Analiza Comparativa Intre Managemntul Dintr O Organizatie Publica Si O Organizatie Privata

I. Managementul si functiile sale

Conceptul de management. Abordare comparativa

Potrivit termenului si definirii conceptului de management s-a aratat ca provenienta si formarea acestuia isi are originea in timpuri foarte indepartate insotindu-l pe om in tot decursul istoriei sale. Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au observat ca satisfacerea necesitatilor si nevoilor la costuri cat mai reduse pote fi posibila daca coopereaza intre ei, organizandu-se in grupuri si colectivitati de munca. Chiar si in acele vremuri in fruntea acestor colectivitati exista o persoana care se ocupa de indrumarea, coordonarea, dirijarea si controlarea activitatilor prestate de grupurile de oameni. Astfel ca aceste prime forme de organizare sociala care au evoluat odata cu civilizatia umana, au dus la dezvoltarea activitatii de conducere.

Astazi regasim activitatea de conducere in toate domeniile si palierele societatii, cunoscuta sub denumirea de management, iar persoana care se ocupa de dereularea activitatii de conducere este denumita manager. Prin contributiile lui Taylor si Ford, managementul a luat nastere in SUA, ca mai apoi aceasta activitate sa fie dezvoltata prin noi conceptii de francezul Fayol si germanul Rothan. Se presupune ca managementul ar fi aparut mai intai in sfera sportiva. raspandindu-se apoi si in alte domenii preucum stiinta militara. Pe de alta parte managementul s-a dezvoltat si perfectionat intr-un mod mai special in sefra econimica, insa treptat a luat amploare si alte activitati umane precum politica, cultura, invatamant.

Din punct de vedere etimologic cuvantul “management” are mai multe semnificatii conform specialistilor care au pareri impartite:

Titlu tabel

Sursa:Vlad Laura

In cele din urma s-a ajuns la concluzia ca managementul insemana „a tine in mana”, mai exact „a conduce intr-un mod eficient”. In tara noastra au avut loc numeroase discutii din partea economistilor si lingvistilor cu privire la acceptarea termenului de „management” datorita traducerii, scrierii si pronuntiei acestuia. In ciuda acestora, astazi termenul de „management” si „manager” este folosit in toata lumea. In literatura de specialitate putem gasi diferite accectiuni date termenului de management, precum managementul ca process, management ca grup de persoane dar si ca stiinta si arta sau management ca practica si profesiune. Definitiile date conceptului de management difera de la o tara la alta, de la un autor la altul. Caracterul de stiinta sau arta al termenului de management a determinat numeroase dispute intre marii specialisti,parerile acestora fiind impartite. Astfel putem grupa autorii in trei categorii.

Prima categorie este reprezentata de autorii care considera ca managementul este o arta. De exemplu:

Frederick W. Taylor este unul dintre autorii care este de parere ca managementul ca arta consta in: „sa stii exact ceea ce doresc sa faca oamenii si sa vezi daca aceasta se face in chipul cel mai bun si mai ieftin”.

Mary Parker Foller formuleaza o definitie si mai sintetica: „Conducerea este arta de a duce lucrurule la bun sfarsit prin oameni, datorita lor.”

De aceeasi parere este si Fred Smith care sustine ca: „Arta de a conduce presupune sa-i determini pe oameni sa lucreze pentru tine fara a fi obligati sa o faca.”

In opina lui John C. Maxwell „cu cat talentul este mai mare, cu atat creste si nivelul eficientei.”

A doua categorie de specialisti considera ca mangementul cuprinde atat o dimensiune de domeniul stiintific cat si una din domeniul artei. Cu alte cuvinte aplicarea principiilor si metodelor se realizeaza cu ajutorul experientei, intuitiei, talentului. In cazul acesta identificam pe:

Cheorghe Macovei este de parere ca: „Managementul desemneaza un sistem de principii, de cerinte si reguli, precum si talentul de a le aplica”.

De asemenea si Corneliu Russu sustine ca: „managementul reprezinta, de asemena, o arta, care reflecta latura sa pragmatica si care conta in maiestria manager-ului de a aplica la realitatile diferitelor situatii, cu rezultate bune, in conditii de eficienta, cunostintele stiintifice.”

In cartea scrisa de Anca Purcarea alaturi este mentionat faptul ca managementul este in acelast timp atat stiinta cat si arta, considerand ca „managementul este stiinta in maura acumularilor teoretice (legi, principii, metode etc.) si arta in masura aplicarii eficiente in in practica a acestor baze teoretice”.

Dupa H. Johannsen si A.B. Robertson: „managementul este arta sau stiinta de a directiona, dirija si administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite, procesul de luare a deciziilor si de conducere”.

Cea de-a treia categorie de specialist considera procesul managerial atat arta cat si stiinta. Acestia fiind de parere ca dezvoltarea stiintei managementului va ocupa in timp locul artei. Printre cei care sunt de aceasta parere se remarca:

Profesorul Ovidiu Nicolecu considera ca „managementul organizatiei rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea, mentinerea si cresterea competivitatii.”

Si in viziunea Doinei I. Popescu managementul ca stiinta „are scopul de a explica natura si trasaturile managementului ca proces, ca activitate proactica, cu scopul formularii si sistematizarii unui ansamblu de cunostinte recunoscute privind aceasta activitate, in vederea formarii managerilor si a orientarii activitatii acestora”.

Peter F. Drucker apreciaza ca „sarcina fundamentala a managementului ramane aceea de a-i face pe oameni capabili sa lucreze impreuna oferindu-le obiective commune, valori commune, organizarea potrivita, instruirea si dezvoltarea de care au nevoie pentru a lucra eficient si a reactiona la schimbare.”

Richard L.Daft printr-o definitie a sa sustine ca managementul “presupune atingerea scopurilor organizationale printr-o conducere eficace si eficienta, ca urmare a planificarii, organizarii, coordonarii si controlului resurselor”.

