Analiză Comparativă Privind Oferta Turistică a României și a Croației

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Avizat data

Semnătura coordonator științific

Analiză comparativă privind oferta turistică a României și a Croației

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

CONF. UNIV. DR. JUGĂNARU ION DĂNUȚ

ABSOLVENT

DIMA FLORIN ADRIAN

CONSTANȚA

2016

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………3

CAPITOLUL 1.OFERTA TURISTICĂ………………………………………………………………….5

1.1.Semnificații conceptuale și particularitățiile ofertei turistice……………………………………5

1.2.Factori determinanți ai ofertei turistice………………………………………………………………….8

1.2.1.Teritoriul……………………………………………………………………………………………………8

1.2.2. Serviciile turistice…………………………………………………………………………………….10

1.2.3. Baza tehnico-materială……………………………………………………………………………..12

CAPITOLUL 2.OFERTA TURISTICĂ A ROMÂNIEI…………………………………………13

2.1. Date generale…………………………………………………………………………………………………..13

2.2.Resursele naturale……………………………………………………………………..13

2.3. Resursele antropice ale României……………………………………………………..16

2.4.Principalele forme de turism specifice Romaniei………………………………………18

2.5. Prezentarea bazei tehnico-materiale existente…………………………………………21

CAPITOLUL 3.OFERTA TURISTICĂ A CROAȚIEI………………………………..24

3.1.Date generale……………………………………………………………………………………………………24

3.2.Resursele naturale ale Croației……………………………………………………………………………25

3.3.Resursele antropice……………………………………………………………………………………………27

3.4. Principalele forme de turism specifice Croației……………………………………………………28

3.5. Prezentarea bazei tehnico-materiale existente…………………………………………30

CAPITOLUL 4.IMPORTANȚA TURISMULUI ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI ȘI A CROAȚIEI…………………………………………………………………………………………………………..34

4.1. Contribuția  turismului la PIB și la balanța de încasări și plăți din turism……………34

4.2.Forța de muncă utilizată în turism……………………………………………………..35

4.3.Investițiile în turism………………………………………………………………..…36

4.4.Evoluția circulației turistice în România și Croația………………………………………………..37

CONCLUZII………………………………………………………………………………41

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………44

Introducere

În prezent, industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic, turismul este o sursă principală de redresare a economiilor naționale ale țărilor care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzător. Activitățile derulate de turiști atât pe pe timpul deplasării cât,mai ales,la locul de destinație turistică, au un impact puternic în plan economic,social,cultural și asupra mediul ambiant. Deci, turismul poate contribui la dezvoltarea economiei locale, la cererea de locuri de muncă, la diminuarea sărăciei, la îmbogățirea nivelului de cunoaștere al individului dar și la degradarea și distrugerea mediului, uneori ireversibilă, la efecte adverse asupra biodiversității.

În acest context, lucrarea de față își propune, pe parcursul celor 4 capitole, o analiză comparativă între ofertele turistice ale României și Croației, ambele având trăsături asemănătoare, precum faptul că sunt foste țări comuniste, care au trecut prin schimbări de regimuri politice care au amânat dezvoltarea turismului modern.În prezent, prin statutul de țări membre ale Uniunii Europene, sunt încurajate să facă trecerea la o economie liberă de piață,să-și dezvolte infrastructura și să îmbunătățească nivelul de viață al întregii populații.

În primul capitol este abordată cea mai importantă componentă a pieței turistice, respectiv oferta turistică, din punct de vedere teoretic. În al doilea capitol, am prezentat oferta turistică a României, cu toate elementele care o alcătuiesc, urmând în capitolul trei o prezentare a ofertei turistice din Croația. În capitolul patru este realizată analiza comparativă între oferta turistică a României și a Croației, din punct de vedere economic și turistic. Atât România, cât și Croația, dispun de importante resurse turistice, care trebuie sa fie valorificate într-un mod eficient din punct de vedere economic, astfel încât industria turismului să ajungă la nivelul țărilor dezvoltate din Europa. Potențialul turistic remarcabil al României este oferit atât de resursele sale naturale (varietatea reliefului, clima,hidrografia, flora și fauna), cât și de resursele antropice (vestigii arheologice, monumente istorice și arhitectonice, muzee, case memoriale). De cealaltă parte, frumusețea Croației este dată de amestecul de fascinant de culturi balcanice, central-europene și mediteraneene. Este o țară care a asimilat influențe de la Veneția la Viena și de la Belgrad la Instanbul, iar apoi le-a îmbinat, creându-și un caracter national distinct.

Turismul trebuie să reprezinte un factor cheie al economiei celor două țări, un “motor”al creșterii economice, indiferent dacă este o țară cu o economie dezvoltată sau în curs de dezvoltare.

Sectorul turistică , din ambele țări antrenează și alte ramuri economice, care depind în mare măsură de activitatea turistică ( construcțiile, agricultura, industria alimentară, serviciile,etc.). La baza turismului stă oferta turistică, care este factorul determinant al activității turistice. Dacă nu există o ofertă competitivă, nu putem dezvolta un turism de calitate și profitabil.

Capitolul 1

Oferta turistică

Oferta turistică constituie componentă majoră a pieței turistice, deoarece resursele turistice reprezintă “materia primă” a turismului, fără de care deplasarea potențialilor turiști nu ar mai avea motivație.

1.1.Semnificații conceptuale și particularitățiile ofertei turistice

Oferta turistică este definită ca reprezentând “ansamblul elementelor de atracție care motivează călătoria și cele destinate să asigure valorificarea primelor“.

Oferta turistică este constituită din următoarele componente:

1.Potențialul turistic, reprezentat de atracțiile naturale și antropice, situate într-un anumit spațiu geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, capacitate și valoare, deținând un rol determinant în dezvoltarea turismului;

2.Baza tehnico-materială specifică, alcătuită din unitățile de cazare, de alimentație, agrement etc. și infrastructura generală, componentă ce permite exploatarea potențialului;

3.Forța de muncă din sectorul turistic, de nivelul de pregătire, determinând valoarea producției;

4.Serviciile, care reprezintă, pe de o parte, forma sub care se exteriorizează, cel mai adesea, produsele turistice și, pe de altă parte, factorii de producție ai turismului(resurse,forță de muncă,capital) sunt incluși în sfera terțiarului.

Aceste elemente componente conferă ofertei turistice și o serie de trăsături:

1.Eterogenitatea și complexitatea, ce constau în faptul că oferta și producția turistică sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente, diferite nu numai între ele, ci și în interiorul lor;

2.Creșterea diversificată, ce constă în surprinderea modului particular de sporire a dimensiunilor ofertei turistice. Ea poate fi multiplicată în produse turistice identice, până la un anumit nivel, dincolo de care oferta poate fi sporită prin diversificare, adică prin adăugarea de produse turistice noi, respectiv prin atragerea în circuitul turistic a unor noi zone turistice,prin amenajarea unor noi atracții etc.;

3.Rigiditatea în spațiu și timp, care manifestă sub următoarele forme:

Prin mobilitate. Produsele turistice nu pot fi expediate, în vederea întâlnirii cu cererea și finalizării consumului turistic, ceea ce necesită deplasarea turiștilor, dinspre bazinele cererii, către cele ale ofertei, în scopul consumului de produse turistice;

Prin imposibilitatea stocării produselor turistice în scopul satisfacerii unor nevoi viitoare sau acoperirii unor fluctuații bruște ale cererii;

Prin capacitatea redusă, în timp și spațiu, a atracțiilor,echipamentelor și chiar a forței de muncă.

4.Inadaptabilitatea relativă, datorată caracterului inelastic, rigid, al ofertei. Această trăsătură este cunoscută și sub denumirea de adaptabilitatea relativă a unor componente ale ofertei turistice la cererea turistică. Acest fapt se poate realiza prin organizarea de curse de transport suplimentare, prin mărirea numărului de paturi, în camere, prin realizarea unor echipamente de cazare și alimentație ușoare, nepretențioase, care să nu necesite timp sau eforturi investiționale mari, cum ar fi campinguri, căsuțe, grădini de vară, terase etc. Dar, există și posibilitatea înlocuirii unor componente ale ofertei turistice, precum unități de cazare, servicii etc..Deci, oferta turistică constituie totalitatea elementelor care pot fi puse în valoare, într-o unitate de timp, într-un anumit teritoriu geografic.

Oferta turistică poate fi analizată și în diferitele etape ale evoluției sale. Deci, ciclul de viață al unei oferte turistice conține șase etape:

1.Etapa de exploatarea a unei zone turistice noi, fiind vorba de o ofertă turistică cu caracter experimental;

2.Etapa de predezvoltare turistică,ce necesită apariția unor întreprinderi care vor amenaja capacități turistice de dimensiuni mici. Acestea vor fi la dispoziția turiștilor cu un număr restrâns de servicii.

Ciclul de viață al unei zone turistice poate fi mai scurt sau mai lung. Se poate termina, în această etapă, din cauza unor efecte precum inaccesibilitatea zonei turistice, existența unei zone mai atrăgătoare etc.;

3.Etapa de dezvoltare, ce presupune multiplicarea întreprinderilor turistice, creșterea numărului de investitori, atragerea forței de muncă, implicarea autorităților locale prin investiții publice etc.;

4.Etapa de consolidare a ofertei turistice și de valorificare pe baze stabile a zonei vizate.În această fază, se dezvoltă suprastructura turistică, se pune accentul pe activitatea de cercetare a pieței, pe strategia de extindere pe piață a ofertei turistice, pe promovare etc.;

5.Etapa de stagnare, ce apare în momentul în care teritoriul turistic este deja saturat, din punct de vedere al capacității de susținere a ofertei;

6.Etapa de declin este amânată, de obicei,cât de mult posibil. Ea nu este obligatorie și depinde de capacitatea ofertanților, de profesionalismul acestora și, în același timp, de competența factorilor de decizie care, prin acțiunile lor,pot face ca faza de declin să întârzie cât mai mult.

Avantajul unei oferte turistice care decurge din ciclul ei de viață este acela că ea nu dispare niciodată de pe piața turistică, deoarece orice destinație turistică va fi mereu vizitată de un anumit segment de consumatori.

În general, oferta turistică este exprimată prin intermediul localizării turistice.Aceasta din urmă poate fi abordată din patru puncte de vedere:

1.Descriptiv, făcându-se un inventar al zonelor turistice și al percepției turiștilor, consumatori potențiali, față de aceste zone;

2. Explicativ, care presupune dezvoltarea trăsăturilor turistice ale localizării respective,prin includerea, alături de atracțiile naturale, și a celor create, precum și a facilităților de călătorie;

3. Predictiv. Această metodă pornește de la determinanții economici și sociali ai ofertei turistice, respectiv ritmul industrializării, modificări naturale ale resurselor naturale, modificări structurale ale industriei etc.. Aceștia determină modificarea profilului zonei , ceea ce conduce la transformarea posibilităților de valorificare a resurselor în cadrul ofertei turistice.

4. Prescriptiv, care presupune constituirea unei strategii de valorificare a zonei turistice, la nivel mondial și a diferitelor localizări punctuale, caracterul prescriptiv luând forma mix-ului de marketing.

În consecință, oferta turistică începe de la spațiul turistic ce trebuie descris, analizat , prognozat și inclus într-o strategie unitară.

