Analiza Comparativa Intre Managemntul Unei Organizatii Publice Versus Private

Analiză comparativă

Între managemntul unei organizații

Publice versus private

CUPRINS

INTRODUCERE 3

I. Managementul și funcțiile sale 4

1. Conceptul de management. Abordare comparativă 4

2. Managementul ca: artă, știință, proces, personal, practică și profesiune 8

3. Managementul modern si functiile sale 12

II. Managementul organizatiilor private 17

1. Organizatia privata si caracteristicile sale 17

2. Particularitati ale managementului privat 21

3. Caracteristici ale culturii organizationale 23

III. Managementul organizatiei publice 27

1. Institutia publica si caracteristicile sale 27

2. Particularitati ale managementului public 30

3. Cultura organizationala in institutiile publice 32

IV. CERCETARE PRIVIND PARTICULARITATILE DE MANAGEMENT PRIVAT VERSUS MANAGEMENT PUBLIC 36

1. Prezentarea insititutiei private 36

2. Prezentarea instituției publice 38

3. Analiză comparativă între managemntul privat versus public 40

CONCLUZII 46

BIBLIOGRAFIE 48

ANEXE 49

INTRODUCERE

În lucrarea de față sunt prezentate atât din punct de vedere teoritic cât și practic principalel particularități ale managementului dntr-o instituție publică și una privată, precum și rolul managerului, atribuțiile și responsabilitățile, calitățile și abilitățile pe care acesta trebuie să le îndeplinească în conducerea și coordonarea activităților dintr-o instituție, precum și importanța activității prestate cele doua tipuride instituții pentru societate și economia țării.

Conținutul lucrării este structurat în patru capitole ce abordeaza idei diferite cu privire la aspectele și particularitățile managementului de-a lungul evoluției sale. În acest sens primul capitol ne familiarizează cu provenineța termenului, evoluția acestuia, definițiile date din parte mai multor specialiști ale căror pareri erau împărțite cu cu privire la dimensiunile managementului ca artă și știință. Pe baza acestor definiții în primul capitol s-a ralizat o abordare comparativă între cele doua dimensiuni ale managementului.

În al doilea capitol se pune accent în mod special pe organizația privată și caracteristicile sale. Sunt prezentate particularitățile de management întălnite in cadrul instituțiilornprivate și aspectele cu privire la importanța și rolul și caracteristicile culturii organizaționale. Și în al treilea capitol este urmarită practic aceeași structura, dar din perspectiva institușiilor publice.

În capitoul patru se regăsește studiul de caz al acestei lucrări ce constă intr-o cercetare cu privire la particularitățile de management privat versus public. Pentru realizarea acestei cercetări au fost alese spre analiză doua instituții astfel că pentru cea din mediul public a fost aleasă Primăria Sectorului 6, iar pentru cea din mediul privat a fost aleasă firma SC EURODEZVOLTARE SRL. Mai întai s-a realizat o scurta prezentare a celor două înstituții cu privire la domeniul de activitate, scopul, misiunea si obiectivele urmărite de acstea. Iar în ultimul subcapitol al capitoluli patru s-a realizat o abordare comparativă cu privire la particularitățile de management întâlnite in cadrul celor doua instituții. Această comparație s-a realizat pe baza interviurilor luate managerului și primarului cu privire la funcția de conducere pe care o dețin. Pe langa cele doua interviuri s-a luat în considerare si atribușiile și responsabilitățile din fișa de post a acestora, precum și organizarea și subordonarea departamentelor prezentate în organigrame.Scopul aceste lucrări este de a scoate în evidență particularitățile de management din someniul public și cl privat. Mi-am ales să realizez această lucrare de licență deoarece managementul este un domeniu care imi place, am avut foarte multe lucruri de învățat realizănd aceasta lucrare cu privire la managementul din organizațiile unde ne petrecem o mare parte din viață prestănd anumite servicii in cadrul acestora pentru a ne căștiga existența și asigura traiul.

I. Managementul și funcțiile sale

1. Conceptul de management. Abordare comparativă

Cu privire la definirea conceptului de management s-a arătat că proveniență și formarea acestuia își are originea în timpuri foarte îndepărtate însoțindu-l pe om în tot decursul istoriei sale. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au observat că satisfacerea necesităților și nevoilor la costuri cât mai reduse pote fi posibilă dacă cooperează între ei, organizându-se în grupuri și colectivități de muncă. Chiar și în acele vremuri, în fruntea acestor colectivități exista o persoană care se occupa de îndrumarea, coordonarea, dirijarea și controlarea activităților prestate de grupurile de oameni. Astfel că, aceste prime forme de organizare socială care au evoluat odată cu civilizația umană, au dus la dezvoltarea activității de conducere.

Astăzi regăsim activitatea de conducere în toate domeniile și palierele societății, cunoscută sub denumirea de management, iar persoana care se ocupa de dereularea activității de conducere este denumită manager. Prin contribuțiile lui Taylor și Ford, managementul a luat naștere în SUA, ca mai apoi această activitate să fie dezvoltată prin noi concepții de francezul Fayol și germanul Rothan. Se presupune că managementul ar fi apărut mai întâi în sfera sportivă, răspândindu-se apoi și în alte domenii preucum știința militară. Pe de altă parte managementul s-a dezvoltat și perfecționat într-un mod mai special în sefra econimica, iar treptat a luat amploare și în alte activități umane precum politica, cultura, învățământul.

În încercarea stabilirii limbii de proveniența a termenului de management au existat unele contraziceri în cercetările mărilor specialiști, unii dintre aceștia susținând că verbul provine din limba latină, alții din limba engleză sau din limba franceză. Astfel că, ținând cont de părerile împărțite ale specialiștilor în domeniu descrise și detaliate de autoarea Cibela Neagu, în Tabelul 1 sunt prezintate „semnificațiile din punct de vedere etimologic ale termenlui de management” atât pentru limba latină cât și pentru limba engleză și franceză.

Tabelul 1.1. Semnificațiile etimologice ale termenului de management

Sursa: Interpretare dupa Cibela Neagu, Managementul firmei, Bucuresti: Editura Tritonic, 2004, p. 127.

În cele din urmă s-a ajuns la concluzia că managementul însemană a ține în mână, mai exact a conduce într-un mod eficient. În țara noastră au avut loc numeroase discuții din partea economiștilor și lingviștilor cu privire la acceptarea termenului de management datorită traducerii, scrierii și pronunției acestuia. În ciuda acestora, astăzi termenul de management și manager este folosit în toată lumea. În literatura de specialitate putem găsi diferite accepțiuni date termenului de management, precum managementul ca proces, management ca grup de persoane dar și ca știința și artă sau management ca practică și profesiune. Definițiile date conceptului de management diferă de la o țară la alta, de la un autor la altul. Caracterul de știință sau artă al termenului de management a determinat numeroase dispute între marii specialiști, părerile acestora fiind împărțite. Astfel putem grupa autorii în trei mari categorii.

Prima categorie este reprezentată de autorii care consideră că managementul este o artă. De exemplu:

Frederick W. Taylor este unul dintre autorii care este de părere că managementul că artă constă în: „să știi exact ceea ce doresc să facă oamenii și să vezi dacă aceasta se face în chipul cel mai bun și mai ieftin.”

Mary Parker Foller formulează o definiție și mai sintetică: „Conducerea este arta de a duce lucrurule la bun sfârșit prin oameni, datorită lor.”

De aceeași părere este și Fred Smith care susține că: „Arta de a conduce presupune să-i determini pe oameni să lucreze pentru tine fără a fi obligați să o facă.”

În opinia lui John C. Maxwell „cu cât talentul este mai mare, cu atât crește și nivelul eficienței.”

A doua categorie de specialiști consideră că mangementul cuprinde atât o dimensiune din domeniul științific cât și una din domeniul artei. Cu alte cuvinte aplicarea principiilor și metodelor se realizează cu ajutorul experienței, intuiției și talentului. În cazul acesta identificăm pe:

Cheorghe Macovei este de părere că: „Managementul desemnează un sistem de principii, de cerințe și reguli, precum și talentul de a le aplica.”

Și dupa Corneliu Russu: „managementul reprezintă, de asemenea, o artă, care reflectă latură sa pragmatică și care conta în măiestria manager-ului de a aplică la realitățile diferitelor situații, cu rezultate bune, în condiții de eficiență, cunoștințele științifice.”

Anca Purcărea alături de alti autori menționeaza faptul că managementul este în același timp atât știință cât și artă, considerând că „managementul este știința în maura acumulărilor teoretice (legi, principii, metode etc.) și arta în măsura aplicării eficiente în în practică a acestor baze teoretice.”

Cea de-a treia categorie de specialiști consideră că procesul managerial poate fi atât artă cât și știință, iar dezvoltarea științei managementului va ocupa, în timp locul artei. În cazul acesta se remarcă:

Profesorul Ovidiu Nicolecu consideră că „managementul organizației rezidă în studierea proceselor și relațiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităților și principiilor care le guvernează și a conceperii de noi sisteme, metode tehnici și modalități de conducere, de natură să asigure obținerea, menținerea și creșterea competivitatii.”

Și în viziunea Doinei I. Popescu managementul ca știința „are scopul de a explica natura și trăsăturile managementului ca proces, ca activitate proactica, cu scopul formulării și sistematizării unui ansamblu de cunoștințe recunoscute privind această activitate, în vederea formării managerilor și a orientării activității acestora.”

Peter F. Drucker apreciază că „sarcina fundamentală a managementului rămâne aceea de a-i face pe oameni capabili să lucreze împreună oferindu-le obiective comune, valori comune, organizarea potrivită, instruirea și dezvoltarea de care au nevoie pentru a lucra eficient și a reacționa la schimbare.”

Richard L. Daft printr-o definiție a sa susține că managementul „presupune atingerea scopurilor organizaționale printr-o conducere eficace și eficientă, ca urmare a planificării, organizării, coordonării și controlului resurselor.”

Analizând părerile și definițiile date de specialiștii în domeniul managementului am realizat o abordare comparativă în tabelul 2 punând în evidență elementele care caracterizează atât managementul ca știință căt și managementul ca artă.