Avand in vedere cele spuse mai sus o abordare comparativa a managementului ca arta si stiinta ar fi aceasta:

Sursa:Vlad Laura

In concluzie managementul ca stiinta si arta au atat elemente comune cat si distinte. Din puntul meu de vedere cel mai importat element comun este formarea personalului dintr-o companie, si motivarea acestuia pentru indeplinirea cat mai corecta si eficienta a sarcinilor. In urma analizei facute si eu sunt de parere ca managementul ca arta necesita cunostinte teoretice, despre metode si tehnici de anializa a anumitor situatii, lipsa acesstora il consider un punc slab pentru managementul ca arta deoarece exista situatii in care chiar daca ne baza pe intuitie putem da gresi.

Relatia dintre management ca stiinta si management ca arta

Management ca stiinta

Management ca arta

2. Managementul ca: arta, stiinta, proces, personal, practica si profesiune

Managementul se enumera printre cele mai vechi arte care a insotit omul de-a lungul istorieie sale, avand la baza talentul, experinta, flerul si puterea de convingere a conducatorului cu ajutorul carora acesta reusea sa-si coordoneze activitatile grupurilor de oameni. Totusi, daca la inceput activitatea de management se baza mai mult pe talentul conducatorului, unde se poate vorbi mai mult despre managementul ca arta, in zilele noastre cand tehnologiile si informatiile s-au dezvoltat in toate domeniile, putem vorbi si despre o dezvoltare a cunoasterii stiintifice in domeniul managementului, demonstrandu-se astfel ca exista si managementul ca stiinta. In cazul acesta in activitatea sa de conducere managerul utilizeaza diferite instrumente, metode si tehnici managerilale pentru obtinerea rezultatelor dorite. Este adevarat ca pentru eficienta si atingerea succesului in acest domeniu este necesar ca managerul sa dispuna si de talentul de a conduce pentru a putea pune in practica cunostintele din domeniu, reusind astfel sa se adapteze si sa faca fata oricare situatii luand deciziile cele mai bune.

Printr-o definitie destul de complexa A. Machensie considera ca: „managementul este procesul in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale: ideile adica, a stabili ce este de facut in prezent si mai ales in perspectiva prin elaborarea de strategii, obiective si programe pentru firma; oamenii, cei care emit si cei care indeplinesc ideile si realtiile, care presupun stabilirea structurii organizatorice, precizarea legaturilor intre compartimente si intre oameni in cadrul acestora etc.”

O alta dimensiunea a managementului este cea – ca personal. Aceasta face referire la modalitatea de conducere si coordonare a unuei organizatii de catre persoanele care au funtia de manager. Cu siguranta, nu exista manageri care sa faca acelas lucru, chiar daca domeniul de activitate este acelas sau este unul diferit. Acest lucru se datoreaza pozitiei pe care managerul o detine intr-o organizatie. Prin urmare putem supune ca „echipa de manageri este structurata pe cateva niveluri de conducere, niveluri ce formeaza o piramida”. Aceasta se poate intelege mai bine in urmatoarea figura a piramidei manageriale:

Management de varf

Management de mijloc

(functional)

Management de baza

(operational)

Piramida managementului unei organizatii

Dupa cum se observa si in figura de mai sus exista trei grupe de management. Prin urmare managementul de varf este reprezentat de presedintele si vicepresedintii dintr-o organizatie. Managementul functional cuprinde sefii de servicii, sefi de sectii si sefi de departamente, iar din managementul de baza fac parte sefi de echipa, supraveghetori dar si maistrii. Astfel „Cu cat managerul se situeaza pe o treapta mai inalta a piramidei conducerii, cu atat ponderea functiilor tehnice, de executie scade si creste ponderea functiilor manageriale.” Cu toate aceste, managementul de varf cuprinde doar acei manageri ce au ajuns sa cunoasca succesul in cariera prin studierea managementului ca disciplina stiintifica, intelegand si aplicand cunostintele teoretice imbinate cu talentul de a conduce. Anca Purcarea alaturi de alti autori a ajuns la concluzia ca „managementul ca disciplina este un domeniu al stiintei cu principii, concepte si teorii proprii, iar scopul sau major este ca acestea sa fie invatate si intelese pentru a fi aplicate cu succes.” Prin urmare profesia de manager vizeaza acele persoane care au principii etice si care indeplinesc calitatile, aptitudinile si valorile specifice domeniului de management. Referitor la calitatile managerului Anca Purcarea afirma: „calitatea reprezinta abilitatea de a indeplini, in mod eficient si eficace, o anumita activitate. Calitatile se mostenesc, se invata si se pot dezvolta.” Astfel ca pentru a cunoaste succesul in cariera de management, managerul trebuie sa urmatoarele calitati:

Calitati tehnice – vizeaza atat folosirea cunostintelor tehnice pentru efectuarea unor activitati specializate cat si utilizarea resurselor disponibile necesare realizarii activitatii de munca.

Calitati analitice – consta in folosirea cunostintelor stiintifice si tehnice in identificarea anumitor probleme, intelegerea realtiilor si legaturilor dintre acestea, precum si diagnosticarea si evaluarea acestora pentru gasirea celor mai bune solutii de rezolvare.

Calitati de decizie – luarea celor mai bune decizii care sa conduca spre eficienta. Aceasta implica si calitatile: de analiza si hotarare.

Calitati interpersonale – sunt reprezentate de abilitatile de a lucra cu oamenii. Acestea au la baza abilitatile de comunicare si intelegere.

Calitati de comunicare – reprezinta abilitatea unui manager de a reusi sa se faca ascultat si inteles de angajatii sa atat prin transmiterea informatiilor scrise cat si orale.

Calitati conceptuale – consta intr-o gandire abstracta a managerului avand o vedere de ansamblu asubra conponentelor dintr-o firma in vederea atingerii obiectivelor dorite.

Calitati computeriale – un manager trebuie sa aiba bune cunostinte de utilizare a calculatorului precum si a diferitelor programe software specifice domeniului in care isi desfasora activitatea.

