Analiza Comparativa Sif Moldova Sif Muntenia In Ceea Ce Priveste Evolutia Acestor Doua Companii pe Piata de Capital

Introducere

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile din economie sunt dirijate de către entitățile publice și private din țară respectivă sau de pe piețele altor țări, unde nevoile de capital depășesc posibilitățile financiare interne de acoperire. Piață de capital este o entitate socială specializată în efectuarea de tranzacții cu active financiare cu scadente pe termene medii și lungi. Instrumentele pieței de capital sunt acțiunile, obligațiunile și produsele financiare derivate.

Una dintre cele mai importante funcții ale pieței de capital o reprezintă emisiunea și plasarea de valori mobiliare din vânzarea de acțiuni, obligațiuni și a altor titluri de către emitenți sau debitori care au nevoie de capital financiar către deținătorii de capitaluri financiare disponibil. Piață de capital crează legătură între emitenții valorilor mobiliare și altor instrumente financiare de investitorii individuali și instituționali cu ajutorul societăților de servicii și instituții financiare.1

Cererea de capital reprezintă emisiunile de titluri și eurotitluri și este realizată de către societăți comerciale publice și private, guverne, instituții financiar-bancare naționale și internaționale, societăți de asigurări sau alte categorii de agenți economici.

Oferta de capital este create de către proprietarii capitalurilor financiare reprezentați de diverse entități economice, instituții bancare, case de economii și asigurări, populație. Totodată, oferta de capital provine din economisirea veniturilor, adică din tot ceea ce rămâne în rămâne în posesia deținătorilor de venituri, după satisfacerea tuturor nevoilor de consum. Oferta este reprezentată de disponibilități bănești temporar neutilizate pentru care se caută un plasament cât mai benefic pentru titular. Astfel se poate concluziona că nivelul ofertei se află într-un raport de proporționalitate directă cu nivelul procesului economisirii.

Prin prisma producerii și comercializării de valori mobiliare, piață de capital este segmentată în două părți distincte și indepedente, și anume : segmentul primar (piață primară) și segmentul secundar (piață secundară).

Piață primară corespunde primei plasări a emisiunii de valori mobiliare pentru atragerea de capitaluri financiare disponibile pe termen mediu și lung, de pe piețele interne și internațional de capital. În cadrul aceleași piețe primare se înscrie și reinvestirea unei părți din profiturile realizate pentru majorarea capitalului social.

Segmentul secundar, este constituit, în principal, din bursele de valori, prin intermediul cărora investitorii instituționali și particulari tranzacționează valori mobiliare emise și puse în circulație de segmentul priimar, dar cuprinde și piață extrabursieră ( OTC ) care prelucrează automat tranzactiiile încheiate ( RASDAQ ). Segmentul secundar, reprezintă așadar, piață pe care sunt tranzacționate instrumentele financiare aflate deja în circulație, și furnizează astfel lichiditate pentru investitorii care doresc metamorfoza portofoliului înainte de scadență.

Tranzacționarea de acțiuni și alte instrumente financiare pe piață de capital se realizează prin firme specializate numite Societăți de Servicii de Investiții Financiare ( SSIF). Acestea sunt instituții financiare ale căror obiectiv primar este intermedierea tranzacțiilor de instrumente financiare de pe piață de capital.

După obiectul tranzacției, pe piață de capital are loc o segregare a piețelor. Astfel există piață acțiunilor, care este o piață pentru acțiuni commune și preferențiale emise de societăți comerciale, piață obligațiunilor, o piață specializată pentru instrumente de datorie de orice fel, piață contractelor la termen, ce reprezintă piață pe care valorile mobiliare se tranzacționează pentru livrarea și plata viitoare și piață opțiunilor , piață în care are loc tranzacționarea valorilor mobiliare pentru livrare condiționată.

Grafic nr. 1.1 Evoluția numărului de SSIF între 1995-2011

Sursa: Rapoarte anuale ale CNVM

Odată cu stabilizarea pieței se reflectă clar trendul societăților de servicii de investiții financiare (SSIF) în România. Anul 1999 a reprezentat un an de vârf pentru economia românească, în acel an fiind înființate o mare varietate de firme. Datorită trendului ascendent pe care îl cunoștea economia românească, companiile nou înființate și-au îndreptat atenția către piață de capital, pentru o mai bună dezvoltare viitoare.

Diferența dintre numărul de SSIF-uri existente pe piață în anul 1999 ( 173) și numărul relativ stabil de SSIF-uri aferent anilor 2000, se explică prin simplul fapt că economia românească cunoaște o stabilizare. Numărul mare, și trendul ascendent la modul fulminant cunoscut în perioada 1995-1999 este redat de faptul că prin trecerea la economia de piață de la un de tip centralizat, s-a realizat în decursul a mai mulți ani, schimbările legislative vital necesare făcându-se mai greu.

Capitolul 1. Evoluția pieței bursiere din România între anii 2008-2013

1.1 Evoluția pieței bursiere de la înființare până în anul 2008

Bursele își au originea în comerțul practicat în marile așezări comerciale și târguri în secolele XII-XIV. În România, în anul 1840, a fost promulgat și aplicat “Codicele de Comerț al Țării Românești”, care consacră un capitol special schimburilor comerciale, agenților de schimb și intermediarilor. În 1860 există deja o piață liberă a valorilor, mobiliare, a efectelor de comerț și valutelor.

Istoria României înregistrează, în anul 1881, apariția primei burse de valori, acest fapt fiind datorat adoptării Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri. Perioada cuprinsă între 1882-1904 nu a înregistrat activitatea bursieră preconizată din cauza volumului limitat al capitalurilor lichide disponibile pentru investiții în valori imobiliare, în 1882 fiind existente pe piață doar șase societăți pe acțiuni. În anul 1883 s-a produs prima criză bursieră înregistrată pe teritoriul României.

Etapele care au marcat evoluția cadrului normative în domeniul pieței de capital au fost :

• Anul 1904, moment în care a fost adoptată o nouă lege a bursei “Legea asupra burselor de comerț” în care operațiunile bursiere sunt mai clar definite și care prevedea funcționarea în România a următoarelor burse: În București, există o bursă de schimb și de efecte, de cereal și mărfuri; la Brăila, Galați, Constanța, Iași și Craiova – câte o bursă de cereale și mărfuri.

• Anul 1929 aduce cu sine o nouă reglementare bursieră, cunoscută și sub numele de “Legea Magdearu”, care a reprezentat unificarea legislativă a regimului bursier din România.

După încheierea crizei financiare din perioada 1929-1933, “Bursă de efecte, acțiuni și schimb în București” cunoaște o dezvoltare proeminentă, anul 1939 reprezentând punctul culminant al perioadei interbelice, în acel an fiind tranzacționate 56 de titluri din domeniul bancar, al transportului și al asigurărilor.

Sfârșitul celui de-al doilea război mondial, urmat de instaurarea regimului comunist în România, a însemnat și finalul activității pieței de capital și al bursei de valori. Procesul de naționalizare a economiei din 1948 finalizat prin instaurarea proprietății de stat, au făcut să dispară produsele specifice: acțiuni, obligațiuni corporatiste, titluri de stat autohtone și externe. Perioada anilor 1952-1989 reprezintă un vid în istoria pieței de capital românești, cu toate că societățile românești cu capital de stat specializate în import-export de materii prime se intersectau cu mecanismele burselor internaționale.

Revoluția din 1989 a reprezentat un moment de cotitură în istoria României, accentuat de programul de reforma riguros ce i-a urmat și de necesitatea reconstrucției pieței de capital și a instituțiilor acesteia, printre care și Bursă de Valori București.La fel că și în restul țărilor din Europa Centrală și de Est, privatizarea, trecerea proprietății statului în proprietatea privată, a semnificat baza esențială a reconstituirii pieței de capital.Prima reglementare completă a pieței de capital o reprezintă Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori, prin care se creează cadrul necesar al apariției instituțiilor de capital.

Bursă de Valori București se reînființează la dată de 1 aprilie 1995, în baza unei decizii a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare că instituție de interes public cu personalitate juridică, ce își va desfășura activitatea conform principiului autofinanțării. Această zi va rămâne că un moment esențial în dezvoltarea pieței de capital românești, inaugurarea oficială a Bursei de Valori București având loc pe 23 iunie 1995.

Primul an de activitate al Bursei de Valori București a fost, de fapt, anul 1996.Tot în cadrul acestui an se înființează piață extrabursierea RASDAQ, care a creat un cadru organizat, transparent și extrem de accesibil pentru tranzactioarea acțiunilor celor aproximativ 5700 de societăți privatizate. RASDAQ reprezintă rezultatul direct al cooperării româno-americane pentru orientarea către sectorul privat a instituțiilor pieței de capital.

Anul 1997 a însemnat un an al performanței pieței de capital, Bursă de Valori București cunoscând un salt de amploare în cadrul dezvoltării ei. În septembrie 1997 a fost lansat primul indice, BET, care a constituit un “barometru” al activității pe piață bursieră, indicele datorându-și existența că urmare a necesității unui instrument sintetic de cuantificare a performanței activității pieței bursiere. Luna aprilie din anul 1998 este marcată de apariția celui de-al doilea indice bursier, BET-C, indice care urmărește evoluția prețului tuturor valorilor mobiliare înscrise în cadrul cotei Bursei de Valori București și care, alături de indicele BT, descrie o imagine completă asupra evoluției de ansamblu a pieței.

Un moment crucial este anul 1999, care este reprezentat de implementarea noului sistem de tranzacționare al Bursei, HORIZON. Bursă de Valori București încheie acorduri bilaterale de coopera cu Athens Stock Exchange, Tokyo Stock Exchange și London Stock Exchange, aceste acorduri semnificând noi posibilități de încadrare a pieței de capital românești în tendințele de globalizare și cooperare regională.Tot în cadrul acestui an, Bursă a devenit membru al Asociației Depozitarelor și Caselor de Compensare din Centrul și Estul Europei și a devenit participant activ în sânul Proiectului de Cooperare Regională din Zona Sud-Est Europeană.

La dată de 1 noiembrie 2000, Bursă de Valori București a lansat primul indice sectorial, BET-FI, care este o reflecție a tendinței de ansmablu a prețurilor fondurilor de investiții tranzacționate în cadrul Bursei. În anul 2001 au fost listate la Bursă, acțiunile a două societăți mari, Banca Română pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale și Societatea Națională a Petrolului – Petrom, fapt ce a contribuit la creșterile spectaculoase ale capitalizării și la creșterea volumului tranzacțiilor bursiere. Capitalizarea bursieră a depășit pragul de un miliard de dolari, cifra ce reprezenta 3,34% din Produsul Intern Brut al anului 2001, iar indicii bursieri au urmat traiectul general de creștere, indicele BET apreciindu-se cu peste 38,6% pe parcursul anului 2001.

Cei trei indici calculați de Bursă de Valori București au atins praguri maxime istorice în anul 2002, acest fiind considerat unul dintre cei mai performanți din istoria pieței de capital. Bursă a înregistrat în acest an cea mai spectaculoasă creștere dintre primele 57 burse de valori din lume. În octombrie 2002, a fost semnat Acordul de Cooperare cu Bursă Italiană, iar în cadrul lunii noiembrie Bursă de Valori București a devenit membru corespondent al Adunării Generale a Federației Europene a Burselor de Valori.

În anul 2003, Bursă de Valori București a devenit membru activ al Federației Euro-Asiatice a Burselor de Valori. În cadrul aceluiași an, s-a listat și tranzacționat prima emisiune de obligațiuni corporatiste. Capitalizarea totală a Bursei de Valori București a atins, spre sfârșitul anului 2004, pragul de 12 miliarde de dolari, cifra ce reprezenta peste 17% din Produsul Intern Brut, diminuându-se astfel decalajul față de piețele bursiere cele mai performanțe ale Europei Centrale și de Est. Acest lucru s-a datorat în special faptului că tot mai multe companii au ales să își finanțeze proiectele de dezvoltare prin noi emisiuni de valori mobiiliare.

Începând cu anul 2005, investitorii au posiblitatea să tranzactioneze la Bursă de Valori București, drepturi de preferință ce au fost atașate acțiunilor nou emise cu ocazia majorărilor de capital social, drept urmare a fuziunii prin absortie a Bursei Electronice RASDAQ de către Bursă de Valori București la dată de 30 noiembrie 2005. Acest an a însemnat, în același timp, o nouă recunoaștere internațională Bursei, prin lansarea, în comun cu Bursă din Viena, a indicelui ROTX, acest indice având o construcție în concordanță cu principiile Familiei de Indici pentru Europa Centrală.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a autorizat, în cadrul primei părți a anului 2006, calitatea Bursei de Valori București că operator de piață cu scopul de a crește încrederea investitorilor și totodată a companiilor emitente în mecanismele pieței de capital. În cadrul aceluiași an, Bursei de Valori București i-a fost recunoscută calitatea de membru cu drepturi depline al Federation of European Securities Exchanges, reprezentând totodată o afirmare a progreselor înregistrate în ultimii ani de piață de capital română.

În condițiile aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007, investitorii străini au devenit o prezența constanta pe piață bursieră românească și și-au crescut semnificativ ponderea pe care o dețineau în rulajul total al pieței. Bursă de Valori București a realizat o diversificare a gamei de instrumente financiare oferite, astfel că, în cadrul lunii septembrie 2007, a fost lansată piață la termen cu primele instrumente derivate: contractele futures pe indicii BET și BET-FI.

1.2. Impactul crizei financiare din 2008 asupra pietei bursiere din Romania

Criză financiară a influențat evoluția pieței de capital din România, începând cu anul 2008 din cauza contagiunii, care s-a manifestat activ la nivelul pieței europene de capital și nu numai.

Pe piață de capital din România, în cursul anului 2008, s-a înregistrat o creștere a numărului de intermediari , aceștia având calitatea de participant, pe parcursul anului fiind înregistrați un număr de cinci noi participanți: patru instituții de credit – Banca Comercială Română, Credit Europe Bank, Banca Română de Dezvoltare Groupe Societe Generale, MKB Romexterra Bank și un intermediar ce își are originea în alt stat membru al Uniunii Europene – Raiffeisein Centrobank AG Viena. Totuși, acest lucru nu a putut împiedică scăderea interesuui pentru tranzacțiile bursiere.

În anul 2009, numărul participanților a cunoscut o diminuare comparativ cu finele anului 2008, din cauza situației economice de criză, în România existând pare-se o criză locală suprapusă peste una globală.

Tabelul nr. 1.2 Agenți pe piața bursieră din România în perioada 2008-2010

Sursa: Rapoarte anuale BVB

La sfârșitul anului 2009, Bursă de Valori București strângea la un loc un număr de 306 acționari, dintre care 87 erau acționari persoane juridice și 219 reprezentau acționari persoane fizice, având un capital social de 76.741.980 RON.Totalitatea acțiunilor emise de către Bursă de Valori București sunt dematerializate și fac parte integral din categoria acțiunilor ordinare. Astfel, în 2009, numărul acțiunilor emise de către Bursă de Valori București a fost de 7.674.198, fiecare acțiune valorând 10 RON.

Analizând dinamică pieței de capital din România, în cadrul integrării acesteia în Uniunea Europeană, în cursul anului 2009, au fost raportate diminuări ale numărului total de intermediari care au rolul de participant la sistemul de tranzacționare al Bursei de Valori București după cum urmează:

• patru noi participanți au fost înregistrați în sistemul de tranzacționare, dintre care trei reprezintă instituții de credit – OTP Bank, Pireus Bank, Royal Scotland Bank România – și un intermediar dintr-un stat membru al Uniunii Euroene – Balkan Advisory Company IP-EAD Bulgaria.

