Analiza Corelației Rentabilitate Patrimoniu Studiu de Caz Biofarm Sa
ANALIZA CORELAȚIEI RENTABILITATE-PATRIMONIU
STUDIU DE CAZ – BIOFARM S.A.
CUPRINSUL
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………. 04
CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU……………………………… 06
Definirea analizei economico-financiare ……………………………………. 06
Conținutul procesului de analiză economică …………………….. 07
Scopul analizei financiare ……………………………………………… 08
Surse de informații utilizate in analiza financiară ……………… 09
Analiza rentabilității ……………………………………………………………….. 09
Ratele de rentabilitate ……………………………………………………. 15
Analiza profitului …………………………………………………………. 16
1.3 Analiza structurii patrimoniale …………………………………………………. 17
1.3.1 Reprezentarea dinamică a bilanțului ……………………………….. 17
1.3.2 Analiza echilibrului financiar ………………………………………… 18
1.3.3 Gestiunea ciclului de exploatare …………………………………….. 19
1.3.4 Gestiunea activelor circulante ………………………………………… 19
1.3.5 Gestiunea pasivelor circulante ……………………………………….. 20
1.3.6 Efectul de pârghie financiară …………………………………………. 20
1.4 Corelația dintre rentabilitate și patrimoniu …………………………………. 21
CAPITOLUL II. STUDIU DE CAZ: BIOFARM S.A. ……………………………………… 22
2.1 Prezentarea societății BIOFARM S.A. ………………………………………. 22
2.2 Analiza rentabilității LA BIOFARM S.A. ……………………………….. 24
2.2.1 Analiza echilibrului pe baza Contului de profit și pierdere … 25
2.2.2 Analiza structurală a rezultatului exercițiului și a veniturilor 25
2.2.3 Analiza pe baza soldurilor intermediare de gestiune …………. 27
2.2.4 Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri …………………….. 29
2.2.5 Analiza rezultatului din exploatare ………………………… 30
2.2.6 Analiza rezultatului exercițiului înainte de impozitare …….. 31
2.2.7 Analiza capacității de autofinanțare ………………………… 31
2.2.8 Analiza ratelor de rentabilitate ……………………………… 32
2.2.9 Analiza pragului de rentabilitate …………………………… 34
2.3 Analiza patrimoniului ……………………………………………………………… 35
2.3.1 Analiza structurii bilanțului patrimonial …………………… 36
2.3.2 Analiza capacității de îndatorare …………………………… 39
2.3.3 Analiza patrimoniului net ………………………………..… 40
2.3.4 Analiza corelației dintre FR, NFR și TN …………………… 41
2.3.5 Analiza lichiditații și solvabilității …………………………. 45
2.3.6 Analiza vitezei de rotație a activelor circulante ………….… 47
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………. 48
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………….. 52
ANEXE ……………………………………………………………………………………………………… 54
INTRODUCERE
Lucrarea de licență are tema „ANALIZA CORELAȚIEI RENTABILITATE-PATRIMONIU STUDIU DE CAZ – BIOFARM S.A.”. În elaborarea acestei lucrări am utilizat procedee specifice analizei economico-financiare, punând în evidență factorii de intercondiționare a performanțelor financiare.
Actualitatea temei cercetate este indiscutabilă datorită faptului că analiza financiară este esențială în funcționarea întreprinderilor la început de mileniu trei. Contul de profit și pierdere face parte din situațiile financiare de sinteză care măsoară performanțele activității unei societăți în cursul unei perioade date și este principalul document folosit pentru reflectarea performanțelor financiare, deoarece furnizează date necesare, pe de o parte, evaluării performanțelor, iar pe de alta parte, determinării riscului fluxurilor de numerar.
Contul de profit și pierdere oferă informații asupra activității de producție, comercializare și financiară a firmei și cuprinde: cifra de afaceri, veniturile și cheltuielile grupate după natura lor și ordonate pe trei tipuri de activități: exploatare, financiare și excepționale; rezultatele degajate de cele trei activități, rezultatul brut al exercițiului, impozitul pe profit și rezultatul net.
Pe baza informațiilor reflectate de contul de profit și pierdere se realizează o analiză a performanțelor societății, se calculează o varietate de indicatori, fie într-un anumit moment în timp, urmând apoi interpretarea lor prin comparații,dar prin corelații cu anumite procedee statistice.
Am ales această temă pentru proiectul de disertație pentru că este o temă de actualitate, atât în domeniul științific, cât și în cel practic din zona activităților economice, dar și ca urmare a atracției pe care o am față de această problematică și căutarea de soluții moderne de diagnosticare a activităților economice. Un alt argument al alegerii prezentei teme este dorința de a cunoaște, de a înțelege și de a putea aplica concret atât metodele, cât și instrumentele teoretice în vederea creșterii performanțelor în propria întreprindere.
Tema centrală o reprezintă analiza analiza analiza corelației rentabilitate-patrimoniu.
Scopul lucrării îl constituie abordarea științifică și empirică a conceptelor ce stau la b#%l!^+a?baza analizei rentabilității și structurii patrimoniale a întreprinderii. Cu toate că baza teoretică este deosebit de importantă, analizei rentabilității și structurii patrimoniale a întreprinderii este o disciplină practică, având ca scop diagnosticarea reală a situațiilor de fapt.
În acest context, lucrarea de față vine să evidențieze importanța problematicii analizei rentabilității și structurii patrimoniale a întreprinderii, stabilirea corelațiilor dintre rentabilitate și patrimoniu și, fără a avea pretenția unui studiu științific elaborat, încearcă să ajute la înțelegerea unor aspecte esențiale cum ar fi: analiza veniturilor întreprinderii, analiza cheltuielilor întreprinderii și analiza rentabilității pe baza soldurilor intermediare de gestiune și a ratelor de rentabilitate.
În afară de o secțiune teoretică în care se pot găsi răspunsuri la problemele menționate, lucrarea cuprinde și o secțiune practică ce constă într-un studiu de caz la SOCIETATEA BIOFARM S.A. BUCUREȘTI, în cadrul căruia prezint nu numai situația economico-financiară în care se află societatea dar și măsurile ce ar trebui luate pentru îmbunătățirea activității. Studiul presupune o analiză a indicatorii financiari aferenți Contului de profit și pierdere, realizat pe baza datelor financiare de pe parcursul a trei ani, respectiv, 2012, 2013 și 2014 și prezintă date generale despre întreprinderea ce este supusă diagnosticării și informații de identificare ale acesteia precum: obiectul de activitate, prezentarea produselor etc.
Sarcinile lucrării constau în cercetarea coordonatelor privind:
evaluarea și stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale;
măsurarea și interpretarea principalilor indicatori care influențează rezultatele activității întreprinderii;
prezentarea și analiza indicatorilor de echilibru economico-financiar în cadrul întreprinderii.
Lucrarea este structurată în introducere, două capitole, concluzii, bibliografie și anexe. În cele două capitole abordarea este treptată și tratează probleme referitoare la definirea analizei economico-financiare, conținutul procesului de analiză economică, scopul analizei financiare, surse de informații utilizate in analiza financiară, analiza rentabilității, ratele de rentabilitate, analiza profitului, analiza structurii patrimoniale, reprezentarea dinamică a bilanțului, analiza echilibrului financiar, gestiunea ciclului de exploatare, a activelor și pasivelor circulante, efectul de pârghie financiară și corelația dintre rentabilitate b#%l!^+a?și patrimoniu în Capitolul 1; prezentarea societății BIOFARM S.A. și analiza rentabilității și a patrimoniului BIOFARM S.A. în Capitolul 2.
CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU
Dinamismul mediului economic al unei firmei îi crează acesteia o problemă permanentă asupra adaptării cât mai rapide la noile condiții si asupra competitivitatii acesteia la noile cerințe de pe piață.
În ultimii ani tot mai multe întreprinderi s-au confruntat cu dificultăți financiare, fie temporare, fie definitive și acest fapt a dus la o analiza mai elaborata și o importanță mai mare acordată în procesul decizional. Este important ca echipa managerială a întreprinderii să fie conștientă de situația prezentă a întreprinderii, de punctele forte și de cele slabe pentru a lua măsurile necesare corectării deficiențelor și accentuarea punctelor forte.
Trebuie avut în vedere că procesul de analiză prezintă o complexitate deosebit de ridicată, deoarece sunt situații când același efect poate fi generat de cauze diferite sau pot avea loc combinații de efecte care determină o rezultantă cu totul nouă. De asemenea, complexitatea si intensitatea cauzei pot determina calitatea fenomenului, unde pot aparea insusiri pe care nu le-a avut nici un element al fenomenului.
Astfel ca în baza datelor obținute prin procesul de analiză financiară, deciziile legate de activitatea întreprinderii nu mai sunt luate pe bază de intuiție, nepotism sau subiectivism. Analiza financiară prezintă informații cu privire la evoluția viitoare a subiectului analizat, diagnosticând totodată starea financiară a întreprinderii și evaluarea echipei manageriale.
1.1. Definirea analizei economico-financiare
În literatura de specialitate, analiza economico-financiară reprezintă un “ansamblu de concepte, tehnici și instrumente de tratare a informațiilor cu scopul diagnosticării stării unei entitați economice, a aprecierii nivelului calitativ al performanțelor acesteia în condițiile existenței unui mediu concurențial dinamic”.
Analiza este un proces foarte complex și are un caracter permanent. Aceasta studiază b#%l!^+a?fenomenele economice prin descompunerea lor în vederea identificării cauzelor care au generat evoluția acestora. Situațiile sunt diferite de la un caz la altul. Există situații care prezintă același efect dar sunt generate de cauze diferite și invers, de la ceeași cauză să rezulte efecte diferite.
1.1.1.Conținutul procesului de analiză economică
Analiza economico-financiară este o metodă de cercetare bazată pe studierea fenomenelor în ordinea inversă producerii lor; se pornește de la rezultatul corespunzător unui fenomen și se finalizează cu stabilirea și delimitarea cauzelor care l-au provocat. Din acest punct de vedere, conținutul procesului de analiză economico-financiară poate fi caracterizat prin următoarele etape:
delimitarea obiectului analizei, presupune constatarea anumitor fapte, fenomene și rezultate. Delimitarea obiectului analizei depinde de scopul cercetării și se realizează din punct de vedere al conținutului cantitativ, calitativ, în timp și spațiu, utilizând anumite metode de evaluare și calcul. Rezultatele se consemnează sub forma indicatorilor economici și financiari;
determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat – descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc în mod succesiv, trecând de la cei cu acțiune directă la cei cu acțiune indirectă până la stabilirea cauzelor finale, astfel încât potrivit principiului descompunerii în trepte, procesul cunoașterii este adâncit de la o esență mai puțin profundă, către alta mult mai profundă;
stabilirea factorilor și a corelațiilor dintre fiecare factor și fenomenul analizat – în cadrul acestei etape se determină corelațiile dintre factori și fenomen, pe de o parte și corelațiile elaborata și o importanță mai mare acordată în procesul decizional. Este important ca echipa managerială a întreprinderii să fie conștientă de situația prezentă a întreprinderii, de punctele forte și de cele slabe pentru a lua măsurile necesare corectării deficiențelor și accentuarea punctelor forte.
Trebuie avut în vedere că procesul de analiză prezintă o complexitate deosebit de ridicată, deoarece sunt situații când același efect poate fi generat de cauze diferite sau pot avea loc combinații de efecte care determină o rezultantă cu totul nouă. De asemenea, complexitatea si intensitatea cauzei pot determina calitatea fenomenului, unde pot aparea insusiri pe care nu le-a avut nici un element al fenomenului.
Astfel ca în baza datelor obținute prin procesul de analiză financiară, deciziile legate de activitatea întreprinderii nu mai sunt luate pe bază de intuiție, nepotism sau subiectivism. Analiza financiară prezintă informații cu privire la evoluția viitoare a subiectului analizat, diagnosticând totodată starea financiară a întreprinderii și evaluarea echipei manageriale.
1.1. Definirea analizei economico-financiare
În literatura de specialitate, analiza economico-financiară reprezintă un “ansamblu de concepte, tehnici și instrumente de tratare a informațiilor cu scopul diagnosticării stării unei entitați economice, a aprecierii nivelului calitativ al performanțelor acesteia în condițiile existenței unui mediu concurențial dinamic”.