Aceste calitati difera de la un manager la altul, in fuctie de pozitia manageriala pe care

acesta o ocupa intr-o organizatie. Prin reprezentarea grafica din figura 5, Anca Purcareu arata ca: „aceste calitati se regasesc in proportii diferite pe nivelurile de management”. Vezi fig 5

Fig … sursa…nume tabel: Calitatile si nivelurile de management.

Pe langa calitatile enumerate mai sus recrutorii de personal din marile companii din Romania cauta persoane pentru functia de manager care sa aiba ca trasaturi de caracter: optimismul, creativitatea, integritatea, atentia distributiva, motivatia, autocontrolul, spontaneitatea si atitudinea proactiva. De asemenea un manager de succes trebuie sa stie sa vorbeasca mai multe limbi straine, sa cunoasca bunele maniere in afaceri, sa fie capabil sa lucreze sub presiune, sa faca fata stresului si emotiilor, si sa aiba initiava in rezolvarea sarcinilor de munca si coordonarea echipei.

Un lucru foarte important pentru o persoana aflata la conducere il reprezinta eficienta cu care isi desfasoara activitatea. Ca un manager sa fie eficient este esential ca acesta sa stie sa-si organizeze corect timpul si activitatile pe care le are de efectuat precum si acordarea prioritatii in problemele pe care le are de rezolvat. Cibela Neagu explica faptul ca „eficienta in management este tocmai raportul, intre timpul destinat activitatii de conceptie si fondul total de timp disponibil, un raport echilibrat intre conceptie si fondul total de timp disponibil, un raport echilibrat intre conceptie (teorie) si practica (rutina), intre perspectiva si prezent.”

In concluzie cei care isi doresc o cariera in management trebuie sa fie persoane ambitioase, cu o personalitate puternica care sa isi doreasca sa inainteze pe scara ierarhica a managementului.

3. Managementul modern si functiile sale

Conform parerii autorului Corneliu Russu: „știința managementului se prezintă astăzi ca un sistem teoretic închegat, susținut prin material faptic ilustrativ și prin rezultate ale generalizării materialului faptic (legi, teorii), cu metodologii proprii de investigare de evidentă factură științifică, căruia îi este proprie o concepție generală asupra domeniului managementu-ului.” Plecand de la aceasta definitie se poate spune ca in evolutia sa managementul a cunoscut o dezvoltare continua perfectionandu-si latura sa pragmatica. In zilele noastre stiinta managementului si-a extins ramurile intersectandu-se cu stiinte din deverse domenii precum: matematica, informatica, logica, economia, stiintele sociale, relatiile internationale, filosofia, lingvistica dar si cultura. Managementul modern pune accentul pe implicarea si dezvoltarea abilitatilor din aceste domenii pentru a obtine o soltutionare si rezolvare cat mai rationala a problemelor si sarcinilor de munca folosind o gandire mult mai logica.

O influenta foarte mare in evolutia managemntului a avut-o utilizarea calculatorului si dezvoltarea sistemelor informationale bazate pe tehnologia comunicarii si informatiei. Aparitia acestor tehnologii au usurat munca manageriala permitand celui aflat la conducere sa analizeze intr-un timp cat mai scurt diferite situatii si probleme care necesitau alegerea unor alternative manageriale de decizie, putand analiza si urmarile imdiate dar si cele indepartate.

In companiile moderne managerul detine un bagaj de cunostinte din diferite domenii, dar si abilitati bine dezvoltate. Acesta trebuie sa fie in permanenta orientat catre invatare si perfectionare cu privire la aplicarea noilor metode de management, utilizandu-le intr-un mod cat mai eficient in realizarea activitatii sale. Managerul modern trebuie sa fie „un conducator puternic, participativ si gata sa intre permanent in competitia schimbarilor atat de rapide care se petrec in jurul nostru.” Mai nou este la moda ca managerii si aiba o dubla calificare, de exemplu pe langa o pregatire de baza in domenii precum: inginerie, medicina, economie sa aiba si o pregatire strict manageriala. De asemenea in managementul modern se pune accentul pe puterea si autoritatea managerului urmate de responsabilitate si raspundere, dar doarte importante sunt si abilitatile interpersonale, de a lucra cu oamenii si de a coordona corect si eficient echipele de lucru.

Cu alte cuvinte managementul modern functioneaza pe baza unor metode si tehnici stiintifice, precum si eficienta in aplicarea acestora, cautarea celor mai bune si mai eficiente modalitati de producere a bunurilor si serviciilor, motivarea personalului angajat, luarea unor decizii cat mai bune si oferirea feedback-ului cu privire la rezultate obitnute. Toate acestea se pot realiza cu ajutorul unui manager ce detine cunostintele necesare in domeniu, aplicand corect metodele si tehnicile manageriale dar si calitatile pe care le detine, fiind orientat si motivat in obtinerea succesului prin realizarea obiectivelor stabilite.

In figura 6 am ilustrat „trasaturile definitorii” ale managementului modern descrise in cartea sa de autorul Corneliu Russu.

Fig. 6 Trasaturile definitorii ale managemetului modern

Managementul din marile companii contemporane are la baza mai multe sisteme moderne de management, cele mai utilizate fiind: managementul prin obiective, managementul prin proiecte, managementul pe baza de produs, managementul prin exceptii. Acesste sisteme de management ajuta la o functionare mai buna a proceselor de management dintr-o organizatie.

Managementul prin obiective este cel mai utilizat sistem de management fiind elbaorat de specialistul in domeniu Peter Druker. Prin acest sistem Peter Drucker a vrut sa scoata in evidenta importanta obiectivelor atat la nivelul firmei cat si la nivelul compartimentelor de munca si a salariatilor. Astazi acest sistem este folosit drept mijloc pentru o buna planificare stategica.

