Analiza Comparativa a Politicienilor Romani Versus Politicieni Americani In Social Media.instagram

=== 62005aa4a2d667b588a3422599b1ac6071930610_472611_1 ===

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA, BRAȘOV

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE

SPECIALIZAREA: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE

LICENȚĂ

Coordonator științific:

Prof. univ. dr./alt grad didactic

NUME:

Prenume :

Absolvent:

NUME

Prenume

Brașov , 2017

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA, BRAȘOV

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE

BUCUREȘTI/ALTELE

SPECIALIZAREA: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE

LICENȚĂ

,,Analiza comparativă a politicienilor români versus

politicieni americani în social-media, Instagram‘‘

Coordonator științific:

Prof. univ. dr./alt grad didactic

NUME:

Prenume :

Absolvent:

NUME

Prenume

Brașov , 2017

Pagina de gardă

CUPRINS

Cuprins……………………………………………………………………………………………………………………………4

Introducere……………………………………………………………………………………………………………………….6

Capitolul I: Comunicarea politică și Social Media……………………………………..…………8
§1.1. Definirea domeniului comunicarii politice………………………………………………..……..8
§1.1.1. Comunicarea politică………………………………………………………………….……..10
§1.1.2. Problemele socio-politice în comunicarea politică…………………………………….……14
§1.2. Evoluția Social Media……………………………………………………………………….…14
§1.2.1. Media tradițională versus social media ……………………………………………………..14
§1.2.2. Social Media și Politica în România…………………………………………………..…….16

Capitolul II: Imaginea și promovarea prin intermediul Instagram………..…………………..19
§2.1. Reputația………………………………………………………………………………………21
§2.1.1. Managementul reputației în mediul online………………………………………………….24
§2.2. Branding-ul personal…………………………………………………………………….……27
§2.3. Instagram………………………………………………………………………………………27
§2.3.1. Promovarea brandului pe Instagram ……………………………………………………………………29

Capitolul III: Promovarea politicienilor prin intermediul Instagram: studiu de caz multiplu…………………………………………………………………..…………………………32

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………………..46

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………..48

ABREVIERI

Titluri de periodice

Referiri la denumiri de publicații și acte normative

Alte abrevieri

ANALIZA COMPARATIVĂ A POLITICIENILOR ROMÂNI VERSUS

POLITICIENI AMERICANI ÎN SOCIAL-MEDIA, INSTAGRAM

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte evolutia și caracteristicile celor trei faze de dezvoltare a sistemelor clasice de comunicare politică, pentru a putea identifica principalele caracteristici și noutățile aduse de Social Media, în intreg procesul comunicării politice și electorale. Totodată ne propunem să demonstram ca pagina de Instagram a actorului politic este folosită de catre liderii de opinie mai mult ca sursă de diseminare a mesajului politic către grupurilor lor sociale și mai puțin ca un spațiu de dezbatere a postărilor actorilor politici. În acelasi timp, mesajul actorului politic este dezbătut într-o mai mare masură în grupurile sociale ale liderilor de opinie decât pe pagina oficială de Facebook a actorului politic.

Sistemele de comunicare politice au cunoscut o schimbare radicală a mecanismelor de funcționare, odată cu dezvoltarea internetului, in general, și a Social Media, in particular. Dacă în perioada incipientă a sistemelor clasice de comunicare politică, actanții principali ai diseminarii mesajului politic erau jurnalistii și politicieni, iar publicul nu avea mijloace de interacțiune cu acestia, feedback-ul lor fiind întârziat sau chiar inexistent, in perioada Social Media, puterea de influență a jurnalistilor și politicienilor a scăzut considerabil, iar procesul comunicării este dirijat de utilizatorii rețelelor sociale, care personalizează mesajul politic, îl distribuie și il dezbate, printr-o comunicare interpersonală, în grupurile lor sociale.

Alegerea acestei teme de cercetare a fost determinate de faptul că Social Media, unul dintre cele mai importante, daca nu, cel mai important mijloc de comunicare în masă, iar acest canal este din ce în ce mai exploatat de actorii politici în campania electorală. De cealaltă parte, o campanie politică sau electorală reușită rezidă din înțelegerea profundă a mecanismelor de comunicare în rețelele de socializare și din faptul că publicul online a devenit un factor cheie în tot acest sistem de comunicare si poate fi transformat în vector important de comunicare a mesajului politic.

Pâna la ora actuală, domeniul a fost puțin cercetat în România, însă, în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și chiar în multe țări din Asia și Africa există o preocupare crescânda asupra analizarii comunicarii politice prin Social Media.

De asemenea, ne-am propus să cercetăm în ce masură politicienii se ajută de temele evenimentelor nepolitice, dar prioritare pe agenda media, în comunicarea lor online și in ce masura influențează semnificativ participarea și angajarea utilizatorilor de Facebook în comentarea și diseminarea mesajului de pe pagina de Facebook a actorului politic. În contextul unei deschideri din ce in ce mai mari inlesnite de reteaua de socializare Facebook, vom operaționaliza cu termeni noi în acest mecanism de comunicare online, precum angajamentul utilizatorilor, descentralizarea comunicării în grupuri sociale și reactiile publicului online în raport cu mesajele transmise de actorii politici.

Originalitatea acestei cercetări consta în faptul că Social Media a început să fie folosită intens în comunicarea politică din 2008 în Statele Unite ale Americii și în campania electorală din 2012 în România. De altfel, din cauza unei activități scăzute a actorilor politici în retelele de socializare pâna la alegerile parlamentare din 2012, comunicarea politică prin Social Media a fost o temă cercetată destul de puțin în România, iar analizele existente nu reușeau să evidențieze câteva concluzii notabile asupra fenomenului. În cercetarea de față ne-am propus să analizam o serie de indicatori de performanță în Social Media și să scoatem în relief puterea pe care acest mijloc nou de comunicare îl are în relationarea actorului politic cu electoratul online. De asemenea, lucrarea adaptează schema comunicării politice mediatizate dezvoltată de Blumler și Gurevitch la noile tendințe ale comunicării politice prin Social Media și propunem o nouă teorie pe care am intitulat-o “Comunicarea descentralizată în grupuri sociale”.

Pentru a atinge obiectivele formulate cu privire la tema abordată, studiul s-a bazat pe anumite metode ale cercetării stiintifice, întrucât scopul fundamental al metodologiei este acela de a ne ajuta să înțelegem atât conceptele fundamentale ale cercetării, cât mai ales relațiile dintre acestea. Pentru a-și putea îndeplini funcția sa, metodologia cercetării știintifice cuprinde, pe de o parte, definirea adecvată a conceptelor-cheie și ale conceptelor operationale, stabilirea unei serii de principii și reguli de desfășurare a investigației, stabilirea instrumentelor de lucru pentru culegerea și interpretarea datelor, precum și analizarea acestora din perspectiva empirică. Metodele de cercetare folosite sunt preponderent de tip cantitativ, analizând datele culese din retelele de socializare Facebook, în funcție de câtiva indicatori de performanță și care ne vor ajuta să identificăm anumite tendințe de comunicare, ce țin de emițător, specificul publicului online, cât mai ales de particularitatile noului canal de comunicare în masă.

Capitolul I: COMUNICAREA POLITICĂ ȘI SOCIAL-MEDIA
§1.1. Definirea domeniului comunicării politice

Analizând mai multe elemente componente putem oferi următoarea definiție:„comunicarea politică este o formă de transfer informațional, prin intermediul căreia se transmit intenționat și direcționat mesaje cu un conținut politic, mesaje transmise prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă sau prin alte instrumente sau acțiuni, transfer informațional care se realizează pe matricea unui câmp, sau într-un spațiu de acțiune bine definit, într-o anumită perioadă de timp, folosindu-se tehnici și metode de formare a imaginilor actorilor politici, specifice publicității politice și care are drept scop principal realizarea unei legături, pe cât posibil pozitive, între actorii politici și opinia publică și invers.

Rădăcinile comunicării politice pot fi plasate în încercările timpurii de analiză ale unor gânditori precum Aristotel, Platon. Quintilian sau Cicero cu privire la funcțiile democratice ale instrumentelor retorice, limbajul și oratoria, care influențau viața publică încă din vremea grecilor și a romanilor . Din acel punct, comunicarea a evoluat intr-un domeniu multidisciplinar care integrează sociologia, științele politice, psihologia, sociologia și marketingul.

