Analiza Comportamentului Turistilor din Zona Rurala

Economie

Analiza Comportamentului Turistilor din Zona Rurala

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANALIZA COMPORTAMENTULUI TURISTILOR DIN ZONA RURALĂ HOREZU

INTRODUCERE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: TURISMUL RURAL ȘI COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI SPECIFIC ACESTEI FORME

1.1 Turismul rural și economia rurală

1.2 Metode de punere în valoare a zonelor rurale

1.3 Comportamentul consumatorului turistic rural

CAPITOLUL II: ZONA HOREZU – zonă de interes agroturistic

2.1 Zona Horezu – prezentare generală

2.2 Piața turistică în orașul Horezu

2.3 Forme de turism

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ: CERCETARE DE PIAȚĂ PRIVIND COMPORTAMENTUL TURIȘTILOR DIN ZONA HOREZU

3.1 Premizele cercetării

3.2 Prelucrarea datelor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În prezenta lucrare, intitulată ”Analiza comportamentului turistilor din zona rurală Horezu”, mi-am propus să realizez un studiu asupra potențialului turistic al acestei zone rurale, o zonă care de-a lungul timpului a oferit și oferă și astăzi locuri, obiceiuri, tradiții care nu se găsesc la tot pasul.

Zona analizată este microregiunea Horezu, care este situată în partea central și nord-vestică a Judetului Vâlcea fiind mãrginitã de Munții Cãpãțânii la nord, râul Cerna la vest râul Otãșãu la est și de Piemontul Oltețului la sud. Relieful este format din munți atingând altitudini de până la 2.124 m Vf. Ursul, douã șiruri de dealuri și culoare depresionare.

Elementele etnic-culturale, materiale și imateriale, din zona Horezu, au o mare valoare artistică și turistică și au fost integrate de-a lungul timpului pentru a face parte din cultura locală.Mai multe sate păstrează artizanatul și folclorul – costumele tradiționale, țesutul, broderia, croitul hainelor din piele de oaie, prelucrarea artistică a lemnului, procesarea lînii, arhitectura. Tîrgurile și evenimentele culturale cu ansambluri corale, cântatul la fluier și dansuri populare evidențiază bogăția etno-culturală. Toate acestea fac din zona Horezu o destinație turistică, bazată pe promovarea valorilor din mediul rural.

Lucrarea de față a fost structurată în trei capitole, bine individualizate, care surprind aspectele importante ce țin de prezentarea temei de cercetare. Metodele alese au fost unele avute la îndemână, studiu intens asupra problemei din materialele puse la dispoziție din centrele de specialitate, consultarea numeroaselor lucrări de specialitate care vizează tema de interes, dar și lucrări conexe, ce vin în completarea noțiunilor acesteia.

Astfel, prima etapă a fost cea de documentare, unde metoda utilizată a fost cea de strângere a materialelor, apoi cea de extragere a informațiilor folositoare.

Pe parcursul lucrării am folosit atât metoda grafică, cât și cea de interpretare a unor informații. Metodele și tehnicile sunt în general cele generale, axate pe partea teoretică.

Mereu se vorbește de turism rural, de natură, de zone unde tradiția și natura nu sunt antropizate, însă ar trebui să se pună mai mare accent pe educarea turiștilor, în urma lor an după an multe alte persoane vor dori să vadă aceleași lucruri, iar dacă se poate sub aceiași formă și cu aceiași frumusețe.Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel încât ariile naturale valoroase devin din ce în ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durată – case de vacanță, vizite de o zi și chiar sport. Facilitățile turistice intră deseori în conflict cu țelurile de conservare și strică peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilități sunt deosebit de puternice în unele zone, în timp ce, în altele, turismul pur și simplu nu are loc.

În această lucrare se va dori, ca scop principal punerea în evidență a conceptului de turism rural. Comportamentul turistului în raport cu serviciile oferite în cadrul acestui tip de turism vor fi urmărite de asemenea în această lucrare.

Tehnicile utilizate sunt în general descrierea, explicația, prelucrarea statistico-matematică a informației.

Baza teoretică a lucrării a fost exploatată prin multiple tehnici de cercetare (analiza activității, analiza comparativă, analiza documentară) în mai multe etape ale demersului de cercetare.

CAPITOLUL I. TURISMUL RURAL ȘI COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI SPECIFIC ACESTEI FORME

Turismul rural și economia rurală

Călătoriile și turismul reprezintă la ora actuală o piață globală, de dimensiuni uriașe, unde se manifestă cererea consumatorilor pentru o imensă varietate de produse și servicii. Nu doar dimensiunile și ritmurile sale de creștere fac această piață foarte atractivă, ci și potențialul său de viitor, nici pe departe epuizat. Turismul rural este o activitate economică, privit prin prisma faptului că este parte componentă a ramurii economice (turismul), dar și parte a bazei economice a așezărilor rurale.

O definiție generală ar fi aceea că turismul rural este activitatea turistică desfășurată în spațiul rural, privit în toată complexitatea sa. Această activitate trebuie să asigure perpetuarea valorilor specifice acestui spațiu, precum și satisfacerea intereselor celor care oferă servicii turistice, dar și a celor care sunt beneficiari .

Izvorât din nevoia de etalare a „bunelor maniere”, a claselor sociale elevate, turismul – ca mijloc de utilizare în mod plăcut și în condiții de confort a timpului liber – a cunoscut o dezvoltare explozivă și cu o continuitate remarcabilă mai ales pe măsură ce caracterul său de masă s-a conturat tot mai pregnant. Totodată, deseori se subliniază faptul că turismul a contribuit procesul de lărgire și integrare a unor spații și țări din cadrul UE, fiind, în același timp și un catalizator pentru modernizarea, dezvoltarea economică și prosperitatea statelor lumii a treia .

Turismul este o activitate pe care o practică în primul rând cei care si-au asigurat cel puțin, mijloacele minime de existență. Acesta presupune realizarea unui anumit nivel de trai dincolo de satisfacerea căruia individul poate economisi banii necesari celorlalte nevoi firești (dar nu și indispensabile): odihna, refacerea, recreerea, culturalizarea. Deși aparent pare simplu de definit turismul rural, ca fiind turismul care se desfășoară în regiunile rurale, de la țară, această definiție nu include complexitatea activităților, formele diferite și înțelesurile dezvoltate până acum în diferite țări sau exprimate de diverși autori. Turismul se dezvoltă în mediul rural în strânsă legătură cu economia locală, ceea ce conduce la interdependența dintre activitățile turistice și economia locală.

După părerea lui Grolleau, „turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman” .

Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) cu prilejul Conferinței de la Ottawa din iulie 1991,definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore, dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizitată”.

Conform DEX, turismul reprezintă totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (ca petrecerea vacanței sau concediului de odihnă, participarea la diferite manifestări etc.)