• calitatea de participant a fost retrasă pentru un număr de nouă intermediari financiari.

În tabelul ce urmează este prezentată o comparație privind evoluția principalelor burse ce activează la nivel european, burse alături de care România realizează o interacțiune mai mare, în anul 2010, principalele criterii prezente în tabel fiind capitalizarea, ponderea deținută de fiecare stat din capitalizarea globală, ponderea din Produsul Intern Brut din regiune, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor.

Tabel nr. 1.3 Performanțele burselor europene în 2010

Sursa: Evoluția pieței de capital în 2010, raport realizat de Intercapital Invest S.A.

În analiza de rigoare ce trebuie realizată pe baza acestor informații structurate sub formă tabelului, se poate lesne observă, cum România deține printre cele mai scăzute ponderi din capitalizarea globală, o pondere de doar 0,02%, valori mai mici cunoscând doar state precum Islanda sau Letonia. Cel mai înalt nivel de capitalizare îl deține, după cum reiese din prezentul tabel, bursă din Anglia, respectiv 6,14% și cu o capitalizare reprezentată de cifra 2.662.852 milioane de dolari.

Ca impact direct al dublei crizei existente, cea internă locală suprapusă pe cea externă, globală, corelația pieței de capital românești cu piețele din regiuni a slăbit în intensitate în anul 2010, acest lucru fiind observat pe baza corelaraii celor trei indici cu indicii piețelor externe, respectiv PX, WIG și BUX, indicii burselor existente în Cehia, Polonia și Ungaria.

Valorile înregistrate de acești coeficienți în cadrul anului 2010, au fost de 0.16, 0.67, respectiv 0.74 față de 0.97, 0.99 respectiv 0.98 pe parcursul anului 2009. Că o urmare firească, se poate observă faptul că a scăzut și corelația evoluțiilor pe piață românească cu evoluțiile de pe piețele dezvoltate. Un exemplu în acest sens îl reprezintă coeficientul de corelaatie între BET și indicele american S&P500 a fost de 0.49 în anul 2010, în comparație cu 0.98 în anul 2009 și 0.94 în anul 2008.

Grafic nr. 1.4 Evoluția indicilor BUX, PX și WIG, comparativ cu BET, în anul 2010

Raport de analiză. Listarea BVB, anul 2010

Această evoluție demonstrează faptul că, în anul 2010, factorii locali au avut o importantă sporită în ceea ce privește evoluția acțiunilor listate la Bursă de Valori București în defavoarea factorilor externi, singurii care aveau o influență în anii anteriori. De aceea, performanțele economice scăzute atinse de țară noastră au determinat un procentaj destul de mare din rândul investitorilor nerezidenți să adopte o atitudine generală de așteptare, care a fost adoptată ulterior și de investitorii locali. Aceste măsuri adoptate de investitori au generat o serie de efecte negative asupra nivelului de lichiditate: valorea medie a tranzacțiilor zilnice cu acțiuni în ultimul trimestru al anului 2010 a cunoscut o scădere cu peste 50% față de valoarea înregistrată în primele două trimestre ale anului.

În contextul turbulent al crizei economico-financiare mondiale, și evoluția pieței acțiunilor din România s-a mulat pe același traseu dificil și plin de nesiguranță. Pe parcursul anului 2009, dinamică indicilor bursieri a Bursei de Valori București a cunoscut evoluția următoare:

Tabel nr. 1.5 Dinamica indicilor BVB în anul 2009

Sursa: Raport anual al Bursei de Valori București, 2009

După cum se poate observă, la finalul anului 2009, toți indicii calculați de către Bursă de Valori București constatau aprecieri semnificative comparativ cu cele din 2008. Cele mai mari creșteri au fost înregistrate de cei doi indici sectoriali, BET-FI (+90,33%) și BET-NG (+71,10%). Evoluția indicilor prezentați anterior pentru anul 2009, a fost în principal influențată, de traiectul imprimat de principalele burse din Europa.

În acest sens, evoluția indicelui BET-C a fost peste media indicată de Uniunea Europeană, înregistrând o valoare de +37,31%, ceea ce poziționează Bursă de Valori București printre cele mai dinamice și active burse din Europa.

Capitalizarea înregistrată prin cumularea valorilor înregistrate de cele două piețe administrate de către Bursă de Valori București se situa, la finele anului 2008, la aproximativ 17 miliarde de euro, iar la finalul anului 2009, capitalizarea cumulată atingea pragul de 22 miliarde euro. Creșterea capitalizării bursiere în ultimii ani reprezintă un semnal pozitiv. Pe fondul înregistrării scăderii valorilor tranzacțiilor cu acțiuni, creșterea lichidității din cadrul segmentului de piață dedicat instrumentelor financiare cu venit fix a schimbat semnificativ structura tranzacțiilor realizate de către bursă românească. Spre exemplu, ponderea tranzacțiilor cu obligațiuni în totalul Bursei de Valori București s-a situat, în 2009, la 18%, comparativ cu 2% în 2008. astfel, titlurile de stat au reprezentat majoritatea în totalul rulajului tranzacțiilor bursiere cu instrumente financiare cu venit fix.

Conform celor mai multe așteptări, cele mai multe tranzacții și acțiuni tranzacționate au fost înregistrate în cursul anului 2008, an în care a fost declanșată criză mondială și în România, apogeul fiind urmat, însă, de scăderi spectaculoase la nivelul anului 2009, când, atât volumul tranzacțiilor, cât și cel al acțiunilor tranzacționate au fost reduse cu câteva mii, respectiv câteva milioane acțiuni:

Grafic nr. 1.6 Evolutia numărului de tranzactii și a numarului de actiuni tranzactionate în perioada 2000-2010

Sursa: Raport anual al Bursei de Valori Bucuresti, 2010

Se observă că evoluția numărului de tranzacții este strâns legată cu numărul de acțiuni tranzacționate, valorile maxime fiind atinse în 2008, iar odată cu accentuarea crizei economico-financiare, pe piață de capital românească, ambii indicatori au început să scadă mult mai proeminent.

Grafic 1.6 – Evoluția indicilor Bursei de Valori București în anul 2011 prin raportare la finele anului 2010.

Sursa: www.bvb.ro – Raport anual aferent anului 2011

Anul 2011 a fost un an cu un început dificil pentru Bursa de Valori București, aceasta deschizând în pierdere, majoritatea indicilor atingând o scădere egală cu aproximativ 20 de puncte procentuale. În contextul internațional extrem de volatil, afectat de numeroase nesiguranțe, pe piața de capital din România prețurile majorității acțiunilor admise la tranzacționare pe piața reglementată de Bursa de Valori București au cunoscut un declin în anul 2011. Drept urmare, indicele BET denumit de investitori și ”blue chips” a închis anul 2011 la 4.337 puncte, cu 18 procente sub valoarea de start. În același ton descendent au evoluat și restul indicilor bursieri analizați de Bursa de Valori București, iar cea mai semnificativă pierde anuală înregistrată a fost obținută de indicele sectorial BET-NG ce a scăzut cu 21 de puncte de procentuale față de valoarea de start. BET-FI, denumit în termeni colocviali ca fiind cel mai popular indice sectorial regăsibil în cadrul Bursei de Valori București, a închis în ultima ședință de tranzacționare de la finele anului 2011 la 19.341 puncte, înregistrând o valoare cu 12 puncte procentuale sub cea de la finele anului anterior (2010).

Cu toate aceastea, considerând faptul că tendința generală a pieței în cursul anului 2011 a fost una efectiv descendentă, au fost și situații în care unele titluri au adus câstiguri însemnate investitorilor ce activau în cadrul Bursei de Valori București. Din această categorie de acțiuni s-au detașat clar cele emise de societăți comerciale precum Oltchim SA Râmnicu Vâlcea si Azomureș SA Târgu Mureș. Aceste companii au activat în segmentul producției de îngrăsăminte chimice, care au marcat aprecieri anuale de 440%, respectiv 80%.

Dacă din punctul de vedere al dinamicii indicilor bursieri piața de capital locală nu s-a desprins de trendul general al burselor din cadrul Uniunii Europene, Bursa de Valori București s-a remarcat încadrul anului 2011 prin unul dintre cele mai active și mari ritmuri de creștere a valorii de tranzacționare. Astfel, valoarea medie de tranzacționare din anul 2011 s-a apreciat cu peste 75% peste nivelul anului 2010, atingând pragul de 10 milioane de euro.

Deși bursa nu a dat semnale puternice de creștere prin intermediul indicilor, activitatea de tranzacționare puternica și capitalizarea relativ ridicată pentru nivelul Bursei de Valori București care este o bursa medie, de talie regională (fiind situată între Bursa din Bulgaria și cea din Budapeste în ceea ce privește nivelul capitalizării companiilor locale ce sunt tranzacționate pe piața reglementată) a răspuns prin semnale opuse, arătând că investitorii au o încredere puternică în capacitatea Bursei de Valori București de a reveni după covârșitoarea criză ce a afectat întreaga structură a Uniunii Europene.

1.3.Evoluția pieței bursiere din anul 2012

Piață de capital românească a continuat și în anul 2012 perioada de stagnare demarată în 2010. Evoluția indicelui principal al Bursei de Valori București, BET, este prezentată în următorul grafic:

Grafic nr. 1.7 Evoluția indicelui BET în perioada 2007-2012

Sursa: Rapoarte anuale ale Bursei de Valori București

Indicele BET, calculat pe baza celor mai importante zece acțiuni listate pe piață reglementată a Bursei de Valori București, a încheiat anul 2012 cu o creștere de nivel medi de 18,7%, cel mai bun randament anual din 2009.

Ceilalți indici ai Bursei de Valori București au avut evoluții similare: indicele entități societare de investiții, BET-FI, a crescut cu 31,2%; BET-XT, calculat pe baza prețurilor a 25 de companii importante, a câștigat 19,9%, iar indicele sectorului energetic, BET-NG, a terminat anul cu +2,6%; BET-C, indicele compozit al pieței de capital reglementate, a câștigat 6,28% în 2012.

La fel că în ultimii doi ani, acțiunile listate pe piață reglementată a Bursei de Valori București au înregistrat mai multe etape distincte în 2012. Primul trimestru a adus creșteri pentru BET, acesta acumulând +23,9% între 31.12.2011 și 31.03.2012. În trimestrul ÎI, indicele a pierdut aproape întreagă creștere, randamentul pe primele șase luni fiind de +4,4%. A două jumătate a anului a adus intensificări ușoare, care s-au accelerat către finele anului.

Randamentul cumulat al indicelui BET în perioada 2008-2012 rămâne -47,6%, iar valoarea BET înregistrată la sfârșitul anului 2012 se situează la nivelul celei de la mijlocul anului 2005.

Indicii BET-C și BET-FI au evoluat similar cu BET, urmând aceleași etape descrise anterior:

Grafic nr. 1.8 Evoluția indicilor BET, BET-C, BET-FI în anul 2012

Sursa: Raport anual al Bursei de Valori București, 2012

Corelatia pietei romanesti cu pietele din regiune a scazut in intensitate in 2012, in principal, datorită unor evolutii relativ diferite in primul semestru:

Grafic nr. 1.6 Corelația între BET și BUX, PX, WIG în anul 2012

Sursa: Raport anual al Bursei de Valori București, 2012

Astfel, coeficientii de corelație între BET și fiecare din indicii WIG, PX și BUX au fost, în 2012, de 0.26, 0.57, respectiv 0.53. și corelația BET cu indicele american S&P500 a scăzut în intensitate, la 0.43 în 2012 față de 0.83 în 2011, 0.49 în 2010, 0.98 în 2009 și 0.94 în 2008. Volatilitatea BET, calculată că deviație standard a randamentelor zilnice, a scăzut în continuare în 2012, la 1.04% față de 1.39% în 2011, 1.89% în 2010, 2.58% în 2009 și 2.68% în 2008.

Un număr de 29 de companii listate pe piață reglementată a Bursei de Valori București au plătit dividende în numerar în 2012 pe baza rezultatelor obținute în 2011, față de 25 în 2010, 24 în 2009, 20 în 2008, 20 în 2007, 18 în 2006 și 21 în 2005. Cele mai mari randamenete de dividende au fost ofeite de acțiunile SIF Transilvania (SIF3) cu 25,4% și SIF Moldova (SIF2) cu 17,1%. Alte performanțe notabile au fost oferite de acțiunile SIF Muntenia (SIF4) cu 11,9%, VAE Apcarom (APC) cu 11,6%, Transgaz Mediaș (TGN) cu 11,2%, Casă de Bucovina Club de Munte (BCM) cu 10,6% și SIF Oltenia (SIF5) cu 10,3%. Randamentul mediu de dividende pentru emitenții care le-au acordat a fost de 7,45%, în creștere față de 6,33% în anul precedent.

Lichiditatea pe piață reglementată a scăzut în 2012. Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni a fost de 7,4 miliarde lei față de 9,9 miliarde în 2011. Valoarea medie a tranzacțiilor cu acțiuni pe piață reglementată a fost de 30 milioane lei în 2012 față de 39 milioane lei în 2011.

Capitalizarea bursieră a pieței reglementate a Bursei de Valori București înregistra o valoare de 97,7 miliarde lei la sfârșitul anului 2012, din care 41,5 miliarde lei reprezenta capitalizarea Erste Bank Group, cel mai mare emitent listat.

Grafic nr. 1.7 Capitalizarea bursiera a pietei reglementate între 2000-2012

Sursa: Rapoarte anuale ale Bursei de Valori Bucuresti

In urma analizei desfasurate in prezentul sub-capitol se poate lesne observa faptul ca desi criza financiara a afectat puternic economia Romaniei, impactul fiind perfect vizibil in graficul 1.7 privind capitalizarea bursiera a pietei reglementate, in anul 2012 performantele bursei au cunoscut o perioada de crestere, atingand nivelul din 2010. Consider acest lucru a fi unul imbucurator, semnele posibilei cresteri economice ale unei tari, fiind intotdeauna regasite in activitatea bursiera. In perioada urmatoare, activitatea bursiera va fi extrem de influentata de pachetul de masuri legislative care este asteptat pentru a contracara efectele crizei, cat si de conduita contractuala a firmelor ce isi desfasoara activitatea de pe teritoriul Romaniei.

Nu este o necunoscut faptul ca in anii premergatori crizei, desi a avut o buna crestere economica, economia Romaniei a fost una foarte volatila, influentata de management legislativ de slaba calitate la care a fost supusa economia.

Astfel, analizand tendintele anilor de criza, dar si anilor premergatori crizei, consider ca un pronostic asupra conduitei economiei romanesti, influentata si de efectele masurilor legislative luate la nivelul Uniunii Europene si de acordurile multilaterale intre entitatile supranationale de tipul FMI sau Banca Mondiala, ar fi unul poate putin fortat.

Ramane de vazut cum si in ce fel se va dezvolta economia, si in ce masura aceasta dezvoltare se va reflecta in imaginea pietei capitalurilor. Fara un pachet legislativ capabil sa tina in frau tendintele extremiste la care este supusa piata de capital romaneasca, consider ca nu pot spune cu certitudine care va fi traseul ce il va urma piata de capital prezenta in Romania.