Managementul prin proiecte este utilizat de catre companiile care desfasoara si alte activitati noi decat cele tradidionale pe o perioada limitata de timp. Cibelea Neagu ofera o definitie destul de complexa in cartea sa sustinad ca managementul prin proiecte se decineste ca: „un sistem de management cu o durata de actiune limitata, cel mai adesea cativa ani, conceput in vederea solutionarii unor probleme complexe, dar definite precis, cu un puternic caracter inovational, care implica aportul unei largi game de diversi specialisti, din diverse domenii constituiti temporar intr-o retea organizatorica autonoma paralela cu structura organizatorica (formala) a firmei.”

Managementul pe baza de produs este utilizat de companiile care desfasoara activitati cu privire la cresterea sau mentinere competivitatii unor produse pe piata. Aceste sarcini si repoinsabilitati sunt atribuite unui manager ce trebuie sa realizeze anumite strategii cu privire la achizitionarea si comercializarea produselor. Acest sistem de managemnt este utilizat de companiile care isi suporta din propriul buget cheltuielile si veniturile necesare.

Managementul prin exceptii a fost formulat prima data de F. Taylor si se afla in strnasa legatura cu managementul informational. Acesta consta in interventia managerului aflat la cel mai inalt nivel ierarhic in rezilvarea anumitor probleme din companie. Dupa Cibela Neagu acest sistem se bazeaza pe: „utilizarea exclusiva a informatiilor ascendente care ofera o imagine a abaterilor de la obiectivelor prestabilite si pe concentrarea mangerilor celor mai competenti in zonele decizionale cheie pentru viitorul firmei.” Pe langa utlizarea acestor sisteme de management si in managementul modern indeplinirea anumitor actiuni specifice sunt grupate in functii si indeplinite de orice manager in activitatea sa. Aceste functii au fost identificate pentru prima data de H. Fayol in urma unor analize si studii facute cu privire la procesele de management. Acesta a identificat cinci functii principale, valabile inca si astazi: „previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.”Pe parcursul evolutiei managementului au intervenit si alti cercetatori care au stabilit functiile procesului de management total diferit fata de H. Fayol. Un exemplu poate fi specialistul V. Afanasiev care considera ca funtiile managementului ar fi: „prevederea, organizarea, activizarea, coordonarea, controlul.” In managementul modern insa accentul cade mai mult pe functiile de prevedere, antrenare si organizare, iar coordoarea ocupand un loc mai in fata in ultima perioada.

Si in Romania parerile cu privire la funtiile managementului sunt impartite. De exemplu Ovidiu Nicolescu este de parere ca cele cinci functii sunt: „previziunie, organizare, coordonare, antrenare si evaluare-control” pe cand Corneliu Russu considera ca acestea ar fi: „previziune, organizare, coordonare, antrenare si control.”

Cu toate acestea si in managementul modern previziunea a ramas cea mai importanta functie a managementului. Cu ajutorul aceste functii se reuseste anticiparea starii din trecut a sistemului condus dar si comportarea si functionarea actuala, urmarind o evolutie viitoare prin stabilirea obiectivelor si resurselor necesare. Previziunea se realizeaza folosind urmatoarele patru instrumente: „diagnoza, prognoza, planificarea si programare.” A doua functie importanta a managementului este organizarea. O definitie foarte complexa este oferite de Ovidiu Nicolescu: „Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin intermediul carora se stabilisc si delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor (miscari, timp, operatii, lucrari, sarcini etc.), precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca, compartimente, si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii in cat mai bune conditii a obiectivelor previzionate.” Pentru realizarea acestei functii se folosesc urmatoarele instrumente: „autoritate, responsabilitate, raspundere si delegare.” Pentru atingerea eficientei, organizarea presupune urmatoarele cerinte: un dinamism continuu, flexibilitate in adaptarea la noi schimbari si gasirea celor mai bune solutii in rezolvarea problemelor.

Coordonarea este o alta functie a managementului prin intermediul careia se mentine echilibrul intr-o organizatii prin incercarea de a sincroniza atat actiunile individuale cat si cele colective ale personalului in vederea atingerii obiectivelor stabilite. Aceasta functie pune accentul foarte multe pe comnicarea atat la nivel de organizatie cat si la nivel de compartiment de munca, autoritate si responsabilitate. Pentru a patra functie a managementului modern Ovidiu Nicolescu sustine ca: „Functia de antrenare incorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se determina personalul organizatiei sa contribuie la stabilitrea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza.” Aceasta se realizeaza cu ajutorul a doua instrumente manageriale: comanda si motivarea.

Functia de control-evaluare reprezinta un ansamblu de procese prin intermediul carora sunt verificate resultatele obtinure in urma activitatii desfasurate si comparate cu obiectivele prestabilite in vederea inlaturarii abaterilor si promovarii aspectrlor pozitive.

Fig….. Functiile managementului modern

Tabel

II. Managementul organizatiilor private

1. Organizatia privata si caracteristicile sale

In economia unei tari cea mai importanta veriga este reprezentata de buna functionare a organizatiilor, intreprinderilor dar si a societatilor comerciale. Functionarea mai buna sau mai rea, precum si succesul anumitor organizatii este reflectat de modul de conducere a acestora. Conducerea eficienta a unei organizatii depinde de persoanele aflate la conducere care trebuie sa dobandeasca anumite cunostinte teoretice pe baza carora, alaturi de abilitatile si calitatile pe care le detin trebuie sa stie cum sa foloseasca resursele disponibile, necesare in realizarea obiectivelor urmarite si sa se adapteze noilor schimbari luand cele mai bune decizii. Fie ca vrem sau nu, pentru asigurarea traiului, fiecare din noi petrece o parte din viata prestand anumite servicii in cadrul unei organizatii. Asa ca pentru a defini conceptul de organizatie Cibela Neagu este de parere ca „Organizatia, in general, reprezinta un grup de oameni cu conceptii sau preocupari comune, uniti intre ei in vedrea realizarii unui anumit obiectiv.” Intr-o alta ordine de idei se poate spune ca organizatia reprezinta combinarea si utilizarea resurselor materiale si financiare cu cele umane in vederea atingerii obiectivelor propuse.