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latina (turnare), dar și din limba greacă (tornos) având sensul de cerc. Semnificația era aceea de miscare în jurul unui punct central sau o axă . Cu timpul, s-au încercat multe alte definiții ale fenomenului turistic, astfel că în anul 1910, austriacul J. von Schullenvu Schrattenhnfen descria turismul ca fiind: „un fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice și care intră în acțiune pentru rezidenții temporari și străini dispersați înnăuntrul unei comune, unei provincii sau unui stat”. Profesorul belgian, Edmund Picard, 1999, definește turismul ca pe ”… ansamblul organelor și funcțiilor lor, nu numai din punctual de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el și al celor în care în țările în care sosește cu portofelul doldora, profită direct (în primul rând hotelierii) și indirect pe cheltuielile pe care le face spre a-și satisfice nevoile de placer…, etc.„ Și dacă tot s-au încercat diferite definiții ale turismului, au existat și definiții date termenului de turist, astfel că la recomandarea Comitetului de Staticieni Experți ai Ligii Națiunilor, turistul reprezintă: ”persoana care se deplasează pe o perioada de cel puțin 24 de ore în afara granițelor localității sale de reședință„.

Noțiunile de turist și turism sunt strâns intercondiționate, turistul reprezentând elemental motrice al întregului al întregului fenomen turistic, iar turismul este, în ultimă instanță, rezultatul activității de acest gen.Prin adăugarea sufixului –ism s-a definit o acțiune sau un process, sugerând astfel „mișcarea în jurul cercului”, adică o călătorie de jur-împrejur efectuată de către o persoană, desemnată ca turist, având ca punct de plecare și sosire același loc.Turismul devine o putere economică la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă primele mențiuni au apărut începând cu Strabon, în Antichitate. Încă din acea vreme se vorbea despre posibilitatea de „a voiaja”. Descrierile lăsate de oamenii istoriei, precum Marco Polo, în periplul său asiatic (sec.XIII) sau ale lui Henri Monfreid au jucat un rol extrem de important cu privire la preocupările privind practicarea călătoriei.

Primele forme organizate ale turismului rural au fost marcate o dată cu apariția, în secolul XIX, a asociațiilor turistice: Clubul alpin englez (1875), Clubul alpin francez (1874), Touring Club – francez (1980). Acestea aveau ca obiectiv principal pregătirea și organizarea unor excursii în munți (mai ales în Munții Alpi), apelându-se și la serviciile de cazare, masă și însoțitori, ale sătenilor acestor zone, apărând, astfel, primele forme de agroturism.

Cum această activitate economică reprezintă în același timp și o plăcere, O.M.T, consideră că volumul fluxurilor turistice la nivel global va cunoaște o creștere de 27,6% în perioada 2004-2020, ajungând la circa 1,56 miliarde de turiști în anul 2020 (față de 696 milioane înregistrate în anul 2000).

Aceiași instituție (O.M.T.) a adoptat în anul în anul 1993 o definiție care și-a propus să ia în calcul practicile turistice efective și necesitatea observației și cunoașterii mai riguroase a fenomenului turistic, care a fost impusă tuturor statelor membre în scopul asigurării unui control mai strict al mișcărilor turistice. Forme empirice de practicare a turismului în mediul rural datează din Antichitate, legate de efectuarea de pelerinaje la locuri sfinte, efectuarea de băi sau participarea la diferite manifestări festive.

Pentru România la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX satul a reprezentat un subiect de inspirație pentru pictorii străini ai epocii, ulterior a iubitorilor de natură, artă și multe alte lucruri. În mediul rural se desfășurau deplasări spontane, în special fiind practicate de orășenii înstăriți, care dețineau în proprietate case la țară.În epoca modernă, progresul tehnic și mișcările turistice au făcut să crească dorința de cunoaștere a mediului rural.

Înițial, prin turism rural se înțelegea ”cazare la cetățean”, care a rămas simbolul și prima formă de primire a turiștilor la țară, deoarece imaginea săteanului sau fermierului sugerează și evocă în același timp, ospitalitatea de care se bucură pelerinul sau turistul, acesta reprezentând tocmai întâlnirea dintre locuitorul satului și turist .

Infrastructura de cazare este o componentă esențială a amenajării turistice a spațiului geografic. Constituie factorul decisiv în atragerea fluxurilor turistice, în menținerea acestora la destinație pe o perioadă determinată și în consumul produsului turistic (constând din atractivități turistice, amenajări și servicii turistice) la destinație.

Statisticile demonstrează că turismuteanului sau fermierului sugerează și evocă în același timp, ospitalitatea de care se bucură pelerinul sau turistul, acesta reprezentând tocmai întâlnirea dintre locuitorul satului și turist .

Infrastructura de cazare este o componentă esențială a amenajării turistice a spațiului geografic. Constituie factorul decisiv în atragerea fluxurilor turistice, în menținerea acestora la destinație pe o perioadă determinată și în consumul produsului turistic (constând din atractivități turistice, amenajări și servicii turistice) la destinație.

Statisticile demonstrează că turismul în spațiul rural, an de an, a făcut tot mai mulți adepți. Explicația acestei evoluții, ar putea fi regăsită în: influența ideilor ecologiste, dorința de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport calitate/preț. Se constată existența unui important flux turistic, național și mondial, ce se direcționează tot mai precis către zonele rurale. Destinațiile mai puțin cunoscute sau neobișnuite – percepute ca destinații exotice – devin tot mai atractive pentru turiștii cu experiență din țările dezvoltate. Continentul european reprezintă regiunea turistică cu cea mai puternică integrare, atât a ofertei cât și a cererii.Circulația turistică în Europa este dominată de 5 mari țări emițătoare: Germania, Anglia, Franța, Olanda și Italia. Noii poli emițători de fluxuri turistice sunt Spania, Japonia, Coreea și China. România se include în categoria țărilor cu turism slab dezvoltat și corespunzător, aportul lui la creșterea PIB este mai modest.Astfel, industria turismului va participa în anul 2008 doar cu 2,2% în PIB, reprezentând 9,1 miliarde RON și va ajunge la valoarea de 25,6 miliarde RON (3%) în 2016.Toate aceste cifre privind creșterile prognosticate se regăsesc în tabelul 1, care semnifică de fapt estimările și previziunile principalilor indicatori ai aportului turismului la dezvoltarea economică a României.

Tabelul 1. Turismul și ponderea lui în PIB

(Sursa: The 2008 Travel & Tourism Economic Research, TSA Tourism Satellite Accounting, London, UK, România)

De mai mulți ani în România se vorbește despre reculul ireversibil al meșteșugurilor tradiționale care au ajuns pe cale de dispariție. Din nefericire, nici industria turistică mioritică nu sprijină acest sector al meșteșugurilor și artizanatului care în orice strategie de marketing ar trebui să ocupe un loc central alături de obiectivele istorice, instituțiile muzeale, unitățile de agrement, industria spectacolelor și toate celelalte „ingrediente” fără de care atractivitatea turistică a unei zone nu poate fi concepută. Zona depresionarã Horezu a fost și este recunoscutã pentru meșteșugurile tradiționale practicate de locuitorii sãi. Dintre acestea cel mai important este confecționarea ceramicii populare de Horezu care se remarcã prin forme, colorit și desene (castroane, farfurii, oale, ulcioare, cãni, cești de țuicã, de diferite mãrimi, de uz casnic sau decorativ). Cel mai vechi și cel mai important centru de olărit din zona Olteniei este satul Olari din Orașul Horezu. Pe ulița principală a satului sunt 18 ateliere de ceramică.