Analiza este un proces foarte complex și are un caracter permanent. Aceasta studiază b#%l!^+a?fenomenele economice prin descompunerea lor în vederea identificării cauzelor care au generat evoluția acestora. Situațiile sunt diferite de la un caz la altul. Există situații care prezintă același efect dar sunt generate de cauze diferite și invers, de la ceeași cauză să rezulte efecte diferite.
1.1.1.Conținutul procesului de analiză economică
Analiza economico-financiară este o metodă de cercetare bazată pe studierea fenomenelor în ordinea inversă producerii lor; se pornește de la rezultatul corespunzător unui fenomen și se finalizează cu stabilirea și delimitarea cauzelor care l-au provocat. Din acest punct de vedere, conținutul procesului de analiză economico-financiară poate fi caracterizat prin următoarele etape:
delimitarea obiectului analizei, presupune constatarea anumitor fapte, fenomene și rezultate. Delimitarea obiectului analizei depinde de scopul cercetării și se realizează din punct de vedere al conținutului cantitativ, calitativ, în timp și spațiu, utilizând anumite metode de evaluare și calcul. Rezultatele se consemnează sub forma indicatorilor economici și financiari;
determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat – descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc în mod succesiv, trecând de la cei cu acțiune directă la cei cu acțiune indirectă până la stabilirea cauzelor finale, astfel încât potrivit principiului descompunerii în trepte, procesul cunoașterii este adâncit de la o esență mai puțin profundă, către alta mult mai profundă;
stabilirea factorilor și a corelațiilor dintre fiecare factor și fenomenul analizat – în cadrul acestei etape se determină corelațiile dintre factori și fenomen, pe de o parte și corelațiile dintre diferiți factori, pe de altă parte, stabilindu-se astfel raporturile de condiționare;
măsurarea influențelor diferitelor elemente sau factori – în această etapă se apelează la analiza cantitativă atât pentru măsurarea influențelor cât și pentru b#%l!^+a?determinarea rezervelor interne și aprecierea cât mai corectă și exactă a rezultatelor;
stabilirea rezultatelor analizei presupune sintetizarea concluziilor asupra activității desfășurate. Se are în vedere elaborarea măsurilor și a deciziilor care trebuie să contribuie la utilizarea optimă a factorilor de producție și la obținerea unor randamente maxime în vederea asigurării marjei concurențiale, a viabilității firmei;
elaborarea deciziilor bazate pe un set de concluzii și măsuri care să asigure o folosire optimă a resurselor (natură, muncă și capital), să contribuie la sporirea eficienței economico-financiare a activității în viitor.
Parcurgerea acestor etape, cu prilejul analizei oricarui fenomen economic, asigură caracterul complet și totodată științific al analizei. De asemenea, parcurgerea etapelor I, II și III conduce la elaborarea modelelor de analiză, iar parcurgerea etapelor IV, V și VI asigură completitudinea, finalitatea și caracterul științific al demersului analitic.
”Investigarea realității economice necesită un demers specific care integrează viziunea clasică bazată pe cunoașterea relațiilor de cauzalitate și a legilor interne ale formării și evoluției fenomenelor, cu cea sistemică orientată spre studierea coerenței acestora într-un mediu în continuă schimbare”
1.1.2. Scopul analizei financiare
Analiza situațiilor financiare presupune analiza datelor din documente, la un moment dat și tendința evoluției lor într-un anumit interval de timp. Scopul analizei situațiilor financiare este obținerea unei imagini pertinente a situației întreprinderii reflectată prin nivelul rentabilitații și eficienței riscului. Aceste informații pot permite alegerea deciziilor optime de investiții.
Scopul oricărei activitați este sporirea valorii patrimoniale, care se realizează prin intermediul unei activități rentabile. ”Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico-financiare a întreprinderii, respectiv a b#%l!^+a?tuturor mijloacelor din producția utilizată și a forței de mucă, din toate stadiile circuitului economic de aprovizionare, producție și vânzare”.
”Cu ajutorul analizei economico-financiare se cercetează fenomenele și procesele economico-sociale, se descoperă structura, se verifică și stabilesc: relațiile de cauzalitate, factorii care le generează, se descoperă legile formării și desfășurării lor, și, pe baza acestora, formulează decizii privin activitatea de viitor”.
Obiectivul fundamental al analizei este ”acela de a ridica eficiența valorificării resurselor” și cuprinde și ”descoperirea și mobilizarea rezervelor interne”.
1.1.3. Surse de informații utilizate în analiza financiară
Informațiile furnizate de către contabilitate despre profitabilitatea și performanțele unei întreprinderi sunt utile pentru „a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente. Ele sunt utile și pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noile resurse”.
Utilizarea informației de către analiștii financiari se referă la patru aspecte:
– Perspectivele de creștere ale companiei: vizează în special profitul, dividendul și prețul acțiunii;
– Factorii semnificativi ai pieței financiare: identificarea factorilor care influențează poziția companiei pe piată;
– Parametrii de investiții: sunt luate în considerare dividendele și prețul pieței în conjuncție cu riscul acceptat;
– Strategii de investiții: au la bază așteptările în comportamentul prețului acțiunilor și sincronizarea în ceea ce privește performanțele întreprinderii.
Pe baza analizei, sunt stabilite modalități pentru dirijarea efortului în vederea maximizării efectelor, satisfăcând prin acestea cerințele proprietarilor. b#%l!^+a?
1.2. Analiza rentabilității
Analiza rentabilității se realizează pe baza datelor din Contul de profit și pierdere. De asemena, un alt instrument important în acest proces de analiză îl reprezintă Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.).
Contul de profit și pierdere face parte dintre situațiile financiare de închidere a exercițiului financiar, fiind un document financiar de sinteză, care măsoară performanțele activității unei firme în cursul unei perioade date.
Contul de profit și pierdere se constituie într-un formular distinct al documenetelor de sinteză „Bilanțul contabil”. El evidențiază și explică într-o formă analitică rezultatele activtății întreprinderii prin prisma raportului de echilibru dintre cheltuieli și venituri.
Se prezintă sub forma unei liste care grupează veniturile și cheltuielile după natura activității desfășurate, iar în cadrul lor pe elemente primare de venituri și cheltuieli.
Prezentarea informațiilor în contul de profit și pierdere se face cu date comparative pentru exercițiul financiar precedent.
Contul de profit ți pierdere se structurează pe trei părți, în funcție de cele trei tipuri de activități pe care se clasifică veniturile și cheltuielile societăților comerciale: activitatea de exploatare, activitatea financiară și activitatea excepțională. El reflectă veniturile, cheltuielile și rezultatele obținute pe fiecare tip de activitate și în final, modul de obținere a rezultatului brut al exercițiului (profit sau pierdere), cheltuielile cu impozitul pe profit aferent (în cazul obținerii de profit) și profitul net.
Structura contului de profit și pierdere conține: venituri din exploatare, grupate în: venituri din vânzări de mărfuri, venituri din producția vândută, venituri din producția stocată, venituri din producția de imobilizări corporale și necorporale, venituri din subvenții de b#%l!^+a?exploatare, venituri din anulări de provizioane pentru activitatea de exploatare; cheltuieli din exploatare care includ: cheltuieli cu mărfuri vândute, cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile, cheltuieli cu combustibili energie și apă, alte cheltuieli materiale, cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți, cheltuieli cu impozite și taxe, cheltuieli cu salarii, cheltuieli cu asigurări și protectie socială, alte cheltuieli de exploatare.
Pe baza acestor date se pot calcula indicatorii:
Cifra de afaceri = venituri din vânzări de mărfuri +venituri din producția vândută
Rezultatul din exploatare = Total venituri din exploatare – Total cheltuieli din exploatare
În continuare structura contului de profit și pierdere cuprinde: venituri financiare, grupate în: venituri din titluri și creanțe imobilizate, venituri din titluri de plasament, venituri din diferențe de curs valutar, alte venituri financiare sub formă de dobânzi sau sconturi obținute, venituri din anulări de provizioane pentru activitatea financiară și cheltuieli financiare care sunt alcătuite din: cheltuieli privind creanțele imobilizate, cheltuieli din titluri de plasament, cheltuieli din diferențe de curs valutar, alte cheltuieli financiare sub formă de dobânzi și sconturi acordate, cheltuieli cu amortizări pentru primele privind rambursarea obligațiunilor și cheltuieli cu constituirea de provizioane pentru activitatea financiară.
Cu ajutorul datelor de mai sus se pot calcula indicatorii :
Rezultatul financiar = Total venituri financiare – Total cheltuieli financiare
Rezultatul curent al exercițiului = Rezultatul din exploatare +/- Rezultatul financiar sau Total venituri din exploatare + Total venituri financiare – Total cheltuieli din exploatare – Total cheltuieli financiare.
Alte informații cuprinse în contul de profit și pierdere se referă la: venituri excepționale, grupate în venituri din operațiuni de gestiune, venituri din operații de capital, venituri din anulări de provizioane pentru activitatea excepțională, cât și cheltuieli excepționale constând din cheltuieli din operații de gestiune, cheltuieli din operații de capital, cheltuieli cu amortizări excepționale și constituirea de provizioane pentru activitatea excepțională. Pe baza lor se calculează:
Rezultatul excepțional = Total venituri excepționale – Total cheltuieli excepționale
Rezultatul brut al exercițiului = Rezultatul curent +/- Rezultatul excepțional b#%l!^+a?
Impozitul pe profit = Rezultatul exercițiului x Cota de impozit pe profit (16%)
Rezultatul net = Rezultatul exercițiului – Impozitul pe profit.
Modul de prezentare a contului de profit și pierdere diferă de la o țară la alta, după conținutul informațional și după forma de prezentare.
După conținutul informațional, distingem două forme, și anume:
– cont de profit și pierdere, cu prezentarea veniturilor și cheltuielilor după natura lor;
– cont de profit și pierdere, cu prezentarea după destinație a cheltuielilor de exploatare.
După forma de prezentare, se întâlnesc:
– sub formă de listă (verticală) care prezintă formarea din treaptă în treaptă a rezultatului exercițiului ;
– sub formă de cont (tablou bilateral), în care cheltuielile și pierderile sunt prezentate în partea stângă, iar veniturile și profitul în partea dreaptă.
I. Schema-listă a contului de profit și pierdere, cu prezentarea venitunlor și cheltuielilor după natura lor, așa cum este concepută de Directiva a IV-a a CEE, este:
1. Marimea netă a cifrei de afaceri.
2. Variația stocurilor de produse finite și lucrări în curs.
3. Lucrări efectuate de întreprinderi pentru sine și capitalizate.
4. Alte venituri din exploatare.
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile ; b) Alte cheltuieli externe.
6. Cheltuieli de personal: a) Salarii; b) Cheltuieli sociale, cu menționarea separată a celor care acoperă pensiile.
7. a) Corectările de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizările corporale și necorporale; b) Corectările de vaboare privind elementele activului circulant, în măsura în care ele depășesc corectările normale de valoare în cadrul întreprinderii.
8. Alte cheltuieli de exploatare.
9. Venituri care provin din participații, menționare separată privind întreprinderile asociate.
10. Venituri care provin din alte valori mobiliare și din alte creanțe ale activului imobilizat, cu menționarea separată a celor ce provin de la întreprinderile asociate. b#%l!^+a?
