Analiza Corelatiei Performanta Patrimoniu pe Baza Situatiilor Financiare

ANALIZA CORELAȚIEI PERFORMANȚĂ-PATRIMONIU PE BAZA SITUAȚIILOR FINANCIARE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Prezentarea situațiilor financiare conform reglementărilor în vigoare

Analiza financiară: definire și obiective

CAPITOLUL II. PREZENTAREA S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L.

CAPITOLUL III. ANALIZA PATRIMONIULUI S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. PE BAZA BILANȚULUI LA

3.1. Elemente fundamentale privind analiza pe bază de bilanț

3.2. Analiza echilibrului financiar al S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L

3.2.1. Situația netă

3.2.2. Calculul și interpretarea fondului de rulment

3.2.3. Calculul și interpretarea nevoii de fond de rulment

3.2.4. Calculul și interpretarea trezoreriei nete

3.3. Metoda ratelor folosite în analiza bilanțului S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L.

CAPITOLUL IV. ANALIZA PERFORMANȚELOR S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

4.1. Analiza și interpretarea structurii și dinamicii fluxurilor de rezultate

4.2. Soldurile intermediare de gestiune

4.3. Analiza și interpretarea capacității de autofinanțare

4.4. Lichiditate – solvabilitate

4.5. Analiza și interpretarea rentabilității

CAPITOLUL V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

“Contabilitatea este sursa privilegiată de informații pentru orice analiză strategică și financiară.„

Niculae Feleagă

Tema aleasă spre studiu este una ce trezește interes deoarece reprezintă un domeniu care poate fi clasificat ca un pilon important în identificarea modalității în care activitatea unei societăți se derulează și în ce măsură aceasta își poate atinge obiectivele în vederea ocupării unui loc important în cadrul pieței. Nu putem afirma faptul că celelalte domenii de activitate nu ocupă un rol important, fiecare activitate având gradul său de dificultate. Afirm acestea deoarece aici vom descoperi modul în care sunt rulate resursele financiare pe o anumită perioadă, vom vedea cum sunt contractate, cum reușește societatea să le distribuie și dacă această distribuire a lor este una eficientă. De menționat este faptul că nu ne vom rezuma numai la fluctuațiile ce apar la nivelul resurselor financiare ci vom creea o analiză amănunțită asupra patrimoniului, dar și asupra performanței folosind informațiile regăsite în cadrul situațiilor financiare anuale.

În contextul situației economice din România de azi, nu poate fi concepută o funcționalitate ce poate duce spre performanță în cazul în care nu se identifică o gestiune sănătoasă a resurselor pe care aceasta le deține, dar și a utilizării eficiente a acestora.

De asemenea existența și funcționarea entităților, cu respectarea principiilor de eficiență și eficacitate și a cerințelor de maximizare a averii proprietarilor, reprezintă condiții de bază pentru orice economie concurențială. De menționat este și faptul că funcționarea corespunzătoare a unei întreprinderi este reliefată și de participarea la formarea fondurilor bugetare, aceste fiind esențiale în vederea satisfacerii nevoilor generale ale societății.

În prezent, întreprinderile acționează în cadrul unui mediu instabil, caracterizat prin evoluții în timp și spațiu rapide, dar și imprevizibile, acestea conducând la o stare de incertitudine asupra informațiilor deținute. În cadrul acestei structuri vom prezenta și provocarea cu care un manager se confruntă în vederea identificării din multitudinea de indicatori existenți, indicatori ce pot fi folosiți în cadrul pieței prezente, pe cei mai importanți în vederea menținerii stabilității, dar și în vederea atingerii obiectivelor de performanță.

Structura prezentei lucrări este una clară, riguros organizată ce dovedește rațiunea științifică, totodată elementele de coerență și de coeziune ale structurii prezentate sunt utilizate în mod corect. De menționat este că ideile exprimate în cardul lucrării urmează o cale logică și explicită.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE

“Este absolut indispenasabil omului modern de a se iniția cât de puțin în elementele contabilității. Toți cei care lucrează în economie trebuie să fie în măsură să înțeleagă cele două relevee esențiale, să știe bilanțul și contul de profit și pierdere.„

Paul Anthony Samuelson

În România, informația contabilă și valorificarea acesteia au presupus, odată cu reforma sistemului contabil, o redefinire a întreprinderii, o remodelare a mesajului contabil și o altă recunoaștere a utilizatorilor informațiilor contabile, implicit o reorientare în ceea ce privește analiza economico-financiară.

În ultimii ani, modelele de analiză s-au perfecționat, fiind totodată introduse procedee și concepte noi de analiză, utilizate curent în țările dezvoltate. Este nevoie, totuși, de un cadru legislativ adecvat în domeniul metodologiei analizei financiare.

De-a lungul timpului, metodologia analizei financiare a evoluat în paralel cu schimbările mediului de afaceri și cu globalizarea piețelor financiare, pe de o parte, dar și ca urmare a accentuării concurenței și a diversificării riscurilor posibile, pe de altă parte. Trebuie să remarcăm că în condițiile aplicării normelor internaționale de contabilitate, exigențele analizei financiare sporesc, acestea fiind în acelasi timp o sursă de inovare pentru analiza financiară. Altfel spus, calitatea informației condiționează atât calitatea analizei, cât și calitatea deciziei.

Prezentarea situațiilor financiare conform reglementărilor în vigoare

Operatorii economici au obligația să întocmească și să depună situații financiare anuale, respectiv raportări contabile anuale la 31 decembrie, pentru asigurarea informațiilor destinate sistemului instituțional al statului.

La finele fiecărui an entitățile, pentru a-și putea evalua și descrie activitatea sa, din decursul unei perioade determinate de timp, din punct de vedere al performanței, poziției financiare și a imaginii fidele pe care o înfățișează, au angajamentul de a întocmi situații financiare anuale.

Conform Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, acestea reprezintă „produsul final al activității contabile” prin „clasificarea și sintetizarea unui cumul de tranzacții financiare”.

Situațiile financiare anuale, reprezintă „documente oficiale pentru finalizarea închiderii exercițiului financiar”, documente de sinteză care înglobează date financiar-contabile pe baza cărora se determină indicatorii financiar-contabili, care redau într-un mod mai sintetic și standardizat rezultatele dobândite de către întreprindere.

Situațiile financaire furnizează informații care pot fi utilizate atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic, prin valorificarea informațiilor de către utilizatorii interni și externi. Utilizatorii situațiilor financiare întocmite potrivit prezentelor reglementări includ investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul. În funcție de părțile interesate, necesitățiile de informație pot include următoarele:

RAPOARTELE FINANCIARE sunt întocmite pentru:

UTILIZATORI INTERNI UTILIZATORI EXTERNI

Management Investitori Debitori Stat Public Salariați Investitori și Creditori Clienți Creditori

Fig 1.1.1. Utilizatorii interni și externi ai situațiilor financiare

Normalizatorul internațional plasează bilanțul ca element central al situațiilor financiare, deoarece acesta permite să se evalueze, pe de o parte, poziția financiară a entității, iar pe de altă parte, furnizează informații cu privire la performanță prin intermediul variației capitalurilor proprii.

Cunoașterea performanței este completată de contul de profit și pierdere, iar lichiditatea și solvabilitatea întreprinderii, fără incidența convențiilor contabile, sunt determinate cu ajutorul tabloului fluxurilor de trezorerie. Nu în ultimul rând, un loc important îl prezintă situația capitalurilor proprii, care ajută la determinarea bogăției acționarilor. Aceste situații financiare se corelează, deoarece ele reflectă diferite aspecte ale acelorași tranzacții și, în plus, deși fiecare situație oferă informații diferite, niciuna nu servește unui singur scop și nici nu oferă toate informațiile impuse de necesitățiile specifice ale utilizatorilor.

Analiza financiară: definire și obiective

Analiza financiară, ca activitate de diagnosticare a “stării de sănătate financiară„ a firmei la finele exercițiului financiar, are drept scop evidențierea punctelor tari și a punctelor slabe ale gestiunii financiare, a elementelor generatoare de disfuncționalități, precum și evaluarea capacității firmei de a-și asigura sursele de finanțare și de a satisface exigențele proprietarilor și a celorlalte categorii interesate de desfășurarea în bune condiții a activității sale (creditori, clienți, furnizori, salariați etc.).

Analiza financiară urmărește să evidențieze modalitățile de realizare a echilibrului financiar (pe termen scurt și pe termen lung), precum și treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii.

Analiza financiară reprezintă “un ansamblu de concepte, metode și instrumente care permit formularea unei aprecieri relative asupra situației financiare a unei întreprinderi, a riscurilor care o afectează, a nivelului și calității performanțelor sale„. Cu ajutorul analizei financiare se supraveghează activitatea întreprinderii, se evaluează starea sa de funcționalitate ca sistem, se inițiază măsurile de reglare a disfuncționalităților întreprinderii și se fundamentează strategia ei.

Complexitatea activităților desfășurate în cadrul oricărei firme, caracterul dinamic și agresiv al mediului economic fac ca analiza să devină un sistem complex de tratare a informațiilor economice curente și de perspectivă care să urmărească:

Modernizarea managementului pe baza unui diagnostic eficient și prestabilit;

Adoptarea unor decizii de maximă siguranță și eficiență cu privire la datoriile firmei;

Organizarea eficientă a activității firmei pe baza analizelor efectuate în raport cu mediul economic și concurenții;

Organizarea eficientă a activității bursiere;

Analiza comparativă în timp și spațiu a performanțelor firmei cu cele ale altor competitori.

De asemenea, analiza financiară interesează partenerii economici și financiari-bancari, pentru fundamentarea unor posibile acțiuni de cooperare cu respectiva firma. Atât analiza pe plan intern, cât și cea externă au ca obiectiv determinarea rentabilității și a riscului, și, în final, a valorii firmei. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele-contabile de sinteză: bilanțul, contul de rezultate și anexa la bilanț, auditate financiar.

