Analiză Comparativă Asupra Sistemului de Pensii Private a Altor Țări
Cuprins
Introducere 2
Capitolul I – Sistemul de pensii din România 4
1.1. Noțiuni introductive 4
1.2. Sistemul public de pensii 6
1.3. Conceptul de pensie privată 9
1.4. Forme ale asigurărilor sociale 11
1.5. Evoluția sistemului de pensii în România 15
Capitolul II – Componentele sistemului de pensii din România. 18
2.1. Prezentare generală 18
2.2. Pilonul I – Pensiile de stat 21
2.3. Pilonul II – Pensiile administrate privat 22
2.4. Pilonul III – Pensiile facultative 33
2.5. Beneficiile sistemului de pensii private 41
Capitolul III – Analiză comparativă asupra sistemului de pensii private a altor țări 43
3.1. Sistemul de pensii la nivelul Uniunii Europene 43
3.2. Sistemul de pensii administrate privat din Ungaria 53
3.3. Sistemul de pensii administrate privat din Franța 59
3.4. Sistemul de pensii administrate privat din Danemarca 61
3.5. Puncte comune ale sistemului de pensii privat la nivelul țărilor membre U.E. 62
Concluzii 67
Bibliografie 71
Sustenabilitatea sistemului de pensii privat,
ca alternativă la sistemul de pensii de stat
Introducere
În acest proiect am analizat problema planificării pensionării urmărind, în principal, sistemul de pensii din România și pensiile private, privite ca măsuri sustenabile pentru protecția indivizilor. Am ales această temă datorită interesului meu asupra sistemului de pensii din România, atât public, cât și privat, pentru a putea observa mai de aproape avantajele și dezavantajele sistemului de pensii privat.
În prezent, în România populația se reduce, tendința pare ireversibilă, iar fenomenul se suprapune peste cel de îmbătrânire a populației, care de asemenea accelerează.
Dacă la începutul anilor 1990 raportul de dependența între persoanele active și pensionari era de 3,3:1, actualmente acest raport a devenit subunitar. Teoretic, statisticile arată că mai puțin de un salariat susține mai mult de un pensionar, din contribuții către pensia de stat. În concluzie, sunt din ce în ce mai mulți pensionari, și din ce în ce mai puțini contribuabili activi.
Pensionarii actuali însă au dreptul la un trai decent, pentru că la rândul lor și-au susținut bătrânii cât au contribuit la sistemul de pensii al statului. Pe acest fond, reforma pensiilor vine să schimbe mentalitatea romanilor, să-i educe să economisească pentru ei și pentru viitorul lor și, să-și stabilească drept obiectiv o viață decentă la pensionare.
Practic, reforma pensiilor înseamnă extinderea bazelor sistemului de pensii prin adăugarea a încă două surse de pensie (pilonul II și pilonul III) pe lângă pensia publică de stat (pilonul I). Noile fonduri de pensii, constituite prin contribuțiile individuale ale participanților, sunt administrate de companii private. România se alătura țărilor din Europa Centrală și de Est, care dispun deja de un sistem de pensii private dezvoltat, reforma sistemului de pensii având în vedere: restabilirea echilibrului între generații, restabilirea echilibrului financiar al sistemului public de pensii, precum și completarea actualului sistem de pensii, de tip "pay aș you go" (PAYG – "ești plătit pe măsură ce ieși din sistem").
Indiferent de obiectivele financiare pe care oricare dintre noi și le propune: achiziționarea unei case sau a unei mașini, întemeierea unei familii, realizarea de economii, pregătirea pentru pensie, schimbarea carierei, trebuie să începeți prin a formula un plan care să vă ajute la îndeplinirea acestor obiective. Așadar, planificarea pensionării apare ca o etapă a planificării financiare pe care fiecare individ ar trebui să o realizeze, în funcție de ciclul vieții.
Pensionarea reprezintă momentul în care veniturile individuale sau ale familiei se diminuează simțitor și, în același timp, apar nevoi specifice vârstei care determină cheltuieli considerabile de care trebuie să se țină seama.
Pentru ca o persoană aflată la pensie să își mențină stilul de viață cu care s-a obișnuit, are nevoie de investiții bine alese și de un plan de pensii care să funcționeze. O premisă importantă o reprezintă echilibrul între obiectivele de la vârsta pensionării și necesitățile, de acum, în permanentă schimbare.
Capitolul I
Sistemul de pensii din România
1.1. Noțiuni introductive
Pensiile constituie forma principală și tradițională de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale. Pensiile sunt drepturi bănești lunare ce se acordă pe tot timpul vieții de la pensionare, persoanelor care își încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidității, copiilor urmași până la o anumită vârstă și soțului supraviețuitor care are calitatea de urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de viață. Deci, pensia poate fi privită și din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piața muncii.
România are o tradiție îndelungată în ceea ce privește asigurările sociale, acestea fiind introduse într-un regim modern, încă de la începutul secolului 20. Din acest punct de vedere ne putem compara cu statele occidentale dezvoltate, fiind printre primele 4 țări europene care au introdus la vremea respectivă un sistem asiguratoriu obligatoriu.
În 1918, funcționau deja în România trei legi de asigurări: una românească (Legea Nenițescu din 1912, asigurând beneficii pentru maternitate, boală, bătrânețe, accidente de muncă) în vechiul regat, o lege maghiară în Ardeal și una austriacă în Bucovina.
Unificarea sistemului a avut loc in 1933, prin legea Ioanițescu. Conducerea sistemului de asigurări revine statului și patronilor.
La începutul anilor ’90, pe fondul agravării problemelor demografice la nivel mondial și al deficitelor din ce în ce mai accentuate ale sistemelor publice de pensii, Banca Mondială a schițat modelul unei reforme moderate a pensiilor de stat, cunoscut sub numele de „modelul multipilon“ al pensiilor. Acesta încearcă să mențină un echilibru între dorința de a se păstra controlul statului asupra pensiilor și necesitatea de a elibera bugetele publice de o parte din povara acestora. Astfel, reforma propusă de Banca Mondială a constat în înființarea unui asa-numit pilon II de pensii.
Încadrându-se în tendința de reformare și modernizare a sistemelor europene de pensii din ultimii ani, România a adoptat, de asemenea, un sistem de pensii cu mai multe componente, bazat pe diversificarea surselor de obținere a pensiilor. Scopul reformelor, respectiv implementarea pensiilor private, este creșterea siguranței financiare a persoanelor vârstnice în paralel cu micșorarea riscurilor generate la bătrânețe de veniturile de înlocuire.
Despre reforma sistemului de pensii din România se vorbește încă din anul 2001, de la apariția celebrei Legi Nr 19/2000, acest act normativ suferind numeroase modificări și actualizări, astfel încât până în 2009 era aproape de nerecunoscut față de varianta inițială.
Astfel, această perioadă, decisivă pentru reformă, a fost marcată de elaborarea și, ulterior, modificarea Legii Nr. 204/2006 privind pensiile facultative, precum de modificarea și completarea Legii Nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. A fost stabilit și consolidat cadrul legislativ care reglementează organizarea și funcționarea entităților de pe piața pensiilor private precum și supravegherea prudențială a administrării acestor fonduri.
Înființarea și demararea activității în iunie 2005 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), autoritatea administrativă autonomă de reglementare și supraveghere prudențială, aflată sub control parlamentar, care asigură controlul public, transparent și eficient, al gestionării sistemului pensiilor private, a fost un alt moment important în această perioadă. Ca și în celelalte state membre ale UE din Europa Centrală și de Est în România sistemul pensiilor este caracterizat de prezența următoarelor componente:
Figura Nr. 1: Structura sistemului de pensii din România, Sursa: www.ing.ro, prelucrare proprie.
În aceste condiții, este clar că reforma mult discutată a sistemului de pensii din România are drept componentă esențială Pilonul II, pensiile administrate privat, a carui dezvoltare trebuie accelerată tocmai pentru a consolida sistemul public.
1.2. Sistemul public de pensii
Sistemul pensiilor de stat din România este intemeiat pe principiul echității sociale, ele fiind stabilite în concordanță cu contribuția fiecărui cetățean dezvoltarea economico-socială a țării, realizând, totodată, un raport echitabil între veniturile ce provin din salariu și cele ce se obțin din pensie. Pe lângă acest principiu, la baza sistemului de pensii de stat din România, se află următoarele principale caracteristici:
solidaritatea socială – participanții la sistemul public de pensii își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale;
egalitatea socială – tuturor participanților (contribuabili și beneficiari) le este garantat un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile;
stimularea realitării unei vechimi cât mai mari în muncă;
determinarea cuantumului de pensie în primul rând în funcție de condițiile existente la locul de muncă;
justa corelare a pensiei de invaliditate cu pensia pentru munca depusă și limita de vârstă;
neimpozabilitatea pensiilor până la un anumit nivel;
imprescriptibilitatea dreptului la pensie;
inaccesibilitatea dreptului la pensie.
Începând cu intrarea în vigoare a Legii pensiilor din 2002, noțiunea fundamentală a întregului sistem public de pensii este stagiul de cotizare, determinat în procedurile de deschidere a drepturilor de pensie, în cele de stabilire a tipului de pensie și în determinarea cuantumului pensiei. Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajat și angajator sau, după caz, datorat și platit de către asigurații cu declarație de asigurare și cu contract de asigurare în funcție de venitul stabilit în documentele de asigurare.
Pentru ca fiecare persoană să știe înainte de intrarea în drepturile de pensie ce stagiu de cotizarea a realizat, actele normative prevăd obligativitatea emiterii anuale de către CNPAS a unui certificat de stagiu de cotizare, document cu rol informativ ce trebuie transmis anual fiecărui asigurat al sistemului public de pensii pentru corectarea eventualelor greșeli.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii pensiilor admnistrate privat, pentru asigurații eligibili intervine o modificare a elementelor ce determină stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii, deorece o parte din contribuția asigurarilor sociale este virată către fondurile de pensii private. Numărul lunar de puncte de pensie se corecteaza cu raportul dintre cota de cotribuție datorată sistemului public, din care s-a dedus cota datorata sistemului privat de pensii, și cota de CAS prevăzută în legea bugetului asigurărilor sociale.
În baza sumelor declarate de angajator, CNPAS calculează pentru fiecare participant contribuția individuală la fondurilor de pensii private și prin diminuarea veniturilor BASS, efectuează viramentele către fiecare fond de pensie, banii ajungând astfel în conturile individuale ale participanților, pentru pensia pe care o vor primi din sistemul privat.
În tabelul de mai jos este prezentată evoluția contribuțiilor care trebuie plătite de către angajat și angajator în condiții normale de muncă, în perioad 2013-2015, cote aplicabile la fondul de salarii din luna calendaristică.
Tabel Nr. 1: Contributii plătite de angajat și angajator, Sursa: www.pensiimures.ro
Având în vedere că primele viramente de contribuție datorate fondurilor private de pensii sunt corespunzătoare lunii martie 2013, participații vor avea, începând cu această luna, diminuat numărul de puncte de pensie la sistemul public prin aplicarea unui raport de corecție.
Acesta va avea următoarele valori:
2013: (29%-2%) / 29% = 0,93103 puncte
2014: (31,3%-2%) / 31,3% = 0,93610 puncte
2015: (31,3%-2%) / 31,3% = 0,93610 puncte
Spre exemplu un asigurat care in luna aprilie 2014 a avut un venit brut realizat de 1000 lei, venitul lui asigurat în sistemul public de pensii nu va fi 1000, ci: 1000*0,9361=936,1 lei; diferența de 63,9 reprezintă venitul aferent contribuției virate la fondul de pensii administrat privat care va fi: 63,9*2%=1,278 lei.
Conform Legii pensiilor Nr. 19/2000, cuantumul pensiei se determină individual în funcție de stagiul complet de cotizare exprimat în ani și suma punctajelor medii conform următoarelor relații:
C p = Pma ×Vp unde: Cp – cuantumul pensiei;
Pma – punctajul mediu anual realizat;
Vp – valoarea unui punct de pensie.
Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină ca în relația următoare, respectiv ca raport între suma punctajelor anuale și numărul de ani care compun stagiul complet de cotizare.
unde:
Pma – punctajul mediu anual realizat de asigurat;
Sbi – salariul individual brut;
Smbe – salariul mediu brut lunar pe economie;
Nascc – numărul anilor stagiului complet de cotizare.
În sistemul public din România se acordă următoarele categorii de pensii: pensia pentru limită de vârstă; pensia anticipată; pensia anticipată parțială; pensia de invaliditate; pensia de urmaș.
1.3. Conceptul de pensie privată
Sistemul privat de pensii este o apariție relativ nouă în peisajul social și economic românesc și mondial. De fapt, conceptul de pensie în sine nu există decât de câteva sute de ani în istoria umanității, dar de atunci a devenit o parte intrinsecă a oricărui sistem social din lume. Nu trebuie să surprindă faptul că o politică ce asigură un venit sigur, fie el mai mic în termeni reali decât cel obișnuit pentru un loc de muncă, pentru oamenii prea bătrâni ca să mai muncească s-a bucurat de atâta popularitate în rândul maselor de la introducerea sa. Odată cu dezvoltarea civilizației și creșterea speranței de viață a crescut și importanța pe care sistemele sociale o acordă vârstei a treia, pensia fiind modalitatea publică de a asigura un venit de subzistență persoanelor în vârstă, după retragerea acestora de pe piața muncii.
Deși în cvasi-majoritatea cazurilor, puterea financiară oferită de pensie este mai mică decât cea oferită de un salariu pentru o slujbă cu timp întreg, acest fapt este contrabalasat de surplusul de timp liber, mai marea libertate de opțiune și posibilitatea urmăririi unor pasiuni personale de care beneficiază persoanele în vârstă. Aceste argumente au dus la schimbarea viziunii pe care umanitatea o are despre bătrânețe și, inevitabil, la determinarea unui rol bine stabilit în societatea actuală pentru venitul acordat pensionarilor, pensia. În principiu, ideea de bază a pensiei este de a asigura unei persoane o bătrânețe liniștită si cât mai lipsită de griji, în virtutea anilor petrecuți în câmpul muncii și a contribuțiilor (voluntare sau obligatorii) făcute de-a lungul timpului în acest sens.
În istorie, bătrânii erau importanți pentru societate prin prisma experienței lor de viață și a inteligenței și înțelepciunii dobândite pe parcursul vieții. Nu de puține ori, o societate de gen tribal era condusă de-a dreptul de deciziile bătrânilor ei asupra problemelor existente, iar aceștia se bucurau de o reală autoritate în rândul celorlați oameni, nu numai de voința de susținere și sprijin la o vârstă înaintată. Trecerea timpului a dus apoi la apariția bisericii și a ideii de stat ca putere centrală de decizie și organizare socială, ceea ce a dus la diminuarea importanței bătrânilor în societate. Datorită schimbării centrului de putere și a forței de coerciție de care statul se bucura asupra indivizilor săi, bătrânii și-au pierdut treptat din influența pe care o aveau, devenind din ce în ce mai mult suportați mai degrabă ca membrii ai familiei și înaintași decât ca lideri autoritari prin înțelepciune și experiență.
Inevitabil, o idee de asigurare a unui venit personal pentru aceștia la bătrânețe a fost populară atât pentru persoanele în vârstă, dornice să nu se mai simtă suportate și întreținute de familiile lor, cât și pentru restul familiei, care prevedea o ușurare a cheltuielilor lor în acest sens. Cu toate astea, stabilirea și definitivarea pensiei în societate așa cum o cunoaștem astăzi a dus și la o creștere, de multe ori involuntară a independenței pe care o au batrânii în societate, astfel că nu puține sunt cazurile bătrânilor rămași singuri, oarecum izolați de generațiile mai tinere și din cauza independenței teoretice financiare pe care pensia ar trebui să le-o asigure. În acest sens, vârsta a treia a ajuns să fie văzută ca o perioadă de liniște și pace în viața oamenilor, liniște și pace pe care însă sunt obligați să și le asigure singuri din timp. Este o perioadă văzută din ce în ce mai mult ca fiind strict sub controlul persoanei în sine, mai degrabă decât determinată de alți factori precum grup social sau familie.
Cum fiecare persoană este acum responsabilă pentru propria sa bătrânețe, s-a creat inevitabil presiunea pentru implementarea unor mecanisme și pârghii care să permită persoanelor să înceapă să-și “construiască” această perioadă a vieții lor după propriile preferințe și opțiuni. Această posibilitate este relativ nouă, mai ales în fostele state comuniste, unde statul, ca deplin conducător, deținea și un control strict asupra acestor aspecte ale vieții sociale, astfel că oamenii nu numai că nu aveau un cuvânt de spus cu privire la cum vor să își modeleze vârsta a treia, dar de multe ori nu aveau nici măcar posibilitatea de a-și alege singuri locul de muncă.
