Analiza Comparativa a Principiilor, Regulilor Si Metodelor de Evaluare a Datoriilor Conform Referentialului National Si International

II) Analiza comparativa a principiilor,regulilor si metodelor de evaluare a datoriilor conform referentialului national si international

Contabilizarea tuturor datoriilor unei entitati raportoare este, fara indoiala, un aspect cheie in prezentarea pozitiei financiare a acesteia investitorilor, creditorilor si altor actionari. Diferite tipuri de de datorii au implicatii diferite: datoriile comerciale pe termen surt indica o iesire de numerar in termen scurt, pe cand o datorie pe termen lung acopera o gama larga de perioada,iar provizionale au alta semnificatie pentru cei care fac analize financiare.

Cadrul general de intocmire si prezentarea a situatiilor finaciare defineste recunoasterea ca fiind procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere. Recunoasterea elementelor in situatiile financiare se realizeaza prin referinta la doua criterii ce trebuie indeplinite in mod cumulativ:

probabilitatea realizarii unui beneficiu economic viitor(pentru active) respective a unei iesiri de resurse purtatoare de beneficii economice(pentru datorii)

evaluarea sa se poata realiza intr-un mod credibil

Astfel, o datorie trebuie recunoscuta in contabilitate si prezentata in bilant atunci cand este probabila o iesire de resurse incorporand beneficii economice,rezultata din decontarea unei obligatii prezente si cand evaluarea acesteia se poate realiza credibil.

Evaluarea trebuie inteleasa ca un proces prin care se determina valorile la care creantele si datoriile curente vor fi recunoscute in situatiile financiare. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.

Conform ordinului 1802/2014, Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț, respectiv bilanțul prescurtat, și în contul de profit și pierdere.

Pentru a avea o imagine clara asupra procesului de evaluare, orice problema de evaluare trebuie abordata in contabilitate, in relatie cu principiile contabile fundamentale. Principalele principii ce pot fi strict legate de procesul de evaluare sunt: (m. Ristea- metode si politici contabile de interprindere)

Principiul costului istoric

Principiul stabilitatii unitatii monetare

Principiul evaluarii separate a activelor,capitalurilor proprii si datoriilor

Principiul prudentei

Principiul continuitatii activitatii

Principiul costului istoric impune costul de intrare(istoric) ca baza de evaluare la inregistrarea in contabilitate a elementelor din situatiile financiare si mentinerea acestui cost pana la iesire, el putand fi substituit prin alte valori sau modificat numai prin reevaluare.

Principiul stabilitatii unitatii monetare . Unitatea monetare face referire la doua aspecte : la unitatea de cont(folosirea monedei ca unitate de masurare si recunoastere a fluxurilor economice,considerate a fi constanta),cat si la unitatea bunurilor ce formeaza obiectul evaluarii.(nota)

Principiul evaluarii separate a activelor,capitalurilor proprii si datoriilor. Acest princiu completeaza celelalte principii enuntate si consta in determinarea valorii fiecarui element individual recunoscut in vederea stabilirii valorii aggregate corespunzatoare elementelor-randuri din Bilant.

Principiul prudentei consta in evaluarea cu precautie a activelor , datoriilor, capitalurilor proprii, cheltuielilor si veniturilor pentru a evita supraevaluarea rezultatului. Conform rpinciiului enuntat nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor sau subevaluarea elementelor de datorii si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile probabile generate de desfasurarea activitatii in exercitiul curent sau cel anterior.

Principiul continuității activității face referire la faptul ca intreprinderea își continuă în mod normal activitatea întrun viitor previzibil, fără a intra în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a activității sale. În cazul în care este vorba de necontinuitate, conturile sunt prezentate pe baza unei evaluări în valori lichidative, nu se mai amortizează activele, nu se mai permanentizează metodele de evaluare și calcul economic etc.* nota (Contabilitate financiara  Prof.univ.dr.Mihai RISTEA, Lect.univ.dr.Corina-Graziella DUMITRU)

Baze de evaluare

Probabil cea mai controversata problema din contabilitate este stabilirea bazelor de evaluare pentru elementele componente ale situațiilor financiare,astfel incat sa asigure credibilitate și relevanță informațiilor oferite utilizatorilor (investitorilor, creditorilor si altor actionari sau altor utilizatori )