11. Alte dobânzi și venituri asimilate, menționare separată privind întreprinderile asociate.
12. Corectările de valoare privind imobilizarile financiare și valorile mobiliare aparținând activului circulant.
13. Dobânzi și cheltuieli asimilate, menționare separată privind întreprinderile asociate.
14. Impozitul asupra rezultatului care provine din activitățile curente (ordinare).
15. Rezultatul care provine din activitățile curente, după impozitare.
16. Venituri excepționale.
17. Cheltuieli excepționale.
18. Rezultatul excepțional.
19. Impozitul asupra rezultatului excepțional.
20. Alte impozite care nu figurează la posturile anterioare.
21. Rezultatul exercițiului.
II. Modelul sub formă tabelară, având în vedere gruparea veniturilor și cheltuielilor după natura lor, se prezintă astfel:
III. Schema-listă a contului de profit și pierdere, alcătuită după funcția (destinația) cheltuielilor, se prezintă astfel:
1. Cifra de afaceri netă (vânzări nete);
2. Costul de producție aferent afacerilor;
3. Profitul – pierdere (1 – 2);
4. Costul de distribuție;
5. Cheltuieli generale de administrație (inclusiv amortizările și provizioanele);
6. Alte venituri din exploatare;
7. Venituri financiare (pe structuri);
8. Cheltuieli financiare (pe structuri);
9. Impozitul asupra profitului curent al exercițiului;
10. Profitul sau pierderea netă din activitatea curentă;
11. Venituri excepționale;
12. Cheltuieli excepționale.
Diagnosticul financiar, identifică punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare; prevede șansele de viitor ale firmei și riscurile sale; propune măsuri pentru redresarea situației; și nu în cele din urmă, are ca obiective măsurarea rentabilității capitalurilor firmei și aprecierea condițiilor de echilibru financiar pentru a evalua gradul de risc al întreprinderii.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune pentru determinarea rezultatelor și analiza acestora pune în evidență etapele formării rezultatului unui exercițiu financiar, îndeosebi la nivelul activității de exploatare (resurse materiale, financiare și umane în activitatea întreprinderii). În practica franceză, întreprinderile au obligația de a elabora „Tabloul soldurilor intermediare de gestiune”, care constituie o sursă suplimentară de informații pentru determinarea și analiza rezultatelor pe diferite trepte ale formării lor.
Specialiștii prevăd întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune datorită faptului că acesta conține informații utile cu privire la eficiența activității intreprinderii.
Pentru întreprindere, fiecare sold de gestiune trebuie să aibă o valoare pozitivă și în creștere de la un exercițiu la altul. Aceste solduri cresc pe criterii de eficiență economică, prin reducerea relativă a consumurilor specifice.
Excedentul brut din exploatare este cel mai important indicator pus în evidență în tabloul S.I.G. si reprezintă fluxul potențial de disponibilități degajat de ciclul de exploatare și se stabilește ca diferență între valoarea adaugată (inclusiv subvenții de exploatare), pe de o parte, și impozitele, taxele și cheltuielile de personal pe de altă parte, ori altfel spus, se determină ca diferență dintre veniturile monetare și cheltuielile monetare din exploatare. Acest rezultat este folosit pentu acoperirea cheltuielilor de distribuție, a celor generale de administrație și cheltuielile financiare. Este primul sold de gestiune cu semnificație de rentabilitate și are o importanță foarte mare pentru management, deoarece arată contribuția capitalului tehnic și financiar la crearea avuției fiind și un flux financiar care poate fi rulat de întreprindere. Excedentul brut din exploatare nu poate fi influențat de politica de amortizare, b#%l!^+a?politica financiară sau politica fiscală.
Analiștii financiari acordă o atenție sporită rezultatului brut aferent Cifrei de Afaceri nete datorită posibilitățiilor mărite de realizare, atât pentru evidențierea evoluției rezulatelor din trecut, cât mai ales pentru previzionarea profitabilității întreprinderii în viitor.
Rezultatul aferent Cifrei de Afaceri se află sub incidența directă a volumului fizic al vânzărilor, al structurii vânzării, al costului unitar de producție și respectiv al prețului produsului.
Capacitatea de autofinanțare (CAF) poate fi definită ca un surplus monetar care se obține ca rezultat al tuturor operațiunilor de încasări și plăți efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere incidența fiscală. Luarea în calcul a prelevărilor afectate titlurilor distribuite permite să se treacă simplu de la capacitatea de autofinanțare (CAF) la autofinanțarea efectivă.
Finanțarea pe termen lung a întreprinderii presupune nevoi de fonduri cu caracter permanent sau pe perioade mari de timp, operațiune care se poate realiza în diferite forme, în funcție de condițiile întreprinderii. Căile de finanțare pe termen lung sau în strânsă legătură cu căile de învestire, formând cu acestea politica financiară a firmei.
Autofinanțarea este cel mai răspândit principiu de finanțare și presupune că întreprinderea își asigură dezvoltarea cu forțe proprii, folosind drept surse de finanțare o parte a profitului obținut în exercițiul expirat, și fondul de amortizare, acoperind atât nevoile de înlocuire a activităților imobilizate cât și creșterea activului economic. Autofinanțarea are în structura sa amortizările, provizioanele și beneficiile nedistribuite de firmă, și trecute de aceasta la rezerve: Autofinanțarea = Amortizările + Provizioanele + Beneficiile nedistribuite.
1.2.1.Ratele de rentabilitate
Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utlizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.
Ratele de rentabilitate acordă informații despre activitățiile economico-financiare ale întreprinderii. În analiza rentabilității se calculează următoarele rate: rata rentabilității b#%l!^+a?veniturilor, rata rentabilității resurselor consumate, rata rentabilității comerciale, rata rentabilității economice și rata rentabilității financiare.
Rata rentabilității resurselor consumate reflectă corelația dintre profitul aferent cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzărilor. Factorii direcți care influențează rata rentabilității resurselor consumate sunt: structura producției vândute pe produse, costurile unitare și prețurile medii de vânzare unitare.
Rata rentabilității comerciale exprimă corelația activității comerciale a întreprinderii dintre profitul total aferent vânzărilor și cifra de afaceri netă. În cazul unor întreprinderi de la noi din țară, legislația actuală în domeniul contabil recomandă prezentarea în cadrul notelor explicative ale situațiilor financiare o serie de indicatori care reflectă performanța.
Rata rentabilității financiare reflectă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice angajate. Acest indicator al ratei de rentabilitate economică este unul dintre cei mai urmariți atât de investitori cât și de management. Pe baza acestui indicator se poate aprecia în ce măsură investiția lor este rentabila sau nu.
1.2.2.Analiza profitului
În literatura de specialitate, rentabilitatea mai este prezentată ca fiind aptitudinea întreprinderii de a degaja un rezultat în unitați monetare. Acest rezultat degajat, care poate fi profit sau pierdere și are influență directă asupra patrimoniului, regăsindu-se în bilanțul contabil la pasiv, și anume în componența capitalului propriu. Prin structura contabilă de capitaluri sunt delimitate sursele de finanțare stabile ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al întreprinderii. O pierdere importantă înregistrată la sfarșitul unui exercițiu financiar, poate duce la o valoare negativă a capitalurilor proprii, ceea ce înseamnă că societatea nu dispune de surse finaciare stabile pentru buna desfășurare a activității. Întreprinderea trebuie să dispună de un excedent minimal de resurse proprii pentru a acoperi propria funcționare.
Obținerea profitului este necesară pentru menținerea capitalului financiar, iar profitul se obține în condițiile în care valoarea activelor nete la sfârșitul perioadei este mai mare decât valoarea activelor nete la începutul perioadei. b#%l!^+a?
Analiza structurală a profitului urmarește stabilirea contributiei diferitelor tipuri de rezultate la modificarea totală, precum și punerea în evidență a schimbărilor intervenite pe elemente componente.
Putem spune că managementul firmei dispune de mai multe posibilități de atingere a obiectivului de creștere a profitului, între care se manifestă o strânsă interdependență. De exemplu, operaționalizarea deciziei de diminuare a prețului de desfacere va conduce la creșterea cantităților comercializate, ceea ce va permite, ulterior, majorarea gradului de utilizare a capacităților de fabricație și va antrena diminuarea costului de fabricație și va avea ca drept consecință, creșterea marjei unitare de profit. Rămane la latitudinea decidentului economic fundamentarea măsurilor concrete și mai ales operaționalizarea lor.
Veniturile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile determinate de intrări sau creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor, ceea ce se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât contribuțiile proprietarilor.
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuiri către acționari.
1.3. Analiza structurii patrimoniale
Patrimoniul „exprimă atât bunurile economice acumulate de o persoană juridică (averea, utilizarea resurselor), cât și drepturile și obligațiile subiectului de drept” Patrimoniul devine obiect al reprezentării contabile numai în măsura în care valorile economice separate patrimonial sunt investite pentru obținerea de bunuri și servicii din a căror vânzare să se obțină profit, factorul principal fiind utilizarea eficientǎ a patrimoniului. Cele două elemente, rentabilitate și patrimoniu trebuie privite ca un ansamblu, pentru că în analiza sănătății financiare a unei entități corelația dintre ele reprezintă punctul de plecare. b#%l!^+a?
1.3.1. Reprezentarea dinamică a bilanțului
Reprezentarea dinamică a bilanțului are ca scop măsurarea eficacității și a rentabilității. ”Eficacitatea activitații prin desfășurarea unei activități rentabile majorează capacitatea de creștere a avuției proprietarilor, implicit capitalul rezidual și capacitatea de remunerare a acestora.”
Pentru realizarea echilibrului financiar la nivelul întreprinderii trebuie respectat principiul parității maturităților potrivit caruia alocările permanente trebuie finanțate pe seama surselor permanente, mai exact, conduce la punerea în evidență a resurselor pe termen lung, a capitalurilor permanente, și compararea acestora cu utilizările pe termen lung. Această comparație permite calculul fondului de rulment permanent, fiind un indicator cheie al reprezentării financiare a bilanțului.
Nevoia de fond de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt, respectiv a echilibrului dintre necesarul și resursele de capitaluri temporare, reînnoibile permanent. Determinarea nevoii de fond de rulment se face prin mai multe modele centrate pe abordarea “fluxuri – amânări – stocuri” și punând ipoteza proporționalității între NFR și CA.
Valoarea pozitivă a nevoii de fond de rulment, semnifică un surplus de nevoi de stocuri și creanțe (temporare) în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Această nevoie de fond de rulment pozitivă, poate fi considerată normală, dacă este rezultatul unei politici de investiții privind creșterea stocurilor și a creanțelor (nevoia de finanțare a ciclului de exploatare). Altfel, nevoia de fond de rulment poate arăta un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare (încetinirea încasărilor și urgentarea plăților).
Valoarea negativă a indicatorului semnifică un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciată pozitiv, dacă este rezultatul accelerării rotației activelor circulante și al angăjării de datorii cu scadențe mai b#%l!^+a?relaxate. Această situație poate fi gasită la întreprinderi cu activitate comercială, unde nevoia de fond de rulment negativă constituie o sursă temporară care finanțează fondul de rulment și trezoreria.
1.3.2. Analiza echilibrului financiar
Reprezentarea “capital – utilizări – bani lichizi” permite verificarea rentabilității capitalurilor investite în funcție de costurile financiare de îndatorare la termen, aprecierea riscului legat de efectul de pârghie financiară. Calculul rentabilității capitalurilor este “miezul fierbinte” al acestui demers – ceea ce implică arbitrajul dintre gestiunea capitalului și gestiunea datoriilor. Aspectele esențiale ale elementelor sunt delimitate pe baza relației de echilibru stabil AVERE – DATORII = SITUAȚIE NETĂ (capital propriu).
Pe baza finalității producerii situațiilor financiare evaluarea trebuie să asigure descrierea rezultatelor financiare a tranzacților și a altor evenimente, grupate în clase pe baza caracteristicilor economice.
Un activ reprezintă ”o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă sa genereze în viitor beneficii economice pentru entitate ”. ”Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă capacitatea activelor de a se transforma în numerar (de exemplu, prin vânzare) sau de a reduce ieșirile de numerar (de exemplu: o nouă tehnologie de fabricație care conduce la micșorarea costurilor)”.
O datorie reprezintă ”o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice”.
Stingerea unei obligații prezente se poate face prin: plata în numerar, transfer de active, prestarea de servicii, înlocuirea obligației cu o altă obligație, transformarea obligației în capital, eventual, renunțarea de către creditor la drepturile sale. b#%l!^+a?
1.3.3.Gestiunea ciclului de exploatare
Riscul de exploatare exprimă sensibilitatea rezultatului de exploatare la variația nivelului de activitate. Riscul de exploatare apare cu atât mai pronunțat cu cât este mai ridicat nivelul cheltuielilor fixe. Riscul financiar este cu atât mai ridicat cu cât este mai mare rata de îndatorare.