Figura 1. Exemple de meșteșuguri tradiționale

Turismul rural în zona Horezu, județul Vâlcea este pus în valoare prin intermediul unor tradiții locale, păstrate cu sfințenie de-a lungul timpului de către populația îmbătrânită, în secial. Aceste tradiții și îndeletniciri sunt:

• civilizația lutului – olari vestiți

• civilizația lemnului – talentați cioplitori în lemn

• civilizația pastorale – stâne de oi pe pășunile alpine și folclor autentic pastoral.

Se conservă încă unele elemente tradiționale:

• habitat local (casa, gospodăria, locuința)

• ocupații în special păstoritul

• arta populară

• folclorul popular, muzical și coregrafic

Era vorba despre costume populare, ii, linguri de lemn cu crestături tradiționale românești, articole de olărit, dar și de vestita țuică românească.

Toate aceste suveniruri, deși banale pentru români aveau un rol important în atragerea turiștilor occidentali în România, în zone ca și Horezu pentru că ele erau o formă concretă de publicitate a turismului autohton pe care o făceau involuntar cetățenii străini care plecau din țară la sfârșitul vacanțelor, în statele lor de origine.

Moștenirea ortodoxă și cultura română sunt parte integrantă a regiunii. Mănăstirea Hurez, un monument UNESCO, este unul dintre simbolurile regiunii. Diversitatea cadrului natural și monumentele istorice din zonă sunt uimitoare, oferind turiștilor nenumărate posibilități. Printre alte monumente religioase, mănăstirea Bistrița, veche de 500 de ani a adăpostit prima imprimantă în Valahia, cât și prima carte tipărită în secolul al șaisprezecelea pe tărâm românesc. Casele fortificate de la Măldărești (Cule) sunt locuințe fortificate conservate în stare perfectă care au servit la apărare în timpul perioadei medievale. Acestea ne oferă o imagine de ansamblu asupra arhitecturii locale care datează din timpuri medievale. Pe lângă aceasta, casele fortificate sunt edificii rare de artă etnografică și populară care poate fi întâlnită numai în unele localități.

Figura 2. Atracții de tip etno-folcloric în zona Horezu

Metode de punere în valoare a zonelor rurale

Caracteristicile principale ale ansamblului resurselor turistice din zona rurală Horezu sunt diversitatea și valoarea ridicată raportată la oferta turistică a județului.Resursele turistice naturale variază și sunt îmbinate cu cele ale tradițiilor, ale culturii zonei.

În mai 2008, proiectul Depresiunii Horezu a câștigat concursul "Destinații Europene de Excelență -Turismul și Mostenirea Locală Intangibilă" desfașurat în cadrul unui proiect-pilot derulat de Departamentul de Turism și co-finanțat de către Comisia Europeană. Proiectul depus de Asociația Depresiunea Horezu din județul Vâlcea a întrunit numărul maxim de puncte, adică 100. Horezu, destinația de excelență ocupantă a locului I va fi premiată și la nivel european în semestrul II 2008, în cadrul unui eveniment organizat

de către Comisia Europeană.

Turismul rural se bazează pe trei coordonate:spațiu, oameni și produse. Asta datorită faptului că spațiul fără existența oamenilor nu poate fi suport al conviețuirii; un spațiu fără produse nu poate răspunde nevoilor consumatorilor de turism. Oamenii în lipsa spațiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusă. Produsele care nu au la bază spațiul și oamenii nu au o existență efemeră și nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local .

Atât prestatorii cât și turiștii încearcă o armonizare a interesului pentru o vacanță excelentă cu dorința de a îmbunătăți impactul acesteia – din punct de vedere social, cultural și al protejării, respectiv atenuării efectului de degradare – asupra mediului înconjurător.

Turismul rural este propice colaborării dintre sectorul public și cel privat sau dintre cei care contribuie la dezvoltarea turismului rural în România, va trebui să țină seamă de anumite disfuncționalități cu caracter mai puțin benefic, care pot apărea în lumea satului, de a evita greșelile pe care le-au făcut, mai mult sau mai puțin conștient, țările în care s-a dezvoltat mai mult turismul rural.

Dintre posibilitățile de punere în valoare a turismului rural identificate amintim:

 ridicarea nivelului de civilizație și confort al gospodăriilor țărănești;

 schimbarea mentalității, renunțarea la un mod de gândire sintetizat

prin sintagmele „merge și așa” sau “merge oricum”;

 îmbunătățirea și modernizarea condițiilor de cazare și pentru servirea

mesei;

 dezvoltarea spiritului întreprinzător și de antreprenoriat;

 diversificarea posibilităților de petrecere a timpului liber.

Opțiunea de turism rural se bazează pe mai multe obiective, pe care turistul le preferă. Printre acestea se numără: petrecerea vacanțelor în alte condiții de viață decât cele oferite de mediul urban.Creșterea interesului pentru noi destinații, ca o consecință a ridicării nivelului educational.Multă vreme viața la țară era privită cu dispreț. Odată cu preferarea unei vacanțe în mediul rural scad prețurile cazării, în principal, dar și a altor necesități.

Pentru a pune în valoare spațiul rural din punct de vedere turistic avem nevoie de conștientizare a obiectivelor ce urmează a fi promovate, totodată și de punerea în evidență prin:

Sporirea gradului de confort oferit de pensiunile localnicilor, de casele acestora. Nu este sufficient în ziua de azi să te mulțumești cu concepția că ”suntem la țară”.

Trebuie profitat de degradarea condițiilor de viață din mediul urban (poluare, densitate mare a populației, a clădirilor, stress și insecuritate socială. Tocmai aceste aspecte trebuie evitate, prin asta mediul rural are extreme de mult de câștigat.

Punerea în evidență a artei populare, reabilitarea patrimoniului imobiliar , de tip rustic.

