Analiza Compariva A Formarii Cadrelor Didactice DIN Invatamantul Romanesc Si Invatamantul Spaniol

Economie

Analiza Compariva A Formarii Cadrelor Didactice DIN Invatamantul Romanesc Si Invatamantul Spaniol

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANALIZA COMPARIVĂ A FORMĂRII CADRELOR DIDACTICE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPANIOL

CUPRINS

INTRODUCERE (Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL I. FORMAREA CADRELOR DIDACTICE

Importanța formării cadrelor didactice

Formarea cadrelor didactice în context european

CAPITOLUL II. FORMAREA CADRELOR DIDACTICE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPANIOL

2.1. Formarea cadrelor didactice din învățământul românesc

2.2. Formarea cadrelor didactice din învățământul spaniol

CAPITOLUL III. CERCETARE

3.1 Analiză comparativă a formării cadrelor didactice din învățământul romanesc și învățământul spaniol

3.2 Chestionar privind parerea cadrelor didactice despre sistemele de formare

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

În vederea elaborării lucrării de disertație, am ales ca temă Analiză comparativă a formării cadrelor didactice din învățământul românesc și învățământul spaniol, deoarece consider că, în ultimii ani în România programele de formare a cadrelor didactice s-au trasnformat în așa fel încât să se ajungă la un model asemănător a programelor de formare din diferite țări europene. Intrarea României în Uniunea Europeană a condus la interdependente între țara noastră și țările europene, astfel încât sistemul românesc, conform Legii Educației intrată în vigoare în 2011, să ajungă la nivelul exigentelor impuse de evoluțiile Europene.

Am ales o comparație a sistemului romanesc cu cel spaniol, deoarece exista foarte multe colaborări cu acest sistem de formare (ERASMUS, COMENIUS, etc.), iar România încearcă să se raporteze la normele de formare și standardele europene, unde Spania este deja își atinge obiectivele privind calitatea în educație, conform normelor Uniunii Europene.

În ambele sisteme de învățământ, formarea cadrelor didactice presupune pregătirea pentru un rol important de călăuzitor sau îndrumător al elevilor care se afla sub îndrumarea lor. Astfel formarea cadrelor didactice este formată dintr-o formare initala și una continua.

Conform Politicilor Educaționale, cadrele didactice, directorii de școli și formatorii de cadre didactice trebuie să beneficieze de un sprijin sporit prin proceduri eficiente de selecție și recrutare și prin programe de formare profesională.

Pentru cele aproximativ 6 milioane de cadre didactice din Europa, cunoștințele, competentele și atitudinile au o importanță vitală. Calitatea actului de predare se observa în rezultatele elevilor obținute în diferite concursuri sau evaluări.

Comisia Europeană colaborează cu statele Uniunii Europene pentru a îmbunătăți standardele formarii cadrelor didactice prin modernizarea educației, dezvoltarea cunoștințelor și competentelor cadrelor didactice, participarea cadrelor didactice în sprijnirea programelor și proiectelor de tipul schimburilor de experiență, îmbunatățirea programelor de formare, care sunt esențiale pentru o dezvoltare profesională continua la nivel calitativ ridicat.

Lucrarea de fata își propune să evidențieze asemănările și deosebirile între două programe de formare a unor state membre UE, România și Spania, dar și părerea cadrelor didactice despre aceste două sisteme de formare a cadrelor didactice din invatamat.

CAPITOLUL I.

FORMAREA CADRELOR DIDACTICE

Importanța formării cadrelor didactice

Formarea reprezintă pregătire, instruire, educare sau creare, acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei.

Formarea cadrelor didactice reprezintă o acțiune de modelare a educatului în conformitate cu exigențele societății actuale. În filosofia aristotelică, formarea presupunea acțiuni de impulsionare exterioară a activității prin impunerea unei forme, în pedagogia clasică formarea reprezenta o pregătire completată cu educația adulților, în pedagogia modernă, formarea cadrelor didactice presupune integrarea acțiunilor de pregătire profesională inițială și continuă prin modele acționale specifice educației permanenete.

Acest concept de formare permite realizarea unei strânse legături între activitățile de pregătire inițială efectuate în școli cu activități de perfecționare profesională care au loc în cadre de multe ori extrașcolare.

Studiile arată că un profesor inspirat și în cunoștință de cauză este cel mai important factor care influențează elevul în realizări legate de școală și de aceea este important să acorde o atenție deosebită în modul în care se antrenază și se sprijină formarea unor educatori noi.

O bună formare inițială și continuă a cadrelor didactice, încurajarea lor continuă și motivația sunt esențiale pentru îmbunătățirea oricărui sistem de învățământ . Țările care au obținut cele mai bune rezultate în diverse rapoarte PISA : Japonia , Coreea și Finlanda , sunt de acord că profesorii sunt foarte bine selectați după un interviu riguros în care arată competențele emoționale și profesionale ale acestora.

La nivel european și națonal se remarcă o importanță crescută pentru formarea profesională continuă. Se urmărește dezvoltarea ”pieței educaționale a programelor de formare continuă” pentru ca profesori să aleagă dintr-o gamă variată de cursuri. Acestea trebuie orientate spre noi roluri și compentențe pe care profesorul trebuie să le dețină, deoarece societatea este într-o continuă schimbare, iar nevoile educaționale ale copiilor se schimbă o dată cu societatea, cu noile tehnologii educaționale.

Profesorii trebuie să se adapteze la noile nevoi de formare. Încă nu se realizează din punct de vedere psihologic nevoia de a face o educație de calitate, care să răspundă la problemele cu care se confrunta profesorii, în sala de clasă.

Procesul de învățământ este organizat de așa manieră încât cadrele didactice interpretează și pun în practică normele educative, curriculumul și instruirea. Acestea reprezintă punctul de contact cu elevii. Toate influențele despre calitatea educației sunt mediate de propria lor acțiune. Există posibilitatea de creștere a calității în educație prin curriculum și creșterea curiozității elevilor spre învățare.

Cursurile de formare și perfecționare și facultățile cu profil de formare a cadrelor didactice sunt factori importanți în dezvoltarea și menținerea calității și trainingului în sistemele de educație europene, astfel ministerele educației au diferite metode de a analiza și evalua calitatea în sistemele de formare a profesorilor. Aceste sisteme sunt create cu standarde de calitate foarte ridicate, profesionalism și suport. O formare de calitate a cadrului didactic reprezintă un factor important în performantele elevului.

Un subiect important în aria educației europene o reprezintă formarea și profesionalizarea cadrelor didactice. Pentru a putea îndeplini cerințele societății moderne, în cadrul formării cadrelor didactice au intervenit factori politici, culturali, economici, atât la nivel național cât și european și mondial.

Pentru a se produce o reală schimbare în sectorul formării cadrelor didactice este necesar să se țină cont de intrumente esențiale ale politicii naționale ale educației sau de instrumente ale reformei sistemului de învățământ.

