Analiza Comparativa Privind Fiscalitatea Locala din Diferite Tari ale Ue

Cuprinss

Capitolul 1. STADIULCCUNOAȘTERII ÎN.DOMENIU. SINTEZĂaDIN LITERATURAA DE SPECIALITATE

11.1. Motivațiaade cercetare șiiimportanța temei alese

1.2. Standarde și reglementări în domeniul fiscalității. Referențialul teoretic

1.2.1. Principiile fiscale din România

1.2.2. Principiile fiscale în Marea Britanie

1. 2.3. Principiile fiscale în Italia

1.3. Publicații actuale și relevante .Referințe tematice de studiu.

1.4. Tratamentullfiscal privinddprincipalele componente.fiscale înnstatele supuseeanalizei comparative

1.4.1. MareasBritanie

1.4.2. iItaliabs

1.4.2. dRomânias

1.5. Rezultate, concluzii și propuneri.

11.1. Motivațiaade cercetare șiiimportanța temei alese

Alegerea temei pentru efectuarea acestei lucrări constă în importanța pentru dezvoltarea economică a oricărui stat pe care o are fiscalitatea și reformele acesteia din acest domeniu .

După cum este cunoscut faptul căssistemele fiscaleesunt unffactor–cheieepentru a influența sistemul de alcătuire al economiei .Sistemele fiscale generează măsura în care oamenii muncesc , investesc , economisesc , determinând o creștere a producției și ocuparea forței de muncă , acestea fiind elemente însemnate ale strategiei economice , alcătuind din reforma fiscală o parte foarte esențială a reformei economice .

Țara noastră străbate o perioadă în care schimbarea sistemul fiscal este în plină derulare , din această cauză a intervenit o problemă pentru fiecare întreprindere în ceea ce privește gestionarea patrimoniului acestora , această problemă necesită distonarea legislației fiscale românești cu cea care există pe plan internațional , acest proces fiind într-o adaptare și dezvoltare continua .

Pentru ca țara noastră sa se alinieze cu țările din Uniunea Europeană , aceasta trebuie să înlăturea toate instabilitățile și neizbutirea anterioarelor reforme , dar și concilierea scopurilor randamentului , echității și eficienței care definește un sistem fiscal optim .

Realizarea unei analize comparative a fiscalității locale din statele Uniunii Europene poate clarifica acesta instabilități , prin redarea unei viziuni în esență iar concluziile obținute pot fi luate în considerare pentru a se putea îndrepta sistemul fiscal din țara noastră .

Pentru a realiza această analiză comparativă am ales două țări care au un cuvant greu în ceea ce privește stabilirea drumului spre care se îndreaptă fiscalitatea europeană și anume Marea Britanie și Italia .

Am ales Marea Britanie deoarece după ce am cules informații despre mai multe țări din Uniunea Europeana , am aflat că în Marea Britanie a fost adoptată pentru prima dată în anul 1799 , impozitul pe venit , aceasta fiind adoptată sub domnia William Pitt .

După analizarea comparației dintre cele trei țări membre ale Uniunii Europene , vom putea identifica modele de urmat sau de ce nu greșeli pe care ar trebui să le evite țara noastră , pentru ca sistemul fiscal să se îmbunătățească .

1.2. Reglementări și standarde în sfera fiscalității fiscalității. Referențialul teoretic .

Prin intermediul acestei lucrări , mi-am propus să prezint informații și date cu ajutorul cărora se poate aprecia și examina în mod exact mărimea obligațiilor bugetare principale din țara noastră , în anul 2015 , în comparație cu obligațiile bugetare din alte țări membre ale Uniunii Europene și anume Marea Britanie și Italia.

Pentru realizarea unor comparații corecte și conforme cu realitatea în ceea ce privesc principalele obligații bugetare la care sunt supuse țările alese pentru efectuarea analizei pentru lucrarea de față , este nevoie de cunoașterea acestor obligații dar și de mărimile obligațiilor bugetare din aceste țări , mărimi prevăzute prin convenții încheiate între țări , pentru a se evita o dubla impunere cu România , întrucât în aceste convenții dar și în legislația fiscală a țărilor respective , este menționat principiul de drept fiscal , fiind universal pentru toate țările membre , acest principiu menționează că ,, Dacă orice prevedere a codului fiscal al unei țări contravine unei prevederi a unui tratat la care țara respectivă este parte , se aplică prevederea acelui tratat ”.