România este un bun exemplu în acest sens: ieșirea oficială din comunism s-a petrecut în 1989, iar o lege clară și aplicabilă pentru sistemul privat de pensii a fost instituită abia în 2006, deși e demn de menționat că au existat alte două încercări spre a legaliza acest domeniu, ambele însă nereușite, în principal pentru că nu au existat destui “jucători” dispuși să intre pe o piață guvernată de asemenea legi. Problema legiferării este la fel de stringentă și astăzi, cu mențiunea că de data aceasta există companii interesate în domeniu și care fac presiuni spre o cât mai rapidă reglementare și sedimentare a legilor privind sistemul privat de pensii spre a-și putea începe activitatea.
Cu atât mai mare este presiunea introducerii componentei private în acest domeniu care este în mod clasic administrat de stat cu cât trecerea timpului demonstrează slăbiciunile și “crăpăturile” existente în sistemul public de administrare a pensiilor. Deși pus în practică și funcționabil de mai bine de un secol, acesta își demonstrează vârsta și devine în mod vizibil din ce în ce mai puțin sustenabil pe termen lung. Cauzele acestui fapt vor fi discutate mai pe larg în capitolele următoare, menționând acum numai pe cea principală, anume îmbătrânirea generalizată a populației, care pune o presiune crescândă pe un sistem uzat.
Necesitatea unei alternative la sistemul public de pensii devenind evidentă, la fel devin și obligațiile reglementării, supravegherii și asigurării acestui nou sistem, toate acestea fiind puncte pe care lucrarea de față își propune să le atingă în cele ce urmează, împreună cu o descriere și caracterizare detaliată a sistemului privat de pensii, așa cum este el implementat pe mapamond. Pentru aceasta, vor fi studiate avantajele și dezavantajele sistemului anterior de administrare a pensiilor, cel public, precum și motivațiile trecerii la sistemul privat și alternativele existente. De menționat că pe lângă cauzele economice și structurale ale reformării sistemului de pensii, este esențială o mai bună educare și informare a publicului larg asupra modului în care această schimbare le va influența viața, dacă nu acum, la bătrânețe cu siguranță. Această nevoie este accentuată în fostele state comuniste, unde uneori schimbarea de mentalitate nu este completă și oamenii sunt de obicei obișnuiți să li se spună ce e mai bine pentru ei, fără să fie puși ei înșiși în fața deciziei.
1.4. Forme ale asigurarilor sociale
1.4.1. Pensia pentru limită de vârstă
Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a două condiții:
persoana să fi împlinit vârsta standard de pensionare – aceasta este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați și atingerea acestei vârste se va realiza în 13 ani de la adoptarea Legii pensiilor (2000) prin creșterea vârstei de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați;
să aibă o anumită vechime în muncă, respectiv un stagiu minim de cotizare în sistemul public. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani (până în 2016 va crește progresiv de la 10 ani) iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și 35 de ani pentru bărbați.
Totuși, legislația prevede anumite derogări de la normele generale, reducându-se vârsta și vechimea în muncă astfel: personalului angajat în grupa I și a II-a de muncă, pentru fiecare an lucrat în grupele I și a II-a de muncă, i se acordă câte un spor de vechime de 6 luni, respectiv 3 luni pe an lucrat, dacă s-au lucrat minim 20 de ani pentru femei și 25 de ani pentru bărbați în aceste grupe. Totuși pentru persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă au dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, 1 an și 6 luni pentru grupa I și 1 an și 3luni pentru grupa a II-a, dar în acest caz nu se reduce limita vârstei de pensionare specifică grupelor I și II. Pentru anii lucrați în plus peste vechimea minimă integrală, se acordă un spor de pensie de 1% pentru fiecare an în plus din primii 5 ani și de 0,5 pentru fiecare an în plus peste primii 5 ani, din baza de calcul a pensiei.
Persoanele încadrate în muncă dornice să-și continue activitatea și după împlinirea vârstei de 65 de ani, bărbații, și 60 de ani, femeile, pot solicita, cu trei luni înainte de împlinirea acestor vârste, ca unitatea să le mențină în muncă o durată de maxim trei ani.
1.4.2. Pensia anticipată
Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. Stagiul de cotizare complet se calculează fără a lua în considerare perioadele în care asiguratul a beneficiat de ajutor social, a satisfăcut stagiul militar sau a urmat și absolvit cursurile de zi ale învățământului universitar pe durata normală a studiilor. Pentru asigurații care beneficiază de acest tip de pensie, la împlinirea vârstelor standard de pensionare, pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate și se transformă în pensie pentru limită de vârstă. O formă întâlnită a pensiei anticipate este pensia anticipată parțială.
Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat și cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform normelor legale.
Procentul de diminuare a cuantumului pensiei anticipate parțiale este aproape nesemnificativ, fapt ce poate constitui explicația sporirii solicitărilor pentru această categorie de pensie. La fel ca și în cazul pensiei anticipate, când persoana în cauză împlinește vârsta standard de pensionare i se va calcula pensia pentru limită de vârstă, iar la cuantumul pensiei se adaugă eventualele stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare. Nici în cazul pensionărilor anticipate parțiale nu se valorifică perioadele asimilate stagiului de cotizare.
1.4.3. Pensia de invaliditate
Agenții economici și instituțiile sunt obligate să asigure angajaților condițiile necesare pentru o bună desfășurare a activității și să ia măsurile necesare de protecție a muncii în vederea înlăturării și prevenirii cauzelor care pot duce la diminuarea sau la pierderea capacității de muncă a acestora. Pensia de invaliditate se acordă salariaților care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din următoarele cauze: accidente de muncă, boli profesionale, boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca. În raport cu pierderea capacității de muncă există 3 grade de invaliditate:
invaliditatea de gradul I – se pierde complet capacitatea de muncă și este necesară supravegherea permanentă și îngrijirea invalidului de către o altă persoană;
invaliditatea de gradul II – se pierde complet sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, însă invalidul se servește singur, neavând nevoie de îngrijiri din partea altei persoane;
invaliditatea de gradul III – se pierde cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și invalidul poate presta aceeași muncă, însă cu un program redus sau o altă muncă mai ușoară.
Încadrarea persoanelor în unul din aceste grade de invaliditate se face de către comisia de expertiză medicală, ținându-se seama de următoarele criterii de bază: natura, gravitatea, particularitățile și evoluția bolii, posibilitățile de recuperare a capacității de muncă, elementele care pot conduce la agravarea bolii în cazul continuării activității. Pensionarii de invaliditate sunt supuși unor controale medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare. După fiecare control, medicul expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz, menținerea în același grad de invaliditate, încadrarea în alt grad de invaliditate sau încetarea calității de pensionar de invaliditate ca urmare a redobândirii capacității de muncă.
Pentru invaliditatea de gradul I și II, pensia se stabilește în raport de vechimea în muncă, în procente din salariul tarifar și din celelalte venituri salariale la data stabilirii pensiei, în mod diferențiat pe tranșe de salariu și pe grupe de muncă. Pensia persoanelor încadrate în muncă, a căror vechime în muncă este sub 5 ani și care și-au pierdut total sau în cea mai mare măsură capacitatea de muncă datorită unui accident, boală profesională sau a altor boli contractate în perioada cât erau încadrate în muncă, este stabilită în sumă fixă diferențiată în raport cu gradul de invaliditate. La împlinirea vârstei standard necesară obținerii pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii.
1.4.4. Pensia de urmaș
Pensia de urmaș se acordă copiilor și soțului supraviețuitor dacă, la data decesului, persoana respectivă era pensionar sau întrunea condițiile pentru obținerea unei pensii. Copiii au dreptul la pensie de urmaș până la vârsta de 16 ani iar dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora fără însă a depăși vârsta de 26 de ani. Copiii mai au dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit până la 16 ani sau până la terminarea studiilor. Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea duratei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. Dacă durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor. se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus. Soțul supraviețuitor mai primește pensie de urmaș în următoarele situații: dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei și dacă realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie; pe perioada în care soțul supraviețuitor este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an; dacă soțul supraviețuitor are în îngrijire în urma decesului susținătorului unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care realizează venituri lunare mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
Pensia de urmaș se calculează din:
pensia pentru munca depusă și limita de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susținătorul decedat;
pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care:
decesul aparținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă;
aparținătorul era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parțială sau ar fi avut dreptul, potrivit legii, la una dintre aceste categorii de pensie.
Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește prin aplicarea unui procent aplicat asupra pensiei decedatului, astfel: pentru un singur urmaș – 50%; pentru doi urmași – 75%; pentru trei sau mai mulți urmași – 100%.
Cuantumul pensiei de urmaș în cazul orfanilor de ambii părinți reprezintă însumarea drepturilor de urmaș calculate după fiecare părinte.
Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru pensia cea mai avantajoasă.
1.5. Evoluția sistemului de pensii în România
La nivel european, cel de-al treilea trimestru al anului 2015 a fost marcat de intensificarea crizei datoriilor suverane ale anumitor state membre ale Uniunii Europene. Pe fondul evoluției negative a situație din Grecia, au fost afectate și economiile Italiei și Spaniei, ratingurile acestor state fiind reduse de agențiile internaționale. Aceste evoluții au determinat creșterea aversiunii față de risc a investitorilor în întreaga lume, concomitent cu intensificarea temerilor privind apariția unui nou val al crizei economico-financiare la nivel mondial. Cea mai mare îngrijorare generală a fost cea legata de riscul de contagiune în cazul intrării în incapacitate de plată a Greciei, acesta situație având repercusiuni grave asupra nivelului stabilității economico-financiare a întregului continent european. Și economiile Angliei, Japoniei și Elveției au întâmpinat situații dificile, băncile centrale din primele douăstate au susținând public intenția de stimulare a economiilor prin noi măsuri financiare, în timp ce banca centrală a Elveției a anunțat că va stopa supra-aprecierea monedei naționale, care afectează profund competitivitatea externă a bunurilor fabricate în această țară.
Creșterea economică îNregistrată de economia României în semestrul al doilea din anul mai sus menționat, a îNregistrat o încetinirea a ritmului în comparație cu primul trimestru. Estimările oficiale conform Comisiei Naționale de Prognoză, indică a evoluție pozitivă a produsului intern brut de 1,5% pentru întreg anul 2015. Estimările cu privire la evoluția PIB-ului în trimestrul III 2014 sunt de asemenea pozitive, în principal pe fondul anului agricol bun, efectul acestei situații fiind incorporat în creșterea PIB din semestrul al doilea. Conform datelor oferite de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, rata șomajului îNregistrată la sfârșitul lunii septembrie 2015, la nivel național, a fost de 4,89%, mai mare cu 0,02 pp decât cea din luna august a anului 2014, și mai mica cu 2,46 pp decât cea din luna septembrie a anului 2013.
Companiile de asigurări prezente pe piața din România, care oferă produse complexe, au constatat că românii sunt tot mai preocupați să-și asigure o stabilitate financiară pe termen lung.
Momentul pensionării este considerat în general, foarte îndepărtat, mai ales de către tineri, însă aceștia încep să se gândească la o modalitate de a-și asigura viitorul. Însă, pentru a avea mai multe posibilități, aleg produsele de asigurări cu componentă investițională, care le oferă protecție, un câștig minim garantat, dar și posibilitatea de a-și retrage banii înainte de expirarea contractului. În ultimii ani, nivelul de educație a populației în ceea ce privește rolul și scopul planificării financiare pe termen lung a crescut în mod semnificativ. În oferta companiilor de asigurări de viață există produse de tip unit-linked, care oferă posibilitatea de economisire pe termen lung, combinată cu diferite variante de protecție. Practic, produsele oferă un venit suplimentar pe durata pensiei, dar și înainte, dacă asiguratul dorește acest lucru. În plus posesorul poliței beneficiază și de protecție pe parcursul derulării contractului. Planurile financiare pentru pensie oferite de societățile de asigurări din România au un succes din ce in ce mai mare. În ceea ce privește înclinația pentu fondurile de pensii facultative administrate privat, există câțiva factori care ar trebui să sporească apetitul românilor: facilități fiscale pentru participanți, creșterea nivelului de educație al populației, promovarea fondurilor atât de către stat cât și de către administratori, încrederea populației în aceste fonduri de pensii, și, nu în ultimul rând, implicarea angajatorilor în administrarea plății contribuțiilor către administratorii de fonduri de pensii. Românii sunt foarte receptivi la asigurările ce presupun acumularea de capital pe termen lung. Schimbarea mentalității de la concentrarea pe ziua de mâine la planificarea pe termen lung este un proces de durată.
Se consideră că accesul din ce în ce mai facil al populației la credite, în ultimii ani, a reprezentat o piedică în calea economisirii, în general și a plasamentelor în asigurări în special. Explozia creditului imobiliar și a celui de consum în România, care în sine a reprezentat un lucru pozitiv și a pompat „sânge nou” în venele piețelor financiare locale, a însemnat însă și că majoritatea românilor au preferat să se îndatoreze până la limită, pentru a obține rapid tot ceeace nu au putut avea multă vreme. În această ecuație, mulți uită faptul că trebuie să pună departe bani pentru bătrânețe, și că pensia lor (de la stat) va fi probabil chiar mai mică decât cea pe care o primesc în prezent părinții lor. Asigurătorii au în prezent și acest „rol social” de a întări mesajul „fiecare an care trece fără a face ceva înseamnă bani mai puțini în portofel la pensie”.
Evoluția și funcționarea fondurilor de pensii private, performanța administratorilor și a entităților implicate în acest domeniu este reflectată într-o analiză comparativă a activității tuturor administratorilor și fondurilor administrate, atât pe piața pensiilor administrate privat – Pilonul II, cât și pe piața pensiilor facultative – Pilonul III. Spre deosebire de sistemul public în care determinarea pensiei se face în raport cu punctajul deținut pe perioada vieții active și punctul de pensie, pentru pilonii privați totul se leagă de randamente și de modalitatea în care acestea contribuie la împlinirea așteptărilor participanților la aceste fonduri.
Capitolul II
Componentele sistemului de pensii din România
2.1. Prezentare generală
România reprezintă un bun exemplu de aplicare a reformei sistemului de pensii și a înlocuirii sistemului vechi de tip PAYG cu cel recomandat și finanțat de Banca Mondială, sistemul multi-pilon, pe care România l-a implementat de fapt cu succes până în prezent, deși poate cu întârziere, datorită piedicilor politice și a inexistenței sau insuficienței unei reglementări acceptabile care să încurajeze dezvoltarea acestei noi piețe.
Evoluția sistemului de pensii din România are sens doar din 1989, anul în care comunismul a căzut oficial ca sistem de organizare a statului, și țara a devenit o democrație. Nesurprinzător, până la acea dată, sistemul de pensii din România era strict sub controlul statului, care de altfel controla inclusiv piața muncii și distribuirea angajaților pe posturi, așadar sistemul PAYG era nu numai potrivit, dar și aparent sustenabil, în condițiile păstrării comunismului.
Și în 1990 sistemul PAYG a funcționat perfect pentru România, performanțele sale fiind satisfăcătoare, dar de atunci slăbiciunile acestui sistem de pensii au fost subliniate și în cele din urmă exagerate de situația demografică din țară. Nemaifiind sub un control strict și opresiv de genul celui comunist, au existat trei mari probleme în România care au determinat nevoia de reformă la nivelul pensiilor, sub amenințarea prăbușirii sistemului vechi PAYG.
Această tendință a fost cu atât mai puternică în România cu cât câțiva ani buni după căderea comunismului, cuvântul de ordine pentru economia românească a fost nesiguranță și incertitudine. În asemenea condiții, nu este de mirare că oamenii apropiați de vârsta pensionării, care ar fi avut probleme să găsească locuri de muncă în alte țări, precum cei mai tineri, au preferat siguranța pensiei unei incertitudini generalizate a economiei.
De menționat că la acea vreme existau de asemenea și diferențe majore la nivel de vârste de pensionare, cu ceea ce cunoaștem astăzi. În 1990, vârstele de pensionare erau de 50 de ani pentru femei și 55 de ani pentru bărbați. Acest lucru a însemnat un alt motiv de ieșire de pe piața muncii și de încetare a contribuțiilor, deși acea vârstă era modelată după speranța medie de viață din acel an. Într-adevăr, odată cu creșterea speranței de viață, și vârsta de pensionare a urmat același trend, și asta în toate statele lumii, nu numai în România. Acest factor poate fi o altă amenințare puternică pentru sistemele PAYG, pentru că o vârstă scăzută de ieșire la pensie, combinată cu o speranță mare de viață înseamnă mai mult timp petrecut încasând banii de la stat, dar fără o contribuție la taxe, ceea ce din nou ar sublinia limitările sistemelor de pensii PAYG.