Tabelul 2.2. Abordare comparativă între managementul ca știință și managementul ca artă

Sursa: autorul

Pe lângă abordarea compatativă dintre managementul ca artă și știință se mai pot stabili și câteva legături și relații între aceste două tipuri de management. În viziunea autorului X această relație este reprezentată grafic figurii 1.1

Figura 1.1. Relația dintre managementul ca știință și managementul ca artă

GENERALIZÂRI, ABSTRACTIZÂRI ACTIVITÂȚI PARTICIPATIVE

norme

principii planificare

metode organizare

legi coordonare

informații comandă control

modele

rezultate experimentări

Teoria managementului Practica managerială

(știință) (artă)

Sursa:

2. Managementul ca: artă, știință, proces, personal, practică și profesiune

Managementul se enumeră printre cele mai vechi arte care a însoțit omul de-a lungul istoriei sale, având la bază talentul, experința, flerul și puterea de convingere a conducătorului, cu ajutorul cărora acesta reușea să coordoneze activitățile grupurilor de oameni. Totuși, dacă la început activitatea de management se bază mai mult pe talentul conducătorului, unde se poate vorbi mai mult despre managementul ca artă, în zilele noastre când tehnologiile și informațiile s-au dezvoltat în toate domeniile, putem vorbi și despre o dezvoltare a cunoașterii științifice în domeniul managementului, demonstrându-se astfel că există și managementul ca știință. În cazul acesta în activitatea sa de conducere managerul utilizează diferite instrumente, metode și tehnici managerilale pentru obținerea rezultatelor dorite. Este adevărat că pentru eficiență și atingerea succesului în acest domeniu este necesar ca managerul să dispună și de talentul de a conduce pentru a putea pune în practică cunoștințele din domeniu, reușind astfel să se adapteze și să facă față oricărei situații luând deciziile cele mai bune.

Printr-o definiție destul de complexă A. Machensie consideră că: „managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale: ideile adică, a stabili ce este de făcut în prezent și mai ales în perspectivă prin elaborarea de strategii, obiective și programe pentru firmă; oamenii, cei care emit și cei care îndeplinesc ideile și realtiile, care presupun stabilirea structurii organizatorice, precizarea legăturilor între compartimente și între oameni în cadrul acestora etc.”

O altă dimensiunea a managementului este cea – ca personal. Aceasta face referire la modalitatea de conducere și coordonare a unuei organizații de către persoanele care dețin funtia de manager. Cu siguranță, nu există manageri care să facă acelas lucru, chiar dacă domeniul de activitate este acelaș sau este unul diferit. Acest lucru se datorează poziției pe care managerul o deține într-o organizație. Prin urmare putem supune că „echipa de manageri este structurată pe câteva niveluri de conducere, niveluri ce formează o piramidă”. Aceasta se poate înțelege mai bine în figura 2.2 unde este reprezentata piramida manageriala.

Figura 2.2. Piramida managementului unei organizații

Management de varf

Management de mijloc

(functional)

Management de baza

Sursa: Cibela Neagu,

După cum se observă și în figura de mai sus există trei grupe de management. Prin urmare managementul de vârf este reprezentat de președintele și vicepreședintele dintr-o organizație. Managementul funcțional cuprinde: șefi de servicii, șefi de sectii și șefi de departamente, iar din managementul de baza fac parte șefi de echipă, supraveghetori dar și maiștrii. Astfel „Cu cat managerul se situează pe o treaptă mai înaltă a piramidei conducerii, cu atât ponderea funcțiilor tehnice, de execuție scade și crește ponderea funcțiilor manageriale.” Managementul de vărf cuprinde doar acei manageri ce au ajuns să cunoască succesul în carieră prin studierea managementului ca disciplină științifică, înțelegând și aplicând cunoștințele teoretice îmbinate cu talentul de a conduce.

Anca Purcărea alături de alți autori a ajuns la concluzia că „managementul ca disciplină este un domeniu al științei cu principii, concepte și teorii proprii, iar scopul său major este ca acestea să fie învățate și înțelese pentru a fi aplicate cu succes.” Cu alte cuvinte, profesia de manager vizează acele persoane care au principii etice și care îndeplinesc calitățile, aptitudinile și valorile specifice domeniului de management. Din punt de vedere al calităților, pentru a cunoaște succesul în carieră, managerul trebuie să dețină:

Calități tehnice – vizează atât folosirea cunoștințelor tehnice pentru efectuarea unor activități specializate cât și utilizarea resurselor disponibile necesare realizării activității de muncă.

Calități analitice – constă în folosirea cunoștințelor științifice și tehnice în identificarea anumitor probleme, înțelegerea realtiilor și legăturilor dintre acestea, precum și diagnosticarea și evaluarea acestora pentru găsirea celor mai bune soluții de rezolvare.

Calități de decizie – luarea celor mai bune decizii care să conducă spre eficientă. Aceasta implică și calitățile: de analiză și hotărâre.

Calități interpersonale – sunt reprezentate de abilitățile de a lucra cu oamenii. Acestea au la bază abilitățile de comunicare și înțelegere.

Calități de comunicare – reprezintă abilitatea unui manager de a reuși să se facă ascultat și înțeles de angajații să atât prin transmiterea informațiilor scrise cât și orale.

Calități conceptuale – constă într-o gândire abstractă a managerului având o vedere de ansamblu asupra conponentelor dintr-o firmă în vederea atingerii obiectivelor dorite.

Calități computeriale – un manager trebuie să aibă bune cunoștințe de utilizare a calculatorului precum și a diferitelor programe software specifice domeniului în care își desfasora activitatea.

Aceste calități diferă de la un manager la altul, în funcție de poziția managerială pe care

acesta o ocupă într-o organizație. În figura 2.3 sunt reprezentate calitățile managerului pe nivelurile de management:

Figura 2.3. Calitătile managerului pe niveluri manageriale

Sursă: Anca Purcărea, Cristian Niculescu, Doina Constantinescu, Managemet. Elemente fundamentale, București: Editura Nicolescu, 2000, p. 36.

Pe langa calitatile enumerate mai sus recrutorii de personal din marile companii din Romania cauta persoane pentru functia de manager care sa aiba ca trasaturi de caracter: optimismul, creativitatea, integritatea, atentia distributiva, motivatia, autocontrolul, spontaneitatea si atitudinea proactiva. De asemenea un manager de succes trebuie sa stie sa vorbeasca mai multe limbi straine, sa cunoasca bunele maniere in afaceri, sa fie capabil sa lucreze sub presiune, sa faca fata stresului si emotiilor, si sa aiba initiava in rezolvarea sarcinilor de munca si coordonarea echipei.

Un lucru foarte important pentru o persoana aflata la conducere il reprezinta eficienta cu care isi desfasoara activitatea. Ca un manager sa fie eficient este esential ca acesta sa stie sa-si organizeze corect timpul si activitatile pe care le are de efectuat precum si acordarea prioritatii in problemele pe care le are de rezolvat. Cibela Neagu explica faptul ca „eficienta in management este tocmai raportul, intre timpul destinat activitatii de conceptie si fondul total de timp disponibil, un raport echilibrat intre conceptie si fondul total de timp disponibil, un raport echilibrat intre conceptie (teorie) si practica (rutina), intre perspectiva si prezent.”

In concluzie cei care isi doresc o cariera in management trebuie sa fie persoane ambitioase, cu o personalitate puternica care sa isi doreasca sa inainteze pe scara ierarhica a managementului.

3. Managementul modern si functiile sale

Conform parerii autorului Corneliu Russu: „știința managementului se prezintă astăzi ca un sistem teoretic închegat, susținut prin material faptic ilustrativ și prin rezultate ale generalizării materialului faptic (legi, teorii), cu metodologii proprii de investigare de evidentă factură științifică, căruia îi este proprie o concepție generală asupra domeniului managementu-ului.” Plecand de la aceasta definitie se poate spune ca in evolutia sa managementul a cunoscut o dezvoltare continua perfectionandu-si latura sa pragmatica. In zilele noastre stiinta managementului si-a extins ramurile intersectandu-se cu stiinte din deverse domenii precum: matematica, informatica, logica, economia, stiintele sociale, relatiile internationale, filosofia, lingvistica dar si cultura. Managementul modern pune accentul pe implicarea si dezvoltarea abilitatilor din aceste domenii pentru a obtine o soltutionare si rezolvare cat mai rationala a problemelor si sarcinilor de munca folosind o gandire mult mai logica.

O influenta foarte mare in evolutia managemntului a avut-o utilizarea calculatorului si dezvoltarea sistemelor informationale bazate pe tehnologia comunicarii si informatiei. Aparitia acestor tehnologii au usurat munca manageriala permitand celui aflat la conducere sa analizeze intr-un timp cat mai scurt diferite situatii si probleme care necesitau alegerea unor alternative manageriale de decizie, putand analiza si urmarile imdiate dar si cele indepartate.

In companiile moderne managerul detine un bagaj de cunostinte din diferite domenii, dar si abilitati bine dezvoltate. Acesta trebuie sa fie in permanenta orientat catre invatare si perfectionare cu privire la aplicarea noilor metode de management, utilizandu-le intr-un mod cat mai eficient in realizarea activitatii sale. Managerul modern trebuie sa fie „un conducator puternic, participativ si gata sa intre permanent in competitia schimbarilor atat de rapide care se petrec in jurul nostru.” Mai nou este la moda ca managerii si aiba o dubla calificare, de exemplu pe langa o pregatire de baza in domenii precum: inginerie, medicina, economie sa aiba si o pregatire strict manageriala. De asemenea in managementul modern se pune accentul pe puterea si autoritatea managerului urmate de responsabilitate si raspundere, dar doarte importante sunt si abilitatile interpersonale, de a lucra cu oamenii si de a coordona corect si eficient echipele de lucru.

Cu alte cuvinte managementul modern functioneaza pe baza unor metode si tehnici stiintifice, precum si eficienta in aplicarea acestora, cautarea celor mai bune si mai eficiente modalitati de producere a bunurilor si serviciilor, motivarea personalului angajat, luarea unor decizii cat mai bune si oferirea feedback-ului cu privire la rezultate obitnute. Toate acestea se pot realiza cu ajutorul unui manager ce detine cunostintele necesare in domeniu, aplicand corect metodele si tehnicile manageriale dar si calitatile pe care le detine, fiind orientat si motivat in obtinerea succesului prin realizarea obiectivelor stabilite.

In figura 6 am ilustrat „trasaturile definitorii” ale managementului modern descrise in cartea sa de autorul Corneliu Russu.

Fig. 6 Trasaturile definitorii ale managemetului modern

Managementul din marile companii contemporane are la baza mai multe sisteme moderne de management, cele mai utilizate fiind: managementul prin obiective, managementul prin proiecte, managementul pe baza de produs, managementul prin exceptii. Acesste sisteme de management ajuta la o functionare mai buna a proceselor de management dintr-o organizatie.

Managementul prin obiective este cel mai utilizat sistem de management fiind elbaorat de specialistul in domeniu Peter Druker. Prin acest sistem Peter Drucker a vrut sa scoata in evidenta importanta obiectivelor atat la nivelul firmei cat si la nivelul compartimentelor de munca si a salariatilor. Astazi acest sistem este folosit drept mijloc pentru o buna planificare stategica.

Managementul prin proiecte este utilizat de catre companiile care desfasoara si alte activitati noi decat cele tradidionale pe o perioada limitata de timp. Cibelea Neagu ofera o definitie destul de complexa in cartea sa sustinad ca managementul prin proiecte se decineste ca: „un sistem de management cu o durata de actiune limitata, cel mai adesea cativa ani, conceput in vederea solutionarii unor probleme complexe, dar definite precis, cu un puternic caracter inovational, care implica aportul unei largi game de diversi specialisti, din diverse domenii constituiti temporar intr-o retea organizatorica autonoma paralela cu structura organizatorica (formala) a firmei.”