În multe dintre cazuri, putem observa că o mare parte din analiza situațiilor financiare constă într-o cercetare atentă a acestora, a notelor și o rearanjare/retratare a datelor astfel încat acestea să sastisfacă necesitățile și obiectivele analistului.

Desfășurarea oricărei analize complexepresupune parcurgerea mai multor etape, cum ar fi:

Elaborarea tematicii de analiză – cunoașterea obiectului analizei pentru a putea sesiza atât rezultatele favorabile, cât și neajunsurile existente în vederea adoptării măsurilor pentru îmbunătățirea întregii activități;

Documentarea și culegerea materialelor necesare pentru efectuarea analizei – structurarea informațiilor, după diverse criterii, pentru a despinde concluzii raționale privind activitatea desfășurată și care să fie valorificate ulterior în procesul de analiză;

Verificarea complexă a datelor suspuse analizei – procesul de analiză presupune existența unor informații clare, exacte, pe baza cărora analistul să poată determina indicatorii specifici metodologiei de analiză.

Aceasta presupune urmărirea modului de calcul și determinarea indicatorilor, de prelucrare și stocare a informațiilor, ntele-contabile de sinteză: bilanțul, contul de rezultate și anexa la bilanț, auditate financiar.

În multe dintre cazuri, putem observa că o mare parte din analiza situațiilor financiare constă într-o cercetare atentă a acestora, a notelor și o rearanjare/retratare a datelor astfel încat acestea să sastisfacă necesitățile și obiectivele analistului.

Desfășurarea oricărei analize complexepresupune parcurgerea mai multor etape, cum ar fi:

Elaborarea tematicii de analiză – cunoașterea obiectului analizei pentru a putea sesiza atât rezultatele favorabile, cât și neajunsurile existente în vederea adoptării măsurilor pentru îmbunătățirea întregii activități;

Documentarea și culegerea materialelor necesare pentru efectuarea analizei – structurarea informațiilor, după diverse criterii, pentru a despinde concluzii raționale privind activitatea desfășurată și care să fie valorificate ulterior în procesul de analiză;

Verificarea complexă a datelor suspuse analizei – procesul de analiză presupune existența unor informații clare, exacte, pe baza cărora analistul să poată determina indicatorii specifici metodologiei de analiză.

Aceasta presupune urmărirea modului de calcul și determinarea indicatorilor, de prelucrare și stocare a informațiilor, de utilizare eficientă a acestora.

Prelucrarea și analiza datelor de bază metodelor și procedeelor specifice analizei – se realizează o sistematizare și prelucrare a acestora pentru a cunoaște evoluția indicatorilor societății în comparație cu nivelurile programate, rezultatele obținute în perioadele precedente sau rezultatele obținute de alte unități cu profil asemănător.

Elaborarea concluziilor și măsurilor pentru creșterea eficienței activității – finalizarea procesului de analiză pe baza datelor prelucrate conduce la stabilirea unor concluzii favorabile sau nefavorabile, care privesc modul de organizare și desfășurarea a activității și care trebuie să se regăsească într-o multitudine de propuneri de măsuri concrete pentru creșterea eficienței valorificărilor resurselor, și care vor face obiectul deciziilor ce vor fi adoptate de managementul unității.

Informația furnizată de analiza economico-financiară este utilă în luarea deciziilor financiare curente, tactice și strategice privind alocarea resurselor firmei. Situațiile financiare trebuie să satisfacă necesități comune ale utilizatorilor de informații, obiectivul lor fiind măsurarea statică și dinamică a principalelor aspecte privind poziția și performanțele economico-financiare ale firmei.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA S.C ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L.

Societatea aleasă pentru a-mi fi bază în studiul efectuat asupra analizei corelației performanță-patrimoniu pe baza situațiilor financiare, poartă numele de S.C ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L.

ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS este o societate comercială care are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata nespecializat, având ca și cod CAEN numărul 4690.

Societatea comercială ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS este persoană juridică română, constituită sub forma unei societăți cu răspundere limitată. Durata de funcționare a entității este nelimitată, începând cu data la care aceasta a fost înregistrată în Registrul Comerțului și anume în anul 2005.

Entitatea își desfășoară activitatea conform prevederilor legislației române în vigoare și ale prezentului act constitutiv. Societatea este titular de drepturi și obligații și răspunde pentru obligațiile sale față de terți cu întregul patrimoniu, asociatul răspunde numai în limita aportului la capitalul social.

Sediul social este în București, pe Bulevardul Unirii, nr. 70, bloc J4, scara 2, apartament 45 sector 3.

Codul unic de înregistrare al societății este RO17521542, însoțit de atributul fiscal R, societate fiind plătitoare de TVA, iar numărul de ordine în Registrul Comerțului este J40/7691/2005.

Capitalul social al entității este în valoare de 2.020.220 lei, constituit integral în numerar, în întregime subscris și vărsat de către asociat la constituirea societății. Capitalul social este divizat în 202.022 de părți sociale, cu o valoare nominală de 10 lei fiecare, ce aparțin asociatului Kouros S.A.

Organizarea actuală a societății comerciale ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. este funcțională și corespunde specificului activității desfășurate.

Sistemul decizional este asigurat de Adunarea Generală a Acționarilor și Consiliul de Administrație, având ca președinte pe Directorul General al entității.

Principalul bancher care oferă servicii în domeniul bancar entitații este ATE Bank România, agenția Dorobanți care are sediul în Calea Dorobanților, nr.102-110, pe baza unui contract încheiat între ambele părți. În afară de această instituțe de credit, Ranexim mai are conturi deschise și la următoarele bănci: ALPHA Bank, MARFIN Bank, dar și Banca Românească, prin intermediul acestora, execută plăți sau încasări; documentul care stă la baza acestor operații realizate cu instituțiile enumerate este extrasul de cont, emis de către acestea zilnic, document în care sunt consemnate toate tranzacțiile efectuate de către entitate.

Pe lângă cele menționate anterior societatea ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS întreține relații comerciale pe baza unor contracte semnate cu diverși furnizori sau clienți, relații ce pot fi de prestări servicii și achiziții.

Principalii clienți cu care această entitate intră în proces de colaborare sunt Germanos Telecom România, Gregory’s România, BANC POST, ATE Bank, ELIADE TOWER, Bellissimo Pizza & Pasta, dar și alte entități cu renume.

În conformitate cu prevederile Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, creanțele se prezintă în situațiile financiare la valoarea lor probabilă de încasat.

Atunci când se estimează că o creanță nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.

Pe lângă cele menționate anterior, din punct de vedere al relației cu fiscalitatea, ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS este înregistrată în calitate de contribuabil la Casa de Pensii București, Casa de asigurări sociale de sănătate București, A.M.O.F.P. București (șomaj), iar începând cu data de 1 ianuarie 2011 societatea înregistrează în format electronic în registrul general de evidență a salariaților (REVISAL) în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare și anume conform OUG nr.123/2010 pentru abrogarea Legii nr.130/1999. Pe lângă acestea entitantea mai intră în relație și cu Administrația Finanțelor Publice Sector 3, către care plătește TVA-ul și totodată impozitul pe profit de 16%.

Legislația fiscală în România și aplicarea în practică a măsurilor fiscale nu sunt întotdeauna clare, se schimbă frecvent și fac obiectul unor interpretări, uneori diferite, ale diferitelor autorități.

Totodată societatea are înregistat un împrumut în sumă de 1.600 Euro (7,175.52 lei) și o datorie de 247.396,27 Euro (1.109.498,05 lei) de la Kouros SA, societatea mamă, persoana juridică elenă, cu sediul în Grecia, înregistrată cu nr. 217957 din data de 16.09.1997 la Camera de Comert și Industrie din Atena, Grecia, reprezentată prin domnul Ioannis Tseperkas.

Acestă societate comercială își desfășoară activitatea în cadrul unei piețe cu concurență imperfectă și aparține unei piețe monopolistice, piață ce se caracterizează printr-un număr mare de ofertanți, atomicitatea se păstrează, dar se pierde omogenitatea în cadrul acesteia.

Trăim într-o societate informatizată și trecem printr-o explozie informațională. De aceea este ușor să spui că managerul are nevoie să adune informații pentru a ajuta reducerea nivelului de incertitudine în adoptarea unei decizii, aceste informații sunt folositoare numai dacă sunt informații corecte.

Ca oricare altă entitate, ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS pune accent pe informațiile pe care mediul le pune la dispoziția lor și totodată le furnizează prin diferite canale. Un rol important îl joacă mediul exterior societății, mediu ce oferă marea parte din datele necesare derulării activității lor, acesta jucând un rol important și în luarea deciziilor cu privire la diferitele proiecte ce urmează a se derula.

Fluxul informațional al societății arată sub următoarea formă:

Fig. 2.1. Flux informațional

Figura 2.1. “Flux informational„ prezentată mai sus refletă un flux informațional în formă de evantai deoarece totul pornește de la fucția de conducere și ajunge către funcția de execuție, care aceasta trebuie să pună în aplicare ceec ce administratorul decide. Deciziile pe care cei din conducere, top management le iau sunt influențate în mare parte de informațiile și de datele pe care le culeg atât din mediul interior firmei cât și din mediul exterior acesteia.

Pentru a exprima informațiile culese aceștia folosesc atât transmiterea orala și scrisă cât și transmiterea audio-vizuală. Cea din urmă apare în momentele în care societatea, mai precis ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS dorește să transmită o serie de informații entității cu care colaborează dar și firmei mamă, care aceasta își are sediul în Grecia. Această modalitate de transmitere a informațiilor se realizează prin video conferințe, întâlniri virtuale ce sunt periodice.

S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. dorește evitarea dizolvării, are ca scop reducerea costurilor la un nivel ce poate permite relansarea ei pe piață o dată cu stabilizarea mediului economic, social cât și politic, în prezent aceste perspective sunt la domeniul proiectelor firma confruntându-se cu deficiențe de finanțare a cheltuielilor (salarii, chirii, plată utilități).