În codul fiscal al țării noastre se prevede prin art. 1 , alin. (4) că : ,, Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte , se aplică prevederea acelui tratat ’’ .

Astfel am ales ca punct de pornire pentru această lucrare tocmai principiile fiscale , existente în fiecare țară aleasă pentru analiză .

1.2.1 Principiile fiscale din România

În Articolul 3 din Codul Fiscal din țara noastră ,există menționate principiile pe care se bazează legiferarea taxelor dar și al impozitelor aplicate în țara noastră .

Neutralitateaamăsurilor fiscale în raportccu diferitele categoriiide investitori șiicapitaluri , cu forma deeproprietate , asigurând condițiiiegale investitorilor , capitaluluirromân șisstrăin;

Certitudineaiimpunerii , prin conceperea de normeejuridice transparente , care să nu conducăăla interpretăriiarbitrare , iarrtermenele , modalitatea și sumeledde plată să fie clar stabilite pentruufiecare plătitor , respectiv aceștiabsă poatăăurmări și întelege sarcina fiscală ce le revine , dar și să poată determinaiinfluențaddeciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale ;

Echitatea fiscală și nivelul persoanelor fizice , prin impunerea diferită a veniturilor , în functie de mărimeaaacestora ;

Eficiențaiimpunerii prin asigurareasstabilității pettermen lung apprevederilor Codului fiscal , astfelîîncât acestepprevederi să nucconducă la efecterretroactive defavorabileepentru persoaneefizice și juridice , înrraport cu impozitareaaîn vigoare la data adoptăriiide către acesteaaa unor decizii investiționaleemajore .

1.2.2 Principiile fiscale în Marea Britanie

În ceea ce privește Marea Britanie , codul pentru stabilitatea fiscală a acestei țări , precizează că guvernul este cel care trebuie să își desfășoare activitatea conform următoarelor principii .

Transparența în stabilirea obiectivelor politicii fiscale , implementarea politicii fiscale și în publicarea conturilor publice ;

Stabilitate în procesul de constituire a politicii fiscale și în mobilitatea de impactare asupra economiei ;

Responsabilitate în managementul finanțelor publice ;

Corectitudinea astfel încât se vor lua în considerare efectele financiare atât asupra generațiilor cât și asupra populației actuale ;

Eficiență ce constă în utilizarea corectă a resurselor și în implementarea politicii fiscale.

1.2.3 Principiile fiscale în Italia

În Italia ,Constituția este baza sistemului fiscal , în aceasta este specificat că prevederile fiscale pot fi impuse cetățenilor nmai prin intermediul dispozițiilor legislative .

Principiul certitudinii ,specifică faptul că orice contribuabil trebuie să știe , dinainte, termenele , cuantumul și modalitățile obligațiilor sale fiscale , în acest fel se acționează pe creșterea încasărilor bugetare .

Principiul progresivității , este bazat pe tranșe de venit existente precum și pe prevederea unor deduceri pentru veniturile mai reduse .

Principiul generalizării ,galității și uniformității , acest principiu se referă la toti contribuabilii care trebuie să plateasca in mod egal impozite , tinandu-se cont însă de veniturile fiecăruia , chiar dacă sunt excepții cu caracter social sau economic .

Principiul economicității și comodității , se referă la plata impozitelor . Aceste plăți trebuie să se facă cat mai simplu astfel încât contribuabilul să nu fie nevoit să suporte costuri suplimentare .

Principiul autonomiei , acest principiu implică direct statul .Acesta trebuie să delege funcțiile sale entităților locale , cu atât mai mult cu cât se dorește federalism fiscal .

1.3. Publicații actuale și relevante .Referințe tematice de studiu.

Având în vedere scopul realizării unei piețe comune și a uniunii monetare , acesta a antrenat schimbări în ceea ce privește îmbunătățirea sistemului fiscal .

În viziunea modernă , politica fiscală este considerată că ,, poate fi utilizată pentru a influența comportamentele economice ale populației și ale întreprinderilor , și pentru a contribui la realizarea unor obiective sociale , în principal pentru reducerea disparităților de venituri și avere ’’ după cum este specificat de către Iulian Viorel Brașoveanu în cartea sa . Astfel apar diferențele esențiale de fiscalitate de la stat la stat , întrucât guvernele statelor membre ale Uniunii Europene își aleg formula optimă în funcție de situația în care se afla economia dar și în funcție de strategiile economice .