Managementul pe baza de produs este utilizat de companiile care desfasoara activitati cu privire la cresterea sau mentinere competivitatii unor produse pe piata. Aceste sarcini si repoinsabilitati sunt atribuite unui manager ce trebuie sa realizeze anumite strategii cu privire la achizitionarea si comercializarea produselor. Acest sistem de managemnt este utilizat de companiile care isi suporta din propriul buget cheltuielile si veniturile necesare.

Managementul prin exceptii a fost formulat prima data de F. Taylor si se afla in strnasa legatura cu managementul informational. Acesta consta in interventia managerului aflat la cel mai inalt nivel ierarhic in rezilvarea anumitor probleme din companie. Dupa Cibela Neagu acest sistem se bazeaza pe: „utilizarea exclusiva a informatiilor ascendente care ofera o imagine a abaterilor de la obiectivelor prestabilite si pe concentrarea mangerilor celor mai competenti in zonele decizionale cheie pentru viitorul firmei.” Pe langa utlizarea acestor sisteme de management si in managementul modern indeplinirea anumitor actiuni specifice sunt grupate in functii si indeplinite de orice manager in activitatea sa. Aceste functii au fost identificate pentru prima data de H. Fayol in urma unor analize si studii facute cu privire la procesele de management. Acesta a identificat cinci functii principale, valabile inca si astazi: „previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.”Pe parcursul evolutiei managementului au intervenit si alti cercetatori care au stabilit functiile procesului de management total diferit fata de H. Fayol. Un exemplu poate fi specialistul V. Afanasiev care considera ca funtiile managementului ar fi: „prevederea, organizarea, activizarea, coordonarea, controlul.” In managementul modern insa accentul cade mai mult pe functiile de prevedere, antrenare si organizare, iar coordoarea ocupand un loc mai in fata in ultima perioada.

Si in Romania parerile cu privire la funtiile managementului sunt impartite. De exemplu Ovidiu Nicolescu este de parere ca cele cinci functii sunt: „previziunie, organizare, coordonare, antrenare si evaluare-control” pe cand Corneliu Russu considera ca acestea ar fi: „previziune, organizare, coordonare, antrenare si control.”

Cu toate acestea si in managementul modern previziunea a ramas cea mai importanta functie a managementului. Cu ajutorul aceste functii se reuseste anticiparea starii din trecut a sistemului condus dar si comportarea si functionarea actuala, urmarind o evolutie viitoare prin stabilirea obiectivelor si resurselor necesare. Previziunea se realizeaza folosind urmatoarele patru instrumente: „diagnoza, prognoza, planificarea si programare.” A doua functie importanta a managementului este organizarea. O definitie foarte complexa este oferite de Ovidiu Nicolescu: „Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin intermediul carora se stabilisc si delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor (miscari, timp, operatii, lucrari, sarcini etc.), precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca, compartimente, si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii in cat mai bune conditii a obiectivelor previzionate.” Pentru realizarea acestei functii se folosesc urmatoarele instrumente: „autoritate, responsabilitate, raspundere si delegare.” Pentru atingerea eficientei, organizarea presupune urmatoarele cerinte: un dinamism continuu, flexibilitate in adaptarea la noi schimbari si gasirea celor mai bune solutii in rezolvarea problemelor.

Coordonarea este o alta functie a managementului prin intermediul careia se mentine echilibrul intr-o organizatii prin incercarea de a sincroniza atat actiunile individuale cat si cele colective ale personalului in vederea atingerii obiectivelor stabilite. Aceasta functie pune accentul foarte multe pe comnicarea atat la nivel de organizatie cat si la nivel de compartiment de munca, autoritate si responsabilitate. Pentru a patra functie a managementului modern Ovidiu Nicolescu sustine ca: „Functia de antrenare incorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se determina personalul organizatiei sa contribuie la stabilitrea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza.” Aceasta se realizeaza cu ajutorul a doua instrumente manageriale: comanda si motivarea.

Functia de control-evaluare reprezinta un ansamblu de procese prin intermediul carora sunt verificate resultatele obtinure in urma activitatii desfasurate si comparate cu obiectivele prestabilite in vederea inlaturarii abaterilor si promovarii aspectrlor pozitive.

Fig….. Functiile managementului modern

Tabel

II. Managementul organizatiilor private

1. Organizatia privata si caracteristicile sale

In economia unei tari cea mai importanta veriga este reprezentata de buna functionare a organizatiilor, intreprinderilor dar si a societatilor comerciale. Functionarea mai buna sau mai rea, precum si succesul anumitor organizatii este reflectat de modul de conducere a acestora. Conducerea eficienta a unei organizatii depinde de persoanele aflate la conducere care trebuie sa dobandeasca anumite cunostinte teoretice pe baza carora, alaturi de abilitatile si calitatile pe care le detin trebuie sa stie cum sa foloseasca resursele disponibile, necesare in realizarea obiectivelor urmarite si sa se adapteze noilor schimbari luand cele mai bune decizii. Fie ca vrem sau nu, pentru asigurarea traiului, fiecare din noi petrece o parte din viata prestand anumite servicii in cadrul unei organizatii. Asa ca pentru a defini conceptul de organizatie Cibela Neagu este de parere ca „Organizatia, in general, reprezinta un grup de oameni cu conceptii sau preocupari comune, uniti intre ei in vedrea realizarii unui anumit obiectiv.” Intr-o alta ordine de idei se poate spune ca organizatia reprezinta combinarea si utilizarea resurselor materiale si financiare cu cele umane in vederea atingerii obiectivelor propuse.

In literatura de specialitate termenii de intreprindere sau firma sunt cei mai utilizati in descrierea activitatii economico – sociala ce se desfasora intr-o forma organizata. Astfel ca printr-o definitie foarte complexa Oviudiu Nicolescu ne ajuta sa intelegem ca „In esenta, prin firma sau intreprindere desemnam un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind cel mai adesea si anumite mijloace de munca, concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui profit, de regula, cat mai mare.” Pe langa faptul ca, in societate organizatia are un rol foarte important, ce ajuta atat la dezvoltarea economica a tarii cat si la satisfacerea nevoilor personale a indivizilor, orice intreprindere poate fi perceputa din mai multe puncte de vedere. In primul rand aceasta poate fi o unitate de productie a bunurilor si serviciilor sau o unitate de repartitie a recompenselor banesti, dividentelor sau impozitelor. In al doilea rand intreprinderea mai poate fi perceputa ca o celula sociala unde un grup de persone ce realizeaza anumite activitati in vederea realizarii unor obiective comune, dar si un centru de decizie ce consta in capacitatea de luare a celor mai bune decizii. Organizatia privata se caracterizeaza prin faptul ca aceasta poate apartine atat unei singure persoane cat si unui grup de persoane, de unde putem face astfel deosebirea intre inteprinderile individuale ce pot fi mici sau mijlocii si intreprinderile de gurp. Dintr-un alt punct de vedere, cel al apartenentei nationale se poate spune ca intreprinderile pot fi: nationale, internationale, mixte, multinationale si transnationale. Cu toate acestea orice intreprindere privata are urmatoarele caracteristici:

Obiectivele – sunt reprezentate de scopul si misiunea intreprinderii in vederea supravietuirii pe piata, satisfacerea nevoilor potentialilor clienti prin producerea unui anumit volum de productie si obtinerea profitului. Orce organizatie isi stabileste obiectivele fie pe termen scurt – care vor fi indeplinite in descurs de un an; fie pe termen mediu – unde se asteapta ca obiectivele sa fie realizate pe o perioada de la un an la cinci ani, sau pe termen lung – unde obiectivele vor fi indeplinite intre cinci si sapte ani;

Resursele – sunt necesare in desfasurarea activitatii intreprinderii. Acestea pot fi: materiale precum materiile prime, uneltele, mobilierul, diferite instrumente si obiecte de lucru; umane ce consta in angajarea unui personal cu abilitati bine dezvoltate; financiare cum ar fi capitalul propriu sau creditele; informationale ce sunt reprezentate de tehnologia disponibila, dar si informatiile economice sau juridice;

Programul sau planul de activitate – are in vedere realizarea obiecivelor propuse;

Managementul/ conducerea – capacitatea persoanelor aflate la conducerea in alegerea celor mai bune decizii cu privire la realizarea obiectivelor organizatiei.

Orice organizatie are: o anumita cultura organizationala care cuprinde traditiile si obiceiurile acesteia, un mod specific de luare a deciziilor si de desfasurare a activitatii; o anumita structura organizatorica care include organigrama institutiei, sistemele de recrutare dar si modalitatile de conducere, coordonare, motivare si formare a personalului dar si o colectivitate de indivezi care sunt influentati de mediul in care isi desfasora activitatile.

Trasaturile definitorii cu privire la sistemul unuei organizatii demonstreaza ca organizatia este in primul rand un sistem foarte complex ce intruneste ca reusurse atat pe cele materiale, umane, financiare cat si pe cele informationale, de asemenea aceasta poate fi si un sistem socio-economic unde cu ajutorul personalului angajat organizatia reuseste sa realizeze volumul de productie cerut si sa obtina profit. In al doilea rand organizatia este un sistem deschis datorita relatiilor cu alte sisteme precum si a fluxului de intrari si iesiri fiind in acelas timp si un sistem organig adaptiv reusind sa faca fata schimbarilor in evotlutia pietei si cerintelor. Aceasta mai poate fi nu in ultimul rand si un sistem tehnico-material ce se caracterizeaza prin utilizarea instrumentelor si uneltelor de munca precum si a noilor tehnologii, in vederea obtinerii de bunuri si servicii. Organizatiile private au atat un rol economic desemnat de realizarea volumului de productie care sa corespunda cerintelor consumatorilor cat si obtinerea profitului. Un alt rol important al organizatiei este cel social deoarece existenta organizatiilor private se datoreaza salariatilor care presteaza servicii in cadrul acesteia dar si a cererilor din partea consumatorilor de bunuri si servicii.

Dupa parerea autoarei Cibela Neagu „Organizarea manageriala in cadrul firmelor are ca scop asigurarea unei combinari cat mai rationale a resurselor existente (materiale, umane, financiare), stabilirea cu precizie a atributiilor si sarcinilor ce revin slariatilor si constituirea cadrului structural care sa permita manifestarea acelei oridini necesare desfasurarii unor activitati eficiente.” Din aceasta definitie se deduce ca organizarea manageriala a organizatiilor private se bazeaza atat pe diviziunea muncii pe orizontala determinata de atributiile si sarcinile pe care le au de realizat salariatii, cat si diviziunea muncii pe verticala determinata de rapoartele nivelurilor de autoritate. Ovidiu Nicolescu dar si alti specialisti in domeniu au aratat ca activitatea unei organizatii poate fi grupata dupa anumite functiuni:

Functiunea de cercetare – dezvoltare. Aceasta functiune presupune ca prin activitatea sa, organizatia sa realizeze anumite studii, cercetari si documentatii cu privire la dezvoltarea produselor si inbunatatirea acestora, marirea volumului de productie prin utilizarea diferitelor tehnologii specifice. Aceasta functiune se realizeaza prin realizarea a trei activitati: prezivionare, conceptia tehnica si organizarea.