1.2.Factori determinanți ai ofertei turistice

Factorii care au un rol determinant, în cadrul ofertei turistice, sunt teritoriul,serviiciile turistice și baza tehnico-materială.

1.2.1.Teritoriul

Teritoriul înseamnă “pământ“, o suprafață specială sau o arie care, pe lângă faptul că se constituie într-un cadru al varietății resurselor naturale, se evidențiază prin el însuși, ca spațiu geografic finit. Cererea pentru pământ este nelimitată dar, acesta constituie o sursă limitată și finită. Într-adevăr,J Fourastie avea perfectă dreptate, sugerând că, cea mai mare dificultate cu care se vor confrunta oamenii secolului XXI va fi spațiul limitat. De asemenea, Herman Kahn, un alt viitorolog renumit, afirmă aceeași opinie precizând că, dacă, pe de o parte, turismul secolului viitor va avea un nivel dezvoltat, pe de altă parte,în mod obiectiv, va fi restricționat, datorită unui număr mare de turiști și a puținelor destinații turistice. De remarcat este faptul că o condiție principală pentru existența ofertei turistice o reprezintă teritoriul sau spațiul, tot așa cum factorul demografic constituie, pentru cererea turistică, sursa acesteia.

În interiorul activității turistice, teritoriul (spațiul) are o dublă semnificație: cantitativă, reprezentată de “capacitatea de primire“ a teritoriului, și calitativă,prin “atractivitatea“ sa sau “valoarea turistică“ a teritoriului, care poate fi naturală sau antropică. Tratat astfel, pentru oferta turistică, teritoriul nu va reprezenta numai suportul echipamentului din componența sa, ci și “materia primă“, ce poate fi evidențiată prin produsele în a căror componență se regăsește, mai mult sau mai puțin, în forma monetară. Derularea unor acțiuni turistice de calitate trebuie să ia în calcul, alături de celelalte fațete ale fenomenului în discuție, aspectul cantitativ prin determinarea optimă a capacității de primire, respectiv a numărului maxim de turiști ce pot fi primiți de un teritoriu, fără a prejudicia mediul ambient sau organizarea vieții în spațiul respectiv. Calculul acestui indicator are la bază formula:

Cp

Unde:

Cp – capacitatea de primire;

St – suprafața teritoriului;

Kp – coeficientul cu valori între 0,5 și 1,în funcție de caracteristicile hipsometrice,geologice,hidrologice și de specificul economic al regiunii;

Np – suprafața normală pentru efectuarea unui consum turistic de către o persoană(m2/turist).

Metodologia determinării componentelor calitative constituie valoarea turistică a teritoriului, mai mică sau mai mare, în funcție de frecvența elementelor de atracție naturală, de dimensiunea fluxului spontan de vizitatori ai teritoriului și de eficiența estimată a investițiilor necesare echipării ofertei de servicii în cadrul teritoriului. Valoarea turistică sau atractivitatea unui teritoriu are un caracter relativ, fiind evaluată în raport cu inexistența oricărei surse de atracție turistică, deci cu un teritoriu virtual.

Practica amenajării turistice întrebuințează și o altă metodă, în definirea, pe plan calitativ, a unui teritoriu, reprezentat de descompunerea spațiului în elemente ce ar putea folosi ca rezervă de materie primă turistică, fiecărui element atribuindu-i-se o anumită valoare,în funcție de: originalitatea estetică, accesibilitatea și funcționalitatea sa. De exemplu, o posibilă descompunere a teritoriului cuprinde variabile, cum ar fi: frumusețea naturală a peisajului, configurația geografică (munți, câmpii, lacuri, litoral, râuri, cascade, peșteri ș.a), condițiile meteorologice, valoarea terapeutică a ambianței naturale (nămol, izvoare minerale și termale etc.), flora și fauna: originalitate, frecvență ,diversitate, patrimoniul cultural și istoric: artă, arheologie , obiective istorice , religioase, folclor, tipul climatului,nivelul și frecvența precipitațiilor, direcția curenților de aer, intensitatea activității solare, frecvența fenomenelor negative (furtuni, înghețuri, seisme,etc.).

Între mediul natural și cel social-economic există o strânsă interdependență.În cazul acesta,,asupra resurselor turistice ale teritoriului își pun amprenta două procese ireversibile: dezvoltarea economică de ansamblu și dezvoltarea turistică. Ambele nu pot fi evitate, dar efectele negative asupra turismului pot fi atenuate. Analiștii din turism sunt de acord cu constatarea, după care, principala manifestare negativă a celor două procese este poluarea, atât turistică (supraaglomerarea autostrăzilor, poluarea aerului, zgomotul, pericole de incendii etc.) cât și industrial (față de care, tot mai multe state au adoptat măsuri de interzicere a fenomenelor și efectelor sale). Acesteia i se alătură deprecierea unor valori turistice, reorientarea unor resurse ale patrimoniului turistic spre alte activități de producție,dar și valorificarea exagerată a unor resurse turistice, ceea ce umple teritoriul peste limita dată de capacitatea optimă de primire. Diminuarea fenomenelor dăunătoare aparține autorităților,atât din țările receptoare cât și din țările emițătoare,prin adoptarea unor legi ce pot determina o etalare mai armonioasă în timp și spațiu a circulației turistice, precum:etalarea și diversificarea vacanțelor,schimbarea structurii timpului de școlarizare, conceperea de noi produse turistice, promovarea unor noi regiuni cu potențial turistic,cooperarea între organizațiile de turism în vederea partajării fluxului turistic etc. Concomitent, dacă fenomenele economice și sociale de tip inflaționist s-ar diminua, imaginea ofertei turistice ar avea de câștigat atât din punct de vedere al turismului intern, cât și în turismul internațional.

În calitate de determinant al ofertei turistice, valoarea teritoriul se constituie într-o relație directă cu locul acesteia față de bazinul cererii, respectiv față de fluxurile circulației turistice. Acest raport exprimat prin “distanța” față de destinația turistică sau “accesibilitatea teritoriului“ deține o cotă de importanță deosebită, în special pentru turismul de vacanță, formă puternic dependentă de poziționarea teritoriului.

1.2.2. Serviciile turistice

Serviciile turistice reprezintă un ansamblu de activități ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului, în perioada în care se deplasează și în legătură cu aceasta.O parte a activităților ce dau conținut prestației turistice vizează deci, acoperirea unor necesități obișnuite, cotidiene, (odihna, hrana), altele prezintă caracteristici specifice turismului și respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia.

Prin natura lui, serviciul turistic trebuie să asigure condițiile necesare pentru refacerea capacității de muncă, concomitent cu petrecerea plăcută a timpului liber.De asemenea, el trebuie astfel conceput încât, în urma efectuării consumului turistic, individul să dobândească un plus de informații, cunoștințe, chiar aptitudini noi. Numai astfel se poate vorbi de un conținut al prestației turistice în concordanță cu cerințele moderne, cu exigențele turismului de azi. În condițiile actuale ale țării noastre, angajată pe coordonatele unei noi dezvoltări, o asemenea orientare a serviciului oferit oamenilor, imprimă turismului caracterul unui important instrument în realizarea unei calități a vieții.

Principalele caracteristici ale serviciilor turistice sunt:

Personalizarea serviciilor la nivelul grupului sau chiar al individului;

Dinamică înaltă, serviciile turistice înregistrând ritmuri superioare de creștere celorlalte categorii de servicii și turismului pe ansamblu;

Puternica variație sezonieră, determină, pe de o parte de faptul că resursele turistice se află la nivelul maxim al calității lor doar în anumite perioade ale anului. Pe cealaltă parte, cererea turistică se concentrează și ea în anumite perioade ale anului, cum ar fi concediile,vacanțele etc.;

Complexitate, produsul turistic este alcătuit dintr-un ansamblu de servicii (cazare, alimentație,agrement, transport etc.);

Substituibilitate. Serviciile turistice pot fi înlocuite cu altele în anumite condiții și cu anumite limite. Spre exemplu,serviciile de cazare oferite de un hotel de patru stele pot fi înlocuite de serviciile de cazare oferite de o vilă de patru stele;

Eterogenitate. Diversitatea serviciilor turistice este prezentată de numărul mare de servicii turistice de care beneficiază un turist de-a lungul călătoriei sale,acestea acoperind nevoi dintre cele mai diverse;

Perisabilitatea,serviciile turistice neputând fi stocate în vederea acoperirii unor cereri ulterioare;

Participarea unui număr mare de prestatori la realizarea produsului turistic final , cum ar fi agențiile de turism,structuriile de cazare,de alimentație,companii de transport,structuri de divertisment și agrement etc;

Solicitarea și consumarea serviciilor turistice într-o ordine stabilită: informare, achiziționare, transport, cazare, alimentație, agrement, tratament.

Serviciile turistice sunt rezultatul eforturilor depuse de o gamă largă de prestatori, care acoperă necesitățile generale și particulare atât ale turiștilor rezidenți, cât și ale vizitatorilor străini.

1.2.3. Baza tehnico-materială

Baza tehnico-materială reprezintă ansamblul mijloacelor de producție utilizate în acest domeniu,în scopul obținerii de bunuri și servicii specifice destinate consumului turistic.

Prezența resurselor turistice asigură satisfacerea doar a unei părți din nevoile turiștilor ,respective a celor legate de recreere, îmbogățirea nivelului de cunoaștere,destindere etc. Dar, pe timpul unei călătorii, turiștii trebuie să se și odihnească, să se hrănească, să se relaxeze, să se refacă după efortul făcut. Pentru satisfacerea tuturor acestor nevoi intervine baza tehnico-materială a turismului. Baza tehnico-materială contribuie și la valorificarea resurselor turistice naturale și antropice ale unei destinații.

Componentele bazei tehnico-materiale a turismului sunt:

Baza tehnico-materială specific turistică ce cuprinde:

Unități de cazare;

Unități de alimentație;

Instalații și modalități de agrement;

Instalații și modalități de tratament.

Baza tehnico-materială generală (infrastructura) care cuprinde:

Căi de comunicație;

Mijloace de transport în comun;

Telecomunicații;

Rețele de alimentare cu apă, gaze, energie electrică, energie termică;

Unități comerciale și de prestări servicii etc.

Deci, între baza tehnico-materială și resursele turistice există o relație de intercondiționare reciprocă.

Capitolul 2

Oferta turistică a României

România dispune de o ofertă turistică foarte diversificată, capabilă să satisfacă totalitatea nevoilor turistice.

2.1. Date generale

Poziționată la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord, România este a 12-a țară ca dimensiune din Europa. România se află în partea de Sud-Est a Europei Centrale și se învecinează cu Ungaria la Nord-Vest, Serbia la Sud-Vest, Bulgaria la Sud,Marea Neagră la Sud-Est, Ucraina la Est și Nord și Republica Moldova la Est. Capitala României este București. Pe teritoriul României, întâlnim zone montane superbe, dealuri line, câmpii fertile și numeroase râuri și lacuri. Munții Carpați traversează centrul țării și sunt mărginiți de dealuri și câmpii. Pădurile acoperă peste un sfert din teritoriul țării, iar fauna este una dintre cele mai diversificate din Europa (urși, cerbi, râși, capre negre, lupi). Dunărea, legendarul fluviu, își încheie în România călătoria spre Marea Neagră, formând la vărsare una dintre cele mai bogate și variate regiuni din lume, Delta Dunării. România este stat membru al Uniunii Europene (UE) din 2007 și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) din 2004. Principalele grupuri entice sunt :români 84%, maghiari 6,1%, rromi 3,1%, germani 0,2%, ucraineni 0,2%. Populație țării este de 19.651.000 (Martie 2014).