După cum am observat în literatura de specialitate , o parte dintre principiile fiscale după care fiecare țară au ales și ar trebui să se ghideze , criteriul echității fiscale este considerat de Adam Smith – parintele economiei – pricipiul definitoriu pentru un bun sistem fiscal .După părerea lui fiecare persoană ar trebui sa plătească taxele proporțional cu venitul pe care îl realizează.Acest lucru nu este considerată o taxă ,, pe cap de locuitor ’’ dar nici un impozit ascendent , ci o cotă unică de impozitare , după cum menționează analistul legislativ Jack McHugh .

În mod teoretic , noțiunea de echitate fiscală este o noțiune ușor de înțeles dar și de explicat , această noțiune presupune îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții , după cum urmează :

Stabilirea unor reduceri sau chiar scutiri de impozite care permit satisfacerea cerințelor decente de viată dar și stabilirea unui prag minim neimpozabil în funcție de tipul venitului care cade sub incidența impozitului .

O aplicare a impozitelor , la modul general , în așa fel încât să afecteze toate categoriile sociale care dețin averi similare sau surse de venit identice .

Toate persoanele fizice chiar dacă aparțin unei anumite categorii sociale , precum și toate persoanele juridice indiferent de forma juridică în care funcționează și își desfășoară activitatea trebuie să aibă aceeași sarcina fiscală precum și aceeași contribiție fară sa existe diferențieri sau discriminări .

Compania Deloitte a realizat un studiu care sugerează că apariția cotei unice de impozit pe profit în anul 2005 a fost pentru România un pas relativ bun , dar majoritatea companiilor care au fost supuse acestui studiu ( aproximativ 60% ) relatează că legislația fiscală aferentă impozitului pe profit conține texte ambigue și legea este destul de complicată .

Acest aspect ne duce cu gândul la un alt principiu fiscal și anume la cel al lui Adam Smith care precizează că ‚‚ un Cod Fiscal trebuie formulat într-un limbaj simplu și ușor de înțeles de cei care fac subiectul impunerii lui . Pentru a face posibilă planificarea pe termen lung a afacerii , Codul fiscal trebuie să fie clar , stabil în timp și să nu fie supus multiplelor interpretări ’’ .

Compania PriceWaterhouseCoopers , a realizat un studiu care pune în evidență că o metoda care poate fi folosită pentru încurajarea respectării regulilor fiscale este ca acestea să fie cât mai transparente , clare pentru a putea fi înțelese de toti contribuabilii , trebuie să fie cât mai simple . Evaziunile fiscale ridicate sunt deseori asociate cu sistemele fiscale complicate , greu de înțeles . O economie care are la bază un sistem fiscal pus la punct , simplu și bine definit ajută creșterea ratei de angajare precum și a investițiilor .

Mediul de afaceri din România vine ca suport pentru afirmațiile prezentate mai sus , acest mediu subliniază nevoia ca autoritățile să urmărească pe termen lung și mediu o strategie fiscală , precum și să-și îndrepte eforturile asupra reducerii modificărilor survenite asupra legislației .

În studiul realizat de Deloitte circa 34% dintre respondenți au susținut premisa că stabilitatea fiscală este un mediu fiscal favorabil dezvoltării afacerilor .Astfel conform acestei premise mediul de afaceri își poate alcătui și poate avea sub control atât un buget durabil dar și o strategie .Afirmațiile de mai sus iau naștere dintr-un alt principiu fiscal și anume , principiul stabilității , care reflectă adorismul fiscal conform căruia ‚‚ un impozit bun este un impozit vechi ’’ .

În ceea ce privește stabilitatea legislației fiscale , se poate observa că orice reformă fiscală trebuie să creeze condiții optime facilităților de tranzacții ,modificările foarte dese ale legislației reprezintă o sursă de lipsa de eficacitate .

În literatura de specialitate se pot observa foarte multe studii în ceea ce privesc comparațiile dintre diferențele fiscale ale diferitelor țări membre ale Uniunii Europene , dar nici un studiu realizat nu intra în profunzimea naturilor asemănărilor si diferențelor dintre acestea și fiscalitatea întâlnită în țara noastră .

1.4. Tratamentullfiscal privinddprincipalele componente.fiscale înnstatele supuseeanalizei comparative

1.4.1. Marea Britanie

Marea Britanie este singura țară care nu a renunțat la propria monedă și anume lira sterlină , în favoarea monedei unice , această țară are o fiscalitate aparte după cum voi relata în cele ce urmează.

