Analiză Comparativă Între Sistemul Educațional Românesc și Un Sistem Educațional German

Univesitatea Ștefan cel Mare Suceava

Facultatea de Științe ale Educației

Departamentul de Specialitate cu Profil Psihopedagogic

Analiză comparativă între sistemul educațional românesc și un sistem educațional german

Profesor îndrumător Student*

Lect. Univ. Dr. Gheorghiu Corina Mihoc Ioana

Cuprins

ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE SISTEMUL EDUCAȚIONAL ROMÂNESC ȘI SISTEMUL EDUCAȚIONAL GERMAN

Mihoc Ioana

Facultatea de Inginerie Electrică și Știița Calculatoarelor

Specializare: Calculatoare

Adresa e-mail: [anonimizat]

Rezumat

Această lucrare prezintă sistemele de învățământ a două tări europene, respectiv România și Germania.

În prima parte a lucrării este prezentată structura învățământului în cele două țări, iar mai apoi este prezentată diferența dintre cele două structuri.

Introducere

Sistemul de educație se referă la ansamblul instituțiilor unei societăți implicate în educația oamenilor, într-o anumită perioadă istorică. Ca subsistem al sistemului social global, el mai este numit “instituția educației”. Instituția educației a evoluat de-a lungul timpurilor, atât sub aspectul funcțiilor sale dominante, cât și sub aspectul instituțiilor implicate (“instanțelor de socializare”).

Sistemul educațional are rolul de a socializa oamenii, astfel încât să devină membri ai societății, să îndeplinească roluri semnificative în rețeaua complexă a interacțiunilor sociale. Prin învățarea rolurilor sociale care îi revin, copilul se socializează, adică deprinde cum să satisfacă așteptările celorlalți în legătură cu el. Pe măsură ce rolurile sociale pentru care urma să fie pregătit copilul s-au diversificat și au crescut în complexitate, ca urmare a evoluției societății, sistemul de educație și-a multiplicat straturile socializatoare și și-a extins instanțele de socializare.

Teoriile funcționaliste asupra educației au evidențiat că orice societate, pentru a supraviețui, trebuie să își pregătească membrii să fie productivi și să-și îndeplinească rolurile care le revin. Funcțiile de bază sau scopurile educației sunt aceleași în cele mai multe societăți, dar importanța acestor funcții și semnificația acordată realizării lor variază de la o societate la alta sau chiar în funcție de grupurile sau clasele sociale din interiorul fiecărei societăți. Din punct de vedere sociologic, educația îndeplinește în societățile contemporane mai multe funcții:

Funcția 1. Socializarea: pregătirea pentru a deveni membru productiv al societății și integrarea în cultură.

Funcția 2. Transmiterea culturii. Prin educație, membrii unei societăți își însușesc cel puțin un nucleu al cunoașterii, care este de natură să-i reunească – un ansamblu de informații care să fie înțeles de toți și împărtășit tuturor.

Funcția 3. Disciplinarea și dezvoltarea personală. Membrii oricărei comunitați sociale așteaptă ca elevii să dobândească deprinderi necesare pentru a deveni cetățeni productivi și care să respecte legile.

Funcția 4. Selectarea, pregătirea și plasarea indivizilor în societate. Multe societăți industriale moderne acordă o deosebită importanță cunoștințelor acumulate și meritelor personale probate în școală, atunci când se pun problemele plasării tinerilor în anumite școli, a admiterii lor în diferite domenii de activitate, a acordării unor slujbe și, în general, a plasării tinerilor în societate. Scorurile obținute de elevi la diferite teste de cunoștințe în școli sunt adesori hotărâtoare pentru admiterea lor în universități, instituții, locuri de muncă. În acest fel educația îndeplinește, practic, o funcție de selecție și de plasare a indivizilor în societate.

Sistemul educațional românesc

Organizare

 Sistemul educational românesc este împărțit pe nivele. Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare. Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Clasa pregătitoare, devenită obligatorie în 2012, începe în general la vârsta de 6 ani; școlarizarea este obligatorie până în clasa a zecea (de obicei, care corespunde cu vârsta de 16 sau 17 ani). Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase. Învățământul superior este aliniat la Spațiul european al învățământului superior.