Din perspectiva cercetătorilor din domeniul comunicării politice, democrația este „un dialog civic, o conversație continuă între liderii aleși său candidați și cetățenii pe care îi conduc sau își doresc să-i conducă“ .Media joacă un rol important în acest dialog civic pentru că, în majoritatea timpului, interacțiunea între cei care guvernează și cei guvernați este realizată prin comunicare mediatică. Putem identifica cinci arii de cercetare aplicativă în domeniul comunicării politice; discursul politic, dezbaterile politice, publicitatea politică, știrile politice și utiiizurea noilor tehnologii în politică.

Începând din 2001, în aproape fiecare campanie electorală, candidații au utilizat un web site activ, iar, mai nou, sunt prezenți și pe rețelele de socializare. Lucrul acesta arată importanța tehnologiilor actuale de comunicații, care se bazează pe utilizarea internetului, și felul în care a evoluat acest subdomeniul al comunicării politice de la începuturile sale . Deși am asistat la dezvoltarea televiziunii, în anii ’50, și a internetulul, în anii '90, care au transformat canalele de transmitere a mesajelor politice către public, anumite procese legate de comunicarea umană ce afectează comportamentele politice au rămas aproximativ aceleași. Așadar putem identifica o serie de teme teoretice prezente în studiul comunicării politice și nu doar a unei teorii unice, atotcuprinzătoare, a domeniului.

Studierea opiniei publice și implicit a sferei publice este o primă temă teoretică, prezentă încă de la începuturile comunicări politice și până la cercetările actuale Opinia a rămas de referință ca demers de identificare a rolului pe care mass-media îl are în formarea opiniei publice: media, a cărei libertate era protejată de primul amendament al Constituției americane, avea un rol crucial în crearea unei piețe libere a ideilor democrației participative, informate de o presă liberă și documentată, i-a servit ca un stimulent important pentru cercetarea comunicării politice (McLeod, Kosicki, McLeod, 2002, p. 215). Mai târziu, studierea opiniei publice a căpătat o extindere considerabilă implicând cercetarea formării opiniei publice și rolul publicului. Llisabeth MoeJie-Neumann și Thomas Fetersen formulează una dintre cele mai cunoscute teorii cu privire la opinia publică, teoria spiralei tăcerii. Mira Satirovic și Jack McLeod , 2004 vorbesc despre cunoașterea politică și argumentează că această cunoaștere este mai mult decât acumularea unor informații despre guvern și afacerile politice. Este vorba și despre conferirea unei semnificații, unui sens chestiunilor civice.

Mesajele politice, ca subiect general, au fost întotdeauna un domeniu de interes pentru comunicarea politică. Sub acest titlu general vom găsi, pentru început, numeroase studii de retorică politică. Deși audiența și persuasiunea au rămas locuri comune pentru vechea și noua retorică, provocările retoricii în era comunicării de masă sunt mai complexe, ele conducându-ne la un program de studii neoretorice. Mergând pe linia comparației dintre vechea și noua retorică, este inevitabilă legarea retoricii de studiile de argumentare și de principalele instrumente analitice ale discursivității construite de acestea Dincolo de reliefarea amplitudinii domeniului studiilor de argumentare și retorică, nu trebuie să uităm care este scopul acestor programe politice : convingerea publicului. Prin urmare, unele studii analizează rolul audienței și eficiența discursivă in noua retorică. Perspectivele și tendințele retoricii se orientează către valorificarea tot mai accentuată a spectacularului, către exacerbarea patosului și utilizarea aproape exclusivă a mijloacelor de comunicare în masă pentru practicile retorice cu scopul de convingerere a electoratului.

§1.1.1. Comunicarea politică

Sfera publică și transformarea ei structurală este un text esențial pentru înțelegerea relației dintre comunicare și politică. Comunicarea politică trebuie analizată și ca o practică democratică, un indicator fundamental pentru starea unei democrații. Comunicarea politică trebuie analizată și ca o practică democratică, un indicator fundamental pentru starea unei democrații, almiteri , înțelegând comunicarea politică doar ca tehnică de marketing , reproducem o viziune deternministă.

Una dintre cele mai dezbătute probleme legate de impactul noilor media în sfera politico-mediatică se referă la participarea politică a individului , a grupurilor socioprofesionale și a comunităților.

În contextul noilor tehnologii și al Internetului, politicienii se raportează la un electorat mai puțin atașat de ideologii și de tot ceea ce înseamnă politică instituționalizată, un electorat dispus mai degrabă să participle la forme alternative de dezbatere a politicului, precum forumurile online.

Mesajele politice, ca subiect general, au fost întotdeauna un domeniu de interes pentru comunicarea politică. Sub acest titlu general vom găsi, pentru început, numeroase studii de retorică politică. Deși audiența și persuasiunea au rămas locuri comune pentru vechea și noua retorică, provocările retoricii în era comunicării de masă sunt mai complexe, ele conducându-ne la un program de studii neoretorice. Mergând pe linia comparației dintre vechea și noua retorică, este inevitabilă legarea retoricii de studiile de argumentare și de principalele instrumente analitice ale discursivității construite de acestea). Dincolo de reliefarea amplitudinii domeniului studiilor de argumentare și retorică, nu trebuie să uităm care este scopul acestei discipline: convingerea publicului. Prin urmare, unele studii analizează rolul audienței și eficiența discursivă în noua retorică Perspectivele și tendințele retoricii se orientează către valorificarea tot mai accentuată a spectacularului, către exacerbarea pathosului și utilizarea aproape exclusivă a mijloacelor de comunicare în masă pentru practicile retorice cu scopul convingerii.

Mesajele politice sunt transmise și prin intermediul publicității politice, care a devenit una dintre preocupările constante și semnificative ale domeniului comunicării politice. Rolul publicității politice în politica modernă, conținutul și efectele publicității, efectele publicității negative, publicitatea pentru candidații femei, publicitatea pentru anumite cauze, publicitatea politică și internetul, acoperirea mediatică a publicității politice, toate acestea au fost subiecte abordate de-a lungul timpului.

Este întotdeauna vorba de o intervenție intenționată în comportamentul potențial al receptorului. Comunicarea politică a fost definită ca „activitatea de comunicare considerată politică datorită consecințelor ei actuale și potențiale care reglementează conduita umană în condiții de conflict sau competiție”, care mărturisește că duce mai departe teorile privitoare la unicarea politică. Este o comunicare intențională dinspre politic spre public, care include toate discursurile politice, nu numai retorica verbală sau scrisă, ci și elementele vizuale de semnificație precum moda vestimentară, machiajul, pieptănătura, designul unui logo, toate aceste elemente de comunicare despre cate se poate spune că alcătuiesc imaginea sau identitatea politică.

O altă tendință este aceea de a defini comunicarea politică punând accentul pe dimensiunea instituțională sau structurală consideră comunicarea politică un sistem complex de comunicare a informației politice înue(inut prin practici jurnalistice, socializare politică și democratizarea instituțiilor statului. La rândul său, Wolton (1995. p. 107, apud Beciu, 2002, p. 20) definește comunicarea politică drept „spațiul în care se relationează discursurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea a se exprima în mod public asupra politicii: oamenii politici, jurnaliști și opinia publică prin intermediul sondajelor de opinie”.

