Analiza Comunei Sacalaz

CUPRINS

Introducere

1. Asezare geografică și limitele comunei Săcălaz

2. Istoricul comunei

3. Cadrul natural

3.1. Relieful

3.2. Clima

3.4. Flora și fauna

3.5. Solurile

4. Potențialul demografic

4.1. Evoluția numerică a populației

4.2. Densitatea populației

4.3. Dinamica populației

4.3.1. Dinamica naturală

4.3.1.1. Natalitatea

4.3.1.2. Mortalitatea

4.3.1.3. Bilanțul demografic natural

4.3.2. Dinamica migratorie

4.3.3. Bilanțul demografic general

4.4. Structuri geodemografice

4.4.1. Structura populației pe sexe

4.4.2. Structura populației pe grupe de vârstă

4.4.3. Structura etnică

4.4.4. Structura confesională

4.4.5. Structura după nivelul de instruire

4.4.6. Structura socio-economică

5. Sistemul de așezări

5.1. Dimensiune, morfostructură și formă

5.2. Elemente etnografice

5.3. Elemente arhitecturale

6. Potențialul economic

6.1. Agricultura

6.2. Activități specifice sectorului secundar

6.3. Activități specifice sectorului terțiar

6.4 Turismul

7. Infrastructura comunei

7.1. Infrastructura de transport

7.2. Infrastructura tehnică

7.3. Infrastructura de învățământ

7.4. Infrastructura sanitară

7.5. Alte dotări

8. Analiza SWOT

9. Perspectivele de dezvoltare ale comunei Săcălaz

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Poziția geografică

Comuna Săcălaz, una din cele 89 comune ale județului Timiș, este situată la intersecția paralelei de 45°46´ latitudine nordică cu meridianul de 21°07´ longitudine estică. Astfel, se poziționează în vestul județului Timiș (fig.1) la o distanță de 10 km de municipiul Timișoara, centrul polarizator atât al județului, cât și a regiunii de dezvoltare vest.

Sistemul comunal este format din 3 localitați: Beregsău Mare, Beregsău Mic și localitatea de reședinta, respectiv comuna Săcălaz.

Între localitatea Săcălaz și Beregsău Mare este o distanță de 7,7 km, iar localitatea Beregsău Mic este situată la o distanță de 12,3 km, față de centrul comunal. Satele Beregsău Mare și Beregsău Mic sunt situate la o distanță de 2 km una față de cealaltă.

Satul Săcălaz se învecinează la est cu cartierul Mehala (10 km) ce aparține de municipiul Timișoara, la sud-est se învecinează cu satul Utvin (5,5 km), la sud se afla Sânmihaiul Român (14 km), la sud-vest, Sânmihaiul German (6,5 km), la vest, Beregsăul Mare (7,7 km), la nord-vest, Becicherecul Mic (11,5 km), la nord, se afla Dudestii Noi ( 5,8 km ) și la nord-est, Sanandrei.

http://www.primariasacalaz.ro accesat în

Satul Beregsău Mare are un hotar de 12 km lungime și 6 km lățime și se învecinează cu localitațile: Săcălaz la est, Beregsău Mic și Bobda la sud-vest, Becicherecu Mic la nord și Sânmihaiu German la sud. (Beregsau Mare monografie, ioan viorel boldureanu, editura eurostampa, Timisoara 2013)

Potiția sa fața de municipiul Timișoara, oferă comunei o accesibilitate foarte bună datorită prezenței drumului național DN 59 A Timișoara-Jimbolia, care leagă și satul Beregsău Mare. Accesibilitatea către satul Beregsău Mic se realizează cu ajutorul drumului ommunal DC 214, ce traversează localitatea și se prelungește la stânga de pe DN 59 A. Comuna dispune de transport feroviar, satul Beregsău Mare și Săcălaz au haltă la calea ferată Timișoara-Jimbolia-Kikinda, ce străbate localitatea de la est la vest și îi oferă accesibilitate ridicată nu doar în județ, dar și peste hotarele țării, deoarece magistrala trece granița României cu Serbia.

Fig.1 Pozoția geografică a comunei Săcălaz în cadrul județului.

Istoricul comunei

Localitatea Săcălaz , este atestată documentar sub denumirea Zakalhaza încă din anul 1392 în diploma din 29 decembrie, când Capitlul de Cenad delimitează hotarul satului între familia Peterd și familia Elisabeta Osana si Ana, fiicele lui Iohanis, fiul lui Bogdan. Denumirea de Zakalhaza o va pastra până în anul 1520.

” Marsigli confirm existența satului Sakalaz pentru perioada 1690-1700. Conscripția din 1717 precizează ca Schakalaz este compusă din 66 de case și se află î districtul Timișoara. Harta lui Mercy prezintă doar prediul Sakulhaza, în timp ce pe Harta din 1761 Sakulhaz este indicat ca sat cu populație ortodoxă. În același an, 1761, consilierul Hildebrand a organizat zidirea a 300 de case pentru coloniștii germani ce urmau să sosească la 1765.”

”Korabinski menționează ca satul valaho-german Sakelhas este la 1 ¼ milă de Becicherecu Mare,având locuitori specializați în albinărit, cultura tutunului și a cerealelor. Valyi relevă faptul ca localitatea Sacalhaz este proprietate camerală, în timp ce Fenyes Elek prezintă satul Sakalhaz ca având majoritate germană, cu o structură confesională formată din 2222 de catolici și 323 de greci neuniți (ortodocși). Numele maghiar al satului a fost Szakalhaz, iar cel german – Sackelhausen.” (Remus Crețan, Vasile Frățilă, 2007, pg. 345)

Valuri de colonizatori germani (1744-1772, 1782-1787) au stabilit definitiv predominanta germană a localității. Planurile de dezvoltare a comunei Săcălaz au fost trasate pe hârtie la Viena, în forma unei table de șah, cu Biserica Catolică în centru.

În anul 1772 satul Sacalaz avea 303 familii cu o suprafata de pamant de 10.091 iugare.

Localitatea anexă, Beregsău Mare este atestata documentar din anul 1335 sub denumirea de Berekzo. La 1349 este amintită posesiunea Belberekzov, iar în diplomele de la 1369 și 1378 sunt menționate denumirile Beregzo, respectiv districtus Beregzow. În anul 1390, districtus Beregzow este considerat maresat valah. În Conscripția de la 1717 localitatea se numea Beregh-Schoh, iar la 1723-1725 – Berechof.

Cea de a doua localitate anexă a comunei Săcălaz, și anume Beregsău Mic este menționat pentru prima data documentar în secolul XIV-lea, când poartă numele de Nemti: villa Nemti – 1317; Nemiti – 1333; Nempty, Nemeti – 1334, Nemety – 1335; ” într-o diplomă de la 1425 se păstrează același nume, Nemethy,dar de la 1462 este redatăforma Kysberekzo. Finalul sec. XV-lea relevă din nou numele Nemethy. Un secol mai târziu, Marsigli folosește toponimul Nemed. Pe hărțile Mercy și Griselini apare aiconimul Nemet.

Nagy și Fenyes menționează că Nemeth este o comună slavo-valahă. În anul 1913, administrația maghiară îi shimbă numele în Beregszonemeti (adică Beregsău German). Datorită stratificării toponimice prezentată mai sus, satul este cunoscut și sub denumirile:Beregsăul Nemțesc, Nemici, sau Nemet, cu toate că germanii nu au fost niciodată în majoritate. Dealtfel în present este un sat sârbo-românesc.” (Remus Crețan, Vasile Frățilă, 2007, pg. 347)

În anul 1967 Sacalazul devine centru de comuna, avand in componenta localitatile Beregsaul Mare si Beregsaul Mic.

Cadrul natural

3.1 Relieful

Pe teritoriul județului Timiș întâlnim diferite forme de relief, câmpii, dealuri piemontane și munți, aranjate altitudinal de la 75 metri la 1384 metri (vârful Padeș).

(Munteanu, I., Munteanu Rodica, (1998) – Timiș Monografie, Ed. Marinească Timișoara, )

Analizând poziția geografică a comunei Săcălaz, încadrăm teritoriul în unitatea de relief a Câmpiei Banatului, ce se manifestă ca o suprafață relativ uniformă și netedă cu o ușoară înclinare generală de la est la vest, iar luncile râurilor sunt largi cu albiile meandrate părăsite, în trecut cu numeroase mlaștini.

La formarea câmpiei au participat în mare măsură, materialele aluviale și proluviale din zona montană. Pe liniile de falie s-au format ape termale și ape carbogazoase, iar în zonele joase ale câmpiei, apele freatice sunt aproape de suprafață cauzând deseori înmlaștiniri. Panta redusă a câmpiei facilitează producerea inundațiilor și băltirea apelor pe unele portiuni, ceea ce a necesitat lucrări de canalizare, îndiguire și desecare.

“Câmpia Banatului cuprinde altitudini ce oscilează între 80-180, înmod excepțional 75-77 m la ieșirea Arancăi și Timișului din țară și circa 200 m pe unele terase sub Dealurile Pogănișului sau în mamelonul eruptiv Șumiga (198 m).