2.2.Resursele naturale

România oferă o serie de resurse naturale care au îmbogățit economia țării de-a lungul timpului și ne-au dezvoltat ca societate.

Relieful

Din punct de vedere genetic și tipologic, România are un relief foarte variat, cuprinzând majoritatea formelor de relief existente.

Munții Carpați constituie o importanță componentă a reliefului, ocupând aproximativ 35% din teritoriul României. În ciuda faptului ca nu au altitudinile Alpilor, Carpații au câteva trăsături care îi diferențiază de ceilalți munți ai Europei (Alpi, Pirinei, Tatra):

diversitatea peisagistică: asociată structurilor geologice și alternanței tipurilor de relief: peisaje alpine (Făgăraș, Retezat, Rodnei, Parâng), peisaje carstice (Aninei, Bihor-Vlădeasa, Mehedinți, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra Craiului), chei și defilee (Bicazului, Oltețului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunării);

accesibilitate : datorită poziției centrale, configurației, numeroaselor văi și defilee, dar și datorită unei altitudini mai reduse;

potențialul speologic impresionant: peste 10.000 de peșteri (care poziționează România pe locul 3 în Europa), unele având o valoare științifică exceptională;

complexitate: datorită formele de relief variate, o bogată rețea hidrografică, fond cinegetic, sector schiabil, așezări umane.

În partea de Est și Sud a Carpaților se continuă cu Subcarpații, care au o origine asemănătoare cu a munților dar altitudini mai reduse (1000-500 m), și în zona de Vest cu Dealurile de Vest, care nu depășesc 300-400 m altitudine. În Est și Sud-Est se întind două platouri,Podișul Moldovei și Podișul Dobrogei, cu altitudini între 400 și 600 de metri.

Vechi funduri de mări și lacuri,câmpiile acoperă regiunea de Sud și cea de Vest a țării,fiind joase si foarte plate. Între Carpați și Dunăre se întinde Câmpia Română, supranumită "grânarul" țării, iar în Vestul țării se află Câmpia de Vest, traversată de multe râuri. Poziționarea în scări a reliefului duce la aceeași dispoziție a climei, solului, vegetației și faunei și implicit, a așezărilor umane.

Litoralul românesc al Mării Negre are o alcătuire complexă care-i sporește valoarea turistică. Se întinde pe o lungime de 245 km, cu Delta Dunării și complexul de lagune Razim-Sinoe la Nord, iar la Sud pe aproximativ 70 de km se desfășoară litoralul turistic propriu zis. Stațiunile de pe litoral sunt foarte renumite în turismul internațional: Mamaia, Eforie Nord, Costinești, Techirghiol, Olimp, Jupiter, Saturn,Venus, Mangalia au unități moderne de cazare și tratament și posibilități de agrement diversificate.

Litoralul se diferențiază de oferta altor țări printr-o serie de caracteristici: orientarea spre Est și Sud-Est, coborârea în mare cu o pantă lină, calitatea nisipului, lățimea plajei.

Delta Dunării este poziționată în Nordul litoralului românesc, la 122 km de Constanța. Se prezintă ca o mare suprafață cu stuf, din care se desprind plauri cu nuferi, plante amfibii și carnivore, păduri de plopi și sălcii pletoase. Delta Dunării este cel mai bogat parc faunisticde pe continent, având peste 300 de specii de păsări, 60 de specii de pești de valoare economică importantă. Din septembrie 1990,  Rezervația Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă umedă de importanță internațională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă, fiind inclusă între cele peste 600 astfel de zone, dar poziționându-se printre cele mai întinse dintre acestea. Valoarea de patrimoniu natural universal al Rezervației Biosferei Deltei Dunării a fost recunoscută, în decembrie 1990, prin includerea a peste jumătate din suprafața acesteia, în lista patrimoniului mondial cultural și natural.

Clima

Clima României este temperat-continentală de tranziție, marcată de unele influențe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene și pontice. Astfel, în Banat și Oltenia se face simțită influența mediteraneană, caracterizată de ierni blânde și regim pluviometric mai bogat (mai ales toamna). În Dobrogea se manifestă nuanța pontică, cu ploi rare, dar torențiale. În regiuni din Estul țǎrii, caracterul continental este mai pronunțat. În partea de Nord a țării (Maramureș și Bucovina) se manifestă efectele influenței scandinavo-baltice, care determină un climat mai umed și mai rece, cu ierni friguroase. În Vestul țării se manifestă mai pronunțat influențe ale sistemelor de joasă presiune, generate deasupra Atlanticului, ceea ce determină temperaturi mai moderate și precipitații mai bogate. Nuanțările climatice se manifesta și pe treptele altitudinale, în masivele muntoase ale arcului carpatic fiind prezent climatul montan răcoros, cu umezeală mare în tot timpul anului.

Hidrografia

Printre cele mai importante râuri din România, putem menționa Mureșul, Oltul, Prutul, Siretul, Ialomița, Someșul și Argeșul. În partea de Est, râurile se varsă în Siret și în Prut, la Sud în Dunăre, iar în Vest majoritatea râurilor se varsă în Tisa. Dunărea,cel de-al doilea fluviu ca mărime din Europa, străbate Sudul României alcătuind granița naturală cu Serbia, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina. Apele Dunării traversează România din Baziaș până la Marea Neagră. Toate râurile de pe teritoriul României sunt afluenți direcți sau indirecți ai Dunării. Apele colectate sunt vărsate în Marea Neagră.Având o salinitate de 14%-16% și o temperatură medie de 25-27oC, domeniul românesc al Mării Negre are un potențial balneologic cu calități excepționale.

În România sunt aproximativ 3.500 de lacuri, majoritatea fiind de dimensiuni mici sau medii. Lagunele și lacurile cele mai întinse de pe coasta Mării Negre sunt Razim (394,30 km2) și Sinoe (135,6 km2) sau lacurile situate de-a lungul Dunării, cum ar fi Oltina (19km2). Lacurile glaciare din Munții Carpați sunt în general mici, dar impresionante. De menționat sunt lacurile glaciare din Munții Retezat: Zănoaga, cel mai adânc lac din țară (29 de metri adâncime) și Bucura, cel mai mare (8,90 ha) precum și lacurile Bâlea, Capra, Podragu. Lacul Sf. Ana,aflat în masivul Ciomatu Mare, în apropierea stațiunii Tușnad, este unicul lac vulcanic din România, alcătuit într-un crater păstrat intact,înconjurat de păduri întinse. Apele lacului Sf. Ana sunt foarte curate și limpezi , lacul fiind alimentat numai din apă de ploaie. Lacul Roșu, poziționat în masivul Hășmaș, aproape de Cheile Bicazului, este unic prin formă și peisaj. Este un lac de baraj natural format în anul 1837, în urma unei alunecări de teren. Denumirea de „Lacul Roșu” provine de la aluviunile de culoare roșiatică aduse de principalele râuri tributare.

Fauna și flora

O importanță economică și turistică deosebită o au cele două componente ale cadrului natural: flora (vegetația) și fauna. Având un relief variat, țara noastră are o faună și floră diversificată în funcție de latitudine, altitudine și forma de relief. La altitudini de peste 2000 de metri, în etajul alpin, întâlnim pajiștile montane care ocupă peste 20% din suprafața României și alcătuite din ierburi scunde, licheni,tufărișuri alpine. Tot o dispunere etajată o are și vegetația arborescentă, care se împarte în păduri la altitudini mari și păduri la altitudini mici. Pădurile din România acoperă aproximativ 27% din suprafața țării cu peste 200 de specii de arbori, în jur de 1000 de specii de ierburi și arbuști fructiferi. La înălțimi între 1200 și 1800 de metri întâlnim etajul pădurilor de molid,mesteacăn, paltin de munte și ulm. Între 800 și 1200 de metri altitudine găsim pădurile de brad, de conifere,în special fag. La altitudini mai joase, între 200 și 800 de metri, se află pădurile de tei și gorun. În zonele de câmpie, vegetația este alcătuită din pădurile de stejar, de cer, iar zăvoaiele sunt compuse din anin, salcie,plop. Fauna este și ea împărțită în funcție de caracteristicile reliefului și specifice etajelor de vegetație. În zona stepei , specifică câmpiei, întâlnim popândăul, iepurele, hârciogul, dropia, prepelița, potârnichea. În zona dealurilor,a pădurilor de foioase caracteristice sunt mistrețul,lupul,vulpea,pisica sălbatică, dar și specii din zonele apropiate cum ar fi iepurele,căprioara,veverița. Pădurile de fag și conifere adăpostesc animale specifice zonei precum ursul, cerbul,cocoșul de munte,râsul, iar pe vârfurile înalte ale munților întâlnim capra neagră și acvila. Fauna acvatică este diversificată, în apele reci de munte predominant este păstrăvul, în zona de câmpie și Delta Dunării găsim crap, plătică, știucă, șalău, iar pe fluviul Dunărea apar morunul, păstruga, cega, venite din Marea Neagră. În adâncurile mării trăiesc o diversitate de specii de pești cum ar fi scrumbii, calcani, stavrizi, guvizi, etc..Fauna și flora României sunt apreciate de numeroși turiști pentru diversitatea și frumusețea lor.

2.3. Resursele antropice ale României

România oferă un bogat și diversificat potențial antropic, rezultat al istoriei de peste 2000 de ani pe aceste meleaguri, dar și al factorilor politici care au influențat dezvoltarea țării. Printre resursele cele mai importante ale potențialului antropic, putem menționa:

Vestigiile arheologice:

Cetățile grecești aflate pe țărmul Mării Negre: Tomis, Callatis, Histria;

Cetățile dacice din Munții Oraștiei: Sarmisezetusa, Costești;

Cetățile romane: Apullum, Drobeta , Napoca;

Cetățile medievale din epoca timpurie: Biharia, Severin sau din epoca modernă: Sighișoara,Neamț,Suceava, Alba-Iulia, București.

Monumentele istorice, de artă și arhitectură:

Mănăstirile cu fresce exterioare din zona Bucovinei: Humor, Sucevița, Voroneț Moldovița, Arbore;

Bisericile din lemn din Maramureș: Surdești, Botiza, Bogdan-Voda, Ieud;

Bisericile și cetățile țărănești fortificate din Transilvania: Biertan, Rașinari,Cristian sau din Oltenia: Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneți, Cula Greceanu de la Măldărăști;

Castele și palate:Peles, Bran, Hunedoara, Mogoșoaia, Cotroceni;

Edificii religioase, monumente și statui: catedrala romano-catolică(Alba-Iulia), biserica Sfinții Trei Ierarhi (Iași), Biserica Neagră (Brașov), biserica Stavropoleos ( București), Mănăstirirea Curtea de Argeș,Moscheea Carol din Constanța, Turnul Chindiei (Târgoviște), Arcul de Triumf (București), Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși ( Târgu Jiu).