În Marea Britanie anul fiscal se desfășoară în perioada 6 aprilie și 5 aprilie în anul calendaristic următor .

Comparativ cu țara noastră , în Regatul Unit , există independență în ceea ce privește sistemul fiscal , acesta este independent de sistemul fiscal , astfel în Marea Britanie fiecare companie își desfășoară contabilitatea astfel încât aceasta nu este limitată de fiscalitate , de regulile fiscale .

Impozitul pe venit .

În ceea ce privește impozitul pe venit , în Marea Britanie se face diferența între câștigurile de capital și venituri . Câștigurile de capital sunt împărțite în două clase după cum urmează : câștiguri de capital pe termen lung ( perioada de deținere a acestui capital este de peste 12 luni ) și câștiguri de capital pe termen scurt ( perioada de deținere este de sub 12 luni ).

În Regatul Unit câștigurile de capital pe termen scurt se tratează ca fiind venituri obișnuite , în timp ce câștigurile de capital pe termen lung sunt impozitate în mod distinct prin impozitul pe câștigurile de capital , deseori mai redus .Astfel mulți dintre britanici au decis să își transforme veniturile în capital pe termen lung pentru a putea beneficia de impozitări mai ușoare .

Impozitul pe venit este un impozit progresiv , ceea ce înseamnă că dacă venitul unei persoane crește , va crește și cota de impozitare pentru acel venit .În felul acesta se contribuie la o reducere a inegalităților în avuții prin intermediul sistemului de impozitare .

Orice persoană aflată pe meleagurile Marii Britanii , beneficiază de deducere persoanala , acestă deducere se reduce din baza impozabilă ( conform Tabel 1 ) .

Stabilirea venitului impozabil se face prin adunarea tuturor veniturilor din toate sursele , după ce înainte au fost calculate deducerile legale pe fiecare sursă. Din rezultarea acestui venit total se scad deducerile persoanale și astfel ajungem la venitul impozabil .

Veniturile impozabile sunt supuse unor cote de impozitare diferite în funcție de tipul unde se încadrează.Prima cotă de impozitare este de 20 % aplicat la £31,865 ( venit realizat peste alocația personală ) . Dacă venitul impozabil este situat între limita de £31,866 și £150,000 , acest venit este supus unei cote de 40 % , dacă venitul impozabil depășește valoarea de £150,000 , atunci se aplică o cotă suplimentară de 45% .

Tabel 1 : Alocații personale 2014-2015

Sursa : http://taxaid.org.uk/wp-content/uploads/2010/02/Income-Tax-Rates-and-Allowances-2014-15.pdf

Tabel 1.1. : Cotele de impozitare a veniturilor persoanelor fizice din Marea Britanie

Denumirea cotei de impozitare Cota de impozitare 2013-2014 2014-2015

Dividende Economii Alte

Venituri

Cota inițială doar pentru economii 10% 10% 10% £ 0 – £2,790 £ 0 – £2,880

Cota de bază 10% 20% 20% £ 0 – £32,010 £ 0 – £31,865

Cota ridicată 32,5% 40% 40% £32,011 – £150,000 £31,866 – £150,000

Cota adițională 37,5% 45% 45% Peste £150,000 Peste £150,000

Sursa: http://taxaid.org.uk/wp-content/uploads/2010/02/Income-Tax-Rates-and-Allowances-2014-15.pdf

În Marea Britanie sunt considerate venituri impozabile următoarele elemente :

Veniturile din salarii ( acestea cuprind salariile angajaților cu normă întreaga , angajații temporar , dar și angajații cu normă redusă ) ;

Beneficiile primite din partea angajatorului ( aceste beneficii sunt : împrumuturi la rate avantajoase , asigurări medicale , locuința de serviciu , mașină de lucru , alte beneficii ) ;

Veniturile din dobânzi ;

Veniturile din pensii ale angajatorului , pensii de stat dar și pensii din scheme personale ;

Veniturile realizate prin parteneriate sau pe cont propriu ;

Veniturile din dividende sau din acțiuni deținute la companii ;

Interese de participare sau economii ( conturi de economii și investiții sau conturi la bănci ) ;

Venituri de însoțitor ;

Veniturile din chirii , venituri ce depășesc £ 4.250 sau veniturile care sunt obținute din închirierea unei proprietăți secundare ;