CAPITOLUL III

ANALIZA PATRIMONIULUI S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. PE BAZA BILANȚULUI

3.1 Elemente fundamentale privind analiza pe bază de bilanț

Formularea normelor generale referitoare la analiza financiară a bilanțului se lovește de problema prezentării bilanțului. Metodele de prezentare și întocmire a bilanțului variază de la o țară la alta și într-o anumită măsură de la o entitate la alta.

Echilibrul financiar implică armonizarea resurselor de finanțare cu nevoile de finanțare, reflectate în bilanț. Resursele reprezintă izvoarele sau sursele de finanțare a bunurilor economice, având o determinare financiară. Ele pot fi grupate în:

resurse permanente (capital propriu și datorii pe termen mediul și lung);

resurse temporare (datorii pe termen scurt).

Nevoile (utilizările) definesc modul de folosire al resurselor de către unitatea patrimonială în cadrul activității pe care aceasta o desfășoară. La rândul lor utilizările pot fi grupate în:

utilizări permanente sau stabile, adică bunuri de folosință îndelungată (mai mare de un an);

utilizări temporare sau curente.

Analiza lichiditate-exigibilitate, numită în practica țărilor occidentale analiză patrimonială, are meritul de a pune în evidență riscul de insolvabilitate al firmei. Acesta constă în incapacitatea firmei de a-și onora angajamentele asumate față de terți. Pentru evaluarea riscului de insolvabilitate, analiza patrimonială studiază, în vederea confruntării, gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv (posibilitatea achitării datoriilor la anumite termene) și cel de lichiditate al elementelor de activ (posibilitatea acestora de a fi transformate în bani). În acest context, riscul de insolvabilitate presupune imposibilitatea firmei de a face față pasivului exigibil cu activul său disponibil.

Studiul financiar al bilanțului constituie aspectul esential al analizei financiare statice și se bazează pe examinarea unei situații contabile întocmite în principal pe baza unei reglementări. Această reglementare, care este de origine națională sau internațională, implică constrângeri formale care afectează uneori semnificația economică și financiară a bilanțului, dar prezintă în schimb avantajul că furnizează un material informative relative uniform, astfel că analiștii financiari pot să folosească principiile generale de analiză și pot să facă unele comparații semnificative.

O primă metodă de analiză a bilanțului constă în gruparea posturilor bilanțiere în subansambluri semnificative, care duce la o reprezentare sintetică a bilanțului și permite să se exprime și să se calculeze noțiunile fundamentale de fond de rulment, nevoie de fond de rulment și trezorerie.

Confruntarea între grupurile bilanțului permite să se formuleze relațiile fundamentale de trezorerie, pe care se sprijină funcționarea entității, atât pe termen scurt, cât și pe termen mijlociu.

Metoda ratelor aplicată la studiul bilanțului aduce informații complementare, mai analitice, care permit să se aprofundeze și să se precizeze aspectele relevate de aprecierea sintetică a bilanțului.

3.2 Analiza echilibrului financiar al întreprinderii

Analiza echilibrului financiar al unei întreprinderi are ca sursă bilanțul financiar și recurge la efectuarea de comparații între activele și pasivele pe termen lung, pe de o parte, și între activele și pasivele pe termen scurt, pe de altă parte.

Asigurarea echilibrului financiar al unei companii se concretizează, teoretic, în păstrarea egalităților: activ imobilizat = capital permanent și activ circulant = datorii pe termen scurt.

3.2.1 Situația netă

Analiza bilanțului unei entități presupune determinarea situației nete a acesteia, adică a activelor după deducerea datoriilor. Valoarea patrimonială sau poziția financiară a unei întreprinderi la data încheierii exercițiului financiar este dată de activul net contabil, respectiv de capitalurile proprii, determinate ca diferență între total activ (mai puțin nonvalorile) și datoriile totale sau prin însumarea elementelor care reprezintă resursele proprii.

SITUAȚIA NETĂ (poziția financiară) = TOTAL ACTIVE – DATORII

CAPITAL PROPRIU = Capital social și prime de capital + Rezultate + Rezerve

Situația netă este cel mai adesea pozitivă și crescătoare, ca efect al unei gestiuni economice sănătoase. Această situație marchează, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, și anume, maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finanțat din aceste capitaluri. Creșterea situației nete este consecința reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de acumulări: provizioane reglementate, reporturi din exercițiul precedent, subvenții etc.

Situația netă poate avea, în cazuri prefalimentare, valoare negativă. Aceasta semnifică o depășire a activului real de către datoriile contractate de firmă. O astfel de situație netă este consecința încheierii cu pierderi a exercițiilor anterioare. Suma acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperită rămâne în sarcina creditorilor, ca rezultat al asumării riscului de insolvabilitate al firmei.

Așadar, putem afirma că situația netă poate indica o îmbogățire (o creștere a capitalurilor proprii), în cazul realizării și reinvestirii profitului net sau, dimpotrivă, o sărăcire (o micșorare a capitalurilor proprii), în cazul închiderii exercițiului cu pierderi.

S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. este o entitate cu un puternic spirit organizatoric și care pune un mare accent asupra poziției financiare deținute în cadrul pieței. Pornind de la situațiile financiare anexate vom face o scurtă analiză asupra variației, dar și a dinamici ce a intervenit la nivelul componentelor regăsite în structura bilanțieră.

Titlu: Modificările situației nete Tabel 3.2.1.1.

Conform tabelului 3.2.1.1 “Modificările situației nete„ identificăm înregistrarea unei valori negative la nivelul anului 2011, ceea ce semnifică un decalaj financiar, pentru că societatea a deținut o valoare ridicată a datoriilor față de ponderea activului său. Chiar dacă în anii următori, 2012 și 2013, entitatea a înregistrat o valoare de 1.299.911 lei, respectiv 781.251 lei, acest fapt nu demonstrează o gestiune economică sănătoasă ca rezultat al unei investiri sau a altor elemente de capital.

Anexa nr.1 “Bilanț prescurtat„ prezintă în mod clar și concis deficiențele înregistrate de către ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS, conform acestei anexe, în anii analizați entitatea a înregistrat pierderi, mai exact în anul 2011 vorbim de o pierdere în valoare de 171.269 lei, în anul 2012, 354.071 lei, iar în anul 2013, 445.073 lei. Grafic 3.2.1.1.

3.2.2. Calculul și interpretarea fondului de rulment

Pentru caracterizarea echilibrului financiar al întreprinderii, nu este suficientă doar determinarea fondului de rulment, ci este necesar să se determine care este partea activelor circulante nefinanțate de datoriile pe termen scurt, mai puțin creditele de trezorerie.

Pentru că realizarea activului este aleatoare, iar rambursarea datoriilor pe termen scurt este certă, se impune crearea unei rezerve, cunoscută în teoria economică sub denumirea de fond de rulment, acesta constituie capitalul de lucru al oricărei entități, ceea ce impune ca cercetarea lui să fie necesară. Pentru supraviețuirea companiei, managementul capitalului de lucru este foarte important, numeroase falimente avându-și rădăcinile în decizii și politici neadecvate cu privire la capitolul de lucru.

Fondul de rulment este definit ca fiind parte din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile.

FONDUL DE RULMENT FINANCIAR = Capitaluri permanente – Imobilizări nete

FONDUL DE RULMENT FINANCIAR = Active circulante nete – Datorii mai mici de un an

Fondul de rulment îi permite societății să-și mențină o oarecare independență financiară față de creanțierii săi. Deși este considerat un indicator banal, fondul de rulment este cel care redă punctele tari și slabe ale politicilor de finanțare și de investiții ale întreprinderii, permițându-i acesteia să aprecieze riscul de nerambursare a obligațiilor pe termen scurt și, indirect, riscul de faliment.

Fondul de rulment este un indicator important ca și ceilalți, ce participă la evaluarea unei societăți. Acest indicator ne arată starea de echilibru sau de dezechilibru a unei entități și evoluția pe termen lung.

Titlu: Prezentarea fondului de rulment Tabel 3.2.2.1.

În cazul în care avem o scădere a fondului de rulment, de cele mai multe ori situația poate fi apreciată ca fiind nefavorabilă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mică măsură cu ajutorul resurselor permanente. Putem aprecia faptul că fondul de rulment calculat prin diferența dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt reflectă corelația dintre lichiditatea activelor circulante și exgibilitatea datoriilor pe termen scurt. Suma obținută în baza acestui calcul ne indică faptul că S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. prezintă dificultăți în ceea ce privește structura activelor comparativ cu datoriile pe care le deține, mai precis în anul 2012 și 2013 ponderea datoriilor este una ridicată comparativ cu ceea a activelor. Se mai poate aprecia faptul că scăderea fondului de rulment de la an la an este cauzată de o creștere a datoriilor derulate pe un interval mai mic de un an pentru a satisface sau a menține activele circulante.

De asemenea in componenta datoriilor pe termen scurt, conform anexei nr. 8 “Situatia datoriilor in anul 2011 valoarea creditorilor diversi este una cu un impact semnificativ, inregistrand suma de 1.926.326 lei. Aceasta valoare inglobeaza imprumuturile contractate de entitate atat de la institutii, cat si de la persoane fizice. Toate aceste informatii privind imprumuturile contractate se regasesc in cardul anexei nr. 9 “Imprumuturi primite de la parti afiliate in anul 2011„.

Destinatia acestor imprumuturi a avut ca scop achizitionarea unor terenuri aflate in Glina si Jilava, terenuri pe care societatea le detine si in prezent.

În cazul societății ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. fondul de rulment pozitiv înregistrat la nivelul anului 2011, înregistrează o valoare de 35.786 lei (valoare pozitivă), însă cu tendință de scădere de la an la an, ceea ce denotă lipsa de capitaluri permanente necesare asigurării finanțării imobilizărilor. Conform celor menționate anterior această fluctuație negativă a fondului de rulment reprezintă un semnal de alarmă în ceea ce privește activitatea derulată de către aceasta. Totodată în cele graficul de mai jos se poate identifica variația acestuia în fiecare perioadă analizată.