Câmpia avansează foarte mult spre est, pe valea Timișului, prin Câmpia Lugojului, lungă de 48 km, care ia contact direct cu depresiunea intramontană a Caransebeșului. O pătrundere aproape similară are și pe Bega (până aproximativ la confluența în Bega a văii Râul sau Gladna de unde se prelungește cu Depresiunea Făgetului). Nu pătrunde însă, decât 8 km pe Mureș (Lipova) și mai puțin pe Pogăniș și Bârzava.

Prin toate aceste văi și golfuri,câmpia s-a legat întotdeauna cu regiunile deluroase și muntoase din est, ca și cu restul țării.

Rolul principal în colmatarea și modelarea acestei câmpii l-a avut, cu precădere, Mureșul și apoi , în ordine, Timișul, Bega, Bârzava și Poganișul.”

(grigore posea, campia de vest a romaniei(campia banato-crisana),editura fundatiei”Romania de maine”Bucuresi, 1997)

Ținând cont de geneză, de formațiunile constituente și de particularitățile fizico-geografice se evidențiază patru unitați: Câmpia Mureșului, Câmpia Bârzava, Câmpia Timișului, Câmpia Lugojului.

Studiind subdiviziunile Câmpiei Banatului avem posibilitatea să analizăm relieful comunei pe zone mai restrănse. Astfel comuna Săcălaz este situată în Câmpia Timișului, însă la rândul ei, Câmpia Timișului este împartită în mai multe subunitați: Câmpia Timișoarei, Câmpia Bega Veche, Câmpia Bega Mică, Câmpia Birdei, și Câmpia Moraviței. (Munteanu, Munteanu Rodica, 1998)

Câmpia Timișului în cea mai mare parte a ei, este o câmpie recentă, de inundație, drenată de Bega, Timiș și de toți afluenții. Este o câmpie joasă de acumulare fluviatilă și se caracterizează prin pantă foarte redusă și nivel ridicat al apei freatice. Câmpia Timișului are caracter de subzistență, manifestându-se activ încă din arealul Timișoarei unde există loessuri și soluri fosile, îngropate sub aluviuni. Altitudinile câmpiei Timișului oscilează între 75-100 metri.

Spre câmpia Vingăi limita poate fi urmărită pe linia localităților Satchinez, Sînandrei, Covaci, sud Ianova, nord Recaș, iar spre câmpia Lugojului pe linia Recaș-Racovița, spre câmpia Bârzavei pe linia Sârbova, Sacoșu Turcesc, Stamora Română, Voiteg, Deta și vest Moravița.

Câmpia este uniformă, în sensul reliefului luncilor largi, cu multe albii meandrate părăsite, uneori ușor active ca scurgeri temporare de apă, cu mlaștini în trecut, cu canalizări și drenuri de asanare în present. Mersul actual al râurilor și canalelor Bega și Timiș imprimă o oarecare uniformitate longitudinală spațiilor dintre ele. Ca urmare separăm patru subunitați: Câmpia Timișoarei, Câmpia Bega Veche, Câmpia Bega Mică și câmpia Birdei.

Câmpia Bega Veche, subunitatea câmpiei Timișului, pe suprafața căreia este situată comuna Săcălaz, este situată în vestul Canalului Bega, pe care îl include, și până la Câmpia Jimboliei. Câmpia este bine asanată și are două canale Bega și Bega Veche (Beregsău), colectând și unele canale din Câmpia Jimboliei. (I.MUNTEANU, RODICA MUNTEANU, 1998)

Urmărind fig.2, harta reliefului comunei Săcălaz, observăm faptul ca altitudinile pe această suprafață scad de la 90 m, la 75 m, pe direcția NE-SV.

Microrelieful comunei este complex, caracterizat de prezența a numeroase microdepresiuni închise și deschise, de forme alungite, crovuri de forme și dimensiuni diferite, foste meandre ale Begăi Vechi și Beregsaului.

Fig. 2 Relieful comunei Săcăla

3.2. Clima

Prin poziția sa matematică și în cadrul continentului Europa, județul Timiș se incadrează în condițiile climatului temperat-continental-moderat, de câmpie ca o consecință a poziției geografice față de principalele componente ale circulației atmosferice generale, și condițiile naturale diferite.

Județul Timiș se află sub influența maselor de aer oceanice din vest (aduse de anticiclonul Azorelor), maselor subtropicale (ciclonii mediteraneeni), de cele polare: continentale (anticiclonul est-european) și maritime (ciclonii nord-atlantici), cele polare sunt predominante.

În această parte a țării, dominante sunt masele de aer vestic și sud-vestic, cu umiditate ridicată, care se impune mai ales primăvara, iar vara vine aer tropical, care și iarna uneori provoacă ricicări bruște de temperatură. Toamna se simte aerul polar maritim ce aduce ușoare creșteri de precipitații și răciri. (Posea, 1997)

Cea mai apropiată stație meteorologică de comuna Săcălaz este stația Timișoara. Astfel, pentru analiza elementelor climatice din comuna Săcălaz, am folosit date de la această stație. În cadrul stației meteorologice Timișoara, se fac observații asupra temperaturii aerului, umiditații, presiunii atmosferice, vântului, nebulozitații, temperaturii solului, observații actinometrice.

Prin analiza valorilor temperaturii medii lunare pe perioada anilor 2010 – 2014, după cum putem observa și în graficul 1, constatăm că temperaturile medii lunare cele mai scăzute s-au înregistrat în lunile ianuarie ale anului 2011 și februarie 2012, temperaturi de -5,4°C, respectiv -5°C, iar temperatura medie lunară cu cea mai ridicată valoare este de 25,3°C, înregistrându-se in luna iulie a anului 2012.

Grafic 1. Tempereturi medii lunare in perioada anilor 2010-2014.

Temperatura medie lunară în perioada anului 2010 conform graficului 2 prezintă tempereturi minime în lunila ianuarie cu valori de 4,5°C și un maxim în luna iulie cu o temperatură de 23,3°C, aceste valori medii fiind relativ normale pentru aceste perioade ale anului.

Grafic 2. Temperatura aerului la stația meteo Timișoara în anul 2010

În anul 2012, spre deosebire de ceilalți doi ani precedenți, avem valori mai pronunțate a temperaturii aerului. Astfel, analizând graficul 4, observăm ca valoarea minimă cea mai scăzută de 21,2°C se înregistrează în luna februarie, iar cea mai călduroasă luna a anului este luna august cu valoarea maximă de 38°C.

Grafic 4. Temperatura aerului la stația meteo Timișoara în anul 2012.

Conform graficului 6, valoarea minimă a temperaturii aerului în anul 2014 s-a înregistrat în luna decembrie cu -16,4°C , iar valoarea maximă este de 33,6°C în luna iunie, ambele valori reprezintă temperaturi normale pentru aceste perioade ale anului. Urmărind valorile medii lunare, putem spune că anul 2014 a fost un an meteorologic liniștit, fără creșteri și descrescreșteri bruște de temperatură

Grafic 6. Temperatura aerului la stația meteo Timișoara în anul 2014.

Vânturile prezente pe teritoriul comunei Vladimir domină pe direcția est (12,3%) și est-nord-est (12,1%) conform valorilor înregistrate la stația meteorologică Timișoara (grafic 7). În perioada anilor 2010-2014, valoarea medie a vitezei vântului în comuna Săcălaz, măsurată la statia mereorologică Timișoara este de Viteza 1,8m/s. Valoarea maximă a vitezei vântului în această perioadă (10m/s), a fost înregistrată în 27 octombrie 2012.

Masele de aer dominante, în timpul primăverii și verii, sunt cele temperate, de proveniență oceanică, care aduc precipitații semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed,  aducând ploi și zăpezi însemnate, mai rar valuri de frig.

Grafic 7. Roza vânturilor prezente pe teritoriul comunei Săcălaz

Caracteristica umidității atmosferice este dată de valoarea umidității relative a aerului, măsurată în procente, ce indică gradul de saturare al atmosferei. Conform graficului 8, evoluția umidității relative în perioada anilor 2010-2014, este următoarea: maximul procentual este înregistrat în anii 2013-2014 cu o valoare de 78%, iar minimul este înregistrat în anul 2012 cu o valoare de 71%.

Grafic 8. Umiditatea relativă a aerului în perioada 2010-2014.

Regimul umezelii relative în anul 2014 (grafic 9) se caracterizează prin valori cuprinse între 65% și 89%, valoarea minimă fiind înregistrată în luna iunie, iar maxima, în luna decembrie. Aceste valori sunt datorate temperaturilor ridicate de vară, respectiv, temperaturilor scăzute de iarnă.

Grafic 8. Umiditatea relativă a aerului în anul 2014

Hidrografie

Apele de suprafață

Teritoriul comunei Săcălaz face parte din bazinul hidrografic al râului Bega, sub-bazinul Bega Veche-Beregsău.

Sistemul Bega este ultimul afluent al Tisei din stânga, iar pe teritoriul țării este format din două cursuri colectoare, Bega și Bega Veche care confluează pe teritoriul Serbiei.

În anul 1728, în aval de Timișoara, a început construirea Canalului navigabil Bega și a sectorului canalului Făget-Chizătău, folosit pentru transportul lemnului, astfel Bega Veche a fost separată de canalul Bega navigabilă. Beregsăul și Bega Veche au fost canalizate și îndiguite, începând de la Săcălaz în avale.

Bega Veche, cursul părăsit al Begăi, are o suprafată de 2048 km2 și o lungime de 88 km.