Instituțiile și evenimentele cultural-artistice:

Edificiile unor instituții culturale: Ateneul Român din București, Palatul Culturii din Iași, Casa Sfatului din Brașov;

Case memoriale și muzee: mai bine de 450 de muzee și aproximativ 1000 de case memoriale de interes local, național sau internațional;

Evenimente culturale: festivaluri muzicale (George Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur), ale filmului, târguri, serbări (Serbările zăpezii, Serbările mării).

Artă și tradiția populară:

Arhitectură și tehnică populară;

Creație artistică: producția mesteșugărească și de artizanat (Horezu, Corund, Marginea, Vama – centre de ceramică), muzica, dansul, portul (țara Moților, țara Zarândului, țara Maramureșului), creația literară;

Manifestări tradiționale: Sâmbra Oilor, Târgul de fete, Festivalul Narciselor, Cocoșul de Horez.

Pot reprezenta resurse antropice și un ansamblu de obiective economice,precum: amenajări hidroenergetice (baraje, lacuri de acumulare, centrale hidroenergetice), canale de navigație și ecluze, drumuri transmontane înalte (Transfăgărășan,Transalpina), defilee (Jiului, Oltului, Dunării), dar și localitățile urbane sau rurale pentru arhitectura specifică, cultură și civilizație.

2.4.Principalele forme de turism specifice Romaniei

Activitatea turistica este puternic susținută de un valoros potențial turistic natural și antropic,diferențiat de la o țară la alta, în funcție de care sunt organizate diferite tipuri de turism.

Turismul de litoral

Litoralul românesc reprezintă una dintre cele mai înfloritoare regiuni din României, oferind peisaje uimitoare. Având o climă temperată, apă cu salinitate scăzută și orientarea plajei către Est, crează factorii optimi pentru petrecerea unei vacanțe în cele mai bune condiții pe litoralul românesc. Plajele de pe litoralul românesc sunt acoperite cu nisip fin si au o lățime generoasă care atinge în unele locuri 150-200 de metri. Soarele strălucește aproximativ 2500 de ore pe an, medie similară cu cea a plajelor din Croația si foarte apropiată cu cea a coastelor mediteraneene. Litoralul românesc oferă multiple varianțe de cazare. Turiștii au la dispozitie peste 250.000 de locuri de cazare în hotelurile, vilele si pensiunile agroturistice din stațiunile de pe litoral: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinesti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, la care se mai adaugă 2 Mai si Vama Veche, însă cu titlu neoficial. Litoralul oferă o mulțime de oportunități de distracție și agrement care satisfac preferințele si exigențele tuturor turiștilor care vin să își petreacă concediul aici.În ultimii ani, de-a lungul litoralului s-au amenajat numeroase restaurante si terase pe plajă sau în imediata apropiere a acesteia, turiștii având posibilitatea de a se relaxa intr-o atmosfera plăcută de vacanța și de a gusta din preparatele romanești,internaționale sau pescărești. De asemenea, litoralul românesc oferă posibilitatea practicării sporturilor acvatice, fiecare stațiune având la dispoziția turiștilor baze de agrement moderne. Opțiunile de agrement pe litoral sunt completate de terenuri de tenis, fotbal si golf, parcuri de distracție si centre de divertisment care se întâlnesc frecvent in stațiuni. Distracția turiștilor este întregită de construcții turistice moderne,precum Aqua Magic și Telegondola. În apropiere există diverse obiective și atracții turistice care trebuiesc văzute. Muzee, monumente istorice de mare importanță, ruine antice, biserici, mănăstiri, rezervații naturale unice atât în România,cât și în Europa și multe alte atracții întregesc farmecul litoralului românesc și al pământului dobrogean.

Litoralul românesc se numără printre regiunile cele mai spectaculoase ale României, atrăgând anual milioane de turiști prin frumusețea sa.

Turismul montan

Turismul montan , de agrement și de recreere, este inechitabil dezvoltat. Adică, dacă anumite regiuni montane beneficiază de o dezvoltare treptată și în creștere ( Valea Prahovei), de atragere a turiștilor pentru agrement atât în perioadele de iarnă,cât și în perioadele de vară, alte regiuni montane nu dispun de infrastructura necesară și de posibilitățile de agrement pentru turiști. Lipsa instalațiilor pe cablu, lipsa pârtiilor de schi, inexistența unor trasee montane marcate , astfel încât turistul să ajungă cu ușurință la anumite obiective turistice, fac anumite zone montane să fie puțin cunoscute și frecventate de turiști, inclusiv români. Peisajele și frumusețile naturii ajung cu dificultate la privirea turistului, neexistând o promovare și o susținere din partea autorităților responsabile. Lipsurile pe care le au anumite zone montane,contribuie la excluderea acestora din oferta turistică a agențiilor. Principalele obiective turistice din Carpații Orientali sunt Poiana Brașov, lacul Roșu (lac de baraj natural), lacul Sf.Ana (în crater vulcanic), Durău, Izvorul Mureșului; din Carpații Meridionali sunt cunoscute stațiunile din Masivul Bucegi(Bușteni,Sinaia, Predeal, Azuga) iar din Carpații Occidentali menționăm Semenic, în Munții Banat și Scărișoara.

Turismul balnear

Turismul de sănătate este singura formă de turism a țării noastre bazată pe un potențial constant, foarte complex, practic inepuizabil. România este una dintre țările cele mai bogate si cele mai remarcabile din Europa din punct de vedere al factorilor naturali de vindecare. Romania găzduiește mai mult de o treime din izvoarele minerale si termale din Europa. Astăzi, 70 de spa-uri naturale din România oferă ajutor pentru multe afecțiuni medicale si boli, inclusiv reumatism, boli endocrine, renale, hepatice, respiratorii, de inimă, stomac și boli nervoase, precum și de nutriție, metabolism și afecțiuni ginecologice.Factorii naturali sunt complementați,sub supraveghere medicală amănunțită , de fizioterapie, acupunctura, electroterapie și medicamente produse din plante.Marile stațiuni balneare din România sunt: Mangalia, Neptun, Eforie Nord, Băile Herculane, Covasna, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Borsec, Buziaș, Sovata, Bazna, Ocna Sibiului, Călimănești, Băile Felix, Băile Tușnad și Govora. Trebuie menționat faptul că doctorii români sunt apreciați pentru standardele înalte de profesionalism. Accentul pus tot mai puternic pe concediile asociate sănătății constiuie o tendință majoră pe piața turistică din România.

Turismul cultural

România deține un patrimoniu cultural-istoric și etnofolcloric de mare importanță și atractivitate turistică. Numărul valorilor de patrimoniu cultural de interes național și internațional existente în România depășește 680. Aici putem include: biserici și ansambluri mănăstirești, monumente și ansambluri de arhitectură și de artă, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice și situri arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub protecția UNESCO ( bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetățile dacice, cetatea Sighișoara). Tezaurul etnografic și folcloric românesc prezintă trăsături de mare originalitate, fiind reprezentat prin: arhitectura caracteristică satelor din provinciile istorice românești; bisericile de lemn din Maramureș și Sălaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorării; evenimente etnoculturale și religioase tradiționale; târguri și expoziții muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane expoziționale. Acest tip de turism este susținut de o capacitate de cazare care reprezintă 12,9% din totalul locurilor existente la nivelul întregii țări, în ultimii ani înregistrându-se o scădere a acesteia, ca urmare a schimbării destinațiilor unor unități de cazare. În ultimul an, numărul turiștilor străini în turismul cultural religios a crescut cu 28,5%. Principalele dificultăți cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate de infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura învechită,absența spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului cultural, dar și a punctelor de belvedere pentru fortificații, cetăți medievale, biserici, monumente istorice și mănăstiri, lipsa spațiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj. Atracțiile turistice culturale ale României sunt printre preferatele turiștilor străini,de aceea ele trebuiesc menținute și valorificate.

Turismul rural și agroturismul

Din anul 1995, prin Legea nr. 145/31.12.1994 pentru aprobarea O.U.G. Nr. 62/24.08.1994 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, în România este promovată inițiativa privată, în sensul că gospodăriile țărănești sunt autorizate să presteze servicii turistice în calitate de pensiuni sau ferme agroturistice. Dezvoltarea și promovarea turismului rural românesc este în sarcina Asociației Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural (Antrec), organizație non-guvernamentală constituită în 1994,fiind membră a Federației Europene de Turism Rural – Eurogites. Antrec deține 32 de filiale județene (din cele 41 de județe din țară) aproape în toată țara, un număr de 2500 membri și pensiuni turistice și agroturistice în 770 de sate românești. În pofida faptului că turismul rural cuprinde o deosebită ofertă de cazare și alimentație , de la cabane și pensiuni cu caracter rustic, la cele dotate la standarde de trei stele, acest tip de turism nu este dezvoltat cum ar trebui, deocamdată, având în vedere că prezintă o mare cerere pe piața de desfacere turistică, necesitând investiții minime și grad de risc redus și totodată constituie o resursă pentru forța de muncă din zona rurală.

Turismul religios

Turismul religios este alcătuit din pelerinajele credincioșilor la lăcașurile de cult, considerate sfinte de diferite religii. În zona de Nord a Carpaților se află ținutul istoric al Bucovinei, unde există multe biserici vechi cu picturi murale atât în interior, cât și în exterior, cum ar fi Mănăstirea Sucevița. În această regiune întâlnim 48 de mănăstiri, majoritatea fiind construite în secolele XV și XVI, cele mai impresionante fiind mănăstirile Voroneț și Moldovița. Mănăstirile din Moldova au fost trecute din anul 1993 pe lista UNESCO a patrimoniului Cultural Mondial, cu scopul conservării acestei arhitecturi unice. În partea de Nord, pe malurile râului Tisa, se află Maramureșul, o regiune rurală, reunumită pentru numeroasele sale biserici de lemn, cea mai frumoasă și vestită fiind Mănăstirea Bârsana. Pe lângă bisericuțele mici din lemn, vechi de sute de ani, în satele maramureșene s-au ridicat și biserici impunătoare,cu scopul de a arăta turiștilor,bogăția și credința țăranului maramureșean. În mare parte, turiștii sunt interesați de bogăția istorică , pe care România trebuie să o conserve și să o promoveze intens pentru generațiile următoare.

2.5. Prezentarea bazei tehnico-materiale existente

Baza materială turistică cuprinde totalitatea mijloacelor tehnice de producție folosite în sectorul turistic, destinate obținerii de bunuri și servicii specifice consumului turistic. Baza materială se împarte în :

baza materială specific turistică;

baza materială generală (infrastructura).

Baza materială specific turistică se referă la resursele materiale ce formează suportul activității turistice fiind destinată exclusiv turiștilor. Aceasta cuprinde unitățile de cazare, unitățile de alimentație, instalațiile de agrement și tratament.

Unități de alimentație: facilitățile de alimentație se referă la alimentația extrasezonieră, la catering puse la dispoziție turiștilor pe toată perioada sejurului. Din totalul unităților (aprox. 35000, 2 mil. locuri la mese), cele considerate ca făcând parte din structura turismului (prin locul de amplasare si caracteristicile clientelei) reprezintă aproximativ 8,5%. Rețeaua unităților de alimentație specifică este dominată de restaurante (peste 45% din numărul unităților și aproape 60% din numărul total de locuri), urmate de unități cu profil mai simplu – bufet, bar, pizzerie, rotiserie etc., cu 35% din totalul locurilor la mese, și cu ponderi modeste cofetării,patiserii, cafenele, ceainării și chioșcuri. Unitățile de alimentație publică se caracterizează prin sezonalitate accentuată, 1/3 din totalul de locuri la mese fiind amplasate pe terase și în grădini și 2/3 în saloane. Mai precizăm că o mare parte din saloane funcționează în cadrul unor hoteluri sau chiar stațiuni cu activitate sezonieră. Dacă analizăm raportul locuri în alimentație/locuri de cazare, țara noastră se încadrează în normele internaționale, asigurând o bună satisfacere a nevoilor de alimentație a turiștilor.