Grafic 3.2.1.2

În exercițiile financiare analizate, anii 2011, 2012 și 2013, finanțarea se face în mare parte din datorii curente. Aceasta este o situație de nedorit deoarece avem un activ imobilizat pe o perioadă mai lungă decât sursa sa de finanțare, din punct de vedere al capacității de plată al societății poate reprezenta un dezechilibru.

De menționat este și faptul că, dacă fondul de rulment nu prezintă o valoare negativă ridicată, există posibilitatea ca societatea sa nu întâmpine dificultăți sporite în efectuarea plăților, deoarece poate “jongla„ între termenele de încasare și cele aferente plăților. Acest artificiu apare în momentul în care din punct de vedere al încasărilor nu apar probleme, iar acestea se fac la termenele menționate.

Fondul de rulment este un indicator important ca și ceilalți ce participă la evaluarea unei societăți, acest indicator ne arată starea de echilibru sau de dezechilibru a unei societăți, dar putem preciza că prezintă evoluția pe termen lung.

3.2.3. Calculul și interpretarea nevoii de fond de rulment

Pentru a caracteriza echilibrul financiar al întreprinderii, nu este suficientă doar determinarea fondului de rulment, ci este necesar să se determine care este partea activelor circulante nefinanțată de datpriile pe termen scurt, mai puțin creditele de trezorerie. Finanțarea acestei părți ar trebui asigurată de fondul de rulment aflat la dispoziția firmei, astfel încât poartă denumirea de necesar de fond de rulment. Analiștii financiari consideră că necesarul de fond de rulment, ca indicator, este mai relevant pentru caracterizarea echilibrului financiar, deoarece ia în calcul structura activelor și pasivelor curente și raportul lichiditate/exgibilitate dintre ele.

Formula de calcul pentru necesarul de fond de rulment se prezintă astfel:

NECESARUL DE FOND DE RULMENT = Necesarul temporar – Resurse temporare

Necesarul de fond de rulment reprezintă suma necesară finanțării decalajelor în timp dintre fluxurile reale și fluxurile monetare. Cu cât ciclul de exploatare este mai lung, cu atât decalajul dintre fluxurile menționate este mai mare și, în consecință, crește necesarul de fond de rulment.

Nevoia de fond de rulment se determină după relația de calcul:

NFR = Stocuri + Creanțe + A. de regularizare – Datorii pe termen scurt – P. de regularizare

Capitalurile bănești cuprinse în activele circulante au o durată de recuperare mai mica de un an, fiind denumite și decalaje de încasări nefavorabile. Aceste decalaje apar din momentul efectuării cheltuielilor de aprovizionare și producție până în momentul comercializării, și implicit încasării produselor vândute.

În schimb, pasivele curente sunt denumite decalaje de plăți favorabile, întreprinderile urmărind permanent realizarea echilibrului dintre aceste decalaje.

Titlu: Modificările nevoii de fond de rulment Tabel 3.2.3.1.

Nevoia de fond de rulment pozitivă evidențiază un surplus de nevoi temporare în comparație cu resursele temporare, situația putând fi considerată normală dacă este rezultatul unei politici de investiții privind creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare (nu este cazul entității ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS).

În cazul S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. vorbim de indicatorul nevoia de fond de rulment ca fiind pozitiv, înregistrând o valoare de 33.295 lei cu tendință de scădere la nivelul celorlalți ani analizați (ajungând la valoari negative de 246.529 lei și 904.995 lei în anul 2012, respectiv 2013). Acest lucru îl putem defini ca fiind un surplus de nevoi temporare, mai exact un surplus în categoria stocurilor, creanțelor și totodată a disponibilităților și a titlurilor de plasament în raport cu resursele temporale posibil de mobilizat, mai exact a datoriilor față de furnizori, a dividendelor datorate, a altor datorii pe termen scurt, dar și a creditelor curente.

Totodată nevoia de fond de rulment negativă ilustrează un surplus de resurse temporare comparativ cu nevoile temporare sau nevoi temporare mai mici decât resursele temporare posibile de mobilizat. Această situație este considerată favorabilă în cazul în care rezultatul accelerării rotației activelor circulante și al contractării de datorii cu scandențe mai mari.

Acest caz se întâlnește frecvent la societățile cu activitate comercială (nu este cazul entității ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS), date fiind creditele furnizor mai mari decât creditele clienți (datoriile față de furnizori sunt achitate la intervale de timp mai mari în raport cu perioada în care se vând mărfuri clienților și se încasează creanțele de la clienți).

Conform structurilor bilanțiere modificări importante intervin asupra creanțelor. În perioada 2011-2012 acestea suferă o ușoară creștere urmată în perioada 2012-2013 de o scădere semnificativă, de la valoarea de 952.573 lei acestea ajung la 222.507 lei. Această scăderea a creanțelor se datorează lipsei comenzilor de la clienți, finalizarea contractului cu Germanos care era principalul client al societății, dar și a facturilor care erau de încasat și au ajuns la scadență. Aceste fluctuații enunțate anterior au avut loc la nivelul anilor 2012-2013.

Pe lângă modificarea suferită de creanțe, nici stocurile nu prezintă o menținere sau o îmbunatățire asupra valorii deținute, acestea înregistrează o scădere semnificativă de la perioadă la perioadă. Dacă în anul 2011 valoarea acestora era de 140.670 lei, în anii următori valoriile acestora s-a diminuat la 27.726 lei în anul 2012, respectiv 25.018 lei în anul 2013. Acest lucru denotă o scădere de aproximativ 80% și 82% față de valoarea înregistrată la nivelul anului 2011.

Categoria stocurilor nu este una relevanta pentru societate. Aceasta nu deține mărfuri a căror valoare să fie una ridicată, sau alte structuri ce fac parte din această categorie. Având în vedere că societatea deține un singur anjagat (administratorul), întreaga mâna de lucru este atrasă din afară, dar și materialele necesare sunt atrase prin intermediul acestora. De asemenea un al motiv al valorilor reduse înregistrate asupra stocurilor ține de modul în care aceștia le rulează. Mărfurile achiziționate sunt date spre utilizare pentru o rulare rapidă.

Variația indicatorului nevoia de fond de rulment, prezintă în graficul de mai jos, trendul descendent al acestui indicator, modificările suportate de-a lungul perioadelor analizate, modificări ce crează o imagine de ansamblu asupra activității derulate de către societatea analizată. Grafic 3.2.3.1.

3.2.4. Calculul și interpretarea trezoreriei nete

Expresia echilibrului financiar de ansamblu al entității ne este dată de trezoreria netă. Trezoreria netă reprezintă excedentul de disponibilități generat ca urmare a desfășurării activității și se determină ca diferență între fondul de rulment și necesarul de cond de rulment, astfel:

TREZORERIA NETĂ = Fondul de rulment – Necesarul de fond de rulment

Sau

TREZORERIA NETĂ = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie

Dacă fondul de rulment este mai mare decât nevoia de fond de rulment, trezoreria netă este pozitivă și reflectă realizarea întregului echilibru financiar (pe termen lung și scurt). Totodată în cazul acesta excedentul de trezorerie se regăsește sub forma disponibilităților din conturi bancare și a numerarului din casierie. Această situație favorabilă are ca efect îmbogățirea trezoreriei întreprinderii, care dispune de lichidități ce îi permit rambursarea datoriilor pe termen scurt și efectuarea diferitelor plasamente pe piața monetară sau financiară.

Trezoreria negativa exprimă un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. În cazul înregistrării unei valori negative, societatea va depinde de resursele financiare externe.

Trezoreria netă este expresia echilibrului perfect al trezoreriei, fiind chiar un obiect al planului de trezorerie. În celelalte situații, se consideră că gestionarea trezoreriei nu este optimă dacă ea se îndepărtează în valoare absolută de zero (este cazul ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS).

Titlu: Modificările trezoreriei nete Tabel 3.2.4.1.

Acești indicatori reflectă situația financiară a societății. Putem aprecia faptul că entitatea se confruntă cu un dezechilibru financiar, mai precis putem vorbi de deficit monetar acoperit prin finanțare pe termen scurt. Putem afirma că o trezorerie pozitivă, chair dacă prezintă creșteri de la an la an este rezultatul existenței excedentului de finanțare ce se regăsește sub formă de fluxuri pozitive de numerar din operațiunile efectuate. Societatea înregistrează plusuri ce depășesc valoarea de 170.000 lei în ceea ce privește trezoreria netă, valori pozitive, ce ne indică faptul că societatea nu prezintă dependență în ceea ce privește resursele financiare externe.

Conform celor enunțate anterior, a indicatorilor regăsiți în tabelul 3.2.4.1. “Modificările trezoreriei nete„ dar și a valorilor regăsite în anexa nr. 1 “Bilanț prescurtat„ putem menționa faptul că societatea dispune de lichidități care-i permit atât rambursarea datoriilor pe termen scurt, cât și efectuarea unor plasamente pe piața monetară și finaciară, asta în cazul în care entitatea decide efectuarea acestor tipuri de plasamente.

Toate aceste variații în timp, a indicatorului trezoreria netă sunt regăsite în cadrul graficul 3.2.4.1. “Trezoreria netă„. Grafic 3.2.4.1.

3.3. Metoda ratelor folosite în analiza bilanțului S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L.

Analiza structurii bilanțului are în vedere o analiză pe verticală a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, care, dacă se combină cu o analiză orizontală (în timp), oferă informații privind evoluția structurii bilanțului. Acest tip de analiză vizează, pe de o parte, analiza relativă a activelor entității, urmărind astfel o analiză a structurii activului, iar pe de altă parte, analiza structurii financiare (datorii-capitaluri proprii), respectiv aspectul central al analizei structurii pasivului.

