Analiza Conflictelor de Mediu Generate de Distrugerea Parcurilor Urbane din Munincipiul Bucuresti

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

Facultatea de Geografie

Specializarea: Geografia Mediului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific :

Prof.univ.dr. Cristian IOJA

Autor :

Georgescu Roxana Mihaela

București, 2016

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

Facultatea de Geografie

Specializarea : Geografia Mediului

Analiza conflictelor de mediu generate de distrugerea parcurilor urbane din Munincipiul Bucuresti

Conducător științific :

Prof.univ.dr. Cristian IOJA

Autor :

Georgescu Roxana Mihaela

București, 2016

REZUMATUL LUCRĂRII

În această lucrare sunt surprinse aspecte și caracteristici generale ale zonelor din parcuri supuse unui proces de reconversie urbană transformând astfel arealele cu funcție de spațiu verde în unele cu funcție de spațiu construit în urma căruia a fost afectată calitatea mediului în perimetrele specifice și în proximitatea lor.De asemenea,zonele inventariate prezintă o serie de favorabilități și restrictivitati ce surprind aspecte privind localizarea spațiului , accesibilitatea , caliatea bună a mediului din proximitate prin prezența unei suprafețe mari de spațiu verde, valorile peisagistice s.a În urma analizării trăsăturilor specifice zonelor inventariate, se disting zone ce au fost vizate ca fiind ținte ale agenților economici în vederea transformării lor într-un spațiu caracterizat printr-un alt tip de funcție, aceasta reconversie constituindu-se în conflicte de mediu.Odată suprins conflictul ,acesta se va încadra într-o anumită tipologie și de asemenea vor fi prezentate comparativ caracteristicile spațiului ante reconverstie și post reconversie. În urma acestuia, in ansamblu se va realiza o paralelă dintre materialele grafice (1990) și cu cele din prezent apelând astfel și la articolele din massmedia. (Forsyth, 1983)

CUVINTE CHEIE : Reconversie, Conflict, Diacronic, Spatiu Verde, Interese financiare.

I.Introducere

Urbanizarea promovează dezvoltarea socială și economică rapidă dar, în același timp, aceasta duce la apariția unor importante probleme de mediu ce devin tot mai discutabile. Prin urmare, este nevoie de anumite instrumente pentru o mai bună înțelegere și dezvoltare a acestor situații care conduc către generarea de conflicte între proprietarii de resurse și utilizatori. Aceste conflicte reprezintă o caracteristică a dezvoltării urbane în contextul unei zone metropolitane ce se confruntă cu un grad ridicat de presiuni din partea dezvoltatorilor. Conflictele privind reconversia terenurilor au crescut prin prisma faptului că deciziile privind proiectele de dezvoltare urbană se iau pe baza unor informații incomplete. Ideal, se dorește ca acestea să fie concretizate printr-un proces de decizie de o calitate foarte bună în vederea rezolvării unor potențiale probleme de rang complex. Prin urmare este nevoie de o serie de indicatori adecvați pentru a măsura relevanța factorilor cu un impact potențial. Autoritățile și persoanele competente în domeniul urbanistic vor avea în vedere concluzionarea unei situații printr-un compromis conform căruia vor controla expansiunea urbană și vor preveni degradarea intensă a mediului.

Conceptul de dezvoltare este transpus în mai multe sfere implicând astfel probleme la nivel macro, precum modelele de creștere și inovație în cadrul unei națiuni, aspecte mezo inițiate prin intermediul planurilor de dezvoltare a unui teritoriu dar și cele micro ce vizează planul de dezvoltare și proiectele unei comunități locale. Astfel, luând în considerare toate cele trei nivele, se disting o serie de dimensiuni diferite ce sunt influențate de dezvoltare precum cele economice, sociale, culturale și de mediu. Studiul urmărește să evidențieze legăturile dintre promovarea dezvoltării economico-socială într-un areal și impactul pe care îl au acestea asupra mediului în proximitate și în zona supusă reconversiei.

Conform Torre, pentru societatea contemporană, elementele precum cauzele, consecințele sau controlul unui conflict reprezintă o problemă majoră și actuală. Chiar dacă acestea reprezintă situații interpersonale în mediu ce se dipsuta între diverse grupuri de interese, organizații sau diverse persoane fizice, acestea se pot amplifica sau se pot diminua în funcție de intensitatea crizei. Așadar, conflictele sunt definite generic sub forma unor păreri contradictorii a părților interesate ce au ca obiectiv schimbarea sau păstrarea funcționalității terenului formând astfel opoziții privind dezvoltarea economică sau conservarea naturii într-o anumită zonă.

Întrucât conflictele de mediu pot fi descrise doar raportându-se la componentă umană ce controlează desfășurarea acestora în cadrul unei societăți, acestea produc schimbări în cadrul unui teritoriu fie din punct de vedere al componentelor naturale sau socio-economice fie din punct de vedere administrativ. Astfel noțiunea de “conflict” poate fi abordată din prisma mai multor domenii precum cel politic, cel sociologic, economic, geografic sau al științei mediului.

Termenul de conflict provine din latinescul conflictus, desemnând “lovirea împreună cu forță” și implicând prin aceasta „dezacorduri și fricțiuni între membrii grupului, interacțiune în vorbire, emoții și afectivitate”. Cuplul de sociologi Gamble definesc conflictul ca o variabilă pozitivă în sensul că “dincolo de toate perspectivele, conflictul este o consecință naturală a diversității”. La rândul său, Steers vede conflictul ca „implicând situații în care așteptările unei persoane (ale unui grup), comportamentele acesteia prin care ea își urmărește obiectivele sunt blocate de o altă persoană sau un alt grup”.

Conceptul de conflict de mediu a cunoscut o amplificare puternică, acesta dezvoltându-se tot mai mult începând cu secolul XXI și totodată vizând rolul internalitatilor și respectiv, al externalitatilor concretizate astfel într-un management conform al conflictelor.

Aceste tensiuni cunosc o distribuție temporală în istorie implicând astfel o serie de manifestări din partea actorilor implicați în vederea îndeplinirii scopurilor și valorificării intereselor proprii.

Luând în considerare istoricul acestor conflicte de mediu, putem concluziona că nu sunt doar niște elemente descrise prin interacțiunea componentei umane cu cea de mediu. Acestea constau, de asemenea, în “destabilizarea interferențelor prezente într-un echilibru al unui ecosistem” astfel încât, acesta va fi nevoit să găsească un nouă stare de echilibru, impusă de schimbarea pe care conflictul a generat-o, modificându-se astfel condițiile sau capacitatea de suport pe care mediul o oferă omului și activităților pe care acesta le desfășoară.

Conform Hersperger “situațiile tensionate ce au în vedere utilizarea funcțională a terenului sunt predominante în zonele urbane și este necesară dezvoltarea mai multor instrumente de prevenire a acestor potențiale conflicte” ce pot fi generate de discrepanțele dintre componenta economică, cea socială și cea de mediu.

Conflictele de mediu reprezintă instrumente esențiale prin care este vizata o evoluție viitoare a unor situații precum și un control asupra schimbării generate de acestea. Întrucât conflictul reprezintă cheia progresului, acesta nu reprezintă un factor favorabil societății.

La polul opus ideii de progres, conform Joyce Hocker and William Wilmot, conflictul reprezintă o situație anormală care ar trebui evitată sau minimizata. De asemenea, aceștia consideră că un conflict este generat prin lipsa de comunicare ori prin carențe în procesul de transmitere a informației ilustrate în diferențele de percepție, personalitate, temperament său interes. În urma unui studiu asupra mai multor tipuri de conflicte, pornind de la cele reduse precum un proces în cadrul unui tribunal și evoluând către situațiile mult mai ample precum un război, a fost concluzionata o clasificare a conflictelor conform căreia acestea se grupează în două categorii și anume conflicte constructive respectiv distructive. Astfel un conflict poate fi definit prin “expresia unei lupte între cel puțin doi actori interdependenți ce au obiective incompatibile, resurse diferențiate sau interferențe din partea altor actori în vederea îndeplinirii scopului prestabilit”. Pornind de la această idee, un conflict este constructiv atunci când părțile implicate sunt satisfăcute, fapt realizat prin colaborarea în vederea transformărilor elementelor ce caracterizează un conflict. Diametral opus, conflictul destructiv reprezintă situația în care părțile nu sunt mulțumite, neîndeplinindu-se astfel scopul dorit. Acestea au tendința de a se amplifica într-un mod negativ aducând daune relațiilor intersociale dintre actori și câteodată și asupra persoanelor neutre sau indirect implicate.

Termenii precum “transformare”,” evoluție”,” schimbare”,” reconversie” sunt folosiți într-o multitudine de situații. Cu toate acestea transformarea în cazul unui conflict este generată de o schimbare fundamentală a atitudinii sau a comportamentului unui individ sau a relației dintre două sau mai multe părți aflate în dispută. Schimbarea poate fi relativ minoră și se transpune peste modul în care părțile percep realitatea sau peste felul în care acestea se tratează reciproc influențându-se pe termen lung. Acest lucru contrastează cu soluționarea conflictelor vizând doar o rezolvare pe termen scurt.

Astfel, în funcție de modul de ilustrare al conflictelor, conform Wilmor an Hocker, acestea pot fi negative (război, lupte), neutre (joc) ori pozitive (comunicare facilă, dialog)

În funcție de gradul de intensitate, conform Torre, acestea pot fi clasificate în funcție de stadiul situațiilor conflictuale în neînțelegeri (între doi sau mai mulți actori descrise printr-o soluționare relativ simplă și consecințe reduse) în tensiuni (accentuarea divergentelor și a consecințelor), conflicte propriu-zise (concretizarea divergențelor sub aspect administrative) și violente (prin apelarea la acte de violență în vederea soluționării conflictului)

Conform Weber, conflictul reprezintă o stare în care se afla societate la un moment dat, poziție total opusă stării ideale de echilibru. Acesta considera că o starea de conflict este prezentă în cadrul oricărei societăți iar declanșarea ei tinde să acționeze în favoarea părții mai puternice. Practic considera că o stare de conflict este opusul stării de echilibru, ceea ce din punct de vedere al lui Coser nu este adevărat, el susținând ideea conform căreia conflictul este el însuși un proces de stabilitate socială ce are drept scop distribuția puterii.

Condițiile fără de care nu putem considera că există un conflict sunt concretizate în prezența unor serii de elemente esențiale precum un element declanșator, o dăuna, o localizare a conflictului, un context politico-administrativ, actorii implicați precum și formă de mediatizare subiectivă în funcție de percepția protagoniștilor conflictului.

Importanța acestei teme este impusă de criteriul acordului între actorii implicați deoarece realizarea acestuia și obținerea unei soluționări potrivite, constituie o modalitate prin care se concretizează un indicator important al succesului întrucât promovează eficienta economică și de asemenea protecția ecologică a mediului pe termen lung. Așadar într-o ierarhizare a criteriilor, acesta reprezintă cel mai important element pentru măsurarea succesului de planificare teritorială a unei zone deoarece poate aduce beneficii atât din punct de vedere economic și social și totodată din perspectiva protecției mediului înconjurător. De asemenea, este important și criteriul lui Sze și Sovacol (2013) ce presupune eficienta, echitate, sustenabilitate și compatibilitate ce pot fi folosite de către persoanele competente în vederea soluționării conflictelor generate de planificarea teritorială dorită. Eficiența se referă la modalitatea prin care un proiect de dezvoltare într-o zonă și resursele oferite de acel teren contribuie la beneficiile economice și sociale ale comunității în ansamblu. Echitatea reprezintă importanta egalității în procesul de decizie între actorii implicați în conflict. Sustenabilitatea este definită de procedura folosită pentru a aborda problema conservării resurselor și impactul actual, respectiv cel pe termen lung, al situațiilor conflictuale. Compatibilitatea se referă la cât de adecvată este locația vizată de dezvoltarea proiectului atât din punct de vedere al reglementărilor existente la nivelul terenului respectiv și cât de potrivit este acesta în conformitate cu potențialul de productivitate.