În urma lucrărilor de regularizare albia sa a fost deasemenea corectată și îndiguită în aval de confluența Beregsăului cu Matca. Izvor al sistemului este considerat Beregsăul, care izvorăște din Dealurile Lipovei, aproape de comuna Sintar și adună majoritatea pâraielor din Câmpia Vingăi. Totuși, Bega Veche propriu-zisă are izvorul în vestul Timișoarei și curge ca un pârâiaș meandrat spre localitățile Bobda-Cenei, unde se pierde în sistemele locale de drenaj.

Având o scurgere destul de bogată, în condițiile medii de pantă (3,4m/km) până la Cernăteaz, în sectorul piemontan produce o eroziune destul de puternică. În partea sa superioară își pierde din debite datorită infiltrațiilor în depozitele nisipoase cuaternare. În sectorul de câmpie panta medie panta medie a albiei este de 0,3m/km, iar cursul său are un rol important în drenarea apelor freatice apropiate de suprafață. (I. UJVARI, 1972, GEOGRAFIA APELOR ROMANIEI, ED STIINTIFICA, BUCURESTI)

Din stânga primește un singur afluent, Băcinul cu o suprafață de 66 km2 și o lungime de 18 km, iar din dreapta primeste Niaradul (S=160 km2; L=33 km) și Ierul (S= 712 km2; L=64 km).

Fig. 3 Hidrografia comunei Săcălaz.

Debitele pâraielor sunt fluctuante, fiind influențate de scurgerile superficiale în urma precipitațiilor. Primăvara, în anii ploioși, pâraiele au debite mari, prezentând pericol de inundatie prin ruperea sau depasirea digurilor, iar în anii secetoși pe timp de vară sau toamnă, debitele sunt foarte reduse, până la secare.

În prezent apele sunt poluate cu dejecții provenite de la fermele zootehnice din apropierea albiilor pârâielor. În urmă cu 20 de ani în grajdurile acestor ferme s-a generat evacuarea hidraulică a dejecțiilor, bazinele de decantare au fost subdimensionate, iar din lipsă de resurse, utilaje sau interes, nu se aplică procesul tehnologic de decantare, uscare și valorificare a gunoiului rezultat. Astfel, dejecțiile sunt evacuate în cele mai apropiate canale de desecare, de unde ajung în apele pâraielor, poluând totodată și o parte din apele freatice și suprafețe de teren din apropiere. (ioan Viorel Boldureanu, 20013*)

Apele subterane

”În zona de câmpie a Banatului se află cele mai importante rezerve de ape subterane. În joasă adâncimea medie a orizontului freatic oscilează între 3-6 metri în câmpiile interfluviale, și 0-3 metriîn ariile joase.

Oscilațiile de nivel ale apelor freatice sunt în funcție de regimul precipitațiilor, la care se adaugă alimentarea subterană din câmpia înaltă, inundațiile sau infiltrațiile lateraledin râuri și canale. Bega Veche, de exemplu, drenează apele freatice de pe malul drept și alimentează pe cele de pe malul stâng.” (C. Vert, 2001, pg. 124)

Nivelul apei freatice în arealul comunei se situează la adancimi cuprinse între 0,5 și 5 m, în funcție de diferiți factori. În perioadele cu precipitații abundente, mai ales în primăverile anilor ploioși consecutivi, nivelul general al apelor freatice este mai ridicat. În zonele depresionare închise, cu pământuri argiloase sau lutoase, în aceste perioade se semnaleayă baltiri ale apei ca și formarea pe o durată scurtă a unei pânze suprafreatice la mică adâncime.

În timp, s-a constatat o tendință de coborâre progresivă a nivelului freatic datorită unor cauze diferite, precum efectul drenant al forajelor pentru alimentări cu apă, erasarea canalelor adânci de desecare, dar și ca urmare a diminuării cantitaților de precipitații căzute.

Apele de adâncime provin în general din apele vadoase și depind de complexitatea alcătuirii geologice a teritoriului Banatului. Stratele acvifere de adâncime cantonate în dealurile piemontane și zona de câmpie capătă presiuni care ajung pâna la manifestarea arteziană, asa după cum se poate observa în golfulTimiș-Bega, între Lugoj și Timișoara, în zona Jimbolia și în partea de sud-vest a Banatului. Apele de adâncime sunt în general ape potabile, expoatate în multe localități.

Flora și fauna

Flora

Vegetația naturală specifică teritoriului comunei Săcălaz, este cea a silvostepei. În general, zona este lipsită de păduri, speciile de arbori răzleți fiind tipice pentru pădrile de șleau. Printre care menționăm; salcia (Salix alba, Salix fragilis), plopul (populus alba), și mai rar gorunul (Quercus sessiliflora). Mai des sunt întâlniți arbori plantați: salcâmul (Robinia pseudacacia), frasinul (Frasinus excelsior), arțarul (Acer tartaricum), teiul (Tilia cordata), etc. Dintre pomii fructiferi întâlnim: prunul (Prunus) nucul (Nux), vișinul, cireșul (Cerasus), mărul (Malus), dudul (Morus), și alții.

Vegetația ierboasă spontană de pe lângă vetrele satelor se întâlnește în asociații alcătuite din lolium (Lolium perenne), pirul gros (Cynodon dactylon), păiușul (Festuca psedovina), pelinul (Artemisia austriaca), păpădia (Taraxacum officinale), trifoiul alb (Trifolium repens) și altele, iar pe terenurile afectate de salinizare mai apar și specii specifice precum: limba peștelui (Statice glemini), mușetelul (Matricaria chamomilla) etc. Pe suprafețele de teren cu apă freatică de adâncimi mici se întâlnește golomățul (Dactylis glomerata), coada vulpii (Alopecurus pratensis), piciorul cocoșului, iar în microdepresiunile mlăștinoase și în albia canalelor se gasește papura (Typha latifolia), trestia sau stuful (Phragmites communis) ș.a.

Dintre buruienile întâlnite în culturile agricole, pe terenurile bine drenate se întâlnesc specii de mohor (Setaria viridis), pir târâtor (Agropyrum repens), volbură (Convolvulus arvensis), iar pe terenuri depresionare: coșteiul, tătăneasa (Symphytum officinale), pălămida (Cirsium arvense) etc.

Speciile de cultură mai răspândite sunt grâul de toamna, porumbul (Zea mays), floarea-soarelui (Helianthus annuus), soia, lucerna (Medicago sativa), trifoiul (Trifolium) și o serie de legume. (Ioan Viorel Boldureanu, 2013)

Fauna

Fauna stepei și silvostepei asuferit puternice modificări a numarului speciilor și densitatea acestora a scăzut datorită intervenției omului.

Fauna comunei cuprinde puține mamifere, reprezentate doar prin câteva rozătoare: popândăul (Citellus citellus), șoarecele de camp (Microtus arvalis), cățelul pământului (Sphalax leocodon) etc. Păsările însă, sunt ceva mai numeroase: sticletele (Carduielis carduielis), cucul (Cuculus canorus), ciocănitoarea (Dendrocopos syriacus), pițigoiul albastru (Streptopelia decaocto), cioara (Corvus frugilegus), dropia (Otis tarda), cu toate masurile de ocrotire, aceasta din urmă se împuținează mereu.

Fauna silvostepei, deși nu este la fel de variată ca cea a pădurilor, prezintă un număr important de specii de interes cinegetic precum: iepurele (Lepus), căprioara (Capreolus capreolus), prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), ariciul (Ericius) , cârtițe (Talpa europaea), brotăcei (Hyla arborea) etc.

„În cadrul faunei piscicole a silvostepei banațene, dominantă este specia crapului (Cyprinus carpio), alături de care trăiesc plătica (Abremia brama), oblețul (Albumus), babușca (Rutilius rutilius), sebița, știuca (Lucius esox). În Beregsău și afluenții săi trăiește și cleanul, plevușca, porcușorul (Gabio gabio). Pe râurile cu pantă foarte mică, ca Beregsăul, cursul inferior al Begăi Vechi, și Lunca Birda apar specii caracteristice apelor stătătoare precum, bibanul (Perca fluviatilis), bibanul soare, somnul pitic, carasul (Carassius carassius), roșioara (Arcadinius erythophtolmus).„ (C. Vert, 2001, pg. 125)

Solurile

Geneza și evoluția solurilor a parcurs câteva etape de solificare: de plaștină, înmlaștinire periodică, înțelenire freatic umedă (înaintede lucrările hidroameliorative din sec. XVIII) și de solificare stepică.

În primele două etape, terenul era inundat datorită apei freatice apropiate de suprafață, fapt ce a determinat formarea unor soluri hidromorfe.

În etapa a treia, cea a înțelenirii freatic semiumede, are loc îmbunătățire regimului hidric odată cu instalarea unei vegetațiide fâneață. Concomitent, în zonele mai înalte, datorită materialelor leossoide aduse de vânt, s-au format soluri cernoziomice.

Ultima perioadă are un caracter antropic marcat prin diverse lucrări hidroameliorative ce determină procese de carbonatare și salinizare secundară a solurilor sau de drenare puternică a solurilor hidromorfe.