O metodă de promovare a turismului în general, dar care poate fi aplicată și turismului rural este internetul.Deoarece în ultimul timp internetul este considerat indispensabil și extrem de folositor, s-a considerat utilă folosirea lui în promovarea resurselor turistice. Prin acest fel se depășesc granițele țării, se împărtășesc opinii și zonele capătă o altă înfățișare, prin ochii turiștilor.Procesele de dezvoltare din cadrul tehnologiei informației și comunicațiilor și internetul, în particular, au revoluționat întreaga industrie a turismului, generând noi modele de afaceri, schimbând structura canalelor de distribuție specifice turismului și reproiectând toate procesele ce țin de această industrie și, nu în ultimul rând, influențând furnizorii de pachete turistice, destinațiile și stakeholderii.O comparație succintă a unui site cu o broșură, instrumentul de promovare turistică traditional, arată:

• site-ul poate ținti mai mulți oameni decât broșura;

• costul per acces este mult mai mic decât costul tipăririi unei singure broșuri;

• conținutul site-ului se poate modifica permanent și actualiza foarte usor, pe când broșurile nu;

• internet-ul este un mediu interactiv, pe când broșurile nu;

Astăzi, turismul este una dintre cele mai importante aplicații de pe World Wide Web. Inițial, accesul la internet tindea să fie legat de tineri și de cei cu pregătire în domeniu. Astăzi, există o gamă largă de utilizatori care doresc să afle informații turistice sau să achiziționeze servicii turistice pe internet. Prin urmare, epoca rețelelor modifică competitivitatea companiilor pe piața mondială și reduce importanța localizării și a cantităților în procesul de livrare al produselor.Astfel, în zonele rurale acesta a pătruns din ce în ce mai mult și poate fi utilizat, pentru promovarea zonelor de interes turistic.

Necesitatea turismului rural raspunde unei triple perspective: cea a operatorilor, în masura în care diversificarea ofertei poate modifica cresterea competitivitatii sectorului; cea a turistilor, pentru ca se ofera raspunsuri oportune privind satisfacerea noilor necesitati de relaxare si, în sfârsit, cea a autoritatilor publice, deoarece aplica strategii de îmbunatatire calitativa a turismului, atât în timp, cât si în spatiu.

Dacă până acum totul părea foarte bine și cu multe beneficii, vom enunța și aspecte privind costurile acestui impact economic al turismului, astfel încât:

va exista o creștere a prețurilor terenurilor și imobilelor;

creșterea tarifelor pentru anumite servicii, de pe urma cărora localnicii vor avea de suferit;

utilizarea fondurilor publice pentru activitățile turistice, în detrimental altor sectoare care sunt deficitare;

imposibilitatea localnicilor de a se angaja în domeniul turistic din cauza neprgătirii lor în domeniu iar acest lucru ar putea fi realizat, dar cu eventuale costuri, care de cele mai multe ori lipsesc cu desăvârșire.

Comportamentul consumatorului turistic rural

Turiștii sunt reprzentați de persoane, acestea fac parte din societate, din polulația unei țări, a unei regiuni, și pot avea diferite vârste, dar și diferite grade de cultură.Impactul socio-cultural este definit ca modalitate prin care turismul contribuie la schimbările în sistemul de valori dintr-o comunitate, în care comportamentul și moralitatea indivizilor, în relațiile familiale și stilul de viață colectiv, în exprimarea creativității, în ceremoniile tradiționale și organizarea comunității. Se referă la efectele asupra comunității gazdă, ca rezultat al asocierii directe sau indirecte cu turiștii .

La primul Summit Mondial al Păcii prin Turism, mai mult de 450 de lideri mondiali ai industriei turismului și călătoriilor au ratificat „Declarația de la Amman”, prin care se recunoaște turismul ca fiind o industrie mondială a păcii.Impactul economic al turismului este de cele mai multe ori benefic, în viziunea localnicilor, care sunt tentați să vadă partea materială a fenomenului în sine. Cu această ocazie, cu creșterea economică a zonei, dar și cu dezvoltarea acesteia lucrurile par să ia o întorsătură pozitivă. Turismul și practicarea lui într-o anumită zonă contribuie în mod evident la colectarea de taxe atât la nivel local, cât și national.Se crează noi locuri de muncă și oportunități în afaceri, prin creșterea numărului de investitori.Va crește totodată și volumul investițiilor în economia locală.

Dezvoltarea turismului trebuie ,sa se faca gradat, fara sa provoace vreun impact. Trebuie sa se bazeze pe utilizarea susținută a resurselor, pe revitalizarea economiilor locale, pe integrarea populației locale și pe o dezvoltare planificată și controlată care să nu ducă la apariția unui fenomen de masă, care să aibă un impact scăzut și să fie susținută.

Principala problemă care apare atunci când se pune problema turismului rural este sustinerea, mai precis capacitatea de a satisface cererea, asigurând o mentinere în timp a ofertei. În definitiv, este vorba de stabilirea unui circuit închis si bidimensional între natura si resursele economice. Natura trebuie să creeze resurse economice (prin intermediul turismului), în timp ce aceasta activitate trebuie sa fie capabila să contribuie, să mențină și să îmbunătățească cantitatea și calitatea resurselor naturale existente.

Mai jos avem manifestările și evenimentele etno-folclorice din zona turistică rurală Horezu. Prin enumerarea acestor manifestări dorim să atragem atenția asupra numărului de evenimente la care turiștii pot participa, însă totodată se dorește și anticiparea comportamentului acestora, care nu de puține ori a lăsat de dorit.

Tabelul 2.Manifestări, evenimente etno-folclorice, târguri

(Sursa: http://www.horezuonline.ro/, accesat ianuarie 2015)

Prin turism, omul caută să se sustragă, chiar și pentru un interval limitat de timp, influențelor nefaste ale mediului, dezechilibrelor acestuia. Antrenând mase enorme de persoane, cu deplasarea lor temporară dintr-o regiune în alta, turismul are, inevitabil, un impact de prim ordin asupra ecogeosferei.

Analiza detaliată a consecințelor fenomenului turistic conduce la relevarea unor coordinate pozitive, manifestate la toate nivelele de integrare ale peisajului geografic și, mai ales la scara sociogeosistemului .Beneficiile negative, numite și costuri în cadrul populației se regăsesc în crearea disputelor între localnici și vizitatori, datorate lipsei de educație, de cultură și de stiluri de viață diferite.Odată depășit numărul de oameni pe un teritoriu, aceștia vor trebui să împartă diverse facilitate, iar prin crearea aglomerațiilor, cei ce vor avea de suferit vor fi turiștii, în cele mai multe cazuri. Atitudinea localnicilor față de dezvoltarea turismului poate trece de la starea de euforie, când vizitatorii sunt bine primiți, la cea de apatie, irritate și împotrivire, când atitudinile potrivnice prind contur printre localnici. Când se întâmplă astfel de situații iese la iveală iritarea și etichetarea din partea localnicilor. Turiștii surprind un instantaneu și pleacă mai departe, însă prin acțiunea lor ei invadează intimitatea localnicilor.

O altă problemă, o cauză a conflictelor culturale o reprezintă inegalitatea economică, deoarece mulți turiști fac parte din societăți cu stiluri de viață diferite, modalități de consum diferite de ale localnicilor, căutând alte mijloace de distracție. Așadar, majoritatea localnicilor sunt deranjați de astfel de comportamente, pe care nu le pot înțelege.

