varianta “Investiție cu Impact Major” – “Do Something”.

Analiza scenariilor va urmări numai modificările survenite ca urmare a implementării proiectului.

3.4.. Analiza financiară

Analiza financiara are rolul de a furniza informatii cu privire la fluxurile de intrari si iesiri,

structura veniturilor si a cheltuielilor necesare implementarii proiectului dar si de-a lungul perioadei previzionate in vederea determinarii durabilitatii financiare si calculului principalilor indicatori de performanta financiara.

Analiza financiară este definită ca fiind “activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune să

stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într-un mediu concurențial.”

Analiza financiară este “un instrument deosebit de prețios de care dispun factorii de decizie pentru a cerceta și evalua o stare de fapt din domeniul financiar contabil.”

Metodologia utilizata este analiza fluxului de numerar actualizat (DCF – discounted cash flow), care cuantifica diferenta dintre veniturile si cheltuielile generate de proiect pe durata de functionare, ajustata cu un factor de actualizare.

In vederea intocmirii analizei financiare, s-au avut in vedere urmatoarele elemente:

Orizontul de timp

Determinarea costurilor totale

Veniturile generate de proiect

Valoarea reziduala a investitiei

Corectia pentru inflatie

Determinarea ratei actualizarii

Determinarea indicatorilor de performanta

Mai precis, analiza financiara trebuie sa parcurga urmatoarele etape conform Ghid ACB:

estimarea veniturilor si costurilor proiectului si implicatiile lor din punct de vedere al fluxului de numerar: Proiectele genereaza propriile lor venituri din vanzarea de bunuri si servicii. Aceste venituri se vor determina prin previzionarea cantitatilor de produse/ servicii furnizate si a preturilor lor (analiza cererii). In general, transferurile sau subventiile, TVA sau alte taxe indirecte percepute de la consumator nu sunt incluse in determinarea veniturilor viitoare.Costurile de operare cuprind toate platile prevazute pentru achizitionarea de bunuri si servicii care nu sunt de natura investitionala, intrucat acestea sunt realizate in fiecare exercitiu financiar. Aceste costuri pot sa includa: cheltuielile directe de productie (consumul de materiale si servicii, personal, intretinere, costuri generale de productie), cheltuieli administrative si generale, cheltuieli de vanzare si distributie. In calculul costurilor de operare, vor fi excluse toate elementele care nu genereaza o cheltuiala monetara efectiva, chiar daca acestea sunt elemente incluse in mod normal in contabilitate (amortizarea, orice rezerve pentru costurile de inlocuire viitoare, fonduri de rulment)

determinarea diferentei de finantat pentru optiunea selectata si calcularea in consecinta a cheltuielilor eligibile ce pot fi cofinantate din Fonduri

definirea sistemului de finantare a proiectului si profitabilitatea sa financiara: acest lucru este realizat prin luarea in considerare a nivelului de finantare care poate fi obtinut din FC/FEDR, precum si din orice alte surse de finantare (surse nationale, obligatiuni, imprumuturi)

verificarea capacitatii fluxului de numerar previzionat pentru a se asigura functionarea adecvata a proiectului siindeplinirea obligatiilor investitiei si serviciului datoriei: un proiect este considerat sustenabil din punct de vedere financiar, atunci cand acesta nu prezinta riscul de a ramane fara numerar in viitor. Un element important il reprezinta planificarea intrarilor si iesirilor de numerar. Analiza trebuie sa demonstreze capacitatea de a acoperi platile an de an prin sursele de finantare (inclusiv veniturile, precum si orice fel de transferuri de numerar), pentru intreaga perioada de referinta a proiectului. Sustenabilitatea are loc in cazul in care fluxul de numerar net cumulat este pozitiv pentru toti anii de analiza.

In vederea realizarii analizei financiare se vor intocmi un set de tabele in care se colecteaza fluxurile financiare ale investitiei, descompuse la nivelul investitiei totale, costurile si veniturile aferente exploatarii, sursele de finantare si analiza fluxului de numerar pentru sustenabilitatea financiara.

3.5. Structura investitiei

3.5.1. Cheltuieli in faza initiala

Structura investitiei va fi urmatoarea:

Cea mai importanta categorie de costuri o reprezinta costurile privind procurarea sistemului de supraveghere si a altor utilaje necesare a fi montate. In aceasta grupa intra si organizarea de santier necesara precum si cheltuielile diverse si neprevazute.