Un aspect esențial este soluționarea conflictului prin fixarea obiectivelor comune în situația în care acestea sunt diferite, mai exact prin ajungerea la un consens, la o înțelegere din parte ambelor părți implicate. Totodată soluționarea conflictului poate derivă și din îmbunătățirea proceselor de comunicare dar și prin negociere punându-se astfel în evidență că niciunul din actori nu trebuie să răspundă printr-un compromis ci prin găsirea unei soluții creative astfel încât să beneficieze ambele părți chiar dacă ar fi vizat un grad mai mic al câștigului. În condițiile soluționării cât mai rapide și mai corecte a oricărui conflict de mediu, accentul s-ar pune mai mult către prevenirea conflictelor și analiza preliminară a potențialelor situații în urma cărora ar putea fi afectată societate atât din punct de vedere economic cât și din punct de vedere al componentelor esențiale de mediu ce influențează starea sănătății populației.

Conflictul de mediu pe baza căruia se întocmește studiul este definit ca fiind o situație tensionată dintre cei puțin doi actori cu interese distincte ce presupune reconversia spațiului verde în spațiu construit prin prezenta potențialelor proiecte de dezvoltare a unor ansambluri rezidențiale.

În contextul analizării conceptului privind alcătuirea spațiu verde este este esențial de cunoscut faptul că apărut la începutul anilor 1920 și include parcurile și grădinile iar ulterior numărul de elemente ce sunt considerate spațiu verde a crescut fiind incluse cimitirele, bazele sportive, terenurile de joacă, terenurile de instrucție militară, scuarurile și rabatele. Termenul de spațiu verde este descris conform Legii nr 24 din 15 ianuarie 2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi în contextul actual și anume starea de conflict impusă de criza spațiilor verzi ce se manifestă la nivelul Municipiului București. Aceasta a început odată cu anul 1989, la momentul respectiv capitala dispunând de 34,7 milioane de metrii pătrați, valoare ce a suferit o scădere puternică, în 1995 înregistrându-se 22,8 milioane. Scăderea a avut caracter continuu astfel că în anul 2001 există o suprafață de spațiu verde de 17 milioane de metri pătrați și a ajuns până în 2010 la 16,38 metri pătrați. Conform normelor impuse de Organizația Mondială a Sănătății Municipiul București, acesta trebuie să dețină o media de 50 metri pătrați/cap de locuitor dar conform normelor europene este vizata o suprafață de 26 metri pătrați/cap de locuitor. Astfel actul normativ prin care se impune conservarea spațiului verde este OUG 114/2007 prin care se interzice construirea ansamblurilor rezidențiale în zonele cu funcție de spațiu verde. Cu toate astea este observată o scădere a suprafeței spațiului verde impusă de dezvoltarea continuă a sectorului imobiliar.

Tendința de creștere a incidenței acestui fenomen își are originile în urmă cu 15-20 ani, moment în care au început retrocedările confiscate de regimul comunist. Suprafețe considerabile din parcuri și din spațiile verzi au fost retrocedate, printre astea regăsindu-se și Parcul Titan (12 hectare), Parcul Verdi, Parcul Circului (9000 metri pătrați) și Parcul Tineretului devenind astfel proprietate privată. Odată intrați în posesia terenurilor, proprietarii au cerut autorizații de la primarii iar în contextul unei slabe legislații din punct de vedere al gestionarii cât mai corecte a spațiilor verzi urbane, suprafețele respective nu figurau ca atare în documentele oficiale, urmărea acestui fapt fiind acordarea autorizației și construcția proiectelor private de dezvoltare urbană.

Pe lângă retrocedările care au fost realizate cu ajutorul acordat de Primăria Sectorului și respectiv Primăria Capitalei au fost acordate și avize privind defrișările masive, acestea fiind posibile din cauza existenței lacunelor legislative în care spațiul verde nu figura ca atare în documentele oficiale precum documentațiile de urbanism, planul urbanistic general și registrul spațiilor verzi.

Dezvoltarea imobiliară intensă conduce întocmai către distrugerea spațiilor verzi, astfel cererea mare de locuințe, centre de birouri și spații comerciale, a dus la o creștere accelerată a ritmului de dezvoltare a construcțiilor. În prezent, Municipiul București se confruntă cu dispariția spațiilor verzi și diminuarea considerabilă a calității vieții. Astfel începând cu anul 1989, Capitală a pierdut aproximativ 1.970 de hectare de spațiu verde întocmai din pricina dezvoltărilor proiectelor ce vizează construcțiile urbane, conform Asociației “Salvați Bucureștiul”. La nivelul Municipiul București este înregistrată o dinamică neobișnuită a pieței imobiliare ilustrată prin oscilații extreme ale prețurilor. În ceea ce privește terenurile destinate dezvoltării imobiliare, acestea reprezintă o sursă limitată iar prețurile cresc odată cu boom-ul imobiliar. Totodată potențialul acestor terenuri este foarte ridicat, fapt ce conduce către o dorință de investiții deosebite, valorile maxime atingându-se în lună martie a anului 2008 în care prețurile terenurilor sunt considerate mult peste valoarea reală.

În context legislativ, spațiile verzi ce reprezintă proprietate private se încadrează în categoria celor construite și nu pot fi inventariate că spații verzi fără să aibă loc expropierea acestora, potrivit Legii 24/2007. Prin această lege, dezvoltatorii imobiliari câștiga iar suprafața de spațiu verde este redusă. Conform Vicepreședintelui EcoCivica, Dan Trifu, această lege este o formă prin care se liberalizează construcțiile în spațiile verzi. Acesta afirma faptul că “mafia imobiliară” acționează împreună cu legiuitorul pentru că spațiile respective să fie construite. Această lege se modifica prin adoptarea Legii 47/2012 ce sistematizează prevederile ce fac referire la obligațiile persoanelor fizice sau juridice ce presupun protecția spațiilor verzi în care se interzice schimbarea destinației spațiilor verzi dar totodată este schimbat și sistemul de sancțiuni cu privire la încălcarea legii și construirea ilegală pe spațiul verde precum și pentru nerealizarea de către autoritățile locale a Registrului, Auditului și Strategiei pentru dezvoltarea spațiilor verzi..

Următoarea modificare s-a concretizat prin intermediul Legii 88/2014 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi în care este vizat controlul realizării măsurilor de protecție a spațiilor verzi și deciziile privind tăierea arborilor potrivit căruia este necesară eliberarea unui aviz de către Agențiile Județene pentru Protecția Mediului.

Conform legii actuale 135/2014 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților “Terenurile înscrise în cartea funciara ca fiind în categoria curti-constructii, terenuri ce se afla în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate că spații verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislației în domeniu.”

La nivelul legislației internaționale, “Europe 2020” reprezintă un concept de implementare a unei “dezvoltări inteligente” privit ca o oportunitate de a reconstitui modelele de consum ale resurselor teritoriale în planificarea unei comunități ce are în vedere eliminarea dezvoltării în salturi sau expansiunea puternică. Abordarea integrată a economiei și a geografiei este reflectată în cadrul teoriilor economice moderne ce explică convergenta economică printre acestea fiind incluse și modelele imperfecte de concurență între actori. Dezvoltată la polul opus de Noua Teorie a Geografiei Economice (The New Economic Geography, NEG) și a NTT (Aglomeration and Trade în the New Trade Theory) este Teoria Economică de Scală prin care se explică discrepanțele între regiuni concretizate în obiectivul unei planificări orientate fie spre sustenabilitate și protecția mediului fie pe beneficii economice și producție. Astfel în această lucrare vor și sintetizare aspecte economico-sociale și juridice în raport cu politicile de conservare și de protecție a mediului. Este important de menționat că la nivel național, există o literatură bogată în ceea ce privește conflictele de mediu pentru schimbarea utilității terenului care au ca obiect de studiu întocmai aceasta reconversie a spațiului prin analizarea intervențiilor antropice cu o amprentă ecologică ridicată. Așadar, utilitatea terenului și schimbările la nivelul acestuia pot fi considerate un indicator important al presiunii antropice. Incompatibilitățile funcționale din interiorul așezărilor reprezintă o sursă de conflicte teritoriale, în special în zonele cu dinamica spațială și temporală ridicată, cum este Municipiul București. În România, lipsa de date statistice cu privire la distribuirea conflictelor diminuează gradul de dezvoltare al unei planificări durabile potrivite și impulsionează o expansiune haotică a construcțiilor ce determina includerea a numeroase zone cu incompatibilități funcționale subliniind astfel dimensiunea conflictelor teritoriale.

Raportându-ne la normele internaționale, sistemul de planificare teritorială al României nu este întotdeauna potrivit pentru problemele impuse de condițiile socio-economice ale țării. Luând acestea în considerare, implementarea unui sistem de planificare conform este o provocare iar dezvoltarea unor planuri și regulamente potrivite presupune un proces birocratic de lungă durată. În această situație, autoritățile locale și persoanele competente trebuie să permită reconversia spațiului fără a asigura întotdeauna comptabilitatea terenului adică între ceea ce se dorește a fi realizat și ceea ce reprezenta acesta inițial.

La nivelul Bucureștiului, conflictele spațiale au o incidență mare din cauza heterogenității administrative ale acestei regiuni dar și prin caracteristicile sale dinamice ilustrate într-o creșterea continuă a ponderii de suprafețe construite. De asemenea, acestea au o importanță majoră prin prezenta surselor de degradare a mediului iar cel mai important, prin prisma acestei lucrări, modificarea zonelor funcționale și reducerea spațiilor verzi.

Interesul privind studiul acestei probleme actuale a societății este concretizat prin atenția acordată fenomenului de continuă scăderea a suprafețelor de spațiu verde, creșterea incidentei construcțiilor de ansambluri rezidențiale și impactul acestora asupra mediului și a componenței umane concretizate prin efecte negative asupra sănătății dar și prin gradul de creștere a conflictelor generate de încercările marilor dezvoltatori imobiliari de a schimba funcționalitatea terenului. Este important de menționat faptul că studiul releva situațiile conflictuale soluționate sau în desfășurare, fapt ce contribuie la prevenirea unor situații conflictuale viitoare ori o gestionare mai corectă a acestora. Spre deosebire de alte studii, aceasta vizează atât o analiză diacronica a potențialelor conflicte cât și o analiză comparativă a acestora luând în considerare o serie de studii de caz.

Obiectivele studiului sunt:

O1. Inventarierea zonelor din parcuri care au suferit un proces de reconversie.

O2. Delimitarea zonelor transformate și determinarea caracteristicilor acestora.

O3. Identificarea tipurilor de conflicte existente.

II.Areal de Studiu

II.1.Localizare

Municipiul București, capitala României, este localizat în partea de SE a țării și intră în componența sectorului agricol Ilfov, având ca fundament Câmpia Vlăsiei divizată în partea de S prin Câmpia Bucureștiului și în partea de N prin Câmpia Snagovului. Din punct de vedere al localizării, orașul este drenat de răul Dâmbovița în Sud și Colentina în N.

În intravilanul orașului, din punct de vedere al localizării conflictelor distingem în primul rând Parcul Bordei, situat în Sectorul 1 al capitalei, delimitat în partea de V de Bulevardul Beijing, în partea de S de Stradă Mircea Eliade și în partea de E de Stradă Ivan Sergheevici Turgheniev. Urmat de Parcul Tineretului, situat în Sectorul 4 delimitat în partea de NE de Bulevardul Tineretului, in SE Calea Văcărești, în SV Șoseaua Olteniei iar în NV Bulevardul Gheorghe Șincai. Cel de-al 3-lea parc supus studiului este Parcul Verdi delimitat în partea de E de Starda Barbu Văcărești și în cea de V Strada Serghei Vasilievici Rahmaninov și regăsindu-se că în sesctorul 1 ale capitalei. Totodată, un alt parc urban supus studiului este Parcul Circului delimitat în partea de N de Bulevardul Lacul Tei și în S de Aleea Circului și Bulevardul Ștefan cel Mare. Un alt fundament al formării unui conflict de mediu îl distingem în Parcul Urban Titan, aflat în sectorul 3 și delimitat la N de Stradă Baba Novac, în partea de E de Bulevardul Nicolae Grigorescu, în partea de Sud de Bulevardul Cămil Ressu și în partea de Vest, Strada Liviu Rebreanu.Ca un ultim studiu de caz distingem Parcul Plumbuita, în sectorul 2 al Capitalei la N de Șoseaua Colentina, de o parte și de alta a Străzii Plumbuita.