În afară de sistemul oficial de școlarizare, la care s-a adăugat recent și sistemul privat echivalent, mai există și un sistem de meditații, semi-legal și informal. Meditațiile sunt folosite de cele mai multe ori în timpul liber ca o pregătire pentru diferitele examene, care sunt în mod notoriu dificile. Meditațiile sunt larg răspândite, iar acestea pot fi considerate ca o parte din sistemul de învățământ.

1.2 Modalitatea de notare

Pentru primii patru ani, există un sistem numit calificative. Acestea sunt Foarte bine (FB) – Excelent, Bine (B) – Bine, Satisfăcător (S) -satisfăcător, de fapt, sensul (abia) trece și Insuficient (I) – a eșuat. Elevii care nu obțin pe tot parcursul anului note bune trebuie să susțină un examen în vară cu un ansamblu de profesori, iar în cazul în care situația nu este mai bună, elevul va repeta tot anul.

Pentru clasele 5-12, este utilizat un sistem de notare de la 1 la 10, 10 fiind cea mai bună notă, 1 fiind cea mai proastă notă și 5 este nota minimă de trecere.

Structura sistemului de învățământ românesc

1.3.1 Sistemul de învățământ preșcolar

1.3.1.1 Grădinița

Copiii pot începe încă de la trei ani și pot rămâne până la șase sau șapte ani la grădiniță. Grădinița este opțională, și de obicei dureaza 3 sau 4 grupe – „Grupa mică”, pentru copii cu vârsta între 3-4 ani, „Grupa mijlocie”, pentru copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani, „Grupa mare”, pentru copii cu vârsta de 5-6 ani și „Grupa pregătitoare” (Pregătire pentru școală), pentru copii cu vârsta de 6-7 ani. Ultima forma este oferită numai de unele grădinițe.

Pregătirea include inițierea în limbi străine (de obicei în limba engleză, germană sau franceză), inițierea în studiul calculatorului, dans, înot, etc. Toate grădinițele oferă cel puțin o masă sau o gustare, unele având propriile bucătării, pe când alții optează pentru serviciile de catering. Multe grădinițe (în special, cele private) oferă transportul copiilor la și de la grădiniță. Grupurile au de obicei 1-2 educatori și 10-15 copii (de obicei mai mulți în grădinițele de stat).

1.3.2 Sistemul de învățământ școlar

1.3.2.1 Școala primară

Sistemul național de învățământ preuniversitar cuprinde învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I-IV. Astfel, învățământul primar durează cinci ani și este obligatoriu pentru toți copiii. Cele mai multe școli primare sunt publice; statisticile MECI arată că mai puțin de 2 la sută din elevii sunt înscriși în învățământul particular. Cu excepția cazului în care părinții aleg din timp o școală, elevul este automat înscris la școală cea mai apropiată de casă, vârsta de înscriere este de șase ani. Unele școli care au o bună reputație sunt inundate cu cereri de la parinti, chiar cu doi sau trei ani înainte.

O consecință negativă este existența mai multor schimburi, cu durata de la 7 am pâna la cel târziu 8 pm, de obicei cei din clasele primare învață în primul schimb. Educația este gratuită în școlile publice (inclusiv manualele și materiale auxiliare), dar nu întregime (unele manuale, caiete, creioane și uniformele trebuie cumpărate).

Clasele I-IV sunt predate de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor. Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de Limbi Străine, Informatică, etc.).

1.3.2.2 Gimnaziul

Gimnaziul durează 4 ani și este obligatoriu pentru toți copiii. Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a patra, pe baza performantelor școlare.

Multe școli au clase speciale (cum ar fi cursuri intensive de limba engleză sau clase de Informatica, oferind una sau mai multe cursuri pentru aceste materii).

Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Evaluarea performanțelor elevilor este, de asemenea, diferită între ciclul primar și cel gimnazial.

Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie. În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte), în afară de materiile clasice sunt organizate ore de consiliere psihologică sisținute de către un psiholog școlar. În clasa a opta programa poate conține până la 30-32 oră pe săptămână, sau 6 ore pe zi.