Costurile cu asistenta tehnica includ atat costurile de proiectare cat si de consultanta in perioada dezvoltarii proiectului.

Tabel nr 11. -Cheltuieli privind achizitionarea sistemului de supraveghere video

si alte cheltuieli strict aferente lui:

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr.12- Cheltuieli privind organizarea de santier:

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr. 13-Cheltuieli privind dotari specialitate,informare si publicitate, alte cheltuieli

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr.14 – Centralizarea tuturor cheltuielilor in faza initiala a proiectului

Sursa: Întocmit de către autor

3.5.2. Costuri de exploatare (recurente) previzionate; Venituri din exploatare (recurente) previzionate;

Costuri de exploatare (recurente) previzionate

Reprezinta acele costuri periodice (costuri recurente) necesare pentru functionarea si intretinerea sistemului de supravehere video in timpul perioadei sale de viata.

Componenta costurilor de exploatare previzionate

Costuri cu energia electrica – in urma realizarii investitiei se vor monta urmatorii consumatori:

– Consumul camerelor de luat vederi – considerand ca avem un numar de 20 stalpi, pe care sunt montate 15 de camere video, ne rezulta o putere instalata de 6.80 Mw/an .

– Consumul echipamentelor din dispecerat la o putere instalata de 8Kw este de 29 Mwh anual.

Costuri cu telecomunicatiile – consideram ca se va achita un abonament lunar de 100 RON per locatie rezulta o suma anuala conform tabel.

Tabel nr. 15 – Cheltuieli cu utilitatile

Sursa: Întocmit de către autor

Costuri de intretinere (intretinere curenta) – Costurile de intretinere sunt acele costuri care apar ca urmare a uzurii normale a echipamentelor. Ele se compun din:

I.Camere video

Verificarea integritatii carcasei

Verificarea legaturilor electrice

verificarea izolatiei cablului de alimentare (izolarea cu banda cand este cazul)

Verificare legaturii de impamantare a camerei, care trebuie sa asigure protectia impotriva accidentelor de natura electrica

Verificarea pozitiei camerei si rectificarea pozitiei cand este cazul

Camerele care nu prezinta siguranta in functionare sau care pot provoca accidente se inlocuiesc

Valoare: 40 Euro/an/camera

II.Stalpi

Verificarea stalpilor din punctul de vedere al starii lor generale

Verificarea pavajului din zona stalpului

tratarea anticoroziva a prezoanelor de fixare

Verificarea stalpilor cu fereastra de vizitare(starea capacului sau a usii, balamalele si starea dispozitivului de inchidere).

Verificarea starii fundatiei

Verificarea legaturii la priza de pamant a stalpului

Valoare: 40 Euro/an/stalp (mentenanta)+35Euro/an/stalp(masurare priza de pamant) = 75 Euro/an/stalp

III. .Cutii de echipamente

Intretinerea fara scoaterea de sub tensiune

Verificarea cutiilor din punctul de vedere al starii

Verificarea partilor metalice (carcasa, usa, incuietori etc.)

Inlocuirea patroanelor arse

Masuratori ale tensiunilor si curentilor in functionare

Echilibrarea sarcinilor pe faze, probe functionale dupa revizie sau dupa inlocuirea unor echipamente;

Valoare: 85 Euro/an/echipament

Intretinerea cu scoaterea de sub tensiune

Remedierea legaturii la priza de pamant a cutiei

Masurarea prizei de pamant conform normativelor in vigoare

Curatarea de praf si stergerea interiorului cutiilor

Verificarea legaturilor electrice si a strangerilor suruburilor si piulitelor

Verificarea si inlocuirea dupa caz a echipamentelor necorespunzatoare (bare, socluri de siguranta, izolatoare, intreruptoare, contactoare, reductori, contoare, etc);

Valoare: 90 Euro/an

Toate costurile sunt calculate la valoarea fara TVA.

Tabel nr. 16 Centralizator – Costuri de intretinere curenta

Sursa: Întocmit de către autor

Costuri cu reparatiile periodice (revizia capitala)

Costurile cu reparatiile echipamentelor montate sunt acele costuri generate de inlocuirea unor componente functionale datorita expirarii timpului optim de functionare precum si operatiunile de mentenanta cu caracter complex.