Așadar, România, ca și celelalte țări foste socialiste, a intrat în perioada de tranziție cu un sistem de pensii PAYG, în care pensionarii sunt plătiți din contribuțiile salariaților actuali, iar cuantumul pensiilor este legat de nivelul venitului, dar nu și direct relaționat de contribuția totală și evoluția fondului de pensii ca entitate.
Într-o încercare finală de a menține sistemul PAYG pe linia de plutire, măcar suficient pentru reformarea sau înlocuirea sa, statul românesc a procedat la cea mai nepopulară decizie pentru pensionari, dar singura viabilă, anume scăderea valorii unor pensii care nici până în acel moment nu erau foarte mulțumitoare.Astfel a avut loc nu numai un declin drastic al valorii reale a pensiilor din România, dar și o scădere relativă a acestora comparativ cu salariul mediu de pe piața muncii, ceea ce înseamnă că tendința a fost una generalizată, sugerând o criză unitară a întregului sistem de asigurări sociale, care a afectat la rândul ei, și veniturile de pe piața muncii.
Este adevărat că și măsurile luate de conducerea României nu au avut decât un efect de răspuns izolat la crizele ce au urmat, dobândind mai degrabă un caracter reactiv, decât proactiv. Deși încă din anul 1990 erau probabile șocuri sociale puternice, diferitele guverne au preferat să ia o atitudine defensivă și să aștepte, nu să prevină și să combată.
Pensia privată, este un mijloc de protecție financiară a unui individ și a familiei sale, un program de economisire și de capitalizare, cu protecție la inflație. Ca mijloc de protecție al individului, asigurarea de viață crează un venit suplimentar pentru un anumit moment din viața prin asigurarea unui capital, pentru un trai decent.
Pensia privată este resursa financiară a unui individ în cele mai plăcute momente ale vieții sale, dar și în situații nefericite cum sunt decesul și invaliditatea. Ca mijloc de protecție a familiei, aduce un venit compensatoriu în condițiile pierderii întreținătorului financiar al familiei, menținând în condiții normale nivelul de trai al acestora.
Astăzi în România putem vorbi de un sistem de pensii mulți pilon, cuprinzând pensiile de stat și cele private. Datorită schimbărilor socio-demografice dar și economice, țara noastră a fost nevoită să suplimenteze pensiile de stat cu introducerea unor fonduri de pensii administrate privat.
Cu toate că discuțiile oficiale despre reformarea sistemului de pensii au început încă din 1992 și în România, odată cu publicarea primei Cărți Albe, revizuirea majoră a fost adusă abia în anul 2000, după ce criza sistemului PAYG declanșase deja probleme importante pentru sistemul social, prin legea Nr. 19/2000, intrată în vigoare în aprilie 2001.
Din acest moment, România se înscrie pe linia reformelor propuse de Banca Mondială și adoptă aproape identic sistemul multi-pilon despre care am discutat, completându-și componenta deja existentă de tip PAYG a noului pilon 1 cu pilonul 2, anume contribuțiile obligatorii la pensii, administrate privat și cu pilonul 3, contribuții opționale la fondurile de pensii, administrate și acestea de firme private.
Inevitabil, o decizie de o asemenea anvergură a întâmpinat multe obstacole, până și numai datorită schimbărilor importante pe care le aducea “status quo”-ului stabilit. În cele din urmă, după multiple anulări, proiectul sistemului de pensii reformat la noul sistem multi-pilon, care fusese până atunci încercat și verificat în multe state ale Uniunii Europene, a intrat în vigoare și în România, în 2007, când, de la 1 august, toți angajații cu vârste de până la 35 de ani erau obligați să-și aleagă un fond de pensii administrat de o companie privată unde să le fie distribuiți banii deviați câtre pilonul 2 al sistemului.
Schimbarea în România, deși lentă și nesigură, nu s-a făcut brusc și este departe de a fi completă chiar în momentul de față. În primul rând, obligativitatea participării la pilonul 2 prin redirecționarea unei sume din taxele preluate inițial de stat câtre companii private se limitează la angajații de până la 35 de ani. Pentru cei cu vârste între 35 și 45 de ani, această schimbare este opțională, dat fiind faptul că aceștia sunt mai aproape de ieșirea la pensie, și pot hotărî ca banii lor și pensia în totalitatea ei să fie în continuare administrată de stat, prin continuarea sistemului de tip PAYG sub forma pilonului 1 al noului sistem.
2.2. Pilonul I – Pensiile de stat
Componenta obligatorie, denumită în continuare ”pilonul I – pensiile de stat” – administrate public, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea Nr. 19/2000, referitoare la pensiile de stat. Schema de Pensii Obligatorii este administrată direct de stat prin Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.
Pensiile de stat au un caracter obligatoriu și se bazează pe redistribuirea banilor încasați și sunt administrate de sectorul public. Astfel contribuabilii de azi plătesc pentru asigurarea veniturilor pensionarilor de azi, pensiile lor fiind plătite în viitor de contribuabilii acelui moment. Marea problemă însă este însă reducerea continuă a numărului de contribuabilii și creșterea numărului de pensionari.
Practic preluat după experiența sistemelor PAYG și propune aceeași metodă de administrare, fiind în multe puncte identic cu vechiul sistem. Administrat de stat, ca și PAYG, nefinanțat și bazat practic pe aceeași capacitate a guvernului de a redistribui eficient taxele colectate de la contribuabili câtre pensionari. Altfel spus, pilonul 1 este un ajutor exclusiv de subzistență acordat de stat în aceleași condiții ca în trecut, numai că nu se urmărește acoperirea întregii pensii în acest fel, ba dimpotrivă, în mod teoretic, numai o mică parte a pensiei ar trebui sa aibă această proveniență.
Acest lucru va scădea considerabil presiunea asupra statului de a acoperi din taxele muncitorilor 100% din pensiile datorate și este posibil să genereze chiar economisiri la nivel macroeconomic.
Scopul sistemului fondurilor de pensii admnistrate privat este asigurarea unei pensii private, distinctă și care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării și investirii, în interesul participanților, a unei părți din contribuția individuală de asigurări sociale.
2.3. Pilonul II – Pensiile administrate privat
Componenta obligatorie, administrată privat, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea Nr. 411/2004, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2006 și Legea Nr. 23/2007, iar sistemul de pensii private vă devine funcțional de la 1 ianuarie 2008. Componenta obligatorie este mai bine consolidata prin asigurarea pensiilor private, ce va avea ca rol, suplimentarea pensiei acordată de sistemul public. Legea Nr. 411/2004 reglementează înființarea, organizarea și supravegherea prudențială a sistemului fondurilor de pensii administrate privat.
Asigurarea unei pensii private vine în completarea pensiei acordate din sistemul public prin colectarea și investirea, de către companii specializate, a unei părți din contribuția individuală de asigurări sociale. Trebuie precizat că investițiile constituite din activele acestor fonduri sunt reglementate, supravegheate și se efectuează potrivit claselor de risc ale fiecărui fond în parte, în condiții de eficiență și prudențialitate.
Drept la pensia administrată privat se deschide în momentul pensionarii, în concordanță cu vârsta de pensionare din sistemul public. Plata pensiei se va face de către un furnizor de pensii private, iar pensia este stabilită pe baza calculului actuarial și a activului personal net, în funcție de suma acumulată din contribuții și din investirea acestora de către administratorul fondului de pensii. În cazul persoanelor ale căror active personale nete, la data deschiderii dreptului la pensie, sunt prea mici pentru a putea primi o pensie privată, precum și în cazul persoanelor pensionate pentru invaliditate, pentru afecțiuni care nu mai permit reluarea activității, banii pot ajunge la beneficiar sub formă de plată unică.
Un aspect important in domeniul pensiilor private este siguranța sistemului de pensii care trebuie să reprezinte un obiectiv principal de avut în vedere atunci când se stabilește legislația.
Mecanismul de funcționare a pilonului II – administrat privat – este unul simplu, dar reprezintă o modificare radicală a modului de funcționare a sistemului public de pensii. Pilonul II se bazează pe acumularea contribuțiilor plătite, într-un cont individual până la pensionarea angajatului, și convertirea valorii acumulate într-o pensie la momentul respectiv. Plata pensiei are loc atât timp cât persoana care a contribuit la acest fond este în viață. În acest fel, pensia fiecăruia este determinată strict de valoarea contribuțiilor și de performanța investițională a fondului în care s-a investit, și nu de evoluția demografică sau numărul de pensionari raportat la populația activă. Practic, modul de funcționare al fondurilor de pensii, din punctul de vedere al adimistratorilor, este similar cu cel al fondurilor mutuale sau al programelor de investiții de tip unit linked.
Participarea la pilonul II este obligatorie pentru persoanele în vârstă de până la 35 de ani și facultativă pentru celelalte persoane, cu vârstă de până la 45 de ani, care contribuie deja la sistemul public de pensii. O persoană nu poate fi participant la mai multe fonduri de pensii în același timp și devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act individual de aderare, din proprie inițiativă sau în urma repartizării sale de către instituția de evidență. Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată să adere este repartizată aleatoriu la un fond de pensii, direct proporțional cu numărul persoanelor validate pe fiecare fond de pensii adimistrat privat în parte, raportat la totalul persoanelor validate pentru toate fondurile de pensii administrate privat.
Norma privind aderarea continuă se aplică numai în cazul primei aderări a unei persoane la un fond de pensii privat. Ulterior primei aderări se vor aplica exclusiv prevederile Normei Nr. 3/2008 aprobată de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private privind transferul participanților între fondurile de pensii administrate privat.
Regulile privind transferul ar putea fi rezumate la nivelul a două reguli importante:
transferul disponibilitășilor bănești reprezentând contravaloarea activului personal net al participantului se face din contul fondului de la care se transferă în contul fondului la care se trasferă participantul.
în cazul în care contravaloarea activului personal net al participantului care se transferă este mai mică decât valoarea garantată, diferența se acoperă din provizionul tehnic contituit de administratorul de la care se transferă participantul. Așadar, participantul are certitudinea că nu va pierde totul ca urmare a transferului, chiar dacă vechiul fond a avut o evoluție negativă.
Pentru a iniția procedura de trasfer participantul trebuie sa semneze un nou act de aderare la fondul de pensii administrat privat la care dorește să se transfere și să completeze și să transmită administratorului fondului de pensii de la care dorește să se transfere o cerere de transfer.
Aceste cereri de transfer pot fi depuse pe tot parcursul anului și vor fi procesate de către CNPAS trimestrial, în cursul lunilor februarie, mai, august și noiembrie ale fiecărui an. În data de 10 a fiecărei luni de procesare, CNPAS va comunica rezultatele procedurii de validare către administratorul fondului de la care a fost solicitat transferul către administratorul noului fond.
Administratorul fondului la care s-a solicitat transferul este obligat ca în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii comunicării CNPAS, să comunice participantului rezultatul procedurii de validare.
Când transferul la un alt administrator se realizează în mai puțin de 2 ani de la aderarea la fondul de pensii precedent, participantul va plăti o penalitate de transfer. Aceasta este prevăzută în prospectul schemei fondului de pensii de la care se solicită transferul și nu poate fi mai mare de 5% din activul personal net al participantului.
Singurele situații în care un participant încetează calitatea de participant la un fod de pensii administrat privat sunt:
prin deschiderea dreptului la pensia privată;
prin decesul participantului;
prin pensionarea de invaliditate pentru afecțiuni care nu mai permit reluarea activității.
Contribuțiile, așa cum au fost gândite inițial, ar fi reprezentat un procent de 2%, cu creștere până la 6%, în 8 ani de la lansarea pieței. Aceste procente sunt aplicate la contribuția la asigurările sociale (CAS), iar plata lor a început la 1 ianuarie 2008. Procentele sunt mici în comparație cu alte țări care au ales să transfere procente mai mari decât România (Polonia 7,3%, Ungaria 7%, Slovacia 9%). Ca atare, pensia privată în România va fi mai mică, mai ales dacă luam în calcul și faptul că administrarea de conturi multe, dar foarte mici este mai ineficientă. Anul 2009 și criza economică a înghețat contribuția legală la nivelul de 2%, în pofida legii care stipula majorarea la 2,5%. Aceasta decizie a guvernului aduce, din start, fiecărui participant mai puțini bani în cont și provoacă pierderi administratorilor si fondurilor de pensii, care și-au vazut „zdruncinate” astfel politicile investiționale, în condițiile în care deja se confruntă lunar cu creșterea numărului de conturi goale, deci cu mai puțini bani în sistem.
Potrivit calculelor Asociației pentru pensiile Administrate Privat din România (APAPR), „fiecare an în care nivelul contribuției rămâne sub creșterea prevazută inițial reprezintă pierderi nete de aproape 350 milioane lei (cca.83 milioane euro) pentru cei 4,3 milioane de contributori activi la fondurile de pensii private obligatorii”.
Sistemul românesc de pensii private are reglementate în prezent, prin lege, două garanții:
garanția contribuțiilor nete – pentru ca toți participanții să primească la sfârșitul perioadei de cotizare cel puțin sumele de contribuții depuse, din care se scad comisioanele de administrare;
garanția randamentului minim relativ la piață – pentru ca nici un fond de pensii să nu rămână în piață dacă randamentele obținute sunt semnificativ mai mici decât media pieței.
Față de aceste garanții asupra riscurilor la care sunt supuse activele unui fond de pensii, apare tot mai vehementă solicitarea unor sindicate puternice și a unor organizații neguvernamentale de a impune prin lege garantarea unui câștig prestabilit, pentru a fi acoperit riscul major la care este supus un investitor într-un astfel de fond privat de pensii, cel conform căruia valoarea activelor (și implicit valoarea unităților de fond) să se deprecieze prin inflație: în condițiile în care sistemul pensiilor private este obligatoriu pentru majoritatea participanților săi, cu cote anuale de contribuții stabilite de stat și legate direct de sistemul public de pensii, întregul sistem al pensiilor private apare deja defavorizat, iar valoarea contribuțiilor nominale are toate șansele să se reducă în termeni reali, din cauza inflației.
Succesul sistemului privat de pensii depinde în mare măsură de disponibilitatea statului de a transfera cât mai mult în sistemul privat – atât ca numar de participanți cât și ca volum de contribuții- de capacitatea pieței de capital de a absorbi sumele colectate și de a returna câștiguri atractive precum și de apetitul românilor pentru un astfel de sistem. Entitățile cu un rol însemnat în buna funcționare a unui fond sunt: administratorul, depozitarul, si auditorul financiar.
Inițial, la startul campaniei de aderare la fondurile de pensii administrate privat, declanșată în septembrie 2007, s-au aliniat 18 fonduri de pensii administrate privat autorizate de către CSSPP să funcționeze pe piața pensiilor din Pilonul II și 18 societăți de pensii, autorizate de către CSSPP să administreze fondurile de pensii. Însă la sfârșitul anului 2009 erau active 12 fonduri de pensii administrate privat: AIG, ARIPI, AZT VIITORUL TAU, BCR, BRD, EUREKO, ING, KD, OTP, PENSIA VIVA, PRIMA PENSIE și VITAL și 12 administratori autorizați de către CSSPP. O societatea de pensii poate administra un fond de pensii privat numai în baza deciziei de autorizare de adimistrare, emisă de comisie. Procesul de autorizare a unui administrator cuprinde 2 etape:
autorizarea societății de pensii;
autorizarea ca administrator al unui fond de pensii administrat privat.
Societatea de pensii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:
să se constituie sub forma unei societăți pe acțiuni;
să aibă ca obiect unic de activitate administrarea fondurilor de pensii, și opțional furnizarea de pensii;
denumirea societății să aiba sintagma ”fond de pensii”;
capitalul social este reprezetat de acțiuni emise de societatea de pensii, care sunt nominative, nu pot fi transformate în acțiuni la purtător sau preferențiale;
participația cumulată a persoanelor fizice nu poate depăși 5% din capitalul social al societății de pensii.
Auditorii financiari au sarcina de a întocmi un raport de audit financiar, în conformitate cu standardele de audit și cu normele profesionale emise de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR). De fapt situatiile financiar-contabile ale oricărei entități supuse autorizării, supravegherii și controlului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private vor fi auditate de personae fizice și juridice, membre ale CAFR. Cheltuielile privind activitatea de audit financiar se suportă de către administrator din fondul respectiv.