Conform lui GRIGORE POSEA, 1997, În câmpiile Bega Veche, unde este localizată și comuna Săcălaz, precum și Bega Mică și Birdei, solurile zonale sunt ceva mai extinse și anume: cernoziomurile levigate în est și cernoziomuri vermice, gleizate și levigate în partea central-vestică. Toate acestea, însă, dominate de vertisoluri asociate cu lăcoviști, de soluri aluviale, destul de des și solonețurile dar mai rar sunt întâlnite lăcoviști tipice.

Vertisolurile în asociație cu lăcoviștile s-au format pe forme depresionare ale reliefului (crovuri, privaluri, albii părăsite) cu ape freatice situate la adâncimi de 1,2-1,5 metri. Lăcoviștile și vertisolurile sunt soluri grele și umede, dar care are o fertilitate bună comparabilă cu cernoziomurile. Pentru punerea în valoare deplină a potențialului de fertilitate aceste soluri necesită lucrări complementare de desecare-drenaj, accelerarea scurgerii apelor în exces prin deschiderea periodică de rigole în culturi sau ogoare.

În apropierea lăcoviștilor, pe forme de relif mai înalte cu apă freatică bogată în săruri și pe roci parentale bogate în sodiu, s-au format solonețurile. Aceste soluri sărăturate, nefavorabile, sunt răspândite ca niște petice printre celelalte soluri fapt ce îngreunează lucrările în agricultură.

Solurile aluviale sunt prezente în luncile râurilor afectate foarte rar de inundații. Acest tip de sol se caracterizează prin fertilitate bună spre foarte bună datorită conținutului ridicat desubstațe nutritive, și a umidității permanente. Solurile aluviale sunt pretabile pentru cultura legumelor și pentru pășuni.

Cernoziomurile au evoluat diferit în funcție de adâncimea apei freatice, astfel au rezultat cernoziomurile cu diferite grade de levigare sau cu un puternic proces de gleizare.

În arealul administrativ al comunei, după cum putem vedea în fig. 14, dominante sunt clasa soluri hidromorfe și clasa molisoluri.

„Molisolurile sunt soluri profund humifere, de culoare închisă, structură grăunțoasă, glomerulară sau poliedrică subangulară mică, bine dezvoltată, cu reacție slab acidă-slab alcalină și conținut optim de nutrienți. Toate aceste proprietăți le oferă o fertilitate foarte ridicată, fiind utilizate intens în agricultură” (Gh. Ianoș, I. Pușcă, M. Goian, 1997, pg. 135)

Solurile hidromorfe sunt soluri afectate periodic sau permanent de apă în exces. În funcție de sursa apei în exces (exces de apă freatică, exces de apă pluvial și exces de apă din surse mixte) clasa solurilor hidromorfe se divide în maimulte tipuri genetice de sol. Astfel, datorită excesului de apă freatică, în arealul comunei Săcălaz sau format lăcoviști și soluri gleice. Lăcoviștile introduse în circuitul agricol au o fertilitate medie spre redusă, acestea fiind ulilizate mai mult ca pajiști și fânețe. În comparațiie cu lăcoviștile, solurile gleice au o fertilitate scăzută datorită activității microbiologice diminuate.

POTENȚIALUL DEMOGRAFIC

Populația sub aspectele sale numeroase a constituit din toate timpurile un important obiect de studiu. În zilele noastre, factorul uman are un rol hotărâtor în demersul social-economic și cultural. Analiza populației și a resurselor umane s-a realizat prin interpretarea statistică și spațială a datelor publicate de Institutul Național de Statistică în Recensămintele Populației și Locuințelor din anul 1977 până în anul 2011.

Evoluția numerică a populației

Cunoașterea evoluției numerice a populației reprezintă un instrument important pentru a determina tendințele demografice. Evoluția fenomenelor demografice din ultimele decenii arata că s-au produs modificări substanțiale în comportamentul demografic al populației, sub influența activă a unor factori de ordin social, economic, psihologic, educativ și legislativ (Vert C, 2001).

Evoluția populației comunei Săcălaz, depinde pe de o parte de efectivul și structura sa inițială, iar pe de altă parte, de mișcarea naturală și migratorie. Analizând graficul 12, se poate observa o scădere treptată a numarului populației, de la 7287 de locuitori înregistrați în anul 1977, la 5506 de locuitori în anul 1992. După această scadere numarul populației este în creștere până la finalul perioadei analizate. Din anul 1992 până în 2011 populația comunei Săcălaz crește cu 2212 de persoane, ceea ce reprezintă 28,6% în decurs de 22 de ani.

Fig. 12. Evoluția numerică a populației comunei Săcălaz în perioada anilor 1977-2014

Densitatea populației

Densitatea este expresia răspândirii populației în teritoriu și reflectă gradul sau intensitatea populării acestuia. Analiza densității populației prezintă interes nu doar demographic, dar și social-economic, fiind legată de strategia dezvoltării teritoriului (Vert C, 2001).

Conform formulei de calcul a densității populației (d=P/S, unde d reprezintă densitatea populației, P, numărul total de locuitori, iar S reprezintă suprafața totală), densitatea populației comunei Săcălaz în anul 2011 este de 64,59 locuitori/km², în comparație cu densitatea județului Timiș care este de 76,68  loc/ km². După cum putem observa în graficul de mai jos evoluția densității populației în perioada anilor 1977 – 2011 este crescătoate, chiar dacă in perioada anilor 1977-1992 are loc o scădere a densității populației comunei. Creșterea generală a densității populației se explică prin poziția geografică favorabilă a comunei care se află în apropierea unei importante zone de influență cât și datorită căilor de acces, ceea ce a favorizat fluxurile migratorii și proceselor demografice care au loc în cadrul teritoriului administrativ al comunei.

Fig.14.Evoluția densității populației în perioada anilor 1977-2011

Dinamica populației

Dinamica demografică se caracterizează prin modificări cantitativ-structurale permanente, datorate mișcării naturale, migratorii, sociale, culturale și politice. Așadar, dinamica demografică este cea care influențează în mod direct numărul populației și este compusă din două mișcări: mișcarea naturală a populației și mișcarea migratorie acestea funcționează independent sau în comun una cu cealaltă (Vert C, 2001).

Dinamica naturală

Dinamica naturală reprezintă procesul continuu de transformare, regenerare și de împrospătare al populației, în fiecare an înregistrându-se noi generații, ce înlocuiesc pe cele existente care se reduc datorită mortalității. Diferența dintre natalitate și mortalitate se numește bilanț demografic natural, iar valoarea acestui bilanț se adaugă numărului inițial al populației (Vert C, 2001).

4.3.1.1. Natalitatea ca fenomen demografic se referă la frecvența născuților vii în cadrul unei populații, calculat ca raport între numărul acestora și populația de la mijlocul intervalului, exprimat la 1000 de locuitori (Vert C, 2001).

În tabelul de mai jos obervăm că evoluția numărului copiilor născuți vii în perioada anilor 1992-1011 rămâne în general neschimbată. Numărul cel mai mic de născuți vii înregistrându-se în anul 2002 cu 68 de născuți vii adică 10,9‰. Rata natalității pe perioada acestor ani a scăzut de la 14,5‰ la 9,4‰.

Tabel 2. Numărul născuților vii și rata natalității pe perioada 1992-2011 Anul

(http://statistici.insse.ro/ accesat în 15.02.2016)

Formula de calcul a ratei natalității este RN= Nv/P×1000, unde Nv reprezintă numărul nascuților vii, iar P, populația totală, astfel putem observa în graficul 15 o scăderea a ratei natalității în cadrul comunei Săcălaz. Dacă în anul 1992 rata de natalitate era de 14,5 ‰, în anul 2011 rata natalității a scauzut până la 9,4‰.

Fig.15. Evoluția ratei natalității în perioada anilor 1992-2011

4.3.1.2. Mortalitatea este a doua componentă a mișcării naturale și reprezintă numarul deceselor intr-un anumit interval de timp, de obicei un an. Rata de mortalitate reprezintă frecvența deceselor în raport cu o populație și se calculează prin formula generală M= D/P×1000; unde M este rata de mortalitate, D- numărul de decese, iar P reprezintă numărul populației.

În perioada anilor 1992-2011 în comuna Săcălaz după cum putem observa în tabelul 2, cele mai multe decese sunt înregistrate în anul 1992, cu un număr de 76 persoane ceea ce reprezintă 13,8 ‰, iar minimul deceselor în număr de 53 persoane s-a înregistrat în anul 1997 ceea ce reprezintă 8,7 ‰ din totalul populației.

Tabel 3. Numărul persoanelor decedate și rata mortalității în perioada 1992-2011

(http://statistici.insse.ro/ accesat în 15.02.2016)

În graficul 8 putem observa evoluția mortalității, în perioada anilor 1992-2011, calculată după formula generală a ratei mortalității M=D/P×1000. În anul 1997 rata mortalității în comuna Săcălaz înregistrează o valoare de 8,7‰, aceasta fiind cea mai mică rată a mortalității în cei 19 ani analizați. În anul 1992 rata mortalității era de 13,8 ‰. În perioada analizată, mortalitatea are o tendință generală de descreștere, astfel din anul 1992 până în anul 2011 rata mortalității scade de la 13,8‰ la 8,8‰, ceea ce ne vorbește despre o creștere a calității vieții.