Analiza propriu-zisă a structurii bilanțului recurge la o serie de rate de structură, care exprimă, de regulă, ponderea diferitelor elemente în totalul lor și care stau la baza aprecierii capacității entității de a-și adapta politicile de exploatare, investiții și finanțare la schimbările mediului de afaceri.

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea și urmărirea evoluției ponderii diferitelor elemente patrimoniale. Ratele de structură patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului oferind deasemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp și spațiu.

Principalele rate de caracterizare a structurii activului și pasivului sunt:

Rata activelor imobilizate – ce se calculează ca și raport între activele imobilizate și totalul activelor, refelectând ponderea activelor imobilizate în totalul patrimoniului total;

Rata imobilizărilor necorporale – reflectă ponderea activelor intangibile în activele totale ale firmei;

Rata activelor corporale – scoate în evidență ponderea capitalurilor fixe în patrimoniul total al firmei și valoarea ei depinde de specificul activității și de caracteristicile tehnice ale întreprinderii, înregistrând valori diferite de la o ramură la alta.

Rata imobilizărilor financiare – reflectă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care firma respectivă le-a stabilit cu alte firme cu ocazia operațiilor de creștere, aceasta se calculează ca și raport între imobilizările financiare ale entității și totalul activelor;

Rata activelor circulante – această rata reflectă ponderea activelor circulante în totalul mijloacelor economice ale întreprinderii;

Rata stocurilor – este scos în evidență prin intermediul raportului dintre stocurile deținute și totalul activelor;

Rata creanțelor comerciale – este influențată de natura clienților și de termenul de plată pe care firma îl acordă partenerilor săi;

Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor – aprecierea acestei rate trebuie făcută cu precauție deoarece disponibilitățile pot suferi modificări însemnate pe perioade scurte de timp.

Rata autonomiei financiare – este reprezentată de ponderea surselor proprii în finanțarea mijloacelor economice ale firmei și înregistrează valori diferite în funcție de politica financiară a întreprinderii și rentabilitatea ei;

Rata datoriilor pe termen scurt – această rată scoate în evidență ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an în totalul surselor întreprinderii;

Rata datoriilor totale – reflectă ponderea datoriilor pe termen lung, mediu și scurt în patrimoniul întreprinderii;

Titlu: Structura activului și pasivului Tabel 3.3.1.

Cu ajutorul valorilor menționate în cadrul tabelului 3.3.1. “Structura activului și a pasivului„ s-au determinat ratele de structură prezentate în tabelul de mai jos:

Titlu: Ratele de structură Tabel 3.3.2.

Un rol important asupra analizelor efectuate îl are structura și evoluția ratelor calculate la nivelul componentelor bilanțiere cât și indicatorii ce arată poziția entității pe piață.

O analiză amanunțită putem face și asupra ratelor activelor imobilizate, evoluție și mișcări ce pot fi vizualizate în graficul de mai jos. După cum observăm atât în graficul 3.3.1. “Ratele de structură ale activului„ cât și în cadrul tabelului 3.3.1. “Ratele de structură„ rata aferentă activelor imobilizate înregistrează modificări ascendente cât și descendente, ceea ce înseamnă că pe parcursul celor trei ani aleși ca bază de studiu, aceastea și-au schimbat cursul. Această schimbare de curs de la o valoare crescută la una scăzută și invers, poate indica o ușoară instabilitate din partea entității. O creștere a acestui raport ar putea fi interpretată ca fiind favorabilă, atâta timp cât se înregistrează și o creștere a cifrei de afaceri.

Gragic 3.3.1.

După cum observăm societatea nu deține active de tipul imobilizărilor necorporale, valoarea înregistrată de acestea fiind zero. Marea parte a activelor este concentrată pe partea de imobilizări corporale, unde valorile sunt unele cu un impact semnificativ. De menționat este și faptul că partea aferentă activelor financiare este nesemnificativă pentru entitate, iar valorile sunt unele scăzute.

Totodată putem identifica la nivelul tabelului 3.3.2. “Ratele de structura„, rata activelor imobilizate care prezintă fluctuații de-a lungul perioadei analizate. Ponderea ratei activelor imobilizate se situează în jurul procentelelor de 40-60%, această valoare este dată de ramura sau sectorul de activitate din care face parte.

În anul 2011 aceasta înregistrează un procent de 63.76, iar la nivelul următoarelor perioade cunoaște un trend descendent, cu aproximativ 3.82 puncte procentuale, urmat de unul ascendant ce înregistrează o variație de 14.61 puncte procentuale. Toate aceste modificări survenite se datorează fluctuațiilor înregistrate de către activul total al societății. Modificările portofoliului de clienți, a structurii stocurilor, a procentului aferent disponibilităților conduc la decalaje asupra acestei rate, chiar dacă conform situațiilor financiare activele imobilizate nu au suferit modificări majore.

Un alt rol important asupra analizei structurii activului bilanțier îl joacă atât rata imobilizărilor necorporale, care în cazul S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. este zero întrucât entitatea nu a plasat fonduri în cadrul acestei structuri. Modificări relativ constante cu mici ajustări ale valorilor intervin în cazul ratelor imobilizărilor financiare ceea ce înseamnă faptul că entitatea si-a menținut poziția de-a lungul perioadei fără a modifica achiziția de titlui sau alte valori. Ce mai putem adăuga este faptul că putem vorbi de o politică de investire financiară inexistenta. Valorile inregistrate in cadrul imobilizarilor financiare se datoreaza unor garantii catre chiria platita pentru locatia sediului social, catre CUMPANA, societatea care distribuie apa, iar in anul 2013 catre VISCOFIL, acesta fiind depozitul unde sunt tinute marfurile.

În structura activelor imobilizate ponderea principală revine imobilizărilor corporale, ceea ce scoate în evidență faptul că entitatea are un interes ridicat asupra strategiei de creștere internă, principalele locuri fiind ocupate de către mijloace de transport și terenuri. Societatea deține două terenuri unul în Jilava și celălalt în Glina (valoarea totală a acestora este de 1.512.220 lei). Pe lângă acestea mai are două autoturisme un Opel Corsa și un Peugeot, ambele înregistrate în bilanț la valoarea de 76.587 lei.

Rata stocurilor înregistrează nivele ridicate în cazul entităților cu cicluri lungi de producție (activitate de producție), dar și în cazul societăților de distribuție, care prin specificul lor dețin un volum ridicat al stocurilor. Conform celor menționate anterior S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. nu se clasează în aceste categori. Aceasta deține un volum redus al stocurilor datorită activității pe care o desfășoară, dar și a politicii adoptate. După cum bine știm obiectul de activitate este realizat prin intermediul intermediarilor pe care aceasta îi atrage din piață. De asemenea un al motiv al valorilor reduse înregistrate asupra stocurilor ține de modul în care aceștia le rulează. Mărfurile achiziționate sunt date spre utilizare pentru o rulare rapidă.

Un alt aspect important este acela că interpretarea evoluției în timp a ratei stocurilor necesită o corelație cu nivelul cifrei de afaceri. O creștere a stocurilor este justificată dacă intervine o creștere a cifrei de afaceri. În cazul societății analizate nu putem vorbi de această corelație modificările sunt opuse.

Gragic 3.3.1.

Rata stabilității financiare prezintă o tendință de scădere, această situație poate fi considerată favorabilă dacă este determinată de reducerea datoriilor pe termen lung, fără ca acestea să scadă sub anumite limite dacă societatea beneficiază de efectul de levier. Valoarea minimă care oferă o stabilitate acceptabilă este de 50%, deși se consideră normală dacă oscilează în jurul valorii de 66%. După cum putem identifica în graficul 3.3.1. “Ratele de structură ale pasivului„ în anii 2011-2012 valoarea ratei se încadrează în procentele acceptate ca fiind unele favorabile. Începând cu anul 2013 valoarea înregistrată atinge procentul de 40,4 ceea ce indică o incertitudine asupra gradului de finanțare. Toate aceste valori sunt date de fluctuația înregistrată la nivelul pasivului. Această fluctuație este dată de datoriile mai mari de un an, în anul 2011 valoarea acestora era de 1.916.218 lei, pe când în următori doi ani aceastea au înregistrat valoarea zero. Acest lucru se datorează etapei dificile prin care entitatea trece, imposibilitatea de a mai contracta produse de creditare din cardul pieței, dar și imposibilitatea de a investi în active imobilizate.

Rata capitalurilor proprii (rata autonomiei financiare) indică ponderea capitalurilor proprii în totalul surselor de finanțare. S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. nu prezintă garanții pentru a beneficia de credite, valoarea înregistrată în anul 2011 este una negativă, pe când în 2012-2013 valoarea procentuală îndică o creștere pozitivă. Însă această creștere nu indică o stabilitate încât entitatea să poată beneficia de finanțare externă.

Rata datoriilor pe termen scurt sau rata îndatorării globale este considerată favorabilă în momentul în care atinge procentul de 66%. În cazul societății analizate nu putem vorbi de o situație favorabilă, la nivelul celor trei ani aceasta înregistrează valori sub procentul menționat anterior, însă în creștere în fiecare an. Un impact important asupra fluctuatiei datoriilor pe termen scurt il au datoriilor față de bugetul de stat, acestea inregistrand în anul 2012 o valoare de 57.994 lei. In componenta acestuia intrand TVA-ul de plata cu o valoare de 45.454 lei, 590 lei fondul de mediu, dar si 11.950 impozitul minim.

In ceea ce priveste datoriile pe termen lung, acestea se identifica doar la nivelul anului 2011. Aceste datorii reprezinta imprumuturi contractate (conform anexei nr.9 “Imprumuturi primite de la parti afiliate in anul 2011„) de catre entitate in vederea achizitionarii unor imobilizari corporale, mai exact a unor terenuri in Glina si Jilava.

CAPITOLUL IV

ANALIZA PERFORMANȚELOR S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

Pentru cuantificarea rezultatelor performanțelor unei entități se apelează la o serie de indicatori, care vor fi analizați și interpretați în accord cu obiectivele pe termen lung ale acesteia. Suportul analizei rezultatelor înregistrate de o firmă îl constituie, așa cum am precizat anterior, contul de profit și pierdere, care sintetizează fluxurile de operații și explică modul de formare a rezultatelor, constituind, în același timp, sursa privilegiată de informații pentru determinarea indicatorilor cu semnificație în termeni de rentabilitate.