In literatura de specialitate termenii de intreprindere sau firma sunt cei mai utilizati in descrierea activitatii economico – sociala ce se desfasora intr-o forma organizata. Astfel ca printr-o definitie foarte complexa Oviudiu Nicolescu ne ajuta sa intelegem ca „In esenta, prin firma sau intreprindere desemnam un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind cel mai adesea si anumite mijloace de munca, concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui profit, de regula, cat mai mare.” Pe langa faptul ca, in societate organizatia are un rol foarte important, ce ajuta atat la dezvoltarea economica a tarii cat si la satisfacerea nevoilor personale a indivizilor, orice intreprindere poate fi perceputa din mai multe puncte de vedere. In primul rand aceasta poate fi o unitate de productie a bunurilor si serviciilor sau o unitate de repartitie a recompenselor banesti, dividentelor sau impozitelor. In al doilea rand intreprinderea mai poate fi perceputa ca o celula sociala unde un grup de persone ce realizeaza anumite activitati in vederea realizarii unor obiective comune, dar si un centru de decizie ce consta in capacitatea de luare a celor mai bune decizii. Organizatia privata se caracterizeaza prin faptul ca aceasta poate apartine atat unei singure persoane cat si unui grup de persoane, de unde putem face astfel deosebirea intre inteprinderile individuale ce pot fi mici sau mijlocii si intreprinderile de gurp. Dintr-un alt punct de vedere, cel al apartenentei nationale se poate spune ca intreprinderile pot fi: nationale, internationale, mixte, multinationale si transnationale. Cu toate acestea orice intreprindere privata are urmatoarele caracteristici:

Obiectivele – sunt reprezentate de scopul si misiunea intreprinderii in vederea supravietuirii pe piata, satisfacerea nevoilor potentialilor clienti prin producerea unui anumit volum de productie si obtinerea profitului. Orce organizatie isi stabileste obiectivele fie pe termen scurt – care vor fi indeplinite in descurs de un an; fie pe termen mediu – unde se asteapta ca obiectivele sa fie realizate pe o perioada de la un an la cinci ani, sau pe termen lung – unde obiectivele vor fi indeplinite intre cinci si sapte ani;

Resursele – sunt necesare in desfasurarea activitatii intreprinderii. Acestea pot fi: materiale precum materiile prime, uneltele, mobilierul, diferite instrumente si obiecte de lucru; umane ce consta in angajarea unui personal cu abilitati bine dezvoltate; financiare cum ar fi capitalul propriu sau creditele; informationale ce sunt reprezentate de tehnologia disponibila, dar si informatiile economice sau juridice;

Programul sau planul de activitate – are in vedere realizarea obiecivelor propuse;

Managementul/ conducerea – capacitatea persoanelor aflate la conducerea in alegerea celor mai bune decizii cu privire la realizarea obiectivelor organizatiei.

Orice organizatie are: o anumita cultura organizationala care cuprinde traditiile si obiceiurile acesteia, un mod specific de luare a deciziilor si de desfasurare a activitatii; o anumita structura organizatorica care include organigrama institutiei, sistemele de recrutare dar si modalitatile de conducere, coordonare, motivare si formare a personalului dar si o colectivitate de indivezi care sunt influentati de mediul in care isi desfasora activitatile.

Trasaturile definitorii cu privire la sistemul unuei organizatii demonstreaza ca organizatia este in primul rand un sistem foarte complex ce intruneste ca reusurse atat pe cele materiale, umane, financiare cat si pe cele informationale, de asemenea aceasta poate fi si un sistem socio-economic unde cu ajutorul personalului angajat organizatia reuseste sa realizeze volumul de productie cerut si sa obtina profit. In al doilea rand organizatia este un sistem deschis datorita relatiilor cu alte sisteme precum si a fluxului de intrari si iesiri fiind in acelas timp si un sistem organig adaptiv reusind sa faca fata schimbarilor in evotlutia pietei si cerintelor. Aceasta mai poate fi nu in ultimul rand si un sistem tehnico-material ce se caracterizeaza prin utilizarea instrumentelor si uneltelor de munca precum si a noilor tehnologii, in vederea obtinerii de bunuri si servicii. Organizatiile private au atat un rol economic desemnat de realizarea volumului de productie care sa corespunda cerintelor consumatorilor cat si obtinerea profitului. Un alt rol important al organizatiei este cel social deoarece existenta organizatiilor private se datoreaza salariatilor care presteaza servicii in cadrul acesteia dar si a cererilor din partea consumatorilor de bunuri si servicii.

Dupa parerea autoarei Cibela Neagu „Organizarea manageriala in cadrul firmelor are ca scop asigurarea unei combinari cat mai rationale a resurselor existente (materiale, umane, financiare), stabilirea cu precizie a atributiilor si sarcinilor ce revin slariatilor si constituirea cadrului structural care sa permita manifestarea acelei oridini necesare desfasurarii unor activitati eficiente.” Din aceasta definitie se deduce ca organizarea manageriala a organizatiilor private se bazeaza atat pe diviziunea muncii pe orizontala determinata de atributiile si sarcinile pe care le au de realizat salariatii, cat si diviziunea muncii pe verticala determinata de rapoartele nivelurilor de autoritate. Ovidiu Nicolescu dar si alti specialisti in domeniu au aratat ca activitatea unei organizatii poate fi grupata dupa anumite functiuni:

Functiunea de cercetare – dezvoltare. Aceasta functiune presupune ca prin activitatea sa, organizatia sa realizeze anumite studii, cercetari si documentatii cu privire la dezvoltarea produselor si inbunatatirea acestora, marirea volumului de productie prin utilizarea diferitelor tehnologii specifice. Aceasta functiune se realizeaza prin realizarea a trei activitati: prezivionare, conceptia tehnica si organizarea.