Fig.16. Evoluția mortalității în perioada 1992-2011

4.3.1.3. Bilanțul demografic natural reprezintă diferența dintre numărul de născuții vii și numărul de decedați. În funcție de raportul dintre nașteri și decese, bilanțul demografic poate fi: pozitiv, când natalitatea este mai mare decât mortalitatea și se numește spor natural sau excedent; nul, când natalitatea este egală cu mortalitatea; negativ, când natalitatea este mai mică decât mortalitatea, se numește deficit natural (Vert C, 2001).

Urmărind graficul 17, observăm că bilanțul demografic natural al comnei Săcălaz, înregistrează valori negative în anul 2002. În general, în perioada de timp analizată bilanțul demografic al populației este pozitiv fapt ce duce la creșterea numărului locuitorilor comunei.

Fig.17. Evoluția bilanțului demografic natural în perioada 1992-2011

Dinamica migratorie

Migrația ca fenomen demografic constituie cea de-a doua componentă dinamicii demografice și se manifestă în cadrul populațiilor considerate ca sisteme deschise. În cadrul acestor categorii de populație intrările sunt asigurate pe lângă nașteri și de imigrări, iar ieșirile pe lângă decese și de emigrări (Vert C, 2001).

Urmărind graficul din figura 18, putem observa că în anul 1992 numărul imigranților este mai mare decât cel al emigranților. Până în anul 1997 numărul imigranților scade apropiindu-se de numărul emigranților, aceste valori se mențin până în anul 2002, după care urmează iarăși o perioadă de creștere a numărului imigranților până în anul 2011. Putem spune că în intervalul de timp analizat, bilanțul migratoriu al comunei Săcălaz este pozitiv. Deși din anul 1992 până în 1997 înregistrează o scădere importantă, bilanțul demografic migratoriu crește la fel de mult în perioada anilor 2002-2007, această creștere este urmată de o ușoară scădere spre anul 2011.

Fig.18. Evoluția bilanțului demografic migratoriu în perioada 1992-2011

Bilanțul demografic general

Bilanțul demografic general în opinia lui Vert C, 2001, reprezintă expresia matematică a mișcării generale a populației (dinamicii populației), indicatorul cel mai sintetic, ce cuprinde șase variabile (natalitatea, mortalitatea, bilanțul natural, imigrația, emigrația și bilanțul migratoriu), ce reflectă intensitatea și sensul de evoluție al unei persoane.

Dacă modificările petrecute în rândul populației sunt datorate doar mișcării naturale, se consideră că avem de-a face cu un sistem închis, adică intrările și ieșirile sunt date doar de nașteri și decese. Pentru ca populația să fie considerată un sistem deschis, intrările vor fi date atât de nașteri cât și de imigrări, iar ieșirile, de decese dar și emigrări. Așadar, populația în sistem deschis este caracterizată de funcționarea în comun a bilanțului demografic natural și a bilanțului demografic migrator, diferența acestora formând bilanțul demografic general.

În arealul comunei Săcălaz populația este considerată un sistem deschis, după cum putem observa în graficul 19, astfel procesele ce caracerizează sistemul sunt atat mișcarea naturală cât și cea migratorie.

Bilanțul demografic general, în funcție de variabilele ce îl compun poate fi: pozitiv, când intrările depășesc ieșirile, deci populația este în creștere datorită natalității și a imigrării; nul, când se produce o egalitate între volumul intrărilor și ieșirilor; și bilanț demografic negativ, când intrările sunt mai reduse decât ieșirile, deci populația se reduce datorită mortalității și a emigrației. În cazul de față, în anul 2011, avem de-a face cu un bilanț demografic general pozitiv, conform graficului 19, se observă că intrările în cadrul mișcării naturale sunt aproximativ echilibrate de numărul ieșirilor, astfel bilanțul demografic natural este pozitiv cu valoarea 5. Din punct de vedere al mișcării migratorii, bilanțul demografic iarăși este pozitiv, numarul intrărilor este mai mare cu aproximativ 50% decât numărul iesirilor.

Conform expresiei matematice B.d.g. = ( N + I ) – ( D + E ); unde N – reprezintă nașteri, I – imigrari, D – decese și E – emigrari, bilanțul demografic general al comunei Săcălaz este de 124‰; astfel putem afirma că populația comunei este în creștere, datorită în special bilanțului demografic migratoriu.

Fig.19. Bilanțul demografic general (‰)

4.4. Structuri geodemografice

Populația ca sistem, este alcătuită din mai multe subsisteme care cuprind diverse caracteristici atât demografice, cât și sociale, naționale, confesionale, etc. În această analiză punem accentul pe caracteristicile demografice fundamentale, sexul și vârsta dar și a structurii etnice și confesionale a populației pentru a identifica gradul de omogenitate.

4.4.1. Structura populației pe sexe

Cunoașerea structurii populației după sexe este necesară pentru caracterizarea dimorfismului sexual, a echilibrului dintre sexe pentru fundamentarea unor măsuri de politică demografică bazate pe respectarea drepturilor persoanelor și colectivităților (Vert C, 2001).

Caracteristica calitativă a structurii pe sexe, este formată din două subpopulații, masculină și feminină, diferențiându-se una de cealaltă din punct de vadere biologic, al reproducerii dar și din punct de vedere al constiuției corporale.

Conform recesemintelor anilor 1992-2011, în comuna Săcălaz, structura populației pe sexe este relativ echilibrată. Urmărind figura 20, observăm că pe parcursul perioadei analizate, numarul persoanelor de sex masculin depășește doar foarte puțin numărul persoanelor de sex feminin în anul 1992. În anul 2002 până în 2011, populația feminină este mai numeroasă decât populația masculină, însă cu un număr nesemnificativ.

Fig.20. Evoluția populației pe sexe în perioada 1992-2014

Aplicând formula de calcul a proporției populației masculine, respectiv populației feminine, conform lui Vert C, 2001, pᵐ = M/P×100 și pᶠ = F/P×100, în care pᵐ, pᶠ reprezintă proporția populației, M, F cuprinde populația masculină, respectiv feminină, iar P reprezintă populația totală, reiese că în anul 2011, conform Institului Național de Statistică, procentul populației masculine era de 49,56%, iar populația feminină 50,44% (fig.21). Obținând aceste date putem spune ca în comuna Săcălaz, numărul bărbaților și numarul femeilor este aproape egal, locuitorii comunei de sex feminin sunt mai numeroași doar cu 68 de persoane.

Fig.21. Ponderea populației pe sexe la recensămintele din 2014

4.4.2. Structura populației pe grupe de vârstă

Vârsta poate fi definită ca o vârstă exactă a unei persoane, exprimată în ani, luni, zile, ore, minute, secunde, care s-au scurs de la naștere până în momentul obsevării statistice a persoanei sau, vârsta în ani împliniți pe care o persoană a avut-o la ultima aniversare în timpul anului calendaristic considerat (Vert C, 2001).

Analiza structurii populației pe grupe de vârstă și sexe în comuna Săcălaz este realizată la recensămintele anilor 1992 și 2011. Din analiza piramidei pe grupe de vârstă și sexe din anul 1992 (fig.22), rezultă ca populația nu este un sistem cu o structură unitară, existând deosebiri de ordin cantitativ și calitativ între grupele de vârstă, același lucru îl putem spune și în cazul piramidei din anul 2011.

Fig.22. Piramida vârstelor anul 1992

În anul 1992 tendința demografică a comunei Săcălaz este de ușoară întinerire demografică, după cum se poate observa în graficul 22 , populația tânără cuprinsă între 0-19 ani este mai numeroasă decât grupa adultă și bătrână, însă populația adultă după cumputem observa scade brusc, comparabil cu grupele tinere, datorită migrației tinerilor după vârsta de 24 ani, lucru ce duce la o dezvoltare atât demografică cât și economică regresivă, populația adultă fiind considerată grupa productivă, de asemenea reproductivă.

În anul 2011, structura populației pe grupe de vârstă și sexe, cunoaște modificări la nivelul grupelor de vârstă, forma piramidei diferențiindu-se de anul 1992 (fig.23). După cum putem observa, baza piramidei are dimensiuni înguste ceea ce semnifică o pondere redusă a populației tinere în comparație cu celelalte grupe, acest fenomen rezultă în urma scăderii accentuate a fertilității. Se remarcă o creștere destul de mare în rândul populației adulte, în special grupa cuprindă între 29-39 de ani, și o scădere în rândul populației vârsnice însă nu foarte accentuată. Creșterea numărului persoanelor adulte, active, ne vorbește de un process de reîntinerire a societății ceea ce ajută la creșterea potențialul demografic și economic îmbătrânit, afectat de migrație în deceniile trecute.

Fig.23. Piramida vârstelor anul 2011

Analizând graficele de mai jos, fig.24 și 25, ponderea populației pe grupe mari de vârstă în anul 1992 și anul 2011, observăm populația bătrâna în ambele cazuri este de 10 %. Populația tânără este mai numeroasă în ambele cazuri, 27% în anul 1992, iar în anul 2011 această grupă de vârstă scade până la 16%. În anul 1992 putem spune că populația este mai tânără datorită procentului mai ridicat al grupei de 0-14 comparativ cu cel al grupei de 65 ani și peste. Dacă populația tânără în anul 1992 este mai numeroasă decât în anul 2011, atunci populația adultă este mai puțin numeroasă în anul 1992 când înregistra valori de 63% față de anul 2011, cu 74%. Creșterea populației adulte duce în viitor la creșterea populației bătrâne. Însă în perioadele analizate putem spune că populația comunei Săcălaz este tânără, însă scăderea grupei de vârstă tinere de la o perioadă la alta ne vorbește despre scaderea fertilității.