Ele se compun din:

Camere video:

La fiecare 3 ani se realizeaza o curatare si verificare a tuturor componentelor cu precadere a filtrelor de aer, garniturilor si componentelor in miscare

Valoare:145 Euro/camera/3 ani

Stalpi

La fiecare 3 ani pentru toti stalpii metalici se efectueaza tratarea anticoroziva a stalpilor prin aplicarea unei pelicule de ulei sau valvolina la 20cm de la sol pe tot perimetrul stalpului. Valoare:25 Euro/camera/3 ani

Tabel nr.17 Centralizator – Costuri cu reparatiile periodice

Sursa: Întocmit de către autor

Costuri cu personalul

Pentru operarea sistemului de supraveghere video este necesar angajarea unui numar de 3 operatori specializati. Salariul mediu lunar brut(incluse toate contributiile si taxele salariale) luat in considerare este de 2000 RON.

Tabel nr. 18- Costuri cu personalul

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr. 19 -Centralizator privind cheltuielile de exploatare (recurente)

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr. 20 Privind repartizarea cheltuielilor pe fiecare an:

Sursa: Întocmit de către autor

Venituri din exploatare (recurente) previzionate

Proiectul isi propune imbunatatirea sigurantei si securitatii locatarilor din complexul residential prin realizarea sistemului de supraveghere video. Necesitatea acestui proiect este justificata de caracteristicile zonei, complexul fiind situat la iesirea din capitala, aproape de zona rurala, nevoia grupului tinta prin cresterea gradului de securitate si confort si cresterea atractivitatii zonei. In acest context toate acestea sunt in avantajul societatii prin castigarea clientilor , o imagine mai buna, considerente financiar-economice si implicit o pozitie strategica pe piata imobiliara..Astfel implementarea acestui proiect va conduce la cresteri ale valorilor imobiliare .

In ceea ce priveste veniturile, au fost luate in calcul veniturile obtinute din plata abonamentelor lunare achitate in fiecare luna pe data de 1 pentru luna curenta de locatarii ce locuiesc in cele 10 imobile.

Valoarea abonamentului este de 186 ron/luna inclus TVA.

Estimarea veniturilor se bazeaza pe experienta societatii cu privire la vanzarea apartamentelor.

Astfel se considera ca veniturile obtinute din incasarea abonamentelor pentru sistemul video de supraveghere este:

25% – in primul an de la finalizarea constructiei gradul de ocupare a imobilelor este de 25%.

Calcul: 10 imobile – 400 apartamente rezulta 400*25% = 100 apartamente vandute

80% – in al 2-lea an de la finalizarea gradul de ocupare a imobilelor este de 80%

Calcul: 10 imobile – 400 apartamente rezulta 400*80% = 320 apartamente vandute

100% – la finele anului 3 gradul de ocupare a imobilelor este de 100%.

Calcul: 10 imobile – 400 apartamente rezulta 400*100% = 400 apartamente vandute

Tabel nr. 21–VENITURI

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr. 22 – Calcul – CASH-FLOW si CASH- FLOW ACTUALIZAT

Sursa: Întocmit de către autor

3.5.3. Valoarea Reziduala

Valoarea reziduala rezultata la sfarsitul periodei de analiza este data de valoarea potentiala de vanzare a sistemului. Data fiind durata de viata estimata de 40 ani si impactul redus al uzurii morale asupra unor astfel de echipamente tehnice se poate considera o valoare reziduala la capatul a 20 de ani de 40% din valoarea investitiei.

Avand la baza aceste considerente putem estima o valoare reziduala de 966420 RON (val inv = 2416050*40%) la sfarsitul perioadei de analiza financiara.

3.5.4. Indicatori de performanta financiara

In urma calculelor efectuate au rezultat urmatorii indicatori de analiza financiara:

Valoarea actualizata neta reprezinta suma fluxurilor de numerar viitoare, intrari si iesiri, actualizate cu o rata de actualizare astfel incat sa obtinem valoarea lor curenta. Valoarea actualizata neta se calculeaza conform urmatoarei formule:

Conform valori din tabel nr 12 valoarea actualizata neta este 837942 euro, Valoarea pozitiva arata ca proiectul este fezabil din punct de vedere financiar si nu necesita finantare ( credite bancare )

Rata Interna de Rentabilitate Financiara este acea rata de actualizare care egalizeaza costurile actualizate ale proiectului cu veniturile sale. Rata de rentabilitate financiara este acea rata de actualizare la care se obtine VAN = 0.