Pentru a putea efectua corelația dintre rentabilitate și patrimoniu trebuie să se ia în considerare și analiza gestiunii ciclului de exploatare. Gestiunea ciclului de exploatare are ca obiectiv creșterea rentabilității și diminuarea corespunzătoare a riscului economic – financiar.
Relația dintre rentabilitate și risc se bazează pe criteriile și condițiile de realizare a echilibrului dintre necesarul de active circulante și sursele de finanțare a acestora.
Gestiunea ciclului de exploatare cuprinde determinarea necesarului de active circulante și determinarea necesarului de finanțare a ciclului de exploatare.
1.3.4.Gestiunea activelor circulante
Gestiunea activelor circulante urmărește eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidități, a întreruperilor accidentale în aprovizionare, funționare, livrare.
Această situație impune constituirea stocului de siguranță, care însă determină creșterea costurilor de exploatare și implicit o diminuare a rentabilității.
1.3.5.Gestiunea pasivelor circulante
Gestiunea pasivelor circulante urmărește diminuarea riscului prin reducerea sau eliminarea deficitului de capitaluri temporare solicitate de ciclul de exploatare, creșterea autonomiei financiare a ciclului de exploatare. Pentru aceasta, la nivelul pasivelor circulante se constituie fondul de rulment – surplus de resurse permanente necesar pentru a pune în siguranță echilibrul financiar pe termen scurt. Egalitatea dintre nevoi și resurse se realizează cu condiția degajării unei trezorerii b#%l!^+a?nete pozitive.
Un alt aspect de care se ține seama este și obiectivul de maximizare a valorii întreprinderii. Problema echilibrului este direct legată de obiectivul de maximizare a valorii. Pentru acționari, estimarea echilibrului financiar este opozabilă realității dacă rentabilitatea compensează material riscurile aferente investiției. Aceasta depinde de eficiența exploatării activelor, dar și de politica de îndatorare a firmei. Dacă investițiile nu demonstrează un prag de rentabilitate acceptabil, atunci se așteaptă o pierdere a valorii entității.
Ținând cont de concurența pieței, obiectivul de maximizare a valorii apare ca un contract de supraviețuire. Anumite obiective cum ar fi flexibilitatea, creșterea economică, apar cel mai adesea ca obiective interne efective.
Sacrificarea rentabilității pentru atenuarea riscurilor aduce dificultăți de atragere a noilor finanțări: deținătorii de capital preferă investirea resurselor în întreprinderi cu o creștere moderată, dar care oferă garanții de rentabilitate ridicată, pe termen.
1.3.6.Efectul de pârghie financiară
Având la bază modelul creșterii fondat pe formularea contabilă a efectului de pârghie, se fixează valoarea pentru: pragul de rentabilitate economică, costul îndatorării, raportul dintre îndatorare și procentul de distribuire a dividendelor, iar în funcție de acestea se stabilește procentul de creștere posibilă.
Efectul de pârghie financiară măsoară efectul îndatorării firmei asupra rentabilității capitalului propriu al unei entități. În același timp, efectul de levier (așa cum mai este el denumit în literatura de specialitate), este o tehnică de gestiune financiară prin care managementul întreprinderii vizează ameliorarea rentabilității capitalului propriu. În consecință, efectul de pârghie pune în evidență legătura dintre rata rentabilității financiare și rata rentabilității economice, evaluând variabilitatea rentabilității capitalului propriu în funcție de politica financiară a entității. Analiza efectului de levier se utilizează în cadrul dimensionării participării fiecărei surse de finanțare angajate în procesul de exploatare (surse proprii, surse împrumutate sau atrase). Scopul analizei efectului de levier este de a fundamenta decizia de sporire sau reducere a îndatorării la nivelul entității. b#%l!^+a?
1.4.Corelația dintre rentabilitate și patrimoniu
Corelația dintre rentabilitate și patrimoniu poate fi privită și prin prisma analizei vitezei de rotație a capitalurilor. Astfel, între Cifra de Afaceri și durata vitezei de rotație a capitalurilor există o relație invers proporțională. Putem susține faptul că rezultatul degajat de activitatea întreprinderii influențează patrimoniul, regăsindu-se în bilanțul contabil la pasiv, mai exact în componența capitalului propriu.
Pierderea dintr-un exercițiu financiar poate avea drept urmare o valoare negativă a capitalurilor proprii, ceea ce înseamnă că nu se dipun de surse financiare stabile pentru buna desfășurare a activității. În schimb, profitul reprezintă sursele financiare de care întreprinderea are nevoie atât pentru acoperirea unor pierderi din exercițiile trecute dacă este cazul, cât și pentru constituirea unor rezerve.
De asemenea, patrimoniul contribuie la obținerea rentabilității. Rezultatele favorabile care s-au obținut în cursul exercițiilor trecute pot fi alocate dezvoltării activității prin achiziționarea de noi brevete, licențe sau utilaje care au ca efect scăderea costurilor de fabricație, îmbunătățirea calității produselor, obținerea unei mai bune poziții pe piață.
Toate acestea contribuie la obținerea unui rezultat degajat mai mare, care la rândul său se va regăsi în bilanț la capitaluri proprii și astfel întreprinderea va dispune de resursele financiare de care are nevoie pentru buna desfăsurare a activității.
În concluzie, corelația dintre rentabilitate și patrimoniu trebuie privită ca un ansamblu deoarece există o strânsă legătură între cele două.
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
CAPITOLUL II. STUDIU DE CAZ: BIOFARM S.A.
2.1 Prezentarea societății BIOFARM S.A.
BIOFARM S.A., companie fondată în anul 1921, este unul dintre primii producători români de medicamente și suplimente alimentare. De peste 90 de ani Biofarm este alături de specialiștii din România în cursa pentru descoperirea celor mai bune soluții pentru menținerea sănătății oamenilor.
S.C BIOFARM S.A. are sediul social în București, str. Logofătul Tautu, nr. 99, sector 3 și are ca obiect principal de activitate producerea și comercializarea medicamentelor de uz uman, cod CAEN 2120 „Fabricarea preparatelor farmaceutice”.
În prezent, Biofarm este cel mai important producator român de capsule gelatinoase moi și unul dintre cei mai mari fabricanți de comprimate și drajeuri din România.
Misiunea Biofarm este:
”Să îmbunătățim sănătatea oamenilor oferind produse de calitate deosebită la prețuri accesibile”.
Viziunea Biofarm:
”Să devenim o companie respectată și dinamică, recunoscută pe plan regional și internațional drept unul dintre cei mai puternici și de încredere producători de produse farmaceutice din România”.
Valorile Biofarm:
”În tot ceea ce facem ne ghidăm după un set de valori bazat pe: produse de înaltă calitate, performanță, orientare către client, respect pentru oameni și echipă de specialiști tânără și dinamică.
În ultimii ani, firma s-a concentrat pe dezvoltarea, producerea și comercializarea atât a unor branduri puternice, cât și a unor produse generice. În prezent, Biofarm este unul dintre primii 10 producători existenți pe piața farmaceutică din România, o piață dinamică și foarte competitivă. Sistemul de management al calității din companie este certificat în conformitate b#%l!^+a?cu cerințele standardului ISO 9001 și ale Ghidului privind buna practică de fabricație (GMP) pentru toate liniile de producție. Din anul 2013 Biofarm are certificat sistemul integrat de management de mediu și sănătate și securitate ocupațională, în conformitate cu cerințele standardelor ISO 14001 și OHSAS 18001.
Biofarm se regăsește de mai mulți ani în topul primilor 3 producători români de soluții și suspensii pentru administrare orală, este cel mai important producător român de capsule gelatinoase moi și unul dintre cei mai mari fabricanți de comprimate și drajeuri din România. Firma are laboratoare de cercetare de cel mai înalt nivel, linii de producție moderne și o echipă de specialiști foarte bine pregătiți. Biofarm are un portofoliu competitiv de peste 200 de produse care acoperă 61 de arii terapeutice și investește în mod continuu în campanii media, comerciale și de marketing pentru promovarea propriilor produse.
Având o poziție stabilă pe piața farmaceutică românească, Biofarm urmărește să își îmbunătățească poziția și pe arena internațională. În momentul de față Biofarm este prezentă în 12 țări și extinderea continuă.
În ultimii ani, piața farmaceutică românească s-a confruntat pe de-o parte cu efectele crizei economico-financiare, materializate în principal prin devalorizarea monedei naționale în raport cu euro, iar pe de altă parte cu măsurile administrative adoptate în ultimii ani, cum ar fi modalitatea de calcul a prețurilor pentru medicamentele generice, prelungirea termenelor de plată pentru medicamentele compensate/gratuite sau introducerea sistemului clawback.
Toate aceste probleme cu care piața farmaceutică românească s-a confruntat în ultima perioadă de timp au dus în final la crearea unei crize a lichidităților, a unui blocaj la nivelul farmaciilor și al distribuitorilor și la scăderea numărului de unități vândute către populație, conform raportorilor de piață.
Lansarea de noi produse și îmbunătățirea portofoliului sunt puncte cheie ale strategiei de dezvoltare a firmei. Pentru a-și îmbunătăți poziția atât pe piața internă, cât și pe cea internațională, Biofarm își propune să dezvolte și să lanseze câte 10 produse noi în fiecare an.
Strategia de dezvoltare a firmei Biofarm include, de asemenea, îmbunătățirea prezenței pe piața de retail, continuarea dezvoltării forței de vânzări și creșterea numărului de produse. Investițiile continue în cercetare, lansarea și promovarea propriilor produse vor contribui la consolidarea poziției firmei în piață. b#%l!^+a?
2.2 Analiza rentabilității LA BIOFARM S.A.
La Biofarm situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Interpretările și Standardele Internaționale de Contabilitate (numite “IFRS”-uri) emise de către Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (“IASB”) așa cum sunt adoptate de Uniunea Europeană (“IFRS-uri adoptate”). Situațiile financiare separate au fost întocmite în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară adoptate de Uniunea Europeană („IFRS”). Societatea a întocmit situațiile financiare separate pentru a îndeplini cerințele Ordinului nr. 881/2012 privind aplicarea de către societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.
Esența funcției financiare este să colecteze, să utilizeze și să controleze resursele bănești ale firmei. Situațiile financiare reprezintă sursa cea mai importantă și sintetică de informații asupra stării și dinamicii transformării unei firme. Într-un fel sau altul majoritatea competențelor funcționale pot fi reflectate în termeni financiari. Aceștia permit o comparație rapidă și obiectivă a situației firmei la diferite momente, cât și o comparație făcută în același moment cu firme similare. Analizele financiare stau la baza deciziilor de investitii. Singurele resurse financiare ale firmei sunt cele rezultate din vânzarea produselor (profitul net), aceasta reprezentând sursa de investiții a firmei.
În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea rentabilității economice a capitalurilor investite, a rentabilității financiare a capitalurilor proprii, aprecierea condițiilor în care sunt realizate echilibrele financiare, deducerea gradului de autonomie al întreprinderii, analiza financiară parcurge mai multe etape, care presupun cercetarea unor informații necesare în vederea detectării simptomelor ce prefigurează fenomene care impiedică continuitatea activității întreprinderii. Scopul principal îl constituie adoptarea unor decizii corective în gestiunea pe termen scurt, mediu și lung.
Analiza situației financiare și patrimoniale are drept obiectiv principal cunoașterea modului de realizare a principalilor indicatori financiari cuprinși în bugetul de venituri și b#%l!^+a?cheltuieli, precum și cunoașterea patrimoniului firmei. Analiza structurii patrimoniului are ca obiectiv dinamica acestuia precum și a raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale și a schimbărilor intervenite în situația mijloacelor și surselor, determinate de activitatea desfășurată în cursul unei perioade de timp.
Având la bază Bilanțul și Contul de profit și pierdere pe ultimii 3 ani: 2012, 2013 și 2014 (documente prezentate în anexele nr. 1, 2 și respectiv 3) prezint în continuare o analiză a situației financiare la Biofarm.
În realizarea scopului lucrării am colectat și alte informații financiare aferente anilor studiului de caz ce sunt prezentate în anexa nr.4.