Functiunea comerciala. Aceasta functiune se refera la utilizarea diferitelor materiale, instrumente si echipamente de munca in vederea realizarii productiei necesare care sa corespunda cererii si ofertei de piata, precum si obtinerea profitului din vanzarea bunurilor si serviciilor realizate. Aceasta functiune nu se poate realiza fara activitatile de: aprovizionare, vanzare si marketing.

Functiunea de productie. Aceasta consta in activitatea de transformare a obiectelor muncii in servicii si produse finite, mai exact fabricatia produsului, lansarea si prestarea acestuia. Activitatile specifice acestei functiuni sunt: activotatea pregatitoare productiei si acticitatea cu privire la executarea produselor.

Functiunea financiar – contabila. Prin aceasta functiune se asigura resursele financiare necesare realizarii activitatii organizatiei, precum si analiza economico – financiara a resultatelor obtinute. Pentru a realiza aceasta functiune trebuiesc indeplinite activitati de: contabilitate, control financiar de gestiune dar si activitatea financiara.

Functiunea de personal. Aceasta functiune are in vedere resursele umane dintr-o organizatie, profesionalismul acestora dar si utilizarea metodelor de motivare si dezvoltare profesionala si personala a personalului angajat. Aceasta fuctiune presupune o serie de activitati precum: identificarea fortei de munca necesara, recrutarea, selectionarea si angajarea personalului potrivit, bineinteles urmand apoi pe parcurs evaluarea performantelor acestora si promovarea celor mai eficienti angajati. De asemenea trebuie avute in vedere si activitatile de motivare, instruire si perfectionare a angajatilor, oferirea celor mai bune conditii de munca, oferirea unor oferte salariale satisfacatoare si de asemenea inbunatatirea climatului organizational.

Toate aceste functiuni alcatuiesc impreuna sistemul de organizare procesuala dintro-o intreprndere. Pe langa organizarea procesuala o intreprindere sau organizatie mai cunoaste si o organizare structurala care depinde in mare parte de sistemul de consuducere din organizatia respectiva urmat de modul de utilizare a resurselor si profitul obtinut.

Tabel

Intrari Decizii Iesiri

Subsistemele intreprinderii sursa pag 3, cap 2 Fundamentele managementul firmei

Prof.univ.dr.Radu EMILIAN (coordonator), Conf.univ.dr.Gabriela TIGU, Lector univ.dr.Olimpia STATE, Ec.drd.Laur EMILIAN

2. Particularitati ale managementului privat

In prezent tot mai multe institutii si societati comerciale se privatizeaza trecand in patrimoniul unui persoane sau unui grup de persoane. De aici rezulta institurii individuale sau de grup. Privatizarea se produce datorita stilului de management privat care se caracterizeaza prin flexiblitate, creativitate, dinamism si eficienta. Acest tip de management este indreptat catre tendinta de modernizare si remodelare in functie de cererile de pe piata economica, interesele dar si presiunile individuale sau de grup. Datorita dezvoltarii tehnologiei si studiilor avansate in domeniu, persoanele aflate la conducere sunt bine pregatite in aplicarea diferitelor tehnici, metode si instrumente manageriale, care alaturi de calitatile de manager, institutia poate fi condusa spre atingerea succesului. Scopul organizatiilor private este acela de a creste productia si distributia de bunuri si servicii satisfacand astfel nevoile consumatorilor si obtinand un profit cat mai mare. Extinderea din ce in ce mai mare a organizatiilor private a contribuit la dezvoltarea economiei nationale castigand un teritoriu cat mai mare pe piata ofertelor de munca. Tot mai multi oameni opteaza sa-si formeze o cariera in cadrul institutiilor pravate decat in cele publice. Acest lucru se datoreaza motivarii angajatiilor prin beneficiile puse la dispozitie acestora de catre institutiile private.

Abordand din punct de vedere al particularitatilor manageriale private se poate supune ca intr-o organizatie privata accentul cade in primul rand pe realizarea productiei de bunuri si servicii si obtinerea unui profit cat mai mare. In al doilea rand un alt aspect important este determinat de combinarea si utlizarea unei game variate de resurse precum cele materiale, umane, financiare dar si de informatii. Aceste resurse sunt mult mai dezvoltate, modernizate dar si mai profesionale in cadrul institutilor private spre deosebire de cele utilizate in institutiile publice. Acest fapt se datoreaza finatarii de care dispune institutia respectva, in mediul privat finantarea organizatiei fiind mult mai ridicata. Astfel activitatea institutiilor private se poate reliza in conditii mult mai ridicate utilizand noile tehnologii in crearea unor servicii si produse de calitate. Climatul organizational destins este dat de posibilitatea unei comunicari atat formale cat si informale intre memnbrii institutiei, evitandu-se starile conflictual si avand dreptul la exprimarea opiniilor si ideilor creative care sa contribuie la potentilul firmei. O alta particularitate a managementului privat este data de folosirea anumitor parghii precum: profit, pret, dobanda, investitii dar si salariu.

Din punt de vedere al indivizilor organizatiile private ofera posibilitatea creearii unei cariere persoanelor atat cu experineta cat si fara punandu-le la dispozitie pentru realizarea sarcinilor de munca utilizarea noilor tehnologii. Munca manuala este inlocuita de diverse programe care ajuta la realizarea a cat mai multe sarcini intr-un timp foarte scurt. Angajatii sunt mult mai motivati atat prin dispunerea unei oferte salariale mult mai avantajoase spre deosebire de institutiile publice, dar si alte beneficii precum asigurari medicale si de securitate, oferirea unor servicii gratuite sau unor cursuri de perfectionare, realizarea de diferite concursuri si premii, avansarea in functie. Metodele de evaluare a performatelor individuale contribuie la cresterea dorintei de autoperfectionare si avansare stimulandu-se asrfel si cresterea prodictivitatii firmei. Managerii sunt mult mai perfectionati in domeniu reusind sa faca fata orcarei schimvari sau situatii dificile luand deciziile cele mai bune, asumandu-si responsabilitatile si riscurile. De asemenea modul de conducere are un rol foarte important deoarece acesta influenteaza functionalitatea si eficacitatea organizatiei.