II.2 Cadru natural

II.2.1 Relieful

Intrând în componența subunităților aferente Câmpiei Romane, Câmpia Bucureștiului este caracterizată printr-o suprafață plană impusă de o înclinare ușoară cu valorile cuprinse între 1° și 3°. Astfel din punct de vedere altitudinal, distingem în valori de 96,3 m în Chiajna, 88,9 m La Piața Scânteii și 54,5 m în Valea Dâmboviței.La nivelul Câmpiei Snagovului, valorile altitudinale absolute sunt cuprinse între 80-110 m.

Relieful reprezintă elementul ce condiționează calitatea factorilor de mediu într-un teritoriu dar de asemenea conferă suport activităților antropice. Acesta prin caracteristicile sale morfogenetice și morfometrice impune anumite condiții pentru unele categorii de amenajări antropice, pentru rentabilitatea ecologică și economică dar și prin acțiunile de conservare conforme..

Așadar, din punct de vedere al poziționării și al factorilor de mediu ce caracterizează parcurile urbane analizate, putem considera că relieful reprezintă un element de favorabilitate absolut dezvoltării unor infrastructuri urbane în cadrul parcurilor ce împrumuta caracteristicile unității majore în care se încadrează întregul oraș. Favorabilitatea este indusă prin prezenta zonelor joase, de câmpie ce permit dezvoltarea așezărilor umane. Acest lucru demonstrează potențialul ridicat al apariției unui conflict de mediu întrucât mari dezvoltatori imobiliari doresc construirea ansamblurilor rezidențiale pe un fundament stabil generând astfel opoziții clare prin prisma intereselor susținute de părțile implicate în conflict.

Relieful poate reprezenta atât un element de restrictivitate cât și de favorabilitate. Din perspectiva investitorilor, relieful accidentat poate fi considerat un obstacul, întrucât în cazul în care pantele sunt mari nu este posibilă realizarea construcțiilor. Atâta timp cât pentru componenta economică relieful poate constitui un element restrictiv, pentru actorii implicați ce susțin conservarea spațiului verde, putem considera că relieful accidentat poate constitui un element favorabil deoarece nu permite realizarea proiectului respectiv. În ansamblu, în cazul parcurilor urbane enumerate mai sus, ce sunt descrise printr-o zonă permisivă din punct de vedere al alcătuirii reliefului, este important de susținut că acesta reprezintă un punct forțe atât pentru investitori cât și pentru actorii ce susțin conservarea spațiului verde.

Așadar, prin procesul de sistematizare al Bucureștiului se vizează dezvoltarea orașului ținând cont de îmbinarea cât mai reușită a aspectelor legate de mediul natural precum și de cel socio-economic.

II.2.2 Clima

În context climatic, Municipiul București se încadrează în cadrul zonelor caracterizate printr-o climă temperat continentala cu un regim de temperatură în interiorul orașului foarte diferențiat față de cel din împrejurimi. Astfel în interiorul Municipiului București se crează insula de căldură din cauza cantității mari de combustibil eliminat prin procese industriale, trafic sau consum casnic dar și din pricina caracteristicilor calorice ale diverselor suprafețe (cărămidă, ciment, asfalt).De asemenea, un factor important ce influențează climatul local este și densitatea mare a populației ce își desfășoară activitățile în interiorul orașului..

Temperatura medie anuală este de aproximativ 29° C iar cantitatea medie de precipitații de aproximativ 600 mm/an.

Luând acestea în considerare, o restrictivitate climatica este impusă și de regimul termic caracterizat prin variații urbane ample de care nu se ține cont în procedeele de amenajare a teritoriului sau în proiectele de urbanism ce sunt vizate în cadrul parcurilor urbane.

O restrictivitate impusă de regimul termic este evidențiata prin prezenta, în structura clădirilor, a unor materiale ce absorb energia dar totodată, este pusă în evidență și prin forma pe care o au acestea, conducând astfel către o creștere a temperaturii într-un spațiu construit său potențial construibil. Diametral opus este factorul favorabil impus de suprafața verde care nu contribuie la o creștere a temperaturii, în acest caz conflictul fiind ideal soluționat prin păstrarea funcției de spațiu verde și limitarea investiților imobiliare. În vederea reconversiei restrictivitati impuse de spațiul construit este vizata o creare a unei zone în apropierea construcției în cadrul căreia să fie captată apă iar prin evaporare să fie realizat un anumit echilibru termic.

Regimul de precipitații al Bucureștiului, poate fi atât un element de favorabilitate întrucât este prezentă o cantitate necesară de precipitații care să favorizeze păstrarea în condiții optime a vegetației specifice parcurilor urbane. Elementul de restrictivitate impus de precipitații este problema inundațiilor.În cazul unui ansamblu rezidențial apa s-ar scurge prin canalizare, infrastructura nu prea corect gestionata sau întreținută iar în caz contrar și anume zonei cu spațiului verde, apa s-ar infiltra în sol, impactul negativ și riscul de supraumectare fiind considerabil mai mic decât în prima situație.

II.2.3.Hidrografie

Avantajele oferite de suprafețele acvatice din aria metropolitană a Municipiului București sunt în strânsă legătură cu aspectele climatice. Astfel, suprafețele lacustre prezente în parcurile urbane reprezintă un element de favorabilitate întrucât sunt caracterizate ca fiind un element de interes în vederea conservării diversității biologice dar și în vederea construirii ansamblurilor rezidențiale. În cel de-al doilea caz, peisagistica reprezintă un element important ce oferă atât beneficii economice pentru investitori dar și confort sporit din punct de vedere al locuitorilor potențialelor ansambluri rezidențiale, prin accesul la peisajele aparte oferite de elementele naturale ale parcului.

Elementele de restrictivitate impuse de prezența corpurilor de apă în zonele urbane ale parcurilor constau în capacitatea de suport a mediului în vederea viitoarelor construcții. Mai exact, stabilitatea terenului într-o zonă din proximitatea unui lac sau a unui rău nu este întotdeauna conformă cu planul de dezvoltare imobiliară, acest fapt conferindu-i o notă negativă în ceea ce privește prezenta suprafețelor lacustre. Totodată un alt element de restrictivitate poate fi și în cazul în care este păstrată intactă suprafața de spațiu verde și implicit și corpul de apă, astfel încât prin prezenta organismelor ce își dezvoltă mediul de viață în condițiile respective și când nu sunt perturbate antropic, pot dăuna sănătății oamenilor ce locuiesc în zona ori persoanelor ce tranzitează parcul.

II.2.4 Vegetație

Municipiul București este amplasat la limita pădurilor nemorale și silvostepa. La nivelul acestora, artificializările au constat în diminuarea suprafețelor acoperite de păduri prin schimbarea destinației terenurilor. Tot în același fel, vegetația din cadrul parcurilor a fost parțial înlocuită cu elemente noi ce s-au adaptat la condițiile actuale ale climatului urban regăsindu-se astfel arbori izolați și specii de plante adaptate și specii de plante caracteristice silvostepei.

Vegetația la nivelul ariei metropolitane a Municipiului București și implicit la nivelul parcurilor urbane reprezintă un element de favorabilitate întrucât reprezintă un factor de reglare al echilibrul ecologic. Totodată, vegetația reprezintă un element de favorabilitate și din perspectiva spațiilor de recreere pentru populație. Așadar, este important de menționat că vegetația reprezintă un element ce contribuie la îmbunătățirea calității mediului. Prin prezenta acesteia este vizata reducerea nivelului poluanților emiși în atmosferă și în sol și implicit la îmbunătățirea condițiilor climatic și hidrologice.

Din perspectiva componentei economice, mai exact din perspectiva investitorilor și a celor ce pun în aplicare proiectele de dezvoltare ale imobilelor, vegetația reprezintă un element de restrictivitate întrucât, păstrarea acesteia ar face imposibilă realizarea construcției iar defrișarea ei ar îndemna către o încălcare a legii care ar atrage după sine amenzi și conflicte juridice greu de rezolvat. Totodată prin distrugerea ei se înțelege degradarea mediului și a ecosistemelor naturale specifice parcurilor.

II.2.5 Fauna

La nivelul faunei, este esențial de menționat intercorelarea dintre vegetație și între modul de utilizare a terenurilor. Aceasta a suferit modificări ample, extincția anumitor specii fiind impusă de gradul de antropizare foarte ridicat. La nivelul faunei din interiorul orașului s-a intervenit prin distrugerea habitatelor și implicit prin reducerea numărul speciilor dintr-o populație. Întrucât fauna reprezintă un element de favorabilitate prin conferirea necesarului de resurse alimentare, prin susținerea activităților de vânătoare și respective de pescuit dar nu în ultimul rând prin menținerea echilibrului ecologic.De asemenea, aceasta poate reprezenta și un element de restrictivitate prin insecuritatea pe care acestea o aduc în parcuri sau în proximitatea așezărilor. Speciile specifice zonelor urbane precum câinii, pisicile, șobolanii, insectele pot conduce către mărirea posibilității de îmbolnăvire a populației și de creșterea vulnerabilității omului față de acest element al mediului.

II.2.6 Soluri

Din perspectiva analizării caracteristicilor solurilor, la nivelul Municipiului București și implicit la nivelul parcurilor urbane din interiorul acestuia, solul reprezintă suportul vegetației, categoria dominant conferită de solurile zonale precum preluvosolurile și respective cernoziomurile și categoria solurilor azonale precum gleisolurile molice, solurile aluviale și protolosurile.

Ca orice alt element al mediului, în cadrul localității, prin modificările la nivelul funcționalității terenurilor, solurile au suportat numeroase intervenții sub acțiunea factorilor antropici și anume artificializări edafice în vederea creării condițiilor necesare unor amenajări sau unor construcții viitoare. Așadar din punct de vedere al actorilor ce susțin conservarea spațiilor verzi și implicit menținerea biodiversității, solurile reprezintă un element de favorabilitate.De asemenea, este un avantaj și pentru agenții economici care vor să dezvolte zonă prin construcții întrucât solul permite amenajări și alte lucrări specific proiectelor propuse.

II.2. Aspecte socio-economice

Dat fiind nivelul de dezvoltare al capitalei în comparație cu alte orașe ale României, din perspectiva studiului asupra conflictelor din parcurile urbane, aspectele socio-economice esențiale se disting printr-o continuă creștere a nevoilor în privința centrelor de afaceri, a spațiilor comerciale și al ansamblurilor rezidențiale de tip colectiv. Aceasta economie de piață orientată spre invesțiile din sectorul privat își pune amprenta în mediu prin creșterea accelerată a ritmului de realizare a construcțiilor concretizate într-un final prin degradarea spațiilor verzi urbane.

În prezent, o problemă fundamentală a Bucureștiului este lipsa spațiilor verzi și dezvoltarea accelerată a pieței imobiliare din pricina faptului că investitorii consideră piața din România o sursă importantă de exploatare în vederea dezvoltării acesteia.

Piața imobiliară presupune totalitatea tranzacțiilor prin care se acordă drepturi de proprietate asupra locuințelor sau asupra terenurilor, interacțiunea dintre cerere și oferta fiind elementul principal stabilizator al prețurilor.

In prezent, piata imobiliara in Bucuresti este in plina expansiune intrucat analistii financiari sustin ca exista o cerere mare atat pe cladiri de rezidentiat cat si de birouri, acest lucru fiind confirmat de BNR. In contextul acestui studiu, dezvoltarii imobiliari cauta noi perimetre de investirii. In prima faza este descrisa dorinta “rechinilor imobiliari” de a demara proiecte edilitare de mare amploare in zonele centrale ale capitalei dar nu in cele din urma in parcurile urbane, ele reprezentand un element de mare interes in situatia actuala intrucat exista un deficit major de spatii verzi in comparatie cu alte state..

Conform INS, la nivelul Municipiului București, la nivelul anului 2014, populația avea o valoare de 2.103.346 mil locuitori și o suprafață de 4.506 ha de spațiu verde astfel încât ponderea spațiului verde pe cap de locuitor este de 21,4 mp/loc ceea ce înseamnă că se încadrează sub normele europene care prevăd 26 mp de spațiu verde pe cap de locuitor.