Mai concret, pentru aprecierea performanțelor întreprinderii vom apela, într-o primă etapă, la analiza și interpretarea dinamicii fluxurilor de rezultat, la soldurile intermediare de gestiune, denumite și marje de acumulare, la capacitatea de autofinanțare, precum și la indicatori care caracterizează rentabilitatea activității întreprinderii și riscurile la care acesta este supusă.

4.1. Analiza și interpretarea structurii și dinamicii fluxurilor de rezultate

Desfășurarea unei activități economice eficiente, concretizate în obținerea unor rezultate financiare favorabile constituie scopul oricărei întreprinderi. Rezultatele financiare (profit sau pierdere) se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile exercițiului financiar, pe cele trei domenii de activitate: de exploatare, financiară și extraordinară.

Veniturile sunt definite în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare drept majorări ale beneficiilor economice în cursul perioadei contabile, sub forma intrărilor de active sau măririi valorii activelor, sau a diminuării datoriilor, care au drept rezultat creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele legate de contribuții ale participanților la capitalurile proprii.

Cheltuielile constituie „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari”

Rezultatul net al exercițiului financiar reprezintă indicatorul sintetic care măsoară performanța globală a întreprinderi. Atunci când rezultatul se concretizează în profit, acesta mărește capitalurile proprii ale entității, în timp ce, atunci când reflectă pierdera, diminuează capitalurile proprii. În ambele situații regăsim indicatorul agregat – profit sau pierdere – prezentat în bilanț. O importanță semnificativă o are analiza factorială care influențează mărimea rezultatului, respectiv a impactului rezultatelor intermediare asupra rezultatului net, precum și dinamica acestora în timp.

Pentru analiza structurii și dinamicii fluxurilor de rezultate, extragem datele din anexa nr. 2 “Contul de profit și pierdere„. Cele mai semnificative mărimi sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Titlu: Structura fluxurilor de rezultate Tabel 4.1.1

În ceea ce privește cifra de afaceri putem menționa că a înregistrat o creștere în anul 2012 cu o valoare de 613.905 lei, pe când în 2011 și 2013 valoarea deținută a fost aproximativ egală. Fluctuații cu un impact ridicat s-au inregistrat în anul 2011 cand cifra de afaceri a fost de 333.747 lei si în anul 2012 valoarea acesteia ajungand la 346.585 lei.

Astfel în 2013 cifra de afaceri scade, ajungând la 346.585 lei. Noua cifra de afaceri reprezintă doar 56% din cea înregistrată în 2012, totuși rezultatul din 2013 este peste cel din 2011. Fluctuația rezultatului cifrei de afaceri se datorează veniturilor obținute din vânzarea mărfurilor. În anul 2012 firma obține venituri din vânzarea mărfurilor de 558.897 lei, ce denotă faptul că societatea oferă avantaje superioare față de competiție pentru clienții săi.

Însă, deși anul 2012 a reprezentat un plus din punct de vedere al vânzărilor, compania a înregistrat cheltuieli din exploatare în creștere față de 2011.

Atât rezultatul financiar cât și rezultatul din activitatea de exploatare prezintă valori negative la nivelul anilor analizați, acest fapt datorându-se ponderii ridicate a cheltuielilor față de venituri. Cheltuielile cu o valoare semnificativă și cu mutații în anii aleși ca și bază de studiu, sunt reflectate de către categoria alte cheltuieli, categorie ce înglobează următoarele subcategorii:

despăgubiri, amenzi, penalități;

penalități deductibile;

alte cheltuieli de expoatare;

cheltuieli penalizări deductibile;

alte cheltuieli de exploatare nedeductibile.

De menționat este și faptul că structura cheltuielilor privind mărfurile prezintă un trend ascendent urmat de unul descendent, mai exact în anul 2011 valoarea înregistrată de acestea este de 122.636 lei, urmată în anul 2012 de o creștere semnificativă 412.472 lei și imediat de o scădere până la valoare de 191.989 lei. Toate aceste fluctuatii se datoreaza rularii continue a stocului de marfa. Cresterea stocului are ca si cauza in anul 2012 o achizitie de marfuri (componente necesare pentru realizarea panourilor luminoase) ce au ramas nerulate datorita neconcretizarii unui contract cu principalul client, Germanos.

Același trend este suferit și de categoria rezultatului financiar, unde ponderea semnificativă este reflectată asupra altor cheltuieli finaciare, mai exact cheltuielile din diferențe de curs valuatar, acestea se reflect în totalitate în valoare cheltuielilor financiare și au o puternică influență asupra rezultatului.

4.2. Soldurile intermediare de gestiune

Pe baza contului de profit și pierdere se poate determina o serie de indicatori valorici privind volumul și rentabilitatea activității firmei.

Construcția în trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului de asemenea adaosul comercial) și încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercițiului), a sugerat denumirea seriei lor de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectivă de acumulare.

Marja comercială este primul sold de gestiune, numit și adaos comercial, și se referă la societățile de comercializare sau la partea de activitate pur comercială efectuată de entități producătoare, această activitate presupunând cumpărarea și revânzarea mărfurilor în aceeași stare.

Marja comercială se calculează după relația:

Marja comercială (MC) = Vânzări de mărfuri (ct. 707) – Costul mărfurilor vândute (ct. 607)

Producția exercițiului include trei elemente: producția vândută, producția stocată și producția imobilizată. Deși are un caracter eterogen, producția exercițiului evidențiază volumul total de activitate al unei perioade pentru o întreprindere care desfășoară numai activitate de producție (este mai cuprinzător decât cifra de afaceri).

Valoarea adăugată se definește ca fiind o creștere de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorilor muncă și capital, peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumpărate de firma de la terți.

Această valoare adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se face remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea de exploatare a firmei:

personalul, prin salarii, indemnizați, premii și cheltuieli sociale;

statul, prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate (minus subvenții pentru exploatare);

creditorii, prin dobânzi, dividende și comisioane plătite;

acționarii, prin dividende plătite;

firma, prin capacitatea de autofinanțare.

Interpretarea valorii adăugate trebuie făcută cu o anumită prudență, în raport cu factorii care au generat-o. Astfel, creșterea acesteia nu este un semn de prosperitate pentru societate, atunci când această creștere este însoțită de o scădere bruscă a performanțelor comerciale și de o înrăutățire a trezoreriei.

Totodată creșterea valorii adăugate poate fi rezultatul creșterii stocurilor de produse finite fabricate la costuri foarte ridicate pe care piața nu poate să le absoarbă din cauza prețurilor de vânzare (ridicate).

Excedentul brut al exploatarii (EBE) se stabileste ca diferență între valoarea adaugată (plus subvențiile de exploatare) și impozitele, taxele și cheltuielile de personal și exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, fiind o resursă primară a întreprinderii.

Reprezintă resursa rezultată din exploatare și folosită pentru menținerea și dezvoltarea potențialului productiv al întreprinderii și remunerarea capitalurilor utilizate și a statului. Acest indicator nu este influențat de politica prudențială a firmei (amortizări și provizioane), de politica financiară și operațiile cu caracter excepțional, fapt ce determină să fie considerat ca indicator esențial în analiza de gestiune și efectuarea de comparații între diferite întreprinderi.

Excedentul brut de exploatare exprimă, în fond, capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor. Resursa financiară, ca expresie a excedentului brut de exploatare, nu este decât o resursă de trezorerie petențială sau un cash-flow potențial.

EBE= Valoarea Adaugată + Venituri din subvenții de exploatare (inclusiv cele pentru salarii) + cheltuieli de personal + Cheltuieli cu alte alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

Rezultatul exploatării se determină, la nivelul contului de rezultate, ca diferență între veniturile și cheltuielile de exploatare, iar în tabloul soldurilor intermediare de gestiune, se calculează pornind de la excedentul brut de exploatare.

Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, obținută prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile de exploatare.

Rezultatul curent (profit/pierdere) include și elementele financiare, pe lângă cele de exploatare, astfel încât politica financiară a entității poate fi apreciată pornind de la acest sold.

Rezultatul net al exercițiului reprezintă ceea ce rămâne la dispoziția societății după deducerea tuturor cheltuielilor efectuate în cursul unui exercițiu financiar (inclusiv a cheltuielilor cu impozitul pe profit). Acesta evidențiază rentabilitatea generală a entității, pe seama căreia vor fi remunerați acționarii, pentru capitalurile puse la dispoziția societății.

Titlu: Soldurile intermediare de gestiune Tabel 4.2.1.

Titlu: Calculul soldurilor intermediare de gestiune Tabel: 4.2.2.

Marja comercială pozitivă (cum este în cazul ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS) arată un excedent privind vânzarea de mărfuri în raport cu costul acestora, adică entitatea obține profit din activitatea comercială desfășurată.

De asemenea Producția exercițiului scoate în evidență activitatea de producție a societății, ceea ce entitatea a fabricat și a vândut (nu este cazul entității analizate întruât aceasta nu se află într-un proces de producție proprie), precum și ceea ce a fabricat pentru ea însăși (producția imobilizată). Acest indicator nu este unul cu impact asupra societatii deoarece nu are legatura cu activitatea de baza, iar valorile inregistrate in cadrul lui sunt zero.

Valoarea adăugată a entității a crescut de la o perioadă la alta, ajungând în anul 2013 la o valoare de -42.301, ceea ce indică o ameliorare din punct de vedere al vânzărilor însă nu înseamnă o redresare pentru societate. Elementele care au determinat creșterea fac obiectul analizei factoriale a acestui indicator.