Cazare: hoteluri, moteluri, hanuri și campinguri se găsesc pe tot întinsul României, acoperind întreaga gama de standarde de confort. Există de asemenea cabane de munte la altitudini mari pentru pasionații muntelui. Se pot face rezervări prin intermediul agențiilor de turism. Hotelurile românești sunt clasificate după un sistem național cu număr de stele, de la 1 la 5. Prețurile sunt foarte convenabile, după standardele occidentale.

România dispune de o baza tehnico-materială specific turistică diversificată, accesibilă tuturor turiștilor.

Baza materială generală (infrastructura) cuprinde următoarele căi de acces:

Cu avionul: zboruri regulate și de tip charter ale companiei aeriene românești (Tarom) și ale companiilor străine cu filiale la București (Delta, Air France, Lufthansa, Alitalia,Wissair, etc.) fac legătura către cele mai mari aeroporturi din lume.Aeroporturile internaționale ale României sunt București – Otopeni “Henri Coandă”, Constanța – “Mihail Kogălniceanu”, Timișoara, Cluj-Napoca.

Cu trenul: trenuri rapide internaționale leagă Bucureștiul de principalele capitale din centrul Europei, precum și între litoralul Mării Negre și orașele mari ale țării. România este membră a Sistemului international de tarife pe calea ferata (RIT) și Inter Rail.

Cu masina: căile de acces în România sunt: Berlin, Varșovia, Budapesta – Petea E81; Viena, Praga, Budapesta – Borș E60 sau Nădlac E64 sau Varsand E671; Trieste, Belgrad – Moravița E70 sau Porțile de Fier E70; Atena, Tirana, Sofia – Giurgiu E85; Istambul, Sofia – Vama Veche E87; Moscova, Kiev, Chișinău – Albița E580; Varșovia, Kiev, Cernăuți – Siret E85. Toate drumurile sunt marcate în concordanță cu reglementările internaționale. Se conduce pe partea dreapta a drumului, iar depășirea se face prin stânga.

Cu vaporul:vapoarele de croazieră fac escală în portul Constanța (la Marea Neagră), cel mai mare port al țării. Ambarcațiuni pentru pasageri circulă pe Dunăre și pe noua cale fluvială transeuropeană Rotterdam – Constanța, care include Canalul Dunăre – Marea Neagră. Porturile de pe Dunăre sunt Sulina, Tulcea, Brăila, Drobeta Turnu Severin și Giurgiu.

Din păcate,Romania deține una dintre cele mai slabe infrastructuri de transport din Europa. Conform autorităților, pricipalele cauze sunt influența politică în stabilirea priorităților strategice în domeniu și pregatirirea superficială a lucrărilor.

Infrastructura nu înseamnă doar căi de acces, ci și utilitățile (alimentare cu apa, canalizare, alimentarea cu energie electrică , cu gaze, căile de telecomunicații (telefonie, internet).

Capitolul 3

Oferta turistică a Croației

Oferta turistică a Croației este una completă, punând la dispoziția turiștilor peste o mie de insule, un țărm minunat,cele mai curate ape meditaraneene, munți, lacuri, cascade, râuri, orașe tumultoase și cetăți istorice venețiene.

3.1.Date generale

Croația, deși are o istorie încărcată, este una dintre cele mai tinere națiuni din Europa și prezintă două fețe complet diferite. În Vest se află coasta mediteraneană și insulele,acoperite cu o vegetație tipică de arbuști și tufișuri, numite maquis și cu viță de vie, pe care sunt presărate orașele-port de tip venetian, dintre care se distinge Dubrovnik (“Regina Adriaticii de Est”), iar în Est, zonele rurale, cu câmpii mlăștinoase pline de păsări și munții împăduriți în care se află vechi cetăți ridicate împotriva turcilor otomani, dar și capitala Zagreb,care unește farmecul relaxat al sudului cu splendoarea imperială și regală. Anii de război fratricid au luat sfârșit, și Croația,care beneficiază de priveliști naturale fără egal și de adevărate comori din toate epocile istoriei europene, este pe cale să redevină una din destinațiile turistice privilegiate din Sudul Europei, așa cum a fost pe când făcea parte din Iugoslavia,înaintea războiului civil. Croația este o țară la mijlocul Adriaticii. Se întinde între Slovenia, la Vest , Ungaria la Nord, Serbia and Muntenegru, precum și Bosnia și Herțegovina la Est, în timp ce Marea Adriatică o desparte de Italia. Poziția geografică, cât și legăturile rutiere facilitează vizitarea destinațiilor turistice. Croația se întinde pe o suprafață de 56.594 km2 iar apele teritoriale ocupă 31.900 km2 . Conform ultimului recensământ, Croația are 4,4 milioane de locuitori (croații – 78%, sârbii – 12%, bosniacii, maghiarii, slovenii, italienii). Cei mai mulți locuitori sunt croați, în timp ce sârbi, bosniaci, albanezi, sloveni, maghiari, italieni și cehi reprezintă minoritățile cele mai numeroase. Capitala Croației este Zagreb, deținând o populație de aproximativ 777.000 locuitori. Ca mărime,următoarele orașe sunt Split, Rijeka, Osijek și Zadar. Religia predominantă este romano-catolica (72%), fiind urmată de ortodoxă (14%), musulmană, protestantă, iudaică. Limba oficială este croata.

3.2.Resursele naturale ale Croației

Deși este o țară mică, Croația dispune de numeroase resurse naturale, atractive, din punct de vedere turistic.

Relieful

Croația se situează între Marea Adriatica, Dunăre și Drava. Croația inferioară este alcătuită din depresiunile de pe văile Savei și ale Dravei (o parte din câmpia Panonică), iar Croația superioară cuprinde un platou carstic cu depresiunea Karlovac și o regiune de dealuri, la care se adaugă una montană, paralelă cu coasta, formată din munții Velika Kapela, Velebit și Alpii Dinarici. Spre Marea Adriatică se întinde coasta adânc crestată a Dalmației, cu peninsula Istria și circa 1880 de insule. Această regiune este străbătută de ape precum Dunărea, cu afluenții săi, Sava si Drava (apartinând bazinului Mării Negre), dar și de o serie de râuri scurte, printre care și Neretva, din bazinul Mării Adriatice. Vârful Dinara,din munții Alpilor Dinarici, este cel mai înalt punct ,având o altitudine de 1831 de metri. Croația insulară este alcătuită din peste o mie de insule și insulițe de dimensiuni variate, 48 fiind locuite permanent. Cele mai întinse insule sunt Cres și Krk, fiecare dintre ele având suprafață de 405 km². Nordul deluros din zona Hrvatsko Zagorje și câmpiile estice în Slavonia (parte a Câmpiei Panonice) sunt traversate de râurile Sava , Drava , Kupa, și Dunărea. Dunărea, al doilea fluviu al Europei ca lungime, curge prin orașul Vukovar din Estul extrem și formează o mare parte din frontiera cu Serbia. Regiunile centrale și sudice de lângă coasta Adriaticii, precum și insulele, constau din munți de mică altitudine și culmi împădurite. Resursele naturale găsite în țară în cantități destul de mari pentru producție sunt petrolul, cărbunele, bauxita, minereul de fier inferior, calciul, gipsul, asfaltul natural, silicatul, mica, argilele, sarea și hidroenergia. Relieful carstic constituie aproape jumătate din Croația și se remarcă în special în Alpii Dinarici. În Croația există multe peșteri, de adâncimi mari, 49 dintre ele sunt mai adânci de 250 de metri, 14 dintre ele depășind 500 de metri și trei având peste 1000 de metri.

Clima

Clima Croației este variată, cu condiții climatice continentale, în centrul țării și cu influențe mediteraneene, pe coasta Adriaticii. Clima este temperat-continentală, în partea de Nord și mediteraneană, în zonele de coastă,temperatură anuală medie fiind de 100C, respectiv 150C. Apogeul sezonului este iulie-august, cu temperaturi maxime de 20 sau 30 de grade în locuri cum ar fi Split, cu mai mult soare din mai până în octombrie în zonele de coastă, iar în sezonul mai-iunie și septembrie este perioadă cea mai favorabilă pentru a vizita Croația. Centrul țării este canicular pe parcursul verii, dar poate fi foarte rece în timpul iernii, cu temperaturi sub 0 grade și zăpadă grea. În zona de coastă, iarna este ușoară, dar destul de ploioasă.

Hidrografie

Hidrografia Croației este constituită din râul Sava, ce traversează țara,Dunărea în apropiere de Serbia, Dráva, ce izvorăște din Tirol și se varsă în Dunăre, pe teritoriul Karlovak, râul Plitvice, Korana și Slunjčića. Cele mai cunoscute lacuri din Croația sunt lacurile Plitvice, un sistem de 16 lacuri legate de cascade peste elemente de dolomit și calcar. Lacurile sunt celebre pentru culorile lor distinctive, de la turcoaz, la verde închis, cenușiu și albastru.

Flora și fauna

Croația deține o vegetație relativ bogată ,datorită climei blânde și calde, atât cu specii de plante tipice pentru regiunea mediteraneeană, cât și cu unele plante specifice zonelor de climă subtropicală. Dintre acestea, putem menționa lămâii și portocalii, diversele specii de palmieri, cum ar fi agavele din unele zone. În Croația, cresc peste 4000 de specii de plante, dintre care aproximativ 1000 sunt specii endemice (trăiesc exclusiv în aceste zone). Croația se diferențiază printr-o vegetație specifică, compusă din păduri de foioase cu tufișuri (cunoscute drept macchie), în care cresc și plante aromatice, precum salvia, rozmarinul și cimbrul. Alte specii care pot fi întâlnite sunt pinul maritim, pinul de Alep, și, mai rar, Pinus pinea. În Peninsula Istria, pădurile acoperă suprafețe mai întinse, iar în zonele protejate se găsesc și chiparoși. În plus, în Croația cresc diferite specii de leandri, yucca, agave, mirt, levănțică,dar și palmieri de-a lungul promenadelor de pe țărmul mării. Trebuie precizați și măslinii, smochinii, duzii, laurul, castanii comestibili și vița-de-vie. În grădini și pe câmp se cultivă roșii, ardei gras, viță-de-vie și, pe suprafețe restrânse, cereale. 