Aplicand formula IRR in tabelul nr 12 am obtinut rata interna de rentabilitate. Rata este de 17 %, prin urmare proiectul poate fi sustinut doar din fondurile societatii.Rata interna de rentabilitate este mai mare decat rata de actualizare, ceea ce demonstreaza ca proiectul este fezabil.

Raportul Beneficiu / Cost (B/C) – compara valoarea actualizata a beneficiilor viitoare cu valoarea actualizata a costurilor viitoare. Se calculeaza ca raportul dintre suma beneficiilor actualizate si suma costurilor actualizate, fiind un numar, fara unitate de masura (un raport). In cazul proiectului nostru B/C este supraunitar: 1445387 / 607445 = 2.38. Rezulta ca proiectul este corespunzator, deoarece beneficiile proiectului depasesc costurile acestuia.

Din dezavantajele utilizarii raportului B/C, mentionam sensibilitatea la clasificarea efectelor proiectului ca beneficii, mai mult decat costurile. Aceasta poate avea loc deoarece raportul Beneficiu/Cost recompenseaza proiectele cu costuri reduse. In acest context, a considera ca reducerea costului este un efect pozitiv mai degraba decat un beneficiu va avea ca unic rezultat o imbunatatire artificiala a indicatorului.

Tabel nr 23 – Indicatori analiza financiara

Sursa: Întocmit de către autor

3.6. Analiza economica -inclusiv calcularea indicatorilor de performanta economica:

valoarea actualizata neta, rata interna de rentabilitate si raportul cost-beneficiu

In cadrul analizei economice se estimeaza influenta pe care o poate avea proiectul de investitii asupra bunastarii economice a regiunii sau a tarii.

Analiza financiara luata ca si element singular nu este suficienta pentru a identifica daca un proiect este eficient din toate punctele de vedere. Astfel, „analiza economica nu include efortul fiscal, taxele, deoarece acestea reprezinta pentru economia nationala venituri iar nu cheltuieli” .

Obiectivul analizei economice este de a demonstra ca proiectul are o contributie pozitiva neta pentru societate. In practica, aceasta inseamna:

Valoarea economica neta actualizata (VAN) trebuie sa fie pozitiva

Rata interna de rentabilitate (RIR) trebuie sa fie superioara ratei de actualizare economice (5%)

Raportul beneficii/cost trebuie sa fie supraunitar.

Analiza economica are la baza analiza financiara aplicata asupra fluxurilor de numerar si presupune aplicarea unor corectii pentru identificarea tuturor aspectelor.

Aceste corectii sunt de trei tipuri:

Corectii fiscale – Corectii ale taxelor– preturile considerate sunt fara TVA. Astfel trebuie eliminat TVA si alte taxe care genereaza fluxuri de iesiri de bani pe de o parte dar si de intrari pe de alta parte.

Valoarea investitiei dupa aplicarea corectiei fiscale este urmatoarea:

Tabel nr. 24

Sursa: Întocmit de către autor

Corectii ale externalitatilor – presupune identificarea beneficiilor si costurilor externe receptionate de ceilalti participanti din viata sociala.

Au fost identificate urmatoarele externalitati :

Costuri de mediu – Din concluziile impactului asupra mediului, in perioada de executie, nu se vor inregistra poluari semnificative ale mediului, nivel important al zgomotului sau perturbari ale traficului.

Beneficii economice – Cel mai relevant beneficiu economic estimat in urma implementarii proiectului este cresterea valorii proprietatilor imobiliare.

Beneficii sociale Un impact pozitiv ce este inregistrat in perioada de implementare a investitiei sunt locurile de munca temporare (sezoniere) create de societate.

Beneficii nonmonetare Dupa finalizarea investitiei va creste calitatea vietii prin cresterea nivelului de siguranta al locatarilor din complexul rezidential.

Valoarea reziduala rezultata la sfarsitul periodei de analiza este data de valoarea potentiala de vanzare a sistemului.,se considera o valoare reziduala de 40%.