Fig.24. Ponderea populației pe grupe mari de vârstă în anul 1992 Fig.25. Ponderea populației pe grupe mari de vârstă în anul 2011

4.4.3. Structura etnică

La baza oricărei etnii stă limba, graiul comun, aceleași obiceiuri, tradiții culturale, aspirații comune și conștiința unor urmași, toate grupate pe un teritoriu bine determinat. Pe fondul acestor atribute fundamentale au apărut formațiuni sociale, economice, culturale și în mod firesc politice, care dau conținutul și specificul etnic continentelor globului pământesc (Vert C, 2001).

Structura etnică a populației comunei Săcălaz conform recesământului din anul 2011, arată faptul că populația majoritară este de etnie română în proporție de 84,36%, urmată de 11,96%, acest procentaj reprezintă categoria populației care nu și-au declarat etnia sau lipsa acestei informații. Restul populației în procent foarte scazut este de etnie romă, sârbă, maghiară și altele.

Fig.26. Structura etnică a populației în anul 2011

http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

4.4.4. Structura confesională a populației

Studiul religiei se impune ca o necessitate a cunoașterii universului magic pe care omul și l-a creat în decursul timpului, univers cu implicații multiple și profunde în devenirea sa și a omenirii

Religia influențează foarte puternic modul de viață al populației, cuprinzând și anumite caracteristici demografice și sociale, acestea fiind atât de ordin pozitiv cât și negativ, oferind vieții sprijinul psihologic, întărirea relațiilor sociale, încrederea în membrii comunității, oferirea unui sens în viață, etc (Vert C, 2001).

Recensămintul din anul 2011, ne arată ca distribuția persoanelor după structura confesională, în cadrul comunei Săcălaz este predominantă religia ortodoxă cu 80,03% (fig.29). un procent de 7,49% din populația comunei este reprezentat de religia penticostală, aproximativ același procent al populației nu și-au declarat structura confesională sau nu sunt date disponibile. Romano-catolicii sunt în număr de 2,45%, urmați de populația de religie ortodoxă sârbă (de rit vechi) cu 1,80%.

1

Fig.28. Structura confesională a populației (2011)

http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

4.4.5. Structura populației după nivelul de instruire

Nivelul de instruire al populației comunei Săcălaz conform recesământului anului 2011 este urmatorul: cel mai mare procentaj îl reprezintă învățământul gimnazial cu 34,75%, urmat de nivelul liceal (21,85%), nivelul profesional și ucenici (17,12%). Nivelul primar de intruire al populației este de 14,05%, mai căzut decît nivelul gimnazial, acest fapt se datorează căderii populației de vîrstă coresunzătoare. Nivelul superior au finalizat 9,21% (579 de persoane din care 506- universitar de licență. Numărul peroanelor fără scoală este destul de ridicat cu 1,85% (116 persoane din care 36-analfabeți) din această categorie fac parte copii din familiile vulnerabile.

Fig.30. Nivelul de instruire al populației în anul 2011

4.4.6. Structura socio-economică

La recensământul din anul 2011, populatia de vârstă activă a comunei Săcălaz înregistra un număr de 5676 de persoane, ceea ce reprezintă 73,54% din totalul populației comunei (vezi fig. 31). Populația inactivă a comunei cu o valoare de 26,46%, este formată, în principal, din persoane aflate sub limita inferioară a vârstei contingentului activ (16 ani), persoane care au depășit vârsta de 16 ani, dar care se află în proces de pregătire profesională (elevi, studenți), precum și persoane care au depășit limita superioară a vârstei contingentului activ, care nu obțin venituri proprii, fiins întreținute de stat sau organizații obștești (pensionarii) sau de persoane particulare.

Populația ocupată a comunei Săcălaz prezintă valori destul de scazute, astfel numarul mediu de salariați în anul 2011 era de 1158, adică 20,40% din populația activă.

Fig.31. Ponderea populației după participarea la activitatea economică, 2011.

În tabelul 9, putem observa evoluția numărului mediu de salariați în perioada anilor 1992-2011. Putem spune ca în comună, în intervalul de timp analizat, numărul salariaților a scăzut semnificativ. Dacă numărul salariațior în anul 1992 era de 4642, atunci în 2011 acestora scade până la 1158, ceea ce semnifică 24,94%.

Tabelul 9. Evoluția numărului mediu salariați în comuna Săcălaz.

( www.insse.ro )

Structura socio-economică a comunei Săcălaz pe sectoare de activitate conform recesemântului 2011, după cum putem vedea în figura 32, era următoarea: 13,28% din totalul populației muncește în sectorul primar, 19,28% în sectorul secundar și 67,44%, sectorul terțiar.

Numărul populației antrenate în sectorul primar este scăzut deoarece majoritatea exploatațiilor sunt de tip individual pe suprafețe mici. Astfel gospodăriile individuale și asociațiile familiale nu pot fi performante. Situația actuală prezintă practicarea unei agriculturi de subzistentă în sectorul privat.

Fig.32. structura socio-economică pe sectoare de activitate, în anul 2011.

În ceea ce privește șomajul conform recesemântului anului 2011, numărul persoanelor șomere de sex feminin era de 33 persoane, iar numărul șomerilor de sex masculin, 19 persoane.

SISTEMUL DE AȘEZĂRI

5.1. Dimensiune, morfostructură și funcții

Satul constituie o comunitate umană, dominantă în peisajul geografic românesc, fiind o formă foarte veche de organizare și locuire a țării noastre.

Satele mari și foarte mari sunt poziționate în deosebi în zone de câmpie, în depresiuni intramontane și în zone subcarpatice, acolo unde relieful oferă suprafețe largi pentru devoltare, iar satele micijloci și mici, se regăsesc în zonele montane, de deal și de podiș (Geografia României, Vol. II).

Pe baza recensământului din 1966 au fost separate, după numărul de locuitori, trei categorii importante de sate: sate mici și foarte mici (sub 500 locuitori), în proporție de 38%, sate mijlocii (între 500 și 1000 de locuitori), circa 44% și sate mari și foarte mari (peste 1500 locuitori), în jur de 18% (Baranovsky N., Ștefănescu I., 1970 citat din Geografia României Vol.II).

Comuna Săcălaz datorită poziției sale în zona de câmpie (Câmpia Timișului) și a numărului de locuitori (7718) înregistrat la recensământul din anul 2011 face parte din categoria satelor mari și foarte mari.

Din punct de vedere fizionomic, satele comunei Săcălaz fac parte din categoria satelor de tip adunat după cum putem observa în figura 35, 36 și 37.

Satul adunat reprezintă așezarea rurală cu cea mai evoluată formă, caracterizată prin gruparea gospodăriilor în forma definită, areală sau liniară. Acest tip de sat este caracteristic zonelor de câmpie, după cum este cazul comunei Săcălaz, precum și zonelor de podiș și depresiuni. Cea mai urbana formă a satului adunat este satul compact, cu centru civic, străzi precise și case foarte apropiate unele de celelalte. O caracteristică a satului adunat este detașarea precisă a vetrei de moșie, a zonei rezidențiale de zona de producție. Satul adunat, datorită formei sale, prezintă avantaje oferite de existența unei coeziuni sociale mai bune, a unei conduceri mai usoare și controlabile și a unor facilități economice. (Ilie Bădescu, Ozana Cucu-Oancea,  2004)

Fig.35. Satul Săcălaz, sat de tip adunat-compact (https://www.google.ro/maps)

Fig.36. Satul Beregsăul Mare, sat de tip adunat-compact Fig.37. Satul Beregsăul Mic, sat de tip adunat-compact (https://www.google.ro/maps) (https://www.google.ro/maps)

5.2. Elemente etnografice

Elementele etnografice ale comunei includ valorile socio-culturale, care din vechi timpuri conferă individualitatea locului în realitatea prezentă. Din această categorie fac parte obiceiurile, tradițiile, meșteșugurile, portul, toate înfățișând faptele culturale ce organizeză viața și în același timp marchează cele mai importante momente ale trecerii timpului.

Obiceiurile și tradițiile de odinioară, cu trecerea timpului și-au șters din farmecul lor, generații tinere manifestând din ce în ce mai puțin interes. Astăzi obiceiurile legate de evenimentele importante din viața omului, nașterea, nunta, moartea sunt amintite doar de bătrânii satului. Tradiții ce s-au pastrat sunt cele din perioada sărbătorilor de iarnă când sunt așteptați colindătorii, plugușorul, jocul caprei etc, sarbatoarea Sfintelor Paști, cu încondeierea ouălelor.

Printre evenimentele locale amintim: Zilele Săcălazului ce se serbează în prima săptămână din luna octombrie, Festivalul Răchiei – prima sâmbătă din noiembrie, Festivalul Recoltei, Festivalul Tinereții, etc.

În cadrul unui proiect de Dezvoltare Rurala Durabilă în parteneriat “transfrontalier” cu comunitatea Torac, din Serbia, comuna Săcălaz a înfiintat un ansamblu de dansuri populare și corul și orchestra comunei.