La momentul actual în situația de auditori se regăsesc:
ERNST & YOUNG ASSURANCE SERVICES SRL
DELOITTE AUDIT SRL
PRICEWATERHOUSECOOPERS AUDIT SRL
KPMG AUDIT SRL.
Depozitarii sunt instituții de credit din România, autorizate de BNR, în conformitate cu legislația bancară, ori sucursale din România ale unor instituții de credit, autorizate într-un stat membru al UE. Fiecare administrator desemnează un singur depozitar, căruia îi încredințează păstrarea activelor fondului de pensii, pe baza unui contract de depozitare. Depozitarul nu poate deține acțiuni ale adminstratorului sau ale oricărei entități afiliate acestuia și nu poate avea nicio relație de capital cu această entitate.
În situația de depozitari ai fondurilor de pensii se regăsesc:
BANCA COMERCIALA ROMANA SA
BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA
BANCPOST SA
ING BANK N.V. AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI
RAIFFEISEN BANK S.A.
Printre obligațiile depozitarilor se află: să primească și să pastreze în siguranță îNregistrările referitoare la toate activele fondului de pensii, să calculeze și să înștiințeze adimistratorului despre valoarea netă a activelor fondului de pensii, să transmită CSSPP informațiile și raportările privind activele fondului de pensii, la temenle stabilite de aceasta, să îndeplinească instrucțiunile adimistratorului. Depozitarul este responsabil față de admistrator, participanți și beneficiari în privința oricărui prejudiciu suferit de aceștia ca rezultat al neîndeplinirii obligațiilor sau al îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.
Analizând toate aceste aspecte prezentate se impune o supraveghere stricta pentru a evita neajunsurile care s-ar putea repercuta asupra participanților. În acest sens a fost creată Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, a carei misiune este reglementarea, coordonarea, supravegherea și controlul activității sistemului de pensii private, precum și protejarea intereselor participanților și ale beneficiarilor, prin asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de pensii private și informarea asupra acestuia
Elemente de siguranță pentru sistemul Pilonului II: separarea activelor fondului de cele ale administratorului, constituirea provizioanelor tehnice, rata minimă de rentabilitate, garantarea contribuțiilor nete, fond de garantare, depozitar, auditor financiar ș.a.
Fondul de garantare
Fondul de garantare a pensiilor private reprezintă unul dintre cele mai importante elemente din complexul de garanții cu privire la siguranța sistemului de pensii private, prevăzute în legislația Pilonului ÎI, respectiv Pilonului III.
Fondul de garantare are rolul de a compensa pierderile participanților sau beneficiarilor la fondurile de pensii private, atât în perioada de acumulare a contribuțiilor, cât și după deschiderea dreptului la pensie, provenind din incapacitatea administratorilor, respectiv a furnizorilor de pensii de a onora obligațiile asumate, oricât de mică ar fi probabilitatea apariției unui astfel de scenariu.
Provizioane tehnice
Administratorii au obligația de constituire a provizionului tehnic, pentru acoperirea riscurilor aferente garanțiilor investiționale, corespunzător angajamentelor fi financiare asumate de către societatea de administrare a fondurilor de pensii private prin prospectul schemei de pensii. Garanțiile investiționale pot acoperi și riscurile biometrice: deces, invaliditate, longevitate și/sau nivelele stabilite ale pensiilor, dacă acestea sunt prevăzute în schemele de pensii administrate privat. Constituirea provizionului tehnic revine în sarcina societăților de administrare a fondurilor de pensii și nu a fondurilor.
Potrivit legii, în sistemul pensiilor administrate privat Pilon ÎI, contribuabililor le sunt garantate contribuțiile nete: suma totală din contul de pensie privată nu poate fi mai mică decât contribuțiile virate în perioada activă, diminuate cu comisioanele de administrare și eventualele penalități de transfer.
Rata de rentabilitate minimă
Rata de rentabilitate minimă reprezintă nivelul de performanță al fondului, dincolo de care CSSPP poate lua dreptul administratorului de a gestiona pe mai departe banii participanților, în cazul administrării necorespunzătoare. Rata de rentabilitate minimă este principala garanție relativă la performanță în sistemul de pensii private.
Potrivit legii, în cazul în care rata de rentabilitate a unui fond de pensii private este mai mică decât rata de rentabilitate minimă a tuturor fondurilor de pensii din România pentru 4 trimestre consecutive, CSSPP retrage autorizația de administrare a administratorului respectiv, aplicând procedura privind administrarea specială. Preventiv, până la atingerea acestei etape, CSSPP va atenționa trimestrial administratorul în situația în care rata de rentabilitate a fondului de pensii administrat este mai mică decât rata de rentabilitate minimă a tuturor fondurilor de pensii.
Rata minimă de rentabilitate va fi raportată la valoarea medie din piață. Astfel, sistemul va conduce la eliminarea din piață a celor mai neperformanți administratori. Dacă rentabilitatea fondului se menține sub nivelul minim admis pentru o perioadă mai lungă de timp, fondul este pus sub administrare specială, iar participanții sunt transferați către alte fonduri, la cerere sau aleatoriu, în cazul în care nu se solicită transferul.
Pensia privată reprezintă suma, plătită lunar, unui participant, pe viață sau beneficiarului desemnat de acesta. Fondul de pensii se constituie prin contract de societate civilă, încheiat intre minimum 100 de membri fondatori. Când un angajat devine participant la un fond de pensii și plătește contribuțiile, numărul lunar de puncte stabilit pentru acestea, conform Legii Nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii, se corectează cu raportul dintre contribuția datorată la sistemul public de pensii și contribuția stabilită prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Procedura de aderare la un fond de pensii administrat privat presupune următoarele etape:
informarea asupra sistemului de pensii private;
selectarea fondului de pensii unde va adera participantul;
colaborarea cu un administrator de pensii sau agent de marketing de la fondul de pensii dorit pentru a adera;
semnarea actului individual de aderare;
dobândirea calității de participant la fondul de pensii prin confirmarea validării actului individual de aderare.
Participanții la acest fond de pensii
Este obligatorie pentru persoanele în vârstă de până la 35 de ani, nou intrate pe piața forței de muncă. Este facultativa pentru persoane cu vârsta cuprinsă între 36 și 45 de ani, care sunt deja asigurate și contribuie la sistemul public de pensii.
Aderarea la acest tip de fond este individuală, pe baza unui act încheiat intre participant și administrator. Prin actul individual de aderare o persoană își exercită dreptul de a fi parte la contractul de societate civilăși la prospectul schemei de pensii private oferite de fondul de pensii, prin intermediul administratorului. Este interzisă delegarea sau reprezentarea unei terțe persoane pentru semnarea actului individual de aderare la un fond de pensii administrat privat. Contribuabilul nu va plăti mai mult, acest sistem vine doar în ajutorul statului prin preluarea unei părți din responsabilitate.
Gestionarea fondului privat de pensii
Fondul de pensii private va fi gestionat de un administrator, respectiv o societate comercială pe acțiuni, care are ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondului, calculul și plata pensiilor administrate privat. Capitalul social minim necesar pentru administrarea unui fond de pensii este echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naționale a României la data constituirii, al sumei de 5 milioane de EURO. Veniturile administratorului provin, în principal, din deducerea unui procent din contribuțiile plătite, dar maxim 3.5%, precum și deducerea unui procent negociat de cel mult 10% din venitul anual rezultat din investirea activelor fondului.
Supravegherea activității fondului privat de pensii
Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private-autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului, își exercită autoritatea pe întregul teritoriu al României; funcționează în conformitate cu prevederile legii și este desemnată pentru controlul și reglementarea domeniului. Aceasta comisie autorizează funcționarea fondului de pensii pe baza cererii administratorului.
Cuantumul contribuției la fondul privat de pensii
Din 2008, salariații transfera în primul an 2%, urmând să crească cu 0,5 % anual, timp de opt ani, până la 6 %.
În ceea ce privește aloarea activelor nete îNregistrată de fondurile de pensii administrate privat, a fost de 6.035,58 milioane lei (1.395,74 milioane de euro, BNR – curs de schimb la 31 octombrie 2014), în creștere cu 49,74% decât în octombrie 2013 (vezi Tabel Nr. 2).
Tabel Nr. 2: Pilon II – Active nete (mil. lei)
Analizând tabelul de mai sus se observa faptul că pe primul loc se situează Fondul de pensii ING, având cea mai mare valoare a activelor nete, urmat de Fondul AZT Viitorul tău, iar pe al treilea loc Fondul Aripi.
Figura Nr. 2: Cota de piață în funcție de active nete
În octombrie 2014, un număr de 5,44 milioane persoane erau îNregistrate în Registrul participanților, în creștere cu 6,08% față de octombrie 2013. Și în acest tabel se poate observa faptul că se menține clasamentul anterior, primul loc fiind ocupat tot de Fondul de pensii private deținut de ING.
Tabel Nr. 3: Pilon II – Număr participanți (persoane)
Figura Nr. 3: Pilon II – Cota de piață în funcție de participanți
2.4. Pilonul III – Pensiile facultative
Cadrul legislativ pentru aceasta componentă a fost reglementat prin Legea Nr. 204/2006, care stabilește principiile înființării fondurilor de pensii facultative, principiile organizării și funcționarii administratorilor, reglementarea și supravegherea prudențială a sistemului pensiilor facultative. Astfel, prin contribuțiile plătite, angajații își vor putea asigura un venit suplimentar în momentul ieșirii la pensie.
Un fond de pensii administrat facultativ, se va putea constitui dacă are minimum 100 de cotizanți. Pensia facultativă reprezintă suma plătită periodic, pe viață, unui participant în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public. Contribuția participantului la fondul de pensii facultative, de până la echivalentul în lei a 200 EURO pe an din venitul salarial anual, se deduce din venitul salarial brut al acestuia în completarea deducerii contribuțiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii.
Cheltuielile angajatorului cu contribuțiile datorate de acesta la fondul de pensii facultative , în suma de până la echivalentul în lei a 200 EURO pe an pentru fiecare participant, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Pensiile facultative reprezintă suma plătită periodic, pe viață, unui participant în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public. Pensiile facultative intră în categoria pensiilor private, alături de pensiile administrate privat. Acestea au în comun modul în care persoana asigurată contribuie la fond. Astfel, contribuția de asigurări sociale va fi distribuită într-o anumită proporție către cele două categorii de pensii, iar diferența dintre cele două constă în modul în care se stabilește cuantumul pensiei care va fi obținută de asigurat.
Administrarea fondurilor de pensii facultative
Fondurile de pensii facultative funcționează diferit față de sistemul pensiilor publice sau al celor obligatorii administrate privat. Astfel, contribuția la fondul de pensii se stabilește în sumă fixă sau ca procent din venitul lunar, fără a depăși o cotă de 15% și se virează o dată cu contribuția către sistemul public de pensii. Administrarea sumelor colectate sub formă de contribuții se face în sistem privat, prin intermediul societăților de administrare autorizate.
Fondurile de pensii facultative pot fi administrate de societăți de pensii, societăți de administrare a investițiilor, societăți de asigurare, care sunt înființate și autorizate potrivit legislției care reglementează domeniul lor de activitate și care sunt autorizate de comisie în acest scop.
Pentru eliberarea deciziei de autorizare ca administrator de fonduri de pensii facultative, solicitantul trebuie să îndeplinească, cumulativ, o serie de condiții generale:
în cazul societății de pensii – să fi obținut în prealabil autorizarea comisiei pentru constituire;
în cazul societății de administrare a investițiilor și al societății de asigurare – să fie înființate și autorizate potrivit legislației care reglementează domeniul lor de activitate;
în cazul societății de administrare a investițiilor și al societății de asigurare – să aibă în domeniul de activitate li administrarea fondurilor de pensii facultative;
capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societatea de pensii, societatea de administrare a investițiilor sau societatea de asigurări, care sunt nominative, nu pot fi transformate în acțiuni la purtător, nu pot fi acțiuni preferențiale și pot fi denominate;
actul constitutiv al societății de pensii, societății de administrare a investițiilor sau societății de asigurări trebuie sa prevadă că acționarii nu pot beneficia de drepturi preferențiale sau de alte privilegii și că este interzisă limitarea drepturilor sau impunerea de obligații suplimentare;
participațiile mai mici de 1% să nu reprezinte, cumulat, mai mult de 10% din capitalul social al solicitantului;
să aibă un capital social care să îndeplinească condițiile prevazute în Norma Nr. 4/2006 privind proveniența capitalului social;
consiliul de administrație al administratorului trebuie să fie alcătuit dintr-un numar impar de membri li nu poate avea în componența sa mai puțin de 3 persoane;
dovada plății taxei de autorizare ca administrator.
Capitalul social minim necesar pentru activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative este echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naționale a României la data constituirii, a sumei de 1,5 milioane euro, iar fondul se constituie numai dacă există minim 100 de participanți și a obținut de la Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private avizul pentru extinderea activității în acest domeniu.
Relația dintre participanți și administratorul fondului este reglementată de contractul de administrare semnat de Consiliul de Coordonare, în calitatea sa de reprezentant al tuturor participanților la acel fond și ales dintre ei. Administratorul investește sumele din fond pe criterii prudențiale în scopul maximizării profitului prin diversificarea investițiilor și diminuarea riscului în următoarele categorii de investiții permise: depozite la bănci comerciale, titluri de stat, valori mobiliare emise de autoritățile administrației publice locale, valori mobiliare emise de alte state sau de organisme străine non-guvernamentale cotate la burse de valori autorizate care îndeplinesc cerințe de rating.
administratorul este obligat să furnizeze anual informații corecte și complete despre activitatea desfășurată în anul precedent și să informeze participanții, în mod individual, despre situația fiecărui cont. Alte restricții ale administratorului de fond sunt cele legate de următoarele aspecte:
interzicerea oferirii de beneficii colaterale unei persoane, cu scopul de a o convinge să adere sau să rămână participant la o schemă facultativă de pensii;
interzicerea oferirii de beneficii colaterale unui angajator, sau sindicat sau unor persoane afiliate lor, cu scopul de a-l recompensa sau de a-l determina să convingă sau să solicite angajaților săi să adere la un anumit fond;
să facă în fața participanților sau potențialilor participanți, afirmații sau previziuni despre evoluția investițiilor unui fond altfel decât în forma și modul prevăzute în normele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.
Din punct de vedere al numărului de entități active pe piața pilonul III, la începutul anului 2008 existau 7 fonduri de pensii facultative, câte două pentru ING și Allianz-Țiriac și cate unul pentru Aviva, BCR și OTP, însă la sfarșitul anului 2009 numărul acestora s-a dublat.
În ceea ce privește auditorii financiari si depozitarii, atât conditiile ce trebuie îndeplinite cât și componența, sunt aceleași cu cele din sistemului de pensii administrat privat pilonul II.
Participanții la sistemul de pensii facultative
În sistemul pensiilor facultative poate deveni participant orice persoană care obține venituri salariale sau asimilate acestora, cum ar fi: salariații, persoanele care lucrează pe cont propriu sau pe baza drepturilor de autor.
Legea Nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare conferă cadrul necesar funcționării acestui sistem, împreună cu legislația secundară specifică domeniului, elaborată de către CSSPP. Precizez faptul că primele contribuții la fondurile de pensii facultative s-au înregistrat în iunie 2007. Dreptul la pensia facultativă se obține începând cu vârsta de 60 de ani, vârstă egală pentru bărbați și femei, dacă s-au plătit minim 90 de contribuții lunare.Suma din contul individual trebuie să fie însă suficientă pentru obținerea unei pensii minime, stabilită prin legislația din domeniul pensiilor facultative. Dacă nu se strâng 90 de contribuții sau suma din cont nu este șuficientă pentru o pensie minimă, se face o plată unică către beneficiar.
Sunt eligibili pentru a fi participanți la un fond de pensii facultative, următorii:
persoanele angajate, potrivit Legii Nr. 53/2003 Codul Muncii;
funcționarii publici, potrivit Legii Nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;
persoanele care obțin venituri din salarii sau venituri asimilate acestora, potrivit Legii Nr. 571/2003 privind codul Fiscal;
persoanele autorizate să desfășoare și să obțină venituri din activități independente potrivit Legii Nr. 571/2003;
membrii societăților cooperative aflate sub incidența Legii Nr. 1/2005;
persoanele care realizează venituri din activități profesionale, astfel cum sunt definite în Legea Nr. 200/2004;
persoanele care realizează venituri din activități agricole, potrivit Legii Nr. 571/2003.
Dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se face prin declarație pe propria răspundere a potențialului participant, data la momentul completării actului individual de aderare la un fond de pensii facultativ. Persoana care îndeplinește condițiile de eligibilitate va dobândi calitatea de participant la un fond de pensii facultative abia dupa plata primei contribuții. Persoanele fizice sunt libere să opteze pentru fondul de pensii facultative la care vor sa cotizeze.
Dreptul la pensia facultativa se deschide, la cererea participantului, în următoarele condiții:
participantul a împlinit vârsta de 60 de ani;
dacă au fost plătite minimum 90 de contribuții lunare;
suma din contul participantului este suficientă pentru obținerea pensiei minime (stabilită prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private).
Nu pot contribui la acest sistem de pensii facultative agenții economici și instituțiile care au obligații neachitate față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, la furnizorii de energie și combustibil de orice formă. Angajații societăților cu datorii la stat dar și la furnizorii de energie și combustibil de orice formă nu vor putea contribui la fondurile de pensii facultative.
Contribuțiile se acumulează într-un fond de pensii facultative, fi ind evidențiate în conturi individuale, ca proprietate a participanților și a benefi ciarilor legali ai acestora. Trebuie reținut faptul că participanții pot, în orice moment, să modifice, să suspende sau să înceteze contribuțiile la un fond de pensii facultative, cu înștiințarea administratorului și a angajatorului. În cazul încetării plății, aceștia își păstrează calitatea de participant urmând a beneficia de toate drepturile la vârsta de pensionare.
Angajatorul și sindicatul, sau reprezentanții salariaților prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, grup de unități sau ramura, dar și angajatorul, singur sau prin asociere cu alți angajatori.
Fondul de pensii poate fi gestionat doar de un administrator, care a obținut autorizația de funcționare pentru fondurile de pensii facultative , eliberată de Comisie. Capitalul social minim pentru activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative este echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naționale a României la data constituirii, al sumei de 2 milioane de EURO.
Veniturile administratorului se constituie din comisioane percepute, prin deducerea unui cuantum din contribuțiile plătite, de maximum 5%, sau prin deducerea unui procent negociat din profitul rezultat din investirea activelor fondului de pensii facultative , de maximum 5%. Administratorul fondului va trebui să furnizeze anual informații complete despre activitatea din anul precedent, precum și să aducă la cunoștința contribuabililor, în mod individual, situația conturilor.
Fondul de pensii facultative este supravegheat de către (CSSPP) Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.
În lege nu se precizează o sumă fixa pentru pensie sau un procent. Se va stabili prin schemele facultative de pensii propuse de administratori și aprobate de Comisie.
Avantajele pensiilor private facultative:
Pentru angajat, pensia privată aduce în primul rând siguranță, confort și liniște la momentul pensionării, prin acumularea și fructificarea contribuțiilor strânse de-a lungul vieții, în contul personal.
Mai mulți bani de pensie decât cei care se cuvin din pensia de Stat și cea „obligatorie” (Pilonul II), pot veni din fondurile de pensii facultative. Sistemul permite să contribuim cu până la 15% din venit. Angajatorul poate contribui și el, suplimentar astfel încât, în momentul în care nu mai lucrezi, să nu simți că ești nevoit să iți schimbi radical standardul de viață.
Spre deosebire de „pensiile private obligatorii” (Pilonul II), legislația Pilonului III nu interzice participarea la pensiile facultative în funcție de vârstă, oricine având posibilitatea să contribuie în sistem cu până la 15% din veniturile brute realizate lunar. Pentru a putea beneficia de o pensie facultativă, condițiile legale impun că fiecare participant să aibă o vârstă de cel puțin 60 de ani. De asemenea, cel puțin 90 de contribuții lunare (nu neapărat consecutive) făcute la fond, și o sumă minimă acumulată sunt necesare pentru încasarea unei pensii, și o sumă minimă lună de lună.
Pentru angajatori, pensia privată facultativă poate reprezenta un instrument eficient de motivare a salariaților și de management al resurselor umane, dar și o soluție avantajoasă din punct de vedere fiscal – deductibilitatea fiscală se ridică la 400 de euro pe an pentru fiecare angajat și la 400 de euro pe an pentru angajator. Companiile au acum oportunitatea de a-și atrage angajații de partea lor prin oferirea de pachete de pensii facultative (Pilonul III), pentru care beneficiază de deduceri fiscale.
Referitor la activele nete ale pensiilor facultative, putem afirma ă în anul 2014, acestea au fost de 413,59 milioane lei (95,64 de milioane de euro), în creștere cu 34,70 % comparativ cu luna octombrie 2015 (32,90% raportat în euro).
Tabel Nr. 4: Pilon III – Active nete (mil. lei)
Figura Nr. 4: Pilon III – Cota de piață în funcție de active nete
În cazul fondurilor de pensii facultative, la 31.10.2014, numărul participanților înregistrați a fost de 252.283, cu 17,81% peste nivelul din octombrie 2013.
Tabel Nr. 5: Pilon III Număr participanți (persoane)
Figura Nr. 5: Pilon III – Cota în funcție de participanți
Potrivit datelor statistice de pe site-ul Comisiei de Supraveghere a Pensiilor Private, cea mai mare pondere este deținută de către ING OPTIM cu un procent de 30% fiind urmat de BCR plus cu 29%.
2.5. Beneficiile sistemului de pensii private
Pensia oferită de sistemul social de stat reprezintă o suma insuficientă care poate asigura doar un nivel minim de trai. Oricum, prea puțin pentru eforturile depuse în perioada activă a vieții. Pensia privată combină o asigurare de viață cu un cont de economisire și investiții care presupune la finalul investiției o pensie.
În ceea ce privește beneficiile acestor tipuri de pensii, acestea sunt:
la varsta de pensionare se poate încasa toată valoarea contului acumulat, se poate începe încasarea pensiei suplimentare sau se pot continua plățile pentru a mări suma necesară pentru pensie;
suma asigurată poate fi crescută sau scăzută pe parcursul contractului.
are participare la profit;
pot fi trecuți beneficiari în caz de deces al persoanei asigurate, sau clauze suplimentare pentru spitalizare pentru membrii familiei;
prima poate fi crescută oricat pe parcursul contractului sau poate fi scăzută dupa 2 ani de contract;
se pot face investiții suplimentare pe parcursul contractului care au o valoare mai mare decât valoarea minimă acceptată la acea dată. Investițiile suplimentare în programul de Investiții al ING ajung cateodată la de 2 ori dobanda bancară;
din anul 3 există o valoare de răscumpărare care crește pe parcursul contractului;
investițiile prin primele plătite sunt practic economii sub formă de depozite realizate prin bonuri de tezaur sau plasamente în programul de investiții mixt format din bonuri și un portofoliu de acțiuni;
are atașată asigurare de viață;
suma asigurată la deces = SA + Contul existent la acea dată;
pot fi atașate clauze suplimentare de îmbolnavire și accident;
pensia este o acumulare financiară pentru familie pentru că există o protecție ca asigurare că suma va reveni fie celui care o acumuleaza fie beneficiarilor secundari trecuți în poliță.
Capitolul III
Analiză comparativă
asupra sistemului de pensii private a altor state
3.1. Sistemul de pensii la nivelul Uniunii Europene
Situația la începutul anilor 1990 în Europa Centrală și de Est s-a centrat pe nevoia de reformă a pensiilor apărută în timpul erei de tranziție de la o economie planificată la una de piață. Așadar, sistmele de pensii ale țărilor ECE au avut următoarele caracteristici: sistemele furnizau pensii mici sau aproape inexistente, fiind mici diferențe între pensiile minime și pensiile maxime, perioadele de necontribuție recunoscute în mod generos la calcularea pensiilor și practicarea pensionării anticipate se practica la nivel larg, câteva grupuri de muncitori cu drepturi privilegiate au beneficiat de condiții favorabile în termenii vârstei de pensionare și a calculării pensiilor, conformitatea cu sistemele de securitate socială se deteriora datorită provocărilor economice pe care întreprinderile deținute de stat le înfruntau în timpul tranziției și datorită creșterii numărului de mici afaceri, nu erau limite clare de demarcare între bugetele statelor și bugetele sistemelor de securitate socială, sistemele aplicau rate mari de contribuții comparativ cu țările vestice, nivelul de beneficii a scăzut cu timpul în absența mecanismelor de indexare. În ciuda acestor dificultăți, sistemele de pensii din țările ECE au reuțit să evite neplata beneficiilor. În unele cazuri, țările s-au confruntat cu întârzieri în plăți semnificative. În 1990, pensionarea anticipată a fost folosită pentru a absorbi numărul mare de persoane fără loc de muncă rezultat în urma restructurărilor economince masive. Acest lucru este evident în ciuda descreșterii numărului de contributori și simultan a creșterii numărului de pensionari de-a lungul acelei perioade. Prin urmare, rata dependenței de sistem(definită ca rația numărului pensionarilor la numărul de contributori) a crescut rapid în anii 1990. Îmbătrânirea populației în multe țări din regiune a contribuit de asemenea la creșterea ratei de dependență față de sistem prin creșterea ratelor de dependență a persoanelor în vârstă, definită ca raportul populației în vârstă de 65 de ani și peste din populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani.
Adițional, pensia pentru persoanele cu dizabilități a fost adesea considerată ca o alternativă și în cazul persoanelor care nu îndeplineau cerințele necesare. Numărul mare de pensionari cu dizabilități sugerează faptul că au aplicat multe persoane și, chiar dacă nu îndeplineau cerințele necesare, au reușit sa obțină acest tip de pensie prin acordul și generozitatea medicilor.
Deși beneficiile acordate de sistemele de pensii au cunoscut nevoi imediate ale muncitorilor scoși de pe piața muncii, care erau negativ afectați de procesul de privatizare, deteriorarea rapidă a ratelor dependenței de sistem au dus la creșteri seminificative în ratele costurilor pensiilor. În Europa Centrală și de Est țările au răspuns prin adoptarea unui număr de măsuri care au ajustat contribuția și structura beneficiilor și au îmbunătățit eficiența administrativă a sistemelor de pensii. Viitoarea îmbătrânire a populației, creșterea continuă a pensionarilor, stagnarea contribuabililor, și deteriorarea ratelor de venit datorită creșterii muncii informale, au dus la costuri foarte mari ale pensiilor, care au rezultat în creșterea deficitelor sistemelor de pensii.
De la mijlocul anilor 1990, țările Europei Centrale și de Est au început reforme structurale ale sistemelor de pensii. Multe țări au introdus sistemele de pensii obligatorii administrate privat, supranumit și pilonul al doilea. Țările care au introdus acest sistem includ Ungaria (în 1998), Kazakstan (1998), Polonia (1999), Letonia (2001), Bulgaria (2002), Croația (2002), Estonia (2002), Macedonia (2003), Slovacia (2005) și România (2008).
Pentru că toate aceste țări au avut sisteme de pensii de stat pre-existente, reformele au reprezentat diminuarea sistemelor de pensii de stat și înlocuirea lor parțială cu economii individuale administrate privat. În același timp, sistemele de pensii de stat, supranumite și primul pilon, au fost de asemenea reformate prin schimbarea unor parametri în schema de bază, de exemplu extinderea perioadei de calificare pentru pensionari, creșterea vârstei de pensionare și trecerea de la indexarea salariului la indexarea prețului. Unele țări precum Polonia, Letonia, Suedia și Italia, au introdus conturi de contribuții noționale pentru sistemele lor de pensii de stat.
Strategia reformei de pensii pe mai mulți piloni a fost regăsită într-un raport al Băncii Mondiale (1994), jucând un rol important în dezbaterile legate de politici. Această strategie a fost promovată prin asistența Băncii Mondiale pentru țările Europei Centrale și de Est. Argumentul susținând reforma de pensii pe mai mulți piloni a fost că privatizarea cu pre-finanțare ar produce impacte macroeconomice favorabile, precum diversificarea riscurilor în portofoliile de investiții, creșteri ale economiilor, dezvoltarea pieței de capital și creșterea motivațiilor pe piața muncii.
Lipsa consensului social în procesul reformei sistemului de pensii ridică probleme serioase în majoritatea țărilor. Un proces al reformei participatorii și buna informare este esențial pentru luarea de decizii raționale bazate pe un consens larg. Însă, dialogul social a fost slab și uneori absent în procesele de reformare în multe țări, iar organizațiile de muncitori sau ale angajatorilor au reușit să găsească numai într-o mică măsură căi alternative să influențeze politicile de pensii.
În 2010, cheltuielile pentru sistemele publice de pensii din cele 27 de țări ale Uniunii Europene, au fost de 10.2% din PGB, variind între 4.1% în Irlanda și 14% în Italia. Noile țări care au aderat la UE au cheltuit 9.2% din PGB pentru pensiile de stat.
Rata relativ crescută a cheltuielilor din țările Europei Centrale și de Est sunt datorate ratelor de dependență ridicate care sunt în general în jur de 50%, indicând faptul că mai puțin de doi contributori susțin un pensionar.
Contribuțiile provenite de la muncitorii asigurați și angajatori constituie principala sursă de venit pentru finanțarea cheltuielior de pensii. Oricum, recent, veniturile nu au fost în concordanță cu cheltuielile sistemelor de pensii în multe țări. Deficitul curent din sistemele de pensii reprezintă până la 4% din PGB al țării. Deficitele sunt în principal finanțate prin transferuri de la bugetele de stat. Aceste deficite au apărut datorită costurilor de tranziție asociate cu redirecționarea contribuțiilor de pensii către cel de-al doilea pilon al sistemelor de pensii.
Criza globală din 2008-2009 a rezultat într-un declin dramatic pe plan economic și o creștere a șomajului în regiune. Criza a afectat schemele de pensii în diferite moduri, făcând vulnerabile nivelele de pensii în schemele de pensii bazate pe contribuții cu privire la volatilitatea piețelor financiare și a căii prin care consecințele ei sunt suportate în mod direct de către muncitori. Conform datelor OECD, fondurile pensiilor private ale țărilor ECE au pierdut 23% față de 2008.
Potrivit proiectului de lege privind pensiile publice, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuții de asigurări sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întarziere a contribuțiilor, precum și din alte venituri, potrivit legii; sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, care se aprobă prin legile bugetare anuale. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestațiilor de asigurări sociale din sistemul public de pensii, cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemului public de pensii, finanțarea unor investiții proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege. Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual pana la trei la suta pentru constituirea unui fond de rezerva. Fondul de rezervă cumulat nu poate depași nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv, prevede proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice. Conform acestuia, fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestațiilor de asigurări sociale în situații temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public de pensii, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În termen de șase luni de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Agenția Națională de Administrare Fiscală, CNPP și casele de pensii sectoriale au obligația sa coreleze bazele proprii de date pentru realizarea unei evidențe corecte și unitare a drepturilor și obligațiilor participanților la sistemul public de pensii, precum și la sistemul fondurilor de pensii administrate privat. O altă prevedere a proiectului de lege este aceea potrivit căreia casele teritoriale de pensii, casele de pensii sectoriale și organele fiscale subordonate ANAF au obligația să iși transmită reciproc informațiile referitoare la sumele reprezentând contribuția de asigurări sociale, declarate și, respectiv, plătite de angajatori.
De asemenea, potrivit proiectului de lege a pensiilor, CNPP este instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale care administrează sistemul public de pensii, aflată sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Consiliul de administrație este compus din nouăsprezece persoane, dintre care un președinte și optsprezece membri. Președintele CNPP este numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului muncii, pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit. Președintele CNPP este și președinte al consiliului de administrație și exercită o funcție asimilată celor de demnitate publică. El are rang de secretar de stat și este salarizat la nivelul prevăzut de lege pentru această funcție. Membrii Consiliului de administrație sunt reprezentanți ai Guvernului, patronatelor, sindicatelor și pensionarilor. Astfel cinci sunt reprezentanți ai Guvernului, desemnați de ministrul muncii, cinci sunt reprezentanți ai patronatelor, desemnați de organizațiile patronale reprezentative la nivel național, cinci sunt reprezentanți ai sindicatelor, desemnați de organizațiile sindicale reprezentative la nivel național, iar trei sunt reprezentanți ai pensionarilor, desemnați de organizațiile naționale ale pensionarilor. Aceștia sunt desemnați pe o perioadă de patru ani. Consiliul de administrație funcționeaza în mod legal în prezența a cel puțin treisprezece dintre membri săi, se mai arată în proiectul de lege, în care se mai precizează că, pe durata exercitării mandatului, președintele și membri consiliului de administrație pot fi revocați de către cei care i-au numit, respectiv desemnat. În cazul încetării mandatului, ca urmare a revocarii, a demisiei sau a decesului, vor fi numite, respectiv desemnate, alte persoane până la expirarea duratei mandatului inițial. Ministrul muncii este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și deleagă atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale președintelui CNPP, iar directorii caselor teritoriale de pensii și ai caselor de pensii sectoriale sunt ordonatori secundari de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat. Se precizează și formula de calcul a pensiilor, aceasta fiind următoarea: P = PMA x VPP, unde PMA este mPMA/12, în relație cu PML. Formula regăsită în Legea Nr. 19/2000 este următoarea: Bcli=ΣV: NTZ*MNTZ, Bmax=Bcli*25%, Ci=Bcli-S, care nu poate depăși Bmax.
Cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemului public de pensii se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în limita unui procent de până la 3% aplicat cheltuielilor anuale totale prevăzute prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv asupra cheltuielilor din alte surse atrase, în condițiile legii. Salarizarea personalului CNPP, al caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale este stabilită prin Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar cheltuielile privind salarizarea personalului CNPP, al caselor teritoriale de pensii, al caselor de pensii sectoriale se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat. Casele de pensii sectoriale elaborează propuneri pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și le transmit CNPP. Dacă legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puțin trei zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul precedent, până la adoptarea noului buget, se mai precizează în document. Neplata contribuției de asigurări sociale la termenele prevăzute generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate. De asemenea, important de reținut sunt și prevederile articolelor 165, referitor la numărul orelor efective de lucru și articolul 168 privind sporul de vechime.
Noua lege a pensiilor, precum și predecesoarele sale, se ghidează după următoarele principii: principiul unicității – statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept; principiul obligativității – persoanele fizice și juridice au obligația de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor; principiul contributivității – fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; principiul egalității – asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăazute de lege; Noua lege a pensiilor urmează să reglementeze sistemul unitar de pensii publice care va funcționa pe baza principiilor menționate mai sus și va include o serie de măsuri reformatoare, precum:
Creșterea și egalizarea vârstelor standard de pensionare pentru bărbați și femei. Noua lege a pensiilor prevede continuarea creșterii vârstelor de pensionare până în 2014 la 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați, așa cum a fost stabilită în baza legislației în vigoare. La finalizarea acestei etape, se continuă cu creșterea, din anul 2015, a vârstei de pensionare numai pentru femei de la 60 de ani, până la 65 de ani, până în 2030. Creșterea se realizează gradual, cu 3 luni în fiecare an. În 2030, atât barbații cât și femeile vor ieși la pensie la aceeași vârstă standard de 65 de ani. De asemenea, legea prevede creșterea graduală a stagiului complet de cotizare, necesar obținerii unei pensii pentru limită de vârstă, pentru femei, de la 27 ani și 4 luni în trimestrul IV 2009, la 30 de ani în 2015 și la 35 de ani în 2030. Pentru barbați, creșterea graduală a stagiului complet de cotizare, necesar obținerii unei pensii pentru limită de vârstă, va fi de la 27 ani și 4 luni în trimestrul IV 2009, la 35 de ani în 2015. Stagiul minim de cotizare necesar pentru obținerea unei pensii din sistemul unitar de pensii publice va crește gradual de la 12 ani și 4 luni în trimestrul IV 2009 la 15 ani în 2015, atât pentru femei cât și pentru bărbați.
Creșterea vârstelor de pensionare pentru personalul din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale. În prezent, cadrele și funcționarii publici cu statut special din domeniul apărarii naționale, ordinii publice și siguranței naționale se pensionează la vârsta de 55 de ani, atât femeile cât și bărbții. Noua lege prevede creșterea, din anul 2010, a vârstei de pensionare a categoriilor profesionale menționate mai sus, atât pentru femei cât și pentru bărbați, de la 55 de ani, până la 60 de ani, până în 2025. Creșterea se realizează gradual, cu 3 luni în fiecare an. De asemenea, legea prevede creșterea graduală a stagiului complet de cotizare, necesar obținerii unei pensii pentru limită de vârstă, atât pentru femei, cât și pentru bărbați de la 25 ani în trimestrul IV 2009, la 30 de ani în 2025, precum și creșterea graduală a stagiului minim de cotizare în specialitate, necesar obținerii unei pensii pentru limită de vârstă, atât pentru femei cât și pentru barbați, de la 15 ani în trimestrul IV 2009, la 20 de ani în 2025.
Reevaluarea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele ce vor fi integrate în sistemul unitar de pensii din magistratură, diplomație, personal auxiliar din instanțe de judecată, funcționari publici parlamentari. Începând cu intrarea în vigoare a sistemului unitar de pensii, persoanele care urmau să iasă la pensie cu vârste stabilite de legi speciale, cum sunt cele menționate mai sus, vor ieși la pensie la vârstele de pensionare stabilite prin calendarul de creștere a vârstelor de pensionare pentru bărbați și femei, care se va aplica asiguraților din sistemul unitar de pensii publice, astfel: – magistrații, personalul auxiliar din instanțe, personal asimilat, de la 60 de ani în prezent, atât femei cât și bărbați: femei la 58 ani și 9 luni; bărbați la 63 ani și 9 luni; – funcționari publici parlamentari, personal asimilat, de la 65 de ani în prezent atât femei cât și bărbați: femei la 58 ani și 9 luni; bărbați la 63 ani și 9 luni.
Integrarea persoanelor aparținând sistemelor speciale de pensii în sistemul unitar de pensii publice. Toate persoanele care activează în prezent în domenii în care se utilizează legi / prevederi speciale de pensionare, vor fi integrate în sistemul unitar de pensii publice. Integrarea urmăreste stabilirea acelorași obligații și drepturi pentru cei de mai sus ca și cele practicate în sistemul unitar. Obligațiile nou create se referă la plata contribuției de asigurări sociale, atât de angajator cât și de angajat. Conform cotelor actuale de contribuții de asigurări sociale, angajatorul ar trebui să plăteasca 20,8%, aplicat fondului de salarii brute iar angajatul 10,5% aplicat salariului brut lunar, conform legii. În cazul personalului din apărare națională, ordine publică și siguranță națională se transferă cei 5% ce se plateau de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor de stat și se adaugă încă 5, 5%. Majorarea cu 5,5% a contribuției, se realizează prin creșterea soldei/ salariului brut astfel încât caștigul net să nu fie afectat. Stabilirea pensiilor se face prin înmulțirea numărului mediu de puncte pe care persoana le-ar fi realizat pe toată durata de activitate, dacă ar fi plătit contribuții de asigurări sociale, cu valoarea unui punct de pensie, stabilită anual prin legea bugetului de asigurări sociale de stat (care a fost de 732,8 lei în octombrie 2009).
Creșterea valorii punctului de pensie cu nivelul inflației și cu 50% din creșterea reală a salariului mediu brut. Valoarea punctului de pensie, se stabilește anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și se determină prin majorarea ultimei valori a punctului de pensie din anul precedent cu rata inflației, la care se adaugă jumătate din creșterea reală a salariului mediu brut, prognozat pentru anul următor. În situația în care unul dintre indicatorii prevăzuți mai sus, prognozați pentru anul următor, are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă. Dacă acești indicatori au valori negative se păstrează ultima valoare a punctului de pensie din anul precedent. Valoarea punctului de pensie poate fi majorată prin legile de rectificare a bugetului asigurărilor sociale de stat în raport cu evoluția indicatorilor macroeconomici.
Recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice. În termen de 6 luni de la apariția noii legi, toate pensiile aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, care au fost stabilite pe baza legilor speciale, vor fi recalculate utilizând sistemul de puncte realizat în toată perioada de activitate . Noul cuantum al pensiei, după recalculare, va fi cel care va rezulta din înmulțirea punctajului obținut și valoarea unui punct de pensie, existentă legal la data finalizării procedurii de recalculare. Plata pensiei, în cuantum recalculat, se va face din bugetul asigurărilor sociale de stat, începând de la data finalizării procedurii de recalculare.
Creșterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice cu cei care realizează venituri din profesii liberale, manageri, asociații familiale. Toate persoanele care obțin venituri profesionale și nu plătesc contribuțiile pentru pensii, vor fi obligați să plătească aceste obligații, prin introducerea de noi reglementari care să aplice principiul obligativității și principiul contributivității la sistemul unitar de pensii publice. Persoanele menționate mai sus fac parte din categoria liberilor profesioniști, a managerilor, a membrilor asociațiilor familiale etc. În prezent, conform datelor Agentiei Naționale de Administrare Fiscală, aceștia sunt cca. 400.000 persoane. Dintre aceștia, numai 100.000 persoane plătesc, conform legii, contribuții pentru pensii. Descurajarea numărului de pensionări anticipate parțiale, conform datelor Casei Naționale de Pensii, numărul de pensii anticipate parțiale aflate în plată este de 112.000, tendința fiind de creștere. Noua lege propune înăsprirea condițiilor de acordare a acestui tip de pensie, crescând penalizarea acordată la 0,75% pentru fiecare lună de pensionare anticipată față de vârsta standard de pensionare. Anticiparea nu poate să depășeasca 60 de luni (5 ani) față de vârsta standard de pensionare. În aceste condiții, penalizarea maximă devine 45% față de maximum 30% în prezent. În perioada de anticipare, persoana nu poate cumula pensia anticipată salarială cu un venit salarial. La împlinirea vârstei standard de pensionare, penalizarea se ridică.
Descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive, nejustificate medical. Legea prevede ca să fie înlocuit documentarul medical completat de medicul curant (specialist) cu raportul medical de evaluare completat de medicul specialist al asigurărilor sociale. De asemenea, se prevăd reglementari clare, cu termene și mai ales cu penalizări, referitoare la procedura de expertizare medicală. În acest mod se asigură creșterea responsabilității medicului asigurărilor sociale . În sprijinul acestuia, legea prevede posibilitatea încheierii de convenții între casele de pensii și spitale, laboratoare, clinici etc. pentru reverificarea dosarelor medicale la care există suspiciuni. De asemenea, legea prevede ca acordarea gradului III de invaliditate în cazul persoanelor cu boli obișnuite sau accidente nelegate de munca, să se facă numai după împlinirea vârstei de 45 de ani. Celelalte persoane din această categorie pot beneficia de recalificare și reinserție profesională.
Finanțarea indemnizației de însoțitor pentru pensionarii de invaliditate gradul I din bugetul de stat. Indemnizația de însoțitor care se acordă pensionarilor de invaliditate gradul I nu reprezintă o prestație de asigurări sociale de natura contributivă, ci una de asistență socială. Ea reprezintă un venit salarial acordat persoanei însărcinate să îngrijească un invalid de gradul I, fiind o indemnizație identică cu cea care se plătește de la bugetul de stat în cazul persoanelor cu handicap de gradul I. Legea propune ca finanțarea acestei indemnizații de însoțitor să se facă de la bugetul de stat și nu de la bugetul de asigurări sociale de stat, urmând ca plata acestei prestații să se facă în continuare, prin casele de pensii.
În plus, s-au îNregistrat deja efecte ale noii legi a pensiilor prin pensionări anticipate într-un număr masiv, acest lucru ducând tocmai la efecte perverse: creșterea numărului de pensionari, deci creșterea cheltuielilor, nu scăderea acestora. Așadar, pe termen lung se va produce sărăcirea populației cu venituri mici, adică peroanele vulnerabile, este posibilă chiar și scăderea speranței de viață ca urmare a creșterii vârstei de pensionare, datorită creșterii considerabile a numărului orelor de lucru, deși raționamentul implementării unei astfel de legi este contrar. Și nu în ultimul rând trebuie menționat faptul că această creiză a sistemului de pensii are cauze mult mai îndepărtate ca timp și este agravată și de către criza economică.
3.2. Sistemul de pensii administrate privat din Ungaria
Ungaria este prima tara din Europa Centrala si de Est care si-a reformat sistemul public de pensii, prin introducerea segmentului privat multipilon, dupa modelul Bancii Mondiale. Astfel, Ungaria a ajuns a doua piata ca marime in regiunea central si est-europeana, atat pe segmentul de pensii obligatorii, cat si pe cel facultativ. Ungurii se confrunta cu aceleasi probleme de reducere si imbatranire a populatiei ca si restul Europei: populatia sa va scadea cu cel putin 13% pana in 2060, iar rata de dependenta a varstnicilor va creste pana la 58% in acelasi orizont de timp, potrivit Eurostat. Acum, Ungaria se pregateste de o noua reforma: introducerea "solutiei multifond" pe Pilonul II si diversificarea investitiilor fondurilor de pensii.
Spre deosebire de Polonia (cea mai mare piata de pensii obligatorii din regiune) si de Cehia (cea mai mare piata de pensii facultative din regiune), Ungaria are ambele segmente – atat Pilonul II, cat si III – destul de bine dezvoltate.
Ungaria a introdus prima din zona ambele sisteme de economisire privata pentru pensie, ajungand acum la o piata de pensii obligatorii de circa 2,9 milioane de participanti si active nete de 7,5 miliarde euro si una de pensii facultative de 1,4 milioane de participanti si active nete de 3 miliarde euro.
Liberalizarea pietei a fost continua, pe masura ce sistemul s-a maturizat, iar restrictiile au fost eliminate in principal dupa 2002. Sistemul maghiar de pensii private obligatorii are particularitatea ca mai multe entitati pot administra fonduri de pensii: angajatori, companii financiare, sindicate, patronate, camere de comert sau chiar autoritati locale. La fel este si in cazul fondurilor de pensii facultative, care functioneaza dupa acelasi cadru institutional si legislativ.
La pensiile facultative pot contribui atat clientii individuali, cat si angajatorii acestora, iar contributiile sunt incurajate prin stimulente fiscale destul de consistente: exista o deductibilitate de 30% in limita sumei de 100.000 forinti (circa 412 euro) pe an, iar contributiile angajatorilor sunt deductibile in totalitate, in limita unui salariu minim pe an (69.000 forinti, adica aproximativ 284 euro).
Fondurile de pensii (atat pe Pilonul II, cat si pe III) isi pot externaliza activitatea de investire a activelor catre o societate specializata de asset-management. Cum supravegherea pietelor financiare este integrata, PSZAF, autoritatea de reglementare si supraveghere a pietei, are aceleasi atributii asupra companiilor de asset-management cu cele pe care le are asupra companiilor care gestioneaza fondurile de pensii private. Instrumentele in care legislatia permite fondurilor sa investeasca sunt foarte variate, de la cele traditionale la fonduri imobiliare, de hedging, private equity sau obligatiuni ipotecare.
3.2.1. Structură
Pe Pilonul II maghiar activeaza in prezent 20 de fonduri de pensii private, raportul de forte dintre "campionii locali" si marile companii financiare straine (prezente in toate tarile din regiunea Europei Centrale si de Est) fiind destul de echilibrat. In prezent, numarul de participanti la cele doua fonduri este de aproximativ 2,9 milioane, in timp ce activele nete administrate sunt de 7,5 miliarde euro. Liderul detasat al pietei este fondul de pensii obligatorii al grupului financiar local OTP, cu peste 800.000 de participanti (cota de piata de 29%) si active nete de 2 miliarde euro (26% din totalul pietei), la finele anului trecut. Urmeaza, in ordine, patru nume mari ale pietei europene de profil: ING (locul doi, cu o cota de piata de aproape 18% dupa active), AEGON (locul trei, 17,5%), ALLIANZ (10,6%) si AXA (8%). Participarea la fondurile obligatorii de pensii a crescut aproape continuu, de la 1,34 milioane de clienti la finele anului 1998 (anul lansarii sistemului), iar activele pietei au urmat aceeasi evolutie, ajungand la un apogeu de peste 8 miliarde euro la finele anului trecut, dupa care au inceput sa scada, suferind pierderi accentuate pe fondul crizei financiare internationale.
Pe Pilonul III activeaza in prezent 68 de fonduri de pensii facultative, iar liderul pietei este tot OTP, cu peste 270.000 de participanti si active de 419 milioane euro la finele anului trecut, adica o cota de piata de 13,5% dupa active si de aproape 20% dupa numarul de participanti. Ceilalti jucatori de pe podium sunt ALLIANZ si MKB, cu cote de piata mai mari de 10%.
Piata de pensii facultative este mult mai fragmentata decat cea de pensii obligatorii. Primele 20 dintre cele 68 de fonduri concentreaza 90% din piata.
Participarea la fondurile facultative de pensii private a crescut spectaculos in primii ani de la lansare, dupa care a incetinit ritmul. Fata de 97.000 de clienti la finele anului 1994, volumul de participanti a depasit un milion in 1999. Activele acumulate au evoluat asemanator, crescand liniar pana la finele anului trecut, apoi decazand pe fondul crizei financiare.