Fauna Croației este relativ modestă. Dintre mamifere, trăiesc în libertate numai un număr redus de căpriori, iepuri de câmp și porci mistreți, în special în peninsula Istria. Pe câmpuri, pot fi văzuți, foarte rar, fazani și prepelițe, mai numeroase fiind micile păsări răpitoare. Pe insulele lipsite de vegetație și rămase nelocuite, întâlnim vulturii pleșuvi suri, iar în apropierea coastelor trăiesc pescărușii, rândunicile de mare și cormoranii.  Din punct de vedere al insectelor, Croația este ceva mai "bogată". Pe întregul ei teritoriu trăiesc un mare număr de cicade, călugărițe (mantis religiosa), diverse specii de păienjeni, precum și fluturi colorați. În timpul plimbărilor de-a lungul țărmurilor din Croația se pot vedea uneori șerpi sau șopârle. Pe pășunile rare încă trăiesc caprele negre.De remarcat este lumea subacvatică,variată și foarte bogată,în apele Mării Adriatică aflându-se moluște, crustacee, crabi, paguri pustnici, stele de mare, arici de mare, midii, stridii, sepii și caracatițe. În apropierea țărmurilor Croației pot fi observate peste o sută de specii de pești, cele mai întâlnite fiind macroul, sardelele, bibanul-de-mare, lipanul și anghila-de-mare.Uneori,în unele locuri, pot fi văzute,grupuri de delfini. Fauna subacvatică a Mării Adriatice se remarcă prin varietatea sa, ieșită din comun și extrem de atractivă pentru toți pasionații de scufundări.

3.3.Resursele antropice

Resursele antropice din Croația reprezintă un element cheie al deciziei turiștilor de a vizita Croația, aceasta dispunând de numeroase resurse.

Vestigiile arheologice, monumentele istorice, de artă și arhitectură:

Dintre cele mai importante monumente, menționăm: Split-Palatul lui Dioclețian , Knezev Dvor (Palatul rectorului), Cimitirul Mirogoj, Stradun, Teatrul National Croat, Fortăreața Lavrijenac, Orasul vechi Varazdin, Orasul vechi Trogir, Basilica Euphrasius, Centrul Istoric din Porec,Arena din Pola,Rovinj (giuvaerul coastei Istriei), Catedrala Sf. Iacob din Šibenik, Catedrala neo-gotica, Muzeul Mimara.

Festivaluri și evenimente culturale:

Cele mai importante evenimente organizate de croați sunt: festivalul baroc din Zagreb, festivalul international folcloric din Zagreb, festivalul verii în Dubrovnik, ziua Sfântului Blaise din Dubrovnik, săptămâna gastronomică la Zagreb, carnavalul Fasnik din Zagreb, festivalul Animafest din Zagreb, săptămâna curselor de ambarcațiuni de la Split.

Muzee și galerii de artă:

Cele mai cunoscute muzee din Croația sunt: muzeul maritim din Orebic, muzeul Mimara din Zagreb, muzeul civic din Trogir; muzeul orașului Split, manuscrisul Glagoljica din Rijeka, casa Marin Drzic din Dubrovnik, muzeul Mănăstirii Franciscane din Dubrovnik, arhivele statului din Dubrovnik, muzeul de arheologie din Pola, galeria de icoane din Insula Korcula, galeria Strossmayer din Zagreb, atelierul Mestrovic din Zagreb.

3.4. Principalele forme de turism specific Croației

Croația oferă un spectru larg de tipuri de turism cum ar fi cel de litoral, montan, rural, cultural, vânătoare, pescuit și multe altele.

Turismul de litoral

Cu o linie de coastă superbă și peste 1100 de insule, pe o suprafață de circa 5000 km, Croația se prezintă drept o destinație de top a litoralului european. Croația oferă toate tipurile de plajă. Există plaje pentru familii, cu golfuri delicate, alcătuite din pietre sau pietrecele, care se găsesc peste tot, pe coasta Adriaticii. Având numeroase golfuri,insule și recife,Adriatica, ascunde plaje pietroase cu nisip și pietriș. În general, stațiunile hoteliere se află așezate pe malul mării cu plaje întreținute, în timp ce plajele nisipoase sunt mai puține. Răcoarea pe plajă o oferă brazii, care sunt specifici pentru această zonă a Mediteranei. Unele plaje sunt special dotate cu diferite oferte, topogane pentru copii, terenuri de beachvolley, baruri și restaurante lângă plajă. Sunt disponibile plaje mici pentru plimbări și se află în apropierea stațiunii. Cei pasionați pentru nudism au la dispoziție plajele Koversada și Valalta din Istria, Punat si Baška pe Krk sau plaja Lokrum în apropierea Dubrovnik-ului. Deasemenea, există plaje pustii, mai retrase și care sunt mai dificil de vizitat, pe insule, precum și plaje de nisip, precum cele de pe insula Susak, cunoscută drept Saharun de pe Dugi Otok, Lumbarda pe Korčula si Orebić si Kukljica pe insula Ugljan. Marea majoritate a plajelor din Croația au primit steagul albastru, ceea ce înseamnă că sunt ecologice, curate, bine întreținute, oferă siguranță dar și numeroase facilități .

Turismul nautic

Ori o barcă cu pânze, un yacht sau orice alt fel de barcă, saling-ul este o metodă prin care turiștii pot descoperii Marea Adriatică. Sailing-ul este vibrant, fermecător și extrem de interesant. Poate fi conceput ca sport sau activitate de vacanță, fiind ceva excepțional destinat celor pasionați de mare. Croaziera croată completată cu snorkeling sau vânătoare subacvatică pe diferite circuite oferă aventuri de neuitat. Scafandri amatori și experimentați pot observa paradisul subacvatic și pot încerca pe lângă o varietate de sporturi nautice și vânătoarea subacvatică și pescuitul. Sporturile nautice sunt tot mai populare în rândul turiștilor, fiind practicate cu intensitate în ultima vreme atât în lume cât și în Croația.

Turismul rural

Poziționate pe malul mării ,satele din Croația, au devenit foarte căutate, mai ales de către turiștii de elită, din Europa și nu numai. Vilele construite în aceste sate oferă luxul și confortul unor hoteluri de cinci stele, doar că turiștii, sosiți din întreaga lume se pot bucura  și de tradițiile unei țări mai puțin cunoscute. Obiceiurile naționale și cultura tarii,precum și specialitățile gastronomice unice, fac din Croația, locul potrivit pentru o vacanță de neuitat. Satele cele mai atrăgătoare, cunoscute pentru turismul rural de lux,sunt cele din Dalmația, Istria sau Brac. Iubitorii de concedii care doresc să se bucure de un sejur trepidant, în stațiuni foarte bine dezvoltate turistic pot alege orașele Umag, Porec sau Rovinj. Agroturismul este dezvoltat la cel mai înalt nivel în Istria continentală. Starea de sănătate, ca și sporirea dimensiunilor timpului liber reprezintă doi factori importanți care îi motivează pe turiști să caute în zonele rurale un tip de experiență “diferită”.

Turismul religios

În Croația există un număr mare de biserici, catedrale și bazilici. Unele dintre cele mai  renumite catedrale din Croația sunt Catedrala Trogir St. Lawrence, care se află sub protecția UNESCO. Porec – Euphrasius Basilica Eufrazijeva Basilica, construită în anul 553, este cunoscută sub numele de Eufrazijana, și situată în orașul vechi din Porec. Mănăstirea Krka este o mănăstire ortodoxă sârbă dedicată arhanghelului Mihail, aflată în apropierea râului Krka, în centrul Dalmatiei. Este cea mai celebră mănăstire a Bisericii ortodoxe sârbe din Croația și este protejată oficial ca parte a Parcului Național Krka. Catedrala din Dubrovnik , una din cele mai frumoase din Croația, a fost ridicată în secolul XVIII, după cutremurul care a distrus o mare parte a orașului și a devastat vechea catedrală. Biserica St.Vlaho este pentru cei din Dubrovnik ,simbolul orașului și cel mai iubit monument istoric. A fost construită în secolul XVIII, poartă hramul sfântului Vlaho, patronul spiritual al orașului, și este un edificiu impresionant în stil baroc și una dintre cele mai impunătoare biserici din Croația. În apropiere este Mănăstirea Franciscană, un ansamblu arhitectural declarat monument istoric și un loc foarte important pentru credincioși. În Estul orașului, aproape de poarta Ploce, lângă un pasaj ascuns în spatele Palatului Sponza, este Mănăstirea Dominicană a cărei construcție a durat mai mult de o sută de ani, fiind finalizată în secolul XIV.

Turismul cultural

Croația oferă, în Nordul său, o serie de situri preistorice, dintre care cel mai cunoscut este cel de lângă Krapine ,cu rămășițele omului de Neanderthal. În partea continentală țara este îmbibată de influențele cercului cultural medieval, și se pot vedea numeroase castele și cetăți din Evul Mediu .Pe lista UNESCO de locuri din patrimoniul mondial sunt înscrise un total de 18 bunuri croate de importanță excepțională. Dintre acestea, 7 sunt monumente cultural-istorice și frumuseți naturale, precum și 11 valori culturale imateriale ce includ obiceiuri, ritualuri, festivaluri, spectacole de artă, cunoștințe, măiestria și îndemânările meșteșugurilor tradiționale.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Croația: centrul istoric al Dubrovnikului (1979, 1994), centrul istoric al Splitului cu Palatul lui Dioclețian (1979), Parcul național Plitvice (1979, 2000), Basilica Euphrasius și centrul istoric din Poreč (1997), orașul vechi Trogir (1997) ,catedrala Sf. Iacob din Šibenik (2000), câmpia Stari Grad de pe insula Hvar (2008).

Croația oferă turiștilor o gamă foarte vastă de elemente culturale, vechi de sute de ani.

3.5. Prezentarea bazei tehnico-materiale existente

Turismul nu se poate dezvolta în mod armonios decât în condițiile în care se oferă suficiente posibilități de cazare, masă, agrement etc., în pas cu cerințele pieței.

Baza materială specific turistică cuprinde:

Unitați de alimentație: cele mai bune restaurante din Croația oferă o gamă largă de bucătării ale lumii, astfel încât se pot gusta cele mai bune preparate din bucătăria tradițională locală, precum și mâncăruri din bucătăria italiană, franceză, și un amestec unic de preparate din bucătăria balcanică. Alături de preparatele bucătăriei standard europeană, restaurantele din Croației oferă cele mai populare feluri de mâncare locale și specialități: platouri la rece cu celebrul Dalmațian sau prosciutto istriană , brânza din Pag sau Lika, brânză de oaie, kulen din Slavonia, cesnjovke de la Samobor sau Zagorje și brânză proaspătă cu cremă. Restaurantele din Zagreb au fost modernizate foarte mult, de când capitala Croației a fost numită și capitală Europeană. Ca și în restul țării, bucătarii-șefi din Zagreb se mândresc cu preparatele lor. Prețurile sunt foarte rezonabile,din punct de vedere al calității.Se poate lua masa la orice ora, între prânz și miezul nopții, deși unele restaurante mai luxoase, se pot închide, pentru câteva ore, în timpul după-amiezii. Multe restaurante sunt închise duminica. Atunci este indicat să luați masa la restaurantul hotelului. Toate regiunile din Croația sunt reprezentate în bucătăria din Zagreb, dar accentul este pus pe bucătăria nordică și cea locală. Există multe restaurante cu bucătărie internațională: italiană, indiană, chinezească, japoneză și mexicană.