Distingem între comunicarea politică și comunicarea electorală prin observația că în vreme ce comunicarea politică urmărește construirea în timp a unei relații între politicieni și cetățeni pe diferite teme publice, iar această conexiune se fundamentează pe logica interacționării, comunicarea electorală are ca obiectiv obținerea acordului în privința votului și se bazează pe logica persuasiunii Modelul comunicării electorale nord-americane, ajuns între timp în Luropa, stă sub influenta particularității sistemului politic american, adică a unui sistem electoral majoritar, a bipartitidismului și a personalizării puterii în următoarele aspecte

a.. Rolul fundamental al televiziunii în comunicarea politică, în crearea consensului celor guvernați, în câștigarea legitimității populate și în obținerea votului ca act de selecție și recunoaștere a re prezentantului. Conceperea, derularea și deznodământul unei campanii politice depind de mediatizarea sa.

b.Spectacularizarea informației politice – candidații și programele politice se vând la fel ca produsele comerciale. Evenimentele și oamenii politici devin produse de vânzare. Pentru a atinge un public de masă, știrile politice se tabloidizează. Jurnalismul nu mai pune accent pe căutarea adevărului, ci pe conflict și căutarea scandalului Noțiunea sugerează popularitatea știrilor hibride care ambalează evenimentele politice în divertisment (entertainment) de televiziune.

c.Specializarea comunicării politice – comunicarea politică a ajuns dependentă de o întreagă industrie a imaginii, fiecare gest al omului politic fiind proiectat și calculat prin angajarea consultanților politici (experți în publicitate, marketing, PR, psihologi etc.). Politica devine astfel spectacol, show-business, dar este aproape nulă în ceea ce privește informarea politică a cetățeanului și educarea alegătorului în practici democratice.

d.Standardizarea comunicării politice – comunicarea politică a devenit produsul unor rețete comerciale, multe dintre ele fiind inventate pe piața de televiziune americană.

Cele mai evideme transformări din comunicarea politici sunt cele din domeniul tehnologiei. Apariția radioului în anii ’20, a televiziunii în anii ’50, a intemetului în anii ’90 si a social media după 2000 au afectat modul în care se comunică în campaniile electorale.

Mai puțin de cinci milioane de americani s-au prezentat la alegerile primare în 1948, iar în 1952, după folosirea televiziunii, au participat la alegerile primare peste 12 milioane. în 1952 existau 108 canale de televiziune. Doar 40% dintre familiile americane dețineau un televizor, dar 53% dintre americani au urmărit campania la TV. La acea dată peste 80% dintre americani aveau un aparat radio .În 1963, televiziunea a depășit ziarele devenind prima sursă de informații pentru americani.

În 2010, 99% dintre gospodăriile din SUA dețineau un televizor, iar 57% erau abonați la un serviciu de cablu TV. în același an, numărul de useri americani de Facebook a ajuns la 250 de milioane, iar 145 de milioane aveau cont pe Twitter .

Mediul de comunicare îl poate face pe politician să arate altfel în percepția publică, fapt demonstrat de prima dezbatere electorală televizată dintre Nixon și Kennedy, din 1960. Cei care au ascultat dezbaterea la radio au spus că disputa a fost câștigată de Nixon, în vreme ce aceia care au urmărit-o la televizor l-au declarat pe Kennedy câștigător. La următoarele trei alegeri prezidențiale din 1964, 1968 și 1972 nu au mai fost dezbateri electorale televizate întrucât cei doi candidați au refuzat să participe .

În 2008, Barack Obama s-a prezentat altfel în mediul online decât contracandidații săi și a reușit să mobilizeze un public care s-a angajat voluntar în campanie, mai întâi pe internet, apoi propagând mai departe

Teoria stimul răspuns: Primele studii despre efectele comunicării politice presupuneau că mesajul acționează asupra individului ca un ac hipodermic sau ca o bilă de biliard producând un efect direct, care poate fi anticipat st măsurat. Modelul acului hipodermic al efectelor mediatice a fost îmbrățișat de sociologii europeni și americani în cursul anilor ’30, ca răspuns la ascensiunea fascismului în Europa și la utilizarea de către naziști a tehnicilor de propagandă, fenomene care au convins cercetătorii de existența unor efecte puternice asupra receptorului de mesaje media.

Modelul fluxului în doi păți presupune o îndepărtare de perspectivele anterioare, directe sau hipodermice ale procesului comunicării de masă. care era un model al fluxului într-un singur pas Modelul glonțului magic a fost pus în discuție prin studiile lui Lazarsfeld. Berelson și Gaudet (1940); aproximativ jumătate dintre alegători știau cu cinci-șase luni înainte cu cine vor vota. 25% s-au decis în timpul convențiilor naționale ale partidelor, când s-au făcut selecțiile finale ale candidaților, iar 25% s-au decis în timpul campaniei electorale, iar dintre aceștia 8% și-au schimbat intenția de vot gândită inițial.

Teoria efectelor limitate se sprijină pe modelul fluxului în dai pași și pe ipoteza selectivității. Potrivit acesteia din urmă, alegătorii sunt atenți și rețin din comunicare doar informațiile care ie susțin și le întăresc poliția anterioară și resping ideile care nu susțin preferințele, arată că ipoteza selectivității se reflectă la patru niveluri de selectivitate; expunere selectivă, recepționate selectivă, percepție selectivă și reținere selectivă.

Modelul efectelor limitate a dominat cadrul studiilor de comunicare de-a lungul anilor ’60, până ce a ajuns să fie dezvoltat și perfecționat de școala semiologică, prin lucrările teoreticienilor media. Sensurile căpătate și reacțiile suscitate variază în funcție de contactul receptării mesajului, care implică factori, precum afilierea politică, vârsta, etnia și sexul destinatantlui, iar în al doilea rând, în funcție de lipul de mesaj transmis.

§1.1.2. Problemele Socio-Politice în comunicarea politică

§1.2. Evoluția Social Media

§1.2.1. Media tradițională versus Social media

Una din cele mai ușoare căi de distribuire a buletinului informativ este poșta electronică. Desigur, în acest caz nu este nevoie să fie tipărită publicația, dar se presupune că aveți o

bază de date cu adrese de e-mail, ceea ce implică un efort, efort care merită, însă, să fie făcut. Distribuția prin e-mail este o cale rapidă prin care autoritățile locale își pot contacta cei mai importanți parteneri cum ar fi instituțiile de învățământ, de sănătate, ONG – uri, companiile care prestează servicii calificate de evaluare a mediului etc. Dacă este necesară tipărirea, atunci se va folosi o singură culoare – negrul – pentru a avea costuri reduse, iar tipărirea se va face față-verso, pe hârtie de imprimantă, de 80 de g, colorată, astfel ca scrisul să iasă în evidență. Pentru distribuția buletinului există o serie de posibilități precum transmiterea prin poștă, inserții în ziare, plasarea la punctele de informare ale unei autorități locale, la bănci, oficii poștale, biblioteci și în alte locuri publice adecvate.

Revoluția social media a început. Dar ce este social media? O definiție ar putea fi : un grup de aplicații anii ne care transmit fundațiile ideologice și tehnologice ale persoanelor șl permit crearea și schimbul conținutului produs de către utilizatori. Este vorba despre canale de comunicare online, interacțiune socială și propagare, departajare, sindicalizare sau căutare a informațiilor ușor accesibile, prin care mari comunități de participanți pot colabora prin producerea și schimbul textelor, fotografiilor, materialelor audio și video, care sunt redifuzate de la un utilizator la altul, în maniera în care publicul își dorește și cere potrivit principiului „telefonul fără fir" (un concept important în social medio este „lumea informației din gură în gură”). Scopul interacțiunilor dintre utilizatorii online este crearea unor noi relații în scop personal sau de bisness. Oamenii conversează, recomandă, valorifică și creează informații, monologul se transformă Ia dialog (cu ajutorul resurselor oferite de platformele gratuite: forumuri, grupuri, bluguri, rețele sociale și planuri forme de conținut video, audio, departajare și comunicare instant), informația devine accesibilă, iar utilizalorii se transformă din consumatori în creatori de conținut, – un context în care cunoașterea se democratizează.

De asemenea, rețelele sociale înseamnă democratizarea informației produse și disiribuite în spațiul public, prin mass-media tradițională. Până la crearea rețelelelor sociale, capacitatea de creare și distribuire în masă a informației era limitată la persoane și organizații care dețineau facilități extrem de costisitoare:

televiziune, pentru crearea și distribuirea materialelor video (sutele de angajați cu studii superioare care culeg, se informează, scriu, filmează. editează și transmit conținut presupun costuri mari de producție și difuzare);

presa scrisă, pentru crearea și distribuirea testelor (rețeaua de repuneri și editori, designeri, tipografii sau rețeaua de distribuție presupun costuri mari raportate la venituri mici).

Astăzi, costul scăzut al calculatoarelor, al camerelor digitale și accesibilitatea in temeiului de mare viteză, împreună cu gratuitatea sau costurile scăzute ale programelor dc editare au drept consecință faptul că oricine poate să-și facă un blog, să-l pună rapid în funcțiune, să încarce conținut video sau audio și să concureze mass-media tradițională.

