Analiza Constructiva Si Functionala a Sistemului de Directie

CUPRINS

A R G U M E N T

Un domeniu de foarte mare importanță al economiei oricărui stat sunt transporturile, în deosebi transportul rutier, datorită flexibilității organizării acestuia.

Operațiile de montaj, întreținere și reparații ale autovehiculelor, revin în sarcina mecanicului auto, care prin lucrările efectuate va asigura o bună funcționare a acestora.

Principalele competențe care au stat la baza realizării acestui proiect sunt:

Construcția și funcționarea automobilului,

Asamblarea elementelor mecanice ale mijloacelor de transport,

Diagnosticarea automobilului,

Sisteme de mentenanță,

Întreținerea si repararea automobilului,

Aplică legislația privind securitatea si sănătatea la locul de muncă, prevenirea si stingere incendiilor.

În acest proiect am realizat trei capitole:

În capitolul I, Descrierea și funcționarea sistemului de direcție, am prezentat rolul și condiții impuse acestuia, unghiurile roților și pivoților, principalele subansamble precum și modul de asamblare a elementelor mecanice.

În capitolul II, Diagnosticarea sistemului de direcție, am prezentat principalele operații de întreținerea, defectele de funcționare și cauzele care le-au produs precum și repararea subansamblelor

În capitolul III, Norme de sănătatea și securitatea muncii și P.S.I. la un service auto, am prezentat principalele reguli care trebuie respectate de orice mecanic auto în incinta unui service.

Sistemului de direcție face parte din sistemele de conducere ale autovehiculelor, el are o importanță majoră în siguranța rutieră.

Rolul sistemului de direcție este de a realiza legătura cinematică dintre volan și roțile de direcție. Sistemul de direcție servește la modificarea direcției de deplasare a automobilului. Schimbarea direcției de mers se obține prin schimbarea planului (bracarea) roților de direcție în raport cu planul longitudinal al autovehiculului.

În scopul asigurării unei bune ținute de drum a automobilului, roțile de direcție se stabilizează. Prin stabilizarea roților de direcție se înțelege capacitatea lor de a-și menține direcția la mersul în linie dreaptă și de a reveni în această poziție, după ce au fost bracate sau deviate sub influența unor forțe perturbatoare.

Dintre masurile constructive, care dau naștere la momentele de stabilizare, unghiurile de așezare a roților și pivoților au rolul cel mai important. În acest scop, roțile de direcție și pivoții fuzetelor prezintă anumite unghiuri în raport cu planul longitudinal și transversal al automobilului.

Unghiul de convergență are rolul de  asigura paralelismul planurilor de rulare a roților directoare.

Unghiul de fugă (de înclinare longitudinală a pivotului) asigură menținerea direcției drepte, prin revenirea volanului în poziție neutră după viraj.

Unghiul de înclinare transversală a pivotului mărește tendința de revenire a roții directoare în poziție neutră, iar la frânare și trecerea peste denivelări asigură reducerea eforturilor transmise la volan.

Unghiul de cădere (carosaj) asigură menținerea direcției în viraje, împinge roata către interiorul vehicului, încărcând rulmentul interior, scade tendința de încovoiere a punții față.

Asamblarea sistemului de direcție se face astfel: se controlează piesele pentru a nu avea bavuri, lovituri, știrbituri sau alte deteriorări mecanice; se presează bucșele în caseta de direcție și se asamblează melcului și rulmenții conici la caseta de direcție; se montează rulmenți conici, coloana de direcție cu melcul și axul lui, rulmentul conic și capacul de la partea inferioară. După asamblare, urmează reglarea mecanismului de direcție iar apoi se umple caseta de direcție prin orificiul de umplere cu ulei.

Starea tehnică a sistemului de direcție este deosebit de importantă pentru siguranța circulației. Ea contribuie esențial la asigurarea performanțelor de maniabilitate și stabilitate a automobilului și influențează intensitatea uzării anvelopelor.