Alocația pentru incapacitate de muncă , aceasta cuprinde concediul medical care se încadrează în perioada de după săptămâna 29 ;

Indemnizația de șomaj ;

În ceea ce privesc veniturile neimpozabile , acestea cuprind :

Alocațiile sociale pentru persoane cu dizabilități ;

Credite de pensii ;

Bonusuri de Crăciun ;

Beneficii de securitate socială ;

Taxa Tv gratuită pentru persoanele de peste 75 de ani ;

Indemnizații pentru încălzire pentru persoanele de peste 60 de ani ;

Alocații pentru copii ;

Alocații pentru incapacitate de munca pentru perioada de până în săptămâna 28 ;

Indemnizații pentru accidente de muncă ;

Indemnizații de maternitate ;

Indemnizații pentru asistenți maternali ;

Interese sau economii ;

Partea de capital a unei anuități de viață . Anuitățile de viață reprezintă plăți periodice pe care un asigurator le efectuează către un beneficiar care înainte a cotizat la findul din care se distribuie anuitățile.Contribuțiile prealabile constituie acea parte din capital care în faza de distribire a fondului acumulat , acesta cuprind și dobânzile , nu vor fi impozitate .

Certificate de economii ;

Credit fiscal pentru persoane cu venituri mici ;

Credit fiscal pentru părinți ;

Chirii – în aceasta categorie se încadrează primii £ 4.250/an ;

Câștiguri din obligațiuni premium ;

Beneficii oferite de angajator ;

Alocația personală ;

Mese oferite angajaților într-o cantina a personalului ;

Telefon mobil ;

Apă și băuturi calde la locul de muncă ;

Petreceri de Crăciun ;

Parcare la locul de muncă sau lângă locul de muncă ;

Grădinițe pentru copii angajaților .

În Marea Britanie de cele mai multe ori plata se face de către bancă , corporație sau angajator , la sursă , prin stopaj .Plătitorii de venituri folosesc în retinerile efectuate , de obicei , cota de bază .Impozitul final se va stabili la sfârșitul anului , după care se vor face respectivele regularizări în raport cu ceea ce s-a plătit pe durata anului respectiv .

Ca o primă concluzie , impozitarea veniturilor în ceea ce privesc persoanele fizice , în Marea Britanie acest sistem este caracterizat de o ridicată complexitate , această complexitate fiind datorată atât de condiții financiare și economice dar și de condiții sociale specifice Marii Britanii , dar nu în ultimul rând această complexitate este datorată și de trandițiile istorice .

Se poate vedea diferența netă între câștigurile de capital , facilitățile în legătură cu variatele scheme de investiții de capital , distinctele cote de impozitare pentru economiile dar și pentru veniturile din dividende și venituri . Aceste distincții face ca Marea Britanie să fie în continuare denumită ” patria capitalului ” .

Fiscalitatea din Marea Britanie este înzestrată din punct de vedere structural cu mecanisme ce sprijină acumularea de capital , dar fără a întrelăsa latura demografică sau socială ale dezvoltării sustenabile și ponderate a societății .

Impozitul pe profit

În Marea Britanie , companiile britanice , asociațiile unicorporale dar și corporațiile, utilizează impozitul pe profit utilizat pentru profitul global .În Marea Britanie , firmele nerezidente platesc impozit pe profit doar pentru profitul obținut pe teritoriul țării MaRii Britanii .Cota de impozitare se aplică asupra profitului din activitățile comerciale , câștiguri de capital și investiții , mai puțin deducerile pe care vor fi relatate mai jos .

Pierderile obținute din activitățile comerciale precedente se pot reporta de la un an la altul pe o perioadă nedeterminată sau se pot deduce din profitul realizat .

În Marea Britanie , impozitul pe profit se calculează după cum urmează : se aplică cotele progresive de impozitare stabilite de legislația în vigoare din această țară , aceste cote progresive de impozitare fiind stabilite în funcție de profitul realizat de întreprindere .

Pentru profiturile obținute între 300.000 £ și 1.500.000 £ , este aplicată o rată marginală de deducere , astfel încât creșterea treptată a cotei de impozitare să fie proporțională cu profitul .