2.2.1 Analiza echilibrului pe baza Contului de profit și pierdere
Analizând date extrase din Contul de profit și pierdere la Biofarm pe anii 2012, 2013 și 2014 și prezentate în anexa nr. 5 constatăm o situație generală favorabilă.
Dinamica creșterii veniturilor din exploatare este superioară dinamicii cheltuielilor din exploatare. În anul 2014 constatăm o creștere a cheltuielilor financiare la 18.049.468 lei producând un ușor dezechilibru al situației generale și un recul al unor indicatori.
Cheltuielile cu materialele au scăzut ușor în condițiile în care cheltuielile cu cifra de afaceri au crescut fapt ce denotă o politică eficientă în domeniul aprovizionării.
Cifra de afaceri a crescut în toți anii analizați fapt care prezintă o activitate bună a societății. Acest fapt este confirmat și de creșterea substanțială în toată perioada a veniturilor totale.
2.2.2 Analiza structurală a rezultatului exercițiului și a veniturilor
Analiza structurală a rezultatului brut al exercițiului după destinația cheltuielilor de exploatare la Biofarm aferentă anilor 2012, 2013 și 2014 este prezentată în Anexa nr.7.
Din analiza datelor din Tabelul nr. 2.1 se constată că indicatorii de performanță ai întreprinderii au cunoscut dinamici ascendente, rezultatul exploatării înregistrând o creștere b#%l!^+a?de 37,59 % în 2013 față de 2012 și de 21,34% în 2014 față de 2013.
Creșterea rezultatului exploatării a fost consecința creșterii cifrei de afaceri nete cu 13,43 % în 2013 față de 2012 și cu 7,92% în 2014 față de 2013 coroborată cu creșterea doar cu 11,50 % în 2013 față de 2012 și cu 1,40% în 2014 față de 2013 a costului bunurilor vândute și al serviciilor prestate.
Analiza structurală a rezultatului după natura veniturilor și cheltuielilor. Din punct de vedere structural, rezultatul brut se determină după relația:
Rb = RE + Rf + Rex, unde:
Rb = rezultatul brut al exercitiului;
RE = rezultatul exploatarii;
Rf = rezultatul financiar; b#%l!^+a?
Rex = rezultatul extraordinar.
Analiza structurală a rezultatului după natura veniturilor și cheltuielilor pentru Biofarm, în anii selectați pentru studiu, prezintă rezultatele prezentate în Tabelul nr. 2.1:
Tabelul nr. 2.1 Analiza structurală a rezultatului brut al exercițiului după destinația cheltuielilor de exploatare
-lei-
Modul de calcul:
Anul 2012: Rb2012 = RE2012 + Rf2012 + Rex2012
Rb2012 = 16.416.857 + 7.196.600 + 0
Rb2012 = 23.613.457
Anul 2013: Rb2013 = RE2013 + Rf2013 + Rex2013
Rb2013 = 22.587.898 + 6.527.442 + 0
Rb2013 = 29.115.340
Anul 2014: Rb2014 = RE2014 + Rf2014 + Rex2014
Rb2014 = 27.408.074 + (-163.120) + 0
Rb2014 = 27.244.954
Alți indicatori sunt:
– Marja comercială = indicator ce permite determinarea rezultatului obținut din vânzările de mărfuri;
– Producția exercițiului = reprezintă valoarea producției globale a unei întreprinderi într-un exercițiu financiar. Este un indicator eterogen ce stă la baza determinării producției marfă, a valorii adăugate și a valorii adăugate nete;
– Valoarea adăugată = este un indicator ce măsoară rezultatul creat de întreprindere, b#%l!^+a?care are ca destinație remunerarea factorului uman, a statului și a investitorilor de capital tehnic și financiar;
– excedentul brut din exploatare = este un rezultat obținut după remunerarea personalului și a statului.
2.2.3 Analiza pe baza soldurilor intermediare de gestiune
Analiza performanțelor financiare se realizează pe baza Contului de profit si pierdere, iar acesta evidențiază fluxurile de venituri și cheltuieli de la început până la sfârșitul exercițiului financiar. În anexa nr. 6 este prezentat un tabel cu soldurile intermediare de gestiune calculate pe baza Contului de profit și pierdere.
Firma Biofarm a înregistrat pentru anul 2014 o marjă comercială de 79.692.237 lei. Această valoare comparativ cu anii 2013 cănd a fost de 70.501.793 lei și 2012 când s-a înregistrat o marjă comercială de 61.410.227 lei este mai mare și s-a datorat creșterii veniturilor din vânzărea mărfurilor. În anul 2014 acest indicator a crescut cu 13,04% față de anul 2013, mărirea fiind datorată creșterii în același ritm a veniturilor din vânzarea mărfurilor.
Figura nr. 2.2. Evoluția marjei comerciale
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor analizate
l!^+a?
Figura nr. 2.3. Evoluția valorii adăugate
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor analizate
Valoarea adăugată înregistrează o evoluție pozitivă de-a lungul celor trei ani analizați, valoarea maximă ajungând a 57.853.180 lei în anul 2014. Se crează astfel premisele remunerării statului, acționarilor, creditorilor, salariaților dar și asigurarea sumelor pentru investiții cuantificând plusul de valoare adăugat de societate prin activitatea desfășurată.
Excedentul brut de exploatare înregistrează valori pozitive pe toată perioada analizată, deci se evidențiază existența unui excedent din activitatea de exploatare.
În 2014 excedentul brut de exploatare crește cu 26,26% față de anul 2013 și cu 48,09% față de anul 2012 și s-a datorat creșterii valorii adăugate, pe seama creșterii producției vândute.
Figura nr. 2.4. Evoluția excedentului brut de exploatare
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor analizate
Rezultatul de exploatare înregistrează de asemenea tot o creștere puternică pe parcursul celor trei ani analizați. Rezultatele fiind pozitive și de valori mari, punându-se în evidență faptul că societatea a funcționat corespunzător din punct de vedere al activității de bază, iar aceasta obținând profit.
Figura nr. 2.5. Evoluția rezultatului exploatării
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor analizate
Rezultatul net are un progres pe toată perioada analizată. În anul 2014 rezultatul net a crescut cu 3,83% față de anul 2013 și cu 26,26% față de anul 2012. Creșterea s-a datorat atât creșterii rezultatului brut al exercițiului, cât și scăderii impozitului pe profit.
Figura nr. 2.6. Evoluția rezultatului net
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor analizate
2.2.4 Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri
Aplicarea acestui criteriu pentru analiza structurală a veniturilor din vânzări permite stabilirea întreprinderii în fabricarea produselor și comercializarea mărfurilor. Aceste venituri sunt concretizate în tabelul de mai jos. (Tabel. nr. 2.4)
Tabelul nr. 2.2. Structura veniturilor din vânzări
-lei-
În anul 2013 a crescut cu un procent relativ mare producția vândută față de anul 2012, și anume cu 14,21%. De asemenea, vânzarea produselor finite a crescut cu 13,21% față de anul 2012. Aceasta s-a datorat faptului că au fost lansate mai multe comenzi de către clienți.
În anul 2014 comparativ cu, structura produției vândute a crescut, dar într-un ritm mai lent, cu 8,46%, iar vânzarea produselor finite a înregistrat o creștere mai mică, de 9,95%, cu toate că Biofarm s-a concentrat pe diversificarea și pătrunderea pe noi piețe de desfacere.
Diferențele, în sensul că valorile producției vândute și vânzarea produselor finite sunt mai mici decât total venituri din vânzări, sunt date de reducerile comerciale ce au o pondere importantă.
2.2.5 Analiza rezultatului din exploatare
Formula de calcul a acestui indicator este:
Rezultatul exploatării (RE)= Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare
Tabelul nr. 2.3. Rezultatului exercițiului înainte de impozitare
Datele de mai sus arată că firma Biofarm obține profit din activitatea de exploatare exprimând rentabilitatea activității curente din deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile de exploatare. Din valorile înregistrate de acest indicator se observă o creștere importantă a rezultatului exploatării în anii 2013 și 2014. Valoarea maximă pentru perioada analizată s-a atins în anul 2014, respectiv 27.408.074 lei. Această evoluție pozitivă are la bază creșterea veniturilor din activitatea de bază.
2.2.6 Analiza rezultatului exercițiului înainte de impozitare
Acest indicator se poate calcula după următoarea relație:
Profitul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale
Tabelul nr. 2.4. Rezultatului exercițiului înainte de impozitare
Figura nr. 2.7. Evoluția profitului brut
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor colectate
În anul 2013 profitul brut a crescut față de anul 2012 cu 23,30%. În anul 2014 acest indicator a scăzut cu 6,42% față de anul 2013.
Din analiza acestui indicator reiese că a avut o traiectorie oscilantă în perioada studiată, dar este situat la un nivel bun și arată că firma este eficientă, desfășurându-și activitatea cu profitabilitate mare.
2.2.7 Analiza capacității de autofinanțare
Capacitatea de autofinanțare (CAF) exprimă un surplus financiar rezultat din activitatea întreprinderii fiind o sursă internă de finanțare.
Formula de calcul este următoarea: CAF = RN + CC – VC, unde:
RN = rezultatul net; CC = cheltuieli calculate; VC = venituri calculate.
CAF2012 = RN2012 + CC2012 – VC2012
CAF2012 = 21.036.200 + 5.661.507 – 98.785; CAF2012 = 26.598.922 lei
CAF2013 = RN2013 + CC2013 – VC2013
CAF2013 = 25.581.080 + 5.985.908 – 156.819; CAF2013 = 31.410.169 lei
CAF2014 = RN2014 + CC2014 – VC2014
CAF2014 = 26.559.852 + 6.678.821 – 166.415; CAF2014 = 33.072.258 lei
Capacitatea de autofinanțare a crescut de la 26.598.922 lei în 2012 la 31.410.169 lei în 2013 și apoi la 33.072.258 lei în anul 2014. Compania Biofarm are astfel disponibilă o sursă internă de finanțare facilă.
2.2.8 Analiza ratelor de rentabilitate
Rentabilitatea se determină ca raportul dintre efectele economice și financiare obținute de întreprindere și eforturile depuse pentru obținerea acestora.
Analiza ratei rentabilității comerciale
Rata rentabilității comerciale exprimă eficiența activității comerciale a întreprinderii și asigură legătura dintre profit și cifra de afaceri netă.
RC =
Tabelul nr. 2.5 Evoluția ratei rentabilității comerciale
În anul 2014 s-a înregistrat o scădere a ratei rentabilității comerciale de la 21,04% în 2013 la 20,67%. În anul 2013 se înregistrase o creștere a ratei rentabilității comerciale de la 20,04% în 2012 la 21,48%. Această fluctuație nu are amplitudine. Indicatorul este la un nivel bun și datorează aceasta creșterii continui a profitului net.
Analiza ratei rentabilității resurselor consumate
Rata rentabilității resurselor consumate sau rata rentabilității costurilor, reflectă corelația dintre profitul obținut din realizarea produselor și costurile totale aferente acestor realizări.
Rc = ,
Tabelul nr. 2.6. Evoluția ratei rentabilității resurselor consumate
Pe perioada celor trei ani, respectiv 2012, 2013 și 2014 rata rentabilității resurselor consumate a avut o evoluție crescătoare. În anul 2013 aceasă rată a crescut semnificativ de la 18,31% în anul 2012 la 23,24%, iar în anul 2014 s-a înregistrat o creștere la fel de importantă, aceasta ajungând la 27,06%. Creșterea din 2014 față de anul 2013 a fost de 16,44%. Aceasta s-a datorat creșterii într-un ritm ridicat a rezultatului exploatării concomitent cu o creștere într-un ritm relativ scăzut a cheltuielilor de exploatare.
Analiza ratei marjei brute din exploatare
Formula de calcul este următoarea:
Tabelul nr. 2.7. Evoluția ratei marjei brute de exploatare
Pe perioada anilor 2012-2014, rata marjei brute din exploatare a avut o evoluție ascendentă. În anul 2013 rata marjei brute de exploatare a crescut față de 2012 de la 23,06% la 23,85%. În anul 2014 ea a crescut, în mod evident, de la 23,85% în anul 2013 la 27,90%. Această situație înregistrată este rezultatul, în principal, a creșterii cifrei de afaceri.