Modificarea stării tehnice a sistemului de direcție constă în: procese de uzare în mecanismul casetei de direcție, în articulațiile pârghiilor, în lagărele de ghidare ale axului volanului și în caseta de direcție și cuplajele dintre acestea; gripări în articulațiile pârghiilor și în caseta de direcție; deteriorarea și slăbirea prinderii casetei de direcție pe șasiu; deformarea pârghiilor mecanismului de direcție; deformări ale componentelor punților ce determină geometria roților de direcție

Parametrii de diagnosticare ai sistemului de direcție sunt: jocul liber al volanului; forța de acționare a volanului; jocuri în brațele punților și ale articulațiilor mecanismului de direcție; forța laterală în suprafața de contact a pneurilor cu solul; unghiurile ce definesc geometria roților de direcție.

Întreținerea sistemului de direcție constă în efectuarea unor operații ca: măsurarea jocului volanului; verificarea jocului din articulații; reglarea mecanismului de acționare; verificarea și reglarea unghiurilor de poziție ale roților de direcție și a pivoților ( geometria direcției); strângerea șuruburilor de fixare a casetei de direcție; strângerea articulațiilor sferice și ungerea conform schemei de ungere.

Protecția munci este un ansamblu de acțiuni și măsuri care are ca obiectiv cunoașterea și înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în procesul de muncă.

Securitatea omului în procesul de muncă presupune existența și funcționarea unui sistem multidisciplinar fundamental pe concepte teoretice, acte legislative, măsuri și mijloace tehnice, social-economice, organizatorice, de igienă și medicina muncii.

Protecția muncii cuprinde un ansamblu de norme morale și colective privind reglementarea relațiilor sociale ce se formează odată cu organizarea, conducerea și organizarea procesului de munca în scopul prevenirii accidentelor. Protecția muncii se bazează pe cunoașterea problemelor generale de bază, axate pe factorii de risc, de accidentare și de îmbolnăvire profesională care pot să apare în procesul de muncă și principalele măsuri de combatere ale acestora.

C A P I T O L U L 1

CONSTRUCȚIA ȘI FUNCȚIONAREA SISTEMULUI DE DIRECȚIE

Construcția și funcționarea sistemului de direcție

Rolul sistemului de direcție este de a realiza legătura cinematică dintre volan și roțile de direcție. Sistemul de direcție (vezi figura 1) servește la modificarea direcției de deplasare a automobilului. Schimbarea direcției de mers se obține prin schimbarea planului (bracarea) roților de direcție în raport cu planul longitudinal al autovehiculului.

Fig.1. Sistemul de direcție 1-volan, 2- ax volan, 3-caseta de direcție, 4-bielete direcție

Condițiile impuse sistemului de direcție sunt:

Să asigure o buna ținută de drum (capacitatea acestora de a menține direcția de mers în linie dreaptă);

Să permită stabilizarea mișcării rectilinii (roțile de direcție,după ce virajul s-a efectuat,să aibă tendința de a reveni în poziția mersului în linie dreaptă);

Efortul necesar pentru manevrarea direcției să fie cât mai redus;

Randamentul să fie cât mai ridicat;

Șocurile provenite din neregularitățile caii să fie transmise la volan cât mai atenuate;

Să permită reglarea și întreținerea ușoare;

Să nu prezinte uzuri excesive care pot duce la jocuri mari și, prin aceasta, la micșorarea siguranței conducerii;

Să aibă o construcție simpla și să prezinte o durabilitate cât mai mare;

Stabilizarea roților de direcție

În scopul asigurării unei bune ținute de drum a automobilului, roțile de direcție se stabilizează. Prin stabilizarea roților de direcție se înțelege capacitatea lor de a-și menține direcția la mersul în linie dreaptă și de a reveni în această poziție, după ce au fost bracate sau deviate sub influența unor forțe perturbatoare.