Tabel 2 : Cotele impozitului pe profit în anul 2014 – 15

Profit ( £ pe an ) Rata marginală de deducere Cota de impozitare

0 – 300.000 20 20

300.001 – 1.500.000 21,25 20 – 21

Peste 1.500.000 21 21

Sursa : http://www.gov.uk/governament/publication/rates-and-allowances-corporation-tax.

Cheltuielileccurente peccare le au companiilebcu cercetarea șiddezvoltarea sunt deductibile 100% din profituliimpozabil după cumuurmează:

Companiile mijlocii dar și companiile mici dispun de oodeducere de 100% .

Societățile care înregistrează pierderi au varianta de renunța laadreptul de a-și recupera aceste pierderiidin rezultateeviitoare (în echivalentul aa200% din cheltuielileecu cercetarea și dezvoltarea), în schimbuluunei plăți compensatoriiide 14% dinppierderi.

Corpotațiile mari pot dispune de credit fiscalîîn ceea ceeprivește cheltuielileccu cercetarea și dezvoltareaaaplicând o cotă dee30%, oferind dreptullcompaniei de a deduce dinpprofitul impozabil 130% dinncheltuielileeeligibile.

Pentru a puteaabeneficia de acesteideduceri, indiferent în ce categorie se află , compania trebuie săttotalizeze cheltuieliicu cercetarea și dezvoltareaade cel puțin £10,000 într-o perioadăbcontabilă dee12 luni.

1.4.2 Italia

Sistemul fiscal din Italia a luat naștere in anul 1861 , acesta trecând prin foarte multe schimbări până în zilele noastre .

Aceste schimbări au luat naștere datorită miniștrilor de finanțe care au condus de-a lungul anilor si care au luptat împotriva evaziunii fiscale , fiecare ministru punandu-și amprenta personală pe sistemul fiscal în încercarea de a conduce sistemul fiscal spre federalism .

În dorința lor de a tinde spre federalismul fiscal . în anul 2009 , a intrat în vigoare Legea nr . 42 , legea pe care parlamenutul italian au adoptat-o pentru a deschide calea către federalizarea instituțiilor din Italia dar si către descentralizarea accestora .

Astfel Legea nr 42 a dus spre creșterea sistemului de impozitare dar și de administrare a veniturilor bugetare , aceasta creștere fiind realizată pentru fiecare regiune din această tară , astfel parlamentarii dorind ca sistemul fiscal să se bazeze pe egalizare .

În Italia , anul fiscal este anul calendaristic .

În cele ce urmează voi prezenta impozitele principale percepute de către statul din Italia .

Impozitul pe venit sau IRE ( imposta sul reddito ) 2014-15

Sursa: http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/Worldwide_Personal_Tax_Guide_2014-15/$FILE/Worldwide%20Personal%20Tax%20Guide%202014-15.pdf

Impozitul pe venit se calculează după următoarea schemă :

= x =

=

După cum se observă în schema de mai sus , cheltuielile deductibile se scad din venitul brut , înainte să se aplice impozitarea , astfel se micșorează baza impozabilă , în timp ce deducerile sunt scăzute din impozitul brut calculat .

În Italia principalele cheltuieli deductibile sunt :

cheltuielileecubasistențaemedicalăgcarefesteenecesarădîn cazurile grave de invaliditate ;

scheltuielircutpensiafalimentarăwpevcareeogplăteștewunulfdin soți,rexclusivvpensia alimentarăăpentruîîntreținerea copilului ;

contribuțiileesocialeelaasistemullnaționalldeeasigurăriișiipensii ;

donațiile cătreeBiserica CatolicăăItaliană ;

donațiiicătreeuniversității,ffundațiii,iinstituțiipublicee ;

cheltuielilebveterinare ;

cheltuieliscutînmormântarea ;

cheltuieliccutînvățământulgsecundarnșieuniversitart ;

comisioanesplătitellaeagențiilezimobiliareqpentruxachizițiauprimeiwcase ;

abonamentesdedtransportmînucomunbînklimitasa 250 euro ;

cheltuielilpentruspersoanevcuehandicapz(scaunetcuorotile,bîmbunătățiritstructurale sautascensoare)

taxaslabcreșă,tgrădinițăwînulimitaaal652 euro/copils;

În ceea ce privesc deducerile date conform legislației fiscale din Italia , acestea sunt impărțite pe diferite categorii :