Structurile organizatorice si sistemele informationale foarte dezvoltate permit prin flexibilitatea si dinamica lor midificari cu privire la structura de productie urmarindu-se astfel realizarea intereselor institutiei. Cu privire la interventia statului sau guvernului in activitatea organizatiilor private, aceasta este mult mai scazuta in comparatie cu organizatiile publice unde se remarca o interventie ridicata.

Pe langa cele afirmate organizatia privata poate sa prezinte si o serie de dezavantaje. De exemplu exista si organizatii care produc produse riscante ce polueaza atat aerul cat si apele si solul, exista cazuri in care nu sunt asigurate personalului conditii de lucru sigure, sau nu este asigurata securitatea, de asemenea se mai practica si discrimanrile sau publicitatea falsa. Toate acestea se datoreaza modului de conducere a managerului si interesele acestuia, neseriozitatea, dorinta de a-si satisface doar nevoile personale, neimplicarea acestuia in activitatea institutiei. In ciuda dezavantajelor pe care le poate avea managementul privat sunt de pare ca traiul de viata poate fi mai bine asigurat daca iti incepi o cariera intr-o organizatie privata datorita salariului mult mai mare oferit dar si serviciilor care ne sunt puse la disponibilitate. O cariera in mediul privat ne ajuta mai mult sa ne dezvoltam profesional avand acces tot timpul la informatii noi si thnologie noua, avand posibilitatea sa interactionam cu oameni de afaceri atat in interiorul institutiei cat din exterior sau din afara tarii, posibilitatea de a calatorii sau a ne transfera cu locul de munca intr-o alta tara.

3. Caracteristici ale culturii organizationale

Preluat din domeniul antropologiei, termenul de cultura poate fi impartit in mai multe categorii in functie de natura nivelului tarii respective precum si sfera de cuprindere, astfel se pot remarca: cultura nationala, culrtura organizationala, cultura economica si cultura pe ramuri de activitate econimica. Cea intalnita in organizatii si institutii este cea organizationala.

Cultura organizationala repezinta mediul cultural din interiorul unei organizatii ce a luat nastere odata cu infiintarea acesteia, si constituie un rol important in functionalitatea sistemului orcarei organizatii. In opinia lui Ovidiu Nicolesccu „cultura organizationala rezida in ansamblul valorilor, credintelor, aspiratiilor, asteptarilor si comportamentelor conturate in decursul timpului, in fiecare organizatie, care predomina in cadrul sau si-i conditioneaza direct si indirect functionalitatea si performantele.” Se desprinde astfel ca orice organizatie detine propriile sale medotde de management, principii, valori, norme, traditii, obiceiuri dar si comportamente, facand-o sa se diferentieze cu usurinta de alte organizatii. Cultura organizationala este folosita drept un instrument strategic de management ce are ca scop orientarea spre teluri comune a unitatilor si oamnilor, motivarea si initierea angajatilor, mentinerea loialitatii si o bune comunicae intre departamentele organizatiei. Cu cat angajatii si institutia in care lucreaza urmaresc indeplinirea unor scopuri si principii comune, cu atat cultura organizationala devine mai puternica.

Importanta culturii organizationale consta in identificarea si punerea in evidenta a elementelor reale din cadul unei organizatii care impiedica obtinerea rezultatelor si necesita schimbari, idntificarea barierelor care stau in calea schimbarii si stabilirea schimbarilor necesare implementarii unei noi strategii. Aceasta poate ajuta atat la planificare strategica din cadrul organizatiei cat si la schimbarea mentalitatii anhajatilor. In pstrarea unei culturi organizationale puternice un rol important il joaca profesionalismul si modul de reactie al managerului in diferse situatii problema, motiarea angajatilor prin oferirea de diverse recompense, evenimente festive, promovarea sau eliminarea din functie.

Conform cercetarilor facute de Geert Hostede, cultura organizationala prezinta sase dimensiuni diferite asa cum sunt ilustrate si in figura….:

Fig. Dimenisunile culturii organizationale Novidiu niclescu pag 406 management carte

Proces – rezultate. Orientarea spre proces pune accent pe munca in colectiv si pe mijloacele de realizare a muncii, in timp ce orientarea spre rezultate pune accent pe riscurile asumate si eforturile depuse pentru obtinerea celor mai bune rezultate.

Salariati – munca. Orinetarea spre salariati consta in interesul organizatiei cu privire la personalul angajat atat in activitatea desfasurata cat si in problemele personale cu care acestia se confrunta, precum si sigurarea bunastarii acestora, crescand astfel motivatia si interesul pentru activitatile desfasurate. Orientarea spre munca urmareste interesele institutiei in cresterea eficientei, a calitatii si productivitatii.

Intraorganizational – profesional. Orientarea spre cultura organizationala de tipul intraorganizational se refera la asteptarile salariatilor ca organizatia pentru care lucreaza sa fie preocupa de competentele lor profesionala si situtiile lor familiale. Cultura organizationala de tipul profesional se bazeaza pe componenta profesionala si cea sociala. In majoritatea organizatiilor accentul este pus mai mult pe componenta profesionala deoarece aceasta vizeaza cunostintele, experienta si competentele angajatilor in realizarea sarcinilor.

Sistem deschis – sistem inchis. Sistemul deschis pune accentul pe gradul de deschidere al unei organizatii cu privire la integrarea si adaptare rapida a noilor angajati in cadrul acesteia. Spre deosebire de acesta, sistemul inchis reprezinta organizatiile mai secretase si distante delimitand de veteranii organizatiei pe cei nou angajati, ingreunand astfel acomodarea acestora cu noul loc de munca.

Controlul intens – controlul redus. Cultura organizationala bazate pe controlul intens dintr-o organizatie face referire la responsabilitatile si eforturile depuse de angajati in vederea atingerii scopurilor organizatiei. Controlul redus consta in lipsa de motivare si de interes a angajatilor pentru realizarea sarcinilor ce le revin.