Sistemul de învățământ preuniversitar

1.3.3.1 Liceul

Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a 9-a si a 10-a ), doua ne-obligatorii (a 11-a și a 12-a). Nu există examene între a 10-a și a 11-a ani. Există, de asemenea,un program de frecvență redusă care durează 5 ani pentru cei care doresc să participe la liceu, după ce au renunțat în adolescență.

Elevii din clasa a VIII își continuă cursurile în ciclul inferior de liceu după susținerea unei testări naționale care este structurată după modelul testărilor internaționale standardizate.

1.3.3.2 Școala de arte și meserii

Școala de arte și meserii era o formă de invățământ orientată strict către mediul laboral(piața muncii), și anume o educație axată doar pe învățarea unei meserii. Sistemul de învățământ SAM funcționa pe nivele de calificări, astfel încât la terminarea gimnaziului, elevii se înscriau pentru Nivelul 1 de Calificare, cu o perioadă de studiu de doi ani(clasele IX-X), obținând la sfârșit titlul de „lucrător”. Odată obținută această calificare, se putea trece la Nivelul 2 de Calificare, cu studiu de un an(XI) și ulterior la Nivelul 3 de Calificare, obținând titlul de „maistru”.

1.3.3.3 Bacalaureatul

Absolvenții de colegiu, licee teoretice sau tehnologice pot să susțină examenul de Bacalaureat (Examenul Național de Bacalaureat – cotidian cunoscut sub numele de „bac”). În ciuda asemănării cu termenul francez, Bacalaureat, există puține asemănări. Bacalaureatul cuprinde 2 sau 3 examene orale denumite „probe de competențe” și 3 examene scrise, de obicei, probele scrise se întind pe parcursul unei săptămâni de la sfârșitul lunii iunie și septembrie. Examenul este extrem de centralizat, fiind cooronat la nivel național, cu subiecte unice la nivel național. De obicei, foile de examen sunt luate într-o facilitate de notare centralizată, uneori, chiar și într-un alt oraș, sub paza poliției. Examanul este supravegheat (întotdeauna de profesori de liceu sau profesori universitari) de profesori care nu predau materia la care se susține examenul scris.

Fără diploma de absolvire a Bacalaureatului, elevii nu se pot înscrie să urmeze studii universitare

Sistemul de învățământ universitar

Absolveții de liceu pot urma cursurilor universitățiilor din România sau din străinătate.

Viitorii stundeți pot alege dintr-o gamă largă de specializări din cadrul aceleiași facultăți și, de obicei, pot alege dintr-o gamă largă de facultăți din cadrul unei universități.

Centrele universitare din România sunt: Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Brașov, București, Cluj Napoca, Constanța, Craiova, Deva, Galați, Iași, Oradea, Petroșani, Pitești, Ploiești, Reșița, Roman, Sibiu, Suceava, Târgovilte, Târgu-Jiu, Târgu_mureș, Timișoara.

Învățământul superior se organizează în trei cicluri, respectiv studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat.

Ciclul I cuprinde studii universitare de licență, corespunzător unui număr de minim 180 de credite (3 ani de studiu).

Ciclul II cuprinde studii universitare de masterat, care corespund unui număr de credite de studiu cupris între 90 și 120 de credite (1-2 ani).

Ciclul II cuprinde studiile universitare de doctorat, care au, de regulă, o durată de 3 ani.

Sistemul educațional german

Organizare

Sistemul de învățământ al Republicii Federale Germania are doua trăsături care îl disting față de sistemele de învățământ ale cele mai multe state industrializate:

În ciclul secundar superior există trei sau patru tipuri de școli paralele dar separate, precedate de ciclul primar comun.

Forma "duală" a formării profesionale este foarte importantă. Principala sa funcție este asigurarea muncitorilor calificați prin formare la locul de muncă.

În Germania, școlile, ca și universitățile și institutele de învățământ superior sunt de regulă instituții de stat. Instituțiile de învățământ particulare joacă un rol secundar după criteriul numărului de elevi și studenți. Cu excepția acestora, toate școlile – generale și profesionale vocațional – ca și institutele de învățământ superior și universitățile sunt gratuite.