Functiunea comerciala. Aceasta functiune se refera la utilizarea diferitelor materiale, instrumente si echipamente de munca in vederea realizarii productiei necesare care sa corespunda cererii si ofertei de piata, precum si obtinerea profitului din vanzarea bunurilor si serviciilor realizate. Aceasta functiune nu se poate realiza fara activitatile de: aprovizionare, vanzare si marketing.

Functiunea de productie. Aceasta consta in activitatea de transformare a obiectelor muncii in servicii si produse finite, mai exact fabricatia produsului, lansarea si prestarea acestuia. Activitatile specifice acestei functiuni sunt: activotatea pregatitoare productiei si acticitatea cu privire la executarea produselor.

Functiunea financiar – contabila. Prin aceasta functiune se asigura resursele financiare necesare realizarii activitatii organizatiei, precum si analiza economico – financiara a resultatelor obtinute. Pentru a realiza aceasta functiune trebuiesc indeplinite activitati de: contabilitate, control financiar de gestiune dar si activitatea financiara.

Functiunea de personal. Aceasta functiune are in vedere resursele umane dintr-o organizatie, profesionalismul acestora dar si utilizarea metodelor de motivare si dezvoltare profesionala si personala a personalului angajat. Aceasta fuctiune presupune o serie de activitati precum: identificarea fortei de munca necesara, recrutarea, selectionarea si angajarea personalului potrivit, bineinteles urmand apoi pe parcurs evaluarea performantelor acestora si promovarea celor mai eficienti angajati. De asemenea trebuie avute in vedere si activitatile de motivare, instruire si perfectionare a angajatilor, oferirea celor mai bune conditii de munca, oferirea unor oferte salariale satisfacatoare si de asemenea inbunatatirea climatului organizational.

Toate aceste functiuni alcatuiesc impreuna sistemul de organizare procesuala dintro-o intreprndere. Pe langa organizarea procesuala o intreprindere sau organizatie mai cunoaste si o organizare structurala care depinde in mare parte de sistemul de consuducere din organizatia respectiva urmat de modul de utilizare a resurselor si profitul obtinut.

Tabel

Intrari Decizii Iesiri

Subsistemele intreprinderii sursa pag 3, cap 2 Fundamentele managementul firmei

Prof.univ.dr.Radu EMILIAN (coordonator), Conf.univ.dr.Gabriela TIGU, Lector univ.dr.Olimpia STATE, Ec.drd.Laur EMILIAN

2. Particularitati ale managementului privat

In prezent tot mai multe institutii si societati comerciale se privatizeaza trecand in patrimoniul unui persoane sau unui grup de persoane. De aici rezulta institurii individuale sau de grup. Privatizarea se produce datorita stilului de management privat care se caracterizeaza prin flexiblitate, creativitate, dinamism si eficienta. Acest tip de management este indreptat catre tendinta de modernizare si remodelare in functie de cererile de pe piata economica, interesele dar si presiunile individuale sau de grup. Datorita dezvoltarii tehnologiei si studiilor avansate in domeniu, persoanele aflate la conducere sunt bine pregatite in aplicarea diferitelor tehnici, metode si instrumente manageriale, care alaturi de calitatile de manager, institutia poate fi condusa spre atingerea succesului. Scopul organizatiilor private este acela de a creste productia si distributia de bunuri si servicii satisfacand astfel nevoile consumatorilor si obtinand un profit cat mai mare. Extinderea din ce in ce mai mare a organizatiilor private a contribuit la dezvoltarea economiei nationale castigand un teritoriu cat mai mare pe piata ofertelor de munca. Tot mai multi oameni opteaza sa-si formeze o cariera in cadrul institutiilor pravate decat in cele publice. Acest lucru se datoreaza motivarii angajatiilor prin beneficiile puse la dispozitie acestora de catre institutiile private.

Abordand din punct de vedere al particularitatilor manageriale private se poate supune ca intr-o organizatie privata accentul cade in primul rand pe realizarea productiei de bunuri si servicii si obtinerea unui profit cat mai mare. In al doilea rand un alt aspect important este determinat de combinarea si utlizarea unei game variate de resurse precum cele materiale, umane, financiare dar si de informatii. Aceste resurse sunt mult mai dezvoltate, modernizate dar si mai profesionale in cadrul institutilor private spre deosebire de cele utilizate in institutiile publice. Acest fapt se datoreaza finatarii de care dispune institutia respectva, in mediul privat finantarea organizatiei fiind mult mai ridicata. Astfel activitatea institutiilor private se poate reliza in conditii mult mai ridicate utilizand noile tehnologii in crearea unor servicii si produse de calitate. Climatul organizational destins este dat de posibilitatea unei comunicari atat formale cat si informale intre memnbrii institutiei, evitandu-se starile conflictual si avand dreptul la exprimarea opiniilor si ideilor creative care sa contribuie la potentilul firmei. O alta particularitate a managementului privat este data de folosirea anumitor parghii precum: profit, pret, dobanda, investitii dar si salariu.

Din punt de vedere al indivizilor organizatiile private ofera posibilitatea creearii unei cariere persoanelor atat cu experineta cat si fara punandu-le la dispozitie pentru realizarea sarcinilor de munca utilizarea noilor tehnologii. Munca manuala este inlocuita de diverse programe care ajuta la realizarea a cat mai multe sarcini intr-un timp foarte scurt. Angajatii sunt mult mai motivati atat prin dispunerea unei oferte salariale mult mai avantajoase spre deosebire de institutiile publice, dar si alte beneficii precum asigurari medicale si de securitate, oferirea unor servicii gratuite sau unor cursuri de perfectionare, realizarea de diferite concursuri si premii, avansarea in functie. Metodele de evaluare a performatelor individuale contribuie la cresterea dorintei de autoperfectionare si avansare stimulandu-se asrfel si cresterea prodictivitatii firmei. Managerii sunt mult mai perfectionati in domeniu reusind sa faca fata orcarei schimvari sau situatii dificile luand deciziile cele mai bune, asumandu-si responsabilitatile si riscurile. De asemenea modul de conducere are un rol foarte important deoarece acesta influenteaza functionalitatea si eficacitatea organizatiei.

Structurile organizatorice si sistemele informationale foarte dezvoltate permit prin flexibilitatea si dinamica lor midificari cu privire la structura de productie urmarindu-se astfel realizarea intereselor institutiei. Cu privire la interventia statului sau guvernului in activitatea organizatiilor private, aceasta este mult mai scazuta in comparatie cu organizatiile publice unde se remarca o interventie ridicata.

Pe langa cele afirmate organizatia privata poate sa prezinte si o serie de dezavantaje. De exemplu exista si organizatii care produc produse riscante ce polueaza atat aerul cat si apele si solul, exista cazuri in care nu sunt asigurate personalului conditii de lucru sigure, sau nu este asigurata securitatea, de asemenea se mai practica si discrimanrile sau publicitatea falsa. Toate acestea se datoreaza modului de conducere a managerului si interesele acestuia, neseriozitatea, dorinta de a-si satisface doar nevoile personale, neimplicarea acestuia in activitatea institutiei. In ciuda dezavantajelor pe care le poate avea managementul privat sunt de pare ca traiul de viata poate fi mai bine asigurat daca iti incepi o cariera intr-o organizatie privata datorita salariului mult mai mare oferit dar si serviciilor care ne sunt puse la disponibilitate. O cariera in mediul privat ne ajuta mai mult sa ne dezvoltam profesional avand acces tot timpul la informatii noi si thnologie noua, avand posibilitatea sa interactionam cu oameni de afaceri atat in interiorul institutiei cat din exterior sau din afara tarii, posibilitatea de a calatorii sau a ne transfera cu locul de munca intr-o alta tara.

3. Caracteristici ale culturii organizationale

Preluat din domeniul antropologiei, termenul de cultura poate fi impartit in mai multe categorii in functie de natura nivelului tarii respective precum si sfera de cuprindere, astfel se pot remarca: cultura nationala, culrtura organizationala, cultura economica si cultura pe ramuri de activitate econimica. Cea intalnita in organizatii si institutii este cea organizationala.

Cultura organizationala repezinta mediul cultural din interiorul unei organizatii ce a luat nastere odata cu infiintarea acesteia, si constituie un rol important in functionalitatea sistemului orcarei organizatii. In opinia lui Ovidiu Nicolesccu „cultura organizationala rezida in ansamblul valorilor, credintelor, aspiratiilor, asteptarilor si comportamentelor conturate in decursul timpului, in fiecare organizatie, care predomina in cadrul sau si-i conditioneaza direct si indirect functionalitatea si performantele.” Se desprinde astfel ca orice organizatie detine propriile sale medotde de management, principii, valori, norme, traditii, obiceiuri dar si comportamente, facand-o sa se diferentieze cu usurinta de alte organizatii. Cultura organizationala este folosita drept un instrument strategic de management ce are ca scop orientarea spre teluri comune a unitatilor si oamnilor, motivarea si initierea angajatilor, mentinerea loialitatii si o bune comunicae intre departamentele organizatiei. Cu cat angajatii si institutia in care lucreaza urmaresc indeplinirea unor scopuri si principii comune, cu atat cultura organizationala devine mai puternica.

Importanta culturii organizationale consta in identificarea si punerea in evidenta a elementelor reale din cadul unei organizatii care impiedica obtinerea rezultatelor si necesita schimbari, idntificarea barierelor care stau in calea schimbarii si stabilirea schimbarilor necesare implementarii unei noi strategii. Aceasta poate ajuta atat la planificare strategica din cadrul organizatiei cat si la schimbarea mentalitatii anhajatilor. In pstrarea unei culturi organizationale puternice un rol important il joaca profesionalismul si modul de reactie al managerului in diferse situatii problema, motiarea angajatilor prin oferirea de diverse recompense, evenimente festive, promovarea sau eliminarea din functie.

Conform cercetarilor facute de Geert Hostede, cultura organizationala prezinta sase dimensiuni diferite asa cum sunt ilustrate si in figura….:

Fig. Dimenisunile culturii organizationale Novidiu niclescu pag 406 management carte

Proces – rezultate. Orientarea spre proces pune accent pe munca in colectiv si pe mijloacele de realizare a muncii, in timp ce orientarea spre rezultate pune accent pe riscurile asumate si eforturile depuse pentru obtinerea celor mai bune rezultate.

Salariati – munca. Orinetarea spre salariati consta in interesul organizatiei cu privire la personalul angajat atat in activitatea desfasurata cat si in problemele personale cu care acestia se confrunta, precum si sigurarea bunastarii acestora, crescand astfel motivatia si interesul pentru activitatile desfasurate. Orientarea spre munca urmareste interesele institutiei in cresterea eficientei, a calitatii si productivitatii.