În cadrul pregătirii inițiale și continue a cadrelor didactice se va ține cont de următoarele tendințe:

îmbunătățirea calității și capacității de învățare cu accent pe achiziții de cunoștințe și competențe, pe formarea practică; astfel se instituie formarea cadrelor didactice în universități pentru a avea studii superioare indiferent de nivelul la care acesta profesează;

dezvoltarea colaborării cadrelor didactice prin programe de formare și de schimburi de experiență sau colaborări (exemplu: burse ERASMUS, COMENIUS, ARION, etc.);

dezvoltarea unor cunoștințe proprii praxiologiei pedagogice.

Pentru acest tip de cunoștințe, fancezii punctează:

cunoștințe savante (de psihologie, sociologie, filozofie);

cunoștințe aplicate (practice ce urmăresc rezolvarea problemelor);

cunoștințe practice (utilizarea noilor tehnologii);

cunoștințe strategice (stabilire de legături între pregătire și executare).

Pe lângă aceste cunoștințe, cadrul didactic trebuie să aibă următoarele competențe:

competențe generale (teorie, metodică, practică);

competențe specifice (de specialitate, pedagogice, profesionale, manageriale);

metacompetențe și competențe de bază (capacități operaționale, sociale, relaționale, management, cultură, inovație, politice și economice).

Pentru a ține cont de cadrul dimensiunii europene a formării cadrelor didactice, sistemul românesc de învățământ ar trebui să urmărească competența tehnică, comportamentul economic, îndemânarea administrativă, acțiunea politică și cultura spirituală, iar astfel putem vorbi despre noi criterii profesonale pe baza competențelor; competențe lingvistice, științifice și computeriale.

Formarea profesionlă pe bază de competențe trebuie să fie de tip metodologic, bazată pe practică, lărgirea formarii pe studii de specialitate, pluralism, multiculturalism, policentrism, muncă în echipă, analiză situațională și de orientare.

Programele de formare trebuie concepute astfel încât în personalitatea cadrului didactic să se accentueze calități precum dragostea și respectul față de copil, apropierea cu sinceritate față de acesta, o răbdare mare, spirit de dreptate, apeciere obiectivă, buni, dragostea de profesie, încrederea în viață, optimism, entuziasm, energie, curaj, energie, fermitate, perseverență, modestie, dăruirea în muncă. O altă tendință a lor este formarea educatorului cu dimensiunile consilierii, managementului, proiectării.

Formarea cadrelor didactice în context european

Cadrul de pregătire profesională a cadrelor didactice presupune necesitatea unei structurări profesionale capabilă de autoremodelare cu atât mai mult cu cât cadrele didactice reprezintă categoria formatorilor considerați că agenți ai schimbării. Schimbarea prevăzută de acțiunea de formare este concepută diferit în sisteme educaționale internționale. A. de Peretti arată că în literatura de specialitate anglo-saxonă termenul de formare cunoaște o nuanță preponderent comportamentală și chiar sportivă fiind folosit termenul de “training”, iar în literatura latină se axează mai mult pe varianta interiorizată și cu o conotație culturală mai intensă de “educație”. În țările nordice este utilizat termenul de “bildung”, subliniind caracterul modelator al acțiunii de formare, iar literatura francofonă propune termenul de formare care, pe lângă ideea “turnării în formă” se suliniază și ideea de armonie interioară la care are acces formatul. (A. de Peretti, 1996, pp.85). De la un sistem de învățământ la altul, formarea cunoaște nu numai nuanțări diferite ale termenului, ci și cadre diferite în care se construiesc programele de formare.

Cadrul didactic este un factor al schimbării, al progresului, el redefinindu-și statutul profesional, din executant al unor prescripții în factor activ al procesului instructiv – educativ, el învățându-i pe alții să învețe. Paradigmele educaționale referitoare la competențele profesiei didactice, dinamica socială și economică, îl transformă pe profesor într-un agent al schimbării. Personalitatea cadrului didactic devine din ce în ce mai complexă, fiind nevoie să răspundă în permanență unor solicitări de tip nou. Este necesară o redimensionare a statutului profesional al cadrului didactic, o reașezare a competențelor specifice profesiei didactice, o dezvoltare a profilului de competențe în concordanță cu normele actuale, astfel încât să fie asigurat un proces educațional la standarde de calitate. Se impune configurarea unui model al profesiei didactice, se trece de la statutul de “meserie” la cel de “profesie”. Dacă până acum, profesia didactică era bazată pe asimilări intuitive, imitative prin ucenicie, acum, se impune asimilarea unui set de cunoștințe și competențe structurate și fundamentate într-un model profesional, în spațiul eurpopean și național.

Formarea cadrelor didactice în spațiul European include profesori responsabili cu formarea cadrelor didactice din cadrul universităților și din cadrul colegiilor, formatori de cadrmele actuale, astfel încât să fie asigurat un proces educațional la standarde de calitate. Se impune configurarea unui model al profesiei didactice, se trece de la statutul de “meserie” la cel de “profesie”. Dacă până acum, profesia didactică era bazată pe asimilări intuitive, imitative prin ucenicie, acum, se impune asimilarea unui set de cunoștințe și competențe structurate și fundamentate într-un model profesional, în spațiul eurpopean și național.

Formarea cadrelor didactice în spațiul European include profesori responsabili cu formarea cadrelor didactice din cadrul universităților și din cadrul colegiilor, formatori de cadre didactice, cercetători, factori responsabili cu definirea politicilor și cu adoptarea deciziilor la diferite niveluri.

Formarea cadrelor didactice este o activitate care are un conținut social și pedagogic, realizându-se în cadrul sistemelor de învățământ, cu o funcție de reglare și autoreglare continuă a procesului de învățământ, pe toate nivelele de referință.

Consiliul European a stabilit în cadrul documentului : ”Common European Principles for teacher Competences and Qualifications” în Noiembrie 2007, 2008 și 2009 următoarele viziuni în profesia cadrelor didactice:

Profesia didactică trebuie să îmbine învățarea cu practica;

Competențele de practică profesională trebuie improvizate;

Profesia didactică trebuie promovată ca o carieră cât mai atractivă, iar procesul de recrutare și selecție să fie cât mai riguros și efectiv;

Calitatea educației profesorilor debutanți trebuie îmbunătățită, astfel încât toate cadrele didactice să aibă studii universitare de profil;

În primii ani de practicare a profesiei, toate cadrele didactice debutante trebuie să primească suport personal și profesional;

Toate cadrele didactice trebuie să participe la Cursuri de formare profesională de-a lungul carierei;

Trebuie îmbunătățită metoda de recrutare a cadrelor didactice în unitățile de învățământ;

Fiecare curs de formare trebuie organizat în așa fel încât resursele materiale să fie adecvate și calitatea să fie asigurată atât prin teorie cât și prin practică.