Modalitatea de notare

Sistemul de notare german cuprinde note de la 1 – pentru foarte bine până la 5 – pentru insuficient. Pentru o mai bună diferențiere a meritelor se pot acorda și note cu zecimale, astfel:

Tabel 1. Modul de notare în Germania

2.3 Structura sistemului de învățământ german

Sistemul de învățământ german este format din:

Învățământ general

De la vârsta de 3 la 6 ani copiii pot frecventa Kindergärten (învățământul preprimar). 
Învățământul obligatoriu debutează la vârstă de 6 sau 7 ani împliniți și durează 9 sau 10 ani (în funcție de stat). Toți copiii trebuie să frecventeze la început Grundschule (școala primară) pentru 4 sau 6 ani. În general de la vârstă de 6 ani copiii din învățământul obligatoriu merg la o Grundschule locală. Apoi aleg filiere separate. Părinții decid la acest moment – pe baza sfatului profesorului – în privința tipului de școală pe care să o urmeze copilul: Hauptschule (școala secundară inferioară), Realschule (școală secundară intermediară) sau Gymnasium (școală secundară superioară). În unele regiuni germane sunt și Gesamtschulen (școli secundare comprehensive) care combină toate cele trei tipuri de școli într-o singura formă. 

Învățământ profesional 

În Germania, doar o mica proporție de tineri își finalizează pregatirea profesională în școală. Aproximativ trei sferturi dintre tinerii din orice școala generală (fără să includem școlile superioare în Gymnasien) sunt formați în companii. În plus, cursanții companiei frecventează cursurile școlii profesionale. De aceea se vorbește despre un sistem"dual" în formarea profesională.

Învățământ superior 

Odată cu obținerea Abitur sau Fachabitur (certificat de învățământ secundar superior / certificat secundar specializat), absolventul poate alege dintr-o gamă de instituții de învățământ superior din Germania: Universität (universitate), Technische Hochschule (universitate tehnică), Pädagogische Hochschule (colegiu pedagogic), Kunsthochschule/ Musikhochschule (colegiu de artă/ colegiu de muzică) ori Fachhochschule (colegiu de științe aplicate).

În plus, sistemul de învățământ asigură educația adulților, eLearning și învățământ pentru persoane cu cerințe speciale (cu dizabilități, elevi străini, copii supradotați sau elevi cu cerințe educative speciale).

2.3.1 Sistemul de învățământ preșcolar

2.3.1.1 Grădinița

În Germania, la fel ca și în România, educația preșcolară de la vârsta de 3 până la 6 ani se face îndeosebi în cadrul grădinițelor ( Kindergarten ) sau în cadrul căminelor de zi pentru copii ( Kindertagesstätte ) .

Din 1996 s-a reglementat faptul că orice copil care a împlinit vârsta de 3 ani, are dreptul la un loc la grădiniță cu program redus, adică o jumătate de zi, în principiu aproximativ  5 ore pe zi. Unele land- uri au condiționat dreptul la un loc la grădiniță de faptul că ambii părinți trebuie să lucreze sau aceștia se află în imposibilitatea de a avea grijă de copil.

Referitor la programul pe care îl au grădinițele în Germania, se pot identifica trei forme de îngrijire de copii în cadrul unei grădinițe, cum ar fi:

grădinițe al căror program este până la amiază, adica fără masă de amiază;

grădinițe al căror program include și masă de amiază;

grădinițe cu program prelungit, care de fapt poartă denumirea de cămin de zi pentru copii ( Kindertagestätten  – Kita ). În ultimul timp instituțiile care poartă răspunderea pentru buna funcționare a grădinițelor, așa numiții ( Träger ) oferă în cadrul căminelor de zi pentru copii, pentru o mai bună consolidare a raportului dintre familie și muncă/profesie un program de îngrijire copii ce poate să înceapă de dimineața de la  ora 5:30 și până la ora 20.

De asemenea, se oferă și posibilitatea înnoptării în cadrul unui astfel de cămin sau posibilitatea aducerii copiilor și sâmbăta.

În grădinițele din Germania lucrează personal care are calificări diferite cum ar fi: Educatori/Educatoare, Socio- Pedagogi, Asistenți sociali și îngrijitori copii.