Conform Agenției pentru Dezvoltarea Regiunii Bucuresti-Ilfov, aceasta este cea mai populată regiune a României, populația acesteia fiind de peste 2.000.000 locuitori. Din perspectiva împărțirii populației pe medii de rezidența, la nivelul acestei regiuni se constată o pondere de 90 % mediu urban și numai 10 % mediu rural, astfel încât dorința investitorilor de a spori expansiunea imobiliară este bazată întocmai pe acest fapt. Printr-o continuă expansiune urbană și o accelerată rata de creștere a populației, este vizata apariția unor serii de conflicte de mediu în vederea planificării teritoriale și implicit a unor conflicte inter sociale generate de interesele diferite a grupurilor sociale.

În corelație cu analiza pieții imobiliare este specificata și mișcarea migratorie a populației, aceasta reprezentând un element important ce vizează un indicator specific și potrivit studiului. Astfel că șoldul schimbărilor de domiciliu la nivelul Bucureștiului este pozitiv pentru perioada 2005-2011, conform INS, apogeul fiind atins la nivelul anului 2010. În acest context, se observă o creștere a ponderii persoanelor care își schimbă domiciliul, o creștere a ratei migratorii, o creștere a efectivului populației, o amplificarea a ratei de migrare din mediul rural în mediul urban, o dorință de investiție mult mai mare din partea investitorilor, practice a producătorilor de servicii și totodată o dorință de confort a consumatorului, toate acestea fiind într-o relație de interdependentă în urma căreia este posibilă apariția unei situații tensionate precum un conflict

II.3. Aspecte de mediu

Conform PM1-1 descrisă în Planul Local de Acțiune pentru Mediu, o problemă fundamentală la nivelul Municipiului București este degradarea mediului natural, mai exact a spațiilor verzi ce s-a concretizat prin diminuarea suprafeței de spațiu verde cu aprox 50 % pentru perioada 1990-2004, ceea ce are ca și consecință scăderea suprafeței de spațiu verde atribuită pe cap de locuitor. Situația este una dificilă întrucât, conform normelor stabilite de Organizația Mondială a Sănătății și anume 9 mp/locuitor, acestea nu sunt respectate la nivelul Municipiului București. Astfel că, obiectivul general în vederea rezolvării acestei problem de mediu este creșterea ponderii suprafețelor de spațiu verde și diminuarea agresiunii antropice. Măsurile prin care se poate ajunge la un o soluționare conforma sunt reactualizarea statistică a spațiilor verzi frecvent, creșterea plantațiilor de aliniament respective și reabilitarea celor existente dar și reabilitarea zonelor verzi publice precum parcurile astfel încât să fie ridicate la alte standard. Totodată trebuie menținute terenurile degradate ce au avut ca destinație inițială spațiu verde dar au trecut printr-un proces de reconversie și de asemenea, trebuie întreținute spațiile verzi din incinta instituțiilor sau din proximitatea ansamblurilor rezidențiale. În vederea acestui lucru trebuie respectate normele legislative precum legea spațiilor verzi sau documentele de urbanism în vigoare care prevăd interzicerea schimbării destinației terenurilor ce s încadrează în categoria V1- V3, conform PUG București, trebuie puse în aplicare măsurile tehnice precum realizarea unui cadastru verde, evaluarea peridică a starii acestor spații și îmbunatățirea administrării spațiilor verzi iar nu în cele din urmă acțiunile de informare și educare a populației cu privire la importanța spațiilor verzi și beneficiile pe care le aduc acestea pentru întreaga comunitate.

PM 1-3 identifica o alte problemă de mediu și anume “Creșterea numărului de suprafețe construite, terenuri private etc. În perimetrul parcurilor/zonelor verzi din municipiul București.” Așadar, prin serviciile pe care le pun la dispoziție aceste parcuri, ele constituie niște elemente importante în cadrul unui ecosistem urban și în cadrul unei societăți. Acestea reprezintă poli de atracție pentru o gamă largă de vizitatori, problema principală fiind faptul că atât agenții economici cât și autoritățile locale considera că aceste spații sunt disponibile pentru investii, fapt ce va conduce către distrugerea vegetației și chiar dispariția unor specii adaptate cu greu la condițiile climatic ale ecosistemului urban. Pe lângă investițiile din domeniul imobiliar concretizate prin construcțiile de spații rezidențiale de tip colectiv sau clădiri de birouri, în interiorul parcurilor crește și suprafața ocupată de instalații și construcții cu diverse destinații precum terasele, restaurantele ceea ce diminuează suprafața de spațiu verde și scade valoarea ecologică și de agrement. Obiectivul principal al acestei problem este interzicerea construirii în perimetrul spațiilor verzi existente și de asemenea, celor prevăzute cu această destinație.În vederea atingerii obiectivului se vor respecta aceleași acțiuni tehnice prin elaborarea unor studii specializate corelate cu reglementările din PUG, acțiuni legislative privind adoptarea Legii Spațiilor Verzi și interzicerea conversiei spațiilor verzi aprobate prin PUG, precum și acțiuni de implementare prin aplicare de sancțiuni pentru neconformare dar și interdicții ale construcțiilor.

O altă problemă la nivelul parcurilor din Municipiul București este frecvența fenomenelor de uscare a arborilor, fapt datorat condițiilor climatice modificate prin intensificarea traficului și a gradului de poluare. De aici rezultă că efectele asupra vegetației derivă din problema fundamentală ce afectează orice societate în zilele noastre și anume creșterea gradului de poluare a aerului

Tabel 1 :Principalele elemente poluatuare si sursele de provenienta ale acestora care contribuie la fenomenul de poluare a aerului in Bucuresti

În corelație cu modificările climatic și cu gradul de poluare se distinge o problemă importantă cu care se confrunta Municipiul București și anume “Extinderea „insulei de căldură” a municipiului București datorită diminuării spațiilor verzi și creșterii suprafețelor construite”. Aceasta presupune că atmosfera urbană trece printr-un proces de încălzire generate de diverse căușe precum diminuarea radiației terestre, fenomen ce se manifestă ca urmare a efectului de seră generat de poluarea aerului cu pulberi și formarea aerului mai cald în apropierea solului. De asemenea, o altă cauză este pierderea căldurii de la clădiri și diminuarea curenților de aer dintre clădiri concretizata astfel prin scăderea fenomenului de evapotranspirație prin intermediul căreia se pierde practice căldură. Conform ANM, temperatura medie anuală măsurată în interiorul orașului este cu aproximativ 2- 3 grade mai mare decât cea măsurată la periferiile acestuia. Obiectivul principal urmărit este utilizarea eficientă a energiei și evitarea pierderii de clădiri ce se poate atinge prin măsuri tehnologice precum folosirea la construcții sau în conductele de alimentare a materialelor termoizolante ori în context mai larg, extinderea spațiilor verzi și limitarea dezvoltării urbane.

În contextul in care societatea se dezvoltă, economia de piață crește, efectivul populației de asemenea, crește se ajunge la un consum din ce în ce mai mare. Din perspectiva acestui fapt, se ajunge la o problemă majoră de gestionare a deșeurilor generate de populația Municipiului București, problema fiind menționată sub forma “Depozitarii necontrolate a deșeurilor “. Aceasta are ca obiectiv eliminarea efectelor negative asupra mediului generate de aceste deșeuri, măsurătorile făcându-se prin intermediul cantității de deșeuri menajere și depozitele necontrolate dar și prin emisiile de poluanți în aer, apă sau sol. În vederea soluționării problemei se încurajează amenajarea spațiilor de depozitare a deșeurilor, respectarea managementului de gestiune a deșeurilor propus de UE și normele ce derivă din acesta, educarea populației cu privire la o colectare selectivă a acestora și nu în ultimul rând investiții din partea statului sau a agenților economici individuali în vederea retehnologizării mecanismelor sau modalităților “verzi” prin care să fie gestionate deșeurile în urma cărora firmele de salubrizare să se ocupe cu întregul proces de colectare, transport, distribuție, eliminare sau reciclare a acestor materiale, minimizând astfel impactul asupra mediului. I O importanță deosebită o au și deșeurile rezultate din spațiile publice precum parcurile sau locurile de joacă întreg Municipiul București.

II.4. Inventarierea spatiilor potential conflictuale din 1990 pana in 2015

Orașul București a cunoscut o expansiune rapidă și o dezvoltare continuă a perimetrului urban diferențiindu-se trei zone funcționale principale și anume zonele industriale, zonele comerciale de transport și zonele de agrement. Relevante pentru studiul conflictelor de mediu sunt cele legate de componenta zonelor de agrement. Astfel că în nordul Municipiului București apare zona descrisă prin prezenta parcurilor și a lacurilor amenajate ca locuri pentru relaxare. În categoria acestora, se adăugă și parcurile din interiorul orașului care contribuie la creșterea ponderii spațiilor verzi pe cap de locuitor.

HARTA plus interpretare succinta!

III.Metodologie

În vederea realizării studiului conflictelor de mediu generate de distrugerea parcurilor urbane din Municipiul București au fost vizate două etape de lucru și anume campania de teren în urma căreia au fost cartate zonele supuse transformării din spațiu verde în spațiu construit și etapa de informare cu privire la situațiile conflictuale existente la nivelul parcurilor urbane.

În ansamblu, a existat o etapă de informare cu privire la aspectele generale ce conturează întregul oraș și implicit perimetrele parcurilor urbane analizate, urmată de o etapă de informare cu privire la situațiile conflictuale. În vederea realizării acestei etape au fost consultate surse bibliografice ce conțineau monografia Municipiului București sau aspecte specifice legate de o anumită componenta că cadrului natural dar și site-uri în cadrul cărora sunt surprinse aspectele esențiale analizării conflictului din punct de vedere socio-economic și al impactului potențial asupra mediului. Pentru realizarea introducerii și capitolului de concept, au fost consultate diferite rapoarte, articole științifice și cărți ce aveau ca subiect de studiu conflictele de mediu urmată de etapa realizării capitolului de cadru natural în care, cu ajutorul surselor bibliografice ce surprind elementele ce caracterizează orașul în ansamblu, au fost preluate elementele reprezentative pentru studiu și adaptate în funcție de subiectul analizat. Pentru realizarea capitolului de metodologie, au fost surprinse etapele de realizare a studiului atât în ansamblu cât și în funcție de obiectivele prestabilite și menționate în prima parte a lucrării. Un aspect important al lucrării sunt capitolele de Rezultate și Discuții realizate concomitent, în cadrul cărora au fost surprinse elementele generale ale conflictului, preluate cu ajutorul articolelor din mass-media și adaptate în funcție de conflictul analizat după un format standard. Nu în cele din urmă a fost realizată concluzia, în cadrul căreia sunt îmbinate atât aspecte obiective ce caracterizează întreaga lucrare cât și păreri personale.

În vederea realizării studiului, odată prestabilite obiectivele principale se vor stabili metode de realizare și îndeplinire a acestora, astfel încât pentru inventarierea zonelor din parcuri care au suferit un proces de reconversie am realizat un suport grafic suprapunând ortofoplanul din anul 2007 asupra planului cadastral al Municipiului București urmând o reactualizare a spațiilor verzi (parcurile urbane ale Muncipiului București) cu ajutorul platformei online Google Maps actualizata la nivelul anului 2016. Pe baza acestei hărți am surprins caracteristicile esențiale ale parcurilor ce descriu municipiu din perspectiva distribuției spațiilor verzi și a potențialelor conflicte ce pot apărea în acestea. Este important de menționat că această etapă de realizare a studiului este esențială în vederea încadrării subiectului într-un context mai larg atât din punct de vedere al spațialității cât și din punct de vedere temporal. Astfel că, am încadrat în capitolul de areal de studiu această imagine de ansamblu în vederea analizării mult mai concrete în capitolul de discuții.

Tot în vederea îndeplinirii primului obiectiv, am ales că studii de caz 6 parcuri din Municipiul București, acestea fiind cele mai reprezentative prin prisma conflictului de mediu generat în respectivele zone. Astfel, cu ajutorul surselor mass-media și articolelor de pe site-urile de publicitate au fost obținute informații privind componenta socio-economica și juridică a conflictelor de mediu prezente în parcuri. Totodată, prin intermediul surselor video disponibile s-a constatat, în urma percepției populației sau a reprezentațiilor asociațiilor și ONG-urilor care sprijină conservarea mediului și păstrarea zonelor că spații verzi, că aceste situații conflictuale au o importanță majoră în societate, impactul lor manifestându-se la o scară din ce în ce mai largă.