Dintre măsurile constructive, care dau naștere la momentele de stabilizare, unghiurile de așezare a roților și pivoților au rolul cel mai important. În acest scop, roțile de direcție și pivoții fuzetelor prezintă anumite unghiuri în raport cu planul longitudinal și transversal al automobilului.

La pivoții fuzetelor se deosebesc două unghiuri:

unghiul înclinare longitudinală β

unghiul de înclinare transversală δ.

Roțile de direcție prezintă două unghiuri:

unghiul de cădere sau de carosaj α

unghiul de convergență ρ.

Unghiurile pivoților:

Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului β (sau unghiul de fugă), vezi figura 2

Fig.2. Unghiul de fugă

Unghiul de înclinare longitudinală a pivotului face ca, după bracare, roțile de direcție să aibă tendința de revenire la poziția de mers în linie dreaptă.

Valoarea unghiului β poate fi:

3-90 pentru automobilele cu puntea rigidă,

1-3030ʹ pentru automobilele cu suspensia independentă.

Unghiul de înclinare transversală (laterală) a pivotului δ dă naștere la un moment stabilizator care acționează asupra roților bracate, vezi figura 3, acesta mărește tendința de revenire a roții directoare în poziție neutră, iar la frânare și trecerea peste denivelări asigură reducerea eforturilor transmise la volan. Este cuprin între 6-10 grade, uzual 8 grade. Dacă este diferit stânga/dreapta, volanul trage lateral.

La bracare, datorită unghiului de înclinare transversală, roțile tind să se deplaseze în jos (în cazul unei bracări de 1800, această deplasare ar avea valoarea egală cu hmax , dar deoarece acest lucru nu este posibil, întrucât roata se sprijină pe drum, rezultă o ridicare a pivotului, respectiv a punții din față și a cadrului caroseriei). Sub acțiunea greutății preluate de puntea față, roțile tind să revină la poziția corespunzătoare a mersului în linie dreaptă, care corespunde energiei potențiale minime, dând naștere la un moment de stabilizare.

Bracarea roților de direcție necesită un lucru mecanic egal cu produsul dintre greutatea ce revine roților de direcție și mărimea ridicării punții din față.

Fig.3. Unghiul de înclinare transversală

Rezultă, deci, că bracarea roților de direcție trebuie învins momentul de stabilizare ce apare datorită unghiului δ, necesitând pentru acesta o creștere a efortului la volan, și respectiv, o înrăutățire a manevrabilității automobilului.

Valoarea unghiului este cuprinsă între 6-100, uzual se folosesc 80. Dacă este diferit stânga/dreapta, volanul trage lateral.

Unghiurile roților

a) Unghiul de cădere sau de carosaj α, reprezintă înclinarea roții față de planul vertical. Acest unghi contribuie la stabilizarea direcției, împiedicând tendința de a oscila datorită jocului rulmenților.

Unghiul α face ca momentul necesar bracării roților să fie mai mic, scade tendința de încovoiere a punții față, deci o manevrare mai ușoară a volanului , vezi figura 4.

Valoarea unghiului de cădere este de 0-10. Mai rar, se adoptă și valori negative.

Fig. 4. Unghiul de cădere

Unghiul de convergență sau de închidere a roților din față δ este unghiul de înclinarea roților față de planul longitudinal al automobilului.

Unghiul de convergență este cuprins între 0010׳ și 0030׳. În practică convergența roților reprezintă distanțele dintre anvelopele sau jantele celor două roți, măsurate în fața sau în spatele roților, la nivelul fuzetelor sau la ce indicat în cartea tehnică, vezi figura 5.

Fig.5. Unghiul de convergență

Convergența roților este necesară pentru a compensa tendința de rulare divergentă a lor, cauzată de unghiul de cădere. Convergența se alege astfel încât, în condițiile normale de deplasare, roțile să aibă tendința să ruleze paralel.