În concluzie, mass-media clasică pierde teren, ia fel și siteurile Web 1.0, iar social media devine din ce în ce mai populară. Potrivit datelor, în ianuarie 2007, site-urile pentru adulți au scăzut cu 20%, site-urile de jocuri de noroc au înregistrat un regresie de 11%, slteurile de muzică au înregistrat scăderi; de 10%, cele care ofereau conținut de știri și media cu 24%, iar cele profilate pe mâncare și băuturi au scăzut cu 29% .În acest context, noile forme de comunicare specifice Web 2.0, subsumate unui nou concept câștigă teren cu o rapiditate nemaiîntâlnită până acum în istorie. Este o adevărată revoluție. Generația social media anunță, de asemenea, moartea publicității și explozia relațiilor publice. Doar 14% dintre utilizatorii rețelelor sociale au încredere în publicitate, în timp ce "8% cumpără produse și perfrazează diverse acțiuni pe baza recomandărilor. 3% dintre utilizatori rețelelor sociale consideră că o companie trebuie să fie prezentă în social meda, dar nu în forma ei clasică; ci reprezentată de o figură cunoscută, de o personalitate .

Ce urmează? Studiile arată că desktopul și laptopul vor fi abandonate, iar informația va fi produsa și difuzată numai prin intermediul telefoniei mobile. Formele clasice de mass-media vor urma preferințele publicului. În România, un exemplu grăitor in acest sens sunt publicațiile Cotidianul, Gardianul și Gândul, care au renunțai la print și au trecut la ediții realizate exclusiv Online.

§1.2.2. Social Media și Politica în România

Site-urile de networking social au potențialul de a facilita inițierea capitalului social și a participării politice în rândul tinerilor. În prezent, majoritatea membrilor rețelelor sociale virtuale le utilizează pentru a menține contactul cu prieteni, membrii familiei și cunoscuți din lumea reală. Într-o manieră similară înlocuirii scrisorii cu e-mailul, aceste site-uri facilitează menținerea interacțiunilor sociale ale individului într-o formă care nu necesită comunicarea directă și proximitatea spațială. Dincolo de asocierile sociale prezente și viitoare, aceste site-uri sunt instrumente ce permit reluarea relațiilor mai vechi, întrerupte din rațiuni de timp și spațiu. Ca atare, indivizii activi în site-urile de networking social trăiesc cu adevărat în societatea în rețea, definită de către Manuel Castells în raport cuspațiul fluid și timpul atemporal.

Este considerat material de propagandă electorală orice material scris, audio sau video care îndeplinește următoarele condiții: se referă în mod direct la un candidat sau partid politic care participă la alegerile locale, clar identificat; este utilizat în perioada campaniei electorale stabilite potrivit legilor privitoare la organizarea alegerilor; are obiectiv electoral și se adresează publicului larg; depășește limitele activității jurnalistice de informare a publicului.

În cazul afișelor electorale, afișelor electorale prin care se convoacă o reuniune electorală, broșurilor, pliantelor, precum și materialelor publicitare din presa scrisă, partidele politice, alianțele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, precum și candidații independenți au obligația de a imprima sau de a utiliza pe toate materialele de propagandă electorală cel puțin următoarele date: denumirea partidului politic, a alianței politice sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale sau numele candidatului independent care le-a comandat, după caz;  denumirea operatorului economic care le-a realizat; codul unic de identificare primit de la Autoritatea Electorală Permanentă și tirajul materialelor imprimate.

În procesul de planificare strategică a unei campanii politice/electorale, patru categorii de activități de relații publice trebuie luate în considerare: managementul mediatic (maximizarea accesului candidatului la expunerea mediatică gratuită depinde de gradul de adaptare a politicianului la nevoile mijloacelor de comunicare tradiționale și moderne), managementul de imagine (modelarea imaginii candidatului și adaptarea acesteia la imaginea ideologică a partidului), comunicarea internă a partidului (coerența mesajelor transmise de ceilalți politicieni din același partid) și managementul informațional (modalitățile prin care informația este „ambalată” pentru a fi transmisă către votanți). Darren G. Lilleker (2006, p. 53) identifică patru roluri ale unei campanii politice: conturarea importanței tematice, persuadarea votanților, promovarea unei imagini a candidatului, motivarea susținătorilor.

În contextul americanizării și profesionalizării, mediatizarea excesivă prin canale media tradiționale și moderne face posibilă goana după vizibilitate (Beciu, 2002, p. 49). Orice situație electorală este transformată într-o „spectacularizare” a informației politice (Cmeciu, 2005, p. 107): conceptele politice sunt reduse la simple sintagme, ușor de memorat și asociate unei reprezentări a omului politic. Dincolo de standardizarea și specializarea comunicării politice, alte caracteristici ale campaniei electorale pot fi subliniate (Lilleker, 2006, p. 51): 1) orchestrarea centrală, dar cu adaptări la confruntările locale (candidatura lui Victor Ponta pentru alegerile parlamentare 2012 în Colegiul 6 Târgu Jiu împotriva lui Dan Diaconescu); 2) folosirea inteligenței de piață (planificarea unei campanii incluzând testarea eficienței și a reacțiilor); 3) managementul mediatic (rolul de spin-doctor- jucat de politician în construirea mesajului politic); 4) abordarea individuală (crearea unei personalizări sintetice între eiectoral/consumator și candidat/producător + produs; campania permanentă (promovarea continuă a imaginii și a ideologiei partidelor de la guvernare sau ale celor din opoziție).

În literatura de specialitate, rețeta americană pentru o campanie politică reușită a fost analizată în diferite campanii electorale naționale (Franța, Germania, Marea Britanie, Suedia, România etc.). Două perspective pot fi menționate:

americanizarea campaniei politice ca amenințare: diminuarea ideologiei, trivializarea tematicii sociale, culturale, economice, dezvoltarea cultului personalității, costurile ridicate, diminuarea legăturii dintre politician și votanți;

americanizarea campaniei politice ca model: acoperire media, instituționalizare a

dezbaterilor politice, profesionalizarea actorilor politici, consultanți politici profesionali, implicarea virtuală a votanților .

O tipologie a campaniilor politice se poate realiza după trei variabile :

-tipul de alegeri (locale, prezidențiale, europene): campanii individuale versus campanii colective (structură politică);

-factorul politic: campanii pentru un candidat în funcție versus campanii pentru un candidat în opoziție;

-conținut: campanii pozitive versus campanii negative (de gherilă).

Campaniile de gherilă au devenit în timp o trăsătură esențială a campaniilor electorale, în special odată cu democratizarea mediatică, prin participarea activă a volanților cu ajutorul social media. Dincolo de libertatea de exprimare oferită de new media și social media, această nouă identitate digitală a cetățeanului, de creator de conținut, aduce în discuție problema desfășurării prin reprezentări verbale și vizuale ale contracandidaților-Campania Digitală din 2007 a fost construită pe strategia inducerii nulității prin reprezentări ale celor 322 de parlamentari (Cmeriu, Pătruț, 2009) care susțineau demiterea lui Traian Băsescit sub forma unor animale (porci și gândaci] și a unor personaje din filme (Nașul, Ali Baba și cei 40 de hoți) cu constații negative. De la debutul Gherillei Digitale în 2004 , trecând prin „dialogul" de pe website-urile candidaților la funcția prezidențială din 2009 și până la constituirea grupurilor și comunităților politice de pe Facebook, se poate observa că imernauții români se implică din ce în ce mai mult în difuzarea și comentarea informației politice în mediul virtual, în special în timpul campaniilor electorale.

La alegerile parlamentare din 2012, susținătorii lui Dan Diaconescu au avut o pagină de Facebook (Din Diaconescu Târgu Jiu), unde au dus o campanie de gherilă împotriva lui Victor Ponta. Această campanie s-a axat pe postarea unor imagini și a unor texte cu caracter defăimător ia adresa prim-ministrului USL. Majoritatea dintre acestea au avut drept tematică acuzațiile de plagiat: „Dacă nu ies la Târgu Jiu… pușcăria mă mănâncă.„Nu puți da copy-paste demnității”, „Stop minciunii”, „My name îs Copy, Copy Paste!", „Copiatul e pontagios”, „Doctorat la minut”, „Copy/Pasle demisia” sau „USL — Uniunea Stresant Lugorcicâ. 2012 — Anul Victoriei”.