Analiza ratei rentabilității economice
Rata rentabilității economice reflectă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice angajate pentru obținerea acestuia. Re =
Tabelul nr. 2.8. Rata rentabilității economice
Rata rentabilității economice a avut o evoluție favorabilă fiind crescătoare pe parcursul celor trei ani. În anul 2013 s-a înregistrat o valoare de 13,48%, mai mare cu 10,49% față de anul 2012, iar în 2014 față de 2013 s-a realizat tot o creștere dar mult mai mare, de 27,52%. Aceasta s-a datorat creșterii excedentului brut din exploatare care a crescut de la an la an.
Analiza ratei rentabilității financiare
Formula de calcul este următoarea: Rf = x100
Tabelul nr. 2.9. Rata rentabilității financiare
În toți anii din studiul de caz s-a înregistrat o valoare pozitivă a ratei rentabilității financiare deoarece în toți anii: 2012, 2013 și 2014 s-a înregistrat profit net. După cum se poate observa și în tabelul precedent valoarea capitalului propriu a fluctuat pe parcursul celor trei ani analizați. Rata rentabilității financiare are valori destul de bune, cu o tendință de creștere bună, cu o creștere de la 12,78% în 2012 la 14,54% în 2013 și 15,75% în 2014, ceea ce reprezintă un aspect favorabil. Aceasta s-a datorat creșterii profitului net.
2.2.9 Analiza pragului de rentabilitate
Formula de calcul este: Q = F/{ 1 – ∑[qcv/V(CA)]}
În care, F = cheltuieli fixe; qcv = cheltuieli variabile; C.A. = cifra de afaceri.
Tabelul nr. 2.10. Pragul de rentabilitate
Figura nr. 2.8. Evoluția pragului de rentabilitate
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor analizate
Pe baza datelor obținute din tabel și a graficului de evoluție constatăm următoarele:
în anul 2013 se înregistrează o creștere a pragului de rentabilitate cu 12.743.102 lei, creștere datorată în special majorării cheltuielilor fixe cu 10.194.427 lei;
în anul 2014 continuă să se înregistreze o creștere a pragului de rentabilitate datorită creșterii aceluiași factor, cheltuieli fixe ;
creșterea din anul 2014 a pragului de rentabilitate este spectaculoasă, creștere cu 28.379.810 lei, și se datorează creșterii valorii Cifrei de Afaceri în 2014 și, de asemenea, majorării cheltuielilor fixe.
2.3 Analiza patrimoniului
Analiza patrimonială reprezintă o abordare statică a echilibrului financiar al firmei, propunându-și să identifice starea de echilibru financiar la nivelul firmei, la sfârșitul exercițiului. Ea se derulează pe două direcții majore, care fac obiectul detalierii în continuare:
analiza fondului de rulment, necesarului de fond de rulment și a trezoreriei nete
analiza ratelor financiare.
Lichiditatea reprezintă capacitatea unui activ de a se transformă în bani, fără termen, dar și fără pierdere de valoare.
Exigibilitatea exprimă însușirea unui pasiv de a deveni scadent la un anumit termen.
În acest context, dezechilibrul financiar (și respectiv riscul de insolvabilitate) presupune imposibilitatea firmei de a face față pasivului exigibil cu activul său disponibil.
La stabilirea bilanțului patrimonial se au în vedere următoarele reguli:
evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netă;
pentru activ: ordinea lichidității crescătoare (aptitudinea posturilor de activ de a se transforma în numerar);
pentru pasiv: ordinea inversă a exigibilității (timpul cât sursa respectivă rămâne la dispoziția firmei).
Pentru a stabili bilanțul patrimonial, pornindu-se de la bilanțul contabil, se impun unele retratări (corecții) ale informațiilor din bilanțul contabil
2.3.1 Analiza structurii bilanțului patrimonial
Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii urmărește evoluția în mărimi absolute și relative prin determinarea pe baza unor elemente de activ și pasiv a unor rate.
Analiza structurii activului
A. Rata imobilizărilor (RAI):
RAI2012 = * 100 = * 100 = 44,25%
RAI2013 = * 100 = * 100 = 45,87%
RAI2014 = * 100 = * 100 = 35,29%
a.1. Rata imobilizărilor necorporale (RIN):
RIN2012 = * 100 = * 100 = 7,32%
RIN2013 = * 100 = * 100 = 8,28%
RIN2014 = * 100 = * 100 = 0,11%
a.2. Rata imobilizărilor corporale (RIC):
RIC2012 = * 100 = * 100 = 29,71%
RIC2013 = * 100 = * 100 = 29,43%
RIC2014 = * 100 = * 100 = 35,16%
a.3. Rata imobilizărilor financiare (RIF):
RIF2012 = * 100 = * 100 = 7,22%
RIF2013 = * 100 = * 100 = 8,16%
RIF2014 = * 100 = * 100 = 0,02%
RAI2012 = RIN2012 + RIC2012 + RIF2012 = 7,32% + 29,71%+ 7,22% = 44,25%
RAI2013 = RIN2013 + RIC2013 + RIF2013 = 8,28% + 29,43% +8,16% = 45,87%
RAI2014 = RIN2014 + RIC2014 + RIF2014 = 0,11%+ 35,16% + 0,02% = 35,29%
B. Rata activelor circulante (RAC):
RAC2012 = * 100 = * 100 = 62,83%
RAC2013 = * 100 = * 100 = 62,14%
RAC22014 = * 100 = * 100 = 64,15%
b.1. Rata stocurilor (RSt):
RSt2012 = * 100 = * 100 = 7,87%
RSt2013 = * 100 = * 100 = 8,07%
RSt2014 = * 100 = * 100 = 8,72%
b.2. Rata creanțelor (RCr):
RCr2012 = * 100 = * 100 = 28,20%
RCr2013 = * 100 = * 100 = 30,56%
RCr2014 = * 100 = * 100 = 35,40%
b.3. Rata disponibilităților și titlurilor de plasament (RDP):
RDP2012 = * 100 = * 100 = 26,77%
RDP2013= * 100 = * 100 = 23,51%
RDP2014 = * 100 = * 100 = 20,04%
RAC2012 = RSt2012 + RCr2012 + RDP2012 = 7,87% + 28,20% + 26,77% ≈ 62,83%
RAC2013 = RSt2013 + RCr2013 + RDP2013 = 8,07% + 30,56% + 23,51% = 62,14%
RAC2014 = RSt2014 + RCr2014 + RDP2014 = 8,72% + 35,40% + 20,04% ≈ 64,15%
Analiza structurii pasivului
A. Rata stabilității financiare (RSF):
RSF2012 = * 100 = * 100 = 82,90%
RSF2013 = * 100 = * 100 = 83,51%
RSF2014 = * 100 = * 100 = 80,95%
B. Rata autonomiei globale (RAG):
RAG2012 = * 100 = * 100 = 82,87%
RAG2013 = * 100 = * 100 = 83,51%
RAG2014 = * 100 = * 100 = 80,95%
C.Rata datoriilor totale (RDT):
RDT2012 = * 100 = * 100 = 29,64%
RDT2013 = * 100 = * 100 = 27,78%
RDT2014 = * 100 = * 100 = 33,52%
c.1. Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS):
RDTS2012 = * 100 = * 100 = 29,63%
RDTS2013 = * 100 = * 100 =27,78%
RDTS2014 = * 100 = * 100 = 33,52%
c.2. Rata datoriilor pe termen lung (RDTL):
RDTL2012 = * 100 = * 100 = 0,01%
RDTL2013 = * 100 = * 100 = 0,00%
RDTL2014 = * 100 = * 100 = 0,00%
RDT2012 = RDTS2012 + RDTL2012 = 29,63% + 0,01% = 29,64%
RDT2013 = RDTS2013 + RDTL2013 = 27,78% + 0,00% = 27,78%
RDT2014 = RDTS2014 + RDTL2014 = 33,52% + 0,00% = 33,52%
Din analiza ratelor de structură ale activului și pasivului, rezultă că rata imobilizărilor corporale este foarte apropiată de cea a activelor imobilizate, ceea ce demonstrează proporția semnificativă a acestui element în totalul imobilizărilor – de aproximativ 35%.
Valoarea redusă a ratelor imobilizărilor financiare și necorporale semnifică o activitate de investiții financiare restrânsă și de asemenea, o pondere mică a activelor intangibile în total activ. Prin scăderea ușoară a ratei activelor imobilizate de la 37,71% în 2013 la 35,27% în 2014 nu se înțelege o situație nefavorabilă, dar se pot adopta măsuri de conducere la și îmbunătățirea activității, mai mult decât până acum.
Activele circulante dețin o pondere de 62,83% în 2012, care scade la 62,14 în 2013 și crește până la valoarea de 64,15% în 2014. Această majorare a ratei activelor circulante, s-a realizat preponderent pe seama creanțelor cu un procent de 35,40% și a stocurilor, cu un procent de 8,72%. Această situație poate fi determinată de creșterea volumului de activitate, de acordarea unor termene de plată mai confortabile pentru clienți, dar și de apariția unor creanțe incerte. Stocurile cresc într-o măsură nesemnificativă.
Din punctul de vedere al ratelor de structură a pasivului, întreprinderea prezintă o stabilitate financiară în anul de bază, 2012, care se îmbunătățește vizibil în anul următor, 2013, și scade ușor în anul 2014, ceea ce sugerează o pondere ridicată a surselor de care dispune firma, în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice.
Întreprinderea dispune de autonomie financiară, ponderea capitalului propriu în capitalul permanent scăzând de la 83,51% în 2013 la valoarea de 80,95% în 2014, din total, subliniind o politică financiară bine stabilită. Dispune de surse proprii să finanțeze mijloacele economice.
Rata datoriilor totale înregistrează o creștere de la 27,78% în 2013, la 33,52% în 2014, situație totuși favorabilă pentru plata datoriilor, adică întreprinderea nu prezintă probleme de natură financiară, într-o perioadă previzibilă de timp și chiar imprevizibilă. Deci s-a menținut relativ implicit gradul de îndatorare a întreprinderii.
2.3.2 Analiza capacității de îndatorare
Coeficientul de îndatorare globală (CIG) se calculează ca raport între datorii totale și pasivul total (1) sau datorii totale și capital propriu (2).
CIT = Datorii totale/Pasiv total*100
CIT2012 = 58.837.010 / 198.510.404 *100= 29,64%
CIT2013 = 58.511.704 / 210.626.718 *100= 27,78%
CIT2014 = 69.898.072 / 208.534.122 *100= 33,52%
CIG = Datorii totale/Capital propriu*100
CIG2012 = 58.837.010 / 164.539.257 *100= 35,76%
CIG2013 = 58.511.704 / 175.887.136 *100= 33,27%
CIG2014 = 69.898.072 / 168.798.960 *100= 41,41%
Firma studiată, Biofarm are o bună capacitate de îndatorare.
2.3.3 Analiza patrimoniului net
Patrimoniul net se definește ca avere a acționarilor, stabilită pe baza bilanțului patrimonial. Acesta reprezintă activele totale ale întreprinderii negrevate de datorii. Pentru determinarea patrimoniului net se folosesc două metode de analiză:
ca diferență între activele totale și datoriile totale;
ca sumă a surselor de finanțare.
Prima metodă de calcul se ghidează după formula: Patrimoniul net = Active totale – Datorii totale
Tabelul nr. 2.11. Analiza patrimoniului net
Figura nr. 2.9. Evoluția patrimoniului net
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor colectate
∆(Patrimoniul net) = (Patrimoniul net)2014 – (Patrimoniul net)2013 =
= 138.636.050 – 152.115.014 = -13.478.964 lei
∆(Patrimoniul net) = (Patrimoniul net)2013 – (Patrimoniul net)2012 =
= 152.115.014 – 139.673.394 = +12.441.620 lei
1) Influența modificării activelor totale: ∆AT = AT2014 – AT2013 = – 2.092.596 lei
2) Influența modificării datoriilor totale: ∆DT = DT2014 – DT2013 = + 11.386.368 lei
Patrimoniul net rezultat în urma analizei este pozitiv și fluctuant pe perioada de analiză, ca urmare a unei gestiuni relative sănătoase. Această situație reflectă de fapt atingerea obiectivului major al firmei și anume maximizarea valorii patrimoniale a acesteia.