Intraorganizational – profesional. Orientarea spre cultura organizationala de tipul intraorganizational se refera la asteptarile salariatilor ca organizatia pentru care lucreaza sa fie preocupa de competentele lor profesionala si situtiile lor familiale. Cultura organizationala de tipul profesional se bazeaza pe componenta profesionala si cea sociala. In majoritatea organizatiilor accentul este pus mai mult pe componenta profesionala deoarece aceasta vizeaza cunostintele, experienta si competentele angajatilor in realizarea sarcinilor.

Sistem deschis – sistem inchis. Sistemul deschis pune accentul pe gradul de deschidere al unei organizatii cu privire la integrarea si adaptare rapida a noilor angajati in cadrul acesteia. Spre deosebire de acesta, sistemul inchis reprezinta organizatiile mai secretase si distante delimitand de veteranii organizatiei pe cei nou angajati, ingreunand astfel acomodarea acestora cu noul loc de munca.

Controlul intens – controlul redus. Cultura organizationala bazate pe controlul intens dintr-o organizatie face referire la responsabilitatile si eforturile depuse de angajati in vederea atingerii scopurilor organizatiei. Controlul redus consta in lipsa de motivare si de interes a angajatilor pentru realizarea sarcinilor ce le revin.

Pragmatic – prescriptiv. Dimensiunea pracgmatica a culturii organizationale pune accent pe obtinerea unor rezultate bune care sa satisfaca necesitatile clientilor, in timp ce dimensiunea prescriptiva fac abstractie de la cerintele pietei, respectandu-se insa cu strictete pricedurile si normelor de munca stabilite.

Conform figurii…. cultura organizationala se poate manifesta prin mai multe modalitati:

Modalitati de manifestare ale culturii organizationale fig nr. pag 413

Cultura organizationala este influentata de mai multi factori si variabile asa cum sunt prezentati si in figura….

Figura mr. ….. Principalele variabile care influenteaza cultura organizationala a

firmei economice (tit demodif) ov nivol management 409

III. Managementul organizatiei publice

1. Institutia publica si caracteristicile sale

In domeniul public organizatiile sunt reprezentate de administratia publica centrala si locala si institutiile economice aflate sub influenta statului. In viziunea autoarei Lucica Matei institutiile publice reprezinta acele „organizatii care au statut, reguli de functionare stabilite prin acte normative, avand rolul de a satisface anumite nevoi sociale.” Organizarea societatii in care traim se realizeaza astefel de catre stat, prin intermediul institutiilor publice, acestea reprezentand un mijloc prin care statul reuseste sa-si indeplineasca funtiile. Prin institutii statul actioneaza in toate domeniile vietii atat sociale cat si economice punand la dispozitia populatiei o gama destul de larga de bunuri si servicii care asigura anumite facilitati precum: transportul public urmaban, aerian, naval, cai ferate; servicii de electricitate, gaze, apa, televiziune precum si financiare. Astfel scopul institutiilor publice consta in servirea si satisfacerea interesului public, prin punerea la dispozitie a unor produse si servicii de calitate satisfacand nevoilor populatiei in cele mai bune conditii de eficeienta. In cadrul institutiilor publice pe langa utilizarea si aplicarea teoriilor si proceselor manageriale mai sunt folosite si tehnicile politice si juridice. Utilizarea acestora duc la realizarea obiectivelor guvernarii prin asigurarea reglementarilor si a serviciilor in folosul societatii.

Fiecare institutie detine o structura proprie si un numar de compartimente pentru desfasurarea activitatii specifice. In functie de activitatea desfasurata exista mai multe structuri organizatorice ce au rolul de a gestiona mai usor afacerile publice pentru societate. Asa cum sunt reprezentate si in figura…., structurile organizatorice sunt de trei feluri: structura ierarhica functionala, structura teritoriala si structura mixta. Misiunea structurilor organizatorile ale unei institutii este de a determina piata sectorului public careia i se adreseaza, satisfacerea acesteia prin oferirea de servicii si produse de calitate, unitatile administrativ teritoriale care ofera serviciile publice, precum si mijlocele tehnice utilizate in producerea si furnizarea acestora.

Fig…”tipuri de structuri utilizate in institutiile administratiei puvlice, pag 80 sursa Stoica Anghelescu: institutiile administrtiei publice si dezvoltarea locala

In institutiile sau organizatiile publice pot fi intalnite urmatoarele caracteristici:

Asumarea responsabilitatilor – intr-o institutie publica gradul de responsabilitate al persoana aflata la conducere este foarte mare atat fata de cetateni cat si fata de polititcieni.

Obiectivele – sunt foarte complexe si se stabiliesc cu ajutorul actelor normative prin legi si reglementari, ceea ce afecteaza astfel spatiul de actiune si fexibilitate.

Concurenta limitata – exista situatii mai rare in care institutiile publice sa fie supuse concurentei si falimentului.

Profitul – insitiile publice nu au in vederea obtinerea profitului ci mai degraba satisfacerea societatii. In cadul acestora accetul se pune mai mult pe obtinerea legitimitatii decat pe ratiuni economice.

Veniturile – in cadrul institutiilor publice prin cresterea furnizarilor de servicii sau produse nu se urmareste in mod obligatoriu si cresterea veniturilor.

Autoritatea – in cazul managerilor din sectorul public, strucuturile de autoritate nu sunt clar definite ca in cazul managerilor din sectorul privat, deoarece in sectorul public primarul sau managerul poate avea tangente cu persoane care detin putere si influenta mai mare decat a lor, ceea ce le afecteaza autoritatea. Pe deasupra exista si situatii in care managerii publici sunt mai putin pregatiti atat din punct de vedere teoretic cat si practic in domeniul managementului de unde si lipsa eficientei sau obtinerii rezultatelor dorite.

Resursele – in cazul resurselor umane numarul de angajari, concedieri, sanctionari sau recompensari este foarte limitat, de asemenea resursele financiare, materiale si informationale nu sunt foarte dezvoltate si nici de cea mai buna calitate.

Relatia dintre institutie si cetatean – este foarte accentuata, este promvata legalitatea si egalitatea intre oameni.

Interventia statului – in cadrul institutiilor publice interventia statului este foarte ridicata, acesta controland intreaga lor activitate de la definirea obiectivelor pana la implementarea acetora.

Din punc de vedere al functiunilor institutiilor publice, acestea depind de stat care poate fi democratic sau birocratic. Aceste sunt prezentate in tabelul…. conform parerilor autorului Paul Marinescu.

Tabel…

Sursa: http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/2.htm

Institutiile publice pot fi de doua feluri: institutii publice la nivel central si institutii publice la nivel local. Din insititutiile publice la nivel central fac parte: Parlamentul, Presedentia, Guvernul, ministerele dar si alte organe ale administratiei publice centrale. Din institutiile publice la nivel local fac parte: Consiliile judetene si locale, primariile si alte institutii ale administratiei publice locale.

Trasaturile unei institutii publice sunt:

se infiinteaza, reorganizeaza si desfiinteaza prin lege sau potrivit legii de catre Parlament, Guvern, ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si consiliile judetene si locale;

urmaresc satisfacerea unor interese generale cu caracter social-cultural ale societatii;

desfasoara activitati finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, dar pot avea si venituri proprii;

functioneaza in regim gratuit sau cu taxa;

utilizeaza personal specliazat in domeniul de activitate;

pot emite acte administrative;

desfasoara activitate continua.

2. Particularitati ale managementului public

Managementul si organizarea activitatilor nu se intalneste numai in sectorul privat, si societatea in care traim dispune de o organizare si un management ce se realizeaza prin intermediul insititutiilor publice sub influenta puterii statului. Conform explicatiilor din DEX conceptul de public se refera la: „Colectivitate mare de oameni; […] care apartine unei colectivitati umane, sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveste pe toti, la care participa toti; […] al statului, de stat; care priveste intregul popor; pus la dispozitia tuturor.” Altfel spus istitutiile publice se ocupa de organizarea societatii avand in vedere satisfacerea interesului public prin furnizarea anumitor servicii necesare populatiei.

Cu privire la definirea managementului public Ioan C. Petca este de parere ca: „Managementul public reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de management, bine determinate, existente intre componentele sistemului administrativ, prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile si se prevede, organizeaza, coordoneaza, antreneaza si controleaza activitatile implicate in realizarea serviciilor care satisfac interesul public.” Prin urmare si managementul public dispune de anumite procese, relatii si tehnici de management pe care persoanele aflate la conducere trebuie sa le stapaneasca foarte bine. In sectorul public maangementul poate fi puternic determinat de valori precum cele: politice, culturare, sociale si chiar si cele economice. Gradul de responsabilitate al managerului public este foarte mare si are un caracter politic, spre deosebire de gradul de autoritate care este mai limitat decat in institutiile private. In cazul unor riscuri manageriale, esecurile sunt suportate de banii publici. Spre deosebire de insitutiile private care isi suporta singure finantarile, institutiile publice sunt finantate prin intermediul alocarilor bugetare. Activitatiile institutiilor publice sunt dependente de sectorul guvernamental, avand ca scop satisfacerea interesului public si punand mai putin accent pe interesele finanaciare. Obiectivul acestora este reprezentat de furnizarea anumitor bunuri si servicii necesare populatiei dar si in industriei. Ca oricare organizatie si in sectorul public actiunile insitutiilor publice dunt indreptate spre satisfacerea nevoilor consumatorului precum si utilizarea unei tehnologii specifice in realizarea serviciilor. Un rol important in sectorul public il are birocratia care funtioneaza dupa reguli stricte in indeplinirea scopurilor propuse. In caul acesta este afectat gradul de adaptare si fexibilitate la situatiile imprevizibile care este mult mai scazut in managemntul public. De asemenea motivarea si metodele de stimulare sunt mai scazute deoarece nu se acorda o foarte mare atentie problemelor si intereselor personalului angajat. Foarte importanta, oferta salariala din institutiile publice este mult mai mica ca in organizatiile private.

Managerii publici nu detin competente tehnice atat de bine dezvoltate iar autoritatea lor este la un nivel mai scazut in fata subordonatilor, de asemenea deciziile acestora pot fi oricat intrerupte sau schimbate prin interventia autoritatilor externe. Schimbarea fregventa a acestora prin procesele electorale sau numirile politice duce la dficultati in implementarea planurilor, inovatiilor si obtinerea eficientei. Cu toate acestea managementul public se caracterizeaza si se deosebeste de managementul privat prin urmatoarele concepte: autoritate si activitate executiva, autoritate administrativa si asumarea responsabilitatilor. Conform figurii… caracteristicile managmeentului public sunt:

Fig nr 2. Caracteridtici ale managmentului public

Sursa: Armenia Androiceanu, Management public, pag 4 cap 1

Caracterul integrator – presupune integrarea anumitor elemente ce sunt necesare din mai multe domenii ale vietii sociale: sanatate, invatamant dar si cultura.

Caracterul complex – acesta apare in urma imbinarii elementelor din domeniile precum sanatate, invatamant, cultura.

Caraterul politic – gradul ridicat de influenta din partea factorilor politici.