Capitolul II

Organizarea și funcționarea Bursei de Valori București

2.1 Organizarea adminstrativa a Bursei de Valori București

Bursă de Valori București este o organizație cu regim de auto-conducere sub atentă reglementare a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Administratorul principal este Inspectorul General numit de CNVM pentru o perioada de cinci ani, care poate fi renumit în funcție pentru un număr practic nelimitat de mandate. Inspectorul General asista la întrunirile Bursei și ale Comitetului Bursei, fără a avea însă un drept de vot. Comitetul Bursei, ales pe o perioada de 5 ani, este compus din nouă membrii având următoarele atribuții:

• investește și demite pe Directorul General al Bursei

• adopta și modifică regulamentele de organizare și funcționare a Bursei

• adopta proiectul referitor la bugetul Bursei

• stabilește nivelul și plafonul comisionaelor și tarifelor aplicate

• stabilește garanțiile ce trebuie realizate de intermediari și agenții lor, pentru a asigura o lichidare integrală la scadență a intermedierilor cu valori mobiliare negociate pe Bursă, precum și regimul de utilizare și reconstituire a respectivelor garanții.

• supraveghează la respectarea dispozițiilor legale, a reglementărilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și ale Bursei de Valori de către intermediarii în bursă și diverșii lor agenți

• supraveghează la respectarea dispozițiilor legale de către tot personalul bursei, dispunând măsurile corespunzătoare acestei respectări

Schemă 1.1 Organizarea Bursei de Valori București

În cadrul Bursei de Valori se instituie Asociația Bursei, supunându-se aprobării Comisiei Naționale de Valori Mobiliare. Această este organizată și funcționează conform comunității și complementarității de interese ale membrilor săi cu privire la bună administrare a Bursei și la asigurarea execuției continue, eficiente, ordonate, echilibrate și transparente a tranzacțiilor cu valori mobiliare înscrise la cota bursei de valori în condiții adecvate de protecție a investitorilor.

Sunt membri ai Asociației Bursei societățile de valori mobiliare autorizate să negocieze în Bursă, iar această calitate este dobândită în momentul în care este societatea în cauza este înscrisă în registrul de asociați a societăților de valori mobiliare, pe baza autorizației de negociere la bursă. Asociația ține adunări generale ordinare de două pe an.

În cadrul adunării generale a Asociației Bursei de Valori, fiecare membru dispune de un vot, iar ea are următoarele atribuții:

alege membrii în comitetul bursei de valori

aprobă bugetul adoptat de Comisia Bursei de Valori

aprobă bilanțul convenit de Comitetul Bursei de Valori

desemnează fiecare persoană ce urmează a fi înscrisă pe lista de atribuții ale camerei arbitrale a bursei de valori.

Bursă are drept nelimitat de control și supraveghere a membrilor asociației. La solicitarea directorului general al bursei, membrii participanți în cadrul asociației bursei vor pune la dispoziția acestuia, toate documentele referiotare la activitatea pe care o desfășoară, precum și toate informațiile necesare, referitoare la operațiuni cu valori mobiliare efectuate de:

membrii consiliului de administrație, ai personalului de conducere, precum și rudele acestora.

agenții pentru valori mobiliare și agenții de bursă

angajați

clienți

Membrii asociației bursei poartă răspunderea exclusivă pentru repararea pagubelor survenite că urmare a folosirii de către agenții de bursă a mecanismelor și sistemelor de tranzacționare din cadrul bursei.

Disputele dintre societățile de valori mobiliare membre, dintre acestea și angetii lor pentru valori mobiliare, dintre agenți, precum și dintre clienți și societățile de valori mobiliare membre, pot fi suspuse pentru soluționare Camerei Arbistrale a Bursei de Valori din București.

Investigarea regulamentelor și soluționarea reclamațiilor privind desfășurarea activității societăților membre ale bursei și a angajaților acesteia se realizează de către Comitetul de Disciplină.

Supravegherea și controlul bursei, în ceea ce privește administrarea și funcționarea, că și regimul operațiunilor, se exercită de către Comisarul General al bursei de valori. Acesta este numit de Comisia Națională pentru Valori Mobiliare pentru un mandat de 5 ani putând fi reinvestit cu mandate succesive. În exercitarea supravegherii și controlului, Comisarul General :

participă fără drept de vot la toate adunările asociației bursei

asistă la ședințele comitetului bursei de valori

supraveghează operațiunilor de bursă, având acces liber la toate incintele, documentele, informațiile și evidențele bursei de valori

transmite Comisiei Naționale de Valori Mobiliare constatările privind încălcarea dispozițiilor legii și raportul trimestrial asupra activității bursei de valori

În vederea realizării obiectului sau de activitate, bursă este organizată pe direcții, fiecare având anumite responsabilități reglementate prin Regulamentul de Organizare și funcționare al Bursei de Valori București. Acestea sunt:

Direcția Membrii și Emitatenti – coordonează activitatea legală de funcționarea societăților membre ale Asociației Bursei, precum și a societăților emitente înscrise la Cota Bursei

Direcția Operațiuni Bursiere – coordonează activitatea de tranzacționare și supraveghere a pieței, depozitare și înregistrare a valorilor mobiliare, compensare și control al decontării

Direcția Relații cu Publicul și Cercetare-Dezvoltare – coordonează activitatea referitoare la relațiile Bursei cu publicul și cele privind cercetarea și dezvoltarea activităților bursiere.

Direcția Informatică – coordonează activitatea rețelei de calculatoare din cadrul Bursei și asigura suportul fizic de comunicare a sistemului informatic al Bursei cu societățile membre, precum și cu alte sisteme.

Direcția Juridică – asigura cadrul legal necesar desfășurării activităților membrilor Asociațiilor Bursei și a personalului acestei instituții

Direcția Economică – asigura premisele desfășurării în mod optim a activităților Bursei, privitoare la evidență financiar-contabila, selectarea de personal și achiziționarea dotării materiale.

2.2 Mecanismele de tranzacționare din cadrul Bursei de Valori București

De la înființarea Bursei de Valori București, respectiv din anul 1995, până în prezent, mecanismul de tranzacționare la a evoluat de la piață intermitentă la piață continuă, de la sistemul de tranzacționare și execuție automată ( STEA ) la sistemul ARENA (trecând prin noile tehnici de negociere introduse de sistemul HORIZON, de la o singură piață principala și piețele secundare specifice pentru tranzacții spot, de la un singur tip de tranzacții la vedere la tranzacții la termen cu instrumente financiare derivate, de la ordine comune la ordine conditionale. Aceste element strict enumerative pun în evidență transformările profunde care s-au produs în mecanismul de tranzacționare la Bursă de Valori București

Bursă de Valori București este piață reglementată, autorizată pentru tranzacții la vedere și la termen, care funcționează regulat, respectă cerințele de raportare și transparență în vederea asigurării protecției investitorilor și funcționează în baza reglementărilor care definesc accesul pe piață, condițiile de admitere la tranzacționare a unui instrument financiar și mecanismele de derulare a tranzacțiilor în baza ordinelor bursiere introduse în sistem.

Piață reglementată a Bursei de Valori București este organizată și administrată de un operator de piață, persoană juridică constituită sub formă unei societăți pe acțiuni, emitentă de acțiuni nominative, respectiv S.C. Bursă de Valori București S.A. Operatorul de piață are că obiect exclusiv de activitate administrarea piețelor reglementate de instrumente financiare și activitățile conexe cu această.

Operatorul de piață are obligația să pună la dispoziția publicului investitor toate informațiile necesare evaluării în orice moment a termenilor unei tranzacții și să verifice condițiile în care au fost executate tranzacțiile.

Participanții la sistemul de tranzacționare al Bursei de Valori București

Accesul la sistemul de tranzacționare al Bursei de Valori București este permis numai intermediarilor1 care dobândesc calitatea de participant și sunt înscriși atât în Registrul public deschis la Comisia Națională de Valori Mobiliare, cât și în Registrul participanților, ținut la Bursă de Valori București.

Calitatea de participant la sistemul de tranzacționare este intuitu personae și nu poate fi transmisă sub nicio formă.

Societățile de servicii de investiții financiare și instituțiile de credit care solicită admiterea în calitatea de participant la sistemul de tranzacționare prezintă o cerere însoțită de documentația prevăzută în Codul Bursei de Valori București.

Începerea tranzacționării la Bursă de Valori București este condiționată de îndeplinirea unor cerințe, printre care se numără și următoarele :

dotarea tehnică necesară ( configurație hardware și software minimă), cerințe tehnice petru rularea aplicației “Client” a sistemului Bursei de Valori București.

existența în cadrul intermediarului a cel puțin doi agenți pentru serivicii de investiții financiare care îndeplinesc cerințele de autorizare că agenți de bursă

deținerea calității de membru/participant direct sau indirect la un sistem de compensare-decontare și/sau registru agreat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sau Bursă de Valori București. Această enumerare este cu titlu exemplificativ, fiind un exemplu al rigorilor impuse pentru accederea calității de participant.

Directorul general al Bursei de Valor București are competență de a stabili prin decizie pentru fiecare participant dată începerii tranzacționării pe piețele reglementate ( la vedere, și/sau la termen) și de a autoriza agenții de bursă pentru respectivul participant.

Participanții admiși la sistemul de tranzacționare pot avea acces și de la sediile secundare ale acestora ( sucursale ) dacă dispun de dotarea tehnică corespunzătoare, de personal autorizat pentru a accesa sistemul de tranzacționare al Bursei de Valori București și dispun de cel puțin un terminal de acces la sistemul de tranzacționare.

Procedura de accces a firmelor de investiții autorizate în alte state membre ale Uniunii Europene, precum și a sucursalelor acestora este identică cu cea impusă intermediarilor din România. Totodată, trebuie menționat că firmele de investiții autorizate și supravegheate de autoritatea competență dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene pot presta în România, în limita autorizației acordate de statul membru de origine, servicii și activități de investiții financiare, în temeiul liberei circulații a serviciilor, în mod direct sau prin înființarea de sucursale.

Încetarea calității de participant și retragerea accesului la sistemul de tranzacționare al Bursei de Valori București au loc în următoarele situații:

la cererea participantului respectiv ( că urmare sau nu a retragerii de către Comisia Națională de Valori Mobiliare ori de autoritatea competență din statul de origine la cerere, a autorizației de intermediar).

ca rezultat al aplicării de către Bursă de Valori București a unei sancțiuni pentru săvârșirea a unei fapte ilicite la regimul juridic bursier

ca urmare a sancțiunii de retragere a autorizației aplicate de către Comisia Națională de Valori Mobiliare.

în alte cazuri constatate de Comisia Națională de Valori Mobiliare și notificate Bursei de Valori București sau dacă Bursă de Valori București consideră că au apărut elemente de natură să determine retragerea accesului la sistemul de tranzacționare.

Participanții admiși la sistemul de tranzacționare pot desfășura activitatea de market-maker pentru instrumentele financiare tranzacționate pe piață reglementată la vedere care sunt tranzacționate și pe piețe reglementate din alte state ale Uniunii Europene, în cazul în care aceastea nu au fost admise pentru prima dată pe o piață reglementată din România, pentru titluri de stat, precum și pentru instrumentele financiare derivate tranzacționate pe piață la termen.

Principala obligație a market-makeri-ilor este aceea de a menține lichiditatea pieței. Supravegherea modului în care se îndeplinește această obligație și se desfășoară activitatea de market-maker revine Consiliului Bursei, care stabilește parametri specifici și cerințe suplimentare cu privire la operațiunile participanților înscriși în calitate de market-makeri în registrul publicat pe site-ul Bursei. Totodată, Bursă de Valori București notifica public instrumentele financiare pentur care sunt înregistrați participanții în calitate de market-makeri.

Participanții negociază și încheie tranzacții numai intermediul agenților de bursă.Calitatea de agent de bursă se acordă în baza unei cereri transmise în acest sens de un participant, fiind necesară împlinirea cumulativă a următoarelor condiții:

deținere unei autorizații valabile de agent pentru servicii de investiții financiare

frecventarea cursurilor, promovarea testelor și a examenelor profesionale, inclusiv a celor de reatestare/reautorizare/verificare referitoare la agenții de bursă

angajarea cu contract individual de muncă în cadrul unui intermediar

furnizarea datelor personale în conformitate cu regulile pieței.

Menținerea calității de agent de bursă necesită îndeplinirea în permanentă a condițiilor impuse la autorizare. Un agent de bursă tranzacționează numai în numele unui singur participant care a solicitat autorizarea respectivei persoane. Agenții de bursă autorizați să tranzactioneze la Bursă de Valori București sunt înscriși într-un registru de evidență.

2.2 Sistemul de tranzacționare al Bursei de Valori București

Sistemele de tranzacționare utilizate la Bursă de Valori București de la reluarea activității bursiere în România ( în anul 1995 ) până în prezent au fost:

Sistemul inițial de tranzacționare și execuție automată ( STEA ) –care permitea derularea tranzacției în piață intermitentă și în piață continuă, oferind posibilitatea înregistrării unei succesiuni de cotații diferite pentru aceeași valoare mobiliară, executarea ordinelor de bursă având loc în timp real.

Sistemul de tranzacționare HORIZIONTM, introdus în anul 1999, care a fost conceput astfel încât să permită introducerea unor noi tehnici de negociere și în scopul identificării nivelurilor reale de preț pentru fiecare acțiune tranzacționată. Acest sistem, că și cel precedent, de altfel, a funcționat în regim integrat cu mecanismele de compensare-decontare și registru ale Bursei de Valori București. Prin acest sistem au fost inițiate două tipuri de piețe: o piață principala de tip “regular și trei piețe secundare : piață de licitație “Odd-lot”, piață cu inițiere (squaring up) și piață de “deal”-uri negociate. Sistemul aducea și altă noutate: diversificarea ordinelor bursiere, precum și identificarea factorilor care influențează prioritatea de execuție a ordinelor. Agenții de bursă aveau posibilitatea să tranzactioneze direct de la sediul intermediarului printr-o stație de lucru cu legătură directă la nucleul de tranzacționare. În cadrul nucleului de tranzacționare se editează și informații referitoare la tranzacții, se actualizează statistici și informații referitoare la tranzacțiile executate. Totodată, nucleul de tranzacționare realizează controlul, administrarea și distribuirea informațiilor către terminalele de tranzacționare, serviciile de cotare și sistemul de administrare a ordinelor.

Sistemul de tranzacționare ARENA este o platforma electronică dezvoltată de Bursă de Valori București, menită să răspundă unor cerințe suplimentare de modularitate, flexibilitate, nivel de siguranță și costuri mai reduse. Această platforma de tranzacționare a cunoscut un îndelung proces de dezvoltare, pornind în anul 2001 odată cu lansarea platformei pentru derularea de operațiuni cu instrumente cu venit fix (tranzacționare, compensare-decontare, registru) până în anul 2008 când a început tranzacționarea titlurilor de stat pe sistemul ARENA.

Sistemul de tranzacționare ARENA furnizează un unic punct de acces pentru participanții la piață pentru a tranzacționa o serie de instrumente financiare în cadrul Bursei de Valori București, precum și pentru a vizualiza informațiile post-tranzacționare aferente.

Aplicația este administrată distinct de cele trei instituții ale grupului Bursei de Valori București după cum urmează: Bursă de Valori București ( pentru operațiunile de tranzacționare), Depozitarul Central ( pentru operațiunile de compensare-decontare și registru aferente instrumentelor tranzacționate pe piață la vedere a Bursei de Valori București), Casă de Compensare București ( pentru operațiunile de compensare-decontare aferente instrumentelor tranzacționate pe piață la termen a Bursei de Valori București).