În Franța, Belgia, Germania: profesorii pot să opteze pentru anumite cursuri de formare continuă, la sugestia și cu avizul directorului ori al inspectorului de specialitate.

În Danemarca: activitățile de formare continuă sunt organizate la solicitarea profesorilor; în Spania: simbioză între cerere și oferta administrației educaționale; în Belgia, Luxemburg, Danemarca, Irlanda: formarea profesorilor se efectuează în fiecare școală, prin alocarea a câtorva ore pe săptămână; în Portugalia, Spania: cursurile de formare se întind pe parcursul a mai multe săptămâni ori luni și se desfășoară în afara orelor de muncă; în Finlanda: cadrele didactice din școlile secundare generale/ profesionale participă obligatoriu la cursuri de formare continuă trei/cinci zile pe an.

Anglia și Țara Galilor: cinci zile pe an, profesorii nu lucrează cu elevii, iar dintre acestea, trei zile sunt rezervate formării continue; Scoția: cinci zile de formare continuă și 50 de ore de „activități de plan“; Islanda: două săptămâni la doi ani; Suedia: fiecare școală organizează obligatoriu cursuri de formare continuă, în medie 104 ore pe an.

Portugalia, Spania, Scoția: cursurile de formare se încheie cu o promovare ori calificare profesională; Italia: după finalizarea cursurilor, profesorilor li se măresc salariile; Austria: după finalizarea cursurilor, profesorii pot primi calificări suplimentare. Luxemburg: profesorii care urmează și finalizează cursurile de formare în timpul vacantelor școlare, pentru disciplinele considerate prioritare de către minister, sunt remunerați; Grecia: după doi-trei ani de activitate, dacă doresc să plece în străinătate, primesc salariul întreg pe un an dacă urmează cursuri universitare de aprofundare a cunoștințelor ori desfășoară în alte țări activități de cercetare.

În România, formarea se realizează prin perfecționare și conversie profesională;

• extinderea pregătirii inițiale în vederea dreptului de a preda și alte discipline sau de a ocupa alte posturi didactice;

• parcurgerea unui curs postuniversitar cu durata de minim 3 semestre aprobat de Ministerul Educației.

• definitivarea în învățământ și gradele didactice II și I;

• stagii de formare acreditate, curriculum oficial, 240-280 ore;

• activități metodico-științifice și psihopedagogice, sesiuni metodico-științifice de comunicări, simpozioane și schimburi de experiență, stagii, cursuri, burse, cursuri postuniversitare, conversie, masterat, doctorat;

• echivalări.

• definitivarea în învățământ sau un grad didactic;

• masterat;

• doctorat;

• conversie profesională în învățământ prin studii postuniversitare cu durata de minimum 3 semestre;

• un curs postuniversitar didactic cu durata de trei semestre.

În Spania:

profesorii care parcurg și finalizează astfel de cursuri primesc note mai mari la examinările de competență;

funcționarii publici din educație primesc salariul integral în următorii șase ani dacă îndeplinesc această condiție;

cei care au opt ani vechime la catedră pot solicita și primi o întrerupere a activității didactice, pe cel mult un an, pentru a urma cursuri de aprofundare ori specializare și primesc integral drepturile bănești.

CAPITOLUL II.

FORMAREA CADRELOR DIDACTICE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPANIOL

2.1. Formarea cadrelor didactice din învățământul românesc

În România, conform Legii Învățământului, cei care doresc să urmeze cariera de cadru didactic, pot alege modelul simultan – adică formarea generală sau modelul consecutiv – adică formarea una după alta. Se pot alege liceele cu profil pedagogic (învățător – educatoare) sau facultățile cu module psihopedagogice / profiluri pedagogice (departament de pedagogie sau departament de formare a profesorilor).

Se remarcă o varietate de furnizori de formare profesională, atât în sistem public, cât și privat, de la universități de stat sau private, la cursuri de specializare în funcție de nivelul la care funcționează, scopurile pentru care au fost înființate și responsabilitățile în cadrul formării continue, accesul la resurse financiare publice etc.

Programele de formare continuă acreditate se împart în patru categorii:

1. Programele de perfecționare o dată la 5 ani conform prevederilor legale din Statutul personalului didactic (Legea 128/1997) pentru cadre didactice și pentru personalul de conducere.

2. Programele tematice sau modulare realizate prin stagii non-disciplinare sunt la propunerea furnizorului de formare.

3. Programele de perfecționare datorate reformei se organizează tematic sau modular. În această categorie intră și programele de formare continuă desfășurate în cadrul cercurilor pedagogice sau al comisiilor metodice, dacă au fost acreditate de CNFP.

4. Programele speciale sunt cele realizate de către structuri organizatorice / instituționale care implementează programe internaționale la care România este parte (ex.: Socrates, Leonardo) sau programe cu finanțare internațională al căror beneficiar este ME.

Conform OMEC nr. 4611/2005, fiecare categorie de programe de formare poate cuprinde diferite tipuri de programe, cu durată variabilă și cu număr de credite alocate diferit:

Tabelul face parte din : INSTITUTUL DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI CENTRUL NAȚIONAL DE RESURSE PENTRU ORIENTARE PROFESIONALĂ, Formarea profesională continuă

în România, București, 2009. Pag. 49-50.

Conform Anexei I la Ordinul comun M.E.C.T.S.- M.M.F.P.S. nr.469/ 12.06.2012/nr.1804/03.07.2012 – METODOLOGIE- CADRU cu privire la servicile de consilere și orientare a carierei pe tot parcursul vieții capitolul III Structura servicilor de consilere și orientare în carieră din România pagina 2, sistemul de consiliere în carieră în România este alcătuit din rețeaua servicilor de consilere din educație și formare profesională (servicii din învățământul preuniversitar, universitar și centre de învățare permanente) și rețeaua servicilor pentru ocupare a forței de muncă.

Cadrul serviciilor de consiliere și orientare în învățământul preșcolar se asigura prin cabinetele școlare și interșcolare de asistență psihopedagogică, centrele școlare de educație

incluzivă, cordonate de către Centrele Județene de Resurse și de Asistență Educațională, programele școlare specifice ariei curiculare ”Consilere și orientare” și programe specifice de consilere și orientare în carieră organizate de unitățile de învățământ în parteneriat cu alte instiuți guvernamentale și nonguvernamentale.

Cadrul serviciilor de consilere din învățământul universitar sunt asigurate prin centrele de consilere și orientare în carieră din universități.

Rețeaua servicilor pentru ocupare a forței de muncă oferă informare și consilere

profesională prin centre specializate, organizate în cadrul agenților pentru ocuparea forței de

muncă, precum și prin alte centre și furnizori de servici din sectorul public său privat,

acreditați, care încheie cu agențile pentru ocuparea forței de muncă contracte, în condițile

legi.