Caracterul de sinteza – preluarea din alte domenii a principiilor, metodelor si tehnicilor manageriale care sunt utilizate si aplicate mai apoi si in organizarea institutiilor publice.

Caracterul de diversitate – se refera la diferentele de management public din institutiile centrale fata de cele locale, deoarece acestea pot avea o competenta generala sau specifica.

3. Cultura organizationala in institutiile publice

Orice institutie fie ca face parte din domniul privat sau public detine propria sa cultura organizationala care cuprinde intreg ciclu de viata al institutiei respective de la fondatorii si istoria acesteia pana la propriile valorile, credintele, simboluile, ritualuri, comportamente si limmbaj. In sectorul public exista institutii care isi desfasoara activitatea in acelas domeniu iar in cultura lor organizationala se pot intalni unele similaritati de valori spre deosebire de institutiile private unde exista diferente semnificative in cultura organizationala. De asemenea dimensiunile culturii organizationale in institutiile publice se inbunatatesc cu o dimensiune in plus si anume cea politica. Atat dimensiunile cat si atributele culturii organizationale deprind de structura pe care o detine fiecare institutie publica si pun accent in mod special pe mediul extern al organizatiei, strategia, misiunea si scopurile pe care aceasta le urmareste. Un element foarte important este dat de modul de transmitere al culturii organizationale care trebuie sa fie cat mai precis si convingator, astfel incat toti angajatii sa inteleaga sensul si scopurile activitatilor pe care le desfasoara, cat si evenimentele ce au loc in interilorul organizatiei. Ca si in sectorul public privat roulu culturii organizationle este de a ajuta insitutita publica in gidarea corecta a activitatii angajatilor pentru atingerea scopurilor si satisfacerea interesului public.

Connform definitiei date de autoarea Armenia Androniceanu cultura organizationala „poate fi astazi considerata ca ansamblul trasaturilor distinctive, spirituale si materiale, intelectuale si afective, care caracterizeaza o societate sau un grup social.” Astfel cultura organizationala din sectorul public pune accent pe modul de viata si drepturile oamenilor, traditii si credinte precum si siteme de valori. In interiorul institutiilor puvlice aceasta are o influenta destul de mare asupra comportamentelor angajatilor la locul de munca.

Profesorul in domeniu Calin Hințea face cunoscuta o „lista de elemente pe care orice organizatie publica trebuie sa le promoveze in procesul de constructie a culturii organizationale:”

apropierea de client;

atentia acordata nevoilor exprimate ale cetatenilor;

accesul publicului la institutiile administrative;

incercarea de percepere a serviciului puvlic din punctul de vedere al cetateanului;

luarea in considerare a sugestiilor, plangerilor, si opiniilor venite dinpartea cetaneanului;

acceptarea si promovarea dreptului cetateanului de a fi informat;

promovarea calitatii serviciilor;

considerarea publicului ca element esential d testare al calitatii serviciilor. (sursa Calin Hintea)

In sectorul public se intalnesc unele particularitati ale cultura organizationala, deoarece la baza acesteia se intalnesc unele idei si valori cu caracter clasic si traditional determinate de tipul statului si modalitatile de promovare a democratiei, precum si de polititcile si strategiile pe care le detine statul respectiv. Valorile culturii organizationale poti fi atat instrumentale care se refera la modelele dorite de comportament in desfasurarea activitatii precum si valori terminale care au in vedere otinerea si aitngerea rezultatelor dorite.

Conform analizelor facute de Armenia Androiceanu, cultura organizationala poate contine cateva caracteristici prezentate in figura….

Fig… caracteristicile culturii organizationale

Sursa: Amenia androiceanu cap 5, pag 4

IV. CERCETARE PRIVIND PARTICULARITATILE DE MANAGEMENT PRIVAT VERSUS MANAGEMENT PUBLIC

1. Prezentarea insititutiei private

În vederea cercetării particularităților de management din domeniul privat este propusă spre analiză instituția SC EURODEZVOLTARE SRL. Prezentarea acesteia cuprinde o scurtă descriere cu privire la profilul, obiectul activității, misiunea dar și principalele activităti pe care le desfăsoara instituția, compartimentele și nivelele ierarhice ale posturilor.

Denumirea instituției: SC EURODEZVOLTARE SRL

Manager de proiect: Veronica Codreanu

Profiul instituției: Consultanță și formare profesională

Obiect de activitate: SC EURODEZVOLTARE SRL este o instituție privată care „furnizează servicii profesionale de consultanță și management în domeniul accesării de fonduri nerambursabile, pentru sectorul public și privat.” A fost înființată în anul 2004 având sediile principale în Bucureți și Galați, iar în momentul de față dezvoltă peste 300 de parteneriate publice-private în mai multe regiuni din nordul Italiei.

Misiunea instituției constă în:

organizarea de cursuri și programe de formare profesională;

asistență și suport în scopul dezvoltării resurselor umane;

consultanță cu sopul de a ajuta la dezvoltarea sistemului de formare continua a șomerilor.

Principalele activități desfasurate de instituția EURODEZVOLTARE sunt:

Organizarea unor cursuri și programe de formare profesională, perfecționare, calificare, specializare cu scopul dezvoltării, și perfecționării în cariera;

Organizarea de activități cu privire la orientare și asistență pentru încadrarea în muncă, cum ar fi: seminarii, întâlniri și evenimente;

Activitățile de formare se organizează în parteneriat cu instituțiile și agențiile locale cât și internationale;

Efectuarea procesului de evaluarea cu privire la competențele personalului, potrivit unor standarde profesionale la nivelul pieței, precum și monitorzarea rezultatelor;

Realizează evaluarea personalului de specialitate pentru firme locale sau în colaborare cu instituții din Uniunea Europeană;

Oferă consultanță în analiza și prognoza organizațională în funcție de obiectivele de dezvoltare a resurselor umane;

Oferă consultanță și asistență în planificarea strategică și operativă ca suport al activității de control și de gestionare a IMM-urilor;

Oferă consultanță și asistență în reorganizarea firmelor și în dezvoltarea acestora conform cerințelor reale ale pieței pe baza unei gestionări eficiente a activităților comerciale;

Oferă consultanță și asistență în proiectarea, scrierea, gestionarea și implementarea de proiecte cofinanțate din Fondurile Sociale Europene.

Instituția este formată din următoarele compartimente:

Departamentul Administrativ;

Departamentul Achiziții Juridice;

Departamentul Tehnic;

Departamentul Financiar-Contabil;

Departamentul Resurse Umane.

Tabel 4.1. Nivelele ierarhice al posturilor din instituția SC EURODEZVOLTARE SRL

Sursă: Autorul

2. Prezentarea instituției publice

Pentru analiza particularităților de management din domeniul privat este aleasă pentru analiză Primaria Sectorului 6. În prezentarea acestei instituții s-a urmarit descrierea pe scurt a profilului de activitate, obiectul activității, misiune instituției, obliectivele fundamentale, compartimentele și novele ierarhice ale posturilor.

Denumirea instituției: Primaria Sectorului 6, București

Primar: Rareș Mănescu

Profil specific: Administrativ;

Obiectul activității: Primaria Sectorului 6 este o instituție publică aflata sub conducerea unui primar și reprezintă autoritatea executivă a administrației publice locale, prin intermediul careia, conform Legii nr. 215/2001, dar si Hotărârilor Consiliului General al Municipiului București se realizeaza autonomia locala a Sectorului 6 privind menținerea unei dezvoltări durabile și echilibrate, rezolvarea problemelor sociale si satisfacerea cetățenilor.

Legile care stau la baza organizării și funcționării Primariei Sectorului 6 sunt:

Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală;

Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, actualizata;

Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transpareției în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificată și actualizată ulterior;

Legea nr. 673/2002 pentru aprobarea Regulametului – cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale;

Legea nr. 393/204 privind statutul alesilo locali. (ROF, Primaria Sectorului 6, Capitolul I, art. 4)

Primăria Sectorului 6 beneficiază de coordonare din partea Ministerului Administrației și Internelor.

Misiunea insitituției constă în:

Prestarea unor servicii publice de calitate pentru satisfacerea nevoilor colectivității locale;

Urmareste o organizare și funcționare cat mai eficientă conform legilor impuse;

Solutționarea problemelor venite din partea comunității și cetățenilor.

Obiectivele fundamentale. Ca și obictive Primaria Sectorului 6 urmărește înbunatațirea modului de aplicare și îndeplinire a actelor normative, legilor și hotărârilor emise de Guvern în vederea obtinerii eficienței și atingerii scopurilor propuse, inbunătățirea serviciilor oferite, astfel încat sa fie satisfăcut interesul public.

Primaria Sectorului 6 dispune în total de 496 posturi, din care: 389 funcții publice, iar 107 funcții contractuale. Posturile pot fi poziționate pe mai multe nivele ierarhice conform tavelului 4.1:

Tabel 4.2. Nivelele ierarhice al posturilor din Primaria Sectorului 6

Sursă: http://www.primarie6.ro/ accesat la data de 29.05.2015

Posturile prezentate în tabelul 4.1. conțin atât competențe comune cât și competențe specifice fiecarui post, în funcție de poziția ierarhica pe care se află. Competențele comune cum ar fi: propunerile cu privire la strategia și politica industriei, strucutrarea bugetului, modul de preluarea și transmiterea informațiilor, precum și luarea deciziilor, pot avea o intensitate și complexitate mai mica sau mai mare în funcție de poziția ierarhica a postului.

Primaria Sectorului 6 este împărțita pe mai multe direcții, compartimente și servicii:

Direcția Economică

Direcția Investiții

Direcția Gospodărie Locală

Direcția Managementul Resurselor Umane

Compartiment Audit Public și Corp Control Primar

Serviciul Reglementare și Repartizare Spații Locative

Compartiment Sisteme Informatice

Serviciul Biroul Unic

Serviciul Relații cu Mass-Media, Societatea Civilă și Protocol Evenimente

Serviciul Relații Publice în Teritoriu

Departamentul Arhitect Șef

Direcția Juridică

Direcția Administrație Publică Locală

3. Analiză comparativă între managemntul privat versus public

Pentru analiza comparativă între cele doua tipuri de management a fost realizat un interviu ce conține un set de întrebări cu privire la management, adresat atât primarului din instituția publică cât și managerului de proiect din instituția privată, acestea se regăsesc în anexa nr.1 repectiv 2. Cu privire la analiza activitțtilor, atribuțiilor, responsabilităților și calităților pe care le dețin cei doi conducători, se regăsește în anexa nr. 3 fișa de post cu privire la atribuțiile și responsabilitățile managerului de proiect în cadrul firmei iar în anexa nr. 4 sunt detaliate atributiile și responsabilitățile deținute de primar. Organigrma Primariei Sectorului 6 se găsește în anexa nr. 5, iar organigrama firmei SC EURODEZVOLTARE SRL se gaseste în anexa nr. 6.