Tendința de rulare divergentă, cauzată de unghiul de cădere, se explică prin deformarea pneurilor în contact cu calea. În acest caz, ele au tendința de a rula la fel ca două trunchiuri de con,

Convergența este de 0-5 mm la autoturisme, ajungând la autocamioane și autobuze până la 8-10 mm.

Clasificarea sistemelor de direcție se face după mai multe criterii:

După locul de dispunere, sistemele de direcție pot fi:

pe dreapta;

pe stânga.

b) După tipul angrenajului mecanismul de direcție poate fi:

cu melc;

cu șurub;

cu manivelă;

cu roți dințate.

După tipul comenzii mecanismele de direcție sunt:

mecanice;

cu servomecanism (pneumatice,electrice și hidraulice).

După construcția trapezului de direcție:

cu bară de direcție dintr-o bucată;

cu bară de direcție din doua părți;

Părțile componente ale unui sistem de direcție sunt:

Mecanismul de acționare (de comandă) – servește la transmiterea mișcării de la volan la levierele direcției.

Mecanismul de transmitere a direcției (trapezul de direcție) – asigură transmiterea mișcării la roți.

Elementele sistemului de direcție:

Coloana de direcție este compusă din:

ax volan (face legătura dintre volan și caseta de direcție);

una sau două cruci cardanice.

Pompa de servodirecție:

ajută la micșorarea forței de rotație aplicată volanului pentru bracarea roților;

generează o presiune constantă a lichidului hidraulic care va fi aplicată cremalierei în momentul rotirii volanului.

Caseta de direcție cu pinion cremalieră:

transformă mișcarea de rotație a axului volanului in mișcare de translație stânga-dreapta;

mișcarea este transmisă mecanic prin intermediul unei cremaliere dințate.

Alte tipuri de casete de direcție:

cu melc globoidal și roată dințată;

cu melc cilindric și roată melcată;

cu șurub piuliță și sector dințat cu bile.

Funcționarea sistemului de direcție (vezi figura 6):

Fig.6. Schema sistemului de direcție: 1-volan, 2-ax, 3-melc, 4-sector dințat, 5-levier de direcție (comanda), 6-bara longitudinală de direcție, 7-bara transversală de direcție, 8- 14 leviere, 9- 13 fuzete, 10-pivot, 11-brațul fuzetei, 12-puntea.

13

Pentru a schimba direcția automobilului,conducătorul acționează asupra volanului 1,care transmite mișcarea prin intermediul axului 2, la melcul 3, ce angrenează cu sectorul dințat 4. Pe axul sectorului dințat se află levierul de direcție (comandă) 6. Prin rotirea sectorului dințat, deci și a levierului de direcție, bara longitudinală de direcție va avea o mișcare axială care depinde de sensul de rotație a sectorului dințat.

Prin deplasarea axială a barei longitudinale de direcție, brațul fuzetei 11 va roti fuzeta 9 în jurul pivotului 10 și o dată cu ea și roata din stânga. Legătura care există între fuzeta 9 și fuzeta 13, prin intermediul levierelor 8 și 14 și bara transversală de direcție 7, va produce rotirea fuzetei 13.

Patrulaterul format din puntea propriu-zisă 12, levierele fuzetelor 8 și 14 și bara transversală de direcție 7 se numește trapezul direcției.

Asamblarea elementelor mecanice ale sistemului de direcție

Asamblarea sistemului de direcție se face astfel:

controlarea pieselor pentru a nu avea bavuri, lovituri, știrbituri sau alte deteriorări mecanice,

presarea bucșelor în caseta de direcție și asamblarea melcului și a rulmenților conici la caseta de direcție.

în caseta de direcție ce montează rulmenți conici, coloana de direcție cu melcul și axul lui, rulmentul conic și capacul de la partea inferioară sub care se așează un set de 4-6 garnituri metalice (de la 0,1 la 0,5 mm) pentru reglarea angrenării rolei cu melcul.

După asamblare, urmează reglarea mecanismului de direcție. După asamblare se umple caseta de direcție prin orificiul de umplere cu ulei.