Pentru îndeplinirea celui de-al doilea obiectiv și anume delimitarea zonelor transformate și determinarea caracteristicilor acestora am întocmit o serie de materiale grafice concretizate pe cele 6 studii de caz în care am ilustrat suprafața parcului și de asemenea zona ce descrie conflictul prezent său potențial. Întrucât orice parte teoretică își are o aplicabilitate în realitate, cu ajutorul acestor hărți a fost vizata o ilustrare cât mai apropiată de real a zonelor ce au fost supuse reconversiei urbane. Cu ajutorul softului ArcGis 10.1 am redat caracteristicile principale ce descriu zonele analizate precum localizarea în cadrul orașului și proximitatea spațiilor ce reprezintă obiectivul studiului încadrate astfel în capitolul de rezultate al lucrării. Totodată, pentru evidențierea caracteristicilor specifice ce descriu aceste conflicte, în același capitol am introdus un tabel standard în care sunt surprinse aspecte esențiale privind caracterizarea unui conflict, aplicat astfel pentru toate cele 6 parcuri în vederea analizării comparativă a acestora în capitolul de discuții.

În vederea analizării tipurilor de conflicte existente, ceea ce descrie al 3 obiectiv al lucrării, în capitolul de discuții am încadrat o descriere succintă a fiecărui conflict raportate la caracteristicile standard ce caracterizează un conflict, precum actorii implicați, dimensiunea temporală, dimensiunea spațială, dimensiunea ecologică etc. Această etapă a fost realizată cu ajutorul surselor media în cadrul cărora am surprins elementele ce descriu conflictele respective dar totodată, încadrarea lor într-o anumită tipologie a fost realizată având ca material de bază capitolul ce surprinde caracteristicile conflictelor de mediu din cartea cu același nume. Totodată, tot în cadrul acestui capitol am încadrat aspectele deosebite ce descriu fiecare conflict în parte și care le diferențiază unele de altele. Prin prisma identificării aspectelor distincte am realizat tot în cadrul acestei etape, o însumare a acestor elemente concretizate printr-o scurtă analiză comparativă.

Plus cum am realizar hartile!!!!!!!!!!!!!!

IV.Rezultate

IV.1 Analiza conflictelor de mediu din Parcul Tineretului

În cadrul Parcului Tineretului distingem un conflict de mediu evidențiat prin dorința unui om de afaceri de a dezvolta zona din punct de vedere socio-economic și de a interveni antropic distrugând astfel anumite componente ale mediului și degradând factorii ce caracterizau anterior zona supusă transformării. Astfel, pe baza unui contract încheiat între investitorul Marioara Micsunescu, proprietara terenului din parc cu o suprafață de 15.000 mp și firma de Construcții Noi Chi Srl, societate înființată și administrată de Ion Chrita, se dorește construirea unui complex rezidențial cunoscut și sub denumirea” Tineretului Park View”.

Așadar, Marioara Micsunescu, începând cu anul 2008, a devenit proprietara unui teren în Parcul Tineretului pe care voia să dezvolte un ansamblu rezidențial alcătuit din 6 imobile cu regim de înălțime P+2, respectiv 2 etaje plus mansardă, pe locul în care erau plantați aproximativ 500 de arbori, conform Eco Civică. Pentru că nu putea construi pe acest teren, dezvoltatorul imobiliar a cerut în instanță Consiliului General al Municipiului București (CGMB) să realizeze o translocare a terenului într-o altă zonă similară din parc cu o suprafață echivalentă.În anul 2007, printr-o decizie definitivă, Consiliul General al Municipiului București este obligat să emite o hotărâre conform căreia se aprobă schimbul de terenuri.

În anul 2008, consilierii municipalității au aprobat proiectul, astfel Mioara Micsunescu a devenit proprietara terenului situat într-o zonă verde, ce permitea un regim de construire tip p+2, c conform Planului Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat de CGMB în anul 2005. Deși inițial, primarul nu a fost de acord cu emiterea autorizației, PUD-ul fiind atacat în instanță de către asociațiile de proprietari, dezvoltatorul imobiliar a reușit să obțină o autorizație în anul 2012 care a fost prelungită până în 2013.

În cursul anul 2009, Marioara Micsunescu arata într-o scrisoare trimisă Primăriei Sectorului 4 că va păstra o suprafață de aproximativ 5000 metrii pătrați drept spațiu verde. Deși inițial era proprietara unui teren de aproximativ 15.000 metri pătrați, aceasta a ajuns să dețină cele 2 hectare după ce între anul 2003 și 2005 a încheiat contracte de cumpărare a drepturilor litigioase cu persoanele care aveau ca drept scop revendicarea terenurilor în baza Legii 18/1991(Capitol 2, Art 8- Art 34).

Este important de menționat că în documentațiile de urbanism, terenul nu este încadrat ca spațiu verde și totodată nu apare specificat nici în certificatele de urbanism, astfel încât Agenția Regională pentru Protecția Mediului București a autorizat construirea ansamblului rezidențial deoarece considera că este un spațiu potențial potrivit unei astfel de infrastructură imobiliară.

Acest fapt se concretizează la sfârșitul anului 2010, când PUZ-ul din 2005 a expirat iar zona a redevenit spațiu verde neconstruibil. În ciuda acestei situații, Primăria Municipiului București a aprobat în anul 2011, un PUZ în zona Străzii Dâmbului nr 47, documentația având la baza PUZ-ul expirat iar terenul a fost încadrat în “zona M2”, mai exact zona mixtă ce permite construirea unor clădiri cu regim de înălțime P+14 și parțial “zona L1a”, adică locuințe individuale și colective mici.

Analizând sub aspect financiar proiectul de dezvoltare propus de către Mioara Micsunescu și pus în practică de Firma de Construcții Locuințe Noi Chi Srl, asocierea dintre aceștia doi a fost concretizata printr-un contract de colaborare semnat în anul 2013. Potrivit acestui document, Mioara Micsunescu îi pune la dispoziție proprietarului firmei 15.000 mp, acesta obligându-se să achite contravaloarea terenului în mai multe rațe în timp ce construiește practic complexul rezidențial și ulterior, în timp ce vinde blocurile nou construite. Luând acestea în considerare, este prevăzut că până în anul 2017, Ion Chiriță să-i achite Mioarei Micsunescu suma de 9 milioane de euro, aceasta reprezentând de nouă ori mai mult decât valoarea propriu-zisă a terenului ceea ce îi conferă investitoarei un profit de 800 % și sporindu-i interesul pe planul economico-financiar, acesta depășind astfel îndatoririle morale pe care orice persoane le-ar avea pentru mediu. Acest fapt s-a concretizat prin defrișarea arborilor de pe terenul respectiv fără aviz.

Odată cu încheierea contractului de colaborare cu firma de construcții, Mioara Micsunescu avea autorizație de construire pentru un complex rezidențial format din 6 blocuri, emisă de către primarul sectorului 4. Întrucât zona era acoperită de arbori, pentru a demara proiectul de dezvoltare a infrastructurii complexului rezidențial, omul de afaceri în cauză, trebuia să obțină avizul de defrișare ce se presupunea că va fi emis de către Primăria Capitalei. Însă aceasta a refuzat emiterea acestui document astfel încât Marioara Micunescu a dat în judecată Primăria Capitalei, decizia neconcretizându-se în favoarea investitoarei. Prin asocierea cu dezvoltatorul imobiliar, Ion Chiriță a încălcat legea și a început lucrările în anul 2014 neținând cont de avizul de defrișare sau de sentințele ulterioare ale instanțelor de judecată.

Conform autorizației emisă în 2012 de către primarul sectorului 4, cartierul rezidențial ar trebui să include 6 blocuri cu un regim de înălțime de 2 etaje, acest lucru însemnând 159 de apartamente. Însă, încălcându-se regulile prevăzute în autorizația de construire,” Tineretului Park View” a cuprins aproximativ 240 de apartamente, adică mai mult decât era legal.De asemenea, este important de menționat că nu s-a respectat nici regimul de înălțime impus de Primărie, astfel încât s-au construit apartamente suplimentare la mansarda sau demisol depășindu-se cu 2 niveluri locuibile ceea ce era menționat în document.

Analizând sub aspectul componentelor de mediu, în anul 2014, când Ion Chiriță a doborât arborii fără autorizație generând astfel un scandal public considerabil. Acest fapt s-a concretizat prin amendarea cu 40.000 de lei a dezvoltatorului de către Garda de Mediu și ulterior cu 100.000 lei pentru o nouă etapă a defrișărilor.În urma acestor decizii, Ion Chiriță a contestat în instanță aceste două acțiuni și a obținut anularea primei amenz.

Cu ajutorul Asociației “Salvați Bucureștiul” și Fundației Eco Civică, Garda de Mediu a avut câștig de cauză în procesul în care amendă de 100.000 lei era contestată. Printr-o sentință definitivă, în anul 2015, a fost definitivată decizia conform căreia se interzice tăierea arborilor până când Asociația “Salvați Bucureștiul” și “Eco Civică” nu soluționează conflictul ce prevede contestarea legalității proiectului imobiliar. Președintele Fundației “Eco-Civica” a cerut anularea autorizației de construire întrucât în perioada când Marioara Micsunescu a solicitat aceste avize în vederea obținerii și autorizației de construire, Planul Urbanistic Zonal își pierduse valabilitatea. Totodată, un alt aspect adus în discuție de către președintele Fundației “Eco Civică” este faptul că autorizația a fost emisă în conformitate cu Planul Urbanistic De Detaliu ce conținea reglementări ce depășeau competentele autorității care l-a creat și anume Consiliul Local al Sectorului 4.

Sub aspectul componentei sociale, pe de-o parte, locatarii zonei doresc salvarea arborilor rămași și promovează păstrarea parcurilor urbane din Municipiul București întrucât se dorește realizarea Cadastrului Verde privit ca un pas înainte în ceea ce privește defrișările legale sau ilegale.

Pe de altă parte, o altă categorie a populației a achiziționat apartamente construite ilegal de către Ion Chiriță, neținând cont de temeiul ilegal sub care s-au construit ajungând astfel la un deznodământ tragic concretizat prin pierderea resurselor financiare investite prin achiziționarea apartamentelor și, de asemenea, prin lungi procese juridice de executare..

Așadar, în PUZ-ul Parcului Tineretului, intrat în vigoare în anul 2005 la ordinal Consiliului General al Municipiului București, a fost propus ca din terenul public cu o suprafață de 168,3 ha, mai exact terenurile Sălii Polivalente, Palatul Copiilor și cele retrocedate, să fie relocate aproximativ 6,8 ha aflate în interiorul parcului. Conform reglementarilor stabilite prin acest document, în zonele retrocedate a fost vizata construcția unor clădiri cu regim de înălțime maxim P+2. În urma aprobări Agenției Regionale pentru Protecția Mediului București și acordului CGMB, Marioara Micsunescu a primit suprafața de 2 h în proximitatea Străzii Pridvorului, echivalând astfel suprafața terenului achiziționat ce aceasta în anul 2004, translocarea aprobându-se în 2007 de către CGMB. La nivelul anului 2014, legea spațiilor verzi este schimbată și vizează ideea conform căreia terenurile retrocedate aflate în proprietate privată nu pot fi declarate spații verzi decât după ce acestea sunt expropriate. Astfel, conform PMB, terenul din Strada Pridvorului, nr 28 a fost introdus de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului București în categoria” L1a” iar cel din strada Dâmbului figurează în continuare ca spațiu verde.

IV.2 Analiza conflictelor de mediu din Parcul Bordei

Analizând caracteristicile conflictului de mediu generat în Parcul Bordei al Municipiului București este important de analizat contextul temporal ce a condus către generarea situației tensionate între omul de afaceri Costică Costanda și municipalitate respectiv Consiliul General al Municipiului București. Astfel, în anul 1938, aproximativ 13 Ha din Satul Francez aparțineau Primăriei. Din această suprafață 3,3 Ha reprezentau utilitate publică. Înainte de anul 2000, omul de afaceri Costică Constanda a cumpărat dreptul litigios asupra celor 3,3 Ha de teren urmând ca în anul 2001 să câștige dreptul de proprietate asupra acestuia.