Elementele de noutate ale sistemului ARENA comparativ cu sistemul HORIZON se bazează în principal pe faptul că, fiind un sistem dezvoltat în-house, permite o adaptare mai rapidă la cerințele participanților și ale pieței în vederea implementării mai facile a unor instrumente noi, precum și a unor opiuni/facilități de tranzacționare.

Sistemul ARENA permite derularea operațiunilor bursiere într-un mediu performant și eficient, lansarea tranzacționării unor noi instrumente (obligațiuni, titluri de stat, contracte futures ) cu caracteristici și opțiuni diversificate, precum și asigurarea operațiunilor post-tranzacționare aferente.

ARENA este un sistem integrat, în care tranzacționarea, compensarea-decontarea și înregistrarea instrumentelor financiare se efectuează în timp real, prin intermediul unei singure aplicații, prin intermediul conectării de tip “remote” (la distanță). Instrumentele financiare tranzacționate la Bursă de Valori București sunt următoarele:

acțiuni, drepturi de preferință și drepturi de alocare, unități de fond

obligațiuni municpale și corporative, titluri de stat

contracte futures având drept activ-suport acțiuni, indici și valute

Caracteristicile sistemului de tranzacționare ARENA sunt sintetizate în cele ce urmează :

structura configurabilă a entităților ( piețe, tipuri de simobluri, simboluri, instrumente).

sistem configurabil în mod dinamic ( se pot adaugă online piețe, simboluri, membri, useri etc)

parametrizare completă a diferitelor entități definite în sistem

validări ale parametrilor

auditul sistemului permite configurări dinamice cu beneficii de timp, resurse și costuri

platforma multimodul : modulele sistemului pot funcționa independent sau pot fi integrate

aplicație unică de tranzacționare, compensare-decontare și înregistrare (actualizare în timp real, facilități de operare, vizualizare detaliată informații, rapiditate și ușurință în utilizare).

Sistemul dispunde de opțiuni care permit definirea unor instrumente, piețe-simboluri cu caracteristici specifice, ceea ce semnifică o adaptare rapidă și eficientă de costuri la cerințele de dezvoltare ale pieței bursiere și prezintă caracteristici de fiabilitate și performanță ridicată.

2.3 Piața principală și piețele auxiliare ale Bursei de Valori București

Tranzacțiile de la Bursă de Valori București se derulează pe două tipuri de piețe : piață principala (Regular), în cadrul căreia se tranzacționează blocuri de titluri după procedura specifică pieței continue, și piețe auxiliare sau secundare, în cadre sunt acceptate tranzacții cu caracteristici aparte față de cele normale. Denumirea de “piețe secundare” a fost adoptată inițial pentru a se face distincția față de piață principala, dar nu trebuie confundată cu conceptul de piață secundară de capital1 . La Bursă de Valori București funcționează o piață principala, denumită regular și piețe auxiliare.

Piața Regular este piață principala de tip “orden-driven” în care valorile mobiliare se tranzacționează pe blocuri de tranzacționare și care determina prețul de referință al acestora. Piețele auxiliare ale Bursei de Valori București sunt: piață de licitare “Odd-lot”, piață cu inițiere “buy în/sell out” și piață de “deal”-uri negociate. Piață de licitare “Odd-lot” este denumită și piață “fără blocuri” 2, fiind considerată piață auxiliară a pieței regular, de tip “orden-driven”. În cadrul acesteia sunt admise ordine adresate pentru un număr de valori mobiliare mai mic decât dimensiunea unui bloc de tranzacționare. Dacă pentru o acțiune pe piață regular este necesar un bloc sau un multiplu al blocului de tranzacționare, pe piață “Odd-lot” pot fi introduse ordine pentru o cantitate mai mică. Numărul minim de acțiuni pentru care poate fi adresat un ordin pe această piață este de o acțiune. Pe piață “Odd-lot” funcționează reguli de prioritate privind includerea ordinelor în lista de așteptare ( în coadă), prioritatea de execuție și prioritatea în funcție de sursă ordinului.

Înscrierea ordinelor în lista de așteptare se realizează pe baza priorittatii de timp și de preț. Au cea mai mare prioritate în coadă ordinul de cumpărare cu cel mai mare preț și ordinul de vânzare cu cel mai mic preț. La prețuri egale are prioritate ordinul cu cea mai mică marca de timp. Execuția ordinelor “Odd-lot” stă sub semnul acelorași două criterii de prioritate: de preț și de timp.

Variația maximă a prețului ordinelor de bursă în piață “Odd-lot” se raportează la prețul din piață principala “regular”. La fiecare nivel de preț prioritatea este dată și de tipul contului în următoarea ordine : client, instituție financiar, pro (house) și staff. Pe această piață ordinele sunt supuse protecției de preț1 dar nu se aplică regulă “prețului mai bun:. Tranzacțiile derulate pe piață “Odd-lot” sunt decontate numai în intervalul standard T+3.

Piață de inițiere (Squaring up) prezintă două componente: piață Buy-în și piață Sell-out, care intervin dacă cumpărătorul se află în imposibilitate de a efectua plata la dată convenția sau vânzătorul nu livrează valorile mobiliare tranzacționate.

Bursă inițiază o piață specială Buy-în în cazul în care un vânzător nu reușește să livreze valorile mobiliare la dată convenită. Pentru a acoperi poziția la care nu s-a realizat livrarea, bursă achiziționează valorile mobiliare pe o piață deschisă, recuperând de la vânzătorul respectiv eventualele diferențe de preț.

În cazul în care un deținător de valori mobiliare nu reușește să plătească la dată convenită sau a depășit nivelul deinterilor de acțiuni impus de reglementări, acesta este obligat să își lichideze o parte din poziția proprie printr-o operațiune de vânzare pe piață secundară Sell-out.

Pentru piețele Buy-în și Sell-out se pot utiliza oricare dintre mecanismele de tranzacționare disponibile în sistemul Bursei de Valori București. Existența acestei secțiuni de piață pentru operațiunile speciale a permis introducerea în anul 2004 a unei metode specifice denumite “vânzarea specială la ordin”, care reprezintă o oferta fermă, formulată de orice persoană fizică sau juridică, inclusiv de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, de vânzare a valorilor mobiliare pe care le deține. Vânzarea se realizează prin intermediul unei societăți de servicii de investiții financare, membre a Asociației Bursei, selectate de către ofertant.

Această metodă de vânzare specială la ordin se utilizează pentru vânzarea pachetelor de valori mobiliare de același tip și aceeași clasa ale unui emitent, cu un volum mai mare sau egal cu 5% sau având o valoare echivalentă cu cel puțin 500.000 de euro, calculată la cursul de schimb stabilit de Banca Națională a României, valabil în ziua încheierii acordului formal privind vânzarea pachetului respectiv între intermediar și vânzător.

Piață de “deal”-uri negociate (negociated deal) este specifică tranzacțiilor de volum mare, putând fi inițiate ordine pentru un volum minim impus. Ordinele pot fi acceptate și pentru cantități egale sau mai mari decât 5% din numărul total de acțiuni aparținând unui emitent, dar mai mici decât volumul minim impus de bursă. În conformitate cu reglementările inițiale, “deal”-urile negociate nu sunt transparente. Mecanismul constă în existența unei părți inițiatoare, care introduce ordinul, indicând cotrapartea ce este notificată de bursă, fiind chemată să confirme “deal”-ul pentru a se putea efectua tranzacția. Caracteristic este faptul că nu sunt permise execuții parțiale (ordinul fiind similar cu cel de tipul “totul sau nimic”) și nici cantități ascunse. “Deal”-ul negociat are un volum ce poate diferi de numărul întreg de blocuri. Finalizarea tranzacțiilor pe această piață are loc la T + 3, deci numai în intervalul standard. În situația în care o tranzacție nu poate fi finalizată din punctul de vedere al decontării, această va fi transferată spre rezolvare pe piețele Buy-în sau Sell-out. Prețurile tranzacțiilor efectuate în piețele auxiliare (Odd-lot, Buy-în, Sell-out, Deal) nu participa la stabiliarea prețului de referință al valorilor mobiliare

Pentru valorile mobiliare care nu sunt înscrise la cota Bursei de Valori București, dar sunt tranzacționate prin sistemul de tranzacționare al Bursei de Valori București, se utilizează piață acțiunilor necotate (unlisted) , care nu are piețe auxiliare asociate. Pentru valorile mobiliare care fac obiectul ofertelor publice desfășurate prin Bursă de Valori București sau al altor medote de vânzare de valori mobiliare prevăzute în legi speciale ( referitoare la privatizare, executarea creanțelor bugetare, valorificarea creanțelor neperformante, executarea garanțiilor reale mobiliare etc.) se folosește piață de operațiuni speciale.

Piață de operațiuni speciale este o piață principala de tip “orden-driven”, structurată pe subsectiuni, câte una pentru fiecare tip de operațiune specială, după cum urmează:

oferte pbulice de vânzare primare

oferte publice de vânzare secundare

oferte publice de cumpărare

metode de vânzare specifice pieței de capital, utilizate de orice persoană fizică sau juridică, inclusiv de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare a societăților comerciale, precum vânzarea specială la ordin, licitația electronică, vânzarea că răspuns la o oferta de cumpărare sau orice combinație a celor trei metode

alte metode de vânzare prevăzute în legi speciale, precum cele din materia executării creanțelor bugetare, valorificării creanțelor neperformante, procedurii civile și executării garanțiilor reale mobiliare.

În funcție de tipul instrumentelor financiare tranzacționate, piață principala și piețele auxiliare ale Bursei de Valori București prezintă anumite caracteristici. Astfel în cazul acționate cotate pe piață Regular, că piață de tip “orden-driven” impună tranzacționarea pe blocuri standard ( în prezent, un bloc standard fiind reprezentat de un număr de 500 de acțiuni); utilizarea limitei maxime de variație a prețului ( plus/minus 15% sau alt nivel stabilit prin Codul Bursei de Valori București), acceptarea ordinelor limita, la piață (MKT – market), ordin fără preț (unpriced order), ordin de tip Hidden, alte facilități de tranzacționare (Match All Orders, Copy Order); stabilirea prețului de referință la nivelul prețului de închidere (fixing at closing).

Tranzacționarea acțiunilor pe piață Deal (piață de negociere) se realizează dacă valoarea minimă a tranzacției este de 700.000 lei, urmărindu-se încadrarea prețului în același nivel de variație că și pe piață regular. De regulă, piețele Buy-în/Sell-out (piețe de tip “orden-driven”) sunt utlizate pentru soluționarea decontării. Piață de oferte publice este piață de tip “orden-driven”, alocarea fiind efectuată conform principiului FIFO sau pro-rată. Drepturile de preferință se tranzacționează pe piață de tip Regular (de tip “orden-driven”). Drepturile de alocare pot fi tranzacționate pe piață de tip Regular sau pe piață de tip Deal.

Obligațiunile sunt tranzacționate pe piață principala de tip “orden-driven” cu următoarele caracteristici proprii:

variația maximă să fie de maximum 15% în sens pozitiv sau negativ

un bloc de tranzacționare reprezintă o obligatiune

tipuri de ordine : ordine limita, ordine la piață (MKT-market), ordin fără preț (Unpriced), ordin de tip Hidden, alte facilități de tranzacționare (Match All Orders, Copy Order).

preț de referință: preț de închidere.

Obligațiunile pot face obiectul tranzacțiilor și pe piață “Unlisted” ( piață de tip “orden-driven”) pe care se acceptă ordine limita și ordine la piață(MKT –market).

Titlurile de stat tranzacționate pe piață principala ( piață de tip “orden-driven”) prezintă următoarele caracteristici:

variația maximă nu se aplică

un bloc de tranzacționare reprezintă un titlu de stat

tipurile de ordine sunt ordinul limita, ordinul la piață – MKT, ordinul fără preț, alte ordine având alte tipuri sau caracteristici speciale de execuție

prețul de referință este prețul de închidere.

Tranzacțiile cu titluri de stat pot fi realizate și pe piață deal, pe care nu se aplică restricții privind valoarea minimă a unui ordin de bursă sau variația maximă admisă a prețului.

2.4 Tipurile de ordine regăsibile in cadrul Bursei de Valori București

Sistemul de tranzactionare permite initierea tranzactiilor burisere atat pe baza ordinelor comune, cat si in conformitate cu termenii speciali de introducere a ordinelor.

Ordinele comune

Ordinul limita este cel prin care se cumpara sau se vinde o cantitate de instrumente financiare la un pret specificat sau mai avantajos pentru client, adica mai mic la cumparare, si respectiv, mai mare la vanzare. Ordinul la piata (MKT) este ordinul prin care se cumpara sau se vinde la cel mai bun pret al pietei prin mecanismul protectiei de pret. Ordinul la piata este inregistrat cu un pret limita specific (generat de sistemul de tranzactionare), calculat pe baza protectiei de pret si poate fi executat intr-un interval de preturi pana este atins pretul limita propriu. Ordinul fara pret este ordinul care nu are specificat un pret in momentul introducerii in sistemul de tranzactionare, dar care devine ordin limita prin alocarea de catre sistem a celui mai buni pret al pietei. Daca nu exista ordine limita in piata, un ordin fara pret nu este admis. Ordinul Hidden (vizualizat cu litera “h”) este ordinul care afiseaza in piata numai o parte a cantitatii totale. Volumul total al unui ordin Hidden (ascuns), ca si volumul vizibil initial, trebuie sa reprezinte un multiplu al blocului de tranzactionare (in prezent, blocul standar este reprezentat de 500 de actiuni).

Ordine conditionate

Ordinele conditionate sunt cele declansate de tranzactii derulate in piata. Fiecare ordin conditionat prezinta un pret de inregistrare, care poate fi “la limita” sau “la piata”. si un pret de declansare, care activeaza ordinul.

Ordinul “stop pierdere la piata” – stop loss – este un ordin de vanzare care este activat atunci cand pretul unei actiuni scade la sau sub nivelul pretului de declansare specificat. Din momentul activarii lui, ordinul se comporta ca un ordin “la piata”. Scopul unei astfel de ordin este acela de a proteja profitul obtinut de operator, respectiv de a opri pierderea acestuia. Ordinul “stop scumparare la piata” – stop buy- este activat atunci cand, la cumparare, pretul actiunii creste la sau peste nivelul pretului de declansare specificat. Comportamentul este identic cu cel al ordinului stop loss.

Ordinul “stop-limita” – stop limit – este un ordin cu restrictie de a vinde sau de a cumpara (ordin contingent), care este activat cand pe piata se atinge pretul de declansare specificat. La cumparare, acesta devine un ordin limita (la pretul specificat) cand actiunea s-a tranzactionat la sau peste pretul de declansare al ordinului stop limita. La vanzare, devine un ordin limita cand actiunea s-a tranzactionat la sau sub pretul de declansare al ordinului stop-limita. Pretul ordinului poate fi indicat in momentul introducerii in sistem, sau, daca nu se specifica niciun pret, acesta va fi completat automat de sistem cu cel mai bun pret de piata existent in momentul introducerii cand devine pret limita. Ordinul marked if touched (“la atingere”) este un ordin condtionat de cumparare sau de vanzare cand pretul pietei pentru o anumita valoare mobiliara atinge un pret specific. Ordinul marked if touched (MIT) de cumparare se comporta ca un ordin “la piata” cand valoarea mobiliara respectiva se tranzactioneaza la sau sub pretul de declansare specificat al ordinului. Ordinul “limit if touched” (LIT), denumit si “limita la atingere”, declanseaza o tranzactie de cumparare sau vanzare daca pe piata se atinge un pret specificat pentru o anumita valoare mobiliara. Ordinul este inregistrat la pretul limita specificat la introducere, in momentul in care valoarea mobiliara se tranzactioneaza la cumparare la sau sub pretul de declansare, iar la vanzare, cand tranzactionarea are loc la sau peste pretul de declansare al ordinului LIT. Ordinul agresiv este cel care declanseaza tranzactia si primeste cel mai bun pret posibil de tranzactionare. Daca se identifica o potrivire intre ordinele de piata, pretul de tranzactionare este determinat prin compoararea pretului ordinului pasiv cucea mai buna piata, cu scopul determinarii celui mai bun pret. Ordinul pasiv este acel ordin care se afla deja in lista (coada) ordinelor stabilite in piata. Prin ordin pasiv se intelege ordinul precedent, deja introdus. Pentru fiecare tranzactie este desemnat un ordin agresiv si un ordin sau mai mult ordine pasive.