In functie de momentul cand se face evaluarea,evaluarea imbraca urmatoarele forme:

Evaluare initiala(curenta)

Evaluare ulterioara sau evaluarea la bilant se bazeaza pe valoarea neta contabila, si anume in cazul datoriilor costul amortizat al acestora

Evaluarea la iesire. Derecunoasterea sau stingerea unei datorii se realizeaza la valoarea de intrare a acesteia.(Contabilitatea aprofundata, Prof.univ. dr. Mihai RISTEA,Lect.Univ.dr.Corina DUMITRU)

Evaluarea initiala sau evaluarea la intrare. Pentru majoritatea elementelor de active si datorii prezentate in situatiile financiare, evaluarea initiala se intemeiaza pe costul istoric,calculat pe baza documentelor justificative,ce dobandeste ,statutul de valoare contabila de intrare. In functie de natura datoriilor, valoarea de intrare poate fi: valoarea nominala,respectiv valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei (valoarea inscrisa in documentele care atesta datoria), in cazul impozitelor valoarea care se asteapta a fi platita,calculata prin aplicarea cotelor de impozitare aplicabile sau cea mai buna estimare a cheltuielilor probabile/a sumei necesare pentru stingerea unei obligatii,in cazul provizioanelor.(nota . (M.Ristea,I. Jianu,CI.Lungu, Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor Internatioanale de Contabilitate-IAS1 Prezentarea situatiilor financiare,ED CECCAE,BUC,2004.)

Conform IFRS, evaluarea initiala a datoriilor se face la costul istoric al acestora, exceptie facand instrumentele financiare evaluate la valoarea justa , plus în cazul unui activ financiar sau al unei datorii financiare care nu este evaluat la valoarea justă costurile tranzactiei care sunt direct atribuibile datoriei financiare. Costul istoric este reprezentat de valoarea justa a contraprestatiei primite pentru aceasta, plus costurile de tranzactionare.

Valoarea justa este definita conform IFRS,ca suma la care poate fi decontata o datorie intre parti in cunostinta de cauza,intr-o tranzactie in care pretul este determinat obiectiv.

Conform ordinului 1802/2014, evaluarea bunurilor la data intrarii in entitate se face la valoarea de intrare,denumita valoare contabila. Astfel datoriile sunt inregistrate initial la valoarea istorica,respectiv valoarea ce se asteapata a fi platita pentru decontarea acesteia.

Un caz aparte este reprezentat de datoriile in valuta, a caror recunoastere initiala se face la cursul de schimb valutar de la data efectuarii operatiunii,comunicat de Banca Nationala a Romaniei. La sfarsitul fiecarei luni, datoriile in valuta se evalueaza la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei din ultima zii bancara a lunii respective. Diferentele ulterioare de curs valutar, re inregistreaza in contabilitate ca venituri sau cheltuieli din diferente de curs valutar.

Evaluarea ulterioara. Valoarea la care se realizeaza evaluarea ulterioara este valoarea actuala,denumita si valoare de inventar. Valoarea actuala in cazul datoriilor este data de valoarea de decontare, valoare justă datoriei în momentul întocmirii situațiilor financiare( cf IAS 32 Instrumente financiare: prezentare, IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, IFRS 7 Situația fluxurilor de numerar. IFRS 9 Instrumente financiare)

Conform reglementarilor internationale, evaluarea ulterioara se va face la cost amortizat pentru urmatoarele datorii: credite pe termen lung,datorii din contracte de leasing financiar,datorii comerciale,credite pe termen scurt,partea scadenta a creditelor pe termen lung ,alte datorii financiare. Evaluarea ulterioara a impozitelor amanate,impozitelo de platit si a provizioanelor pe termen scurt se va face avand ca baza de evaluare platile asteptate,in timp ce evaluarea ulterioara a provizioanelor pe termen lung se va face avand ca baza de evaluare, valoarea actualizata a platilor asteptate.In ceea ce priveste datoriile pentru tranzactioanare si intrstrumentele derivate,evaluarea ulterioara a acestora se face la valoarea justa.