Pragmatic – prescriptiv. Dimensiunea pracgmatica a culturii organizationale pune accent pe obtinerea unor rezultate bune care sa satisfaca necesitatile clientilor, in timp ce dimensiunea prescriptiva fac abstractie de la cerintele pietei, respectandu-se insa cu strictete pricedurile si normelor de munca stabilite.

Conform figurii…. cultura organizationala se poate manifesta prin mai multe modalitati:

Modalitati de manifestare ale culturii organizationale fig nr. pag 413

Cultura organizationala este influentata de mai multi factori si variabile asa cum sunt prezentati si in figura….

Figura mr. ….. Principalele variabile care influenteaza cultura organizationala a

firmei economice (tit demodif) ov nivol management 409

III. Managementul organizatiei publice

1. Institutia publica si caracteristicile sale

In domeniul public organizatiile sunt reprezentate de administratia publica centrala si locala si institutiile economice aflate sub influenta statului. In viziunea autoarei Lucica Matei institutiile publice reprezinta acele „organizatii care au statut, reguli de functionare stabilite prin acte normative, avand rolul de a satisface anumite nevoi sociale.” Organizarea societatii in care traim se realizeaza astefel de catre stat, prin intermediul institutiilor publice, acestea reprezentand un mijloc prin care statul reuseste sa-si indeplineasca funtiile. Prin institutii statul actioneaza in toate domeniile vietii atat sociale cat si economice punand la dispozitia populatiei o gama destul de larga de bunuri si servicii care asigura anumite facilitati precum: transportul public urmaban, aerian, naval, cai ferate; servicii de electricitate, gaze, apa, televiziune precum si financiare. Astfel scopul institutiilor publice consta in servirea si satisfacerea interesului public, prin punerea la dispozitie a unor produse si servicii de calitate satisfacand nevoilor populatiei in cele mai bune conditii de eficeienta. In cadrul institutiilor publice pe langa utilizarea si aplicarea teoriilor si proceselor manageriale mai sunt folosite si tehnicile politice si juridice. Utilizarea acestora duc la realizarea obiectivelor guvernarii prin asigurarea reglementarilor si a serviciilor in folosul societatii.

Fiecare institutie detine o structura proprie si un numar de compartimente pentru desfasurarea activitatii specifice. In functie de activitatea desfasurata exista mai multe structuri organizatorice ce au rolul de a gestiona mai usor afacerile publice pentru societate. Asa cum sunt reprezentate si in figura…., structurile organizatorice sunt de trei feluri: structura ierarhica functionala, structura teritoriala si structura mixta. Misiunea structurilor organizatorile ale unei institutii este de a determina piata sectorului public careia i se adreseaza, satisfacerea acesteia prin oferirea de servicii si produse de calitate, unitatile administrativ teritoriale care ofera serviciile publice, precum si mijlocele tehnice utilizate in producerea si furnizarea acestora.

Fig…”tipuri de structuri utilizate in institutiile administratiei puvlice, pag 80 sursa Stoica Anghelescu: institutiile administrtiei publice si dezvoltarea locala

In institutiile sau organizatiile publice pot fi intalnite urmatoarele caracteristici:

Asumarea responsabilitatilor – intr-o institutie publica gradul de responsabilitate al persoana aflata la conducere este foarte mare atat fata de cetateni cat si fata de polititcieni.

Obiectivele – sunt foarte complexe si se stabiliesc cu ajutorul actelor normative prin legi si reglementari, ceea ce afecteaza astfel spatiul de actiune si fexibilitate.

Concurenta limitata – exista situatii mai rare in care institutiile publice sa fie supuse concurentei si falimentului.

Profitul – insitiile publice nu au in vederea obtinerea profitului ci mai degraba satisfacerea societatii. In cadul acestora accetul se pune mai mult pe obtinerea legitimitatii decat pe ratiuni economice.

Veniturile – in cadrul institutiilor publice prin cresterea furnizarilor de servicii sau produse nu se urmareste in mod obligatoriu si cresterea veniturilor.

Autoritatea – in cazul managerilor din sectorul public, strucuturile de autoritate nu sunt clar definite ca in cazul managerilor din sectorul privat, deoarece in sectorul public primarul sau managerul poate avea tangente cu persoane care detin putere si influenta mai mare decat a lor, ceea ce le afecteaza autoritatea. Pe deasupra exista si situatii in care managerii publici sunt mai putin pregatiti atat din punct de vedere teoretic cat si practic in domeniul managementului de unde si lipsa eficientei sau obtinerii rezultatelor dorite.

Resursele – in cazul resurselor umane numarul de angajari, concedieri, sanctionari sau recompensari este foarte limitat, de asemenea resursele financiare, materiale si informationale nu sunt foarte dezvoltate si nici de cea mai buna calitate.

Relatia dintre institutie si cetatean – este foarte accentuata, este promvata legalitatea si egalitatea intre oameni.

Interventia statului – in cadrul institutiilor publice interventia statului este foarte ridicata, acesta controland intreaga lor activitate de la definirea obiectivelor pana la implementarea acetora.

Din punc de vedere al functiunilor institutiilor publice, acestea depind de stat care poate fi democratic sau birocratic. Aceste sunt prezentate in tabelul…. conform parerilor autorului Paul Marinescu.

Tabel…

Sursa: http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/2.htm

Trasaturile unei institutii publice sunt:

se infiinteaza, reorganizeaza si desfiinteaza prin lege sau potrivit legii de catre Parlament, Guvern, ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si consiliile judetene si locale;

urmaresc satisfacerea unor interese generale cu caracter social-cultural ale societatii;

desfasoara activitati finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, dar pot avea si venituri proprii;

functioneaza in regim gratuit sau cu taxa;

utilizeaza personal specliazat in domeniul de activitate;

pot emite acte administrative;

desfasoara activitate continua.