Capitolul II: IMAGINEA ȘI PROMOVAREA PRIN INTERMEDIUL INSTAGRAM

§2.1. REPUTAȚIA

Reputația, ca bun organizațional, este vulnerabilizată în raport cu dilatarea mediului online. Astfel, rapiditatea de propagare a unor informații negative (pe bloguri, forumuri, rețele sociale online) se poate transforma cu ușurință într-o criză de comunicare cu efecte profunde la nivelul reputației. De aceea, brandurile sunt puse în situația de a-și adapta comunicarea în funcție de caracteristicile noilor medii. Așa se explică de ce tot mai multe companii dezvoltă campanii adresate multiplicatorilor de imagine din online, specialiștii de comunicare având sarcina de a gândi strategii de colaborare cu bloggerii și alți lideri de opinie. Gestionarea comentariilor pozitive sau negative, se înscrie, de asemenea, în această direcție de abordare, ca de altfel și generarea de conținut relevant care să satisfacă publicul online din ce în ce mai critic.

Redefinirea relațiilor publice politice. Practica relațiilor publice este considerată a avea originea în epoca timpurie a masei sociale, atunci când a avut un impact inițial asupra politicii naționale. Deja în 1920, Edward Bernays, un tata fondator autointitulat al relații publice a susținut utilizarea de PR în politică deși zeci de ani mai târziu, el a pus la îndoială practica consultanți politici a căror muncă a refuzat să ia în considerare PR (Bernays , 1985). In timp ce cercetarea în PR-ului politic este incipient și literatura academică este în urmă cu doar câțiva ani, lipsea însă o monografie despre acest domeniu, cele mai multe lucrări științifice și până în prezent se concentrează puternic asupra rolului PR într-un context corporativ sau non-profit. Conceptul de PR politic cuprinde managementul guvernamental de informații, indicatorii de partid interni și managementul reputației din cele trei categorii, a treia se ocupă cu imaginea și reputația este cel mai strâns legată de obiectivul de cercetare. Oricare dintre aceste practici ar trebui privită în contextul presiunii de montaj pentru a comunica și de a convinge profesional, care este derivat din decalajul tot mai mare dintre puterea politicienilor de a livra pe de o parte, și așteptările publice introduse pe furnizorii tradiționali pe de altă parte. Managerii de PR pe al cărui suport politicieni atrag o mulțime de opinii a profesioniștilor politici, experți media oficiali de partid, sau experți autointitulați oficiali, cu o scurtă explicită în relațiile cu media . Acesta din urmă grup, ai cărui membri au adesea opinii adânc înrădăcinate în mașinăria de partid, cu influență mai proeminentă în Europa.

În timp ce concluziile identifică punctele slabe ale structurilor partidelor politice din SUA ca o cauză pentru alimentarea cu subiecte a consultanților independenți care oferă servicii candidaților, utilizarea de comunicații din partea managerilor de canale media nu are ca scop doar legitimizarea guvernelor: practicienii de PR caută să se angajeze cu mass-media în numele politicienilor individuali a cărora reputație respectivă, ei au sarcina de a o construi. Relația reciprocă dintre politicieni importanți și journaliști pune accentul pe protagoniștii de celebritate și se spune că a propulsat prim-miniștri pe treptele influenței , care, la rândul său, le ajută la definirea termenilor de comunicare.. Preocuparea mediei legată de partidele publice transcende toate domeniile politicii britanice și se extinde de la vârful puterii chiar în circumscripții. Într-un studiu asupra membrilor relațiilor (MP) mass-media al Parlamentului European, se detaliază modul în care bancherii sunt implementați în instrumente de comunicare pentru a construi și a menține un profil public cu electoratul și cei din structura partidelor. Nu numai miniștri, dar, de asemenea, cea mai mare parte a deputaților obișnuiți au trebuit să recunoască faptul că, fără comunicările coerente destinate comunităților locale, succes la urna de vot este mai dificil de realizat .În acest context, s-a sintetizat puterea atribuită de management comunicațiilor, precum și implicațiile pe care le pot avea pe traiectoria carierei unui politician, și s-a concluzionat că ascendența politicienilor poate într-o mare măsură să fie condiționată de mesajul pe care anticipează ascendența lor probabil.
Această legătură între jurnalism și PR politic constituie de ani de zile interes pregnant în rândul jurnaliștilor, care și-au concentrat în special asupra termenilor de acoperire, care reflectă modul în mesajele de politică sunt create, interpretate, plantate și a răspuns de către consilierii de PR, la un deceniu era deja evident că PR-ul politic a devenit un brand în sine, atunci când se analizează conținutul de știri în timpul SUA alegerilor prezidențiale și a Congresului. Suspiciunea a crescut printre oamenii de știință politici și jurnaliști deopotrivă: unii au discutat în cazul în care era pus accent pe prezentarea de substanță, în timp ce altele au fost îngrijorate de faptul că sfera publică ar putea fi afectată negativ și discursul politic răstălmăcit în favoarea celor aflați în posesia mijloacelor de resurse de comunicații în campanie (Moloney și Coltncr 2001:. McNair, 2007), slăbind portretizările relațiilor publice sau doar PR cu termeni peiorativi, cum ar fi mediul de spectacol cerut de către practicanții de comunicații politice reflectând opiniile sceptice ce au avut loc între academii și mulți jurnaliști (Turnbull, 2007), în timp ce practicanții a devenit larg perceputi ca o „forță malignă și malefică în inima politică corpului prin răstălmăcirea adevărului și manipulând informația.

§2.1.1. MANAGEMENTUL REPUTAȚIEI ÎN MEDIUL ONLINE

Managementul reputației constă în înțelegerea sau inflențarea reputației unei persoane, afacere instituție sau organizație. Acesta a fost iniția inventat ca termen de relații publice, dar dezvoltarea informaticii, a internetului și mediei sociale a a făcut ca aceasta să fie mai curând o problemă de rezultate de căutare. Unele componente ale managementului reputației sunt adesea asociate cu zone etice gri cum ar fi site-urile de recenzii, gestionarea plângerilor negative sau folosind tactici SEO pentru a influența și modifica rezultatele sistemelor. Există, de asemenea forme etice ale managementului reputației, care sunt frecvent utilizate, cum ar fi răspunsul la reclamațiile clienților, cerând site-urilor să șteargă informațiile incorecte și folosind feetback-ul online pentru a influența promovarea produsului .

Conceptul a fost destinat inițial extinderii relațiilor publice într-o sferă mai largă a relațiilor cu presa . Pe măsură ce internetul și rețelele sociale au devenit mai populare , sensul s-a mutat concentrându-se pe site-urile de recenzii, rețele sociale , și –cel mai proeminent – pe primele rezultate ale căutărilor unui brand sau individ.

În 2007, un studiu la Universitatea Berkelez din California a descoperit că unii vânzători au dezvoltat abilități de management al reputației pe eBay pentru a vinde produse cu reducere în schimbul feetback-ului pozitiv pentru a păcăli sistemul.

Relațiile publice sunt funcția managerială distinctivă, care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutând managerii să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a servi interesul public; ele servesc ca sistem de avertizare care ajută managerii să anticipeze tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice .

Grunig și Bunf insistă asupra faptului că diferitele definiții date relațiilor publice folosesc cuvinte care se subsumează conceptelor de „management?’ și „comunicare”, referindu-se la activitățile din relații publice, cei doi autori susțin că scrierea de comunicate, consilierea, cercetarea publicurilor ș.a. nu sunt altceva decât „activități comunicaționale" incluse în termenul „comunicare" din definiția lor. Rcferindu-se la efectele activităților de relații publice, ei arată că „încrederea”, „persuadarea” și „buna comunicare” dintre actorii sociali sunt tot „activități comunicaționale". Dimensiunea managerială apare datorită faptului că specialiștii în relații publice au un rol de graniță, fiind o punte între organizație și grupurile externe, asigurând fluxul informațiilor de la conducerea organizației către public și de la acesta către manageri; în consecință, specialiștii în relații publice contribuie la conducerea eficientă a organizației.