Costul amortizat este reprezentat de valoarea initiala cu care este inregistrata datoria, minus rasmbursaril de principal, plsu sau minus amortizarea cumulata a oricaror orime sau discounturi,minus orice reducere asociata deprecierii sau imposibiliatii de incasare.

In ceea ce priveste reglementarile nationale, evaluarea ulterioara a datoriilor se efectueaza la valoarea actuala a acestora,denumita si valoare de inventar.Conform 1802/2014, valoarea cu care sunt evaluate datoriile la inventare este valoarea lor probabila de plata.

In ceea ce priveste evaluarea ulterioara a datoriilor financiare ce sunt elemente monetare si care sunt exprimate in valuta, aceasta trebuie facuta tinand cont de IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Conform IAS 21 ,toate castigurile si pierderile rezultate din schimbul valutar aferent datoriilor monitare trebuie inregistrate in profitul net sau pierderea neta. Evaluarea ulterioara a datoriilor in valuta se face tinand cont de cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data incheierii exercitiului financiar.

Evaluarea la ieșire. Atat reglementarile nationale cat si reglementarile internationale specifica ca evalaurea la iesire a datoriilor se realizeaza la valoarea de intrare sau la orie alta valoare care s-a substituit acesteia,dobandind calitatea de valoare de intrare. O datorie trebuie sa fie derecunoscuta atunci cand este achitata prin plata, prin transformare in capital propriu sau atunci cand creditorul renunta la drepturile sale.

II.1 Evaluarea datoriilor financiare

II.1.1 Evaluare initiala

„Datoriile financiare sunt obligatii contractuale:

De a ceda lichiditati sau alte active financiare unei alte entitati; sau

De a schimba instrumente financiare sau alte datorii financiare in conditii care sut potential favorabile”(Contabilitatea,expertiza si auditul afacerilor, nr.10/2006)

Astfel datoriile financiare pot fi instrumente primare, prezentandu-se sub forma unor obligatii contractuale de a ceda lichiditati sau alte active financiare(datorii comerciale, efecte comerciale de plătit, împrumuturi primite, împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, datoriile generate de contractele de leasing financiar etc.) sau pot fi instrumente derivate sub forma de obligații contractuale de a schimba instrumente financiare în condiții care sunt potențial nefavorabile (cum ar fi opțiunile, contractele futures și forwards, swap-urile pe rata dobânzii și swap-urile valutare).

Conform reglementarilor nationale(Ordinul 1802/2014), elementele prezentate in situatiile financiare ,inclusiv datoriile financiare sunt evaluate de regula pe baza principiului costului de achizitie. Astfel, evaluarea initiala a datoriilor se face la valorea de intrare, denumita si valoare istorica, reprezentata de cele mai multe ori de costul de achizitie.

In cazul datoriilor financiare ,evaluarea se face in conformitate cu IAS 39 Instrumente financiare : Recunoastere si evaluare . Conform standardului,toate datoriile financiare, inclusiv celelalte derivate, trebuie sa fie recunoscute in bilant, atunci cand intreprinderea devine parte a unui contract din care reiese obligatia de a plati. Datoriile ce apar ca rezultat al unui angajament ferm de achizitie,nu sunt recunoscute pana in momentul in care cel putin una dintre parti actioneaza conform contractului,astfel incat fie are dreptul de a primi un activ,fie este obligata sa livreze un activ. Initial acestea trebuie evaluate la cost, reprezentat de valoarea justa a contraprestatiei primite pentru achizitionarea activelor sau datoriilor financiare. Astfel costul istoric este reprezentat de valoarea justa a unei datorii la data constituirii sale. Costurile asociate tranzactiei,direct atribuibile sunt incluse in evaluarea initiala a tuturor datoriilor financiare.

Valoarea justa a constraprestatiei primite este determinata facand referire la pretul de tranzactionare sau alte preturi de piata. In situatia in care aceste preturi de piata nu pot fi determinate in mod credibil, valoarea justa a contraprestatiei va fi estimata a fi egala cu suma tuturor platilor, actualizata, daca efectul este semnificativ,utilizand rata dobanzii preponderente pe piata pentru un instrument similar al unui emitent clasificat in aceeasi categorie de credit.