3.2.2. Investiții și randament
Reglementarile privind investitiile fondurilor de pensii private sunt identice atat la Pilonul II, cat si la Pilonul III. Regulile sunt destul de relaxate, insa nu a fost la fel tot timpul. Pana in 2002, fondurile erau obligate de lege sa aiba castiguri minime legate de randamentul titlurilor de stat cu maturitati lungi ale Ungariei – fondurile investind astfel cea mai mare parte a activelor in aceste instrumente si alocand prea putin altor oportunitati de piata. Aceasta cerinta foarte restrictiva a fost eliminata apoi, pentru a permite fondurilor sa-si diversifice investitiile. In prezent, fondurile nu sunt obligate la nici un randament minim garantat, nici macar relativ la conditiile de piata.
Legislatia prevede plafoane privind plasamentele in doar cateva instrumente financiare: 50% in fondurile mutuale, 30% in obligatiuni (sunt excluse de aici titlurile de stat), 25% in obligatiuni ipotecare, 10% in fonduri imobiliare, actiuni nelistate si instrumente ale unui singur emitent, si 5% pentru fonduri de hedging, fonduri de private equity si active imobiliare (real estate).
In prezent, fondurile investesc preponderent in titluri de stat ale Ungariei (59% pe Pilonul II, 66% pe Pilonul III), fonduri mutuale (17% pe Pilonul II si 13% pe Pilonul III) si actiuni listate (16% pe Pilonul II si 10% pe Pilonul III). Restul activelor sunt plasate in obligatiuni (circa 3%), depozite bancare (1%-2%) si celelalte instrumente, "netraditionale" (5%-6%).
In ultimii 5-6 ani, tendinta a fost de reducere a plasamentelor in titluri de stat, obligatiuni si depozite bancare si de crestere a expunerii pe actiuni si fonduri mutuale, ca urmare a relaxarii restrictiilor. De asemenea, s-a redus usor si ponderea investitiilor in activele "netraditionale".
In perioada celor cinci ani dintre 2003 si 2007, randamentul mediu ponderat al tuturor fondurilor a fost de 9% pe an, atat la pensiile obligatorii, cat si la pensiile facultative. Anul trecut, randamentul pietei s-a apropiat de 6%. Per total, fondurile de pensii obligatorii au depasit inflatia in sase dintre cei zece ani de la lansare. Cumulat pe cei zece ani (1998-2007), fondurile de pensii private obligatorii au avut un randament de 150%, in timp ce inflatia totala a perioadei a fost de 100% (nivelul general al preturilor s-a dublat).
Anul acesta insa, fondurile au suferit pierderi importante, din cauza caderilor bursiere pe fondul crizei financiare mondiale. Numai in primul trimestru, fondurile de pensii obligatorii au cazut cu 7,8%, iar cele facultative cu 6,3%, existand riscul sa termine anul pe minus sau, in cel mai bun caz, cu un randament doar usor pozitiv, cu siguranta sub nivelul inflatiei.
3.2.3. Consolidarea pieței
Ambele segmente ale pietei de pensii private – si Pilonul II, si Pilonul III – au trecut printr-un proces accentuat de consolidare si concentrare, care a sporit stabilitatea sistemului. Astfel, numarul fondurilor de pensii private obligatorii a scazut de la 38 in 1998 (anul lansarii sistemului) la 20 in prezent, dintre care doar 19 sunt de fapt operationale. Cu alte cuvinte, o injumatatire a numarului de fonduri in numai zece ani. Pe piata de pensii private facultative, evolutia a fost si mai spectaculoasa: daca imediat dupa startul din 1994 numarul fondurilor ajunsese sa depaseasca 250, la finele anului trecut mai existau pe piata doar 68, iar in primul trimestru al acestui an doar 67 – activitatea de fuziuni si achizitii de pe aceste piete fiind efervescenta.
Cat priveste gradul de concentrare a pietei de pensii private, acesta a fost si a ramas la cote ridicate inca de la lansarea sistemului, mai ales pe segmentul obligatoriu (Pilonul II). La finele anului trecut, primele 5 dintre cele 20 de fonduri de pensii obligatorii concentrau 80% din activele intregii piete si 83% din numarul total de participanti. In acelasi timp, primele 10 dintre cele 68 de fonduri de pensii facultative concentrau 73% din activele intregii piete si 79% din numarul total de participanti.
3.2.4. Perspective de viitor
Piata de pensii private obligatorii din Ungaria se afla acum in plin proces de pregatire pentru a adopta, solutia multifond. Cu alte cuvinte, fiecare companie de administrare va fi obligata sa gestioneze nu unul, ca pana acum, ci trei fonduri de pensii private obligatorii, cu profiluri de risc si strategii investitionale diferite.
Pentru participantii mai tineri, fondul va investi o pondere mai mare in instrumente cu risc ridicat (actiuni, fonduri dinamice si instrumente alternative), pentru a obtine, pe termene lungi, castiguri mai mari. Pentru participantii mai aproape de varsta de pensionare, portofoliul fondului va fi foarte conservator, cu plasamente in titluri de stat si depozite bancare, pentru a conserva valoarea acumularilor anterioare si a le feri de riscuri prea mari. Al trei tip de fond se afla intre cele doua extreme, la un profil de risc moderat.
In Ungaria, distributia participantilor deja existenti catre cele trei tipuri de fonduri va fi facuta in functie de numarul de ani ramasi pana la varsta pensionarii, oferind insa participantilor dreptul de optiune pentru alt tip de fond decat cel in care ar fi redistribuiti conform criteriului implicit. Slovacia a adoptat sistemul multifond inca de la lansarea din 2005 a pietei de pensii obligatorii, iar urmatoarea pe lista, alaturi de Ungaria, ar putea fi Bulgaria.
3.3. Sistemul de pensii administrate privat din Franța
Franța are scheme separate ale sectorului public si ale sectorului privat. Schema serviciului public este pentru „funcționarii publici” care au 15 ani de serviciu. Alte categorii de agenți ai sectorului public, in general muncitori, contractuali sau personal temporar si funcționarii publici cu mai puțin de 15 ani de serviciu fac parte dintr-o schema complementară care este inclusă in schema națională dar care are beneficii in plus. (8) Un funcționar public nu poate lucra mai mult de 10 trimestre după ce a împlinit vârsta normală de pensionare fără sa fie penalizat. Angajații temporari care devin funcționari publici pot să obțină un credit pentru perioada cat au fost angajați temporari. In plus, exista o titulatura limitata pentru funcționarii publici prin care pot sa-si calculeze si perioada de timp petrecuta in scoli. Exista trei module de pensii pentru funcționarii publici.
Schema specială pentru funcționarii publici este pe scurt CPCM, si este baza pentru schema primului modul. Este un plan de beneficii fixe care este bazat pe un salariu brut. Există o rată de calcul de 1.899% (2007) care va scădea la 1.829% in 2012. Numărul de ani ceruți pentru a fi asigurați este in mod curent 37.5, dar numărul va creste la 40 in 2008 si probabil la 41 in 2012. Totalitatea beneficiilor nu va trebui sa depaseasca 75% din salariul final. Angajații publici fără statut de funcționari publici sunt cuprinși intr-o schema suplimentara IRCANTEC, in care calculele sunt asemănătoare cu cele din sectorul privat, AGIRC si ARRCO. In general, vârsta normala de pensionare este de 60 de ani cu un serviciu minim de 15 ani. Pensionarea mai târzie este posibilă la 65 de ani. Suma pensiei este in mod proporțional crescută cu 3% pentru fiecare an de serviciu in perioada pentru care există si asigurare. Pensionarea cu o pensie întreaga la vârsta de 50 sau 55 este posibilă in cazul in care funcționarul public a lucrat 15 ani in „serviciul activ” (însemnând periculos și/sau munca grea).
Pensionarea este de asemenea posibilă la orice vârstă pentru mamele care au 3 copii si 15 ani lucrați in serviciul public. Dacă funcționarul public se pensionează înaintea obținerii ratei pensiei întregi (pensionare timpurie), pensia va descrește proporțional. Pentru funcționarii din „serviciul activ”, vârsta de pensionare maximă este 55 sau 60. Funcționarii publici care vor părăsi serviciul fără sa aibă 15 ani lucrați, nu vor primi pensie de la stat. Titulatura va fi transferată Schemei de Securitate Socială pentru muncitorii salariați. De la 1 ianuarie 2006 s-a introdus penalitatea financiara pentru pensionarea făcută înainte de vârsta legală. Aceasta penalitate se datorează creșterii progresive de la 0.5% pe an (numărul de ani de contribuții lipsind din calculul total al contribuției) pana la maximum 5% pe an, lucru care se va finaliza in 2015. Pentru modulul 1 angajații contribuie 7.85% iar angajatorul cu 15.34% pana la 25.10% pentru regimul specific al funcționarului public (SNCF, RATP). Pentru funcționarii civili in vârstă, angajatul contribuie cu 7.85% si angajatorul cu 27.3% la fond.
In cel de-al doilea modul, pensia mandatată va fi bazată doar pe bonusuri, ore suplimentare si indemnizații. Bonusurile, orele suplimentare si indemnizațiile sunt luate complet in calcul, dar se limitează la 20% din „tratamentul indicial”. Acest lucru a fost creat deoarece calculul de baza al pensiei nu ia in considerare sumele suplimentate. Nu există informație suficientă privitoare la regimul mandatar pentru a se oferi alte detalii.
In al treilea modul care este voluntar cea mai mare schemă de calcule este Préfon-Pensionare. Este un plan de capitalizare calculat pe puncte, care funcționează ca un plan CF. Suma pentru pensie este egală cu numărul de puncte multiplicat de valoarea fiecărui punct (valoarea punctului in 2004 este de 0.0863 EUR).
Valoarea punctului este determinată in fiecare an de Préfon. Funcționarul public alege până la 11 niveluri de contribuție, in conformitate cu venitul sau (de la 210.06 EUR pana la 3781.08 EUR pe an in 2004). Drept consecința, nu exista o definiție pentru salariul din care se va fixa pensia. Contribuțiile pot fi oprite oricând. Până in 2004 contribuțiile au fost deduse din taxe. După această perioadă, deducerea va fi de 10% din salariul impozabil având o perioada de tranziție. Pensia creste sau descrește conform vârstei pensionarii (intre 55 si 70 de ani).
Angajații din toate sectoarele private sunt asigurați de securitatea socială si de schema Arrco pentru contribuția lor la plafonul de pensii. Peste acest plafon:
"non-cadrele" (ne-executivii) sunt asigurați de Arrco pentru câștigurile care depășesc o dată sau de trei ori plafonul;
"cadrele" (executivii) sunt asigurați de schema Agirc pentru câștigurile care depășesc o dată sau de opt ori plafonul.
Agirc operează ca o schemă singulară in timp ce Arrco asigura mai multe (Arrco trebuie să armonizeze reglementările diferitelor scheme afiliate, astfel membrii primesc aceleași beneficii). Principalele caracteristici ale acestor două scheme sunt:
repartizare (sistem de plata directa);
participarea egala a angajatorilor si a angajaților ("paritate ");
puncte pentru pensie.
3.4. Sistemul de pensii administrate privat din
Danemarca
Danemarca are o schemă de pensionare unică pentru sectoarele publice si private în care există beneficii directe pentru sectorul public. Acesta constă dintr-o schemă națională si o schemă separată pentru angajații din guvern precum si una pentru angajații locali din guvern. Angajatorul contribuie la Schema Naționala de Pensii prin taxe constituite si angajații contribuie prin taxele pe venituri.
Contribuțiile nu sunt însemnate, ci sunt plătite in mod simplu la trezorerie cu scopul de a fi redistribuite in funcție de buget. Vârsta de pensionare este 67 pentru angajații născuți înainte de 1 iulie 1939 si de 65 pentru cei născuți după aceasta data. Reducerea vârstei oficiale de pensionare asigura posibilitatea de a se acorda stimulatori financiari membrilor participanți care au rămas pe piața de muncă după împlinirea vârstei standard de pensionare.
Pensionarea timpurie nu este posibilă in sistemul de pensionare public (Schema de Pensionare Naționala). La vârsta de 65 Schema de Pensionare Naționala plătește tuturor persoanelor care au avut cel puțin 40 de ani de rezidenta intre 15 si 65 de ani. Daca condițiile de rezidenta nu exista, atunci se reduce proporția pensiei. Schema de Pensionare Națională are o rată fixă. O pensie suplimentară poate fi plătită in funcție de statutul marital al membrului. PMP (Piața de Munca pentru Asigurarea Pensiei) și-a început activitate in 1964 si depinde de contribuția acordata intr-un număr de ani. Pensionarea nu este necesară pentru a se solicita si pensia. Toți angajații sunt incluși in PMP. Contribuțiile la Schema de Pensionare Națională reprezintă o rată fixă și depinde de numărul de ore lucrate pe lună/săptămână precum si de salariu/venituri si frecvența plății. Angajații cu normă întreagă contribuie cu 81 DKK pe luna, iar angajatorul cu 163 DKK pe luna. Schema de Pensionare Naționala este finanțata de bugetul statului in timp ce al doilea modul este finanțat parțial de contribuții si o parte de plata directa.
Sunt posibile si pensii suplimentare. Forma obișnuită de acordare este bazată pe un plan de contribuții fixe (98% angajatori), dar exista un număr mic de angajatori care oferă beneficii fixe (2%). Datorită taxelor, forma de plată este o combinație de sume brute si rente. Toți angajații sunt apți unui plan de pensii suplimentare după 3 luni. Contribuția angajatorului la planul de contribuții fixe reprezintă doua treimi din contribuția (8%-10% din salariul de baza), in timp ce contribuția angajatului este de o treime (4%-5% din salariul de bază). Totuși contribuția angajatului nu e solicitată, dar depinde de politica de pensionare a companiei. Măsurile specifice directe asigurate funcționarilor civili nu sunt specificate, dar ar trebui să existe în acord cu practica de piață.
3.5. Puncte comune ale sistemului
de pensii privat la nivelul țărilor membre U.E.
Cele mai multe sisteme de pensii din statele membre ale UE sunt organizate ca sisteme de pensii de stat, cu implicații deosebite asupra finanțelor publice în ultimii ani.
În condițiile îmbătrânirii populației și a constrângerilor financiare, aceste state s-au angajat în reformarea sistemelor lor de pensii. Importanța (pondera) sistemelor private de pensii a devenit din ce în ce mai mare, statele respective fiind în diverse faze de dezvoltare: în faza de acumulare, sau în faza de plata a beneficiilor.
În prezent, în funcție de stadiul reformelor sistemelor lor de pensii, in UE sunt patru categorii de state:
cu sisteme de pensii private puțin dezvoltate și care nu intenționează să modifice situația existentă, deși se manifestă un trend în acest sens: Spania, Franța;
cu sisteme de pensii private bine dezvoltate și care s-au bazat întotdeauna pe aceste sisteme: Danemarca, Olanda, Marea Britanie
cu sisteme de pensii publice, de tip pay as you go, reformate, respectiv prin introducerea pilonului II – pilon obligatoriu, finanțat din contribuții participanți (cota parte din contribuția la sistemul public), componentă și în completarea sistemului public nefinanțat: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, Suedia
cu sisteme de asigurări sociale nefinanțate, tradiționale, uneori împreună cu un nivel minim de asigurare socială și care au trecut la un sistem privat de pensii: Germania, Austria, Italia.
Cea mai bogată țară din zona ECE și prima care a făcut trecerea la euro, Slovenia este unica țară din regiune cu un Pilon II de pensii private ocupaționale (obligatoriu în unele sectoare și facultative în altele), introdus la presiunea sindicatelor.
Slovenia a introdus sistemul de pensii private în anul 2000. Astăzi, participarea în sistemul privat de pensii este semnificativă, depășind 550.000 de participanți în Pilonul II ocupațional. De menționat că populația totală a Sloveniei este de numai 1, 9 mil de locuitori și că participarea la Pilonul II este facultativă în majoritatea cazurilor. Fondurile de pensii private au acumulat până acum circa 1,5 miliarde euro, în schimb Pilonul III este mai puțin dezvoltat.
Figura Nr. 6: Structura activelor nete și numărul de participanți state membre UE 2008 (pilonul II)
Sursa: http://www.csspp.ro/publicatii/pensiile-private-in-europa-centrala-si-de-est
Ca număr de participanți în sistem, în cazul Pilonului II, România se situează pe locul 2, după Polonia, dar ca grad de ocupare, raportat la populația activă, suntem alături de Bulgaria, Ungaria, Lituania, și Estonia. Situația se schimbă în cazul în care ne raportăm la efectivul de salariați, când ne poziționăm în rândul marii majorități a celorlalte state – cca.70-80%, așa cum se poate observa în Figura Nr. 6.