5.3. Elemente arhitecturale

Locuințele vechi ale comunei Săcălaz sunt facute din lemn, bârne, peste care era pusă o tencuială din pământ amestecat cu paie. Fundația acestor case este din piatră și sunt acoperite cu tiglă. Casele tradiționale au formă dreptunghiulară fiind perpendiculare pe lungimea străzii, sau de-a lungul străzii. Sunt prevazute cu două ferestre la stradă, iar interiorul este format din două camere, o bucătarie și un coridor. Anexele gospodaresti sunt construite din lemn sau caramida.

Casele mai noi au fundația din beton, zidurile din caramidă sau bolțari de ciment și sunt acoperite cu tiglă.

Cartierul rezidețial Primăverii, alipit localității Sacalaz, este destinat creării unei zone de locuințe care se va încadra în fondul construit existent si proiectat, și va satisface cererea locală de locuințe și pe cea venită dinspre municipiul Timișoara. Terenul este amplasat în estul localității Săcălaz în intravilanul extins al localității, spre DN 59A Timișoara – Jimbolia, la 5 km de Timișoara înainte de intrarea în Săcălaz pe partea stângă. Terenul cu o suprafață de 29,5 hectare este în prezent neconstruit. (http://www.primariasacalaz.ro/)

6. POTENȚIALUL ECONOMIC

Pământul, capitalul și forța de muncă sunt factori importanți ce subliniază trăsăturile economice dar și potențialul de dezvoltare al comunei. Economia comunei Săcălaz se bazează pe agricultură, creșterea animalelor, morărit și panificație. Marea majoritate a exploatațiilor sunt de tip individual pe suprafete mici.

6.1. Agricultura

Din suprafața totală a comunei care este de 11949 ha (tabel 7), terenul agricol deține ce-a mai mare pondere, 89,87%, iar terenul neagricol deține doar 10,13%. Sectorul primar rămâne dominant și în prezent, agricultura reprezentând 90 % din economia localității.

Tabel 7. Suprafața fondului funciar după modul de folosință

http://statistici.insse.ro/ accesat în 09.03.2016

Urmărind graficul de mai jos, putem observa mai detaliat ponderea terenurilor care însumează totalitatea suprafeței agricole. terenul arabil este dominant, cu 86,70%, urmat de pășuni cu o valoare de 11,45%. Suprafețele agricole de vii, livezi și fânețe au un procentaj neînsemnat, doar 0,03%, 0,07%, și respectiv 1,75%

Fig. 39. Suprafața agricolă pe categorii de folosință a terenurilor (2011)

Cerealele, în special porumbul, grâul și secara, dețin cele mai însemnate suprafețe arabile după cum putem observ și în graficul de mai jos, unde este reprezentată evoluția suprafeței cultivate a terenului arabil pe perioada anilor 1992-2003, unde putem observa faptul că culturile de porumb însumează cea mai mare parte din suprafața arabilă, atât în anul 1992 când cuprindea 3297 ha cât și în anul 1997 și 2003 (4177 ha respectiv, 2668 ha). Suprafețele cultivate cu cartofi, sfeclă de zahăr și legume sunt foarte mici față de categoriile anterioare. Cartofii sunt cel mai puțin cultivați în această comună: 82 ha în anul 1992, 70 ha în anul 1997 și 120 ha în anul 2003. http://statistici.insse.ro/ accesat în 09.03.2016

Fig.40. Suprafața cultivată pe principalele culturi în perioada aniilor 1993-2003

O altă ocupație de bază a locuitorilor comunei Săcălaz este creșterea animalelor, activitate care în prezent se desfășoară atât individual în cele 370 de crescătorii cât și în 16 ferme zootehnice. acoperind doar consumul local. În anul 1992 și 1997 principalele animale ce se cresc în comuna Săcălaz sunt porcinele, însă în anul 2003 aceste animale înregistrează o scădere foarte mare de la 256907 de capete la 1658. Numărul mare al porcilor se datorează prezenței combinatului Comtim, ce a determinat o creștere economică importantă a satului Beregsău Mare.

După cum vedem în figura 41 numarul bovinelor, ovinelor și a păsărilor este mult mai scăzut decât cel al porcinelor. Numărul bovinelor în anii analizați era de 1852 de capete în anul 1992, 708 în anul 1997 și 1033 de capete în anul 2003. http://statistici.insse.ro/ accesat în 09.03.2016

Fig.41. Efectivele de animale, pe principalele categorii, anii 1993-2003

S.C. AGROCLAAS S.R.L. –Sacalaz – Agricultura

AGROCOMERT HOLDING S.A.-Sacalaz – Profil – agroindustrial

S.C. AGROTORVIS S.R.L.-Beregsau Mare – Profil agricol

S.C. SERVAGROMEC S.A. -Sacalaz – Profil desfacere utilaje agricole

S.Agr. BEREGSANA –Beregsau Mare – Profil agricol

S.C. COMAGRA – Beregsau Mare – Profil agricol

S.C. AGROTIM S.A.-Sacalaz – Profil agricol si zootehnic

S.C. AGROMEC S.A – Profil agricol

6.2. Activități specifice sectorului secundar

Pe teritoriul comunei Săcălaz există un număr important de firme cu profil specific sectorului secundar

S.C. CAPTIVE S.R.L. – Sacalaz – Constructii

S.C. COVA-GHERA S.R.L. Beregsau Mare – Constructii

S.C. SUPERCONSTRUCT S.R.L. Sacalaz – Constructii

S.C. HOROBETA IMPEX S.R.L.-Beregsau Mare – Morarit – Panificatie

S.C. METROPOL S.A. -Sacalaz – Morarit – Panificatie
S.C. EUROCUPON TEXTIL S.R.L.- Sacalaz – Productie

S.C. SOROCAM S.R.L. – Sacalaz – Productie

S.C. ESSBAN INVESTMENTS S.R.L. – Sacalaz – Productie

S.C. MOZA PAF S.R.L.- Sacalaz – Productie

S.C. DADITIM S.R.L. -Sacalaz – Productie

S.C. MONSTER S.R.L. Sacalaz – Productie

S.C. VICEP S.R.L. -Sacalaz – Productie
S.C. COMTIM GRUP S.R.L.-Beregsau Mare – Productie

6.3. Activități specific sectorului terțiar

CI.CI. CONSULT – Sacalaz – Prestari servicii

S.C. PROFIX S.R.L. – Sacalaz – Prestari servicii

S.C. NABLACON S.R.L.- Sacalaz – Prestari servicii

S.C. DALBEN IMPEX S.R.L. – Sacalaz – Prestari servicii

S.C. SEBASTIN S.R.L.- Sacalaz – Prestari servicii

S.C. FIORINO S.R.L. -Sacalaz – Prestari servicii

S.C. SIRBU SI STANCIU- Beregsau Mare – Prestari servicii

S.C. RAFFAELLO S.R. – Sacalaz – Prestari servicii

S.N.I.F S.A.-Sacalaz – Prestari servicii

S.C CICHORIUM S.R. –Beregsau Mare – Medic

S.C. TILIA S.R.L. -Sascalaz – Medic

S.C. LAZAU ALEX S.R.L. -Sacalaz – Medic veterinar

S.C. BUREBISTA S.R.L. – Beregsau Mare – Comert

S.C. KEREKES COMPANY S.R.L – Sacalaz – Comert

S.C. FORRIS IMPEX S.R.L. – Sacalaz – Comert

S.C. BER- GLOBUS S.R.L. – Beregsau Mare – Comert

S.C. FUNGIS S.R.L. – Beregsau Mare – Comert

S.C. LACRIMA DE AUR S.R.L. – Beregsau Mic – Comert

S.C. J.B. LOTUS S.R.L. – Beregsau Mare – Comert

S.C. ASVA NOF S.R.L. -Sacalaz – Comert

S.C. LASC COMPANY S.R.L. -Sacalaz – Comert

S.C. AMPLUELTOM S.R.L. – Comert

S.C. BERETA S.R.L. –Beregsau Mic – Comert

S.C. NATALINO S.R.L. – Sacalaz – Comert

S.C. LAZZARINI S.R.L. -Sacalaz – Comert

S.C. MULTIPROD S.R.L. -Sacalaz – Comert

S.C. OCHII NOPTII S.R.L. –Beregsau Mare – Comert

S.C. CONTUR S.R.L. –Beregsau Mare – Comert

CONSUMCOOP-Sacalaz – Comert

6.4 Turismul

Teritoriul comunei Săcălaz, la capitolul turism putem menționa câteva biserici și monumente istorice, evenimente locale, dar și bălți prvate avenajate pentru pescuitul sportiv si pescuitul de agrement.

În categoria monumente și biserici istorice enumerăm următoarele obiective:

Biserica ortodoxă din Beregsău Mare (1793) cu hramul Sf. Gheorghe este monument istoric din patrimoniul național, iar pictura bisericii datează din sec. XIX.lea.

(http://www.enciclopediaromaniei.ro/ )

Biserica ortodoxă sârbă Beregsău Mic (1857)

Biserica romano-catolică Săcălaz (1772)

Monumente ale eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial – Beregsău Mare

Monumente ale eroilor din Primul Război Mondial Săcălaz

Evenimente locale:

Zilele Săcălazului – prima săptămână din luna octombrie

Ruga satului de Rusalii

Festivalul Răchiei – prima sâmbătă din noiembrie

Festival de colinde – luna decembrie

Cea mai apropiată pescărie de orașul Timișoara în comuna Săcălaz, este Balta Cyprinius  cu o suprafață de 8 hectare.