Din această perspectivă, relațiile publice apar ca o modalitate de comunicare între o organizație și publicvriie sale; ele îi ajuta pe manageri să cunoască atitudinile publicului și sa poală lua decizii corecte, totodată ele ajută publicul să înțeleagă specificul organizației și să aibă încredere în aceasta.

2. Etapa de criză (emis event): etapa începe atunci când un eveniment- declanșator marchează începutul crizei; în aceasta etapa specialiștii în managementul crizei trebuie să aplice programele de gestiune a crizei și în special cele de comunicare de criză cu publicurile implicate; după W.T. Cuomhs, această etapă implică trei trepte:

recunoașterea crizei (crisis recognition): în aceste momente membrii organizației trebuie să accepte făptul că se confruntă cu o criză și să adopte un comportament adecvat; recunoașterea crizei implică analiza modului în care opinia publică, presa, membrii organizației au etichetat criza (cum a fost ea prezentată publicului intern și publicului extern) și colectarea informațiilor legate de criză;

stăpânirea crizei (crisis containment): această perioadă este dominată de măsurile luate pentru a se răspunde crizei; în planul comunicării este deosebit de important ca aceste răspunsuri (în special cele inițiale) să lie bine explicate diverselor categorii de publ ic;

reluarea afacerilor (business resumption): această perioadă implică acțiunile prin care organizația arată că a depășit criza și își reîncepe viața în ritmul normal de activitate;

3. Etapa de post-criză (post-crisis): acțiunile din această etapă permit verificarea faptului că, în mod real, criza a luat sfârșit, verificarea modului în care publicările implicate au perceput criza și comportamentul organizației în timpul crizei, pregătirea organizației pentru a face față cu succes unei alte crize; în aceste momente se evaluează managementul crizei, se trag concluziile, se continuă comunicarea cu publicurile implicate și se efectuează monitorizarea acțiunilor de pust-criză.

Nu există rețete-miracol pentru stăpânirea unei situații de criză. Managementul corect al crizei reprezintă „o colecție de măsuri, pregătite din timp, care permit organizației să coordoneze și să controleze orice urgențe”; astfel:

„.managementul crizelor reprezintă un set ele factori concepuți pentru a combate crizele și a reduce daunele produse de crize. Altfel spus, managementul crizelor încearcă să prevină sau să reducă efectele negative ale crizelor și să protejeze organizația, publicufile implicate și domeniul respectiv de pagubele posibile .

În același sens K. Fearn-Banks atrage atenția asupra faptului că managementul crizei este un proces de planificare strategică, având scopul de a elimina o parte din riscul și nesiguranța datorate evenimentelor negative și care permite astfel organizației să aibă sub control evoluția sa.

Managementul situațiilor de criză este un domeniu care a cunoscut, în ultimii ani, o dezvoltare rapidă, atât în sfera aplicațiilor practice, cât și în aceea a cercetării. După A. Gonzales-Heneto și C.B. Pratt, acest interes a fost generat de următoarele cauze:

creșterea numărului de materiale consacrate de mass-media situațiilor neprevăzute, implicând anumite riscuri pentru public;

creșterea numărului de procese având ca obiect calitatea produselor;

creșterea impactului crizelor asupra statutului financiar și a reputației

sociale a finitelor.

Impedimentele externe se referă la următoarele aspecte:

gradul de stabilitate a mediului în care activează organizația; tipul de schimbări cu care se poate confrunta organizația;

cauza impedimentelor: a) consumatorii; b) cauze legislative; c) cauze economice; d)cauze politice; e) cauze micro- sau macrosociale.

-percepția publică: vizibilitatea și reputația.

Vizibilitatea este un element important al planificării strategice, în special în contextul dezvoltării mijloacelor de comunicare digitală. Prin implicarea activă a publicurilor în crearea de conținut, organizațiile trebuie să conștientizeze necesitatea monitorizării reputației în rândul partenerilor de interes, prin realizarea de interviuri și/sau sondaje cu angajații, publicurile primare, experții și liderii de opinie. Următoarele aspecte trebuie luate în considerare:

gradul de vizibilitate a serviciului/produsului;

gradul de folosire a serviciului/produsului;

percepția generală asupra serviciului/produsului și a organizației;

gradul de corectitudine a percepției publice;

tipurile de mesaje despre situație transmise de organizație și de alte organizații; evoluția reputației organizationale în ultimii trei ani.

Evaluarea comparativă (benchmarking) este un proces important în analiza organizației deoarece 1) performanțele organizației sunt analizate critic în funcție de hunele practici din mediul extern și 2) se stabilesc indicatori în funefie de care va fi evaluată o campanie de relații publice. Beneficiile unei evaluări de lip benchmarking sunt următoarele: preîntâmpinarea unei inerții interne în cadrul organizației, conștientizarea inovațiilor realizate de competiție și revigorarea atmosferei prinț» analiză permanentă a mediului extern.

§2.2. BRANDING-UL PERSONAL

Imaginea candidatului implică caracteristici asociate atât cu rolul politic , cât și cu unul stilistic. Rolul politic cumulează acele atribute ale candidatului care îi conferă statutul de personalitate (calificări, experiență, etc.) și cel de membru de partid (leadership, reprezentarea intereselor etc.) . De cealaltă parte , rolul stilistic vizează stilul de comunicare al candidatului.

”Brand personal” este un termen de actualitate în marketing, iar partea sa de interes se manifestă mai ales în ceea ce privește cele două componente ale lui: pe de-o parte individul, omul, iar pe cealată parte marketingul, eforturile pe care fiecare dintre noi le facem astfel încât să fim ”altfel”, să ne construim o imagine pe baza căreia sa fim ale și în fața altora. Este important de subliniat faptul că termenul de brand personal ilustrază în acela și timp un tip de marketing din ce in ce mai des uzitat în ultima perioadă. În contextul în care fiecare brand are o strategie, pe care conștientsau mai puțin conștient și studiat fiecare dintre noi o contruim, se impune necesitatea de a translata într- un fel strategiile utilizate pentru dezvoltarea, consolidarea, menținerea brandurilor de la nivel organizational la nivelul fiecărui individ. Particularitățile și, în același timp, variabilele fiecărui brand personal rezidă în particularitățile de ordin economic, social, educațional, financiar, politic, religios sau de orice altă natura,diferite de la individ la individ în primul rand,dar și de la țară la țară, chiar am putea spune de la regiune la regiune. Brandul personal poate fi comparat cu dezvoltarea unei afaceri: cu cât investești mai mult, cu atât profitul este mai mare. Cu cât strategiile sunt mai temeinic construite și țin seama de o mai amplă paletă de aspecte ce l-ar putea influența în timp, cu atât el va fi mai rezistentși o data cu trecerea timpului va căpăta putere.

În viziunea de referință brand-ul complex care poate cuprinde până la șase niveluri de înțelesuri;

-atribute – un brand aduce în stenție anumite anilmtc, cum ar fi : competența, integritatea;

-beneficii – un brand trebuie să se traducă în anumite atribute funcționale si simbolice; de exemplu, atributul „competent” se poate transforma în beneficiul „va lua cele mai bune decții în domeniul său de specializare”;

-valori – conceptul spune multe despre valorile celui care îl produc; de pildă „partidul X susține lupta anticorupție";

-cultura – un brand poate reprezenta o anumită cultură. Cum ar fi un partid care reprezintă o minoritate culturală:

– personalitate – se poate proiecta și o anumită personalitate: politiciaiuti X este egoist.

-utilizator – un brand poate spune ceva despre tipul de utilizator care preferă să consume acel brand: persoanele care votează candidatul X sunt interesate de proiecția mediului.

Pentru a afla înțelesul pe care îl are un anumit brand politic pentru cetățeni, se înfăptuiesc studii de piașă unde se află: cele mai folosite asocieri următoarele: asociații de cuvinte (electorii VW fi rugați să se asocieze cu anumite cuvinte), personificarea brandului (cetătenii vor fi rugați să descrie la ce animal sau persoană se gândesc când and numele brandului X), investigarea aprofundată pentru a afla sensul brandului (se adresează întrebări succesive care merg către înțelegerea profundă a semnificațiilor asociate cu brandul). Cercetarea de brand este. In principal, calitativă, însă uneori utilizează se nuanțează prin metode cantitative.