În sistemul de învățământ românesc formarea cadrului didactic este un proces continuu de dobândire a cunoștințelor și competențelor, el pornind de la o fomare inițială bazată pe liceu pedagogic, facultate de profil pedagogic, modul psiho-pedagogic sau studii de specialitate la diferite departamente pentru pregătirea personalului didactic și continuând cu o formare continuă ce asigură actualizarea acestor cunoștințe în funcție de nevoile educației și a curriculumului educațional. Formarea continuă se realizează prin programe de perfecționare, cursuri de pregătire pentru examenele de definitivat, gradul II și gradul I și alte programe de conversie profesională.

Între cele două tipuri de formări există procese interdependente, se stabilesc interacțiuni ce autoreglează permanent formarea cadrului didactic.

Programele de formare profesională a cadrului didactic urmărește capacitatea acestuia de a se mobiliza, a combină, a utiliza diferite metode de învățare, a gestiona și rezolva situații și probleme apărute, a face față schimbărilor constante în educație.

Programele de formare se realizează într-un sistem de instituții, organizații și structuri unde se stabilesc relații ierarhice și funcționale ținându-se cont de nevoile sistemului actual de învățământ. Aceste sisteme ce organizează cursuri de formare sunt: Ministerul Educației Naționale, Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar, Institutul de Științe ale Educației, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare a Învățământului Preuniversitar, Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, instituții de învățământ superior acreditate, Inspectorate Școlare, Casa Corpului Didactic, Centre de Perfecționare abilitate de Ministerul Educației Naționale, etc. Aceasta formare se realizează și prin cursuri internaționale recunoscute de M.E.N.

Ministerul Educației Naționale are atribuții de elaborare de politici și strategii în domeniul formării inițiale și continue, de elaborare de metodologii, de evaluare, acreditare și finanțare de programe și activități de formare.

Instituțiile de Învățământ Superior realizează tipuri de cursuri pentru examenele de definitivat, gradul II și gradul I, programe de perfecționare o dată la cinci ani, de perfecționare a personalului de conducere, studii de licență, masterat, doctorat, cursuri cu credite transferabile.

Inspectoratele Școlare coordonează activitatea de formare prin activități metodico-științifice, comisii metodice, cercuri pedagogice, schimburi de experiență, inspecții curente și de specialitate pentru susținerea gradelor didactice.

Casa Corpului Didactic, ca furnizor de programe de formare, organizează activități științifice, metodice, culturale, cursuri, sesiune de formare, ce fac parte din oferta de programe a instituției avizată de Ministerul Educației.

Palatul Național al Copiilor, având acreditarea Centrului Național de Formare a Personalului Didactic din învățământ, organizează programe de formare pe domenii de activitate ce dispun resurse umane și logistice necesare.

Aceste programe de formare se organizează ca activități metodico – științifice, comisii metodice, sesiuni metodico – științifice, simpozioane, schimburi de experiențe, stagii periodice de informare științifice de specialitate, cursuri de perfecționare a pregătirii de specialitate, programe de mentorat, cursuri de pregătire pentru examenele de grade didactice, cursuri de îndrumare, conducere, control, burse de perfecționare, stagii de studiu în țară și în străinătate, cursuri postuniversitare de specialitate, studii de licență, masterat, doctorat, iar evaluarea cunoștințelor personalului didactic se realizează prin sistemul de recunoasștere, echivalare sau a creditelor transferabile.

Programele de formare se realizează obligatoriu o dată la cinci ani, fiind integral îndeplinite dacă personalul didactic a obținut un grad didactic, a absolvit studii superioare de licență, masterat, doctorat, a absolvit un program de conversie profesională sau un curs postuniversitar. În cazul în care nu este valabilă nicio situație asemănătoare, cadrul didactic este obligat să participe la un program de formare continuă acreditat de Centrul Național de Formare a personalului din Învățământul Preuniversitar, de cel putțin 3 semestre.

Cursurile programelor de formare se vor realiza în funcție de posibilitățile și cerințele cursanților, cu frecvență, organizate în vacanțele școlare, în zilele alocate perioadelor de formare, în platforme de tipul E-learning, pe suporturi electronice, cu frecvență redusă sau fără frecvență, seminarii, laboratoare, studiu individual, etc.

2.2. Formarea cadrelor didactice din învățământul spaniol

În sistemul de învățământ din Spania există o simbioză între cererea și oferta administrației educaționale, astfel formarea se realizează pe parcursul a mai multor luni de studiu și în afara orelor de muncă, iar aceste cursuri se încheie cu o promovare sau calificare profesională. Dacă la fiecare cinci sau șase ani cadrele didactice participa la un număr minim de ore de cursuri de foarmare, indemnizațiile de plătesc suplimentar, astfel câștigându-se până la maxim cinci sau șase creșteri salariale pe timpul carierei profesionale.

În Europa majoritatea profesorilor sunt angajați pe bază de contract. Dacă în multe țări se oferă profesorilor statutul de funcționar public, în Spania exista ca unica posibilitate angajarea pe viață. În general profesorii par a fi recrutați printr-un mediu deschis, direct de către angajator, adică școlile sau autoritățile educaționale locale, dar exista țări unde se recurge la concurs pe bază de examen ca o unică metoda de recrutare.

În ultimii ani s-a pus accent pe dezvoltarea profesională continua, fiind considerată o îndatorire de serviciu în majoritatea țărilor europene, aceasta dezvoltare fiind necesară pentru a se promova în cariera și a avea o creștere salarială. Acest lucru este valabil în țări precum Bulgaria, Spania, Lituania, Portugalia, România, Slovenia și Slovacia. În multe țări europene, școlile sunt obligate să aibă un plan de dezoltare profesională continua pentru tot personalul școlii, dar o treime din ele obliga profesorii să aibă un plan personal de dezvoltare la nivel individual.

Contribuția formarii profesionale la promovarea în cariera este cel mai frecvent stimulent pentru participarea la dezvoltarea profesională continua, deoarece este singura condiție de avansare în carieră. Exista un sprijin financiar fiind oferit sub formă de activități gratuite sau prin participarea la costurile furnizorului de formare. Ministerul Educației oferă finanțare directă școlilor pentru a putea plăti programele de formare ale cadrelor didactice.

Cadrele didactice care participă și absolvă astfel de cursuri primesc note mai mari la examele de compenteță, primesc un salariu integral în următorii șase ani, iar cei care depășesc opt ani vechime în învățământ, pot solicita o întrerupere a activității didactice, pentru maximum un an, pentru a putea urma aceste cursuri, primind astfel și drepturi bănești integrale.

Formarea inițială a cadrelor didactice în învățământul spaniol este în schimbare, ca urmare a adaptării treptate a sistemului universitar la Spațiul European al Învățământului Superior (SEIȘ). Programele de formare care au existat înainte de această adaptare, urmează să fie eliminate treptat, momentan co-existând cu noile cerințe.

Calificările academice diferă în funcție de nivelul la care profesorul stagiar predă și astfel putem distinge trei catogorii:

profesorul care predă în educația primară;

profesorul care predă în educația secundară;

profesorul care predă în sistemul universitar.