Este important de menționat că zona este protejată de legea monumentelor istorice și de asemenea se încadrează că zona “V4-zona verde destinată exclusiv pentru agrement” conform Planului Urbanistic General.

Costică Constanda dorea să transforme suprafața de spațiu verde într-o proprietate privată ce viza un proiect de dezvoltare al unui complex rezidențial de lux. Întrucât primarul de la acea vreme nu dorea schimbarea funcționalității terenului în Satul Francez a translocat acele 3,3 ha în Parcul Bordei în baza legii 10/2001. Proiectul de dezvoltare și de reconversie a spațiului verde presupunea construcția unor clădiri de locuințe.În urma propunerii aduse de către omul de afaceri, municipalitatea nu a fost de acord cu distrugerea spațiului verde, în urma acestui verdict omul de afaceri adresându-se instanței.În urma procesului, Costică Constanda a avut câștig de cauză impunând astfel Consiliului General al Municipiului București aprobarea contruirii unor blocuri cu regim de înălțime de 5 etaje în Parcul Bordei. Mai mult decât atât, omul de afaceri cere și despăgubiri în valoare de 18 milioane de euro și penalități de aproximativ 12 milioane de euro, astfel suma datorată ajungând la aproximativ 30 milioane de euro.

În urma acestei decizii, Consiliul General al capitalei a propus translocarea celor 3,3 Ha înapoi în Satul Francez întrucât scopul acestuia era că Parcul Bordei să rămână spațiu verde și, de asemenea, să scape de plată sumei de 30 milioane de euro. Însă, înaintea schimbului de terenuri, care a avut loc în 2008, Costică Constanda vându-se aproximativ 5000 de metri pătrați din Parcul Bordei unor cetățeni ucraineni.În urma acestui fapt, omul de afaceri a primit în Satul Francez o suprafață echivalentă cu terenul pe care îl mai deținea în parc și anume 2,8 ha.

Urmărindu-și scopul prestabilit, la nivelul Parlamentului, în anul 2008 s-a emis o lege conform căreia Parcul Bordei este declarat utilitate publică. Astfel, Costică Constanda a semnat în același an un contract cu primarul de la acea vreme, în urma căruia a renunțat la terenul din parcul Bordei pentru un teren echivalent în Satul Francez iar Municipalitate se oblige să-i aprobe un Plan Urbanistic Zonal ce îi permite construirea unor blocuri cu regim de înălțime de 5 etaje.

Deoarece, consiliul General al Municipiului București nu a aprobat Planul Urbanistic Zonal, la nivelul anului 2010, a înaintat la Tribunalul Capitalei o acțiunea împotriva Primăriei Capitalei conform căreia își dorește anularea contractului și implicit a translocării suprafeței de teren din Parcul Bordei în Satul Francez.În urma acestei decizii, Costică Constanda renunța la terenul din Satul Francez deoarece în considera fără valoare întrucât nu-și putea îndeplini interesul de a dezvolta zona pe plan socio-economic, mai exact, nu putea să investească în construirea complexului rezidențial. Astfel acesta cere plată sumei echivalente terenului din Parcul Bordei plus despăgubiri din partea Primăriei.În timp ce procesul era în derulare, în anul 2010, Consiliul General al Municipiului București aprobă Puz-ul propus de investitorul în cauză.

În urma analizării documentelor aferente deciziei conform cărora se aprobă Planul Urbanistic Zonal, se concluzionează faptul că prefectul capitalei ataca Hotărârea 269/2007 pe baza căreia a fost emisă aprobarea, deoarece s-a constatat că lipsește avizul Comisiei Tehnice de Urbanism din PMB, lipsa avizului de mediu și totodată lipsa avizului din partea Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor.

În anul 2011, Tribunalul București decide în favoarea omului de afaceri și oblige Primăria la plată a 165 milioane de euro.În urma încercărilor nereușite de a face recurs, în anul 2013, situația rămâne aceeași, contractul este anulat iar obligațiile privind plata sumei de 150 de milioane reprezentând valoarea terenului din Parcul Bordei plus dobânda aferenta acestei sume și implicit cheltuieli de judecată, trebuiesc îndeplinite.

În anul 2015, Instanță supremă admite recursul declarat de primarul Capitalei și de Consiliul General al Municipiului București și anulează decizia curții de apel București din anul 2013.

În urma deciziei de a da în judecată cele 2 instituii și anume Primăria Municipiului București și respective Consiliul General al Municipiului București, omul de afaceri dorește să ajungă la o înțelegere și impune o serie de condiții în vederea soluționării conflictului. Aceasta dorește semnarea unui acord conform căruia dorește să renunțe la terenul din Satul Francez dar să primească 180 milioane de euro și o suprafață cuprinsă între 3000 și 6000 mp din 3,3 ha, cât era suprafața inițial.

IV.3 Analiza conflictelor de mediu din Parcul Verdi

Din perspectiva Parcului Urban Verdi, la nivelul analizei conflictului de mediu generat de aceeași tipologie de actori, între anii 1998 și 2006, terenurile din interiorul Parcului Verdi au devenit proprietate privată, suprafețe considerabile fiind retrocedate.

La nivelul anului 2011, conform datelor Primăriei Sectorului 2, suprafața de parc rămasă după retrocedări este de 3800 mp, restul terenului de aproximativ 50.000 mp devenind proprietate particulară prin dispoziția primarului general în baza Legii nr 10/2001 și a unor sentințe eliberate de Judecătoria Sectorului 2. În 1998 și 1999 s-au retrocedat 41.000 mp, iar în 2002 și 2006, 9.795 mp.

Inițial, terenul întregului Parc Verdi reprezenta o zonă parte a Hipodromului Floreasca.În anul 1924, societatea ce deținea Hipodromul și anume Societatea anonimă română pentru încurajarea calului de trap și obstacole (TROB), a fost lichidata iar terenul de 18.000 mp a fost vândut unei alte societăți, iar Societatea Națională pentru Îngrijirea Cailor de rasă (SNIC). Se dorea încadrarea acestor terenuri în categoria spațiului verde al Municipiului București, prin crearea unui parc urban. Eșecul planului de reconversie a hipodromului într-un parc urban este pus pe seama arhitecților și respectiv a tehnicienilor care generau și influențau planul de sistematizare în propriul interes într-un final ajungând practic la realizarea parcului urban.

În ultima perioadă, zona din nordul cartierului Floreasca este caracterizată printr-o dezvoltare urbană amplă. Prin aceasta s-au generate probleme majore la nivelul componentelor de mediu și. Pentru o soluționare cât mai potrivită a problemei, administrația locală nu a ajuns la niciun demers, locuitorii din proximitate fiind obligați să accepte consecințele expansiunii necontrolate a clădirilor, creșterea gradului de poluare prin traficul aglomerat și gradul de confort urban scăzut.

Parcul Verdi a devenit un spațiu de plimbare pentru animalele de companie, un depozit necontrolat de deșeuri și o surse de lemne de foc. Conform celor spuse de către un cetățean local, oamenii îngrijorați cu privire la posibilitatea de dispariție a parcului au înființat Grupul de Inițiativă Civică Floreasca prin care voiau să-și atingă obiectivul și anume să nu se construiască în zonele ce intra în categoria spațiilor verzi.

Deși, un timp îndelungat nu s-a investit în proiecte de amenajare a parcului, primarul a decis realizarea acestei acțiuni. Întrucât acesta a fost arestat, conform Arhitectului șef al Primăriei Sectorului 2, Parcul Verdi a fost retrocedat aproape în totalitate între anii 1996-2006 în baza unor sentințe civile.De asemenea, pentru 1/3 din parc au fost emise autorizații de constituire între anii 2001 și 2011. Totodată între anii 2005-2014 au fost emise și o serie de certificate de urbanism. În zona din proximitatea Străzii Rahmaninov s-au construit vile și clădiri de birouri și locuințe.

IV.4 Analiza conflictelor de mediu din Parcul Circului

În privința conflictului prezent în cadrul Parcului Circului, întreaga suprafață este proprietate publică însă la nivelul anului 2011, terenul de 11.050 mp ce a fost atribuit Circului Globus a revenit sub tutela Administrația Lacuri Parcuri și Agrement București (ALPAB). Decizia capitalei privind cedarea terenului sub administrația circului a fost bazată pe ideea compensării pierderii în instanță a terenului pe care se aflau adăposturile animalelor și menajeria. Astfel, în urma retrocedării, spațiul amenajat pentru păstrarea animalelor avea o suprafață foarte mică fiind redus cu 10.000 mp..

Pentru o perioadă de 5 ani, Circul Globus a primit terenul din Parcul Circului până la găsirea unei soluții în privința spațiului în care se adăpostesc animalele, unul neadecvat creând mare probleme de comportament al animalelor. Astfel, reprezentaților circului nu le era permis să ridice decât unele construcții ușoare, demontabile, fără fundație, conform proiectului impus de Municipalitate.

Din punct de vedere al calității mediului, instituției îi peste permis să desfășoare activitatea și să construiască fără a afecta starea arborilor și a aleilor din parc..

În vederea trecerii terenului sub administrarea Circului Globus, Circ&Variete Globus a fosta probat proiectul de dezvoltare de către Consiliul General al Municipiului București.

Din cauza deciziei Primăriei București, locuitorii cartierului Tei au protestat împotriva acestui proiect declarând nemulțumirea privind managementul de funcționare al circului.În urma schimbării managerului și aprobării altui proiect de management, amenajarea și amplasarea de construcții nu mai era vizata în conținutul acestuia.

IV.5 Analiza conflictelor de mediu din Parcul Titan/Alexandru Ioan Cuza

Potrivit conflictului de mediu prezent în cadrul Parcul Alexandru Ioan Cuza, suprafața cuprinsă între Bulevardul Liviu Rebreanu, Bulevardul Nicolae Grigorescu, Bulevardul Constantin Brâncuși și suprafața lacustră a lacului Titan a fost retrocedata. Suprafața de 12 hectare respectiv 120.000 mp este proprietate private, ea fiind retrocedata în 2005 de către primarul Capitalei în vederea trecerii terenului sub achiziția omului de afaceri, Maria Cocoru.În urma sesizărilor aduse de către locuitorii zonei care considerau că terenul nu este întreținut și este caracterizat printr-un risc de insecuritate mare, Arhitectul Sectorului 3 a pus în aplicare o campanile conform căreia dorea reamenajarea zonei. Însă, fiind proprietate private, nu se putea învești în acest perimetru.

Vicepreședintele Fundației EcoCivica, Dan Trifu, susține că Primăria Sectorului 3 a pus acele afișe în vederarea soluționării problemei legate de insecuritate dar, de asemenea, pentru a se cunoaște faptul că parcul nu aparține domeniului public.În cazul parcului Titan/Alexandru Ioan Cuza, Fundația EcoCivica a cerut Consiliului General al Municipiului București să se adrese Guvernului în vederea obținerii permisiunii de expropiere pentru că acele acele terenuri să redevină spații verzi.

IV.6 Analiza conflictelor de mediu din Parcul Plumbuita

În anul 1999, Domnului Constantin Bărbulescu i-a fost atribuită în instanță o suprafață considerabilă din Parcul Plumbuita. Procesul a fost desfășurat împotriva Ministerului Finanțelor Publice, CGMB și Administrației Domeniului Public Sector 2. În urmă decesului investitorului, procesul a continuat cu moștenitorii acestuia. Pe baza faptului că terenul respectiv este localizat sub suprafața Lacului Plumbuita, acesta nu are valoare imobiliară, experții angajați de acesta au realizat documentații ilegale pe baza cărora a fost câștigat procesul la Curtea de Apel.

În vederea reprezentării cât mai clare a conflictului prezent în Parcul Plumbuita se ilustrează faptul că Primăria București a pierdut procesul împotriva moștenitorilor ce și-au revendicat terenul de aproximativ 4 ha în interiorul parcului. Acesta a fost câștigat de către familia Bărbulescu care s-a aflat în proces de judecată începând din anul 1999 împotriva Primăriei București și Primăriei Sectorului 2.