(In ceea ce priveste contractele la termen(forward),datoriile rezultate din acestea se vor recunoaste inca de la data contractului si nu la data livrarii. Atunci cand o intreprindere devine parte intr-un contract forward, valorile juste ale dreptului si ale obligatiei sunt adesea egale,astfel ca valoarea justa neta a contractului este zero,numai valoarea justa a obligatiei fiind recunsocuta ca datorie.

In ceea ce priveste optiunile financiare, acestea sunt recunoscute ca active sau datorii atunci cand detinatorul sau vanzatorul(emitentul) devine parte contractuala.

Pe de alta parte,tranzactiile futures planificate,indiferent de gradul lor de probabilitate,nu constituie datorii ale unei intreprinderi in masura in care aceasta, la data raportarii financiare, nu este inca parte la un contract ce necesita primirea sau livrarea in viitor a activelor rezultate din tranzactiile futures.)

II.1.2 Evaluare ulterioara

Evaluarea ulterioara a obligatiilor financiare se realizeaza numai dupa recunoasterea initiala, cand o entitate trebuie sa evalueze toate datoriile financiare, altele decat datoriile pentru tranzactionare si instrumentele derivate ce sunt datorii, la costul amortizat.( Ristea M, Dumitru C,Curpan A, Manea L,Nichita M Sahlian D, „Politici si tratamente contabile privind activele imobilizate,Ed Tribuna Economica,Buc,2007,pg 227).

Conform „IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare”, evaluarea ulterioara a datoriilor, altele decat datoriile pentru tranzactionare si instrumente derivate se face la costul amortizat Costul amortizat este reprezentat de valoarea initiala cu care este inregistrata datoria, minus rambursarile de principal, plus sau minus amortizarea cumulata a oricaror orime sau discounturi,minus orice reducere asociata deprecierii sau imposibiliatii de incasare.

Conform Ordinului 1802/2014, evaluarea datoriilor a bilant se face la valoarea lor probabila de plata.

*Insa in ceea ce priveste situatiile financiare anuale consolidate, entitatile pot opta

pentru evaluarea instrumentelor financiare,inclusiv a celor derivate, la valoarea justa.

II.1.3 Evaluare la iesire

Derecunoasterea unei datorii financiare se poate face in conditiile in care aceasta a fost stinsa,si anume in conditiile in care debitorul a decontat datoria,platind in numerar sau cedand un alt activ financiar,bun sau serviciu, sau in situatia in care debitorul este exonerat din punct de vedere legal de responsabilitatea de a deconta datoria, fie printr-un proces legal, fie de insusi creditorul.

Evaluarea la iesire conform reglementarilor nationale cat si a reglementarilor internationale se face la valoarea de intrare sau la orice alta valoare care s-a subtituit acesteia(si care a dobandit calitatea de valoare de intrare).

II.2 Evaluarea provizioanelor

II.2.1.Evaluarea initiala a provizioanelor

Recunoasterea si evaluarea provizioanelor poate avea un impact important asupra modului in care este perceputa pozitia financiara a unei entitati . Conform reglementarilor nationale,provizioanele sunt elemente destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea. Valoarea unui provizion la data recunoasterii initiale este reprezentata de cea mai buna estimare a cheltuielilor probabile,sau in cazul unei obligatii, a sumei necesare pentru stingerea acesteia. Prin urmare, valoarea inregistrata ca provizion nu poate depasi valoarea sumelor necesare stingerii obligatiei curente la data bilantului.

Standardul international care abordeaza recunoasterea provizioanelor este IAS 37 Provizioane,datorii contingente si active contingente. Conform acestui standard , recunoasterea unui provizion de catre o intreprindere trebuie facuta numai in momentul in care:

Aceasta are o obligatie curenta(curenta sau implicita) generata de un eveniment anterior

Este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fei necesara pentru a onora obligatia respectiva

Poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei.

Recunoasterea provizioanelor se face, conform IAS 37 Provizioane,datorii contingente si active contingente, la o valoare care reprezinta cea mai buna estimare,pe baza riscurilor si incertitudinilor existente la data bilatului,a sumei necesare stingerii datoriei.