Formatorii cadrelor didactice trebuie să dețină o calificare de predare specifica nivelui pentru care formează viitorii profesori. Astfel în Spania se cunoaște faptul că în primul an, profesorul stagiar are un tutore, iar activitatea lui este stabilită în urma unui plan pe care acesta îl decide cu profesorul – tutore. Comunitățile autonome stabilesc care sunt măsurile de sprijin oferite cadrelor didactice în perioada de probă și au dezvoltat procese de monitorizare a pieței forței de muncă în ceea ce privește cererea și oferta de profesori. Ministerul Educației reglementează cerințele de bază pentru intrarea în profesia didactică pentru școlile din sectorul public, dar Comunitățile Autonome sunt responsabile cu elaborarea anunțurilor pentru selecțiile pe bază de merit / concursurilor pe bază de examen, în conformitate cu propriile reglementări.

În Spania, postul de cadru didactic se ocupa printr-un examen (concurso – oposición). Examinarea presupune trei etape: o examinare în care se verifica cunoștințele specifice relevante pentru specializarea la care se susține examenul, aptitudinea de predare și tehnicile necesare predării, o fază de selecție unde se evaluează conform prevederilor, adecvarea canditatilor din punct de vedere al educației și al experienței anterioare și o perioadă de probă unde candidații trebuie să demonstreze aptitudinile didactice.

Lungimea perioadei de probă pentru cadrele didactice corespunde cu cea a profesorilor cu statut de funcționari publici de carieră, această perioadă variind în funcție de fiecare Comunitate Autonomă.

Profesorul care preda în educația preprimară și primară are nevoie de un certificat de specialitate obținut în urma unei diplome de licență și trebuie să aibă una din următoarele specializări: educație infantilă, educație primară, muzică, educație fizică, limbi străine, educație specială sau logopedie.

Legea privind îmbunătățirea calității educației (LOMCE) prevede că profesorii din învățământul primar au voie să predea în toate domeniile cunoașterii în această etapă de învățământ și în tutoriale elevilor. Cu toate acestea, ele pot atinge una dintre următoarele specialități: educație infantilă, învățământ primar, muzică, educație fizică, limbi străine, educație specială și logopedie. Programul de studiu este axat pe ambele aspecte academice și teoretice și pe practica pedagogică. Instruirea de bază privind educația specială pentru toți studenții este un subiect de bază și pregătirea specifică pentru specialistul este mult mai larg.

Pentru îngrijirea elevilor cu nevoi educaționale speciale, sistemul de învățământ oferă profesorilor ajutor prin specialiști în educație specială, logopedie și profesioniști calificați.

Predarea la nivel secundar necesită o calificare post-universitară. În plus, este necesar să aibă un certificat profesional de specializare pedagogică obținută printr-un curs de calificare pedagogică sau o diplomă de master în domeniul educației.

Universitățile publică listele cu diplomele de licență preferate, care oferă acces direct la specializarea de master aleasă pentru profesori de gimnaziu.

Formarea inițială a personalului didactic din învățământul superior se desfășoară în instituțiile universitare.

Lectori superiori sunt grupul de lectori universitari, cu statut de funcționari publici care au acces prin concursul corespunzător. Principalele sarcini ale lor sunt de predare și de cercetare. Lectori superiori din universități dețin o diplomă de doctorat, în timp ce lectori superiori în "școli universitare" dețin o licență de, arhitectura sau diplomă de inginer. Aceste grade vor fi eliminate. Acest din urmă un grup a fost desființat prin Legea 2007 Modificarea Legii privind universitățile, care a stabilit că acești profesioniști pot avea acces la grupul de lectori superiori universitari, prin intermediul unui grad de doctorat.

Profesorii Senior sunt grupul de profesori care au dobândit calificarea profesională maximă în universitate și non-universitar și în învățământul de specialitate (Limbă, educația fizică și educația artistică: muzica, dans, teatru, conservarea și restaurarea patrimoniului cultural, arte plastice și design, etc.). Ei au statutul de funcționar public.

Există trei corpuri ale profesorilor seniori:

Profesor senior de învățământ secundar pentru muzică și educație teatrală, educația limbilor străine și arte plastice și studii de design: Acest profesional deține un doctorat sau diplomă de licență și are cel puțin opt ani de experiență ca profesor funcționar public.

University profesor senior: Aceast profesionist este un profesor senior la o universitate diferită, un lector superior la o universitate, sau un profesor senior la o "școală universitară"; în ultimele două trebuie să aibă experiență de trei ani și un grad de doctorat. Cei care dețin o diplomă de doctorat, cu un minim de experiență de opt ani, sunt excepții de la îndeplinirea acestor cerințe.

"Școală Universitară" profesori senior: Aceasta profesional deține o diplomă de doctorat. Acest grup a fost desființat prin Legea 2007 Modificarea Legii privind universitățile, dar au posibilitatea de a fi integrat în grupul de lectori superiori universitari, rămânând în situația lor actuală sau care solicită acreditarea necesară pentru a avea acces la grupul de universitate profesori seniori.

Formarea continuă reprezintă un drept și o datorie pentru profesori de educație non-universitară. În fiecare an, Ministerul Spaniol al Educației, Culturii și Sportului, prin Institutul Național de Educație Tehnologii și Profesori de Instruire (INTEF), stabilește liniile prioritare pentru care continuă planurile de dezvoltare profesională a profesorilor care trebuie să se adapteze. Acesta oferă, de asemenea, programe de dezvoltare profesională continuă de stat și stabilește acordurile pertinente cu alte instituții în acest sens.

În plus, LOMCE stabilește o serie de linii directoare care trebuie respectate continuu de către programele de dezvoltare profesională oferite de către autoritățile de învățământ responsabile cu planificarea și organizarea lor în jurisdicția lor. Ele trebuie să ofere cadrelor didactice cu o gamă diversificată de activități și nevoile lor de formare, precum și de stabilire a altor orientări prioritare de formare.

Administrațiile de învățământ oferă o gamă variată de activități de formare gratuite și să ia măsurile necesare pentru a încuraja participarea cadrelor didactice în aceste activități. În plus, ele facilitează accesul profesorilor la calificări care să permită mobilitatea între diferitele domenii de predare, inclusiv universități, prin acorduri corespunzătoare cu universitățile.

Ministerul Educației, Culturii și Sportului, în colaborare cu comunitățile autonome, favorizează mobilitatea internațională a cadrelor didactice, schimburi de profesori și vizite în alte țări.

Programele în exploatare adoptă cunoștințe și metode de predare la progresul științific și la didactica specifică, precum și a tuturor aspectelor de coordonare, îndrumare, tutoring, cu atenție la diversitate și organizare în scopul îmbunătățirii calității educației și a funcționării școlii. În plus, trebuie să existe formare specifică pe tema egalității în condițiile stabilite de Legea privind măsurile de protecție integrată împotriva violenței de gen.