C A P I T O L U L II.

DIAGNOSTICAREA SISTEMULUI DE DIRECȚIE

2.1. Diagnosticarea sistemului de direcție

Starea tehnică a sistemului de direcție este deosebit de importantă pentru siguranța circulației. Ea contribuie esențial la asigurarea performanțelor de maniabilitate și stabilitate a automobilului și influențează intensitatea uzării anvelopelor.

Modificarea stării tehnice a sistemului de direcție constă în:

procese de uzare în mecanismul casetei de direcție, în articulațiile pârghiilor, în lagărele de ghidare ale axului volanului și în caseta de direcție și cuplajele dintre acestea;

gripări în articulațiile pârghiilor și în caseta de direcție;

deteriorarea și slăbirea prinderii casetei de direcție pe șasiu;

deformarea pârghiilor mecanismului de direcție;

deformări ale componentelor punților ce determină geometria roților de direcție

Parametrii de diagnosticare ai sistemului de direcție sunt:

jocul liber al volanului;

forța de acționare a volanului;

jocuri în brațele punților și ale articulațiilor mecanismului de direcție;

forța laterală în suprafața de contact a pneurilor cu solul;

unghiurile ce definesc geometria roților de direcție.

Principalele defecțiuni ale sistemelor de direcție precum și cauzele posibile care le-au produs:

Diagnosticarea după jocul unghiular și efortul la volan

Principalul defect este jocul liber al volanului. Cauzele care au dus la producerea lui sunt descrise în Tabelul 1.

TABELUL 1. Cauzele apariției jocului liber al volanului

Descrierea operațiilor de verificare a geometriei roților se găsește în Tabelul 2.

TABELUL 2. Metode de verificare a geometriei roților

Diagnosticarea servomecanismului de direcție

Descrierea diagnosticării mecanismului de direcție se regăsește în Tabelul 3.

TABELUL 3. Diagnosticarea servodirecției

2.2. Întreținerea sistemului de direcție

Întreținerea sistemului de direcție constă în:

– măsurarea jocului volanului;

– verificarea jocului din articulații;

– reglarea mecanismului de acționare;

– verificarea și reglarea unghiurilor de poziție ale roților de direcție și a pivoților ( geometria direcției);

– strângerea șuruburilor de fixare a casetei de direcție;

– strângerea articulațiilor sferice și ungerea conform schemei de ungere.

a) Verificarea jocului la volan :

se aduce automobilul pentru poziția de mers în linie dreaptă;

se rotește volanul spre dreapta apoi spre stânga până la pozițiile maxime în care acesta se manevrează ușor fără să rotească roțile;

jocul la volan nu trebuie să depășească 150 , deoarece în această situație manevrarea direcției devine nesigură;

cauzele jocului mare la volan pot fi uzura articulațiilor mecanismului de direcție sau a pieselor mecanismului de acționare.

b) Reglarea mecanismului de acționare a direcției:

modul de reglare a mecanismului de acționare a direcției diferă în funcție de tipul constructiv al acestuia; în toate cazurile însă operația de reglare se va executa numai după înlăturarea jocurilor din articulațiile mecanismului;

reglarea mecanismelor de acționare cu melc globoidal și rolă comportă reglarea jocului axial al volanului (melcului) și a jocului din angrenaj. Înainte de reglare se decuplează levierul de direcție de bara de direcție. Reglarea jocului axial al melcului se face prin demontarea capacului din fața garniturilor și scoaterea a una sau două garnituri, după care capacul se montează la loc;

reglarea jocului angrenajului rolei cu șurubul-melc se efectuează cu ajutorul șurubului 18, prin deplasarea axială a rolei 6 cu axul 7, reducând jocul dintre melc și rolă care sunt montate excentric. După reglare, se verifică jocul la volan.