Se poate constata, că societatea a avut insuficiență brută din exploatare, ceea ce va determinat și o capacitate de autofinanțare negativă. Conform celor menționate anterior entitatea va fi nevoita să apeleze la produse de creditare însă nivelul de performanță este unul redus ceea ce indică imposibilitate de atragere a acestui tip de finanțare externă. Insuficiența brută din exploatare urmează un trend crescător, ajungând să înregistreze în anul 2013 o valoare de -45.873. Semnificația acestei valori este că solicietatea nu prezinta fluctuatii majore asupra impozitelor si a cheltuielilor cu personalul, acestea ramanand la o valoare constanta.

4.3. Analiza și interpretarea capacității de autofinanțare

Capacitatea de autofinantare (CAF) scoate în evidență potențialul financiar de creștere economică a companiei, respectiv sursa financiară, generată de activitatea integrală a companiei după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadentă. Aceasta se poate determina prin două metode, acestea fiind: metoda deductivă și cea adițională.

CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile

=

EBE+ Ven financiare și excepționale încasabile – Chelt financiare și excepționale plătibile – Impozitul pe profit

Calculul prin metoda deductivă a capacității de autofinanțare prezintă diferenț între veniturile încasabile, ce corespund unor încasări efective sau viitoare, și cheltuielile plătibile, aferente unor plăți efective sau viitoare.

Titlu: Calculul capacității de autofinanțare – metoda deductivă Tabel 4.3.1.

Structurile notate anterior exclud din componența lor următoarele:

a) reluări și asupra provizioanelor;

b) amortizările și provizioane financiare calculate;

c) de asemenea: – reluări asupra provizioanelor excepționale;

– venituri din cesiunea imobilizărilor;

– valoarea contabilă a imobilizărilor cedate;

– amortizări și provizioane excepționale calculate.

În procedeul adițional se pornește de la rezultatul net al exercițiului la care se adaugă cheltuielile (amortizări, provizioane etc.), neplătibile la o anumită scadență, după ce s-au scăzut din acestea veniturile calculate (reluările asupra provizioanelor):

CAF = Rezultatul net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate

=

Rez net al exercițiului + Amortizări și provizioane calculate – Reluări asupra provizioanelor – Cota-parte a subvențiilor virate în contul de rezultate + (Valoarea netă contabilă a activelor cedate – Ven din cedarea activelor).

Titlu: Calculul capacității de autofinanțare – metoda deductivă Tabel 4.3.3.

În cadrul tabelului 4.3.3. “Calculul capacității de autofinanțare-metoda deductivă„se poate constata, că societatea a avut insuficiență brută din exploatare, ceea ce a determinat și o capacitate de autofinanțare negativă. Conform celor menționate anterior entitatea va fi nevoită să apeleze la produse de creditare însă nivelul de performanță este unul redus ceea ce indică imposibilitate de atragere a acestui tip de finanțare externă.

Valoarea acestui indicator este una cu un impact important asupra entității, acesta o ajută să ia decizii asupra politicii de investire prin autofinanțare. În acest caz trebuie să își determine atent care este partea cu care ea poate să contribuie din surse proprii și cât să se împrumute pe termen lung.

Analiza efectuată prezintă o deficientă majoră înregistrată de S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L.. Această deficiență se reflectă asupra indicatorilor calculați unde valorile înregistrate sunt negative, dar și în contul de profit și pierdere și bilanț unde putem identifica pierderea din fiecare an.

Totodată suma cheltuielilor de natură financiară și excepțională este mai mare decât venituile de natura financiară sau excepțională. De menționat este faptul că se înregistrează o valoare a plăților mai mare decât cea a încasărilor, ceea ce a condus la obținerea unei pierderi. Societatea nu dispune de mijloace financiare necesare activității de menținere a activității de expansiune (efectuarea de investiții).

4.4. Lichiditate – solvabilitate

Lichiditatea

Lichiditatea patrimonială reprezintă capacitatea unei firme de a-și onora la termen, cu mijloacele bănești de care dispune, obligațiile scadente pe termen scurt. Pentru analiza lichidității se utilizează și calculează mai multe rate:

Rata lichidității generale – reflectă posibilitatea activelor circulante de a fi transformate în timp scurt în lichidități. Valoarea supraunitară ne arată că pe termen scurt întreprinderea își poate onora datoriile. Valoarea subunitară nu prezintă un aspect negativ în cazul în care gradul de lichiditate al activelor circulante este mai mare decât gradul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt.

Rata lichiditatii imediate – raportarea valorii disponibilităților la datoriile curente. Această rată reflectă capacitatea întreprinderii de a-și plăti datoriile curente pe baza valorilor disponibile. Mărimea acestei rate reflectă informații puțin relevante având în vedere instabilitatea încasărilor.

Rata lichidității reduse – exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.

Titlu: Structura indicatorilor pentru calculul lichidității Tabel:4.4.1.

Rata lichidității generale este favorabilă când este supraunitară și este cuprinsă între valorile 2 – 2,5. O valoare subunitară arată că societatea prezintă dificultăți în a-și achita datoriile. Cu cât acest raport este mai mare de 1, cu atât mai mult prezintă o apărare de o insuficiență de trezorerie care ar putea fi provocată de plata datoriilor la cerere. De mentionat este ca aceasta valoare de 1.04 ofera totusi garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

De asemena rata lichidității imediate prezintă capacitatea de plată imediată a datoriilor, tinând cont de disponibilitățile existente. O valoare apreciată ca fiind una favorabilă depășește procentul de 0,3. De menționat este și faptul că o valoare ridicate a acestei rate denotă incapacitate managerială de a utiliza eficient disponibilitățile existente.

În cazul S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. rata lichidității imediate este una favorabilă întrucât valorile înregistrate în perioada analizată depășesc pragul de 0,3, după cum se poate identifica în tabelul 4.4.1. “Structura indicatorilor pentru calculul lichidității„.

Solvabilitatea

În termeni practici, constrângerea de echilibru financiar se exprimă printr-o regulă imperativă, după care o unitate economică să mențină solvabilitatea sa imediată și la termen, dacă ea dorește să-și asigure supraviețuirea sau cel puțin să se mențină ca entitate autonomă.

Solvabilitatea unei întreprinderi se definește ca fiind aptitudinea sa de a asigura reglementarea datoriilor sale atunci când acestea ajung la scadență.

Ținând cont de definiția dată noțiunii de solvabilitate, aprecierea situației unei întreprinderi în termeni ai echilibrului financiar face apel la confruntarea dintre un scadențar previzibil al încasărilor și un scandențar previzibil al plăților referitoare la o perioadă viitoare.

În măsura în care analiștii financiari nu dispun în general de datele necesare pentru a realiza o confruntare între încasările și plățile previzionale, ei procedează, în principal, la o confruntare indirectă, permisă prin studiul bilanțului și al tabloului de finanțare sau al tablourilor de fluxuri de fonduri.

Pentru analiza solvabilității se utilizează urmatoarele rate:

Rata solvabilitatii pe termen lung – raport între datorii totale și activele totale. Exprimă măsura în care activele societății contribuie la finanțarea datoriilor sale totale.

x 100

Pentru ca societatea să prezinte o situație normală se recomandă ca activele totale să reprezinte dublul datoriilor totale. O valoare a solvabilității generale mai mică de 1.5, indică riscul de insolvabilitate.

Rata solvabilității patrimoniale (rata autonomiei financiare) – raport între capitalul propriu și activele totale.

x 100

Titlu: Structura indicatorilor pentru calculul solvabilității Tabel:4.4.2.

4.5. Analiza și interpretarea rentabilității

Noțiunea de rentabilitate este legată de cea de profit, reprezentând aptitudinea unei întreprinderi de a degaja rezultate exprimate în unități monetare, luând în calcul mijloacele de angajate pentru a le obține.

Rata rentabilității comerciale exprimã corelatia dinstre profitul total aferent vânzărilor si cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.

Titlu: Calculul rentabilității comerciale Tabel:4.5.1.

Conform valorilor înregistrate și regăsite prezentate anterior putem aprecia o rată a rentabilității scăzute (negative) care prezintă o poziție concurențială slabă, vânzările efective ale societății nu ating pragul de rentabilitate ceea ce reflectă dificultăți financiare și costuri necompetitive.

Graficul 4.5.1.

După cum bine stim rata rentabilitătii economice prezintă raportul dintre rezultatul economic și mijloacele economice angajate pentru obținerea acestuia. Prin intermediul acestei rate se stabilește eficiența cu care sunt utilizate activele disponibile.

Titlu: Calculul rentabilității economice Tabel:4.5.2.

Rentabilitatea financiară exprimă corelatia dintre profit și capitaluri, în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii.

Titlu: Calculul rentabilității financiare Tabel:4.5.3.

În baza calculelor efectuate se atestă o situație nefavorabilă în cadrul S.C. ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS S.R.L. deoarece indicatorii eficienței economice înregistrează valori negative, profitul brut negativ (este costul vânzărilor). Informațiile regăsite anterior indică faptul că în prezent entitatea se confruntă cu un deficit și cu o imposibilitate de realizare a unui profit, de aceea este necesar de a realiza o nouă strategie de dezvoltare pentru a ameliora situația.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Conform tabelelor anexate, dar și a graficelor aferente acestora putem identifica valori atât pozitive cât și negative, ce indică ușoare sau uneori chiar accentuate modificări asupra evoluției patrimoniale, evoluție ce poate fi benefică în ceea ce priveste structura firmei cât și nefavorabilă la nivelul mișcărilor survenite.

În decursul activității sale, societatea este expusă riscului de credit, în special datorită creanțelor comerciale. Conducerea monitorizează îndeaproape expunerea la riscul de credit în mod regulat. Riscul de credit legat de creantele comerciale este redus datorita numarului mare de clienti ce alcatuiesc baza de clienti a societatii. Prin urmare, conducerea estimeaza faptul ca nu exista concentratii semnificative ale riscului de credit.