LOMCE afirmă că administrațiile de învățământ trebuie să încurajeze învățarea limbilor străine și utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicații pentru toate cadrele didactice, indiferent de specializarea lor, prin furnizarea de programe de formare specifice în aceste domenii. Ei vor fi, de asemenea, responsabili pentru încurajarea programelor de cercetare și inovare.

În ceea ce privește profesorii universitari, universitățile însele sunt responsabile de organizarea continuă de activități de dezvoltare profesională, care sunt selective, dar necesare pentru a primi unele remunerație suplimentară specifică.

Profesorii au nevoie de formare continuă pentru a putea cunoaște noile schimbări în educație privind tehnologia, știința, relațiile sociale și umane. Instituțiile academice sunt principalele interesate de a organiza periodic diferite oferte de formare în centrele universitare din Spania, dar și din străinătate pentru a se putea cunoaște noile cerițe educaționale și pedagogice.

De asemenea sunt programe de formare a cadrelor didactice pentru actualizarea și extinderea cunoștințele lor, deoarece predarea este o profesie care nu se va opri din schimbare.

Profesorii ar trebui să dea reciproc imaginea de coerență cu compania , fiind în concordanță cu un altul , în conformitate cu scopul, conținutul , training ( intervenție socială și propriile metodologii , animație socio-culturale , educația adulților , etc. ) și consistent , adecvat , cu fiecare realitate concretă .

Tipuri de formare:

Formare metodologică;

Formare didactică specifică;

Instruire privind profesia;

Caracteristicile ale formării:

Formare nu ar trebui să fie, în orice caz, o sumă de inițiative de formare izolate, ci un proces gradual și continuu în timp, a dezvoltat sistematic. În procesul de predare și învățare, distingem trei etape principale: procesul de proiectare, procesul de dezvoltare și evaluare de proces.

Analizând formarea inițială în sistemul spaniol putem deduce:

programe de formare inițială ce urmăresc și au finalitate formarea competentelor de bază și specifice profesiei didactice;

formearea inițiala înseamnă abilitatea de a munci a studenților cu anumite cunoștințe și deprinderi elementare pentru educație;

o necesitate de a forma cadrele didactice ca actori activi în procesul de învățare și formare permanentă;

pregătirea nu mai trebuie înțeleasă ca o formare inițială, ci ca o transformare a educației clasice pe tot parcusul vieții, punând astefel un accent în educația legată de activitatea profesională și învățarea individuală.

Astfel în formarea inițială s-au stabilit următoarele tendințe:

orientarea spre profilul educațional de competente al cadrului didactic;

o strategie destinată formarii cadrelor didacice;

factori de stimularea a interesului cadrului didactic fata de propria formare;

elaborarea unor metodologii inovatoare a formării inițiale;

acțiunile de formare să fie transferate în școli.

Pe de altă parte, Ministerul Educației are un program Statewide numit Universitatea Didactică (FPU) pentru a da burse de finanțare și subvenții pentru predare și instruire cercetare în cadrul Programului Cercetător Staff.

Bursele de mobilitate constau în finanțarea ajutorului bănesc pentru cheltuielile de cazare și de ședere. Din acest punct de vedere, se furnizează global noi deschideri la noile provocări ale universităților didactice ce cresc cu privire la calitatea și viziunea excelentă academică a educației dincolo de locul de muncă obișnuit.

Subvenții de la fundații, private și companiile publice sunt, de asemenea, o modalitate de a obține o educație mai largă. Socrates (cu toate burse de Comenius, Grundtvig, Leonardo și Erasmus) a schimbat structura și acum a redenumit programul de învățare continuă. Profesorii pot aplica pentru un grant de acest tip.

În cele din urmă, alte programe de ajutor prezintă alte burse majore care Ministerul Educației sau a Uniunii Europene oferite profesori universitari, cum ar fi Tempus, burse Erasmus Mundus și programul de Cooperare Internațională.

Procesul de selecție și de formare a cadrelor didactice , ca și orice alți profesioniști , necesită o definire prealabilă a capacităților pe care omul trebuie să le pună în joc pentru a îndeplini în mod eficient sarcinile care vor fi alocate și tipul de pregătire tehnică necesară .

Pentru cursurile de obținere a gradelor didactice pot participa cadre didactice care au diploma de bacalaureat, titlu universitar sau echivalent, ciclu formativ de grad superior.

În ceea ce privește cadrele didactice , astfel de cerințe pot fi grupate în următoarele puncte :

1. Educația spre auto- învățare

Educația adultului recomandă profesorul complet greșit principiul de " școală tradițională " , care este necesar pentru a oferi studenților cea mai mare cantitate de cunoștințe în cel mai scurt timp posibil . Educația adultului necesită ca " școala " să fie bazată exclusiv pe metoda de cercetare științifică , prin munca a elevilor . Nu ar trebui să fie profesorul care dă cunoștințe și " digeră ", ci studentul care le învață , după ce " termină de mestecat " .

Competențe de bază sunt fundamentul pe care este construită de angajare individuală . Aceasta este domeniul educației formale și a sistemului de formare profesională prin excelență . În educația de bază , este necesar să se găsească un echilibru între dobândirea de cunoștințe și abilități metodologice care să permită să învețarea . Este acestea care trebuie să se dezvolte în prezent.

Abilitatea de a se angaja a unui individ , autonomia lui , capacitatea lui de a se adapta sunt legate de modul în care se pot combina aceste medii diferite și să le facă să evolueze . Aici , profesorul devine agent și constructorul principal de calificare : este potrivit a combina aptitudinile de instituțiile formale și competențelor dobândite prin practică profesională și inițiative de formare personale suportate .

Motivul pentru această posibilitate acordată educației adulților , trebuie căutată în faptul că capacității operaționale a persoanei adulte se bazează pe acțiunile lor reflectorizante . Actul de reflecție , cu toate acestea , necesită o experiență imediată a obține mișcare . Dar atunci când o persoană învață , este reflectarea care găsește gradul de acord sau dezacord între planul de acțiune propus și succesul sau eșecul obținut. Prin urmare , pentru a afla ceva , trebuie să ia în considerare mai întâi foarte clar scopul la care dorește să ajungă și apoi pentru a verifica dacă s-a realizat sau nu și în ce măsură . Astfel învățarea umană permite subiectului să se cunoască el însuși mai bine și mai obiectiv menționând obiectivele sale de comportament mai târziu .

În acest fel , adultul dobândește nu numai experiențele acțiunilor lui , dar de asemenea, vă absoarbe experiențial legile învățării umane , care stau la baza comportamentului lui. Acesta este modul în care persoana , cu anii ce trec , devine din ce în ce stare să învețe și , prin urmare, să își schimbe comportamentul .