Sistemul de învățământ școlar

2.3.2.1 Școala primară

Grundschule – școala primară care cuprinde clasele 1 – 4;

După terminarea clasei a 4-a se decide în funcție de situația școlară avută dacă elevul/eleva va urma cursurile din cadrul Hauptschule sau din cadrul unui Gimnaziu   (Gymnasium )

2.3.2.2 Școala generală

Hauptschule – școala generală care cuprinde clasele 5 –9, care se încheie cu un examen de absolvire (Qualifizierter Hauptschulabschluss).

Există și posibilitatea de a absolvi clasa a 10-a specială al cărei corespondent este echivalent cu absolvirea unei Realschule, adică a avea Mittlere Reife, aceasta constând într-o notă foarte bună la examenul de absolvire (Qualifizierter Hauptschulabschluss) a  unei Hauptschule și o situație școlară foarte bună în clasa a 9-a din cadrul acesteia, la final făcându-se o medie între cele două. De asemenea, există și posibilitatea după abolvirea celei de-a zecea clase, de a da examenul de admitere în cadrul unei Fachoberschule – „FOS“.

Realschule – școală cu profil specilizat care presupune absolvirea a 10 clase (Mittlere Reife).

Absolvirea cu succes a celor 10 clase poate deschide calea către admiterea în cadrul unui gimnaziu sau în cadrul Fachoberschule. Diferențe există însă, de la land la land,  în ceea ce privește momentul de începere a unei Realschule, în sensul că se poate începe cu clasa a 5-a sau cu clasa a 7-a.

Gymnasium – este corespondentul unui liceu și se finalizeaza cu un examen  general de bacalaureat ( Allgemeines Abitur ) la sfârșitul clasei a 12-cea; absolvirea clasei a 10 –cea în cadrul unui gimnaziu este echivalent cu obținerea Mittlere Reife

Gesamtschule – este o formă de învățământ școlar, care nu există în toate landurile și care începe cu clasa a 5-a și se încheie cu clasa a 9-a sau a 10-cea.

2.3.3 Sistemul de învățământ preuniversitar

Sistemul de invățământ preuniversitar în Germania este axat pe trei forme de învățământ. Gymnasium, Fachoberschule și Berufsoberschule.

2.3.3.1 Gymnasium

Gymnasium – este corespondentul unui liceu și se finalizeaza cu un examen  general de bacalaureat ( Allgemeines Abitur ) la sfârșitul clasei a 12-cea; absolvirea clasei a 10 –cea în cadrul unui gimnaziu este echivalent cu obținerea Mittlere Reife.

2.3.3.2 Fachoberschule

Fachoberschule – este corespondentul unei postliceale și perioada de studiu este de 2 ani, adică clasele a 11-cea și a 12-cea, care se încheie cu susținerea unui examen de bacalaureat de profil tehnic sau economic (Fachabitur). Cu ajutorul acestui tip de bacalaureat veți putea fi admiși în cadrul învățământului universitar, dar numai în cadrul unei facultăți cu același profil, care poartă denumirea de Fachhochschule.

2.3.3.3 Berufsoberschule

Berufsoberschule ( BOS ): frecventarea cursurilor unei astfel de școli este condiționată de deținerea de Mittlere Reife sau de Fachoberschulreife și de deținerea unei meserii; prin absolvirea unei astfel de școli, adică a Fachhochschulreife ( este echivalent cu examenul de bacalaureat specializat din cadrul unei Fachoberschule – Fachabitur ),  se deschide calea către învățământul universitar.

De asemenea, prin susținerea unui examen la o a doua limbă străina se poate absolvi această școală și cu Allgemeine Hochschulreife (echivalentul examenului de bacalaureat din cadrul unui gimnaziu – Allgemeines Abitur).

2.3.4 Sistemul de învățământ universitar

Cei ce vor să studieze în Germania, au posibilitatea să aleagă între mai multe forme de învățământ universitar cum ar fi pe de o parte Universități și Universități tehnice, iar pe de altă parte facultăți, care au la baza asimilarea materiilor din punct de vedere practic și mai putin teoretic, așa numitele Fachhochschulen.