Au fost identificate câtcva etape în evoluția unui brand. La început, oamenii iau cunoștință de existența unui brand apoi ei îl acceptă urmează manifestarea preferinței pentru brandul respectiv (brand prcference) și, în final, ei devin loiali brandului (brand loyalty).

Putem identifica cel puțin patru motive pentru ascensiunea contemporană a brandingului: 1) economic, recunoașterea unui brand se transpune într-o valoare financiară; 2) promoțional; 3) percepția creșterii puterii consumatorului în era noului consumerism; 4) cercetările realizate asupra consumatorilor, ce arată creșterea importanței pe care o acordă aceștia implicării emoționale în comportamentul de cumpărare. Recunoașterea valorii de piață a brandului a dus la o funcție specializată în cadrul companiilor și anume brand management.

Particularitatea brandului, spre deosebire de produsul politic, constă în aceea că se conturează și ca urmare a experienței și percepțiilor consumatorilor, ne fiind doar o creație a organizației. Așa cum spunea Trevail (2004), brandurile aparțin tuturor, iar contribuția consumatorilor la imaginea brandului poartă numele de brand equity și este „un dar pe care consumatorii îl acordă sau îl retrag, un dar sensibil la competiție și foarte vulnerabil atunci când apar chiar și mici modificări în percepția și comportamentul consumatorului” .

Oferim, în rândurile următoare, un exemplu de branding politic de succes: strategia de reconectare a lui Tony Blair cu electoratul, înaintea alegerilor generale din 2005. în apropierea alegerilor, laburiștii au constatat că, deși erau bine plasați în sondajele de opinie, se confruntau cu o lipsă de popularitate a lui Tony Blair. mai ales în rândul femeilor (segment țintă), care anterior consfințiseră un bazin electoral important pentru Blair. în acest context îngrijorător, au fost angajate serviciile agenției Promise, o firmă de consultanță comercială specializată în construirea de branduri. Activitățile agenției au fost detaliate neobișnuit de sincer în cadrul unei conferințe a Societății de Cercetare a Pieței. Primul demers al companiei de consultanță a fost acela de a înțelege esența brandului Tony Blair, așa cum s-a constituit el initial. Cercetarea de marketing a ajutat brandul Tony Blair în sensul că fusese constituit în jurul ideii de politician fiabil și realist. Experiența politică și exercițiul guvernării au erodat nucleul brandului, îndepărtându-1 pe Blair de imaginea unui idealist. La momentul angajării consultanților de brand, Blair era perceput ca un politician distant, arogant.după care s-a îndepărtat de electoratul său. Aceste percepții veneau pe fundalul a două evenimente care se aflau în contradicție cu trăsăturile personale ale politicianului aflate la baza brandului, și anume: susținerea necondiționată a lui Blair pentru intervenția americană din Irak (în ciuda protestelor masive ale cetățenilor britanici).

§2.3. INSTAGRAM

Instagram este aplicație pentru rețelele mobile de partajare a fotografiilor și în același timp un serviciu ce permite utilizatorilor să partajeze fotografii și filme publice sau private , prin intermediul publicației, la fel ca și în cazul varietății de rețele sociale ca Facebook, , Twitter, Tumblr, and Flickr. În mod original, o trăsătură distinctă a fost cea de a reda formele în formă de pătrat , similar cu Kodak Instamatic și Polaroid SX-70 , în contrast cu aspectul de 4:3 utilizat în mod obișnuit de camerele mobile portabile. În august 2015, versiunea 7.5 a fost realizată pentru telefoane mobile, permițând utilizatorilor să uploadeze filme și fotografii captate în orice rezoluție, dar nu la mărime maxima. Utilizatorii puteau, de asemenea să aplice numeroase filter digitale imaginilor. În iunie 2013, Instagram a adăugat support pentru filme, permițând preînregistrarea pătrată ca o definiție standard în ceea ce privește rezoluția de mai mult de 15 secunde pentru a fi distribuit, mai târziu a introdus support pentru widescreen , la o rezolție de 360 pixeli și un timp mai lung de înregistrare și pentru înregistrările precedente: mai mult de un minut pentru video și mai mult de 10 minute pentru un video multiplu, sau dispariția filmărilor live.

Instagram a fost creat de Kevin Systrom and Mike Krieger, și a fost lansat în octombrie 2010 ca o aplicație pentru mobil gratuită, exclisiv pentru platform mobile iOS via , Apple App Store, dar a fost mai târziu disponibil pentru Android, în 3 aprilie 2012. Serviciul a câștigat rapid popularitate, cu peste 100 de milioane de utilizatori activi din aprilie 2012, la peste 300 de milioane în decembrie 2014. Suportul pentru aplicație este disponibil pentru iPhone, iPad, iPod Touch, Windows 10 și Android , dar și pentru BlackBerry 10 and Nokia-Symbian .

Punctul de interes al comunicării politice sunt organizațiile media, care azi cuprind canalele online, difuzările și presa scrisă.

Aici se include websiturile administrate de organizațiile media precum BBC, CNN și Wall Street Journal; blogurile și siturile independente cum ar fi Wikileaks care sunt devotate rapoartelor și chestiunilor politice; siturile sociale ca Facebook, Twitter și Instagram care permit utilizatorilor de Internet să împărtășească informația cu rapididate. În sistemul politic democratic, media funcționează atât ca transmițător al comunicărilor politice cu origini în afara organizației media însăși și ca emițători ai mesajelor politice formulate de jurnaliști și alți producători cum ar fi blogerii.

În primul rând și cel mai evident, actorii politici trebuie să utilizeze media pentru a-și împărtăși mesajele publicului țintă, programele politice, declarațiile politice, apelurile electorale, campaniile și actele de terrorism au existent politică și potențial pentru eficiența comunicării.

În ultimele decenii că arena politică a devenit mult mai globalizată, pe măsură ce media și-a extins sfera de influență geographic și temporar. În secolul 21, audiența media este ținta comunicării politice, nu numai pentru sursele interne, cât și pentru cele externe. Guvernele, organizațiile de afaceri și grupurile teroriste cum ar fi al Qaida, toate acestea folosesc un sistem internațional de comunicații pentru a-și propaga obiectivele lor politice. Formele tradiționale de comunicare interpersonală la nivel diplomatic persistă, dar războaiele moderne, luptele de eliberare și disputele teritoriale sunt găsite din ce în ce mai mult în media, iar premiul cel mare este opinia publică (din moment ce protagoniștii—guvernele și organismele internaționale precum ONU sunt presupuse a fi responsbile față de opinia publică). Guvernele de azi joacă după principiul că nu este suficient să-și guverneze cetățenii bine ci și să îi convingă că sunt de bună credință. Acestea înțeleg că opinia publică a întregii lumi e importantă pentru bunăstarea lor.

Eforturile de a influența opinia publică internațională și guvernarea au fost responsabile de ananliza unor evenimente importante cum ar fi războiul din Iugoslavia, războiul din Afghanistan și campaniile de propagandă care au insoțit cei 70 de ani de conflict între est și vest (războiul rece).

§2.3.1. PROMOVAREA BRANDULUI PE INSTAGRAM

Hitler considera că masele nu au capacitatea de a înțelege desfășurarea unor evenimente, de aceea este esențial apelul la emoții. El afirma că „Efectele propagandei se bazează în mare parte pe emoții și într-o foarte mică măsură pe intelect. Liderii trebuie să evite să aibă pretenții intelectuale exagerate din partea maselor. Receptivitatea lor este limitată, inteligența, redusă, dar puterea de a uita este enormă. De aceea, propaganda trebuie limitată la câteva idei esențiale, care să fie exprimate cu insistență în puține sloganuri, până când toți oamenii ajung să fie convinși de ceea ce li se spune“ Urmând exemplul propagandei eficiente a Aliaților în Primul Război Mondial, Hitlerși-a pus la punct în scurt timp propriul aparat de propagandă – Ministerul Propagandei. Acesta a fost condus de Joseph Goebbels din 1933 până în momentul sinuciderii sale, la sfârșitul războiului. Prima și cea mai importantă atribuție a Ministerului Propagandei o constituia exercitarea controlului asupra tuturor mijloacelor de comunicare.