Valoarea activelor totale, pe perioada de calcul, devansează valoarea datoriilor totale.
În anul 2014 patrimoniul net scade pe seama creșterii datoriilor totale.
Cea de a doua metodă se poate exprima pe baza tabelului din anexa nr.8:
Patrimoniul net, calculat ca sumă a surselor de finanțare, conduce la același rezultat pozitiv, prin care, pot avea loc următoarele fluxuri: modificarea capitalului social prin noi aporturi, conversia unor datorii în capitalul social, creșterea pachetului de acțiuni și contribuția rezultatului reportat la creșterea patrimoniului net, prin înregistrarea de profit.
Creșterea patrimoniului net se înregistrează în principal pe seama rentabilității unității ca urmare a constituirii surselor respective în conformitate cu prevederile legii, tendința de creștere a acestuia fiind favorabilă întreprinderii (indiferent de creșterea sau diminuarea datoriilor totale).
2.3.4 Analiza corelației dintre FR, NFR și TN
Fondul de rulment (FR) exprimă excedentul de resurse permanente peste valoarea activelor imobilizate și se calculează cu relația:
La Biofarm evoluția fondului de rulment se prezintă astfel:
Tabelul nr. 2.12. Evoluția fondului de rulment
În cazul Biofarm constatăm în perioada analizată constatăm o evoluție oscilantă. În anul 2014, scăderea capitalurilor permanente paralel cu scăderea activelor imobilizate au dus implicit la scăderea fondului de rulment. Capitalurile permanente mari și menținerea acestora în timp poate fi explicată prin existența resurselor suficiente pentru rambursările de capital către acționari sau creditori pe termen lung și mai ales prin realizarea unui profit suficient.
Valoarea pozitivă și la un nivel relativ mare a fondului de rulment denotă faptul că în acest context capitalurile permanente permit finanțarea integrală a activelor imobilizate și cu atât mai puțin nu se pune problema de finanțare pe baza unei părți din acestea a activelor circulante.
Figura nr. 2.10. Evoluția fondului de rulment
Fondul de rulment îmbracă și alte forme în funcție de sursa de finanțare, respectiv: fond de rulment propriu și fond de rulment străin sau împrumutat.
Fondul de rulment propriu (FRp) reprezintă excedentul capitalurilor proprii față de activele imobilizate. Acesta se poate determina în două moduri:
Tabelul nr. 2.13. Evoluția fondului de rulment propriu
Tabelul nr. 2.14. Evoluția fondului de rulment propriu
Având în vedere evoluția fondului de rulment propriu în cazul Biofarm se poate constata o creștere în 2013 a fondului de rulment propriu față de 2012, de la 91.034.867 lei la 96.460.152 lei și o scădere mai redusă în 2014 la 95.241.096 lei.
De aici reiese că societatea nu este nevoită să facă apel la îndatorare pentru finanțarea activitatii de investitii. Mărimea favorabilă a fondului de rulment e dată de nivelul relativ ridicat al capitalurilor proprii.
Fondul de rulment străin (FRs) exprimă partea din datoriile pe termen mediu și lung care depășeșete valoarea activelor imobilizate și este destinată finanțării activelor circulante. Se determină astfel:
Dacă se analizează situația firmei Biofarm, se constată că se confirmă aspectele mai sus surprinse, respectiv:
Tabelul nr. 2.15. Evoluția fondului de rulment străin
Observăm că FRî în perioada analizată înregistrează un trend descrescător pe toată perioada 2012-2014, constatând că el are valoarea 0 în anii 2013 și 2014.
Acest lucru demonstrează că Biofarm nu apelează în prezent la resurse împrumutate pe termen lung destinate finanțări activelor pe termen scurt.
Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă, al cărui total trebuie acoperit cel puțin parțial de resurse stabile (fondul de rulment net). La Biofarm am recurs la determinarea necesarului de fond de rulment după cum urmează:
NFR2012 = (Stocuri + Creanțe + Cheltuieli in avans) – (Datorii pe termen scurt – Venituri in avans)
NFR2012 = (15.619.265 +55.970.393 +278.730) – (32.375.044 – 7.248)
NFR2012 = 71.868.388 – 32.367.796 ; NFR2012 = 39.500.592
NFR2013 = (Stocuri + Creanțe + Cheltuieli in avans) – (Datorii pe termen scurt – Venituri in avans)
NFR2013 = (16.991.024 + 64.361.892 + 322.694) – (32.308.794 – 7.248)
NFR2013= 81.675.610 – 32.301.546 ; NFR2013= 49.374.064
NFR2014 = (Stocuri + Creanțe + Cheltuieli in avans) – (Datorii pe termen scurt – Venituri in avans)
NFR2014 = (18.183.175 + 73.811.541 + 1.196.042) – (37.935.690 – 7.248)
NFR2014= 93.190.758 – 37.928.442 ; NFR2014= 55.262.316
Trezoreria netă poate fi definită ca diferență între disponibilități și datoriile financiare.
Formulele de calcul ale trezoreriei nete sunt:
TN = FR – NFR (pe baza părții superioare a bilanțului) sau
TN = Disponibilități + Investitii pe termen scurt – Credite de trezorerie (pe baza părții inferioare a bilanțului).
La Biofarm valorile înregistrate de trezoreria netă în perioada 2012-2014 sunt:
TN2012 = FR2012 – NFR2012 ; TN2012 = 91.051.276 – 39.500.592 ; TN2012 = 51.550.684
TN2013 = FR2013 – NFR2013 ; TN2013 = 96.460.152 – 49.374.064 ; TN2013 = 47.086.088
TN2014 = FR2014 – NFR2014 ; TN2014 = 95.241.096 – 55.262.316 ; TN2014 = 39.978.780
Figura nr. 2.11. Evoluția trezoreriei nete
Sursa: Schemă proprie pe baza datelor analizate
Conform datelor obținute în calculele de mai sus putem observa ca trezoreria Biofarm are o evoluție descrescătoare pozitivă. În această situație trezoreria este îndestulatoare și întreprinderea dispune de disponibilităti pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt.
Pentru anul 2014 fondul de rulment este în sumă de 95.241.096 lei și necesarul de fond de rulment de 55.262.316 lei, rezultă un surplus de 39.978.780 lei de necesar temporar față de resursele temporare care pot fi mobilizate.
2.3.5 Analiza lichidității și solvabilității
Lichiditatea și solvabilitatea sunt doi factori care caracterizează proprietățile întreprinderii de a-și transforma elementele patrimoniale în bani și de a-și onora obligațiile până la scadență. Pentru caracterizarea lichidității firmei Biofarm, se compară pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă, iar ratele de lichiditate cele mai utilizate sunt:
1. Rata lichidității generale (RLG):
RLG2012 = = = 3,85
RLG2013 = = = 4,05
RLG2014 = = = 3,53
2. Rata lichidității curente (intermediare-RLC):
RLC2012 = = = 3,37
RLC2013 = = = 3,52
RLC2014 = = = 3,05
3. Rata lichidității imediate (RLI):
RLI2012 = = = 1,64
RLI2013 = = = 1,53
RLI2014 = = = 1,10
Pentru caracterizarea solvabilității există următoarele formule de calcul:
4. Rata solvabilității patrimoniale (RSP):
RSP2012 = = = 0,74
RSP2013 = = = 0,75
RSP2014 = = = 0,71
5. Rata solvabilității generale (RSG):
RSG2012 = = = 3,37
RSG2013 = = = 3,60
RSG2014 = = = 2,98
Tabelul nr. 2.16. Evoluția fondului de rulment străin
Concluziile rezultate din analiza ratelor lichidității și solvabilității evidențiază o situație foarte favorabilă pentru întreprindere, valorile ratelor încadrându-se în limitele considerate normale, conform standardelor internaționale.
Tendința ratelor este oscilantă și caracterizează următoarele aspecte:
– creștere ratei lichidității generale semnifică existența unui fond de rulment corespunzător acoperirii efectelor mișcării activelor circulante și scăderea contrariul;
– valoarea ratelor în toți cei 3 ani este supraunitară, ceea ce demonstrează capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor înregistrate.
Rata lichidității curente mai e cunoscută și sub denumirea de „ rată rapidă ” sau „testul acid” și are o valoare de creștere supraunitară (3,37, 3,52 și respectiv 3,05), situație favorabilă pentru firmă.
Valorile lichidității imediate sunt de asemenea supraunitare și indică rapiditatea solvabilității, ținându-se cont și de gradul ridicat de lichiditate al celorlalte active circulante. Politica managerială a permis realizarea valorilor de plasament, creanțelor și stocurilor ușor exigibile și în special plata datoriilor imediate.
Rata solvabilității patrimoniale este folosită în studiile de bonitate pentru acordarea creditelor solicitate de întreprindere. Această rată aduce cu sine o situație favorabilă, dat fiind că are o valoare mai mare de 0,5, înregistrându-se 0,74 în 2012, 0,75 în 2013 și 0,71 în 2014.
Ultima rată, de solvabilitate generală indică o situație financiară de ansamblu bună, lipsa riscului de insolvabilitate și capacitatea ridicată a activelor totale a întreprinderii de a acoperi datoriile totale. S-a înregistrat o rată de 3,37 în 2012, 3,60 în 2013 și 2,98 în 2014.
2.3.6 Analiza vitezei de rotație a activelor circulante
Formula de calcul: RACR = CA / ACR
Tabelul nr. 2.17. Evoluția vitezei de rotație a activelor circulante
Concluziile rezultate din vitezei de rotație a activelor circulante evidențiază o situație ce ridică semne de întrebare, valorile ratelor încadrându-se sub limitele considerate normale.
Tendința ratelor este crescătoare ceea ce ne arată că sunt preocupări în acest sens și că rezultatele se văd an de an.
CONCLUZII
Analiza financiară constituie, fără îndoaială, un aspect esențial în diagnosticarea viabilității unei societăți. Analiza financiară de poate concretiza atât pe baza Bilanțului contabil, cât și pe baza Contului de profit și pierdere aflate într-o strânsă corelație si interdependență.
În cadrul acestei lucrări am urmărit în special analiza corelației rentabilitate-patrimoniu teoretic și în studiul de caz. De aceea pentru a concluziona am rezumat câteva aspecte ale activității Biofarm care au avut cu adevărat un impact asupra rezultatelor financiare.
Indicatorii de bază ai activității societății studiate, Biofarm: cifra de afaceri și valoarea adăugată, au cunoscut o dinamică puternic ascendentă ca efect al îmbunătățirii activității. Volumul cifrei de afaceri a crescut în mod constant pe parcursul celor trei ani studiați. Cele mai importante aspecte ce au influențat rezultatele anului 2014 sunt prezentate în continuare.
În anul 2014, rezultatul financiar a fost impactat negativ de scăderea veniturilor din dobânzile obținute la depozitele societății la bănci din România (1.503.644 lei în anul 2014 față de 2.611.134 lei în anul 2013) și din vânzarea portofoliului de acțiuni deținut de Biofarm la societăți cotate la BVB, categoria I de tranzacționare. Impactul negativ în rezultatele societății în anul 2014, rezultat din vânzarea acțiunilor, a fost în valoare de 1.558.532 lei.
Impozitul pe profit al anului a fost influențat și el de operațiunea de vânzare a acțiunilor La calcului impozitului pe profit, venitul provenit din anularea provizionului de acțiuni, în valoare de 23.614.066 lei, este considerat venit neimpozabil, provenit din anularea unei cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere.
Rezultatul net la data de 31.12.2014 este în creștere cu aproximativ 4% față de perioada similară a aului 2013.
Analiza rentabilității constituie pilonul aprecierii gestiunii întreprinderii și a poziției financiare a acesteia. Gestiunea resurselor, care vizează aprovizionarea, utilizarea și dezafectarea acestora, este orientată în funcție de obiectivele privind rentabilitatea scontată, sub incidența însă a constrângerilor impuse de furnizorii acestor resurse.