Standardul precizeaza ca exista diferite moduri de tratare a elementelor incerte referitoare la suma care va fi recunsocuta ca provizion, in conformitate cu circumstantele date.

O metoda de evaluare utilizata poarta denumirea de „valoare previzionata”,metoda folosita in cazul in care provizionul de evaluat implica o gama larga de elemente. Aceasta presupune estimarea obligatiei prin ponderarea tuturor rezultatelor posibile cu probabilitatile de realizare ale fiecaruia.

Exemplu(Ghid pentru intelegerea si aplicarea IAS 37) : O intreprindere comercializeaza produse insotite de un certificat de garantie care acopera costurile reparatiilor generate de defecte de productie ce pot aparea in primele 6 luni de la data cumpararii. Daca la toate produsele vandute se identifica defecte minore,se vor inregistra costuri de reparatie de 1 milion lei. Daca la toate produsele se vor inregistra defecte majore, se vor inregistra costuri de reparaatie de 4 milioane lei. Din experienta intreprinderii, 75% din din produsele vandute nu vor inregistra defecte, 20 % vor inregistra defecte minore, iar retsul de 5 % vor inregistra defecta majore.

In aceste conditii valoarea estimata a costului cu reparatiile va fi :

( 75% x 0) + (20% x 1,000,000)+ (5% x 4,000,000)= 400,000.

II.2.2.Evaluarea ulterioara a provizioanelor

Pentru a reflecta cea mai buna estimare curenta, valoarea provizioanelor trebuie actualizata ulterior evaluarii initiale. In cazul in care efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea la care va fi inregistrat provizionul este valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligației. Valoarea actualizata a unei datorii este reprezentata de valoarea actualizata a fluxurilor viitoare de numerar atribuibile,si anume de valoarea actualizata a viitoareler iesiri de numerar,care se asteapta sa fie necesare pentru stingerea datoriilor in cursul normal al afacerilor.Rata de actualizare folosita trebuie sa corespunda evaluarilor curente pe piata, ale valorii-timp a banilor si riscurilor specifice.

II.2.2.Evaluarea la iesire a provizioanelor

Evaluarea la iesire a provizioanelor se realizeaza in momentul in care pentru stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieșire de resurse( cheltuiala previzionata este realizata), provizioanele fiind anulate prin reluarea valorii acestora la venituri. Conform reglementarilor nationale si reglementarilor internationale, anularea provizioanelor se realizeaza la cea mai buna estimare a cheltuielilor probabile/a sumei necesare pentru stingerea unei obligatii, respectiv la orice alta valoare care s-a subtituit acesteia(valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligației).

II.3.1. Evaluarea datoriilor cu impozitului pe profit

Politicile internationale de recunoastere,evaluare si prezentare ale impozitului pe profit(curent si amanat) sunt prezentate in standardul IAS 12 „Impozitul pe profit”. Impozitul aferent exercitiului curent se calculeza prin aplicarea unei cote unice profitului impozabil ( in tara noastra cota unica de impozit este 16%) . Astfel, impozitul curent aferent perioadei curente si perioadelor anterioare trebuie recunoscut ca datorie in limita sumei neplatite. In cazul in care suma deja platita depaseste suma datorata pentru perioadele respective, surplusul trebuie recunoscut drept creanță.

II.3.2 Evaluarea datoriilor cu impozitele amanate

In ceea ce priveste impozitele amanate,rezultate din diferentele aparute intre politicile contabile si regulile fiscale, standardul international IAS 12 solicita calculul si evidentierea lor in contabilitate . Astfel, datoriile de impozit amânat se recunosc pentru diferențele temporare impozabile, cu următoarele excepții:

recunoașterea inițială a fondului comercial pentru care amortizarea nu este deductibila in scop fiscal

recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii care nu afectează, la data tranzacției, nici rezultatul contabil și nici rezultatul impozabil.

Diferentele temporare sunt diferente aparute intre valoarea contabila si baza fiscala. Valoarea contabila este determinata prin aplicarea regulilor contabile,iar baza fiscala este valoarea determinata prin aplicarea regulilor fiscale.