Unități de cazare: turiștii pot opta pentru cazarea la hotel, la particulari sau la camping. Predomină hotelurile mici, bine individualizate, amenajate în special în vile și palate renovate din orașele istorice ale Croației. În termeni arhitecturali,acestea sunt cu totul diferite de hotelurile de pe malul mării, ridicate în perioada comunistă și destinate turismului de masă. Printre cele mai bune exemple sunt Palatul Pucic, din Dubrovnik,Villa Angelo d’Oro din Rovinj și Mozart din Opatja. Hoteluri de lux se găsesc de-a lungul întregii coaste Dalmate iar cele mai ieftine locuri de cazare sunt oferite de obicei de pensiuni. Cazarea la o familie croată,oferă posibilitatea turiștilor de a-și face o imagine destul de bună despre viața localnicilor. Cazarea se poate face și la camping, majoritatea aflându-se în Istria.Numeroase campinguri sunt rezervate exclusiv pentru nudiști, inclusiv Koversada din Vrsar,cea mai mare stațiune pentru nudiști din Europa. În zone precum Zagorje, Lonjsko, Polje și Lacurile Plitvice, veți vedea indicatoare care anunță agroturismul sau turismul la ferme. Condițiile de cazare variază de la acoperirea unor condiții minime de confort, până la asigurarea unor condiții de lux. Prețurile hotelurilor variază considerabil între sezoane, mai ales pe coastă. Calitatea serviciilor este foarte bună indiferent dacă cazarea se face la hotel sau într-un apartament ori o camera de la particulari.

Baza tehnico-materială specific turistică din Croația este la standarde europene, satisfăcând în totalitate nevoile turiștilor.

Baza materială generală (infrastructura) este alcătuită din următoarele căi de acces:

Cu avionul: Aeroporturi internationale: Dubrovnik (18 km sud-est de Dubrovnik), Split (la 12 km Vest de Split) ,Zadar (la 9 km de Zadar in regiunea Zemunik) , Zagreb (la 11 km Sud-Est de Zagreb), Rijeka ( la 15 km Sud-Est de Rijeka). Capitala Zagreb este legată de majoritatea orașelor europene prin curse aeriene regulate.

Cu mașina: Croația dispune de o rețea bună de autostrăzi. În unele zone, calitatea drumurilor scade, și autostrada principală din zona de coastă, devine extrem de aglomerată, în perioada de vârf a sezonului. În ultimii ani s-a investit considerabil în drumurile din Croatia, în rețeaua de drumuri europene și în restul șoselelor. Legăturile dintre autostrăzi se îmbunătățesc în mod continuu, iar cele 11 autostrăzi au numere de la A1 până la A11. A1 este artera principală,ce leagă Zagreb de Split. A2 conectează Ljubljana (Slovenia) și Zagreb (Croația), Zagrebul fiind astfel conectat la rețeaua de autostrăzi vest europene. În interval de 5 ani în Croația s-au construit 800 km de autostradă.

Cu vaporul sau feribotul: curse regulate de transport pasageri și feribot-mașini conectează Italia (Venice, Trieste, Ancona, Pescara and Bari) și porturile croate. O cursă zilnică a feribitului conectează Rijeka și Split pe parcursul întregului an. Acest serviciu este de asemenea valabil și pentru Dubrovnik, de trei ori pe săptămână. Feriboturi zilnice conectează Rijeka și Split pe perioada întregului an. Cursa continuă către Dubrovnik de 3 ori pe săptămână.

Infrastructura Croației a trecut printr-o dezvoltarea rapidă,care se remarcă cu peste 1100 de km autostrăzi, care unește capitala de majoritatea zonelor din țară,facilitând circulația turistică.

Capitolul 4

Importanța turismului în economia României și a Croației

Turismul României deține o contribuție importantă la economia tării, accentul fiind pus asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. După comerț, turismul este cea de-a doua ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre ramurile economice ale României, turismul este unul dinamic și în curs rapid de dezvoltare,având un puternic potențial de extindere. Croația reprezintă una dintre cele mai importante destinații turistice din regiune, turismul reprezentând pentru țară o sursă importantă de venituri, destinația preferată de turiști fiind zona litorală.

4.1. Contribuția turismului la PIB și la balanța de încasări și plăți din turism

Efectele benefice ale turismului sunt prezente în toată economia celor două țări, în termeni de creștere a volumului afacerilor observat în sectorul retail, în industria prelucrătoare și în numărul angajaților pe sezon estival.

Tabel 4.1.Contribuția directa și totala la PIB în România și Croația

-mld.USD-

Sursă:”World Travel&Tourism Council –Economic Impact România/Croația(2014,2015,2016)”

Pentru anul 2016, în cazul României se estimează o creștere de 3,2% a contribuției directe și de 3,4 % a contribuției totale. În cazul Croației, se estimează o creștere de 2,6 a contribuției directe și de 1,9 a contribuției totale.

În Croația,turismul deține un rol important in economia țării ,contribuția acestuia la PIB fiind dublă față de România, avand o pondere de 30 % din PIB-ul total în Croația față de numai 5 % în România. Din analiza tabelului 4.1. se observă că anul 2015 înregistrează o scădere a contribuției turismului la PIB în ambele țări. Media contribuției procentuale la PIB în Croația este de 26,43% , iar în România este de 5% în cei trei ani studiați, de 5 ori mai mică decât în Croația.

4.2.Forța de muncă utilizată în turism

Efectele turismului asupra ocupării forței de muncă sunt cu atât mai ample cu cât economia țării este mai dependentă de fluxurile turistice, cum este cazul in țările mici sau cu resurse industriale reduse. Activitățile care, prin natura lor, intră total sau parțial în definirea sectorului turistic, diferă (în anumite limite) în funcție de specializarea turistică, de la o țară la alta.

Tabel 4.2.Contribuția directă și totală a turismului la ocuparea forței de muncă în România și Croația

Sursă:”World Travel&Tourism Council –Economic Impact România/Croația(2014,2015,2016)”

Pentru anul 2016,în privința României, se estimează o scădere a contribuției directe cu 0,3 % la numărul locurilor de muncă și o creștere a contribuției totale de 0,1%. În cazul Croației, se estimează o creștere de 1% a contribuției directe și de 0,5 % a contribuției totale. În Croația, aproximativ o treime din populația țării activează în turism, iar în România locurile de muncă din turism reprezintă aproximativ 6%. Din tabelul 4.2, observăm că România, în perioada 2013-2015, a generat un număr mediu de locuri de muncă de 493.900, iar Croația un număr mediu de 307.766. Numărul locurilor de muncă generate de activitatea turistică este mai mare, în România, dar raportat procentual la totalul locurilor de muncă ocupate în turism, ponderea este net superioară Croației.

4.3.Investițiile în turism

Turismul are un rol important în economie, dar trebuie susținut cu investiții substanțiale și cu un efort din partea autorităților pentru promovarea acestuia.

Tabel 4.3.Capitalul investit în turism și încasările provenite din turismul receptor

-mld.USD-

Sursă:”World Travel&Tourism Council –Economic Impact România/Croația(2014,2015,2016)”

În perioada 2013-2015,capitalul investit în turismul Croației este mai mic decât cel din România, cu 67,64%, dar încasările din turismul receptor sunt de 4 ori mai mari, în Croația, față de România, fiind preferată de turiștii din Germania, Italia, țări cu o economie dezvoltată și venituri mult peste cele ale turiștilor care sosesc în România. Încasările obținute din turism sunt invers proporționale cu capitalul investit. De aceea, este necesară o rentabilizare a capitalurilor investite în activitatea turistică, astfel încât ceea ce se investește să se reflecte și în rezultatul acestei activități. România investește mult mai mult decât Croația, dar rezultatele sunt mai modeste, față de Croația, deci putem spune că nu avem o rentabilitate bună în turism.

4.4.Evoluția circulației turistice în România și Croația

Analiza evoluției circulației turistice este necesară pentru elaborarea unor politici eficiente de atragere a consumatorilor în acest domeniu.

Sursă:Institutul Național de Statistică , România în cifre-Breviar Statistic,2015,2016

”Tourism in figures-Croatia 2012,2014 (www.croatia.hr)”

http://www.dzs.hr/Hrv_Eng/publication/2015/04-03-02_01_2015.htm

România deține un număr mediu de locuri de cazare (perioada 2011-2015) de 305.195, cu 67,28% mai mic decât numărul mediu al locurilor de cazare pe care le oferă Croația, de 932.550. Investițiile în dezvoltarea stucturilor de cazare pe care Croația le-a făcut, dovedește importanța turismului în economia croată.

Tabel 4.5.Numărul total al unităților de cazare

Sursă:Institutul Național de Statistică, Turismul României -Breviar turistic ,2015,2016

Croațian Bureau of Statistics, Tourism in figures-Croatia, 2012,2014

http://www.dzs.hr/Hrv_Eng/publication/2015/04-03-02_01_2015.htm

În Croația, în ultimii 5 ani, numărul unităților de cazare turistică s-a dublat, spre deosebire de România, unde numărul unitătilor de cazare a crescut foarte puțin. Observăm, din tabelul 4.5., o creștere semnificativă a numărului unităților de cazare din Croația, cu 45,23% mai mult în anul 2013, față de anul 2012, în comparație cu România, care a înregistrat o ușoară creștere, pe parcursul celor cinci ani. Evoluția numărului locurilor de cazare în România este într-o ușoară creștere, de la un an, la altul, pe când Croația a înregistrat o creștere a locurilor de cazare cu 49.641, în anul 2014, față de anul 2013, și o scădere, în anul 2015, cu 34.584 locuri de cazare, față de anul 2014. Dar este mai puțin relevant numărul unităților de cazare, ci numărul locurilor de cazare din aceste unități, care oferă condițiile optime pentru petrecerea unui sejur.

Tabel 4.6.Numărul înnoptărilor în structurile de cazare turistică

-mii persoane-

Sursă: Institutul Național de Statistică, Turismul României -Breviar turistic,2015

Institutul Național de statistică, România în cifre-Breviar statistic, 2015

Croațian Bureau of Statistics, Tourism in figures-Croatia, 2012,2014

http://www.dzs.hr/Hrv_Eng/publication/2015/04-03-02_01_2015.htm

Din tabelul 4.6 putem determina un număr mediu de înnoptări în stucturile de cazare turistică pentru perioada 2011-2015, în România, de 20.061, față de Croația, cu un număr mediu de 65.201. Deci Croația are un număr de înnoptări de trei ori mai mare decât România, direct proporțional cu numărul locurilor de cazare pe care le deține fiecare țară.

Tabel 4.7.Numărul turiștilor sosiți în funcție de zonă de destinație

Sursă: Institutul Național de Statistică, Turismul României -Breviar turistic, 2015

”Tourism in figures-Croatia 2014, (www.croatia.hr)”

Se observă că litoralul croat domină net litoralul românesc, cu un număr de turiști sosiți mai mare de 15 ori, decât cei sosiți în România în anul 2014. În stațiunile montane și balneare din România, numărul de turiști sosiți sunt cu 77,38% , respectiv 80,32% mai mari decât numărul turiștilor sosiți în Croația. Dacă Croația este preferată pentru turismul de litoral, România este preferată pentru zonele montane și balneare, chiar dacă numărul turiștilor sosiți, în total, este net superior Croației.

Tabel 4.8.Numărul vizitatorilor străini

-mii persoane-

Sursă: Institutul Național de statistică, România în cifre-Breviar statistic, 2015

Croațian Bureau of Statistics, Tourism in figures-Croatia, 2012,2014

A Record 14 Million Tourists Visit Croatia Last Year

În perioada 2011-2015, media numărului de turiști străini sosiți în România a fost de 8.268.000, iar în Croația de 11.120.000, cu 25,64% mai mare decât în țara noastră.Se observă o creștere anuală a vizitatorilor străini, în ambele țări. Numărul vizitatorilor străini este important, pentru fiecare țară, deoarece ei aduc din statele de unde vin un plus de fonduri bănești, contribuind astfel la bugetul și prosperitatea țării vizitate.