Aceste lucruri trebuie să fie foarte bine puse la punct, se va dovedi necesitatea implementării unor viitoare strategii de dezvoltare turistică pentru regiunile vizate. În general, efectele turismului sunt positive, benefice, dar data fiind complexitatea sa, nu sunt excluse nici incidentele negative.

La orice tip de impact se pot regăsi beneficii positive cât și negative. În ceea ce privește societatea, ca beneficii pozitive vom găsi următoarele:

– dezvoltarea turismului va influența dezvoltarea infrastructurii și gama de servicii de diferite tipuri oferite populației locale;

– se încurajează implicarea localnicilor în viața comunității, iar pe de altă parte se formează sentimental de mândrie, acela de apartenență al unei regiuni;

– se vor favoriza o multitudine de cunoștiințe ale altor culturi, se vor creea schimburi culturale între gazde și vizitatori;

– o data cu dezvoltarea zonei, de aspectele pozitive vor beneficia și localnicii.

Astfel, în plan cultural, turismul poate duce la modificarea sau chiar pierderea identității și a valorilor tradiționale prin mercantilizarea culturii locale, atunci când ritualurile religioase, ritualurile entice tradiționale și sărbătorile locale sunt adaptate așteptărilor turiștilor, dând naștere unei așa zise ”etnicități refăcute”.

CAPITOLUL II: ZONA HOREZU – ZONĂ DE INTERES AGROTURISTIC

2.1 Zona Horezu – prezentare generală

Orașul Horezu, vatră de cultură și civilizație, se înscrie ca unul dintre punctele turistice importante din țara noastră. Este menționat pentru prima oară în documentul dat la Râmnic la 5 septembrie 1487 de către Voievodul Vlad Călugarul. Satul este apoi donat de Constantin Brancoveanu Manastirii Hurez. Așezarea se dezvoltă ceva mai mult după anul 1780, când devine cunoscut sub numele de Târgul Horezu, data de la care devine centru de plasa, apoi resedință de raion. Odată cu noua împărțire administrativ- teritorială din1968, localitatea este declarată oraș și de atunci cunoaște o rapidă ascensiune pe treptele urbanizării.

Teritoriul administrativ al zonei cuprinde un număr de șapte localități: orașul reședință Horezu și șase sate aparținătoare – Românii de Jos, Românii de Sus, Râmești, Ifrimești, Tănăsești și Urșani. Toate localitățile sunt grupate în partea de sud a teritoriului administrativ al orașului, către valea Luncavățului. Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri și se întinde către nord, pe culmile Munților Căpățânii, din Carpații Meridionali (Figura 3). Orașul se desfășoară de-a lungul văii și drumului national, DN67, care îl străbate de la est la vest și reprezintă principala cale de comunicație și legătură cu municipiul Râmnicu Vâlcea( 42 km), respectiv cu Târgu Jiu (70km). Către sud, se face legătura cu municipiul Craiova (113 km) pe DN 65C.Orașul se situează la o altitudine de cca. 550 metri, specifică zonei colinare subcarpatice, dar variază între 470 și 2124,6m (Vf.Ursu). Satele componente se desfășoară de-a lungul mai multor văi ale afluenților Luncavățului (Luncăvecior, Râmești, Romani, Urșani), șerpuind pe pantele versantului muntos pe distanțe de 6-8 km, până la altitudinea de 500-600 metri.

Orașul se învecinează cu următoarele teritorii administrative (Figura 4):

– la Nord: comuna Malaia

– la Est: comuna Costești

– la Sud – Est: comuna Tomșani

– la Sud: comuna Măldărești

– la Vest: comuna Vaideeni.

Avantajele practicării turismului provin din faptul ca în zonă calitatea aerului și a apei este foarte bună, neexistând industrie și alte forme de poluare și ca urmare se găsesc produse ecologice. De asemenea un alt avantaj îl constituie accesibilitatea zonei, Horezu aflându-se la o distanță de 4 ore cu mașina de București, 2 ore de Sibiu și 2 ore de Craiova.

Depresiunea Horezu este un loc cu un climat blând, la adăpost de vânturi. Aici are loc o influență submediteraneană, unde sunt create condiții foarte bune pentru creșterea unor specii iubitoare de căldură. Clima este temperat continentală, moderată, fără schimbări bruște de temperatură și umiditate, caracteristice fiind verile răcoroase, toamnele lungi, iernile blânde, cu o temperatură medie anuală de 10,3 °C. Precipitațiile au atins o medie anuală de 87 mm. Cantitatea cea mai mare de precipitații cade în lunile mai și iunie. Cele mai reduse precipitații cad de obicei în februarie – 42 mm. În lunile de toamnă octombrie – noiembrie, sub influența deplasării maselor de aer umed din vest, se pune în evidență o a doua sporire a cantității lunare de precipitații, în raport cu cele de vară și de iarnă, constituind așa numitul al doilea maxim de toamnă, specific pentru partea sud – vestică a țării. Descărcările electrice sunt frecvente în sezonul cald, având o intensitate mai mare în lunile mai și septembrie .

Figura 3. Unitățile de relief – Județul Vâlcea

Figura 4. Așezarea geografică a zonei studiate (prelucrare ArcMap 10.1, Google map)

Pe teritoriul orașului Horezu există o diversitate remarcabilă, floristică și faunistică, a ecosistemelor, care se datorează unui complex de factori, printre care se numără: climatul blând, cu influențe sud – mediteraneene, care a favorizat răspândirea unor specii relativ termofile; relieful muntos care ocupă o parte însemnată a teritoriului, favorizând menținerea vegetației naturale, care în aceste arii nu a putut fi înlocuită de culturile agricole, datorită reliefului accidentat. În cadrul reliefului muntos există o diversitate mare a tipurilor de habitat; frecvența calcarelor la zi, marcată în relief prin sectoare de chei și mici masive izolate cu versanți abrupți, văi seci, grohotișuri, adăpostesc o floră deosebit de interesantă.

Privit de la înălțime, orașul Horezu pare o concentrare de drumuri și ape. Orașul este străbătut de la est la vest de pâraiele Romani, Râmești, Luncăvecior și Luncavăț, toate cu direcție de curgere de la nord spre sud, care creează un relief de luncă, de terase și de dealuri piemontane. Rețeaua hidrografică este bogată, bine reprezentată; cursurile de apă sunt permanente, fără a avea însă debit mare. Apele de suprafață sunt predominante în zona Horezu .

Datorită cadrului natural și contextului istoric, oferta turistică a Horezului este una deosebit de variată.