Deduceritlegatezdesrudenaflatelîntîntreținere

gdeduceretpentrulsoț/soțievaflatepînuîntreținereicaressedaplicăwînwfuncție de 3 pragurildesvenitsbrut (subd15,000 euro, întrer15,000 – 40,000oeuro, întrep40,000 – 80,000ieuro)

deducereupentruzcopiihaflațilînrîntreținere ( 800 euroupentrupcopil cu vârstafmai maredsau egalălcu 3 ani, 950 deieuroppentruncopilncurvârstaqmaiamicăsdes3bani)

deduceritpentrubaltedrudebaflatemînsîntreținerearcontribuabilului( soț/soțiedseparat legal, urmașisaiscopiilor,părinți,socri,frați,surori,bunici) cuscondițiafcataceștiafsăgnu aibăevenituritceddepășescg2.841deuro.

Deducerile oferite de către statul italian în funcție de venitul contribuabilului

deduceretpentruuimpozitullpedveniturilehobținutejdinsmuncăjsubordonatăjcarease aplicăjînsfuncțiegdedpragurisdejvenituri (subd8,000 euro,între 8,000 – 15,000 euro, întreh15,000 – 55,000deuro, pestej55,000eeuro) .

deducerehpentrudpensionarihîndfuncțiejdescategoriahdesvârstăa( sub75 de ani, peste 75 de ani) șisdegvenitulsobținut .

deducerea în ceea ce privesc cheltuielile cu chiria .

Peslângăgacestuimpozitsprogresiv,ssehpercepeso taxăsregională (variabilăsîntre 0,9% și 1,4%) șisînhunelescazuri o taxăsmunicipală (variabilăsîntre 0 și 0,8%).

Impozitul pe profit în Italia

Imposta sui redditi delle Società (IRES) este o taxă aplicabilă tuturor persoanelor juridice care au sediu fiscal în Italia , chiar daca venitul aceste persoane juridice au obținut aceste venituri în Italia sau în alte țări .

În cazul companiilor nerezidente , acest impozit este aplicabil numai pentru veniturile obținute pe teritoriul țării italiene . Cota de impozitare pentru acesta este de 27,5% , această cotă fiind aplicată bazei impozabile .

Societățile care au activitate productivă sunt supuse unui impozit local – Imposta Regionale Attività Produttive (IRAP) care are o cotă de 3,9% , dar această cotă poate fi ajustată de către autoritățile fiscale cu un punct procentual fie în minus sau în plus .

După cum se discută în parlamentul italian , se pare că în curând acest impozit local va fi eliminat .

În ceea ce privesc societațile care au cifra de afaceri sub pragul de 7,5 milioane de euro , acestea sunt evaluate în corespondență cu Stufiul de Sectoare sau după cum se spune în Italia Studi di Settore , astfel se determină dacă veniturile acestor companii sunt mai mari decât veniturile care sunt declarate dar nu sunt suficiente pentru a realiza o bază impozabilă mai mare.

Conform Testo Unico Imposte sui Redditi ( TUIR ) valorile elementelor negative dar și pozitive reflectate în bilanț în foarte rare ocazii corespund celor de luat în considerare pentru calculareatbazeisimpozabile IRES ( unelel cheltuielis nutsuntd deductibilediars unelevvenituri nussuntfimpozabile),astfelgcăg rezultatulsbrutvcontabilg nuscorespundeg rezultatuluisfiscal (bazasimpozabilăgIRES) .

Cheltuieli deductibile:

cheltuielifcussalariații,satâtfînsnaturăgcâtsșifînsnumerarscu unele excepții:

cheltuieliscu deplasareasrambursategangajatului: sunt deductibile doarsdacă există documentesjustificative și prevădgun plafonhmaxim impus dedorașul în caredîși are sediulgsocietatea ;

autovehiculele date în folosință:

dacă sunt lasdispoziția exclusivăsa angajatuluifsocietatea deducesîntregul cost care reprezintăsun beneficiufpentru angajat ;

dacă suntbutilizate strictsîn scopulgafacerii, sunt deductibilesîn limita ag40% și în limita des18.075,99 Euro.

cheltuielile pe care societățile le are cu salariilefadministratorilor .

cheltuieli fiscale cuhexcepțiajIRES .

amortizareadmijloacelor desproducție este deductibilăsîn bazascoeficienților de amortizaresstabiliți prinsDecret Ministerial și sefdiferențiază dupăasectorul de activitate.