c) Controlul geometriei roților de direcție :

aparatele de măsurat și control al geometriei roților de direcție pot fi mecanice, optice sau electronice. Aparatele mecanice sunt relativ simple și mai ieftine decât cele optice, având însă o precizie mai redusă. În prezent sunt utilizate frecvent aparatele electronice;

fiecare aparat are întocmite instrucțiuni de folosire de către întreprinderea producătoare;

unghiurile de așezare ale roților și pivoților trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în cartea tehnică a automobilului respectiv.

d) Ungerea sistemului de direcție:

piesele mecanismului de direcție, care necesită ungere, sunt: caseta de direcție, articulațiile sferice și pivoții;

ungerea casetei de direcție se face, de regulă, cu ulei de transmisie, respectând periodicitatea prescrisă de fabrică. Periodic, se controlează nivelul și la nevoie, se completează pierderile cu același tip de ulei. Dacă pierderile devin prea mari trebuie înlăturată cauza care le generează, pentru a evita avariile;

în cazul servodirecției hidraulice, o dată cu înlocuirea uleiului se schimbă și filtrul de ulei;

articulațiile sferice și pivoții se ung cu unsoare consistentă tip U , introdusă sub presiune prin gresoarele cu care sunt prevăzute. Periodicitatea de ungere variază între 1000 și 2000 km parcurși.

2.3. Repararea sistemului de direcție

Principalele defecte ale pieselor sistemului de direcție precum și modul de remediere sunt prezentate în Tabelul 1.

TABELUL 1. Analiza defectelor organelor de mașini ale direcției

C A P I T O L U L III.

NORME DE SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII ȘI P.S.I. LA UN SERVICE AUTO

Protecția munci este un ansamblu de acțiuni și măsuri care are ca obiectiv cunoașterea și înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în procesul de muncă.

Securitatea omului în procesul de muncă presupune existența și funcționarea unui sistem multidisciplinar fundamental pe concepte teoretice, acte legislative, măsuri și mijloace tehnice, social-economice, organizatorice, de igienă și medicina muncii.

Protecția muncii cuprinde un ansamblu de norme morale și colective privind reglementarea relațiilor sociale ce se formează odată cu organizarea, conducerea și organizarea procesului de munca în scopul prevenirii accidentelor. Protecția muncii se bazează pe cunoașterea problemelor generale de bază, axate pe factorii de risc, de accidentare și de îmbolnăvire profesională care pot să apare în procesul de muncă și principalele măsuri de combatere ale acestora.

Repararea autovehiculelor se va face respectând următoarele norme generale:

autovehiculele trebuie să fie introduse în hala cu motorul în funcțiune, având în rezervor o cantitate de carburant de cel mult 10% din capacitatea acestuia, necesară deplasării autonome de la un punct de lucru la altul;

canalul de revizie trebuie menținut în stare curată, asigurându-se scurgerea apei, uleiurilor și combustibililor. Introducerea autovehiculelor se va face cu maxim 5 km/h, dirijate din fată de către conducătorul locului de muncă;

standul unde se face verificarea bunei funcționări a sistemului de rulare și a motorului trebuie să aibă montat grilajul de protecție;

la diagnosticarea motorului în timpul funcționării se va avea în vedere sa se evite așezarea lucrătorului în dreptul paletelor ventilatorului și sa se asigure evacuarea gazelor arse folosindu-se în acest scop tubulatura de evacuare și sistemul de ventilație;

demontarea părților componente ale instalației electrice se va face numai după decuplarea bateriei;

demontarea subansamblelor de sub cadru sau caroserie se va executa numai cu autovehiculul așezat pe capre metalice prevăzută în partea superioară cu pene de lemn astfel încât sa asigure stabilitatea autovehiculului;

e interzice desfundarea conductelor de benzină sau motorină prin suflarea cu gura;

spălarea și degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenți în cuve speciale, amplasate în locuri corespunzătoare;

pentru lucrările absolute necesare sub autovehicul, când înălțimea de suspendare nu permite o poziție de lucru în picioare, lucrătorii vor folosi paturi rulante adiacente;

se interzice încercarea frânelor cu autovehiculul în mers, în hale și ateliere. Proba frânelor se va face numai la standul de încercat sau în locuri special amenajate;

se interzice scoaterea din hala a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un control al sistemelor de siguranța rutiera(direcție, frână, semnalizare luminoasă);

la montarea și demontarea arcurilor se vor folosi clești sau scule speciale;

se interzice folosirea aparatelor de sudură la locurile de montare a auto-vehiculelor atâta timp cât acestea sunt în lucru;