Tabel 4.9.Numărul vizitatorilor străini după țara de origine

-mii persoane-

Sursă: Institutul Național de Statistică, Turismul României -Breviar turistic, 2015

Institutul Național de statistică,România în cifre-Breviar statistic, 2015

Croațian Bureau of Statistics, Tourism in figures-Croatia, 2012,2014

http://www.dzs.hr/Hrv_Eng/publication/2015/04-03-02_01_2015.htm

Din tabelul 4.8, observăm că România este preferată mai mult de turiștii din Bulgaria, Ungaria, Turcia, Ucraina, pe când Croația este preferata turiștilor germani, italieni și austrici .

Concluzii

În urma analizei efectuate pe parcursul celor patru capitole din lucrare, am constatat avantajele și dezavantajele ofertei turistice a celor două țări. Atât România, cât și Croația, au puncte forte, care le fac cinste, dar și puncte slabe, care trebuiesc imbunătățite.Voi expune, mai jos, cateva dintre avantajele și dezavantajele pe care le au cele două țări studiate și concluziile pe care le-am constatat în urma analizei.

România, deși este o țară net superioară Croației, din punct de vedere al întinderii geografice și a numărului de locuitori, având o suprafață de 238.391 km2 și aproximativ 20 de milioane de locuri, în timp ce Croația are o suprafață de 56.594 km2 și 4,2 milioane de locuitori, valorile indicatorilor prezentați în capitolele anterioare între cele două țări sunt în favoarea Croației.România deține toate formele de relief , începând de la munte, până la litoral și deltă. Față de Croația, România este bogată în resurse naturale și are un patrimoniu cultural și istoric deosebit. Obiectivele turistice sunt variate și numeroase, întâlnite la tot pasul, atât naturale, cât și culturale, istorice, construite de mâna omului, de-a lungul vremii.În schimb, Croația este mai săracă în resurse naturale și culturale, dar, atât cât are, știe să valorifice la maximum, asfel încât veniturile obținute din activitatea turistică sunt mult mai mari decât ale României.România dispune de un număr mare de spații de cazare, față de Croația, și datorită diferenței de suprafață între cele două țări, dar multe spații de cazare sunt învechite, în arhitectura anilor 1960-1970, din regimul comunist, când turismul românesc era îndreptat mai mult spre turismul de masa. Ele nu mai corespund cerințelor turiștilor din prezent, astfel că multe spații din aceste hoteluri imense rămân neocupate sau chiar în paragină. Croația nu deține un număr mare de spații de cazare, dar suficiente pentru cerințele și pretențiile turiștilor, în special cei din țările europene dezvoltate economic. Turiștii străini care vizitează România sunt atrași, în special, de cultura veche, istorie, tradițiile și sălbăticia unor locuri, prea puțin vizitate. Suntem singura țară din Europa care mai deține păduri sălbatice, neumblate de piciorul turistului și de tehnologia modernă. Croația nu se poate lăuda cu o asemenea bogăție, dar a știut să renască din cenușa războiului civil, să se folosească de puținul pe care îl are și să se afirme pe harta preferințelor turistice, atât interne cât și externe. România mai are un mare avantaj, față de Croația: este bogată în resurse balneare, de tot felul, începând cu ape termale, renumite de pe vremea romanilor, ape minerale, lacuri sărate terapeutice, mofete, nămol terapeutic,etc. Din păcate, stațiunile balneare sunt dependente de turiștii români, și foarte puțin de străini, deoarece spațiile de cazare sunt, în majoritatea lor, de confort inferior și nu îndeplinesc standardele moderne. Infrastructura și posibilitățile de distacție în aceste stațiuni sunt foarte vechi, iar multe clădiri de patrimoniu sunt degradate. Pe piața externă se cunoaște foarte puțin despre beneficiile resurselor balneare din România. Dacă ne referim la turismul de litoral, între cele două țări diferențele sunt considerabile. Litoralul croat este baza de pornire către dezvoltarea turistică. Fiind tot un fost stat comunist, amprenta regimului vechi este mult mai mare în România.Litoralul românesc este plin de spații de cazare cu o arhitectură învechită și cu o calitate redusă, o infrastructura slabă și un trafic aglomerat. Ceea ce oferă România este insuficient pentru piața turistică, devenind neatractivă pentru turiști. Nivelul actual al serviciilor de pe litoralul românesc nu este suficient pentru a fi una din destinațiile de litoral favorite din Europa de Est. Dacă privim la litoralul croat, putem spune că războiul civil a distrus imaginea și influența comunistă asupra stațiunilor de pe litoral, ceea ce a lăsat loc pentru o dezvoltare modernă a spațiilor de cazare, a zonelor de agrement, a serviciilor oferite, astfel încât Croația a devenit o destinație importantă pentru turismul de litoral în estul Europei. Dacă analizăm indicatorii nivelului de dezvoltare a turismului în cele două țări, pot spune că România este subvalorificață din punctul de vedere al potențialului turistic pe care îl are, spre deosebire de Croația, care se află într-o creștere continuă, valorificând la maximum puținele resursele turistice de care dispune.În România, turismul nu este o ramură de importanță majoră pentru economie. De aceea, și investițiile în acest domeniu sunt modeste. Mare parte din investiții vin din mediul privat, dar și acestea sunt limitate, în diferite zone și datorită lipsei dezvoltării în alte domenii. Un investitor privat nu poate construi un spațiu de cazare modern, în care să ofere servicii de calitate turiștilor, dacă nu există investiții din domeniul public, în infrastructură, în posibilitățile de agrement și o promovare bună a zonei turistice. Din punctul meu de vedere, pentru o dezvoltare a turismului în România este necesar să se alinieze la standardele europene, să crească competitivitatea ofertei turistice, printr-o valorificare cât mai bună a potențialului touristic, să modernizeze și să diversifice structurile turistice. Totodată, este nevoie de o continuă perfecționare a legislației, necesară dezvoltării unui turism competitiv.Este nevoie de o diversificare și de o creștere a calității serviciilor turistice și a celor adiacente. Trebuie schimbată viziunea României, ca destinație turistică în Europa și în lume. Mulți specialiști spun că România "nu știe să se vândă" și să se promoveze. Este necesară o intensificare a comercializării produselor turistice tradiționale românești pe piața externă ( a straielor țărănești, a meșteșugurilor străvechi,a produselor alimentare tradiționale făcute după vechi rețete,etc.). Numeroșii turiști străini pot fi atrași printr-o promovare on-line cât mai eficientă și o prezentare cât mai amplă a ofertei turistice.România trebuie să recâștige piețele externe pierdute și, de ce nu, să intre pe alte piețe noi. Calitatea serviciilor trebuie asigurată obligatoriu de o forță de muncă bine calificată, în turism și de manageri perfecționați în acest domeniu. Un factor decisiv în atragerea turiștilor spre anumite regiuni turistice este infrastructura rutieră, feroviară și aeriană. România este deficitară, în acest domeniu, deținând doar 4 autostrăzi, spre deosebire de Croația, care are 12 autostrăzi. Este necesară gândirea unor noi produse turistice, mai competitive, specifice ecoturismului, pentru a avea o dezvoltare cât mai durabilă a turismului. Se pot lua măsuri pentru asigurarea unei duble funcționalități a stațiunilor turistice, care, pe lângă oferta de bază, să asigure și condiții de odihnă și recreere, pe tot parcursul anului, mai ales în stațiunile balneare și montane. Este nevoie de investiții considerabile, în turism, pentru a deveni profitabil și pentru a crește numărul turiștilor străini, în special în domeniul balnear, unde, mare parte din hoteluri nu sunt modernizate, dar și în turismul montan și în infrastructura de schi,foarte deficitară. Modernizări trebuie făcute și pe litoral, dar și în Delta Dunării, foarte puțin vizitată și promovată.În ceea ce privește dezvoltarea turismului în Croația, pot spune că este nevoie de noi metode de menținere a calității stilului de viață croat, de o diversificare a activității turistice permanente, pentru a rămâne competitivă pe piață. Croația are nevoie să asigure servicii superioare, individualizate pe fiecare tip de turist, cât mai flexibil și durabil, în același timp,asfel încât să se asigure păstrarea veniturilor în comunitatea locală. Turismul, fiind o ramură importantă în economia croată, este necesară participarea tuturor agenților economici,în special a comunităților locale, la activitatea turistică, pentru creșterea calității vieții. Prin interacțiunea cu consumatorii, mediul de afaceri și comunitatea, se poate dezvolta creativitatea turistică și a serviciilor. Atragerea în permanență a investițiilor locale, dar și străine, la dezvoltarea continuă a turismului, precum și implicarea guver-nului și a mediului privat. Recent aderată la Uniunea Europeană,Croația poate accesa fonduri europene în vederea dezvoltării turismului.De asemenea, promovarea puternică și continuă a ofertelor turistice croate, atât pe plan european,cât și pe plan mondial.

La nivel mondial, cererea pentru turism a cunoscut, o evoluție ascendentă, cu efecte pozitive pentru economia tuturor țărilor din UE și de pe restul globului. De aceea, dezvoltarea turismului trebuie să reprezinte, în continuare, un obiectiv de bază, principal, în fiecare țară a lumii.

Bibliografie

TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

Băltărețu Andreea Mihaela, Economia turismului, Editura Pro Universitaria, București, 2012

Cosmescu Ioan., Turismul, Editura Economică, Bucuresti, 1998

Cristureanu C., Economia și politica turismului international, Editura Abeona, București, 1992

Turcu Daniela, Weisz Janeta, Economia Turismului, Editura Eurostam-pa,Timisoara, 2008

Pepine Monica,Stan Liliana, Zămârcaru Viorica, Marea Enciclopedie-Statele Lumii, editura Litera, București, 2008

Minciu Rodica, Economia Turismului, Editura Uranus,București, 2004

Nistoreanu Puiu, Turism rural.Tratat, Editura C.H.Beck,București,2010

Olaru Octavia Liviu,Turismul,fenomen economic-social,specific epocii contemporane, Editura Pro Universitaria,București,2011

Olteanu Valerică, Marketingul serviciilor.Teorie și practică , Editura Uranus, București, 1999

Tony Kelly, Croația-Ghid turistic, Editura Ad libri, București, 2008

Resurse web:

http://www.antrec.ro

http://www.christiantour.ro

http://www.cnaic.ro

http://www.croația.hr

http://www.ddbra.ro

http://www.dzs.hr

https://www.edusoft.ro

http://www.eximtur.ro

http://igotravel.ro

https://www.litoralulromanesc.ro

Acasă

http:/www.romania.ici.ro

http://www.romania.travel.ro

http://www.sejururi-croatia.info

http://www.turism.ro

http://www.uniline.hr

http://www.whc.unesco.org

http://www.wttc.org

Alte surse:

Institutul Național de Statistică,Turismul României-Breviar statistic,Edițiiile 2015,2016

Institutul Național de Statistică , România în cifre-Breviar Statistic,2015

Croațian Bureau of Statistics, Tourism in figures-Croatia, 2012,2014