Din punct de vedere cultural, caracterul zonei Horezu este unul istoric, monahal, orientat catre activități de artizanat specific românesc, precum olăritul, țesăturile executate manual, pictura religioasă etc. Decorul lucrat de olarii de la Horezu este bogat, realizat cu mare finețe și cu tehnici deosebite cum ar fi: stropitul, jiravitul, desenare cu cornul, gaița, tipăritul etc. Vasele de Horezu sunt în prealabil angobate (strat subțire de lut de o anumită culoare, cu care se acoperă vasele după modelajul la roată pentru a avea un aspect mai fin) și apoi smăltuițe și arse de două ori. Școala de pictură de la Hurezu a polarizat la un moment toate forțele creatoare locale, dând naștere unui curent și unei comunități artistice în cadrul căreia s-a cristalizat stilul brâncovenesc. În general, pe baza unor simboluri ale trecutului, există un poțential cultural care nu este cunoscut și exploatat îndeajuns, relevat astăzi prin:

Muzee, Case de cultură și biblioteci

Manifestări culturale

Ceramiști

Caracterul acestei zone a orientat locuitorii către activități de artizanat specific românesc precum olăritul, țesături executate manual, pictura religioasă, sculptura în lemn etc (Figura 5). Olăritul s-a transmis de-a lungul timpului prin intermediul familiilor de olari ce au perpetuat tehnicile de prelucrare ale lutului. Principalele simboluri utilizate în ornamentarea ceramicii horezene sunt inspirate din flora și fauna: cocoșul de Hurez, bradul, șarpele, ghioceii. Ca simboluri esențiale sunt folosite spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, steaua, frunza, braul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Gama cromatică este dominată de fondul roșu la care se adaugă galbenul de Horezu. Argila folosită este unică și se găsește doar în Dealul Ulmețului de langă Horezu. Centrul de Ceramică din Olari este cel mai important centru din România. Aici puteți vedea la lucru, tot timpul anului, unii dintre cei mai mari meșteri olari din țară, putând asista la procesul de fabricație a produselor din lut și chiar modela și decora vase și farfurii de lut. De asemenea se pot achiziționa direct de la meșterii olari diferite produse din ceramică.

Figura 5. Produse de artizanat, meșteșuguri tradiționale

2.2 Piața turistică în orașul Horezu

Horezu este Capitala ceramicii populare românești datorită faptului că aici întâlnim cea mai frumoasă ceramică decorativă din țară dar și din motivul că aici își desfășoară activitatea Asociația Națională a Localităților Centre de Ceramică membră fondatoare a Asociației Europene a localităților Centre de ceramică ceea ce reprezintă parteneriate și promovare în același timp. Participarea la târgurile naționale și internaționale de turism creează premisa unei promovări susținute a orașului: Argila-Italia 2012, Romexpo, Rustica, Cocoșul de Hurez 2013- eveniment de înaltă ținută artistică cu participarea a cinci state Europene: Franța, Italia, Grecia, Spania, Moldova, participarea în perioada 1-5 mai 2013 la Gallera în Spania etc.

Oferta turistică actuală a orașului Horezu este creată, în principal, de cadrul natural atractiv în care se desfășoară activități meșteșugărești vechi de sute de ani. Orașul Horezu este cunoscut cacentru etnografic și ca vechi centru de ceramică populară, olăritul reprezentând emblema locului. LaHorezu se lucrează una dintre cele mai frumoase ceramici din România, atât datorită formelor perfecte pe care le execută olarii, cât și a decorului foarte delicat, obiecte realizate pe dejacunoscuta roată a olarului. Într-o analiză mai complexă și mai completă, oferta turistică actuală a orașului Horezuse compune din mai multe elemente care conferă valoare produsului turistic și anume:potențialul turistic natural remarcabil și potențialul turistic antropic, în cadrul căruia activitățile tradiționale / meșteșugurile cuvalențe etnoculturale sunt primordiale.Majoritatea structurilor de primire turistică din Microregiunea Horezu sunt situate în orașul Horezu (24 structuri de primire cu un total de 475 locuri de cazare și 11 structuri de alimentație, cu 1.588 locuri la mese).

Mai jos vom enumera câteva din unitățile de cazare, care la rândul lor pun la dispoziție unități de agreement:

Hotel Horezu – o bază de agrement, compusă din două terenuri de sport: teren de tenis pe zgură și teren de minifotbal acoperit cu suprafață sintetică, echipate cu instalație nocturnă

– Pensiunea Horezu – saună

– Pensiunea Alex – sală de fitness, saună, sală de biliard, tenis de masă, remi, table, șah

– Pensiunea Taco – sală de fitness, piscină exterioară

– Pensiunea Conacul lui Maldăr – piscină exterioară.

În orașul Horezu, în zona Treapt, există un teren de fotbal în cadrul stadionului orașului.

2.3 Forme de turism

Turismul poate fi un mijloc activ de educare și ridicare a nivelului de instruire și civilizație a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populației.

Localitatea Horezu este singura din țară cu două obiective UNESCO ceea ce reflectă o recunoaștere mondială a patrimoniului cultural local. În același timp, ca administrație publică suntem într-o continuă activitate pentru conservarea valorilor culturale locale și promovorea acestora, în ideea dezvoltării unui turism diversificat.

Turismul etnocultural, este pus în valoare prin activitățile de artizanat specific românesc. Printre acestea se remarcă lucrul cu cele mai frumoase ceramic la nivelul țării.Cromatică dă specificul zonei, prin flosirea nuanțelor de verde, brun și galben.

Existența centrelor etnoculturale dau importanță acestui tip de turism, atât la nivel de microscară (local) cât și la nivel de macroscară (chiar la nivel european).

Turismul monahal(cultural – religios) se dezvoltă în mod constant, în zona Horezu existând cea mai mare densitate de construcții arhitectonice unicat, de o inestimabilă valoare, simboluri ale trecutului și prezentului pe aceste meleaguri reprezentate prin biserici, schituri și mănăstiri. De jur imprejurul Horezului, pe langă Mănăstirea Hurezi, sunt situate majoritatea mănăstirilor din nordul Olteniei și pot fi vizitate cu ușurință pornind din Horezu. Mănăstirea Hurez este un important monument istoric de valoare universală, care face parte din patrimonial UNESCO.

Turismul rural și agroturismuleste cel mai plăcut, foarte căutat în zilele noastre.Apropierea zonei de municipiul Râmnicu Vâlcea este un factor important în practicarea acestei forme de turism într-un cadrul natural pitoresc, oferit de ținutul de sub munte al localităților Microregiunii Horezu.

Turismul de sfârșit de săptămânăeste o formă de turism din ce in ce mai apreciată,locuitorii marilor centre urbane dorind să-și petreacă sfârșitul de săptămână in locurinepoluate, departe de aglomerația și stresul marilor orașe.

Turismul de tranzitderivă din amplasarea zonei pe o importantă arteră rutieră națională – DN 67 (Rm. Vâlcea — Horezu — Tg. Jiu — Drobeta Tr. Severin), care face legătura intre trei magistralerutiere europenee: E 81 (București — Pitești — Rm. Vâlcea — Sibiu — Cluj Napoca — Satu Mare — Halmeu/ punct de frontieră RO/UK) și E 79 (Calafat — Craiova — Tg. Jiu — Deva — Vârfurile — Oradea — Borș/punct de frontieră RO/H) și E 70 (pct. de frontieră RO/BG — București — Craiova — Drobeta Tr. Severin — Timișoara — Moravița pct. de frontieră RO/ YU). Prezența a numeroaseobiective turistice de interes cultural, istoric, etnografic, religios sau natural in intraga zonă de norda Olteniei, face ca traseul DN 67 să atragă anual zeci de mii de turuiști români și străini.