Acest proces presupune alegerea variantei acelei variante care să asigure echilibrarea în condiții optime a celor două fluxuri opuse ale întreprinderii: fluxul de cheltuieli, respectiv de plăți potențiale, cu fluxul de venituri, respectiv de încasări potențiale.
În absența unei metode de calcul sigure, rolul judecății în aprecierea factorilor sociologici, antropologici și economici se diminuează atât de mult, încât poate afecta enorm și fatal existența întreprinderii. Din acest motiv m-am străduit să evaluez cât mai exact și real, valoarea indicatorilor principali și a elementelor structurale ale acestora, prin modele de calcul bine stabilite.
În urma evaluării întreprinderii și a concluziilor obținute pe baza calculelor, am perceput o situație favorabilă generală a situației economico-financiară a societății comerciale Biofarm, care, deși favorabilă, necesită îmbunătățiri.
Situația pozitivă, optimistă, rezultată, nu asigură menținerea la același nivel a acesteia, pe o perioadă îndelungată de timp și de aceea trebuie adoptate strategii de păstrare a unei imagini fidele, de corectare a celei prezente în punctele necesare și nu în ultimul rând de îmbunătățire, chiar perfecționare a sistemului existent în întreprindere.
Recomandări privind creșterea rentabilității și competitivității societății comerciale analizate:
1 – Creșterea productivității muncii prin:
– creșterea volumului de vânzări pe piața farmaceutică;
– reducerea costurilor de întreținere și reparații, cheltuielilor generale ale secției și la nivelul cheltuielilor generale de întreprindere, o gospodărire responsabilă a resurselor materiale și bănești, intensificarea activității de vânzare și încasare a produselor;
– creșterea vânzărilor și minimizarea pierderilor prin reducerea costurilor de producție;
– îmbunătățirea activității de organizare profesională a întregului personal.
Redresarea activității economico-financiare;
– întocmirea unor grafice de urmărire a încasărilor de la clienți cu datorii foarte mari ca urmare a decalajului mare între livrarea produselor către clienți și plata acestora către societate. O mai bună aranjare a datelor societății și o mai bună gospodărire a timpului personalului TESA;
– organizarea de cursuri de perfecționare și sporirea motivației personalului care contribuie la redresarea activității societății;
– creșterea gradului de valorificare a resurselor materiale și umane;
– perfecționarea organizării conducerii, a producției și a muncii prin perfecționarea sistemului informațional prin introducerea unor programe informatice performante de prelucrare automată a datelor;
– creșterea gradului de cooperare și specializare în producție;
– organizarea locurilor de muncă conform principiilor ergonomice;
– creșterea indicilor de utilizare a timpului de muncă, prin aplicarea unui sistem de normare corespunzător.
2 – Introducerea progresului tehnic și tehnologic prin:
– modernizarea în continuare a mijloacelor tehnice și tehnologice existente;
– reorganizarea și modernizarea fluxurilor tehnologice prin achiziționarea de noi tehnologii, cu grad ridicat de productivitate, fiabilitate, dar mai ales cu un consum energetic redus, ceea ce implică un volum scăzut de cheltuieli.
3 – Perfecționarea politicii comerciale și de desfacere prin:
– promovarea unei politici promoționale adecvate, ce are ca scop mărirea piețelor de desfacere existente, și pătrunderea pe alte noi piețe;
– folosirea în mod adecvat și convenabil a mixului promoțional.
4 – Promovarea unei politici financiare care să urmărească:
specializarea, respectiv adâncirea profilului de activitate în produse și tehnologii noi. Pentru aceasta se vor propune investiții interne în achiziționarea de echipamente noi, în perfecționarea personalului în anumite domenii de activitate;
diversificarea, respectiv cumpărarea de participații la capitalul social al altor societati;
finanțare din surse interne, rezultate din autofinanțare (amortizări + profit) și din dezinvestiri (cesiuni) de active fixe și circulante;
reducerea cheltuielilor de transport; a cheltuielilor de exploatare, și nu în cele din urmă a cheltuielilor financiare și excepționale;
creșterea veniturilor din exploatare, a veniturilor financiare, ceea ce conduce la creșterea profitului;
evitarea contractării de credite cu dobânzi mari; a creditelor neperformante care contribuie la creșterea volumului de datorii;
atragerea de subvenții din partea statului pentru realizarea unor proiecte de investiții a căror importanță este majoră;
creșterea majoră a cifrei de afaceri;
majorarea capitalului permanent.
5 – Sporirea calității produselor prin:
– folosirea unui proces tehnologic de lucru de un înalt nivel calitativ;
– folosirea unor materii prime de o calitate superioară și prin modernizarea unor instalații și utilaje.
6- Îmbunătățirea activității de organizare profesională a întregului personal prin organizarea de cursuri de perfecționare și sporirea motivației personalului care contribuie la redresarea activității societății.
Situația economico–financiară a societății reflectă elocvent dificultățile cu care s-a confruntat în ultimii ani. Chiar dacă s-au înregistrat influențe negative din partea acestor indicatori analizați rezultatul final al societății este unul pozitiv și putem concluziona că Biofarm este o societate care desfășoară o activitate rentabilă.
BIBLIOGRAFIE
Bușe, Lucian (2005) Analză economico-financiară, Editura Economică, București.
Dinu, Eduard (2004) Analiza profitului – o abordare strategică – articol revista Amfiteatrul Economic, nr 16/2004.
Dinu, Eduard, Analiză economică și financiară, Bibliotecă digitală, disponibil on-line la www.ase.ro, accesat pe 18.03.2015 ora 10.00.
Feleaga, L.; Feleaga, N. (2005) Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, vol I, Editura Infomega, București.
Gheorghiu, Alexandru (2004) Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București.
Isfanescu, Aurel; Robu, Vasile; Hristea, Anca Maria; Vasilescu, Camelia Analiza economico-financiară, Cursuri în format digital, disponibil on-line la http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/.
Niculescu, Maria (2003) Diagnostic economic, Vol. I, Editura Economică, București.
Păvăloaia, Willi; Paraschivescu, Marius Dumitru; Olaru, Gabriela-Daniela; Radu, Florin, (2006) Analiză financiară, Studii de caz, Editura Tehnopress, Iași.
Petcu, Monica (2009) Analiza economico-financiară, Editura Economică, București.
Petrescu, Silvia, (2005) Analiză financiară aprofundată, concepte – metode – studii de caz, Iași.
Petrescu, Silvia (2006) Analiză și diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR, București.
Pleșa, Doru, (2005) Bazele contabilității, Vol I., Editura Omnia Uni, Brașov.
Ristea, Mihai; Dumitru, Corina Graziela (2003) Contabilitate Financiară, Editura Mărgăritar, București.
Robu, Vasile; Anghel, Ion; Șerban, Elena Claudia (2014) Analiza economico-financiară a firmei, Editura Economică, București.
Stancu, Ion (2001) Finanțe, Teoria piețelor financiare; Finanțele întreprinderii și gestiunea financiară, Editura Economică, București.
Vâlceanu, Gheorghe; Robu, Vasile; Georgescu, Nicolae (2005) Analiză economico-financiară, Editura Economică, București.
Analiza efectului de levier financiar – abordări conceptuale. disponibil on-line la https://ro.scribd.com/doc/80094694/Analiza-Efectului-de-Levier-Financiar.
Capacitatea de autofinanțare a întreprinderii, disponibil on-line la https://ro.scribd.com/doc/28012650/14/Analiza-capacit%C4%83%C5%A3ii-de-autofinan%C5%A3are-%C5%9Fi-autofinan%C5%A3%C4%83rii
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Continutul-procesului-de-anali58.php, accesat pe data de 07.04.2015 ora 19.00.
http://www.biofarm.ro, accesat pe 04.05.2015 ora 17.00.
http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=BIO, accesat la data de 03.04.2015 ora 20.00.
*** Legea contabilității nr. 82 din 1991 republicată.
*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Cap. II, Sectiunea 7.
*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3.055 din 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
*** Ordinul nr. 65 din 22.01.2015 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici.
*** OMF 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.
*** OMFP 1802 DIN 2014.
ANEXE
Anexa nr. 1 Bilanț 2012 S.C BIOFARM S.A.
Anexa nr. 2 Bilanț 2013 S.C BIOFARM S.A.
Anexa nr. 3 Bilanț 2014 S.C BIOFARM S.A.
Anexa nr. 4 Indicatori principali aferenți anilor 2012, 2013 și 2014
Sursa:http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=BIO, accesat la data de 03.04.2015 ora 20.00
Anexa nr.5 Indicatorii echilibrului pe baza Contului de profit și pierdere
Sursa: Calcule proprii pe baza Contului de profit și pierdere al societății
Anexa nr. 6 Solduri intermediare de gestiune calculate pe baza Contului de profit și pierdere
-lei-
Sursa: Calcule proprii pe baza Contului de profit și pierdere al societății
Anexa nr.7 Analiza structurală a rezultatului brut al exercițiului după destinația cheltuielilor de exploatare
-lei-
Sursa: Calcule proprii pe baza Contului de profit și pierdere al societății
Anexa nr.8. Analiza patrimoniului net
BIBLIOGRAFIE
Bușe, Lucian (2005) Analză economico-financiară, Editura Economică, București.
Dinu, Eduard (2004) Analiza profitului – o abordare strategică – articol revista Amfiteatrul Economic, nr 16/2004.
Dinu, Eduard, Analiză economică și financiară, Bibliotecă digitală, disponibil on-line la www.ase.ro, accesat pe 18.03.2015 ora 10.00.
Feleaga, L.; Feleaga, N. (2005) Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, vol I, Editura Infomega, București.
Gheorghiu, Alexandru (2004) Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București.
Isfanescu, Aurel; Robu, Vasile; Hristea, Anca Maria; Vasilescu, Camelia Analiza economico-financiară, Cursuri în format digital, disponibil on-line la http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/.
Niculescu, Maria (2003) Diagnostic economic, Vol. I, Editura Economică, București.
Păvăloaia, Willi; Paraschivescu, Marius Dumitru; Olaru, Gabriela-Daniela; Radu, Florin, (2006) Analiză financiară, Studii de caz, Editura Tehnopress, Iași.
Petcu, Monica (2009) Analiza economico-financiară, Editura Economică, București.
Petrescu, Silvia, (2005) Analiză financiară aprofundată, concepte – metode – studii de caz, Iași.
Petrescu, Silvia (2006) Analiză și diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR, București.
Pleșa, Doru, (2005) Bazele contabilității, Vol I., Editura Omnia Uni, Brașov.
Ristea, Mihai; Dumitru, Corina Graziela (2003) Contabilitate Financiară, Editura Mărgăritar, București.
Robu, Vasile; Anghel, Ion; Șerban, Elena Claudia (2014) Analiza economico-financiară a firmei, Editura Economică, București.
Stancu, Ion (2001) Finanțe, Teoria piețelor financiare; Finanțele întreprinderii și gestiunea financiară, Editura Economică, București.
Vâlceanu, Gheorghe; Robu, Vasile; Georgescu, Nicolae (2005) Analiză economico-financiară, Editura Economică, București.
Analiza efectului de levier financiar – abordări conceptuale. disponibil on-line la https://ro.scribd.com/doc/80094694/Analiza-Efectului-de-Levier-Financiar.
Capacitatea de autofinanțare a întreprinderii, disponibil on-line la https://ro.scribd.com/doc/28012650/14/Analiza-capacit%C4%83%C5%A3ii-de-autofinan%C5%A3are-%C5%9Fi-autofinan%C5%A3%C4%83rii
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Continutul-procesului-de-anali58.php, accesat pe data de 07.04.2015 ora 19.00.
http://www.biofarm.ro, accesat pe 04.05.2015 ora 17.00.
http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=BIO, accesat la data de 03.04.2015 ora 20.00.
*** Legea contabilității nr. 82 din 1991 republicată.
*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Cap. II, Sectiunea 7.
*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3.055 din 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
*** Ordinul nr. 65 din 22.01.2015 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici.
*** OMF 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.
*** OMFP 1802 DIN 2014.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Corelației Rentabilitate Patrimoniu Studiu de Caz Biofarm Sa (ID: 135454)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.