Obiectivele principale ale realizării celor două interviuri dar și detalierea atribuțiilor și responsabilităților detinute de cei doi conducători sunt:

cunoașterea avantajelor funcției de primar;

cunoașterea avantajelor funcției de manager de proiect;

cunoasterea particularităților de management public;

cunoasterea particularităților de management privat;

cunoasterea profilului unui manager;

cunoasterea profilului unu primar;

obținerea eficienței în cazul celor doi conducatori;

asemănări și deosebire ale managementului public versur privat;

realizarea analizei SWOT a primariei Sectorului 6 și a firmei SC EURODEZVOLTARE SRL.

Eficiența în management poate fi întâlnită atât în instituțiile din sectorul public cât și în instituțiile din sectorul privat. Totul depinde de responsabilitatea managerului și obiectivele actului de management care difera în funcție de forma de proprietate a unei instituții ce poate fi privată sau publică. În funcție de acestea se pot delimita unele asemănari și deosebiri intre managementul privat și managementul public. Analizând pe baza teoriei cuprinse în capitolele anterioare informațiile din anexele atașate, se pot delimita unele asemănări și deosebiri cu privire la particularitățile de management din cele doua institutuții: Primaria Sectorului 6 și firma SC EURODEZVOLTARE SRL. Pentru o explicare mai concretă în tabelul 4.1 sunt prezentate în paralel pentru ambele instituții asemănările cu privire la management, asemănări ce sunt tratate diferit în cadrul instituției publice versus private.

Tabel 4.3. Asemănări și deosebiri între managementul Primariei Sectorului 6 și frmei SC EURODEZVOLTARE SLR

Sursa: Autorul

Pe lănga deosebirile prezentate în tabelul de mai sus se mai poate adauga faptul ca pentru obținerea postului de primar, persoanele care candideaza sunt alese prin vot de catre cetățeni spre deosebire de postul de manager dintr-o instituție privată unde persoanele care candideaza sunt supuse uni concurs care poate fi pe bază de interviu alături de susținerea unei probe teoretice sau practice cu privire la numite situatii de management. Indiferent că îsi desfășoara activitatea într-o instituție privată sau publică, toti managerii pe langă cunoștințele teoretice din domeniu trebuie să dețină anumite aptitudini și calități pentru a-și îndeplini cu succes sarcinile. Prinanaliza profilul managerului și al primarului cu ajutorul celor doua interviruei din anexele……………….. si fiselor de post din anexele…………….. se poate identifica căteva calități comune pentru cei doi conducători, prezentate în tabelul 4.4.

Tabel 4.4. Calități comune întălnite la funcția de primar și manager privat

PRIMAR MANAGER

Sursa: Autorul

În continuare în tabelele 4.5. respectiv 4.6. sunt realizate doua analize SWOT cu scopul de a indentifica în ce masură este eficientă activitatea celor doua instituții, care sunt puntele forte ale acestora, dar și punctele slabe ce trebuiesc imbunătățite, oportunitățile și amenintările.

Tabel 4.5. Analiza SWOT a Primăriei sectorului 6

Sursa: Autorul

Tabel 4.6. Analiza SWOT a firmei SC EURODEZVOLTARE SRL

Sursa: Autorul

CONCLUZII

În urma realizării acestei lucrarări am aflat că managementul este unul din domeniile care își are originea în cele mai vechi timpuri și care a însoțit omul în decursul istoriei sale. În urma cercetări definitiilor din primul capitol al acestei lucrari date de marii specilisti ai domeniului cu privire la managementului ca știință și ca artă, sunt de parere că în cazul managementul ca artă care se bazează mai mult pe intuiție, talent și creativitate exista și puncte slabe. În cazul acesta mă refer la lipsa cunoștintelor teoretice cu privire la metodele și tehnicile de analiză, deoarece există situații în care chiar dacă ne bazăm pe intuiție putem da greși.

În evoluția managementului o influența foarte mare a avut-o utilizarea calculatorului din ce în ce mai mult în ralizarea sarcinilor de muncă dar și sistemele informaționale bazate pe tehnologia comunicării și informației. Aparitia acestor tehnologii au ușurat munca managerială permițând celui aflat la conducere să analizeze într-un timp cît mai scurt diferite situații și să ia deciziile corecte. În zilel noastre companiile moderne au pretenția ca un manager sa aiba cunoștințe din mai multe domenii. Pe langa cunoștințele de specialitate este necesar sa aiba cunoștințe teoretice de management pe care să le imbine cu talentul de a conduce, creativitatea, spontaneitatea, intuiția. Trebuie sa fie persoane ambițioase, cu o personalitate puternică care să îsi dorească să înainteze pe scara ierarhica a managementului.

Cu privire la organizațiile private acestea przintă o importanță deosebită pentru dezvoltarea economică a unei țări, deoarece acestea urmaresc furnizarea unui volum mare de servicii de calitate, care corespund cerințelor consumatorului, urmărind astfel obținerea unui profit cât mai mare. Despre organizatiile publice post spune ca astea funționează pe baza legilor și reglementărilor statului. Acestea au în vedere oferirea unor servicii care să satisfaca nevoile sociale. Prin valorile sale managementul public pune situează în centru satisfacerea cetățenilor precum și asigurarea securității si singuranței acestora, se urmareste îmbunatățirea de trai al populației. Atât instituțiile publice cât și cele private au o anumita cultura organizațională care cuprinde metodele de management, principiile, valorile, normele, tradițiile, mormele și comportamentele din interiorul organizației. Scopul culturii organizaționale este orientarea spre țeluri comune a unităților și oamenilor, motivarea și inițierea angajaților , menținerea loialității și buna comunicare înre departamentele organizației.

Concluziile care reies din realizarea cercetării cu privire celor doua instituții scot în evidentă particularitățile managementului public și privat. In urma analizei am ajuns la concluzia ca există atât asemănari cât și deosebiri intre managementul dintr-o institutie puvlică și una privată analiză detaliată în tabelul 4.3. Practic atât Primaria Sectorului 6 cât și firma SC ERODEZVOLTARE SRL se urmarește un anumit scop, indeplinirea anumitor obiective, obținerea eficienței precum si furnizarea anumitor servicii. În ambele instituții sunt prezente funcțiile managementului, existența anumitor valorii și se utilizează aceleași resurse pentru realizarea activității. Cu toate că acestea se întalnesc în ambele instituții, gradul de utilizare și aplicare al acestora difera în funcție de forma de proprietate a instituției fiea ea privată sau publică. În cazul instituțeiei private resursele utilizate in realizarea sarcinilor de muncă sunt mult mai modernizate și adaptate noilor tehnologii, ceea ce usurează munca angajaților. In cazul primariei resrsele și tehnologiile utilizate sunt mai învechite cea ce duce la întarzierea solutionarii problemelor cetățenilor.

În urma analizării informațiilor din anexele atasate se reamarca diferentele de management între cele doua înstituții, în priul rând în cadrul primariei se remarca un stil de management spre deosebire de firmă privată aleasă spre analiză unde este prezent un stil de management mai democrtic. În ciuda acestora am gasit căteva asemănări cu privire la calitățile și abilitățile pe care le dețin atăt primarul cât și managerul reprezentate în firgura 4.4. De asemenea în urma realizării celor doua analize SWOT din tabelel 4.5 respectiv 4.6 an ajuns la concluzia ca în cadrul firmei exită mai multe puncte forte și oportunități pentru persoanele care beneficiaza de serviciile oferite de aceasta, care au o importanța destul de mare cu privire la formarea și consilierea oamenilor care sunt îmteresați în obținerea unei anumite claificări sau formare profesională. Activitatea firmei SC EURODEZVOLTARE SRL conduce la reducerea numarului de someri și a persoanelor neclificate, și la creșterea forței de muncă.

Cu toate acestea sunt de parere ca sistemul managerial din institușiile publice ar trebui supus unei modernizări, iar posturile de conducere ar trebui sa fie ocupate de persoane care sa detină studii și experiență in domeniul administrațeie publice precum și cunoștințe bine definite din domeniul managementul pentru a obșine un grad de eficiență șa fel de mare ca și în instituțiile private.

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa nr.1: Interviu cu Rareș Mănescu, Primar al Sectorului 6

1. Considerați profesia dumneavoastra atractiva? De ce?

Profesia de primar are foarte multe elemente atractive, pe lânga faptul ca ai un contact forte mare cu mediul politic și cu foarte multe personalități politice, implicarea în derularea diferitelor proiecte, activități și acțiuni mă motivează să nu fiu doar un simplu functionar, ci și persoana pe care cetățenii se pot baza la nevoie, să vin în întâmpinarea dificultăților ca și cand mi-ar aparține mie. Mă implic foarte mult în ceea ce fac și cred ca asta e cheia succesului meu ca primar.

2. Care sunt cele mai mari realizări ale dumneavoastră de când ati preluat conducerea instituției?

Pot spune că printre cele mai importante realizări se enumera transparentizarea și debirocratizarea institușiei, realizarea unui circuit mult mai rapid al documentelor. Se asemenea am reușit să finalizez mai multe spatii verzi și spatii de joacă, de curând s-au finalizat lucrarile din Parcul Moghioros situat în Drumul Taberei. În continuare contribui la finalizarea lucărilor pentru amenajarea parcării de pe str. Cetatea de Baltă și parcarea din B-dul Iuliu Maniu nr. 166.

3. Care sunt principalele probleme pe care le-ați întămpinat în satisfacerea necesităților cetășenilor Sectorului 6? Cum le-ați rezolvat?

De cele mai multe ori reușesc să realizez ceea ce îmi propun atât în viața mea personala cât și în cea profesională. Primăria este instituția unde oamnenii vin pentru toate nemulțumirile, iar dedatoria mea îmrepuna cu viceprimarul, consiliul local dar și celelalte autorități publice este să veghem împreuna la ordinea publică și sa asigurăm respectarea legilor statului. În general cele mai multe nemulțumiri ale oamnilor sunt legate de curățenia strazilor și de numarul din ce în ce mai mare al cerșetorilor și ai omenilor strazilor. În cazul acesta am luat hotărârea de a trimite mai multe patrule ale poliției locale pe străzi pentru siguranța și ordinea publică. De asemnea am angajat personal pentru a asigura curățenia strazilor.

4. Ce calități trebuie să îndeplinească un manager pentru a fi eficient într-o institușie publică?

Calitățile necesare pentru atingerea eficienței intr-o institușie publică sunt: onestitatea, seriozitatea, sinceritate, bune abilități de comunicare, calități de coordonare, asumarea responsabilităților, capacitatea de a lua deciziile corecte.

5. Care sunt după părerea dumneavoastră principalele particularități ale managementului public? Dar privat?

În primul rănd prin managementul public se pune in centru cetățeanul și satisfacerea nevoilor acestuia spre deosebire de managementul privat care urmarește realizarea unui volum mare de servicii și obținerea profitului. În al doilea rând managementul public pune accent mai mult pe realizarea echității spre deosebire de managementul privat unde accentul cade mai mult pe obținerea eficienței precum și pe obținerea performantei competive.