Turismul de afaceri, în perspectivă, în zona Horezu se poate promova turismul de congrese și reuniuni, cu condiția realizării de amenajări turistice specifice(structuri de cazare cu grad ridicat de confort, structuri de alimentație, săli de conferințe).

Turismul știintificeste susținut de existența pe teritoriul administrativ al orașului Horezu a uneisuprafețe din Parcul Național Buila — Vânturarița, ce poate constitui un laborator de lucru pentrucercetătorii în domeniu.

Turismul montan beneficiază de trasee turistice marcate sau nemarcate, din Munții Căpățânii,ce pornesc din satele Urșani, Tănăsești, Ifrimești sau Romanii de Sus, pe interfluvii sau pe drumurileforestiere ce insoțesc prinncipalele pâraie din zonă, dar și datorită potențialului schiabil al Munților Căpățâna (izvoarele LuncavățuluiNf. Urșani, zona Vf. lui Roman).

Nu în ultimul rând turismul pentru sporturi extremeeste întâlnit.Zona Buila-Vânturarița oferă 34 de trasee de alpinism, din care 32 sunt de alpinism

tehnic. În ultimii ani, masivul calcaros al Builei este tot mai des vizitat de membrii cercurilor dealpinism, care au reamenajat o parte din traseele de cățărare.

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ: CERCETARE DE PIAȚĂ PRIVIND COMPORTAMENTUL TURIȘTILOR DIN ZONA HOREZU

3.1 Premizele cercetării

Orașul Horezu este cunoscut ca centru etnografic și ca un vechi centru de ceramică populară (Figura 6).

Figura 6. Ceramica de Horezu – vase

În analiză se pleacă de la premiza că din punct de vedere al ocupațiilor tradiționale, Horezu este cunoscut ca zonă de practicare a pomiculturii, creșterea animalelor, olăritului, exploatarea și prelucrarea lemnului. Olăritul continuă să reprezinte emblema locului. Prin toate aceste îndeletniciri în ziua de azi, când agitația din orașe crește, când modul de viață are un trend negativ,poluarea zonelor urbane atinge cote alarmante, atunci viața de la țară devine interesantă. Dar problema se pune când mulțimea dornică de schimbare migrează. Acest lucru se întâmplă an de an, iar rezultatul nu este tocmai îmbucurător pentru localnici.

Tocmai pentru a afla părerea acestora, dar și a turiștilor veniți în zonă am realizat două chestionare pe care le-am aplicat pe un eșantion de 100 de persoane.

3.2 Prelucrarea datelor

Pentru prelucrarea datelor am realizat un chestionar, care a fost aplicat persoanelor străine, din Horezu.Aplicarea acetui chestionar a fost realizată pe un eșantion de 100 de persoane, într-un interval de o săptămână. Chestionarele au fost aplicate în principal persoanelor străine, cele a căror chip nu era destul de cunoscut. Perioada în care a fost aplicat chestionarul a fost luna ianuarie 2015. Grupele de vârstă s-au situat între 20 și 75 de ani.

1. Bună ziua! Sunteți turist în Horezu?

a) Da

b) Nu

2. Din ce țară veniți? sau din ce loc din România?

3. Ce v-a determinat să veniți în zonă?

a) în vizită

b) sunt în trecere

c) Curiozitatea (sunt un doritor de cunoaștere)

d) Alte motive

4. Dacă sunteți în trecere, ce alte obiective turistice aveți în vedere pentru vizitare?

a) Mănăstirile

b) Parcul Național Buila-Vânturarița

c) Peșterile din zonă

d) altele

5. Ce ați dori să se schimbe sau să găsiți în această zonă?

a) Pliante, cărți cu istoricul în mai multe limbi

b) Un ghid cunoscător al stilului traditional și al istoriei

6. Ce vi se pare cel mai interesant la această zonă, după ce ați vizitat-o?

a) Meștesugurile tradiționaleși menținerea acestora în stare bună

b) Localnicii sunt foarte primitori

c) alte motive

Astfel, am putut remarca pentru prima întrebare „Sunteți turist în Horezu?”, că nu toți vizitatorii erau turiști, unii erau chiar locuitori ai orașului sau turiști aflați în trecere.

Pentru cea de-a doua întrebare, „ Din ce țară veniți, sau din ce loc din România?” în procente 40% din cei chestionați erau străini, în mare parte europeni,.20 % erau persoane din Horezu sau din apropiere, iar restul de 40 erau turiști din țară, care ba vizitau Horezu pentru prima oară, ori era a doua oară, dar nu avuseseră timp, sau invocau alte motive (Figura 7).

La întrebarea numărul 3, Ce v-a determinat să veniți în zonă?,mulți dintre ei se opreau din curiozitate sau făceau un popas, profitând să surprindă în poze peisajele.Unii erau în vizită la prieteni, rude. 20% dintre chestionați au declarat că sunt în trecere, deoarece destinația principalăeste alta. Cum multe obiective turistice, precum mănăstirile, peșterile sau altele sunt aflate în apropierea orașului Horezu, turiștii tranzitează această zonă, însă frumusețile locului îi îndeamnă deseori la un popas (Figura 8).

Figura 7. Ponderea răspunsurilor pentru întrebarea 2

La întrebarea numărul 4, Dacă sunteți în trecere, ce alte obiective turistice aveți în vedere pentru vizitare?,30% din chestionați au răspuns că sunt în trecere urmănd să vadă mănăstirile Hurezi, Bistrița, Surpatele, Mănăstirea dintr-un lemn, dar și altele (Figura 8). 10% din total au răspuns că merg să viziteze Parcul Natural Buila-Vânturarița, cunoscut și sub denumirea de Piatra Craiului din Oltenia. 40% din persoanele chestionate au tranzitat zona Horezu pentru a ajunge să viziteze peșterile din zonă. Mulți sunt iubitori ai acestor peșteri, precum Peștera Liliecilor, Urșilor, Polovragi sau Muierilor.Restul de 20% erau în trecere, dar s-au oprit pentru a cumpăra obiecte de ceramic de Horezu. Alți au preferat să oprească pentru a întreba despre această cultură, acest meșteșug renumit al zonei.

Figura 8. Ponderea răspunsurilor pentru întrebarea 4

La întrebarea numărul 5, Ce ați dori să se schimbe sau să găsiți în această zonă? răspunsurile au oscilat între dorința de a găsi pliante, vederi în limbile de circulație internațională și un ghid al zonei, mai precis au fost personae care doreau explicații. Mulți dintre cei chestionați doreau să afle mai multe despre istoria ceramicii, despre arta de a face obiecte din ceramică.