Ceea ce privește infrastructura turistică Hotel Elysee este primul hotel de cinci stele din judetul Timiș și a fost inaugurat în anul 2008 având 20 de camere.

(http://adevarul.ro/)

7. Infrastructura comunei

7.1. Infrastructura de transport

Infrastructura de transport este un factor important în dezvoltarea oricărei regiuni. Lipsa unei infrastructuri de transport adecvate duce la apariția unor greutăți de deplasare spre areale cu funcții economice, rezidențiale sau de agrement, astfel acea regiune devine mai puțin atractivă pentru mediul de afaceri dar și pentru populație.

În comuna Săcălaz, la capitolul infrastructurii de transport rutier, avem următoarea rețea de drumuri comunale: DC 46 are o lungime de 2,2 km; DC 211 are 3,2 km lungime; DC 212 -3,9 km lungime; DC213- 4,7 km și DC214 cu o lungime de 5,9 km.

Pe drumul național DN 59A, distanța în kilometri între centrul unității administrativ-teritoriale și localitățile aparținătoare este urmatoarea: Săcălaz- Beregsăul Mare = 4,4 km; și Săcălaz- Beregsăul Mic = 6,2 km.

Infrastructura feroviară în comuna Săcălaz este redată de calea ferată Timișoara-Jimbolia-Kikinda, ce străbate teritoriul de la est la vest și îi oferă accesibilitate bună nu doar în județ, dar și peste hotarele țării, deoarece magistrala trece granița României cu Serbia. În imaginile 10 și 11 putem vedea cum arată gările în cele doua sate ale comunei, Gara Săcălaz, respectiv Gara Beregsău Mare care a fost inaugurată în anul 1857.

(http://www.primariasacalaz.ro/) accesat în data de 03.04.2016

http://www.panoramio.com/ accesat în data de 04.04.2016

http://www.banaterra.eu/ accesat în data de 04.04.2016

7.2. Infrastructura tehnică

Alimentare cu apă potabilă. La nivelul comunei există 8 foraje de captare a apei potabile, repspectiv – 4 în localitatea Săcălaz, 3 în localitatea Beregsău Mare și 1 în localitatea Beregsău Mic. Captarea apei potabile se face prin pompare verticală din foraje cu adâncime de 220 metri, în bazine de 5000 litri. Rețeaua de distribuție a apei potabile în cele trei sate ale comunei Săcălaz este de 25,6 km lungime: Săcălaz = 14,2 km; Beregsău Mare = 7,3 km; Beregsău Mic = 4,1 km. Întrucât rețelele de distribuție sunt vechi de aproximativ 35 de ani, în prezent starea acestora este foarte deteriorata.

Retea de canalizare în comună încă nu exista, însă Primăria Săcălaz în colaborare cu Consiliul Județean Timiș a depus un poiect Phare 2004- 2006 Infrastructura Mare , prin care se creează toată infrastructura Zonei Industriale Săcălaz, printre care și rețeaua de canalizare a localității Săcălaz. Total km de rețea de canalizare prevăzuți în localitatea Săcălaz – 4 km.

Alimentarea cu gaze naturale a comunei se face prin conducta de transport de înaltă presiune, gaze naturale DN200 mm ce trece prin apropierea localității Săcălaz. Astfel în 2007, a fost conectată la rețeaua de alimentare cu gaze naturale. Pentru alimentarea cu gaze a zonelor de locuire și a zonelor de dotări cu instituții și servicii, s-a propus construcția unei stații de Reglare – Măsurare, de la care să pornească rețelele de presiune redusă care să alimenteze toate imobilele localității. Consumatorii individuali de gaze naturale sunt alimentati in sistem mobil, cu butelii sub presiune.

Rețeaua de electricitate este prezentă în toate localitățile comunei, ce sunt alimentate cu energie electrică din sistemul energetic național, prin intermediul rețelelor de tensiune medie, 20 KV, posturi de transformare de 20/0,4KV și rețelele de distribuție de joasă tensiune pe toată lungimea arterelor stradale. Toate gospodăriile, instituțiile publice și societățiilor comerciale sunt alimentate cu energie electrică prin racordare la rețeaua de medie tensiune.

(http://www.primariasacalaz.ro/) accesat în data de 05.04.2016

7.3. Infrastructura de învățământ

În prezent, în toate cele 3 sate ale comunei există școli:

Școala Generală cu clasele I –VIII situată în loalitatea Săcălaz

Școala Generală cu clasele I-VIII situată în Beregsău Mare

Școala cu clasele I-IV din Beregsău Mic

Scoala Generala din satul Săcălaz a fost construită în anul 1901 și avea 7 clase și 5 învățători.

În urma unor lucrări de modernizare, școala dispune de un număr de 14 săli de clasă, un laborator de fizica-chimie, un laborator de biologie, o sală de informatică, o biblioteca, o sală și un teren de sport. În cadrul școlii activează 11 învățători și 14 profesori. Unii din foștii elevi sunt acum și ei dascăli în scoala in care au învățat.

În fiecare localitate funcționează cate o gradiniță unde beneficiază de educație și îngrijire copiii de varstă prescolară din comună:

Grădinița Săcălaz (program normal, program prelungit)

Gradinița Beregsău Mare (program normal)

Gradinița Beregsău Mic (program normal)

Cămine culturale:

Căminul cultural Săcălaz

Căminul cultural Beregsău Mare

Căminul cultural Beregsău Micâ

În Săcălaz există o bibliotecă comunală cu profil enciclopedic, și care permite accesul nelimitat și gratuit la colecții, baze de date și alte surse proprii de informații, oricărui doritor. Biblioteca are in prezent 11.096 de volume.

(http://www.primariasacalaz.ro/ ) accesat în data de 06.04.2016

7.4. Infrastructura sanitară

Infrastructura sanitară a teritoriului comunei Săcălaz este formată din cabinete medicale, cabinete stomatologice, farmacii etc.

Săcălaz:

Cabinet medical DR. DORIN SIMONA, DR.STANCIOIU AURELIA-VIRGINIA

Cabinet stomatologic:

CABINET MEDICINĂ DENTARĂ TOBIAS FLORINA

CABINET STOMATOLOGIC DR.COVRIG VALERIA SRL

Farmacii Locale:

FARMACIA ADARA S.R.L.

FARMACIA TILIA S.R..L

Cabinet veterinar DR, OLAR VIOREL 

Cabinet ginecologic DR. OLARU FLAVIUS

(http://www.cnas.ro/ )accesat în data de 06.04.2016

Beregsău Mare:

Cabinet medical:

MEDICINA DE FAMILIE DR. JURJI

MEDICINA GENERALA ADULTI DR. GAMAN CEAUSU LILIANA

Cabinet stomatologic: SC OZ DENTAL SRL DR. OPRISA DANIEL VALERIAN

Farmacii: SC REAL FARM S.R.L

Cabinet veterinar: SUPERVET SRL

(http://www.cnas.ro/ )accesat în data de 06.04.2016

7.5. Alte dotări

BRD Groupe Societe Generale a deschis o agenție la Săcălaz, ținând cont de dezvoltarea economică a comunei, banca s-a arătat interesată să ofere întreaga gamă de operațiuni atît pentru persoane fizice cât și juridice.

Comuna dispune de un oficiu poștal care realizează toate serviciile poștale disponibile pe teritoriul României.

Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgențǎ a  fost înființat pentru apărarea locuitorilor comunei în cazul unor incendii provocate de neglijența cetățenilor și a calamităților naturale cu care se confruntă comunitatea. înființat în anul 2005, serviciul dispune în prezent de 13 membri voluntari și un angajat șofer. Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgențǎ a fost dotat cu materiale, echipamente de protecție și mijloace precum: autospecială pompieri medie Renault, sirenă electrică 3.5kw, furtune tip C, furtune tip B, stingătoare pulbere, lopeți, generator curent, pompă submersibilă, barcă salvare, îmbrăcăminte și încălțăminte protecție temperatură, îmbrăcăminte și încălțăminte pompieri, motopompă. (http://www.svsusacalaz.ro/, accesat în data de 07.04.2016 )

Primaria comunei Săcălaz este o instituție publică ce funcționează din anul 1968 și are ca scop de a oferi populației servicii și activități în folosul acesteia. Principala activitate a primăriei este administrația publică a carei funcție este de a oferi populației servicii în următoarele domenii: taxe și impozite, consiliere juridică, centrul agricol, eliberare de titluri de proprietate, administrarea domeniului public, obținerea de autorizații și adeverințe, ajutor social, probleme de stare civila.

Pe lîngă postul de politie, în comuna Săcălaz s-a înființat și serviciul public Poliția comunitară. aceste servicii sunt responsabile pentru respectarea liniștii comunității și evitarea unor conflicte nedorite.

Serviciul de salubritate al Primăriei se ocupă de colectarea gunoaielor solide de la gospodăriile oamenilor, întretinerea spatiilor verzi, curățarea străzilor din comuna, iar gunoiul este transportat la groapa de gunoi Beregsău Mare ce nu corespunde standardelor ecologice ale Uniunii Europene. (http://www.primariasacalaz.ro/ ) accesat în data de 07.04.2016