Convesia preturilor de piata in preturi contabile – In afara distorsiunilor fiscale si a influentei externalitatilor, exista si alti factori care plaseaza preturile in afara unei piete competitive. Acestea sunt influentate de existenta unui regim de monopol, reglementarile legale pe piata muncii (salariul minim impus), politicile guvernamentale . Aceste elemente se pot corecta cu ajutorul preturilor umbra( preturi contabile). Preturile umbra trebuie sa reflecte costul de oportunitate si disponibilitatea de plata a consumatorilor pentru bunurile si serviciile oferite de infrastructura respectiva.

Preturile umbra se calculeaza prin aplicarea unor factori de conversie asupra preturilor utilizate in analiza financiara.

In urma unor studii de specialitate a rezultat un factor de conversie pentru materiale este 0.8. si pentru forta de munca 0.64.

Valoarea reziduala rezultata la sfarsitul periodei de analiza a fost reestimata la 30% din valoarea investitiei.

Pornind de la aceste valori se calculeaza urmatorarele rate pentru costuri investitionale si costuri operare in functie de structura acestora.

Tabel nr. 25 – Pret umbra pentru cost investitie

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr. 26 – Pret umbra pentru costurile cu intretinerea

Sursa: Întocmit de către autor

In urma analizei financiare, am stabilit faptul ca investitia propusa este una profitabila, si in acelasi timp sustenabila din punct de vedere financiar.

Din aceste motive, in acest caz concret, nu se justifica realizarea analizei economice. In plus, investitia, fiind una de implementare a sistemului de supraveghere video, nu genereaza beneficii sau costuri din punct de vedere social majore, care sa fie cuantificate in acest context.

3.7. Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate permite determinarea variabilelor critice ale modelului. Variabilele respective sunt acele variatii, pozitive sau negative, care au cel mai mare impact asupra performantei financiare si/sau economice finale a unui proiect. Analiza este elaborata prin varierea unui singur element la un moment dat si determinarea efectului modificarii respective asupra VAN sau RIR.

Efectuarea anlizei de senzitivitate include include urmatoarele etape:

identificarea variabilelor

eliminarea variabilelor interdependente, care evolueaza corelat si genereaza acelasi efect asupra valorii indicatorilor

determinarea coeficientilor de elasticitate

alegerea variabilelor critice

Pentru determinarea senzitivitatii rentabilitatii si riscului pentru proiect au fost luati in calcul urmatorii factori determinanti:

cost investitie

Costurile de intretinere anuala

Veniturile obtinute din abonamente

O sinteza a rezultatelor obtinute este prezentata in tabelele urmatoare.

Tabel nr. 27 – Analiza de senzitivitate in raport cu costul de investitie

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr. 28 – Analiza de senzitivitate in raport cu costul de intretinere anuala

Sursa: Întocmit de către autor

Tabel nr. 29 – Analiza de senzitivitate in raport cu veniturile obtinute

Sursa: Întocmit de către autor

Elementele critice relevante in analiza de senzitivitate sunt:

evolutia costului investitie are o influenta destul de mare – daca scade fata de nivelul prevazut cu mai mult de 5 % conduce la obtinerea unei rate de rentabilitate sub nivelul solicitat de 5.

Costurile cu intretinerea anuala – chiar daca vor exista fluctuatii de la 75% la (75)% , investitia ramane fezabila. Evolutia are un impact redus.

Venituri in cazul in care scad cu mai mult de 5% investitia devine nefezabila.. Impactul ar fi unul destul de puternic.

Ca o concluzie a analizei de senzitivitate, rezulta ca proiectul este extrem de sensibil la variabilele venituri respectiv costul cu investitia. Aceste valori trebuie interpretate cu prudenta, deoarece ele sunt estimate in situatia modificarii valorii unei singure variabile, restul ramanand nemodificate. Din aceasta

perspectiva, variabilelor venituri si costul cu investitia trebuie sa li se acorde o atentie speciala si o monitorizare stricta pe intreaga perioada de referinta a proiectului.

3.8 Analiza de risc

Managementul riscului este un proces sistematic si iterativ pentru optimizarea resurselor si minimizarea impactului in urma producerii unui risc.

Managementul riscului ajuta la includerea aspectelor de tratare a riscului in practicile de management si la luarea deciziilor pe parcursul intregii perioade de implementare si operare a sistemului.