Bunurile care au valoarea mai mica de 516,46 Euro chiar dacă folosirea acestor bunuri se întindegpe mai multe exerciții financiare , se poate deducescheltuiala înstotalitate în exercițiulsîn care a fostsobținut bunulsrespectiv.

Bunurile cu utilitatespromiscuă (telefoane mobile, sautovehicule) cheltuialafse poate deducefdoarsparțial.

cheltuieli cu ratele de leasing sunt deductibile dacă se referă la mijloace de producție amortizabile. Durata contractului de leasing nu trebuie să fie mai mică de 2/3 din perioada de amortizare.

cheltuielifde cercetaresși dezvoltaregsunt deductibilejîn întregimefîn exercițiuljcurent sau înkrate constantegpe o duratăjmaximă ded4 ani.

cheltuielijcu publicitatea șifpromovarea sunt deductibilelîn întregime îndexercițiul curent saulîn rate constantefpe oldurată maximădde 4 ani.

cheltuielifde reprezentanțăksunt deductibiledparțial în limitajprocentuală calculatăfdin rezultatullcontabil.

Modalitateadde calculga impozituluiheste următoarea:

Rezultat înainte dedimpozitare

(profitulkînainte deeimpozitare)

+ varițiihpozitive

(rezultate dinhcreșterea veniturilorjimpozabile/rezultate dinfdiminuareajcheltuielilor nedeductibile )

variațiicnegative

(rezultatevdin diminuareadveniturilor impozabile/rezultatehdin creștereakcheltuielilor nedeductibile)

pierderiffiscaledprecendete

= Rezultatdfiscal/ Pierderegfiscală (bazasimpozabilă IRES)

IRES = Rezultatdfiscal x 27,5%

Taxa pe valoareasadăugată ( TVA )

Cotadde TVA însItalia este în prezentgde 22% .Se aplică șiscote redusehde TVA de 4% pentruhalimentele dedbază si o cotăhde 10% pentruhun gruphspecific dedproduse alimentare .

4% pentru bunurihalimentare de primădnecesitate , ziares,gcărți

10% pentruscazare , bar , restauranthși altejservicii turistice , anumitedproduse alimentare .

Contribuții sociale

Contribuțiiledangajațilorgîmpreunagcu celesale angajatorilorgfinanțează costurile serviciilorhsociale. Douăhtreimi dingcontribuții sunthplătite de angajator iar ohtreime de angajat.

1.4.3 România

După cum bine știm codul fiscal din țara noastră suferă modificări numeroase de-a lungul timpului . Guvernul României influențează politica fiscală , iar prioritățile au fost diferite de-a lungul anilor , de la un Guvern la altul .

Astfel datorită acestor schimbări fregvente , sistemul fiscal din țara noastră a avut o evoluție încetinită .

În România anul fiscal este ca și în cazul Italiei prezentat anterior , anul calendaristic .

În cele ce urmează voi prezenta aspecte în ceea ce privește impozitul pe venit.

Veniturile realizate de persoanele fizice din românia , se impozitează cu o cotă unică , această cotă nefiind influențată de valoarea venitului obținut de persoana în cauză .Cota de impozitare unică este de 16% .

În țara noastră persoanele nerezidente nu sunt scutite impozitării indiferent de locul unde sunt dimiciliați , aceștia sunt supuși impozitării numai pentru veniturile obținute în România .

Comparativ cu țările prezentate anterilor , în țara noastră există mai puține reglementări care permit personalizareatimpozitului pe venit, însăhla momentul de față legislația din țara noastră în materiezde fiscalitate tinde să evoluezegși să se armonizeze cu legislațialaplicabilă celorlalte țăriimembre ale Uniunii Europene.

Persoanele supuse plății impozitului pe venit sunt următoarele :

Persoanele fizice rezidente trebuie să plătească impozit pe venit pentru acele venituri care au fost realizate din oricare sursă ,sursă de pe teritoriul României dar și din afara țării .

Persoanele fizice nerezidente care prin intermediul unui sediu permanent în România realizează o activitate independentă .

Persoane fizice nerezidente care realizează în România activități dependente, pentru venitul salarial net din activitatea desfășurată .

În România impozitul pe venit se aplică cateforiilor prezentate mai jos :

venituri din activități independente;

venituri din salarii;

venituri din cedarea folosinței bunurilor;

venituri din investiții ;

venituri din pensii;

venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;

venituri din premii și din jocuri de noroc;

venituri din transferul proprietăților imobiliare;

venituri din alte surse.