Figura Nr. 7: Structura activelor nete și numărul de participanți state membre UE 2008 (pilonul III)
Sursa : http://www.csspp.ro/publicatii/pensiile-private-in-europa-centrala-si-de-est
O situație modestă, cu un număr foarte mic de participanți, se constată și în cazul Pilonului III. Cu excepția Cehiei care are doar acest sistem, ne situăm în rândul statelor cu o participare foarte scăzută – Slovenia, Estonia, Lituania (până în 1-2%), la distanță foarte mare față de Ungaria și Bulgaria – între 10-20%, așa cum se poate observa în Figura Nr. 7.
Figura Nr. 8: Structura investițiilor în țările Europei Centrale și de Est (2008) – pilonul II
Sursa : http://www.csspp.ro/publicatii/pensiile-private-in-europa-centrala-si-de-est
În cazul structurii de portofolii, România cu o pondere foarte mare a instrumentelor cu venit fix, deși deține cele mai mari ponderi în comparației cu celelalte state analizate, se menține în limite asemănătoare acestora – ponderi foarte mari, peste 60%, cu excepția Chile, în cazul Pilonului II și Cehiei, în cazul Pilonul III, așa cum se poate observa în Figura Nr. 8 și, respectiv, Figura Nr. 9.
Figura Nr. 9: Structura investițiilor în țările Europei Centrale și de Est (2008) – Pilonul III
Sursa : http://www.csspp.ro/publicatii/pensiile-private-in-europa-centrala-si-de-est
Din acest punct de vedere, România se poate compara, într-o anumită măsură, cu statele cu fonduri de pensii cu ponderi mari investite în obligațiuni, care deși au îNregistrat rate de rentabilitate mai mici decât în perioadele anterioare, sunt mult mai stabile decât cele cu ponderi mari în acțiuni.
Concluzii
Fiecare dintre noi trebuie să ne formulăm un plan care să ne ajute la îndeplinirea obiectivelor noastre financiare, indiferent în ce etapă a vieții ne aflăm. Așadar, planificarea financiară apare ca o necesitate a realității curente.
Pentru a-și asigura un venit decent la batrânețe, tinerii trebuie să înțeleagă importanța economisirii și rolul sistemului de pensii privat în acest proces, în condițiile în care pensia de stat nu va ajunge niciodata pentru ca viitorii pensionari să-și mențină nivelul de trai din present. Prin urmare modelul multipilon de pensii este menit să vină țn sprijinul sistemului pensiilor de stat, care devine tot mai nesustenabil în condițiile îmbătrânirii și scăderii populației active. În acest sens pentru economisirea pe termen scurt se pot folosi conturile bancare, însă pentru o economisire sustenabilă pe termen lung, cel mai bun produs este pensia privată. Cateva argumente în plus ar fi urmatoarele: pensiile facultative sunt produse financiare diferite, care se adresează unor nevoi diferite, ce benficiază de deductibilitate fiscală și cu randamente investiționale pe termen lung net superioare dobânzilor bancare.
Planificarea pensionării înseamnă sa privesti in perspectiva, sa te confrunți cu realitatea financiară și cu sacrificiile pe care aceasta le presupune, și să iei masuri.
Este evident că sistemele de pensii publice sunt de domeniul trecutului, mai ales în țările în curs de tranziție.Sistemul PAYG a fost prezentat anterior în aceasta lucrare și au fost aduse argumente solide care au demonstrat că sistemul nu poate face față cu succes vremurilor ce vor veni. De accea, sistemul asigurărilor private de pensii a fost adus în discuție și mai ales a fost implementat și în România din anul 2007. Astfel, au apărut cei trei piloni, primul reprezentând vechiul sistem public, adaptat la noile reglementări, al doilea reprezentând contribuțiile obligatorii la pensii, dar administrate privat, și în cele din urmă, al treilea pilon, care este facultativ și reprezintă posibilitatea de a contribui la pensii, administrate în mod privat.
Avantajele pensiei private sunt numeroase în comparație cu vechiul tip de pensii de stat. În primul rând, pensia de stat are o valoare de maxim 3 puncte, valoarea unui punct fiind cuprinsă între 30% – 50% din salariul mediu pe economie (un punct = aproximativ 290 de RON), în timp ce valoarea pensiei private poate fi stabilită personal, în funcție de sumele economisite, de perioada de capitalizare, de perioada de incasare a anuitaților.De asemenea, vârsta de pensionare în cazul pensiei de stat este strict reglementată, din ce în ce mai ridicată (60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați – datorită îmbătrânirii generalizate a populației), în timp ce în cazul pensiei private clientul iși poate alege vîrsta de pensionare.
În al doilea rând, în cazul pensiilor de stat, nu se cunoaște exact unde se duc banii cotizați, datorită faptului că din contribuțiile colectate se plătesc pensiile actualilor pensionari, și astfel nu există capitalizare și dobândă, iar valoarea pensiei este mică în comparație cu sumele reținute.În cazul pensiilor private valoarea pensiei este calculată în funcție de contribuția fiecărui client și de performanțele plasamentelor financiare, iar clientul poate afla în orice moment care este situația contului său, deoarece banii sunt investiți în instrumente financiare cu grad de risc zero (de exemplu bonurile de tezaur) sau foarte scăzut(de exemplu depozitele bancare).
În al treilea rând, și poate cel mai important avantaj al pensiilor private, este acela că, în cazul decesului, beneficiarii stabiliți de client încasează suma asigurată, precum și valoarea contului (adică sumele de bani la care clientul s-a asigurat și banii depuși, cu dobânda aferentă). La pensiile de stat, banii aferenți pensiei se pierd în cazul decesului.
Scopul contractării unei pensii private este acela de a constitui în perioada activă a persoanei, o sumă de bani consistentă și sigură, care ar putea acoperi ușor șocul ieșirii din activitatea muncii prestate în prima perioadă a vieții.Printr-o astfel de pensie, asiguratul economisește bani, fiind protejat în caz de accidente rutiere, la locul de muncă, de invalididate, deces de-a lungul perioadei contractului încheiat cu firma de asigurări.
Un dezavantaj demn de menționat în ceea ce privește pensiile private este acela că piața internațională de asigurări este într-o continuă schimbare, în special în țările Europei de Est și Centrale. Atât vechile, cât și noile societăți de asigurări luptă pentru o parte cat mai consistentă a pieței. Alegerea unui produs de asigurare de viată, sau pensie privată este un proces complex, care trebuie sa aibă ca punct de pornire o analiză a necesităților financiare pe termen lung a fiecăruia. De aceea, actualul mod de funcționare a sistemului, total netransparent, și desele modificări ale acestuia, au dus la scăderea încrederii populației într-un astfel de sistem.Oamenii trebuie să înțeleagă faptul că pensia privată reprezintă viitorul realizării unei siguranțe materiale pentru momentul în care se decid să înceteze activitatea și să se îndrepte către alte domenii în viață.
Se poate specifica faptul că pensia privată este o investiție sigură datorită faptului că există o autoritate administrativă autonomă, aflată sub controlul Parlamentului României, care reglementează și supraveghează activitatea societăților de pensii private.În primul rând administratorii acestor societăți sunt verificați astfel încât să aibă un trecut impecabil pentru a activa în acest domeniu.În al doilea rând, există și o schemă de pensii, care reprezintă setul de termene, condiții și reguli pe baza cărora administratorul investește activele fondului de pensii în scopul dobândirii de către participanți a unei pensii private.
Ca și concluzie, pot menționa faptul că aderarea de către angajatori la un sistem de pensii private facultative va face parte, în viitor, din sistemul de motivare și recompensare pe care aceștia îl vor pune la dispoziția angajaților, constituind o modalitate ieftină de creștere a valorii pachetului de beneficii.
Deși acest nou sistem pare că s-a adaptat cu destulă ușurință în România, el încă nu are parte de o siguranță deplină în rândul tuturor persoanelor.Acest lucru se poate datora și faptului că în acest moment există pe piața din România mai multe companii care se ocupă de sistemul privat de pensii, de unde poate proveni și incertitudinea sau poate confuzia oamenilor în a alege oricare dintre ele.Una din propunerile care cred că ar avantaja pe viitor sistemul privat de pensii în țara noastră este restrângerea acestor companii la doar câteva, astfel încât să rămână doar cele care au cel mai mare impact asupra populației participante la acest sistem.În acest fel, concurența ar fi mai acerbă între acele companii, și eficiența sistemului ar crește considerabil.
Toate aceste argumente și concluzii demonstrează că asigurările private de pensii reprezintă cea mai bună modalitate a oricărei persoane de a investi o mică parte din banii câștigați de-a lungul vieții, astfel încât să se poate bucura de o vârsta a treia, și de ce nu, chiar a doua, cât mai îmbelșugată în ceea ce privește situația lor financiară.
Studierea atentă a relației dintre evoluția structurii pe vârste a populației și implicațiile ei economice și sociale oferă decidenților politici un instrument vital pentru o mai bună înțelegere a unor elemente importante necesare fundamentării unei game largi de politici economice și sociale, inclusiv demografice și sociale, menite să facă față provocărilor pe care le conține modificarea, în timp, a acestei structuri.
Politica pronatalistă promovată începând cu anul 1967 care a durat până în anul 1990 a dus la creșterea numărului populației totale și la modificarea structurii populației, astfel încât din anii 1980 și până în prezent România a beneficiat de un potențial demografic important. În perioada regimului politic și economic totalitar din anii 1980 și cea de tranziție la economia de piață începută în anul 1990 n-au existat condiții favorabile pentru valorificarea acestei „ferestre demografice”.
Analiza rezultatelor proiecțiilor privind evoluția numărului și structurii populației până în anul 2050, pe care mă bazez, precum și analiza principalelor probleme întâmpinate de sistemul de pensii, arată că România dispune încă de potențial demografic până spre 2025/2030, când tendința de îmbătrânire începe să se accentueze. În acest context, instituțiile și programele centrate pe îmbătrânire, precum cele referitoare la suport familial, pensii publice, îngrijire de lungă durată vor fi supuse unor presiuni puternice.
Alături de politicile orientate spre redresarea natalității și îmbunătățirea în perspectivă a echilibrului între generații, prevenirea și diminuarea efectelor economice negative ale îmbătrânirii pot fi inițiate, încă de pe acum, programe care să conțină măsuri referitoare la: susținerea creșterii gradului de ocupare și îmbunătățirea structurii ocupării și a productivității. Creșterea gradului de ocupare apare mai pregnantă în cazul persoanelor din grupele de vârstă peste 40 de ani, în special în cazul celor de 55-64 de ani. Un motiv este acela că numărul și ponderea populației cu vârste peste 40 de ani vor crește continuu după 2010, în timp ce numărul și ponderea persoanelor în vârstă de 15-39 de ani sunt și vor fi în scădere continuă. Un alt motiv este că nivelul general al productivității în România se situează la aproximativ o treime din productivitatea medie pe ansamblul statelor membre ale UE, ceea ce relevă existența unui potențial important de diminuare a impactului îmbătrânirii. Investiția în populația în vârstă școlară și în cercetare, dezvoltare, inovare sunt căi de creștere a productivității prin resursa umană. Investiția în capitalul uman, în special în copii și tineri pentru a fi mai bine pregătiți în a face față provocărilor generate de modificările pe piața muncii ca urmare a globaluzării economice și îmbătrânirii.
Scăderea numărului și modificarea structurii pe vârste a populației României în perspectivă este un motiv serios pentru ajustări ale multor instituții și programe, dar acestea trebuie inițiate și puse în aplicare din timp, atunci când opțiunile sunt încă deschise.
În concluzie, statele trebuie să acționeze acum pentru a rezolva problemele, pentru că mai târziu soluțiile se vor complica. Costul măsurilor corective va fi mai ridicat decât ar putea fi unul de prevenire. Această idee este susținută nu numai de necesitatea reducerii impactului social negativ al crizei, ci și de faptul că protecția socială poate fi un stabilizator automat al cheltuielilor publice, în sensul că poate ajuta la stabilizarea cererii agregate, la susținerea încrederii consumatorilor și la crearea de locuri de muncă.
Bibliografie
Cărți
Bogdan M. Chirițoiu – “Pasind cu greutate – reforma pensiilor in Romania”, Early Warning Report, Societatea Academica din Romania pentru Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, 2001;
Larry Willmore – “Population ageing and pay-as-you-go pensions”, Ed. New York University Press, United Nations, 2004;
Michael Tanner – “Modern pensions and social security: A timeline of historic events”, Society of Actuaries, Ed. CATO Institute, Washington D.C., 2006;
Badea Dumitru G. – “Insurance and reinsurance”, Ed. Economică, București, 2003;
Bistriceanu Gheorghe D. – “Asigurări și reasigurări în România”, Ed. Economică, București, 2006;
Bistriceanu, Gheorghe D. – “Sistemul asigurărilor din România”, Ed. Economică, București, 2002;
Cace Corina – “Asigurările sociale. Management, evoluții și tendințe”, Ed. Expert, București, 2004;
Ciurel Violeta – “Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale”, Ed. All Beck, București, 2000;
Constantinescu Dan Anghel, Dobrin Marinică – “Dicționar de asigurări”, Ed. Națională, București, 1999;
Negru Titel – “Asigurări. Ghid practic”, Ed. C.H. Beck, București, 2006;
Șerbanescu Cosmin – “Asigurări și protecție socială. Tendințe europene”, Ed. Universitară, București, 2008;
Bălașa Ana, Dumitru Mihai, Mărginean Ioan – “Calitatea vieții în România”, Ed. Expert, 2002;
Grigorescu Constantin – “Tranziția și Criza Sistemului de Pensii”, Probleme economice [Institutul Național de Cercetări Economice].
Holzmann Robert, Mackellar Landis – “Pension Reform in South-Eastern Europe: Linking to Labor and Financial Market Reforms”, Ed. The World Bannk, Washington D.C., 2009;
Iovițu Mariana – “Bazele politicii sociale”, Ed. Eficient, București, 1997;
Legislație
Hotărârea Nr. 1550 din 23 septembrie 2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii Nr.19/2000 (M.O. Nr. 897 din 1 octombrie 2004).
Legea Nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (M.O. Nr. 140/01.04.2000), cu modificările și completările ulterioare.
Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, adoptata la 18 oct. 2004, intrată în vigoare la 1 iulie 2006
Legea Nr. 204/2006 privind pensiile private facultative
Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private Nr. 18/13.07.2007 privind aderarea și evidența participanților la fondurile de pensii administrate privat
Ordinul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale Nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii Nr. 19/2000 privind sistermul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ( M.O. Nr. 237/10.05.2001), cu modificările și completările ulterioare.
Ordonanța de Urgență Nr.4 din 3 februarie 2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat (M.O. Nr.119 din 7 februarie 2005).
Ordonanță de urgență Nr. 112/2007 pentru modificarea și completarea Legii Nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat și a Legii Nr. 204/2006 privind pensiile facultative
Articole
Revista Finanțe, Bănci și Asigurări, Nr. 7/iulie 2009 – „Nivelul pieței fondurilor de pensii private”, Cosmin Serbănescu
Revista Finanțe, Bănci și Asigurări, Nr. 7/iulie 2008 – „Impozitarea pilonilor de pensii”, Cosmin Serbănescu
Revista Finanțe publice și contabilitate, Nr.7-8/2009 – „Pensiile din România anului 2009 – de la sistemul public la sistemul privat de pensii”, Manuela Chiorean
Revista Tribuna Economică, Nr. 6/13 februaruie 2008 – „Transferul participanților între fondurile de pensii”
Revista Tribuna Economică, Nr. 16/23 aprilie 2008 – „ Pensiile facultative”
Revista Tribuna Economică, Nr. 24/18 iunie 2008 – „ Fondurile de pensii: administrarea, constituirea și publicitatea”, Doina Pârcălabu
Revista Tribuna Economică, Nr. 25/25 iunie 2008 – „Fondurile de pensii: depozitarul, participanții, transferul”, Doina Pârcălabu
Revista Tribuna Economică, Nr. 25/25 iunie 2008 – „Aderarea continuă la sistemul Pilonului II”
Site-uri
www.aaf.ro
www.apapr.ro
www.cnpas.org
www.conso.ro
www.csspp.ro
www.ghiseuldepensii.ro
www.ing.ro
www.lapensie.com
www.legislatiamuncii.ro
www.mmuncii.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiză Comparativă Asupra Sistemului de Pensii Private a Altor Țări (ID: 109744)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.