„Baza fiscala pentru un activ este reprezentata de valoare ce va fi deductibila in scopuri fiscae din beneficiile economice pe care le genera intreprinderea.”

„Baza fiscala pentru o datorie este reprezentata de valoarea contabila minus orice suma deductibila in scopuri fiscale in ceea ce priveste respectiva datorie.” IAS 12

Diferenta temporara este impozabila daca va genera sume impozabile in determinarea beneficiului impozabil al exercitiilor viitoare( cresterea profitului impozabil). In cazul unei diferente temporare impozabile,schema impozitelor amanate se prezinta astfel:

Fig. 2: Datoria de impozit amânat

(Sursă: IAS 12 Impozitul pe profit)

Diferenta temporara este deductibila daca va genera sume deductibile in determinarea beneficiului impozabil al exercitiilor viitoare( scaderea profitului impozabil). In cazul unei diferente temporare deductibile ,schema impozitelor amanate se prezinta astfel:

Fig. 2: Creanța de impozit amânat

(Sursă: IAS 12 Impozitul pe profit)

Concluzionând, analiza comparativa privind bazele de evaluare aplicate datoriilor cu impozitul amanat, se prezinta astfel:

Exemplu privind inregistrarea provizioanelor pentru dezafectare,calculul diferentelor temporare si stabilirea datoriei/creantei cu impozitul pe profit

La 01.01.N societatea ALFA a achizionat un utilaj la un cost de 50,000 lei,cu o durata de utilitate estimata de 4 ani. Regimul de amortizare este degresiv,indice de regresie 1.2 . La aceeasi data sunt estimate cheltuieli cu dezafectarea ce vor fi realizate la finalizarea lucrarilor in valoare de 5,000 lei. Pentru exercitiul N se estimeaza: valoarea reziduala 6,000,pretul de vanzare 38,000, costurile vanzarii 1,000 lei; veniturile ce se vor realiza din utilizarea echipamentului pe toata perioada de utilitate,precum si ratele de actualizare pentru perioada N,N+1 sunt:

Din punct de vedere fiscal, ajustarile pentru deprecierile imobilizarilor nu sunt deductibile,amortizarea recunoscuta este cea in regim liniar,provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt recunoscute.

Inregistrarile contabile aferente exercitiului N :

La 01.01.N Inregistrarea achizitiei utilajului

La 01.01.N se calculeaza si inregistreaza provizionul penru riscuri si cheltuieli: (nota)

Valoare actualizata provizion= 5,000/ (1,1*1,12*1,14*1,16) = 3,069

La 31.12.N se determina si inregistreaza cheltuiala financiara aferenta exercitiului N din provizionul pentru dezafectare:

Cheltuiala financiara= Valoare provizion actualizat la 01.01.N *10%=3,069*10%

=307

La 31.12.N determinarea si inregistrarea amortizarii aferente exercitiului N

Valoare amortizabila=50,000+3,069-6,000 = 47,069

Amortizare liniara =100/4ani= 25%

Amortizare degresiva = amortizare liniara * indice de degresie=25%*1,2=30%

Amortizare N = 47,069 * 30% = 14,121

La 31.12.N se determina si inregistreaza deprecierea aferenta exercitiului N:

Valoare neta contabila=53,059 – 14,121= 38,948

Valoarea de utilitate este determinata in urmatorul tabel:

Valoare justa=38,000 -1,000= 37,000

Valoare recuperabila=max(37,718 ; 37,000) = 37,718

Depreciere la 31.12.N= 38,948-37,718=1,230

Calculul si inregistrarea impozitelor amanate:

Valoare neta contabila utilaj: 53,069 – 14,121 – 1,230 = 37,718

Baza fiscala activ = 53,069 – 53,069/4 = 39,802

Diferenta temporara deductibila 2,084 => Creanta cu impozitul amanat de inregistrat aferent N= 2,084 * 16%= 333

*In cazul in care Baza fiscala activ < Valoarea neta contabila,societatea ar fi inregistrat diferente temporare impozabile => Datorie de impozoit amanat