Specialiștii Primăriei Sectorului 2 au cerut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma căruia au avut câștig de cauză iar dosarul a fost trimis către rejudecare la Curtea de Apel București prin care se dorea a fi demonstrate faptul că terenul primit ca moștenire se află sub lac iar relocarea lui în zona Mănăstirii Plumbuita nu este legală, deoarece a existat fals în acte în documentele de urbanism emise de specialiștii familiei Bărbulescu. Împotriva experților ce au întocmit ilegal documentația, Primăria Sectorului a formulat un denunț pentru a-I cerceta pentru infracționalitate de fals intelectual.

În anul 2013, Primăria Sectorului 2 a câștigat procesul privind retrocedarea zonei respective din Parcul Plumbuita, conferind astfel speranța că parcul va fi salvat, însă această decizie a fost atacată în instanță, câștig de cauză având moștenitorii. În urma deciziei luată în 2014, Primăria Sectorului 2 anunța în presă că terenul este reintrat în posesia moștenitorilor fără ca aceștia să aibă drept de proprietate întrucât fuseseră expropriați și despăgubiți în anul 1943. Vicepreședintele Fundației Ecocivica, a intervenit în cadrul procesului susținând Primăria Capitalei. Conform acestuia, Primăria nu a avut putere juridică și nu a câștigat procesul, terenul rămânând în proprietatea moștenitorilor. Acesta susține, de asemenea, că în prezent, deși terenul este proprietate private nu se poate construi acolo iar singura modalitate prin care poate fi salvate cele 4 ha de spațiu verde este exproprierea. Conform Legii 135, primăria nu poate intabula un spațiu dacă este proprietate privată. În cazul în care moștenitorii doresc construirea zonei, Primăria va trebui să decidă dacă va expropierea terenului și îi vor acorda despăgubiri moștenitorilor întrucât într-un spațiu verde nu sunt permise construcțiile.

V.Discutii

Conflictele de mediu sunt definite prin mai multe caracteristici în vederea minimizării impactului negative asupra societății, asupra mediului și totodată asupra economiei. Astfel pentru o analizare cât mai conforma a conflictelor este necesar determinarea și analizarea acestor trăsături definitorii pentru o situație tensionată.

Din punct de vedere al evenimentului declanșator, obiectul care poate reprezenta declanșatorul este modul de gestionarea a unor resurse de spațiu ce aparțin patrimoniului natural sau cultural.

Motivele care duc la declanșarea acestor conflicte sunt foarte variate, în acest caz fiind legate de modul de utilizare al terenurilor și reconversia urbană ce vizează schimbarea funcționalității terenurilor.

Din punct de vedere al dimensiunii spațiale, în acest caz conflictul de mediu este punctiform și se manifesta prin construirea unor ansambluri rezidențiale în spațiile verzi.

Din punct de vedere al dimensiunii temporale, conflictele de mediu în această lucrare sunt de două tipuri și anume actuale sau potențiale. Acestea apar fie în faza de organizare, mai exact prin intermediul exproprierilor fie în faza de construcție prin ridicarea unor ansambluri rezidențiale. Totodată se pot declanșa și în faza de exploatare în care se concretizează impactul pe care îl au construcțiile asupra componentei umane și percepția negativă pe care o au locuitorii din proximitatea zonei vizata pentru reconversie. Nu în ultimul rând, conflictele de mediu pot apărea în faza post activitate ilustrând astfel aspecte de mediu degradare precum distrugerea biodiversității în zonele în care au fost construite respectivele ansambluri rezidențiale.

Din punct de vedere al dimensiunii ecologice, conflictele reprezintă o modalitate de relaționare directă sau indirectă a acestuia cu componentă de mediu. Astfel acestea se leagă de activități cu un impact major asupra mediului când efectele acestora sunt de lungă durată. De asemenea, dimensiunea ecologică nu este relaționata doar cu efectele negative pe care le au activitățile umane asupra funcționalității și structurii mediului. Aceasta vizează și componenta legislativă ilustrată prin principiile dreptului de mediu.

Din punct de vedere al dimensiunii socio-economice, conflictele apar în principal din nemulțumirea locuitorilor privind potențialele construcții și impactul pe care acestea le-ar putea avea asupra componentei de mediu. Astfel din punct de vedere social, conflictele de mediu se concretizează prin elemente de mediatizare, mai exact prin petiții, reclamații, manifestări publice, mass-media și ONG-uri, cu ajutorul cărora se pot evidenția detalii necesare analizării unui conflict.

Conflictele de mediu sunt foarte variate însă raportându-ne la subiectul lucrării, ele sunt determinate de impunerea unei anumite planificări teritoriale care pe de o parte dorește amenajarea unei structuri rezidențiale iar pe de altă parte păstrarea infrastructurii verzi.

Astfel, pentru o mai bună înțelegere a conflictelor prezentate, criteriile de clasificare constau în domeniul de manifestare, extinderea spațial, durată, actorii implicați ori relaționarea cu diferite politici publice.

În temeiul analizării conflictelor de mediu din parcurile urbane ale Municipiului București este vizata problematica legată de modul de utilizare al terenurilor și implicit a resurselor derivate din acesta, impune manifestarea unor dezacorduri generate de diferențele de percepție, interes sau preferințe. Astfel opoziția dezvoltare urbana-conservarea mediului este component principală a analizării celor șase conflicte urbane de mediu.

V.1 Interpretarea caracteristicilor Parcului Urban Tineretului

Caracterul deosebit al conflictului de mediu prezentat în cadrul Parcului Tineretului, îl diferențiază prin faptul că în urma disputelor prezentate, produsul final s-a concretizat prin construirea ansamblului rezidențial Tineretului Park View, generând astfel un impact asupra componentelor mediului prin defrișarea arborilor și alterarea ecosistemului. Dacă în celelalte cazuri, conflictul nu avea aplicații fizice în realitate, în acest caz proiectul a fost demarat, mai mult decât atât apartamentele au fost și achiziționate de către populație. Totodată o caracteristică esențială și individuală pe care o deține conflictul este ilegalitatea în jurul căreia s-au construit acele ansambluri rezidențiale. Ironic este faptul că logo-ul de promovare a ansamblului rezidențial pune în evidente întocmai suprafața verde din împrejurimi prin care spune că acesta este “locul unde natură e la ea acasă”, indicând astfel vegetația pe care a distrus-o prin intermediul acestui proiect.

În vederea analizării conflictului de mediu, actorii implicați direct sunt investitoarea Marioara Micunescu, Ion Chiriță și firma “Construcții Noi Chi Srl” iar la polul opus Primăria Sectorului 4, Primăria Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București, Fundația Eco-Civica, Asociația “Salvați Bucureștiul” și Agenția Regională pentru Protecția Mediului București. Actorii indirecți implicați sunt Populația, Garda de Mediu iar actorul neutru este reprezentat prin Tribunalul Municipiului București.

În funcție de domeniul de manifestare, în cazul parcului urban Tineretului, conflictul este unul locațional, manifestările lui vizând un anumit segment al populației ce se arata nemulțumit și afectat de structură rezidențială pe care o vizează proiectul de dezvoltare. Întrucât aceste conflicte apar predominant în structurile urbane caracterizate printr-o dorință considerabilă de expansiune a zonelor rezidențiale și deopotrivă prin interesul privind păstrarea mediului în stare naturală și minimizarea impactului asupra sănătății, se pune în evident nevoia de soluționare mai rapidă și mai eficientă.

De asemenea, conflictul prezent în Parcul Tineretului este unul funciar deoarece se raportează la drepturile de proprietate asupra terenurilor. Cauzele apariției acestor tipuri de conflicte sunt generate de lacunele în procesul de management al instituțiilor privind utilizarea terenurilor dar și de intereselor economice ale unor investitori. Urmările acestor tipuri de conflicte constau în efectul negativ pe care acestea îl poate avea asupra economiei, asupra mediului și asupra calității vieții.

Totodată, este identificată și un conflict mediatic, deoarece se raportează la sursele media și la prezentarea lor în mediul online. Prin acest domeniu de manifestare se pot implica și alte categorii de actori, mai exact cei ce nu sunt interesați direct în conflict dar se alătură din motive civice ori din perspectiva politică.

În funcție de proiecția teritorială, conflictul din Parcul Tineretului este unul local în care impactul este considerat sever și contribuie la degradarea mediului și a calității vieții raportate la o suprafață de 1,5 ha.

În funcție de modul de manifestare, conflictul este unul anticipat întrucât este propus un proiect de dezvoltare în perioada precedentă fapt ce conduce către îngrijorarea actorilor cu privire la schimbare.

Raportându-se la funcția implicată, conflictele privind utilizarea terenului implica o anumită scară, în acest caz problematica fiind transpusa de la nivel local la nivel regional.

În funcție de specificul publicului afectat, este reprezentat un intraconflict între un grup de utilizatori și anume investitorul și echipa lui și Primăria Sectorului 4 și Primăria Municipiului București.

În funcție de stadiu și modalitate de rezolvare, conflictul este unul încheiat, ansamblul rezidențial construindu-se în suprafața de teren vizata ca fiind spațiu verde.

Este important de menționat că ansamblurile rezidențiale au fost construite în cadrul parcului schimbând astfel funcționalitatea terenului.

V.2 Interpretarea caracteristicilor Parcului Urban Bordei

Caracterul deosebit conferit prin intermediul analizarii acestui conflict este suprins prin evolutia temporala a acestuia in context legislativ, acesta fiind conflictul cu cele mai multe inaintari in instanta dar de asemenea si cu cele mai ridicate costuri( amenzi, despagubiri) si anume 180 milioane, in comparative cu celelalte conflicte ce implica un aport banesc mai mic. Caracterul istoric al desfasurarii conflictului il diferentiaza de celelalte prin faptul ca zona a fost un subiect de disputa inca din 1932, cand a fost infiintat. Atunci, principal banca din regat a intrat in faliment iar terenul a fost vandut primariei cu 16 milioamne de lei, o suma enorma de bani pentru acele vremuri. In urma tranzactiei, suprafata vanduta a fost de 13 ha din care 3,3 au fost declarate utilitate publica si au fost inaugurate in 1938. Este important de mentinat ca perioada anului 1980, accesul in parc nu era permis din cauza faptului ca in apropiere se afla resedinta lui Ceausescu, acest fapt concretizandu-se printr-o neglijare a parcului.

In cazul Parcului Bordei, actorii implicati direct sunt Investitorul Costica Constanda,Consiliul General al Munincipiului Bucuresti, Primaria Munincipiului Bucuresti, actori indirecti, Comisia Tehnice de Urbanism din PMB, Ministerului Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuintelor si Parlamentul Romaniei iar actorul neutru identificat este Tribunalul Bucuresti.

Astfel , din punct de vedere al domeniului de manifestare, conflictul este unul localtional vizand doar locuitorii din zona parcului.De asemenea, este un conflict mediatic intrucat in decursul timpului, totalitatea deciziilor din instant au fost publicate in diferite articole media punand la current intreaga populatie cu privire la stadiul in care se afla conflictul.Totodata este si un conflict funciar deoarece vizeaza titlul de proprietate pe care il detinea Costica Constanda asupra terenului initial din Satul Francez si cel translocat in Parcul Bordei.

In functie de proiectia teritoriala, 2,8 hectare din suprafata Parcului Bordei au fost supuse conversiei functiei din spatiu verde in spatiu construit.

In functie de modul de manifestare, conflict este unul anticipat impus de dorinta de dezvoltare imobiliara a investitorului concretizata prin conditii de planificare a teritoriului conform PUZ-ului in vigoare.

Raportandu-se la functiile implicate, reconversia spatiului presupune schimbarea functiei de spatiu verde intr-o zona cu functie de spatiu construit.

In functie de specificul publicului afectat, conflictul este unul intrasocial manifestat intre mai multe grupuri de interese punandu-se astfel in valoare opozitia dezvoltare economic-sicala si conservarea mediului.

In functie de stadiul si de procedeul de rezolvare, conflictul este unul in desfasurare deoarece inca nu a fost solutionat.