Dacă primele două tipuri de facultăți se întâlnesc pretutindeni în Europa, în ce priveșteFachhochschulen, acestea sunt mai mult o particularitate a sistemului de învățământ universitar german. Principalele caracteristici ale unui astfel de tip de facultate sunt:

accentul se pune pe practică și mai puțin pe teorie;

cursurile au loc cu un număr mic de studenți;

materii care au foarte mare legatură cu ceea ce se înfruntă un absolvent la locul de muncă;

și nu în ultimul rand timpul de studiu este mult mai redus ca la o facultate/universitate normală;

absolvenții unei Fachhoschule care au absolvit studiul cu note foarte bune se pot înscrie la doctorat doar în cadrul unei universități, deoarece Fachhochschulen nu oferă posibilitatea absolvirii unui doctorat.

2.3.4.1 Fachhochschule

Studiul în cadrul unei Fachhochschule se împarte în două părți:

Grundstudium – pregătirea teoretică de bază;

Hauptstudium – specializare și practică.

2.3.4.2 Hochschule /Universität

Această formă de învățământ universitar este împărțită în două părți: studiul de teorie generală ( Grundstudium ) și studiul de aprofundare sau de specializare 

( Hauptstudium ). Durata medie de studiu în Germania diferă de la o facultate la alta, astfel că aceasta poate fi cuprinsă între 7 – 14 semestre.

La facultățile la care se susține un examen de stat urmează după terminarea studiului pentru profesori – perioada de 2 ani de pregătire ( Vorbereitungsdienst ), pentru juriști stagiatura de doi ani ( Refendariat ) și pentru medici stagiatura de doi ani ( Praktikum ).

Grundstudium – durează patru semestre, adică doi ani, timp în care studenții fac cunoștință cu partea teoretică a acestui tip de studiu, aceștia trebuind să frecventeze  cursuri de teorie generală, seminarii și mai puțin materii opționale. Așadar modul în care este structurată prima parte a facultății – Grundstudium – este în princpiu pentru toți studenții la fel.

Grundstudium se încheie de obicei cu un examen prin care se verifică cunoștințele acumulate în prima parte a studiului și care poartă denumirea ori de Vordiplom ori de Zwischenprüfung, aceasta depinzând de la o facultate la alta.

Reușita la un astfel de examen va deschide drumul către a doua parte a studiului așa numitul – Hauptstudium -. Pregătirea pentru acest examen este în medie de un semestru.

Odată cu intrarea în Hauptstudium se deschid pentru studenți foarte multe oportunități, cu ajutorul cărora aceștia pot să-și realizeze propriile interese și viziuni legate de domeniul în care studiază. În prim plan este realizarea unui orar individual, în funcție și de preferințele avute, dar și în funcție de planurile de viitor ale fiecăruia.

Hauptstudium este o aprofundare a studiului teoretic, în cadrul căruia studentul trebuie să frecventeze seminarii, colocvii, tutorii, repetitorii, etc. Înscrierea la acestea trebuie făcută din timp, căci datorită numărului mare de studenți locurile sunt limitate.

Durata de studiu a acestei de a două părți este cuprinsă între patru și șase semestre. Excepție face facultatea de medicină, în cadrul careia Hauptstudium durează 10 semestre. Hauptstudium se încheie cu un examen scris și unul oral. În plus fiecare student trebuie să mai predea o temă în domeniul în care se specializează. Timpul de pregătire pentru examen și pentru temă este de două semestre.

O importanță deosebită o are și absolvirea unui semestru în străinatate, care poate fi făcut după Zwischenprüfung sau în Hauptstudium, deoarece aceasta ar putea oferi oportunități noi în urmarea unei cariere internaționale sau posibilitatea obținerii unui loc de muncă într-o firmă internațională.

Diferețe între sistemul educațional românesc și cel german

Concluzie

Bibliografie

http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/Sistemul-de-invatamant-din-Ger21.php. (n.d.).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

http://www.invatamant-superior.ro/?p=2080

http://www.info-germania.com/Sistemul.html

http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/Sistemul-de-invatamant-din-Ger21.php

http://infoportal.rtv.net/informatii_universitati.html