înainte de pornirea motorului, pentru verificarea finală, țeava de eșapament a autovehiculului va fi conectată la instalația de evacuare a gazelor de eșapament;

în locurile pentru umflarea pneurilor trebuie sa se afișeze la loc vizibil tabelul cu presiunile admise pe tipuri de automobile, precum și instrucțiunile specifice de protecția muncii;

iluminatul natural și artificial se va realiza astfel încât sa se asigure o bună vizibilitate la locul de muncă;

corpurile de iluminat trebuie sa fie curățate periodic. De asemenea se vor face măsurători periodice asupra iluminării, precum și verificarea instalațiilor de iluminat.

Protecția împotriva incendiilor și exploziilor se realizează respectând câteva norme:

în încăperi cu pericol de incendii și explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis, cu piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a doua scule feroase și folosirea echipamentului de lucru din materiale sintetice;

este interzis accesul în atelierele cu pericol de explozie a tuturor persoanelor străine;

este interzis fumatul în halele de întreținere și reparații. In acest scop se vor amenaja locuri speciale pentru fumat;

este interzisă păstrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, carbid, cu uleiuri, a vaselor cu acizi,vopsele, diluanți etc. în interiorul halelor sau atelierelor cu excepția locurilor anume prevăzute prin proiectul de construcție.

   Instrucțiunii privind apărarea împotriva incendiilor în  atelierul de service auto

Maiștrii sau șefii de echipă au următoarele obligații :

verifica existenta materialelor de prima intervenție P.S.I. ;

execută  lunar instituirea P.S.I. a muncitorilor, odată cu instructajul de protecție a muncii;

prezintă organelor de control al Ministerului de Interne orice documentație sau informație;  

 organizează exerciții de alarme cel puțin odată pe lună conform graficului primit din 

partea conducerii secției sau persoanelor împuternicite;

urmărește ca materialele de prima intervenție: galeții, lopeți, târnăcoape, furtune,  stingătoare să nu fie folosite în alte scopuri;

răspunde de intervenția în stare de funcționare a hidranților stingătoarelor gurilor de apa și verifică ca acestea să nu fie blocate prin depozitarea unor materiale;

stabileste conform normelor măsuri de întretinere în condiții corespunzătoare a căilor de acces, atât în interiorul halelor, atelierelor, culoarelor precum și pe platforma de garare (parcare);

asigură mânuirea și transportul buteliilor de gaze lichefiate, luând măsuri de protecție impotriva lovirii sau caderii lor , precum și folosirea corespunzătoare (regulator de presiune, garnituri, furtun de bună stare, coliere ,)

asigură folosirea corectă a buteliilor de oxigen și a generatoarelor de sudură, care  trebuie  să fie la o distanța de 10 metri de locul de sudură;

organizeaza supravegherea focului în aer liber ori de câte ori este cazul în baza permisului de lucru cu foc deschis aprobat de conducerea unității subordonate ;

organizează supravegherea permanenta privind interzicerea dea arunca chibrituri,

 țigări  sau alte obiecte aprinse cu pericolul de incendiu;

 organizează stingerea, la terminarea lucrului,a cârpelor bumbacului îmbibat cu benzină sau uleiuri și urmărește distrugerea lor;

controlează instalațiile electrice de pe autovehicule în vederea eliminării eventualelor improvizații, șigurantele necalibrate, înfiltrațiilor de apa si alte elemente care pot produce scurtcircuite sau începuturi de incendiu;

 urmareste respectarea instrucțiunilor de utilizare a instalațiilor de încălzire prin sobe fără acumulare de căldură;

urmarește aplicarea în procesul de întreținere a măsurilor tehnice al căror scop este 

prevenirea scurt circuitelor;

organizeaza si controleaza activitatea la locurile de munca cu pericolul de incendiu  (centrale termice sau puncte termice, depozite de lubrifianti si substante inflamabile).