La Bursa de Valori Bucuresti au fost introduse in anul 2009, din categoria ordinelor conditionate, doua tipuri de ordine, si anume ordinul stop ( Stop Buy, Stop Sell) si ordinul “if touched” la cumparare si la vanzare.

Termeni speciali de executie a ordinelor

Termenii speciali de executie confera ordinelor caracteristici aparte, care fac ca aceste ordine sa fie evidentiate si mentinute distinct in registrul ordinelor cu termeni speciali.

Atributul “totul sau nimic” – all or none – AON – consta in aceea ca volumul total specificat trebuie tranzactionat in totalitate sau deloc.

Atributul “executie minima “- minimum fill – MF – pune in evidenta faptul ca volumul minim de executie specificat (sau mai mare) trebuie executat in intregime inainte ca volumul ramas neexecutat sa fie inregistrat in registrul ordinelor comune. Atributul MF este conceput ca o executie initiala minima.

“Bloc minim” – minimum block – MB – este ordinul care tranzactioneaza in cantitati minime ( sau mai mare) de blocuri, ramanand dupa executie un ordin cu termeni speciali. Dupa fiecare tranzactie, un numar aditional de blocuri de valori mobiliare va fi disponibil fie cu cantitatea minima initiala de blocuri, fie cu cantitatea ramasa a ordinului. Orice volum ramas netranzactionat ( mai mic decat cantitatea minima initiala de blocuri) este transformat intr-un ordin “totul sau nimic”.

Capitolul III – Necesitatea cotării unei firme la bursa

În cadrul economiei de piață, o entitate economică ce prezinta avantajele structurii unei societăți pe acțiuni câștigă un statut semnificativ doar în cazul precis determinat de reușita admisibilității acțiunilor pe bursa de valori. Întrebarea ce trebuie adresată în contextul prezentat este dacă o asemenea entitate poate să atingă standardele înalte și condițiile ferme ale legislației în vigoare pentru a se putea clasa printre societățile ce beneficiaza de sistemul bursier pentru tranzacțiile cu acțiuni.

3.1 Metode de cotare si motivare

Diferitele titluri de valoare (acțiuni ți/sau obligațiuni) ce sunt emise de entitatea de capital (societata mulată pe structura organizatorică a unei societăți pe acțiuni) dispun de posibilitatea de a face parte din sistemul tranzactiv al bursei de valori în doua situații specifice, ce prezintă dupa caz modalități proprii:

Cotarea actiunilor si obligatiunilor existente;

Cotarea unor noi emisiuni de actiuni si obligatiuni.

Prin cotarea la bursa, entitatea comercială tinde la mărirea capitalului social propriu pe termen lung.

Orice societate care necesita o finantare pe termen lung poate sa o faca în doua moduri:

prin autofinantare (din profitul retinut);

prin finantare exterioara societatii.

Finantarea exterioara clasica poate consta în:

împrumuturi bancare;

subventii de la stat etc.

Entitatea cotată la bursă dispune pe acest considerent al cotării la bursa de un circuit financiar adițional. Izvorul posibil de finanțare este unul uriaș, fiind reprezentat în principal de marele investitor, și anume publicul. Independența financiară a unei astfel de societăți cotate este în acest mod considerabil mai mare decât cea a unei întreprinderi de același fel, dar care nu beneficiaza de avantajele circuitului bursier. Pentru o entitate reprezintă un mare avantaj pecuniar posibilitatea de a își spori potența financiară prin intermediul valorificării bursiere a acțiunilor, decât pe premisa împrumutului. Prezența în cadrul unei burse de valori, reprezintă în mod similar și un semnal de imagine față de potențialii creditori.

Printre avantajele cotării la bursa se numără și notorietatea societății, fapt ce asigura un potențial surplus productiv. Potența entității se confrunta in schimb si cu potențialul pe care alte societăți cotate la bursa îl presupun, astfel că valoarea titlurilor de valoare este determinată în principal de legile cererii și ofertei pieței și nu de o reprezentare subiectivă a unor consultanți în materie. Un alt avantaj îl reprezintă faptul că entitatea economică cotată la bursă își are o bună reprezentare a realității economice, cunoscându-și în mod permanent valoarea reală (cea care este determinată de prețul actțiunilor).

Motivați de necesități de ordin financiar, shareholderii (deținătorii de acțiuni și/sau obligațiuni) simt nevoia existenței prin excelență a unei piețe organizate în cadrul căreia să transforme titlurile de valoare deținute în lichidități. Shareholderii doresc accesul la o piață organizată în cadrul căruia să aiba acces la un circuit tranzactiv rapid, și prin intermediul căruia să obțina rezultatele dorite prin diverse acțiuni (investiții, comercializare acțiuni).

Prin cotarea la bursa, se poate realiza și un plan de atragere a angajaților societăților pentru achiziția de titluri de valoare emise de societatea în cadrul căreia acționează în calitate de angajați, astfel realizându-se o conversie extrem de interesantă (din stakeholder, angajatul devine shareholder prin achziționarea de acțiuni). De asemenea, prin cotarea la bursă, entitatea devine mai productiva, înlesnește privatizările și accelerează un proces extrem de important al unei economii ce se afla în tranziție (România dupa revoluția din anul 1989, a trecut de la piața de tip organizat la economia liberă sau de piață, astfel devenind o economie aflată în tranziție. sau un ciclu economic tranzitoriu ce metamorfozeaza proprietatea de stat în proprietate privata, prin intermediul privatizării ce reprezintă un proces de ocrotire și democratizare prin justa împărțire a capitalul de stat).

Ca orice aspect al vieții economice, cotarea unei companii în cadrul unei burse de valori presupune și o serie de dezavantaje. Entitatea astfel cotată trebuie să furnizeze în mod constant publicului și diverșilor agenți specializați ai bursei numeroarse informații economice si financiare și de asemenea trebuie să dea socoteala pentru situația în care există o proastă gestiune a afacerilor. În multe cicluri de afaceri europene, societățile ce sunt cotate în cadrul unei burse de valori trebuie să prevadă anumite provizionare financiare. De asemenea prin cotarea la bursa, există o șansă ca acționariatul principal existent la cotarea pe bursa a companiei să fie schimbat treptat pe calea acțiunii de achiziție de acțiuni emise la bursa de societate printr-o manevră numită în sistemul american aggressive/hostile takeover.

3.2 Listarea la bursă

Nu orice entitate doritoare poate adera la sistemul strict pe care bursa de valori îl presupune. Se impune astfel, de către legislația în vigoare, o istare a societăților ce îndeplinesc condițiile de admisibilitate. Listarea se face in baza unui regulament acceptat de consiliul de conducere al fiecărei burse. În acest regulament de admitere a titlurilor de valoare există stipulate în mod expres anumite condiții pe care societatea solicitantă trebuie să le indeplinească pentru a putea fi admisă.

Condițiile de îndeplinit

Valoarea probabilă de piață a titlurilor pentru care se dorește Cotarea trebuie să fie egală sau superioară valorii impuse de lege. Se subliniază faptul că emisiunile ulterioare de acțiuni, dintr-o clasa deja cotată, nu se mai supun acestor limite.

Titlurile trebuie să fie liber transferabile, adică degrevate de orice garanție reală sau poprire legală.

Societatea trebuie să fi publicat bilanțurile și conturile de profit și pierdere pe ultimii cinci ani premergători cererii pentru cotare.

Cel puțin 25% din fiecare clasa de acțiuni trebuie să fie deținută de public alcătuit din persoane neasociate cu directorii sau cu actionarii majoritari.

Solicitanții trebuie să publice un document (este un document care să demonstreze bonitatea societății) care să conțină informații despre titlurile pe care le-au emis și cele pe care sunt gata să le emită. Acesta este folosit că baza pentru admiterea la cotare. Se cere publicarea lui și pentru emisiuni ulterioare, cu anumite modificări specifice, îndeplinind funcția de prospect pentru subscripția publică.

De regulă, acțiunile dintr-o nouă emisie trebuie să se ofere de către societatea emitentă cu precădere acționarilor existenți, participanți la capitalul sau social, dacă nu s-a hotărât de acționari că nouă emisie să se facă în alte scopuri specifice (pentru atragerea unui număr mare de acționari în afară celor existenți).

Societatea trebuie să-și informeze actionarii în scopul ocrotirii intereselor acestora. Sunt de remarcat:

lansarea, periodic, de anunțuri publicitare;

publicarea anuală a situației conturilor contabile;

prezentarea de rapoarte de analiză economică la jumătatea anului;

întocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat pe anul financiar și la investiții, amplasamente, convenții încheiate, diverse reglementări de însemnătate majoră;

prezentarea de informații cu privire la schimbările în structura comitetului director și în general în structura aparatului de conducere de baza;

comunicări cu deținătorii de titluri.

Fiecare solicitant pentru cotarea la bursă trebuie să numească un membru al bursei că garant al cererii de cotare, care să poată furniza toate informațiile cerute de departamentul pentru cotații al bursei.

Conținutul cererii pentru listare în cazul unei noi emisiuni de titluri financiare este următorul:

persoanele participante:

emitentul;

persoanele responsabile pentru publicarea prospectului de emisie;

auditorii și consultanții;

titlurile noi pentru care se cere cotarea;

informatii generale despre emitent și capitalul sau; • activitățile emitentului;

informatii financiare privind emitentul; • managementul societății solicitante;

dezvoltarea recentă a societății și perspectiva dezvoltării;

informații adiționale privind instrumentele de datorii ale societății, precum:

obligațiuni de stat,

titluri de rentă,

bonuri sau obligațiuni de tezaur, etc.

Organele guvernamentale de supraveghere și control urmăresc să nu fie lansate simultan mai multe emisiuni mari spre a nu tulbură piață cu supraoferte și să nu fie prea multe emisiuni neconsumate.

Modalitatea de vânzare a titlurilor în cazul unei noi emisii ale cărei titluri urmează să fie prezentate pentru cotare oficială

Oferta publică se face în scopul măririi bazei de proprietate și creării pieței, pe baza de prospect de emisie. Prospectul se publică în două ziare de importantă națională, o dată cu cererea de cotare. Prima oferta publică de acțiuni ale unei firme se mai numește și oferta publică inițială. Emisia se face printr-o societate financiară intennediara (sponsor), de regulă o banca de investiții. Banca, în scopul exercitării funcției de emisie în condiții optime:

se familiarizează cu operațiunile societății emitente;

sfătuiește societatea emitentă ce metode optime de emisie să fie aplicate;

coordonează activitatea consilierilor societății implicați în realizarea emisiei;

sfătuiește asupra momentului și prețului emisiei, cu ajutorul brokerilor de care dispune;

organizează și administrează desfășurarea operațiunilor.

Se disting aici următoarele :

Oferta de vânzare. Banca de investiții subscrie întreagă emisie înainte de a fi oferită publicului, la un preț fix. Excepție făcând cazul când vânzarea se face prin licitație (pentru obligațiuni). Emitentul este asigurat că va primi suma subscrisă, indiferent dacă emisia va atrage suficiente cereri sau nu. Banca va fi remunerată pe baza unui comision sau, că alternativă, pe baza diferenței dintre prețul încasat de la public și cel plătit emitentului. De regulă, banca plătește complet titlurile subscrise la prețul fixat, asumându-și riscul neplasarii totale. În caz că este retribuită pe baza de comision, nu-și mai asumă decât parțial acest risc. De regulă, i se acordă publicului un răgaz de 5 zile de la publicarea subscriptiei în vederea examinării și lansării cereri. După lichidarea subscriptiei se publică un anunț privind modul de alocare a acțiunilor. În cazul în care cererile depășesc baza de alocare, se satisfac cu prioritate cererile mici și numai parțial cererile mari sau unele cereri mari chiar se anulează. Se are în vedere realizarea unui număr cât mai mare de acționari, contribuindu-se astfel la lărgirea pieței bursiere. Sunt și situații, când piață este suficient de dezvoltată, în care se aplică strategia satisfacerii cu precădere a cererilor mari, urmărindu-se reducerea cheltuielilor de emisie și a cheltuielilor de plata a dividendelor, dar această numai în limitele legislației naționale în vigoare.

Oferta de vânzare prin licitație. Că la orice licitație, se urmărește obținerea prețului maxim pentru emitent, stabilindu-se un preț minim de pornire a licitației. În final se alocă titlurile la un preț unic de exercitare, eliminându-se cererile care prin prețurile oferite se situează sub nivelul prețului de exercitare. Procedura de determinare a prețului de exercitare că și procedura de alocare a acțiunilor trebuie să fie agreată de departamentul bursei specializat în formarea și coordonarea cotațiilor. Se va avea în vedere înfăptuirea unei emisii cât mai largi, respectiv alocarea acțiunilor la un număr cât mai mare de acționari, cu scopul de creare a unei piețe bursiere active. Prin subscrierea unei emisii de acțiuni, casă emitentă (banca de investiții) acceptă să preia orice acțiuni care nu au fost subscrise de public. Partea nesubscrisa de public este oferită de banca de investiții spre subscriere unor instituții, de regulă unor clienți tradiționali.Banca de investiții rămâne principalul și ultimul responsabil al subscrierii insuficiente. Dacă un subsubscriitor nu plătește, riscul incumbă banca de investiții. În cazul unei subscrierii insuficiente, banca de investiții abordează subgarantii săi, care de regulă sunt diverse bănci comerciale. Acestea trebuie să se hotărască în câteva ceasuri dacă acceptă cotele ce le-au fost alocate din acțiunile rămase nedistribuite și vor acceptă cotele respective, când sponsorul are pe piață o bună reputație și dacă prețul este rezonabil.

Oferta pentru subscriere. Procedura.

Se oferă titlurile către public de către societatea emitentă, direct sau prin intermediul unei bănci de investiții sau o altă autoritate emitentă. Riscul subscrierii este al societății emitente, dacă banca implicată acționează numai că agent, pe baza de comision.

În cazul emisiei de obligațiuni (mai rar pentru acțiuni) se poate face lansarea subscriptiei pe baza de licitație.

Ca răspuns la cererea subscriitorului, emitentul îi da o scrisoare de acceptare plus un cec pentru diferența nealocată, în cazul în care subscrierea s-a făcut pe baza concomitentă de vărsăminte. Scrisoarea de acceptare se referă la oferta pentru vânzare. În cazul ofertei pentru subscriere, scrisoarea de acceptare este o scrisoare de alocare. Solicitanții care nu au primit decât titlurile alocate returnează cecurile și li se restituie, din vărsămintele efectuate, sumele corespunzătoare. Dacă primesc toate titlurile solicitate, restituie emitentului cecurile pentru diferențele nealocate inițial. Se reține ideea că beneficiarii de scrisori de alocare, potrivit unor legislații au posibilitatea:

să renunțe la alocare;

să vândă alocarea altor persoane, total sau parțial, îndeplinind o procedura specifică: completarea unor formulare de renunțare și respectiv de înregistrare pentru noi beneficiari.