La întrebarea, Ce vi se pare cel mai interesant la această zonă, după ce ați vizitat-o?, 50% au optat pentru meșteșugurile zonei, produsele de ceramic le-au încântat privirile și i-au făcut să se oprească din drum, sau au venit special să cumpere sau să afle despre tehnica de producere a acesteia. 30% din răspunsuri au lăudat atmosfera locului, localnicii care sunt prietenoși. Restul au invocat alte motive, uni chiar și-au exprimat nemulțumirea. Se așteptau la mai multă promovare, alții nu doreau să își petreacă noaptea în Horezu decât dacă luau în calcul prețurile mici de cazare.

În ceea ce privește localnici, am realizat un chestionar special cu întrebări numai pentru ei. Întrebările fac referire strictă, la turiști și la părerea localnicilor despre dezvoltarea turistică a zonei.

Ce părere aveți despre comportamentul turiștilor care vin în zona Horezu?

Sunt bineveniti, nu deranjează

Creează probleme, prin comportament

Ne sunt indiferenți

Sunteti de accord cu dezvoltarea din punct de vedere turistic a zonei?

Da

Nu

Care sunt motivele pentru care nu susțineți dezvoltarea turistică a zonei?

Protejăm natura, liniștea zonei

Turiștii fac parte din categorii diferite, de multe ori se creează conflicte în zonă

Dorim dezvoltare economică, bazată pe promovarea obiectelor de ceramică

În ceea ce îi privește pe turiști ce vin în zona Horezu, din punctul de vedere al locuitorilor, aceștia deranjează prin comportamnetul lor, prin faptul că atunci când fac popasuri, sau înnpotează în zonă ori lasă mizerie în urma lor, ori creează dispute cu localnici, în special sunt vizați cei tineri.

Astfel, 40% din localnici consideră că turiști sunt bineveniți, dar aceasta este în special părerea celor tineri, deoarece cei în vârstă s-au declarant mai reticenți. Cei în vârstă, deseori tinerii au spus că nu sunt de accord, aceștia reprezentând un procent de 30%. 30% din localnici au declarat că turiști le sunt indiferenți. Motivând că nu au ce pierde, din contră unii tindeau să fie de accord.Ei consideră că dezvoltarea durabilă a turismului contribuie la creșterea economică și socială și la atenuarea dezechilibrelor de dezvoltare, ameliorând condițiile de viață și sporind veniturile populației în special în aceste zone rurale (Figura 9).

Figura 9. Ponderea răspunsurilor pentru întrebarea 1

La întrebarea, Sunteti de accord cu dezvoltarea din punct de vedere turistic a zonei? 70% din chestionați au răspuns afirmativ, iar 30% negativ (Figura 10).

La întrebarea numărul 3, Care sunt motivele pentru care nu susțineți dezvoltarea turistică a zonei?,50% din populație a răspuns că doresc o dezvoltare economică bazată pe promovarea și pe dezvoltarea industriei de fabricare a ceramici. Să se facă fabrici, să se creeze locuir de mucă, turismul este văzut încă cu sceepticism (Figura 11). 20% prefer liniștea zonei, protejarea naturii, conștientizând efectul distructiv al turiștilor. Poate nu al oamenilor în sine, ci al fenomenului. 30% din locuitori nu preferă turiști în zonă pentru a proteja zona, pentru a evita diverse altercații ce au loc între localnici și turiști.

Figura 10. Ponderea răspunsurilor pentru întrebarea 2

Figura 11. Ponderea răspunsurilor pentru întrebarea 3

CONCLUZII

Turismul rural, în speță promovarea lui în zona Horezu ar reprezenta pentru viitor o metodă prin care zona ar devein și mai cunoscută, mai prosperă. Acesta aduce odată cu el o nouă civilizație, deoarece aspectele benefice sunt întrecute de cele negative cu mult.

În acest studiu am pus în evidență activitățile din domeniul turismului, dar punerea în evidență a unui turism responsabil, axat pe protecția mediului, pe viața la țară. În favoarea dezvoltării ecoturismului, a turismului rural am identificat o paletă largă de argumente, care reprezintă o serie de avantaje pentru comunitățile locale: de la valorificarea superioară a resurselor naturale, patrimoniului cultural, tradițiilor locale la îmbunătățirea condițiilor de trai, de la stimularea dezvoltării economice la perfecționarea structurilor sociale.Turismul reprezintă o ramură importantă a economiei românești și nu numai, însă fară să ținem cont de anumite reguli în practicarea acestuia, nu vom putea să ne mândrim cu acest lucru. Ba mai mult, vom răsfrânge asupra mediului multe aspecte negative.

În această lucrare, Analiza comportamentului turiștilor din zona rurală Horezu, prin aspectele privitoare la comportamentul turiștilor aflați în zonă am încercat să surprindem atât aspectele pozitive, dar și pe cele negative, iar concluzia tinde să fie de partea celor pozitive.

Prin aplicarea studiului de caz, prin aplicarea chestionarelor am obținut răspunsuri din ambele părți.

BIBLIOGRAFIE

Brunt, P., Courtney, Paul, (1999), Host perception of socio-cultural impact, Annals of Tourism Research”, Vol. 26, No. 3, Elsevier Ltd. Great Britain

Cocean, P., Dezsi, Șt., (2009), Geografia Turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Constantinescu R., Sfârlea M. (1994), Monumente religioase. Biserici și mănăstiri celebre din România. Editura Editis, București

Dinu, Mihaela, (2005), Impactul turismului asupra mediului – indicatori și măsurători, Editura Universitaria, București

Grolleau, H., (1987), Rural tourism in the 12 member states of the European Economic Community

Hornoiu, R., I., (2009), Ecoturism- Orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a comunităților locale, Editura Ase, București

Mac, I., și alții (2000), Remodelarea spatiului habitual rural prin reechilibrare ecologica si peisagistica, Editura s.n

Nistoreanu, P., (1999), Turismul rural: o afacere mică cu perspective mari, Editura Didactică și Pedagogică, București

Pascariu G., Kovacs Erika, Ciobanu F. (2004), Orașul Horezu. Evaluarea potențialului de dezvoltare economică.

Tamaș, C., (1995), Istoria Horezului, Rm. Vâlcea, Editura Conphys

Tălângă, C. (2010), Turismul rural, Universitatea București, Note de curs (http://www.unibuc.ro/)

Vameșu, Ancuța, (2008), Microregiunea Horezu – Studiu integrat al potențialului de dezvoltare economică, Editura Offsetcolor

Williams, S., (1998), Tourism Geography, Routledge, London and New York

***http://www.horezuonline.ro/

***www.orasul-horezu.ro

*** Ilie Fârtat, (http://www.bursa.ro/, accesat februarie 2015)

***Proiectare Popescu Rm. Vâlcea Plan Urbanistic General. Orașul Horezu, 2009