Riscul intr-o enuntare cat mai sintetica e definit astfel : “ riscul inerent oricărei activități semnifică variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului.”

Evenimentele nedorite trebuie sa fie analizate si evaluate.

Tabel nr. 30 – Riscuri

Sursa: Întocmit de către autor

Dupa cum se poate observa riscurile de realizare a investitiei sunt destul de reduse iar gradul lor de impact nu afecteaza eficacitatea si utilitatea investitiei.

CONCLUZII

In societatea actuala un loc foarte important il detin investitiile intrucat prin intermediul lor se poate dezvolta o intreprindere si/sau societatea in general. Implementarea unor proiecte conduc la modificari in cadrul unei intreprinderii in sensul pozitiv, prin utilizarea si gestionarea cat mai eficienta a resurselor materiale, umane si informationale. Aceste modificari genereaza efecte in lant, efecte pozitive, de care beneficiaza nu numai cel care le implementeaza ci si cei care vin in contact direct cu acestea.

Managerii sunt motivati sa ia decizii de a investi, ori de cate ori considera ca e necesar pentru o cat mai buna desfasurare a activitatii, deoarece aceste investii vor genera cresterii ale profitului.

De asemenea investitiile vor constitui suport material privind progresul tehnic in diverse sectoare de activitate, un mijloc de valorificare a solutiilor tehnice si tehnologice noi, oferite de cercetarea stiintifica. Procesul investional creeaza noi locuri de munca pentru generatia tanara.

Succesul unei companii se poate asigura printro serie de investii continue, prin produsele si serviciile oferite care trebuie sa fie din ce in ce mai bune, salariatii sa fie multumiti in compania in care isi desfasoara activitatea, clientii sa fie satisfacuti si nu in ultimul rand prin ocuparea unei pozitii mai bune pe piata concurentii vor incepe sa piarda teren.

Scopul solicitarii unei analize cost-beneficiu (ACB) pentru proiectul privind achizitionarea si instalarea sistemelor de supraveghere video prezinta doua aspecte. In primul rand, a trebuit sa se demonstreze ca proiectul este oportun din punct de vedere economico-social si contribuie la indeplinirea obiectivelor stabilite de companie. In al doilea rand, a trebuit sa se aduca dovezi conform carora proiectul ar fi viabil din punct de vedere financiar prin calculul principalilor indicatori economico-financiari.

Aceaste doua aspect a reprezentat baza de stabilire a nivelului de asistenta corespunzator privind analiza cost-beneficiu, instrument esential pentru estimarea beneficiilor economice ale proiectului mai sus amintit. S-a evaluate impactul din toate punctele de vedere: financiar, economic, social, de mediu, etc. Obiectivul ACB a fost de a identifica si de a cuantifica (respectiv de a da o valoare monetara) toate impacturile posibile pentru a determina costurile si beneficiile proiectului; ulterior, rezultatele s-au adunat (beneficiile nete) si s-a concluzionat ca proiectul este oportun si merita sa fie pus in aplicare avand la baza interesul si necesitatea publica.

Exercitiul de evaluare a riscului a reprezentat o parte esentiala a unei analize cuprinzatoare, deoarece acesta permite initiatorului proiectului sa inteleaga mai bine modul in care impacturile estimate se pot schimba daca anumite variabile cheie ale proiectului se dovedesc a fi diferite de cele asteptate. O analiza detaliata a riscului constituie baza pentru o strategie corecta de gestionare a riscului, care la randul sau se reflecta in structura proiectului.

Calculul indicatorilor de rentabilitate (VAN= 837942;RIR=17%) a evidentiat avantajele pe care un astfel de proiect le genereaza, demonstrandu-se ca este un proiect profitabil.

Anul 2014 a debutat cu o revigorare a sectorului imobiliar, in acest context fenomenul va fi resimtit in mod diferit de la o companie la alta.

Piata acestei companii este caracterizata in general de o concurenta puternica, fapt ce genereaza preturi de piata realiste care au fost luate in considerare in ACB.

In lumina celor de mai sus si din experinta managementului companiei, s-a decis acceptarea proiectului, chiar daca acesta nu va genera venituri foarte mari comparativ cu costurile investitiei, dar vor fi viabile pe termen lung.