2. Integrarea în grup

Profesorul trebuie să se întoarcă , așa cum fiecare adult în același grup de lucru , astfel introdus într-un calculator și societatea în care o deservește. Compania , de altfel , trebuie să aibă organizarea de activități de formare pentru facultatea sa , facilitând recalificarea și perfecționarea și propunerea întâlniri de evaluare periodice de învățare și de formare a cadrelor didactice.

Programele cele mai eficiente de instruire sunt cele care se bazează pe aceeași situație unde profesorul se află la ateliere de lucru și evaluare , în muncă în echipă cu colegii , în forțele de sarcină solitară și să ia decizii concrete în problemele studenților sau metodologice.

Crearea și consolidarea grupurilor de lucru în firme de training crește eficiența de predare este reflecția elevilor de coordonarea echipei și buna funcționare a companiei și îmbunătățește prietenia și relații între profesori .

3. Educația spre integrarea lor în societatea

Profesorul , sau altă persoană angajată , trebuie să se simtă introdus în centrul de formare pentru a lucra . Companii de training au o responsabilitate foarte mare de formarea cadrelor didactice .

CAPITOLUL III.

CERCETARE

3.1. Analiză comparativă a formării cadrelor didactice din învățământul românesc și învățământul spaniol

3.2. Chestionar privind parerea cadrelor didactice despre sistemele de formare

TEMA: „Analiză comparativă a formării cadrelor didactice din învățământul românesc și învățământul spaniol „

PROBLEMA DE CERCETAT: Părerea cadrelor didactice despre programele de formare profesională prin compararea sistemului Românesc cu cel Spaniol.

OBIECTIVE PROPUSE:

Obiective generale

– Identificarea nevoilor de formare a cadrelor didactice prin compararea celor două sisteme.

– Identificarea punctelor tari și a punctelor slabe la nivelul sistemului românesc de formare profesională.

Obiective operaționale

– să se verifice dacă profesorii din învățământul preuniversitar sunt mulțumiți de actualul sistem de formare;

– să se identifice dacă se doresc îmbunătățiri ale sistemului de formare din România;

– să se identifice percepția cadrelor didactice privind anumite aspecte ale sistemului Spaniol;

Dimensiunea investigației – un număr de 50 de cadre didactice din învățămăntul preuniversitar.

Metodă de cercetare:

În demersul investigativ privind formarea profesională a cadrelor didactice am utilizat ca strategie de cercetare chestionarul.

CHESTIONAR

(pentru cadrele didactice)

Stimată doamnă, stimat domn,

Acest chestionar face parte din cercetarea “Analiză comparativă a formării cadrelor didactice din învățământul românesc și învățământul spaniol”. Cercetarea vizează părerea cadrelor didactice despre formarea profesională și despre compararea a două sisteme de formare profesională.

Opinia dumneavoastră este importantă pentru această cercetare. Îmi doresc ca prin această cercetare să aflu părerea dvs. în calitate de cadru didactic în învățământul preuniversitar, despre formarearea profesională în România, dar și prin informațiile oferite despre formarea profesională în Spania.

Vă asigur confidențialitatea informațiilor oferite. Aceste informații vor fi folosite doar în scopul cercetării. Aceste informații nu vă vor afecta activitatea profesională.

Vă rog să răspundeți sincer întrebărilor de mai jos.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat.

Ocupația dumneavoastră este:

Educatoare; Învățător/ Învățătoare; Profesor/ Profesoară;

Prof. Învățământ preșcolar; Prof. Învățământ Primar.

Gradul didactic este:

Debutant; Definitivat; Gradul didactic II;

Gradul didactic I.

Nivelul educațional este:

Studii medii; Studii superioare de scurtă durată;

Studii superioare de lungă durată.

Mediul unde profesați este:

Urban; Rural;

Ați participat la un curs de formare profesională?

Da; Nu; Urmează să particip.

Dacă ați participat la curs de formare, costurile acestui curs au fost suportate de dvs. sau de furnizorul de formare profesională?

Da, am participat, costurile fiind suportate de furnizorul de formare profesională.

Da, am participat, costurile fiind suportate de mine.

Nu am participat.

Cum apreciați calitatea programului/programelor de formare pe care le-ați urmat?

În ce măsură considerați că programele de formare ajută în dezvoltarea competențelor cadrelor didactice?

Când alegeți un curs de formare profesională, sunteți motivați de:
Apreciați pe o scală de la 5 la 1 astfel:
5 – în foarte mare măsură;
4 – în mare măsură;
3- în relativă măsură;
2- în mică măsură;
1 – în foarte mică măsură sau deloc.

Despre cursurile de formare profesională aflu: (mai multe răspunsuri posibile)

De la directorul unității școlare; De la colege; De pe internet;

De la CCD; De la Inspectoratul Școlar; Altele…………………

În Spania, costurile cursurilor de formare sunt suportate integral de Ministerul Educației. În România aceste cursuri sunt suportate de cadrul didactic. Ați dori ca în România, costurile să fie suportate de Ministerul Educației? Dacă da, de ce?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

În Spania, pentru a putea profesa în învățământ, este nevoie de o diploma de licența în domeniile: pedagogie, educație infantilă, psihopedagogie, muzică sau sport. Ați fi de acord ca și în România să se ceară o diploma de licența pentru a fi cadru didactic?

Da, deoarece nivelul de predare ar fi unul ridicat.

Nu, deoarece nu ar mai putea profesa oricine își dorește să fie profesor.

În Spania, examenul de titularizare conține 3 probe: o probă teoretică, o probă practică și o probă de selecție în funcție de experiența anterioară. În România examenul de titularizare constă într-o probă practică la clasă și una teoretică. Ați fi de acord ca în România sa existe și o a treia probă de selecție?

. Da, deoarece s-ar putea alege doar cadrele didactice competente.

Nu, deoarece sunt prea multe probe.

În Spania, profesorul debutant colaborează timp de un an cu un profesor mentor și stabilesc un plan, pe care cadrul didactic debutant îl urmează. Știați că și în România există profesor mentor?

Da, colaborez/am colaborat frecvent cu el.

Da, dar nu am colaborat cu el

Nu.

Știați că în activitatea de formare profesională exista burse de tip SOCRATES? (Comenius, Grundtvig, Leonardo și Erasmus) .

Da, am participat la un astfel de program.

Da, dar nu am participat la un astfel de program.

Nu.

Dacă ați participat la un astfel de program, care este acela? Și în ce țară?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cât de mulțumit/ă ați fost de cursurile din țara unde ați beneficiat de mobilitate?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Ați urmat cursurile unei facultăți?

Da, sunt absolvent/ă a unei facultăți cu profil pedagogic.

Da, sunt absolvent/ă a unei facultăți cu un alt profil, dar am modul psihopedagogic.

Da, sunt absolvent/ă a unei facultăți cu un alt profil, dar nu am modul psihopedagogic.

Nu am absolvit facultate. Sunt angajat/ă cu studii medii – liceu pedagogic.

Nu am absolvit facultate. Sunt angajat/ă necalificat/ă.