Unii investitori cumpără acțiunile spre a le revinde imediat ce sunt admise pentru a fi negociate la bursă și nu că investitori pe termen lung. Speculatorii solicită asemenea acțiuni dacă sunt convinși că le pot revinde la prețuri superioare celor de emisie. De fapt, de multe ori, emitentul stabilește un preț de emisie cu un discont față de prețul așteptat de piață tocmai pentrn facilitarea cumpărării emisiei. Acest preț se stabilește pe baza evaluării de piață a unor investiții comparabile.

3.3 Metode speciale de obținere a cotării la bursă

Orice emisie de acțiuni sau obligațiuni ce urmează să fie cotate la bursă trebuie să obțină în prealabil aprobarea departamentului pentru cotații al bursei la care urmează să se facă înscrierea pentru cotare. Există două metode speciale de aprobare a cotării la bursă, avantajul acestor metode constă în costurile reduse, deoarece cheltuielile pentru subscriere nu mai apar.

Marketingul selectiv presupune ca firma emitentă, singură sau în asociere cu o banca de investiții, organizează plasarea titlurilor la prețuri fixe convenabile clienților săi – tipic, investitori instituționali (pot exista și investitori particulari – de regulă persoane fizice).

Condiții pentru aprobarea cotării acțiunilor:

Departamentul pentru cotații al bursei nu-și da aprobarea decât pentru acțiuni emise în cadrul unei sume prestabilite. Acest prag este valabil numai pentru acțiunile care nu sunt deja cotate la bursă.

Dacă volumul acțiunilor emise depășește un anumit prag, cel puțin 25% din restul emisiei trebuie să fie oferite marelui public sau să fie distribuite de o altă finna, independența de prima.

Prospectul trebuie publicat numai într-un singur ziar de mare tiraj.

În mod tradițional, prin această metodă se emit obligațiunile comune.

Recomandarea

Titlurile pot fi recomandate la cotare de un membru al bursei și sunt distribuite la un mare număr de cumpărători, întrucât piață acestor titluri este sigură, în momentul în care vor fi cotate.Este metodă cea mai simplă dar nu duce la obținerea de capital nou. Regulamentul în materie menționează trei cazuri tipice de cotare la bursă pe baza metodei recomandării:

Titlurile sunt deja cotate la o altă bursă.

Titlurile sunt deținute de un mare număr de persoane, îndeplinind una din condițiile de baza cerute de departamentul pentru cotații al bursei. Deci, au un mare grad de vandabilitate.

Când se fornneaza o societate holding și titlurile sale sunt emise pentru substituirea titlurilor cotate ale societăților reunite în holding.

Capitolul IV – Analiză comparativă SIF Moldova – SIF Muntenia în ceea ce privește evoluția acestor două companii pe piața de capital

Informații generale despre SIF Moldova

Cadrul legal – SIF Moldova SA este o societate de investiții financiare de tip închis cu investiții preponderent în acțiuni, cu grad mediu de risc și plasamente temporare de lichiditate în instrumente cu venit fix. A fost constituită în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietății Private în Societăți de Investiții Financiare, încadrată în categoria “Alte Organisme de Plasament Colectiv (AOPC), cu o politică de investiții diversificată”, atestată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (ASF) cu Atestat nr. 258/14.12.2005.

Scopul a fost acela de creare de valoare pentru acționari prin diversificare.

Obiectul de activitate:

administrarea și gestionarea instrumentelor financiare calificate astfel prin reglementările ASF;

alte activități în conformitate cu reglementările în vigoare;

potrivit clasificării CAEN Rev. 2 activitățile desfășurate de SIF Moldova se regăsesc în cadrul clasei 6499 “Alte intermedieri financiare n.c.a.”.

Date:

capital social subscris și vărsat: 51.908.958,8 lei

numărul acțiunilor emise: 519.089.588

valoarea nominală: 0,1 lei/acțiune

structura acționariatului: 100% privată

free float: 100%

piața reglementată pe care se tranzacționează valorile mobiliare: Bursa de Valori București- Categoria I

Identificatori internaționali: Bursa de Valori Bucuresti: SIF2

ISIN: ROSIFBACNOR0

Bloomberg: BBGID BG000BMN5F5

Reuters: SIF2.BX

Evaluarea activității SIF Moldova

Obiective financiare

Graficul nr. 4.1: Profitul net (mil. lei) înregistrat de SIF Moldova în perioada 2009-T3. 2013

Sursa:Date prelucrate după http://www.sifm.ro/raportari/trimestriale/T3_2013/Raport%20CA%20T3%202013.pdf

Profitul net de 137 mil. lei înregistrat la sfârșitul lunii decembrie 2012, subliniază depășirea țintei bugetate pentru anul 2012 cu 79% și menține SIF Moldova în topul sectorului în care activează (SIF-uri).

Graficul nr. 4.2: Veniturile obținute de SIF Moldova (mil. lei) în perioada 2009-T3. 2013

Sursa: Date prelucrate după http://www.sifm.ro/raportari/trimestriale/T3_2013/Raport%20CA%20T3%202013.pdf

Tabelul nr.4.1: Obiective strategice ale SIF Moldova în perioada 2010-T3. 2013

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

Principalul obiectiv al orientării strategice îl constituie crearea unui portofoliu de active preponderent listate pe piețe reglementate.

La T3 2013, portofoliul este format preponderent din acțiuni listate pe piețele reglementate, conform prevederilor cuprinse în “Programul de activitate și Politica de investiții 2013”. Ponderea acțiunilor necotate/netranzacționate din portofoliu a crescut de la 3,9% (T3 2012) la 4,9% (T3 2013), datorită delistării unei societăți (SC Istru SA).

Tabelul nr. 4.2: Evoluția valorii activelor pentru SIF Moldova (2009-sep. 2013)

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

Informații generale despre SIF Muntenia

În conformitate cu punctele prevăzute în Actului Constitutiv al SIF MUNTENIA SA, aprobat în ședința publică a Adunării Generale a Acționarilor din anul 1997 și avizat de CNVM prin Decizia nr. 1039/02.05.2006, administrarea SIF MUNTENIA a fost încredințată Societății de Administrare a Investițiilor MUNTENIA INVEST SA. (SAI Muntenia Invest).

Obiectul principal de activitate îl presupune colectarea prin metoda atragerii în mod public de fonduri de la persoane fizice și/sau juridice în scopul investirii și reinvestirii acestora în concordanță cu dispozițiile legislației privind piața de capital și cu reglementările CNVM.

Structura acțiunilor este în mod integral privată iar capitalizarea liberă este deplină (100%). Evidența acțiunilor și a deținătorilor acestora se deține la Depozitarul Central S.A. iar auditorul financiar principal este KPMG Audit S.R.L. ce își are sediul în București. SIF Muntenia este o entitate de investiții financiare de tip închis, dupa cum reiese din caracteristicile principale ale acesteia..

Activele sale de prim ordin sunt reprezentate de plasamente în acțiuni, cu grad mediu de risc si plasamente temporare de lichiditate în instrumente cu venit fix.

De la momentul înființării și până în momentul prezent, SIF Muntenia nu a fost parte a unor operațiuni de fuziune. În cursul anului 2012 nu au existat reorganizări semnificative ale activității SIF Muntenia. Achizițiile și vânzările de active desfășurate de SIF Muntenia în cursul anului 2012 se referă în principal la tranzacțiile de vânzare-cumpărare de titluri financiare.

Evaluarea activității și realizarea obiectivelor SIF Muntenia

Elementele care au determinat în mod principal administrarea SIF Muntenia au fost:

Schimbarea modulității de calcul a valorii activului net al SIF Muntenia în urma aplicării Dispunerii de măsuri nr. 23/20.12.2012 a CNVM.

Schimbarea politicii contabile. AGA SIF Muntenia, prin Hotărârea nr. 2 din 7 iulie 2012, a aprobat definirea unei noi politici contabile privind înregistrarea ajustărilor de valoare a activelor, care a început să fie pusă în practica de la data de 1 ianuarie 2013.

Începerea reorganizării distributorii a dividendelor aferente exercițiului financiar 2012, care a determinat retrageri masive de numerar cu un prim efect al scăderii activului total al SIF Muntenia.

Realizarea obiectivelor ce au fost asumate prin strategia de administrare.

Obiectivele strategice pentru 2013 au fost prezentate și supuse sancționării acționarilor în AGA din data de 26 aprilie 2013 și aprobate prin hotărârea nr. 3 a AGA de aprobare a Programului strategic de administrare și Bugetului de Venituri și Cheltuieli.

Activul total și activul net au cunoscut creșteri față de valorile înregistrate la sfârșitul anului 2012. Față de valorile la finalul trimestrului 3 2012, scăderile înregistrate între timp (datorate în cea mai mare parte distribuirii unor sume importante câtre acționari) au fost recuperate, iar atât activul total cât și activul net au înregistrat creșteri.

A continuat reorganizarea portofoliului, prin modalitatea vânzării de acțiuni la societăți din sectorul financiar și creșterea participațiilor la societăți din sectorul energetic. Investițiile derulate în trimestrul III în acțiuni cotate pe piața de capital au fost în sumă de 10.746.847 lei+ 1.000.000 euro. Dezinvestițiile au avut valori mai ridicate în acest trimestru, fiind în sumă de 45.898.830 lei+ 14.474.251 euro.

Gradul de lichiditate al portofoliului a cunoscut o crestere atât procentuală cât și valorică față de situația anului anterior, dar a scăzut față de cea de la începutul anului 2013.

Politica de dividende. A continuat distribuirea de dividende și sume din rezerve către acționarii îndreptățiți. Profitul net obținut numai în trimestrul III 2013 a fost de 62.917.544 lei, de circa 4 ori mai mare decât profitul net care fusese obținut în trimestrul III 2012. Cumulat, profitul net pentru primele 3 trimestre din 2013 a fost în sumă de 99.911.881 lei, respectiv cu 47% mai mare decât cel înregistrat în perioada corespunzătoare din 2012. Astfel, rezultatul trimestrului III 2013 crează posibilitatea remunerării capitalului acționarilor în condițiile respectării politicii de dividend care a fost definită în Programul strategic de administrare pentru 2013.

Participarea la programele de privatizare – SIF Muntenia a participat la oferta publică inițială a SN Nuclearelectrica SA (SNN).

Realizarea obiectivelor strategice

Evenimente semnificative care au influențat activitatea SIF Muntenia în anul 2012 au fost următoarele:

Criza economică din Uniunea Europeană, cu preponderență cea din sectorul financiar-bancar.

Instabilitatea politică și fenomenul social al neîncrederii în mediul economic, exprimat în special prin consumul mediu scăzut, si creșterea aproape inexistentă a Produsului Intern Brut.

Presiunea inflației asupra valorii leului (fenomenul deprecierii)

Promulgarea și publicarea Legii nr. 11/06.01.2012 care a modificat pragul de deținere la Societățile de Investiții Financiare.

Continuarea și finalizarea tranzacției BCR- Erste de către SIF Muntenia.

Rectificarea Bugetului de venituri și cheltuieli ca urmare a hotărârii nr. 3 a AGA din 7 iulie 2012, în sensul creșterii profitului de realizat în 2012. Administratorul a identificat cele mai profitabile tranzacții care să ducă la îndeplinirea cerințelor din BVC, fără a depăși limita de 20% din active imobilizate minus creanțe conform art. 241 (1) din Legea nr. 297/2004 a pieței de capital. Această constrângere a dus și la o limitare și a activității de investiții desfășurată în anul 2012.

Distribuirea din rezerve către acționari în conformitate cu hotărârea nr. 1 a AGA din 7 iulie 2012, care a dus la creșterea necesarului de lichiditate în portofoliu și a nivelului datoriilor într-o primă etapă, urmată apoi de ieșiri masive de numerar cu efecte de scădere a activului SIF Muntenia.

Valoarea “Activelor totale” și “Activelor imobilizate ” la 31 decembrie 2012 includ imobilizări financiare evaluate la cost minus ajustări pentru pierdere de valoare, în conformitate cu prevederile Regulamentului CNVM nr 4/2011 privind modalitatea de evaluare a imobilizărilor financiare.

Pregătirea pentru schimbarea politicii contabile începând de la 01.01.2013 în conformitatea cu hotărârea nr. 2 a AGOA din data de 7 iulie 2012, respectiv înregistrarea ajustărilor de valoare ale activelor pe seama conturilor de rezerve în conformitate cu excepția de la art. 81 alin 5 din Regulamentul nr. 4/2011 al CNVM, și nu pe seama conturilor de cheltuieli conform art. 81 alin 3 din Regulamentul CNVM nr. 4/2011.

Structura și administrarea portofoliului

Portofoliul de active SIF Moldova

Figura nr. 4.1: Portofoliul de active la sfârșitul lunii septembrie 2013

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

Portofoliul principal de acțiuni reprezintă 82,69% din valoarea totală a activelor, în valoare de 1.046 mil. lei (232,4 mil euro), în creștere cu 2% (T3-2012:80,42%) echivalentul a 191 milioane lei (T3-2012:855 mil. lei). Sectorul financiar care aparține portofoliului de acțiuni (1) reprezintă 45,95% în totalul activelor administrate, iar sectorul energetic are o pondere de 24,87%. ERSTE Bank și BRD dețin o pondere semnificativă din sectorul financiar în totalul activelor administrate, respectiv 31,8%-T3 2013; 37,1%-T3 2012.

Companiile din acest portofoliu au fost selectate pe următoarele criterii:

gradul lichidității;

patrimoniul extins, cu preponderență pusă pe valoarea activelor principale

posibilitatea integrării rapide în mediul de business;

randamentele acțiunilor prin prisma dividendelor.

Pentru companiile închise din acest portofoliu sunt rezerve de creștere a prețului /acțiune la momentul exit al SIF Moldova. Sunt de asemenea și câteva excepții notabile cum sunt Aerostar, Țesătoriile Reunite, Mecanica Ceahlău și BRD și a unora mai puțin semnificative: Regal, Conted, Concivia, Elerom, Rulmenți, societăti nelistate, acest portofoliu este rezultatul strategiilor aplicate de SIF Moldova în ultimii ani, ce are drept obiectiv restructurarea portofoliului istoric și înlocuirea acestuia cu un portofoliu lichid, format din companii tranzacționate pe burse interne și externe (Banca Transilvania, Erste Bank, Fondul Proprietatea, OMV Petrom, Electromagnetica, Transelectrica, Transgaz, Bursa de Valori București, SSIF Broker, Gabriel Resources, Goldcorp Inc., CEZ AS).

Portofoliul de acțiuni (2) constituie 5,53% din valoarea totală a activelor, respectiv 70 mil lei (15,6 mil euro), în creștere față de perioada similară de anul trecut cu 54,5% (T3-2012:3,58%) echivalentul a 70 milioane lei (T3-2012:40 mil. lei).