6. Ce stil de management considerați că este adecvat pentru specificul instituției dumneavoastră?

Deoarece instituția publică funcționează pe baza legilor emise de stat, este întălnit un stil de management mai mult democratic decat autoritar ca in cazul instituțiilor private

7. Considerați ca managerul trebuie să fie lider pentru a fi performant într-o instituție publică?

Da consider ca este foarte importatn ca un primar să dețină calități de lider cu ajutorul cărora să reusească să gasească cele mai bune metode prin intermediul cărora să aduca imvestiții pentru imbunătățirea comunității, sa dezvolte o infrastructură mult mai durabilă pentru cetățeni, sa creeze mai multe locuri de muncă.

Anexa nr. 2

Interviu cu Veronica Codreanu, manager de proiect al firmei SC EURODEZVOLTARE SRL

Considerați profesia dumneavoastra atractivă? De ce?

Care sunt cele mai mari realizări ale dumneavoastră de cand ați preluat conducerea firmei?

Care sunt principalele probleme care vă împiedică să atingeți eficiența dorită în munca dumneavoastră?

Ce calități trebuie să îndeplinească un manager pentru a fi eficient într-o instituție privată?

Care sunt dupa parerea dumneavoastră principalele particularități ale managementului privat? Dar public?

Ce stil de management considerați că este adecvat pentru specificul instituției dumneavpastră?

Considerați că managerul trebuie sa fie lider pentru a fi performant într-o instituție privată?

Anexa nr. 3 Fisa de Post

Potrivit legii nr. 215/2001 art 61 alin.1, primarul îndeplinește funcția de autoritate publică. Alegerea primarului se face de catre cetățeni printr-un „vot secret, universal, egal, direct si liber exprimat.” Primarul are dreptul la coordonarea activității din cadrul instituției timp de 4 ani, mandat ce trebuie exercitat conform legii. Analizând art. 63 din legea nr. 215/2001 modificata ulterior, se remarcă că atribuțiile pe care le are de îndeplinit un primar sunt urmatoarele:

„Ca reprezentant al statului, primarul trebuie sa îndeplinească urmatoarele atribuții cu privire la: funcția de ofițer de stare civilă și de autoritate tutelara; organizarea și desfășurarea alegerilor referendumului dar și a recesămantuui.

Atribuții cu privire la menținerea relației cu consiliul local constă în: elaboreaza proiecte de strategii, prezintă rapoarte și informări consiliului local, cu privire la starea econimică și socială a unității administrativ-teritoriale.

Atribuții referitoare la bugetul local. Prin aceste atributii primarul exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectul de buget local și contul de închidere a exercițiului bugetar pe care le supune spre aprobarea consiliului local.

Atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor. În cazul acestor atribuții primarul coordonează realizarea serviciilor publice de interes local, ia măsuri pentru prevenirea dar și gestionarea situațiilor de urgență.

Ate atribuții specifice: colaborarea cu serviciile publice deconcentrate ale ministrilor și ale altor organe de specialitate si cu consiliul județean.” (Oana Iucu, 2014, p. 68-69).

Pe lângă atributiile prevăzute de lege primarul Sectorului 6 mai indeplineste si urmatoarele atribuții:

„răspunde de buna funcționare a administrației publice locale în condițiile legii și reprezintă Sectorul 6 în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție

în exercitarea atribuțiilor sale, Primarul emite dispoziții care devin executorii, după ce au fost aduse la cunostința publică, după caz sau la data comunicării

în vederea bunului mers al instituției Primarul aprobă constituirea de colective de lucru, în funcție de necesități, cu respectarea Organigramei aprobate de către Consiliul Local

răspunde, în condițiile Legii nr. 371/2004, de exercitarea atribuțiilor privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției Generale de Poliție Locală

răspunde, în condițiile Legii nr. 481/2004 și a celorlalte acte normative în vigoare, de organizarea, conducerea și coordonarea Comitetului Local pentru Situații de Urgență.”

Atribuțiile prezentate pot fi preluate și de viceprimar deoarece acesta este singurul înlocuitor de drept al primarului. Astfel, pe langa viceprimar, în subordinea primarului se mai afla și consilierii acestuia, administratoul public, dar și directiile de: Investișii, Gospodarie Locală, Managementul Resurselor Umane cu serviciile specifice fiecarei direcții în parte; compartimentele: Audit Public, Corp Control Primar, Sisteme Informatice; serviciile de Relații cu Mass-Media, Societatea Civilă și Protocol Evenimente, Relații Publice în Teritoriu, Departementul Arhitect Șef cu serviciile și compartimetele specifice, precum și Secretariatul.

Anexa nr.4.

FIȘA POSTULUI

TITULARUL POSTULUI: CODREANU VERONICA

TITLUL POSTULUI: MANAGER PROIECT

SCOPUL POSTULUI: Coordonarea eficientă a activităților proiectului în conformitate cu prevederile contractului de finanțare.

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ: DEPARTAMENT MANAGEMENT

NIVELUL POSTULUI: CONDUCERE

COMPETENȚELE POSTULUI:

Educație: absolvent studii superioare

Experiență: generală minim 5 ani, specifică min. 3 ani în domeniul gestionării și implementării de proiecte

Calificări/specializări: în domeniul managementului de proiect (sau experiență în management de proiect)

Cunoștințe limbă străină: nu este cazul

Cunoștințe operare PC: Microsoft Office

Aptitudini necesare:

capacitate de concentrare, analiză și sinteză;
–    capacitate de previziune a evenimentelor;
–    abilități de negociere;
–    capacitate de a stabili relații, tolerantă, calm, perseverență;
–    abilități de comunicare;
–    capacitate de organizare;
–    adaptabilitate la sarcini de lucru schimbătoare, la situații de criză;
–    capacitate de rezolvare a problemelor;
–    capacitate de decizie și asumarea responsabilității;
–    competențe de  a lucra în echipă;
–    atitudine pozitivă și abilități de a mobiliza echipa din subordine;

spirit creativ și inovativ.

RELAȚII ORGANIZATORICE:

Ierarhice:

se subordonează: Administratorului societății

are în subordine: membrii echipei care implementează proiectul

Funcționale: cu toate departamentele societății

De control: nu este cazul

De reprezentare: cu partenerii, subcontractorii, furnizorii, finanțatorul.

ATRIBUȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI:

Atribuții principale:

Asigură managementul proiectului, coordonează echipele de management și de implementare pentru atingerea rezultatelor propuse;

Urmărește respectarea prevederilor contractului de finanțare și a anexelor acestuia;

Asigură comunicarea cu partenerii din cadrul proiectului și respectarea obligațiilor contractuale care decurg din acordurile de parteneriat;

Administrează bugetul proiectului în conformitate cu legislația în vigoare, procedurile interne aplicabile și cu contractul de finanțare;

Coordonează activitățile proiectului conform graficului de activități și cererii de finanțare, definind structura organizatorica, strategia, principiile de management si metodologia de lucru;

Supervizează gestionarea eficientă a resurselor financiare, materiale, informaționale și umane implicate în proiect;

Definește și pune în practică executarea planului de monitorizare, analizând indicatorii prevăzuți în cererea de finanțare;

Verifică progresul proiectului, dând directive clare în sensul îmbunătățirii metodelor de lucru;

Verifică realizarea riguroasă a indicatorilor prevăzuți;

Stabilește și alocă resursele financiare și materiale în colaborare cu responsabilul financiar și consilierul juridic/expertul achiziții publice;

Coordonează pregătirea documentațiilor de lucru necesare atribuirii contractelor de achiziții pentru bunuri și servicii;

Participă la întocmirea caietelor de sarcini/termenilor de referință în vederea achiziționării bunurilor și serviciilor necesare proiectului;

Verifică și aprobă rapoartele lunare de activitate si fișele lunare de pontaj ale echipei de management și echipei de implementare, gradul de îndeplinire a sarcinilor;

Verifică și aprobă fișa colectivă de prezență și statul de salarii ale personalului din subordine;

Stabilește sarcinile și responsabilitățile personalului din subordine, în baza fișelor de post și participă la evaluarea periodică a performanțelor acestuia;

Organizează si aprobă concediile de odihnă și zilele libere pentru personalul din subordine;

Întocmește documentele necesare modificărilor solicitate asupra prevederilor contractului de finanțare (notificări și acte adiționale) și cele aferente Cererilor de rambursare/plată (Rapoarte tehnico – financiare și anexe);

Coordonează activitatea de raportare a cererilor de rambursare/plată;

Asigură fluxul comunicațional în cadrul proiectului;

Examinează corectitudinea, necesitatea, legalitatea și conformitatea operațiunilor, identifică risipa, gestiunea defectuoasă și fraudele, iar pe aceste baze, propune măsuri pentru recuperarea pagubelor și sancționarea celor vinovati, după caz;

Asigură relațiile externe ale proiectului cu partenerii, subcontractorii, furnizorii și finanțatorul proiectului;

Execută orice alte dispoziții date de superiorul ierarhic în realizarea strategiilor companiei, în limitele respectării temeiului legal.

Responsabilități:

Răspunde de întocmirea corectă a sarcinilor conform fișei postului și de respectarea termenelor de executare a operațiunilor desfășurate;

Răspunde de gestionarea și alocarea corectă a tuturor resurselor implicate în proiect și de încadrarea în bugetul proiectuluit;

Răspunde de respectarea termenelor stabilite prin contractul de finanțare și prin celelalte contracte din cadrul proiectului;

Răspunde de veridicitatea și corectitudinea rapoartelor întocmite;

Răspunde de rezolvarea promptă a problemelor ce apar în cadrul activităților proiectului;

Răspunde de păstrarea confidențialității datelor la care are acces;

Răspunde de respectarea ordinei și disciplinei la locul de muncă, de menținerea unui climat colegial și de manifestarea unui comportament civilizat în raporturile cu colegii;

Răspunde de bunurile de inventar primite și asigură întreținerea și utilizarea lor eficientă;

Răspunde pentru păstrarea în bune condiții și utilizarea conformă a echipamentului și aparaturii cu care lucrează;

Raspunde de însușirea și respectarea procedurilor interne legate de utilizarea în condiții optime a echipamentului și aparaturii cu care lucrează de către personalul din subordine;

Respectă și aplică prevederile legislative în vigoare din sfera sa de activitate;

Respectă prevederile contractului individual de muncă, fișei postului, regulamentului intern, procedurilor de lucru ale organizației;

Respectă și asigură cunoașterea și aplicarea Regulamentului Intern și a procedurilor de lucru ale organizației de către personalul din subordine;

Respectă normele de protecția muncii și de sănătate potrivit reglementărilor în vigoare și răspunde de însușirea și respectarea acestora de către toți membrii echipei de proiect.

IX. GRADUL DE AUTONOMIE

a. Autoritate asupra altor posturi: nu este cazul

b. Delegare

– înlocuiește pe: unul dintre membrii echipei de management.

-este înlocuit de: Asistentul Manager proiect/Asistentul regional, după caz, cu responsabilități limitate.

Data întocmirii: 31.07.2014

Întocmit, Acceptat,

Administrator, Titularul postului,

PAOLO TOSI CODREANU VERONICA