Procesul de ajustare a valorilor in functie de risc care a avut loc pe pietele financiare internationale in 2008 – 2011 a afectat performanta acestora, inclusiv piata financiar-bancara din Romania, conducand la o incertitudine crescuta cu privire la evolutia economica in viitor.

Criza curenta de lichiditate si creditare care a inceput la mijlocul anului 2008 si continua pana in prezent a condus printre altele la un nivel scazut si acces dificil la fondurile de pe piata de capital, nivele scazute de lichiditate in sectorul bancar romanesc si rate de imprumut interbancare ridicate. Pierderile semnificative suferite de piata financiara internationala ar putea afecta capacitatea societatii de a obtine imprumuturi noi si refinantari ale facilitatilor existente in conditii similare celor aplicabile tranzactiilor anterioare.

Identificarea si evaluarea investitiilor influentate de o piata de creditare lipsita de lichiditati, analiza respectarii contractelor de creditare si a altor obligatii contractuale, evaluarea incertitudinilor semnificative, inclusiv a incertitudinilor legate de capacitatea societatii de a continua sa functioneze pentru o perioada rezonabila de timp, toate acestea ridica la randul lor alte provocari.

Creditorii societatii pot fi de asemenea afectati de situatii de criza de lichiditate care le-ar putea afecta capacitatea de a-si onora datoriile curente. Deteriorarea conditiilor de operare a creditorilor ar putea afecta si gestionarea previziunilor de flux de numerar si analiza de depreciere a activelor financiare si nefinanciare. In masura in care informatiile sunt disponibile, conducerea a reflectat estimari revizuite ale fluxurilor viitoare de numerar in politica sa de depreciere.

Preocuparile actuale privind posibilitatea ca deteriorarea conditiilor financiare sa contribuie intr-o etapa ulterioara la o diminuare suplimentara a încrederii au determinat depunerea unor eforturi coordonate din partea guvernelor si a Bancilor Centrale în vederea adoptarii unor masuri speciale avand drept scop contracararea aversiunii tot mai mari fata de risc si restabilirea unor conditii normale de functionare a pietei.

Conducerea societatii nu poate estima evenimentele care ar putea avea un efect asupra sectorului bancar din Romania si ulterior ce efect ar putea avea asupra acestor situatii financiare.

Conducerea nu poate estima credibil efectele asupra situatiilor financiare ale societatii rezultate din deteriorarea lichiditatii pietei financiare, deprecierea activelor financiare influentate de conditii de piata nelichide si volatilitatea ridicata a monedei nationale si a pietelor financiare.

Conducerea societatii crede ca ia toate masurile necesare pentru a sprijini cresterea activitatii societatii in conditiile de piata curente prin:

• pregatirea unor strategii de gestionarea a crizei de lichiditate si stabilirea unor masuri;

• monitorizarea constanta a lichiditatii;

• previzionari ale lichiditatii curente;

• obtinerea unor angajamente scrise din partea actionarului majoritar prin care sa sprijine operatiunile Bancii pe piata din Romania.

• monitorizarea zilninca a fluxurilor de trezorerie si evaluarea efectelor asupra creditorilor sai a acesului limitat la fonduri si posibilitatea de crestere a operatiunilor in Romania

BIBLIOGRAFIE

1. Berheci M. “Valorificarea raportărilor financiare„ Editura CECCAR, București 2010

2. Hristea Anca, Isfănescu Aurel, Robu Vasile, Vasilescu Camelia, Analiză economico-financiară, sursa: www.ase.ro, biblioteca digitală, secțiunea Contabilitate și informatică de gestiune.

3. Lezeu Dorina, Fluxurile de trezorerie-utilizări în diagnosticul financiar, sursa: www.steconomice.uoradea.ro

4. Matei Cristina Nicoleta, Nedelescu Mihai, Preda Oana, Tole Marin, Finanțele întreprinderii, Editura Universitară, București 2006

5. Măndoiu Nicolae “Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a și a VII ale Consiliului Economic European, OMFP nr. 3055/2009 (text comparat și actualizat)” Editura Confisc, București 2012

6. Predescu I., Toader A. S., “Finanțe corporative„ Editura Universitară, București 2010

7. Vasile I. “Gestiunea financiară a întreprinderii„ Editura Meteor Press, București 2010

8. Dicționar Economic, site www.moneycenter.ro.

9. Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editua Academiei Republicii Socialiste Române 1984

10. Standardele internaționale de raportare financiară, Norme oficiale emise în 2011, Corpul Experților Contabili și Contabililor Aurorizați din România

11. Regulamentul de aplicare a Legii contabilității, aprobat prin HG 704/1993 privind aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr.82/91, publicat în M.O. 303 bis/22 dec.1993

12. Internet:

* http://firme.efin.ro/artius-integrated-sign-systems-srl-cui-17521542

* http://www.efin.ro/analiza_financiara_1967/indicatori_financiar_contabili.html

* http://www.cig.ase.ro/prof/stbunea/resurse/IFRS%20romana.pdf

*http://businesspass.ro/sites/default/files/21%20Financiar%20%20model%20calcul%20capacitatea%20de%20autofinantare.pdf

*http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:naUt6WSTx0AJ:www.ceccarhunedoara.ro/userfiles/Suport%2520curs%2520ContabilitateFin%2520Modul1.doc+&cd=3&hl=en&ct=clnk&gl=ro

* http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cig_fb/Diagnostic%20Bursier.pdf

ANEXE

Anexa nr. 1 “Bilanț prescurtat„

Județul București Forma de proprietate S.R.L.

Entitatea ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS Activitatea preponderentă

Adresa: localitatea București (denumire clasă CAEN) Comerț cu ridicata

sectorul 3, bdul Unirii, nr. 70, bloc J4, ap. 54 nespecializat

Telefon (+40) 314052656, fax (+40) 314052657 Cod clasă CAEN 4690

Număr în registrul comerțului J40/7691/2005 Cod unic de înregistrare RO17521542

BILANȚ PRESCURTAT

la data de 31.12.2013

Anexa nr. 2 “Contul de profit și pierdere„

CONT DE PROFIT ȘI PERDERE

la data de 31.12.2013

Anexa nr. 3 “Situația creanțelor în anul 2013„

Anexa nr. 4 “Situația creanțelor în anul 2012„

Anexa nr. 5 “Situația creanțelor în anul 2011„

Anexa nr. 6 “Situația datoriilor în anul 2013„

Anexa nr. 7 “Situația datoriilor în anul 2012„

Anexa nr. 8 “Situația datoriilor în anul 2011„

Anexa nr. 9 “Imprumuturi primite de la parti afiliate in anul 2011„

BIBLIOGRAFIE

1. Berheci M. “Valorificarea raportărilor financiare„ Editura CECCAR, București 2010

2. Hristea Anca, Isfănescu Aurel, Robu Vasile, Vasilescu Camelia, Analiză economico-financiară, sursa: www.ase.ro, biblioteca digitală, secțiunea Contabilitate și informatică de gestiune.

3. Lezeu Dorina, Fluxurile de trezorerie-utilizări în diagnosticul financiar, sursa: www.steconomice.uoradea.ro

4. Matei Cristina Nicoleta, Nedelescu Mihai, Preda Oana, Tole Marin, Finanțele întreprinderii, Editura Universitară, București 2006

5. Măndoiu Nicolae “Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a și a VII ale Consiliului Economic European, OMFP nr. 3055/2009 (text comparat și actualizat)” Editura Confisc, București 2012

6. Predescu I., Toader A. S., “Finanțe corporative„ Editura Universitară, București 2010

7. Vasile I. “Gestiunea financiară a întreprinderii„ Editura Meteor Press, București 2010

8. Dicționar Economic, site www.moneycenter.ro.

9. Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editua Academiei Republicii Socialiste Române 1984

10. Standardele internaționale de raportare financiară, Norme oficiale emise în 2011, Corpul Experților Contabili și Contabililor Aurorizați din România

11. Regulamentul de aplicare a Legii contabilității, aprobat prin HG 704/1993 privind aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr.82/91, publicat în M.O. 303 bis/22 dec.1993

12. Internet:

* http://firme.efin.ro/artius-integrated-sign-systems-srl-cui-17521542

* http://www.efin.ro/analiza_financiara_1967/indicatori_financiar_contabili.html

* http://www.cig.ase.ro/prof/stbunea/resurse/IFRS%20romana.pdf

*http://businesspass.ro/sites/default/files/21%20Financiar%20%20model%20calcul%20capacitatea%20de%20autofinantare.pdf

*http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:naUt6WSTx0AJ:www.ceccarhunedoara.ro/userfiles/Suport%2520curs%2520ContabilitateFin%2520Modul1.doc+&cd=3&hl=en&ct=clnk&gl=ro

* http://www.id-hyperion.ro/cursuri/cig_fb/Diagnostic%20Bursier.pdf

ANEXE

Anexa nr. 1 “Bilanț prescurtat„

Județul București Forma de proprietate S.R.L.

Entitatea ARTIUS INTEGRATED SIGN SYSTEMS Activitatea preponderentă

Adresa: localitatea București (denumire clasă CAEN) Comerț cu ridicata

sectorul 3, bdul Unirii, nr. 70, bloc J4, ap. 54 nespecializat

Telefon (+40) 314052656, fax (+40) 314052657 Cod clasă CAEN 4690

Număr în registrul comerțului J40/7691/2005 Cod unic de înregistrare RO17521542

BILANȚ PRESCURTAT

la data de 31.12.2013

Anexa nr. 2 “Contul de profit și pierdere„

CONT DE PROFIT ȘI PERDERE

la data de 31.12.2013

Anexa nr. 3 “Situația creanțelor în anul 2013„

Anexa nr. 4 “Situația creanțelor în anul 2012„

Anexa nr. 5 “Situația creanțelor în anul 2011„

Anexa nr. 6 “Situația datoriilor în anul 2013„

Anexa nr. 7 “Situația datoriilor în anul 2012„

Anexa nr. 8 “Situația datoriilor în anul 2011„

Anexa nr. 9 “Imprumuturi primite de la parti afiliate in anul 2011„