Companiile din acest subportofoliu fac parte din participațiile istorice (în multe situații deținerile sunt importante ca procent deținut în capitalul social). Criteriile de selecție utilizate în constituirea acestui portofoliu au fost:

lichiditate scăzuta în cazul companiilor listate;

prețul de piață nu reflectă valoarea companiilor;

patrimoniul poate fi valoros, fără a fi reflectat în toate cazurile în valoarea de piață sau valoarea contabila a acțiunii pentru societățile nelistate (implicit în valoarea de înregistrare în activul net al SIF Moldova);

au afaceri profitabile dar cu performanță scăzută, potențial a fi ameliorată odata cu ieșirea din recesiune;

au nevoie de planuri de restructurare și finanțări pentru dezvoltare;

există rezerve de creștere a prețului /acțiune la momentul exitului.

Portofoliul de acțiuni (3) reprezintă 1,40% din valoarea totală a activelor, respectiv 17,7 mil lei (3,9 mil euro). Deși deținerile SIF Moldova sunt importante (ca procente din capitalul social al emitenților), se remarcă că probabilitatea de creștere a valorii acestui portofoliu este destul de scăzută într-un interval de timp mediu (1-3 ani). Companiile din acest portofoliu au fost selectate pe următoarele criterii:

companii a căror acțiuni nu sunt lichide (în cazul celor listate);

afaceri fără o perspectivă deosebită;

patrimoniu fără potențial apropiat de valorificare, ce necesită discount la vanzare.

Companiile din portofoliul de acțiuni (3) sunt monitorizate și fac obiectul analizelor în vederea dezinvestirii, motivat de inexistența perspectivelor de creștere. Au fost efectuate analize, evaluări în vederea ofertării spre vânzare prin licitație- cazul societăților închise, sau pe piețe reglementate- cazul societăților listate.

Portofoliul de acțiuni (4) reprezintă 0,074% din valoarea totală a activelor, respectiv 0,933 mil lei (207 mii euro) și include acțiunile unui număr de 57 de societăți comerciale, în diverse stadii ale proceselor de: lichidare administrativă- 3, reorganizare judiciară- 4, insolvență- 9, faliment- 41. Aceste titluri sunt înregistrate în activele administrate la valoarea zero, cu excepția celor tranzacționate sau evaluate conform prevederilor Regulamentului ASF nr. 15/2004 și Dispunerea de Măsuri ASF nr. 23/2012. Aceste societăți provin din portofoliul istoric, fiind un efect al alocării prin legislația care a stat la baza înființării SIF Moldova și nu rezultatul unei selecții pe principii de management al portofoliului. Evoluția acestora este monitorizată, fără o alocare semnificativă de resurse umane.

SIF Moldova analizează variantele privind optimizarea portofoliului de societăți aflate în lichidare judiciară, insolvență și reorganizare și a demarat procedurile pentru transferul treptat al acțiunilor.

Portofoliul de titluri de participare OPC are o valoare actualizată de 39,22 mil.lei, reprezentând 3,1% din totalul activelor administrate. Referitor la portofoliul de unități de fond, este necesară identificarea pentru anul în curs a oportunităților de exit parțial/total, corelată cu evoluțiile pieței de capital.

Portofoliul de instrumente monetare și cu venit fix în care sunt incluse investițiile din portofoliu cu grad redus de risc și randamente atractive, care formează un procent de cca. 5,62% din valoarea totală a activelor SIF Moldova: fonduri de obligațiuni; obligațiuni municipale/orășenești; obligațiuni corporative; depozite bancare, titluri de stat; disponibilități.

Tabelul nr. 4.3: Evoluția structurii activelor

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

Graficul nr. 4.3: Evoluția portofoliului în funcție de tipul activelor (% din valoarea totală a activelor)

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

Din grafic se observa cu lejeritate faptul că acțiunile prezente deja pe bursa de valori au cea mai mare pondere în portofoliul supravegheat de SIF Moldova, la sfârșitul lunii septembrie 2013 ajungând la aproximativ 85% din valoarea totală a activelor. Pe planul secund, se află acțiunile necotate ( cele ce urmează a fi cotate). Aceasta se datorează în special gradului de risc ridicat pe care acestea îl prezintă prin compararea lor cu acțiunile deja existente în cadrul bursei.

Instrumentele monetare au o pondere și mai redusă decât acțiunile necotate. Se observă faptul că este urmarită lichidarea acestora și înlocuirea lor cu acțiuni cotate ( se urmarește eficiența portofoliului de acțiuni în principal).

Tabelul nr. 4.4: Top companii din portofoliu

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

Se poate observa că în funcție de valorile înregistrate în situațiile financiare conform RAS, cea mai mare participație este cea în Biofarm, urmată de Fondul Proprietatea, în timp ce conform valorilor înregistrate în situațiile financiare IFRS cele mai mari participații sunt deținute la BRD și Erste Bank. Aceste diferențe sunt rezultatul regulilor diferite de evaluare existente în cele două cadre de raportare financiară (în special datorită recunoașterii diferențelor pozitive de valoare justă în situațiile financiare IFRS care nu sunt recunoscute în situațiile financiare conform RAS).

Structura portofoliului SIF Muntenia

În Programul strategic pentru 2013, supus aprobării acționarilor în AGA din 26 aprilie 2013, alocarea strategică a activelor urmărită pentru SIF Muntenia și rebalansarea acestora a fost definită după cum este prezentat în continuare, în paralel cu evoluțiile din trimestrul 3 2013.

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

Principalele tipuri de active care compun portofoliul SIF Muntenia sunt:

Acțiuni cotate pe piețe organizate de capital;

Acțiuni necotate;

Active lichide= Disponibilități+Depozite bancare+titluri de participare OPC;

Venit fixat=Obligațiuni+EMTN.

Evoluția principalelor tipuri de active în ultimul an este prezentată în graficul următor (date în mil lei). Contribuția procentuală a principalelor categorii de active la portofoliul SIF Muntenia este prezentată în continuare.

Graficul nr.4.4: Evoluția principalelor tipuri de active în perioada sep. 2012-sep. 2013

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

Randamentul portofoliului SIF Muntenia

În 2011 și 2012, randamentele contabile și cele raportate la valorile calculate conform reglementărilor CNVM și utilizate pentru calculul și raportarea activului net al SIF Muntenia au fost apropiate ca valoare, datorită utilizării în evidențele contabile ca valori juste a valorilor participațiilor conform reglementărilor CNVM.

La finalul lui 2012, s-a trecut la înregistrarea în contabilitate a participațiilor la cost minus ajustări pentru pierdere de valoare.

În aceste condiții, ratele de profitabilitate ale capitalurilor proprii (ROE) și ale activului total (ROA) din 2013 nu sunt direct comparabile cu cele din anii anteriori.

Tabelul nr. 4.5: Ratele ROE și ROA (%) ale portofoliului SIF Muntenia

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

Subportofoliul Acțiuni SIF Muntenia

Graficul nr. 4.5: Evoluția portofoliului Acțiuni în ultimul an

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

Acțiunile cotate au cea mai mare pondere în portofoliul de acțiuni, cea mai mare valoare a fost înregistrată în luna februarie, iar la sfârșitul lunii septembrie acțiunile cotate înregistrau 786 mil. lei, iar acțiunile necotate doar 194 mil. lei.

Graficul nr. 4.6: Ponderea subportofoliului Acțiuni în Activul total

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

În ceea ce privește veniturile din dividende în trimestrul 3 din anul2013 au fost în sumă de 140.063 lei, iar adunate de la începutul anului 11.426.967 lei, ceea ce reprezintă 127,0% din valoarea prognozată prin BVC 2013.

Dividendele de încasat de la emitenți cotați la 30.09.2013 (poziție din Creanțe) sunt în sumă de 1.081.601 lei.

Tot la creanțe sunt înscrise acțiunile gratuite de primit (acțiuni distribuite fără contraprestație în bani) în sumă de 127.980 lei.

Tabelul nr. 4.7: Top participanți din subportofoliul Acțiuni

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

Cele mai importante în topul participanților se întâlnesc ERSTE BANK GROUP și BRD. Erste a derulat la finele semestrului I 2013 un plasament privat pentru o majorare de capital de 660,6 milioane euro, printr-o emisiune de acțiuni către acționarii existenți și investitori noi la un preț de 18,75 euro pe acțiune, care a fost derulată cu succes și la care SIF Muntenia a participat.

Subportofoliul obligațiuni SIF Muntenia

Tabelul nr.4.8: Evoluția valorii subportofoliului Obligațiuni în ultimul an

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

A continuat tendința de reducere a valorii subportofoliului Obligațiuni ca efect al ajungerii la scadență. Nu au mai fost făcute investiții noi în subportofoliu în T3 2013.

Au fost încasate cupoanele aferente obligațiunilor emise de municipiul Lugoj (municipale, cotate) și de Banca Transilvania (corporative necotate).

Veniturile din subportofoliul Obligațiuni în trimestrul III 2013 (incluzând dobânda aferentă independenței exercițiului au fost în sumă de 237.136 lei, iar cumulat de la începutul anului de 678.605 lei, reprezentând 67,9%% din valoarea veniturilor din BVC).

Subportofoliul de produse structurate cotate pe o piață reglementată dintr-un stat membru U.E

Multi Asset Optimizer este un EMTN (European Medium Term Note) ce a fost emis în anul 2006 și apoi restructurat în 2009, cu scadența în noiembrie 2012, emis de către SGA Societe Generale Acceptance NV. Este un produs financiar structurat cu capital garantat, denominat în lei, cu venituri pe baza unui coș de doi indici Standard & Poor’s, cotat pe piața reglementată din Luxemburg.

SOCIETE GENERALE în calitate de market-maker a anunțat zilnic valoarea produsului MULTI ASSET OPTIMIZER și are funcție de evoluția activelor suport ce reprezintă baza de calcul a valorii acestui produs structurat.

Tabelul nr. 4.9: Evoluția valorii de activ net

Sursa: Date prelucrate după Raport Anual al Administratorului 2012, SIF Muntenia

Subportofoliul Active cu grad ridicat de lichiditate

Tabelul nr. 4.10: Evoluția valorii subportofoliului în ultimul an

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

Gradul de lichiditate al portofoliului, definit ca ponderea valorii de activ net a subportofoliului Active cu grad ridicat de lichiditate în Activul total a variat de la 12,42%, gradul de lichiditate al portofoliului la sfârșitul trimestrului 3 2012, trecând printr-un maxim de 21% la finele anului 2012, pentru a ajunge la 17,48% la T3 2013, după cum este prezentat în graficul următor.

Graficul nr. 7: Ponderea valorii de activ net a subportofoliului Active cu grad ridicat de lichiditate în Activul total

Sursa: Date prelucrate după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

La sfârșitul lunii septembrie depozitele bancare la au fost de 170.583.363 lei, respectiv 3.907.500 euro.

Veniturile din dobânzi la depozite și cont curent bonificat în T3 au fost în sumă de 2.290.368 lei, respectiv cumulat de la începutul anului 5.747.925 lei, reprezentând 82,1%% din valoarea prognozată prin BVC 2013.

Subportofoliul titiluri de participare

Au fost răscumpărate unități de fond la FII Omnihedge în sumă de 548.376 lei.

A fost marcat profitul (prin răscumpărarea /vânzarea unor unități de fond deținute de SIF Muntenia, în scopul marcării profitului aferent, operațiune urmată de recumpărare de unități de fond la aceiași emitenți) la FDI TRANSILVANIA, RAIFFEISEN CONFORT SERIA2, FDI NAPOCA.

Analiza indicatorilor de performanță pentru SIF Moldova

SIF Moldova și-a menținut cu succes la un nivel relativ constant valoarea activelor administrate (1.144 mil lei, în scadere cu 0,8% față de 2011 și cu doar 4,6% față de 2009). Pe ansambul sectorului s-au înregistrat diminuări ale activelor totale de 3,4% față de 2011 și de 16,8% față de 2009.

Prin analiza indicatorilor de lichiditate se determină capacitatea societății de a-și onora, la un moment dat, obligațiile de plată asumate pe seama activelor curente. Termenul de lichiditate indică abilitatea unui activ de a fi transformat în bani cu o pierdere minimă de valoare.

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

Indicatorii de activitate relevă eficiența cu care o companie își utilizează activele.

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

Indicatorii de profitabilitate reflectă eficiența activităților efectuate de către o companie în sensul capacității acesteia de a genera profit din resursele disponibile.

Sursa: Date prelucrate după Raport CA pentru trimestrul 3 din anul 2013

3.2 Indicatori de performanță pentru SIF Muntenia

1. Profit

În anul 2012, SIF Muntenia a obținut un rezultat brut de 175.698.794 lei, în creștere cu 111,3% față de anul 2011 și cu 74% față de profitul brut propus a se realiza în BVC 2012, și un profit net de 127.263.625 lei, în creștere cu 94,8% față de profitul net din anul 2011.

2. Cifra de afaceri

În anul 2012, cifra de afaceri (veniturile din activitatea curenta) a fost de 290.348.050 lei, în creștere cu 47,5% față de anul 2011, ca urmare a creșterii semnificative a veniturilor din investiții financiare cedate.

Cifra de afaceri realizată în anul 2012 a fost cu 119,8% mai mare decât cea previzionată prin Bugetul de Venituri și Cheltuieli aprobat în AGOA din 7 iulie 2012.

3. Cheltuieli

În anul 2012, cheltuielile totale au fost în sumă de 114.649.256 lei, ceea ce reprezintă o creștere cu 0,8 % față de ce s-a realizat in anul 2011.

4. Lichidități

La 31 decembrie 2012, disponibilitățile bănești în conturi curente deținute de SIF Muntenia au fost în sumă de 1.197.818 lei.

Totalul numerarului disponibil și a echivalentelor de numerar (depozite bancare, certificate de depozit, alte valori) la 31 decembrie 2012 a fost de 218.245.186 lei, reprezentând 23,1% din activul total contabil, și 17,8% din activul total calculat conform reglementărilor CNVM.

5. Activele corporale ale societății

Societatea nu are în proprietate imobilizări corporale de natura terenurilor și a construcțiilor. Societatea nu a avut imobilizări corporale gajate sau aflate în custodie la terți. Imobilizările corporale sunt formate din instalații tehnice mașini mobilier.

Tabelul nr. 4.11: Indicatori de performanță SIF Muntenia

Sursa: Date prelucrate după Raport Anual al Administratorului 2012, SIF Muntenia

Poziția în cadrul sectorului pentru SIF Moldova și SIF Muntenia

Acțiunea SIF 2 în cadrul BVB

Piața pe care se tranzacționează acțiunea SIF 2: Bursa de Valori București, categoria I-a, începând cu data de 01.11.1999. Evidența acțiunilor și acționarilor este ținută în condițiile legii, de către SC Depozitarul Central SA.

Sursa: Date prelucrate după http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=sif2

Acțiunea SIF 4 în cadrul BVB

Piața pe care se tranzacționează acțiunea SIF 4: Bursa de Valori București, categoria I-a, începând cu data de 01.11.1999. Evidența acțiunilor și acționarilor este ținută în condițiile legii, de către SC Depozitarul Central SA.

Sursa: Date prelucrate după http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=sif4

Tabelul nr. 4.12: Poziția în cadrul sectorului pentru SIF Moldova și SIF Muntenia

Sursa: Date prelucrate după Rapoarte anuale SIF-uri (2010-2012)

Indicatori de rentabilitate (în cadrul sectorului de activitate – SIFuri)

Rentabilitatea activelor – ROA= profit net/total active- masoara eficienta utilizarii activelor, din punctul de vedere al profitului obtinut;

Rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE= profit net/capitaluri proprii);

Tabelul nr. 4.13: Indicatori de rentabilitate la nivel de sector

Sursa: Date prelucrate după Rapoarte anuale SIF-uri (2010-2012)

ROA- SIF Moldova ocupă poziția 2 ca și performanță,

ROA=Randamentul activelor (12%, respectiv 10,7%) depășește media pe sector (10,6%) și aceasta coroborată cu un nivel al datoriilor scăzut și un ROE puternic (22%, 17%) reprezintă un semnal solid că managementul este puternic și competitiv în a gestiona veniturile provenite din banii acționarilor.