Dacă sunteți absolventul unei facultăți, ați urmat cursurile numai în țară?

Nu am beneficiat de nicio mobilitate.

Am urmat cursuri atât în țară cât și în străinătate, beneficiând de o mobilitate pe timpul facultății.

INTERPRETAREA CHESTIONARULUI:

În urma citirii și clasificării datelor s-au obținut următoarele concluzii:

Cadrele didactice care au răspuns acestui chestionar profesează ca educatoare/profesor pentru învâțâmănt prescolar.

Din totalul cadrelor didactice participante la chestionar, 5 au fost debutanți, 30 cu grad definitiv, 9 cu gradul II și 6 cu gradul I.

Din totalul cadrelor didactice, doar 5 au studii medii, 36 studii superioare de scurtă durată și 9 cu studii superioare de lungă durată.

Cadrele didactice participante la chestionar profesează în mediul urban.

Din totalul cadrelor didactice care au participat la chestionar, doar 5 au raspuns că urmează să participe la un curs de formare profesională, restul cadrelor didactice participând la cursuri de formare profesională.

Costurile programelor de formare au fost suportate de catre cadrele didactice în proporție de 75%, 20% din cadrele didactice au participat la cursuri platite integral de furnizorul de formare, iar 5% urmează sa participe la cursuri de formare.

Calitatea cursurilor de formare a fost apreciată ca bună (57,5%), având o proporție de 20% ca foarte bună și de 22,5% ca satisfăcătoare.

Părerea cadrelor didactice despre faptul ca aceste cursuri de formare ajută în dezvoltarea compentețelor este împărțită astfel:

Atunci când cadrele didactice aleg un curs sunt motivate astfel:

Cadrele didactice află de cursurile de formare astfel:

Cadrele didactice participante doresc ca în România să se aplice modelul spaniol de plată integrală a cursurilor de formare profesională, acestea motivând faptul că salariile din România sunt mult prea mici pentru a se putea achita aceste cursuri de formare, că România este în Uniunea Europeană iar învățământul ar trebui sa fie o prioritate, faptul că ar trebui alocate anumite fonduri pentru dezvoltarea cadrelor didactice astfel încât calitatea procesului educațional să crească, iar profesorii să fie motivați în exercitarea meseriei lor, iar cursurile plătite din salariile profesorilor, în afara faptului că majoritatea costă cât jumătate dintr-un salariu de profesor, nici măcar nu sunt desfășurate corespunzător.

Din totalul cadrelor didactice participante, 92,5% ar dori ca în România, cadrele didactice care predau în învățământul preuniversitar să aibe o diplomâ de licență în domeniile: pedagogie, educație infantilă, psihopedagogie, muzică sau sport, așa cum prevede sistemul Spaniol, considerând astfel că nivelul de predare ar fi mult mai ridicat, iar un procent de 7,5%, consideră că acest lucru nu ar mai da posibilitatea orcărei persoane de a profesa în învățământ chiar dacă este necalificat.

În momentul de față, în România, examenul de titularizare conține două probe, iar în Spania acest sistem 3 probe, astfel cadrele didactice intervievate consideră în procent de 37.5% că și în România ar fi necesar acest tip de titularizare ca în Spania, iar un procent de 62,5% nu sunt de acord cu această formulă, cosiderând că sunt prea multe probe.

Atât în România, cât și în Spania, exista un profesor mentor pentru cadrele didactice debutante. Din totalul cadrelor didactice participante la chestionar, un procent de 10% au colaborat cu acest profesor mentor, 72,5% din cadrele didactice știu despre acest profesor dar nu au colaborat cu el, iar restul de 17,5% nu știau de acest profesor.

Procentul cadrelor didactice care cunosc faptul că în activitatea de formare profesională exsită burse de tip SOCRATES este următorul:

Din totalul cadrelor didactice participante la chestionar, un număr de 4 cadre didactice au participat la astfel de mobilități: 2 cadre didactice cu ERASMUS în Spania, 1 cadru didactic cu COMENIUS în Franța și 1 cadru didactic cu ERASMUS în Danemarca, restul cadrelor didactice neparticipând la astfel de mobilități.

Din totalul cadrelor didactice participante la chestionar:

În proporție de 90%, cadrele didactice absolvente de facultăți, au urmat cursurile în țară, iar un procent de 10%, au urmat cursuri și în străinătate.

Cadrele didactice care au urmat cursuri în străinătate au fost foarte mulțumite de sistemul de formare din acele țări.

CONCLUZII ÎN URMA INTERPRETĂRII REZULTATELOR:

Din totalitatea răspunsurilor cadrelor didactice,

BIBLIOGRAFIE

Bocoș, M. (2005). Teoria și practica cercetării pedagogice. Ediția a III-a. Cuj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință

Cara A., Guțu Vl., Gremalschi A., Solovei R., Baciu S. Standarde de formare continuă a cadrelor didactice din învățământul secundar general. – Chișinău: Cartier, 2007.

Chelcea, S. (2001). Metodologia cercetării sociologice. București : Editura Economică

Dumitriu C. Strategii alternative de evaluare, modele teoretico-experimentale. – București: E.D.P. 2003.

Imbernon, F. La formación y el desarrollo profesional del profesorado. Hacia una nueva cultura profesional. Ediția a VI-a, Barcelona: Graó, 2004.

Iucu R. Formarea cadrelor didactice: sisteme, politici, strategii. – București: Editura Humanitas Educațional, 2004.

Iucu R., Pocurari O. Formarea profesională inițială și continuă. – București: Colecția Educația 2000, Editura Humanitas Educațional, 2001.

Marcelo, C. Los comienzos en la docencia: un profesorado con buenos principios. În Profesorado.

Niculescu R.M. Pregătirea inițială psihologică, pedagogică și metodologică a profesorilor. Editura Universității Transilvania, 2002.

Perrenoud Ph. Formation inițiale des maitres et professionnalisation du metier.

Revista de curriculum y formacion del profesorado, Vol. 13, No. 1, pp. 1-25, 2009.

Revista de pedagogie. – 2005. – No1-12.

http://.unige.cf/fapse/SSE/teachers/perrenoud.

http://www.unibuc.ro/n/organizare/biro-perf/docs/2014/dec/10_11_32_23Metodologia_-anexa_OM_5720.pdf

https://www.european-agency.org/country-information/spain/national-overview/teacher-training-basic-and-specialist-teacher-training

http://www.uhu.es/cine.educacion/didactica/00975formaciondocente.htm#Requisitos_para_la_docencia_

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=4&ved=0CDMQFjAD&url=http%3A%2F%2Feacea.ec.europa.eu%2Feducation%2Feurydice%2Fdocuments%2Fkey_data_series%2F151RO.pdf&ei=WCRXVaGfIoKvsAHqp4H4Cw&usg=AFQjCNEIlPMAhvqJsZLeL3dgOrqaVHcVLQ

http://www.ub.edu/educacio/informacio-general/informacio-general