Reguli generale care trebuie respectate în orice atelier mecanic:

muncitorii vor avea o îmbrăcăminte de lucru corespunzătoare (salopetă sau halat), care trebuie să fie strânsă pe corp, iar hainele încheiate;

muncitorii care execută efectiv operațiile de demontare-montare trebuie să cunoască ordinea tehnologica a operațiilor, precum și normele de utilizare corectă a sculelor și dispozitivelor; este interzisa folosirea sculelor și uneltelor decalibrate, uzate sau deteriorate, precum și folosirea unor improvizații în lipsa celor corespunzătoare.

muncitorii trebuie să fie informați în legătură cu pericolele la care se expun în cazul nerespectării procesului tehnologic de demontare-montare;

demontarea instalației electrice sau a unor elemente componente ale instalației electrice, se va face după scoaterea bateriei de acumulatoare, pentru a se evita producerea unui scurtcircuit, care să conducă la incendierea automobilului, la descărcarea forțată a bateriei sau deteriorarea ei prematură.

repararea, ungerea sau curățirea unor elemente ale instalației de aprindere se face când motorul nu funcționează

înainte de demontare, locurile de muncă trebuie sa fie menținute în stare curată și să fie bine luminate.

Spațiile în care se efectuează lucrări de reglare a automobilului cu motorul în funcțiune trebuie să fie bine ventilate și prevăzute cu conducte de captare a gazelor de eșapament.

Există și norme speciale, cum ar fi, de exemplu cele care asigură securitatea muncii în timpul montajului și exploatării acumulatoarelor electrice:

încărcarea, întreținerea și repararea bateriilor de acumulatoare se efectuează în încăperi anume destinate (stații de încărcare);

încăperile pentru încărcarea bateriilor vor fi prevăzute cu instalații de ventilație;

instalațiile electrice de lumină și forță din stația de încărcare vor fi protejate contra exploziilor;

prepararea electrolitului pentru acumulatoarele cu plumb se face într-un vas de sticlă, amestecând tot timpul cu un baston de ebonită sau sticlă;

umplerea bateriilor cu electrolit se face cu ajutorul unui vas special din porțelan sau sticlă;

în cazul în care un muncitor a fost stropit cu acid sulfuric, el trebuie să-și spele de îndată locul atins cu apă multă și apoi să-și aplice un tampon cu o soluție de 2 g clorură de sodiu dizolvată în 250 g apă;

electricienii care lucrează în stații de încărcat acumulatoare sunt echipați cu îmbrăcăminte de protecție, care constă în: haină și pantaloni de lână, mănuși și cizme de cauciuc, ochelari de protecție; pentru protecția pielii, muncitorul trebuie să-și ungă fața și mâinile cu vaselină;

uneltele, dispozitivele și aparatele de măsurat vor fi verificate înainte de utilizare.

B I B L I O G R A F I E

[1] Gh. Frățilă, Mariana Frățilă, S. Samoilă, Automobile – cunoaștere, întreținere și reparații, Editura Didactica și Pedagogică R.A. București 2008.

[2] www.google.ro/unghiul+de+cădere

[3] www.circulatiarutiera.ro/pregatire-examen/cursuri-legislatia-rutiera/mechanics

[4] http://documents.tips/documents/sistem-de-directie.html

[5] http://documents.tips/documents/norme-de-tehnica-securitatii-muncii-si-p.html

[6] http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/DIAGNOSTICAREA-SISTEMULUI-DE