ROE- SIF Moldova ocupă poziția 2 ca și performanță, iar SIF Muntenia locul 3.

ROE=Randamentul capitalurilor (22%, 17%) depășește media pe sector (18%). ROE este un test de bază deoarece arată cât de eficient utilizează managementul banii acționarilor și dacă managementul crește valoarea companiei într-o rată acceptabilă/sustenabilă.

Ecartul dintre ROA si ROE are valoarea cea mai mare în cazul SIF Moldova, depășind cu mult dobânda bancară, în perioada analizată.

Valoarea puternic crescătoare a ROA pentru SIF 2 a rezultat preponderent dintr-o rotație accelerată a activelor în cazul SIF2 (viteza s-a dublat) deoarece marja de profit a scăzut ușor față de 2011.

Din punctul de vedere al profitabilității activelor administrate (ROA), SIF Moldova se clasează pe poziția a 2-a (la egalitate cu SIF Muntenia), după SIF Transilvania. Valoarea indicatorului pentru SIF Moldova este egală cu media sectorului.

Din punctul de vedere al administrării eficiente a capitalului acționarilor (ROE), SIF Moldova se claseaza pe poziția a 3-a (după SIF Transilvania și SIF Oltenia).

Managementul riscului pentru SIF Moldova

Mecanismul de decizie este formalizat și cuprinde etapele de fundamentare, de efectuare a selecției și de actualizare a contextului. Limitele investiționale sunt permenent acordate cu limitele prudențiale de deținere și în strânsă corelare cu stadiul de atingere al obiectivelor prestabilite prin politici investiționale. Traseul decizional este procedurat și răspunde cerinței de gestionare în timp optim a oportunităților.

În fundamentarea deciziilor investiționale se acordă un rol important identificării și evaluării riscurilor potențiale, urmărindu-se permanent echilibrarea portofoliului pe criterii de

randament / risc. Evaluarea probabilității și impactului riscului de piață asupra obiectivelor investiționale se realizează prin intermediul unei aplicații informatice de Management Risc care oferă măsurători privind expunerea la riscul de piață a portofoliului de instrumente financiare și permite compararea portofoliului propriu cu un portofoliu de referință.

Aplicația informatică de Management Risc este o aplicație dezvoltată intern, care prezintă modele interne de scoring și de optimizare de portofoliu bazate pe indicatori financiari și indicatori statistici de risc/randament.

Aplicația Management Risc permite:

Analiza, evaluarea și optimizarea portofoliilor de instrumente financiare;

Alocarea dinamică de active în funcție de constrângerile impuse prin strategiile investiționale ale managementului de portofoliu;

Măsurarea și analizarea (prin intermediul indicatorilor de risc/performanță calculați) portofoliului propriu pe subportofolii create în funcție de tip activ, sectoare de activitate, monedă, termen investiție, prag lichiditate;

Realizarea de modelări în portofoliul propriu pentru a determina influența propunerilor de investiții/dezinvestiții în caracteristicile de risc/randament ale portofoliului total și ale subportofoliului specific;

Realizarea de optimizări pe deținerile de active din portofoliu propriu în raport cu obiectivele investiționale impuse. Optimizarea ține cont de îmbunătățirea raportului risc/performanță;

Compararea caracteristicilor de risc/randament ale portofoliului propriu al SIF Moldova cu caracteristicile de risc/randament ale unui portofoliu de referință.

Tabelul nr. 4.14: Rentabiliatea și riscul portofoliului instrumentelor financiare cedate

*portofoliul cu emitenți care prezintă lichiditate medie zilnică în perioada de analiză >50.000 acțiuni; prin excepție s-au menținut emitenții TGN, TEL, BVB, SBX, si ARS – s-a ținut cont de constrângerile prin limitele de deținere interne aprobate la nivel de sector (energetic și financiar-bancar) și la nivel de emitent (deținere în CS – ARS).

Sursa: Date prelucratede după Raport trimestrial T3 SIF Muntenia

Din datele prezentate reies următoarele:

un beta mai mare decât al indicelui bursier al pieței de capital pe care se tranzacționează portofoliul;

realizarea în primele 9 luni 2013 a unei performanțe pe unitatea de risc mai ridicate comparativ cu primele 9 luni din anul precedent;

privit în ansamblu, din punct de vedere al protecției portofoliului la volatilitatea pieței, pierderile maxime zilnice potențiale se mențin la un nivel scăzut raportat la nivelul de performanță realizat (VaR 1,50%/zi);

se observă de asemenea, din valorile indicatorilor skewness și kurtosis, că există o mai bună polarizare în primele 9 luni ale anului 2013 a randamentelor pozitive către zona în care sunt mai ușor de marcat;

portofoliul relevant a prezentat în primele 9 luni 2013 un potențial de depreciere mai scăzut decât în primele 9 luni2012 (indicatorul volatilitate la T3 2013 se situa într-o zonă scazuta de risc).

Concluzie

Bursa reprezintă o tehnică managerială de afaceri economice specifică economiei de piață, având un caracter concurențial și care concentrează în timp și spațiu cererea și oferta de mărfuri, servicii, valori și devize, ce se desfășoară după o procedură determinată, potrivit unui program într-un loc cunoscut în prezența vânzătorilor și a cumpărătorilor, sau a reprezentanților acestora.

Secolul XXI a dat foarte multe lecții în ceea ce privește economia întregii societăți internaționale dar și simplilor particulari, prin faptul că a devoalat punctele sensibile ale sistemului economic dar și pe cele ale încrederii plasării banilor.

Bursa de valori a reprezentat și înca reprezintă pasul următor în desfășurarea de o maniera modernă și eficientă a relațiilor economice, atât prin creearea unor instituții noi și moderne dar și prin creearea necesității unei culturi financiar-economice intense, fără de care raporturile bursiere ar fi lipsite de pregnanță.

Încă de la Joia Neagră din 24 octombrie 1929, lumea a căutat noi metode prin care echilibrul fin al fenomenului bursier sa fie menținut, metode prin care realitatea să fie reprezentată printr-o acuratețe a prețului acțiunilor. Dar așa cum istoria a demonstrat, și demonstrează și în prezent, bulele speculative vor fi o parte a jocului, și doar jucătorii care vor ști să se retraga în glorie vor avea parte de adevăratele beneficii.

În prezentul economiei românești, Bursa reprezintă o instituție prin care se poate vedea cel mai bine randamentul în genere al economiei, unde se pot vedea toate trendurile fie ele economice, fie ele de încredere a investitorilor în piața românească de business. Deși încă la început de drum, Bursa de Valori bucureșteană reprezintă una dintre adevarătele câștiguri ale democrației obținute în urma efortului de talie națională pe care revoluția din 1989 l-a presupus.

Deși criza economică pe care a traversat-o societatea românească alături de întreaga lume, a dat severe lovituri critice punctelor slabe, se poate afirma faptul că aceasta a reprezentat și un câștig deoarece a relevat prezența acestora, societatea economică având de tras învățămintele necesare

Viitorul economic al Bursei stă sub condiția unei eficient organizări si a unor bune plasamente ale capitalurilor, pentru a se evita formarea unei noi bule speculative sub egida căreia să existe un nou ”crash” al pieței de capital. O bună organizare și desfășurare a relațiilor economice bursiere va reda încrederea investitorilor străini atât bursieri cât și non-bursieri, deoarece bursa este oglinda sănătății economiei românești, sănătate ce a fost puternic șubrezită de virușii speculativi.

În condițiile normale ale desfășurării activității economice s-a remarcat o creștere puternică a capitalizării bursiere și a capitalurilor plasate. Astfel, Bursa de Valori București a dat dovada eficienței bursiere europene și chiar mondiale, fiind una din bursele aclamate de investitori.

Experieța Bursei de Valori București și prezența acesteia pe piața românească are o tradiție îndelungată facându-și apariția încă din vremurile romantice ale monarhiei. Cu o pauza de mai bine de jumatăte de secol aceasta a revenit pe piața românească de afaceri deschizând încă o dată porțile mediului piețelor de capital importante pentru România.

Deși traseul a fost sinuos la început, pe fondul dezvoltării eficiente a economiei românești în anii 2000 și pe motivul aderării României la organisme internaționale de tipul NATO sau Uniunea Europeană, pe fondul acestor schimbări de ordin structural și politic Bursa de Valori București a devenit un adevărat pilon al economiei românești, fiind liderul absolut al pieței de capital românești. Anul 2007 a fost un an extrem de interesant pentru economia românească în general, dar mai ales pentru piața de capital. Fiind atinse culmile dezvoltării economice în anul 2007, în parte datorat și aderării României la Uniunea Europeană, Bursa de Valori București a devenit un important organism de referință pentru economia românească.

De asemenea anul 2007 deși un al avântului economic extraordinar, a adus cu sine la finalul său un eveniment ce a afectat întreaga economie românească dar mai ales piața de capital și anume criza financiară.

Criza financiară a însemnat pentru Bursa de Valori București și pentru emitenții săi un exercitiu de echilibristică financiară punând sub un test al presiunii toate capacitățile educației financiare pentru a se putea menține pe linia de stabilitate.

Deși înregistrând rezultate slabe în anii 2008-2010, Bursa de Valori București a fost capabilă să depășească momentul crizei undeva pe la jumătatea anului 2010 când s-a anunțat pentru prima oară faptul că marea criză financiară ce afectase întreaga societatea financiară capitalista din Emisfera Nordică începea să își epuizeze efectele.

Cu o politică de administrare foarte bună Bursa a reușit să ocolească rezultatele extraordinar de slabe (pe care partenerul său mai mic Rasdaq le-a înregistrat constant) și a fost capabilă să se repună pe traiectul creșterii, ajungând ca în prezent să obțină rezultate excelent.

Societățile emitente au fost și ele, alături de instituția ce le tutela supuse unui test cele mai capabile fiind în stare să treacă peste acest eveniment ce a dictat politicile monetare care s-au îndreptat cu rapiditate spre sindromul austerității.

Având în vedere că întregul mapamond capitalist se afla în plină criză, statul român nu a fost capabil să gasească și să ofere soluțiile necesare pentru a se putea vedea finalul acesteia. Politica socială și fiscală a fost una care a lăsat de dorit, aici luând în considerare politica măririi taxelor și impozitelor ( în special cea a măririi taxei pe valoarea adăugată – TVA) și politica scăderii salariilor din mediul bugetar, statul român nu a făcut altceva decât să stopeze ceea ce mai rămânea din posibilul avans la societăților comerciale.

Cotarea la bursă în aceste condiții a devenit o misiune imposibilă pentru companiile care căutau să acceadă în acest mediu, ele nemaigăsind acolo avantajele pe care le-am remarcat cu ocazia redactării prezentei lucrări. Scopul cotării la bursă este printre altele, acela de a găsi finanțtare prin intermediul investitorilor iar între anii 2008-2012 acest lucru a fost practic inexistent. Acest fapt la inexistenței capitalurilor investiționale pentru companiile de pe Bursa de Valori București a fost datorat în principiu neîncrederii investitorilor în șansa lor de realiza un profit prin plasarea capitalurilor pe piața de capital. Neîncrederea a căpătat formă pe fondul volatilității pieței financiare dar și pe premisele unei politici fiscale deficitare conduse de statul român, având în vedere faptul că cea mai modificată legislație este, bineînțeles cea fiscală. De asemenea, nici trendurile internaționale nu au dat semne riguroase de revenire, astfel că neîncrederea investitorilor poate fi explicată și sub acest aspect.

În prezent, Bursa se află în plină revenire și se așteaptă ca în viitorul apropiat stihiile crizei financiare să rămână în umbra realizărilor financiare extraordinare ale acestui sistem. Devenită din nou, un marker al economiei românești, un observator din exterior care va urmări activitatea Bursei de Valori București va putea vedea o radiografie exactă a spațiului de business românesc.

În acest context, cotarea la bursă a devenit din nou avantajoasă, creditarea bancară a crescut, standardele fiind coborâte pe motivul bunei creșteri economice, iar societățile ce au năzuința de a deveni o parte din sistemul bursier și-o pot îndeplini cu o mai mare lejeritate.

Prin accesul la această lume a bursei, societățile își promovează imaginea mult mai bine, activitatea în cadrul bursei fiind un excelent punct al marketingului general al firmei. De asemenea, deși nu se garantează succesul nici în această arie, domeniul fiind prin excelență unul al prezenței conceptului latin alea , șansele unei companii de a obține rezultate financiare mai mult decât satisfăcătoare sunt mult mai mari prin intermediul bursei de valori decât prin oricare altă modalitate pusă la dispoziție de sistemele economice.

A fi cotat la bursă, reprezintă pentru o companie un efort în plus ce trebuie depus, un efort însă care nu este lipsit de răsplata. Profiturile obținute pe burse în general sunt mult mai mari decât dacă respectiva companie și-ar desfășura activitatea în afara acestei arii.

Având în vedere avansul economic reușit de România în anul 2014, țara noastră fiind remarcată la nivel european pentru cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, și considerând punctele forte ale Bursei de Valori București care a arătat că a învățat lecții importante din criza ce a trecut și că este capabilă să revină la termenii normalității chiar și în urma unei astfel de ”calamități” economice, consider că acum, pe piața românească de capital, este momentul propice ca o companie ce prosperă și este avidă de și mai multă prosperitate să încerce a se încadra în parametrii ceruți pentru cotarea la Bursa de Valori București.

Considerând de altfel, ca în ultimele luni România a devenit un target al investițiilor pentru investitorii vest-europeni, existând o acalmie fiscală și fiind anunțate măsuri care vor relaxa atmosfera generală de încordare ce a existat pe piața românească, este de așteptat ca nivelul capitalului existent pe piața românească de capital să fie într-o continuă creștere care să asigure și companiilor nou cotate creșteri economice sănătoase și care, de altfel, să ofere investitorilor șansa de a obține profit în urma investirii banilor.

Deși mulți încă blamează acțiunile Uniunii Europene, și mulți spun că ”trecuta” criză nu este de fapt trecută și este încă de actualitate, aceste păreri de rău-augur pentu piață nu trebuiesc luate în considerare, deoarece piața în general, atât cea europeană cât și cea prezentă în România a dat semne extraordinare de învigorare și se anuntă a avea un viitor plin de prosperitate.

În concluzie, în cazul unei societăți ce are oportunități de creștere și deține anumite structuri ce ii pot permite cotarea la bursă fără a deveni un impediment în sine cotarea, consider că este absolut necesară cotarea la bursă deoarece permite deschiderea unor noi orizonturi, unor posibilități de finanțare fără a apela la soluția creditului bancar sau a împrumutului ipotecar. Soluția cotării la bursă oferă o șansă sănătoasă din punct de vedere economic și este și extrem de practică, bursa regăsibilă pe teritoriul României nemaiaflându-se într-un stadiu incipient, iar agenții de intermediere dețin o experiență valoroasă, fiind trecuți și prin criza ce și-a lăsat amprenat asupra tuturor instituțiilor economiei de piață moderne.