La nivelul Parcului Bordei,este esential de mentionat faptul ca suprafata de teren reprezentata ca obiect al conflictului nu a fost supusa schimbarii functionalitatii terenului din spatiu verde in spatiu construit deoarece conflictul nu a fost solutionat.

V.3 Interpretarea caracteristicilor Parcului Urban Verdi

O caracteristică deosebită a conflictului din cadrul Parcului Verdi este faptul că întreaga suprafața de parc este supusă unei planificări urbanistice în urma căreia vegetația ar dispărea complet iar parcul nu ar mai exista. Totodată, spre deosebire de celelalte parcuri analizate, acesta are un caracter amplificat de insecuritate, salubrizare deficitară și lipsa investiților pentru amenajarea parcului. De asemenea, semnificația istorică este important de menționat și în acest caz întrucât, pe teritoriul actualului parc era, în perioada interbelică, Hipodromul Floreasca în cadrul căruia se desfășurau cursele de trap.

Actorii direcți implicați în cadrul conflictului sunt Primăria Sectorului 2, Societatea Societatea Națională pentru Îngrijirea Cailor de rasă (SNIC). Actorii indirecți sunt reprezentați de Grupul de Inițiativă Civică Floreasca, Arhitectul Șef al Primăriei Sectorului 2 și actorul neutru, Judecătoria Sectorului 2.

Din punct de vedere al domeniului de manifestare, conflictul este unul locațional, mediatic și funciar.

Din punct de vedere al proiecției teritoriale, suprafața complet retrocedata a fost de 1,8 ha asupra căreia s-a abătut practice întreaga problematică a conflictului.

Din punct de vedere al modului de manifestare, conflictul din Parcul Verdi este unul anticipat întrucât ilustrează teamă de schimbare și totodată promovează procedeul de decizie.

Din punct de vedere al funcției implicate este vizata retrocedarea suprafeței de spațiu verde și reconversia într-un spațiu construit.

În funcție de specificul publicului afectat, se distinge un intraconflict iar în funcție de stadiul de dezvoltare.

Din punct de vedere al procedeul de rezolvare, este un conflict încheiat deoarece a fost retrocedat însă proiectele de dezvoltare ale infrastructurilor urbane nu au fost puse în aplicare.

Un aspect important este faptul că Parcul Verdi nu a fost supus reconversiei în totalitate însă într-un anumit sector au fost construite vile, unele lucrări nefiind încă finalizate.

V.4 Interpretarea caracteristicilor Parcului Urban al Circului de Stat

In cazul acestui conflict, este necesar sa fie prezentata o descriere a valorii parcului ce printr-o necorespunzătoare situație de conflict ar putea duce la alterarea caracteristicilor de mult conservate sau chiar la dispariția acestuia într-un context in care expansiunea urbanistica ar atinge cote majore. Astfel Parcul Circului a fost amenajat in anul 1961 si ocupa o suprafață de 26 de ha. Caracterul deosebit este conferit de suprafața lacustra din mijlocul parcului ce are izvoare naturale si pe malul căruia cresc lotuși, Nymphea lotus, floare declarata monument al naturii in anul 1931. Biodiversitatea zonei nu este cuprinsă doar din perspectiva florei din perimetrul lacustru, ci si din punct de vedere al faunei specific, întâlnindu-se astfel broasca țestoasa de apa europeana, Emys orbicularis, si specii de amfibieni si reptile. Este surprinsă si evoluția istorica a parcului el originar fiind cunoscut sub denumirea de “Parcul Tonola”, amenajat pe groapa cu același nume formata in urma excavării argilei pentru fabrica de cărămidă înființata in anul 1865. Întrucât se dorește o conservare a acestei valori ale patrimoniului natural, recent a fost amenajat un sistem de irigații ce menține flora parcului si de asemenea au fost plantați arbori si arbuști prin intermediul Administrației Lacurilor, Parcurilor si Zonelor de Agrement din Municipiul București.

Actorii direcți implicați în cadrul conflictului din Parcul Circului sunt Primăria Municipiului București și Primăria Sectorului 2, Consiliul General al Municipiului București. Actorul indirect implicat este Administrația Lacuri Parcuri și Agrement București (ALPAB) și populația iar actorul neutru este Tribunalul Municipiului București.

Din punct de vedere al domeniului de manifestare, conflictul este locational, mediatic și funciar.

Din punct de vedere al proiecției teritoriale, suprafața retrocedată din parcul Circului și atribuită Circului Globus este de 1,1 ha și nu a fost supusă dezvoltării unor infrastructuri urbane impuse de ansambluri de construcții.

Din punct de vedere al modului de manifestare, conflictul reprezentat este unul anticipat întrucât vizează schimbarea funcționalității terenului.

Din punct de vedere al funcției implicate este vizata retrocedarea suprafeței de spațiu verde și reconversia într-un spațiu construit.

În funcție de specificul publicului afectat, se distinge un intraconflict iar în funcție de stadiul de dezvoltare.

Din punct de vedere al procedeului de rezolvare, este un conflict încheiat întrucât Parcul Circului este domeniu public al Municipiului București aflat sub administrația ALPAB în care nu s-a construit.

V.5 Interpretarea caracteristicilor Parcului Urban Titan

Identitatea parcului și implicit a motorul de declanșare conflictului sunt ilustrate prin valorile prezente în cadrul zonei, astfel încât, cu o suprafață de 85 ha, parcul Alexandru Ioan Cuza/Titan/IOR, acesta reprezintă unul dintre cele mai mari parcuri din Municipiul București. Amenajarea parcului a început odată cu anul 1965 și s-a continuat până în prezent, parcul ajungând să-și dezvolte o imagine de ansamblu foarte specială îmbinând peisaje naturale și aspecte ale biodiversității foarte bine conservate și protejate. Ceea ce îi conferă un caracter diferențiat față de celelalte parcuri este faptul că au fost introduse antropic specii pentru a constitui încă o sursă de atracție pentru vizitatori. De asemenea, amenajarea parcului a fost una susținută și controlată prin intermediul Primăriei sectorului 3 care a investit în sisteme de irigații, plantații de arbori, servicii de salubrizare, facilitarea rutelor pietonale din cadrul parcului, amenajarea pistelor de bicicliști, iluminare ecologică, mobilier urban, elemente antropice de atractivitate precum fântânile arteziene, statuile cu diverse semnificații precum și servicii de agrement prin includerea în cadrul parcului a vaporașului, teraselor, cinematografului în aer liber etc. Din punct de vedere al salubrizării, firma Rosal. SĂ se ocupă cu menținerea parcului într-o stare curata iar sub aspectul securității, este de asemenea un parc protejat de o firmă în colaborare cu Primăria Sectorului 3. Spre deosebire de celelalte parcuri, în cadrul acestuia nu s-a intervenit până la stadiul în care să fie construite ansambluri rezidențiale de amploare, însă ecosistemul a fost afectat prin micile investiții menționate anterior, în vederea amenajării parcului. Prin dezvoltarea civilizată și controlată, zona a devenit un pol important de atracție pentru investitori astfel încât, zona retrocedată ce reprezintă principalul conflict din parcul Titan, este prevăzută pentru schimbarea funcționalității terenului. Deși încă nu s-a construit nimic în perimetrul respectiv, din cauza faptului că nu a fost soluționat conflictul, respectivă zona este descrisă printr-o stare diametral opusă restului de parc și anume printr-un grad de insecuritate ridicat și un grad de intervenție antropică extreme de redus.

Actorii direcți implicați în conflict sunt Primăria Municipiului București, Primăria Sectorului 3, Consiliul General al Municipiului București și omul de afaceri, Maria Cocoru. Actorii indirecți sunt populația și Vicepreședintele Fundației EcoCivica, Dan Trifu și Arhitectul șef al Sectorului 3.

Din perspectiva domeniului de manifestare, conflictul este unul locational, mediatic și respectiv funciar.

Din punct de vedere al proiecției teritoriale, suprafața de teren retrocedata are o suprafață de 12 ha în cadrul căreia nu a fost construit.

Din punct de vedere al modului de manifestare, este un conflict anticipat.

În funcție de specificul publicului afectat, se distinge un intraconflict iar în funcție de stadiul de dezvoltare.

Analizând procedeul de rezolvare, este surprins un conflict în desfășurare, deoarece Fundația EcoCivica și alte grupuri de interese impună cu populația fac cereri conform cărora doresc reamenajarea teritoriului.

V.6 Interpretarea caracteristicilor Parcului Urban Plumbuita

Actorii directi implicati in conflict sunt Primaria Munincipiului Bucuresti ,Primaria Sectorului 2 si Familia Barbulescu.Actorul indirect este Vicepresedintele Fundatiei EcoCivica, Dan Trifusi populatia iar actorul neutru Tribunalul Munincipiului Bucuresti.

Din punct de vedere al domeniului de manifestare, conflictul este locational,mediatic si funciar.

Din punct de vedere al proiectiei teritoriale suprafata retrocedata este de aproximativ 4 ha.

Din punct de vedere al modului de manifestare, conflictul este unul anticipat.

Din punct de vedere al functiei implicate este urmarita reconversia spatiului verde intr-unul caracterizat printr-o alta functie.

In functie de specificul publicului afectat , se distinge un intraconflict iar in functie de stadiul de dezvoltare.

Din punct de vedere al procedeului de rezolvare , este descris un conflict incheiat deoarece ,potrivit deciziei luate de instanta, terenul a fost declarat spatiu verde in proprietate publica.

Luand acestea in considerare distingem pe de o parte conflictele de mediu concretizate prin constructia ansamblurilor rezidentiale in Parcul Tineretului, iar pe de alt aparte sunt vizate potentiale proiecte de dezvoltare al constructiilor, nefiind insa demarate lucrarile astfel incat spatiile respective raman suprafete cu functie de spatiu verde. In acest fel, se distinge in Parcul Verdi o suprafata de teren care a fost retrocedata si asupra careia s-au emis autorizatii de construire, urmata de o suprafata de teren din Parcul Bordei in cadrul careia nu a fost emisa o autorizatie de construire deoarece conflictul este inca in desfasurare. Totodata in cazul Parcului Titan, suprafata de teren retrocedata nu este supusa constructiilor intrucat nici acest conflict nu a fost solutionat. In cazul Parcului Plumbuita , desi Familia Barbulescu a avut castig de cauza in instant initial, pe terenul respectiv nu au fost efectuate lucrari sau constructii deorece s-a demonstrate ca terenul respect a fost alocat mostenitorilor ilegal. Analizand conflictul din Parcul Circului, acesta a ramas sub administrarea ALPAB si reprezinta domeniu public al munincipiului Bucuresti dar si-a pastrat functionalitate de spatiu verde. In toate conflictele prezentate anteriror au fost implicate Asociatiile sau Fundatiile ce sustin pastrarea spatiului verde in colaboare cu actiuni din partea societatii ce isi exprima dorinta pentru un mediu cat mai curat si cat mai sanatos.

VI.Concluzie

VII.Bibliografie

INS

ADRBI

Planul local de Actiune pentru Mediu, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, accesibil la http://www.anpm.ro/documents/16241/2611590/PLAM+Bucuresti+2015-final.pdf/f84a3758-c876-4e79-b24f-8f644779cdfe, accesat in date de 08.06.2016

Planul local de Actiune pentru Mediu, Politia locala Bucuresti, accesibil la http://www.politialocalasector5.ro/upload/PLANUL%20LOCAL%20DE%20ACTIUNE%20PENTRU%20MEDIU%20AL%20MUNICIPIULUI%20BUCURESTI.pdf, accesat la data de 08.06.2016

(http://adevarulfinanciar.ro/articol/bucurestii-vechi-si-noi-top-5-zone-fierbinti-pentru-dezvoltarea-sectorului-imobiliar-al-capitalei/)

DE adaugat!

VIII.Anexa

Anexa.1 . Harta Localizare Munincipiul Bucuresti.

Anexa 2. Harta unitati de relief Munincipiul Bucuresti

Anexa 3. Harta retea hidrografica si principalele corpuri de apa in Munincipiul Bucuresti

Anexa 4. Harta vegetatie in Munincipiul Bucuresti

Anexa 5. Harta distribuiei categoriilor de sol in Munincipiul Bucuresti