O greșeală des întâlnită în comunicarea politică din România a fost mesajul la nivel național, cu atingerea tuturor categoriilor electorale. Cu câteva excepții, acest demers a fost sortit eșecului. Cine vrea să atingă tot electoratul, are mari șanse să nu atingă pe nimeni. Temele de interes ale unui alegător din spațiul rural, zonă necooperativizată, specializat în cultivarea pomilor fructiferi, sunt cu totul altele față de cele ale unui student al unei facultăți de informatică, născut și crescut în București.

În ziua de astăzi, o strategie de marketing pe Instagram e crucială pentru branduri. În 2016, expertul de marketing digital emarkerer prezicea că sunt aproape 100 de milioane de americani care se loghează pe Instagram cel puțin o data pe lună și în 2017, peste jumătate din numărul utilizatorilor de rețele sociale din America vor fi în continua creștere pe platforma foto. Pe măsură ce numărul consumatorilor s-a întors pe Instagram ca să fie în ultimele trenduri, știrile transmise prin platformă au crescut simțitor și prin influența deciziilor au dezvoltat o strategie de piață pe Instagram. Aceasta e una din cele mai bune metode de a ajunge la audiența care petrece ore în șir pe zi pe rețelele sociale. Pentru a crește și a rămâne viabil în spațiunl hipercompetitiv, brandurile de success trebuie să găsească mai întâi o cale de a capta atenția audienței care acum caută pe platformele media entertainment și informații generând mișcări de promovare pe canalele media. Dezvoltând o strategie eficientă de marketing pe Instagram poate fi un mod efficient pentru companii pentru a-și promova brandul, produsele și serviciile în cea mai favorabilă lumină, pentru că Instagram este platform favorită pentru adolescenți și milleniali, brandurile care se angajează în piața Instagram acum vor fi de asemenea într-o poziție mai bună pentru a ajunge la viitoare generații ce devin din ce în ce mai puternice pe măsură ce cresc.

Piața Instagram implică mai mult decât simpla creare a unui cont și publicarea unui conținut o dată sau de două ori pe lună. Afacerile care vor să conducă vânzările pe o treaptă ascendentă, trebuie să aibă o abordare tactică în postare. Se remark următoarele principia:

cunoaște-ți audiența. Dezvoltând un conținut care reflectă valorile și interesele publicului țintă, vei atinge succesul.

Fii pertinent. Prin crearea unui conținut recognoscibil și a unor postări regulate, cel puțin o data pe zi, vei genera un nivel înalt de așteptări și va provoca audiența să revină pentru mai mult conținut.

Folosește imagini de înaltă calitate. Fii sigur că fotografiile sunt captate cu o camera profesională, sunt focusate și captivante vizual.

Înainte de publicare, rezervă câteva minute pentru a edita fiecare fotografie ce va fi postată, folosind editorul Instagram sau unul din multe programe de editare disponibile online.

Găsește hashtags potrivite. Incluzând un hashtag modern, va ajuta utilizatorii să-și găsească noul brand în timp ce dezvoltă un hashtag unic care conduce conversațiile sociale și ajută la stabilirea identității brandului pe mai multe canale de social media.

Ia legătura cu followerii. Comunicând cu followers pe rețelele sociale ca Instagram este una din cele mai bune metode de a crește angajamentul și de a face consumatorii de zi cu zi să se transforme în ambasadori de brand.

Colaborarea cu instagramerii de top. Partneriatele cu cei mai populari creatori de conținut de pe platformă este o metodă foarte eficientă pentru a crește brandul canalului și pentru a promova conținutul.

Popularitatea Instagram este saturată de conținut—potrivit ultimelor comunicate din presă, o medie de 80 de milioane de fotografii și filme sunt publicate pe platform în fiecare zi.

Colaborarea cu utilizatorii de top pentru a crea un brand sau sponsorizarea brandurilor și filmelor poate ajuta companiile să se ridice în topul audienței. Pentru că utilizatorii de Instagram au petrecut ani cultivând relații și cultivând încrederea printer followers, parteneriatul cu platform atrage influența social media și poate inspira, de asemenea, deciziile și crește relevanța brandului în ochii consumatorilor vizați.

Marius Ghilezan aduce la lumină în cartea sa "Hoția la români" un arhetip cultural, susținând că hoția e o trăsătură caracteristică națională de secole, corupția are rădăcini adânci, românii au un complex al neputinței si doresc să se îmbogățească rapid.

Luminița lacob a apelat Ia metodologia specifică etnopsihologiei și imagologiei pentru a studia reprezentările identitare etnice specifice românilor Efectuând o analiză de conținut asupra a 221 de lucrări realizate de 132 de autori în trei perioade istorice (între 1848-1918. în perioada interbelică și perioada postbelică), aceasta a ajuns la următoarele concluzii în toate perioadele lucrările fac referire la criterii referențiale (istorie, țăran, folclor) și creează descrieri bazate pe următoarele atribute: curaj, inteligență. încredere, imaginație, ascultător, cald, buna dispoziție, religiozitate, ajutorare, subestimare etc ), Descrierile făcute sunt totuși raportate la trecut, evidențiind în principal caracterul dual, ambivalcnt al poporului român

Virgil Nemoianu susține că România este postmodemă structurală- religioasă și păcătoasă in același timp. tradiționalistă dar și avidă după ultimele noutăți și inovații, cu fricțiuni regionale, dc clasă sau etnice, o țară unde trândăvia și chiulul coexistă pașnic cu agitația și anxietățile197

Constantin Schiftmeț afirmă că una din dimensiunile identității românești o reprezintă continuă schimbare și tranziție a societății româneștils®

Se poate observa cu certitudine că părerile sunt împărțite în privința felului dc a acționa și a caracteristicilor specifice românilor, dar și că predomină mai degrabă însușirile negative decât cele pozitive, multe dintre acestea fiind cu siguranța stereotipuri

Capitolul III: PROMOVAREA POLITICIENILOR PRIN INTERMEDIUL INSTAGRAM : STUDIU DE CAZ MULTIPLU

Prin contul de Facebook, folosind instrumentele specifice, orice utilizator poate iniția o campanie de promovare prin reclame pe Instagram, printr-un cont de publicitate pe Facebook. Este recomandabil dar nu obligatoriu, pentru persoana care rulează reclamele pe Facebook, să dețină și un cont pe Instagram.

Pentru a rula reclame pe Instagram, trebuie să se creeze mai întâi o pagină Facebook, sau se poate folosi una deja existentă. În reclamele pe Instagram vor apare numele (un număr limitat de caractere) și imaginea paginii Facebook.

Reclamele setate în Facebook vor apare pe Instagram în format pătrat sau tip vedere, în funcție de opțiunea banaficiarului reclamelor, fiind distribuite în fluxurile speficie acestei aplicații.

O reclamă pe Instagram include o adnotare specifică imaginilor sponsorizate, un buton de acțiune, și un text sub imagine.

În cazul în care nu aveți un cont pe Instagram și doriți să vă faceți publicitate pe această rețea socială, folosiți Power Editor pentru a iniția o campanie de publicitate compatibilă cu reclamele pe Instagram, respectiv  direcționări către un site web, interacțiuni cu pagina Facebook , aplicații mobil sau clipuri video. Crearea campaniilor, seturilor de reclame și a reclamelor care vor rula pe Instagram este similară cu crearea acestor elemente pentru publicitatea pe Facebook, cu diferența că pentru Instagram se selectează opțiunea specifică în secțiunea Poziționări.

Exigența aprobărilor Facebook pentru reclamele pe Instagram este mai mare decât pentru reclamele pe Facebook, în ceea ce privește calitatea imaginilor, calitatea textului, și relevanța reclamei.

Succesul în alegeri al oricărui actor politic depinde foarte mult și de strategiile de imagine și de conținut pe care le propune consilierul PR pentru perioada electorală.

Prin prisma gradului de implicare avem mai multe tipuri de strategii:

1.Strategii electorale active care se caracterizează prin:

a.acțiuni care scot în evidență calitățile actorului politic consiliat

b.atitudine activă a candidatului

c.nu pun accent pe atacarea adversarilor

d.se preia(din punct de vedere alimaginii)conducerea campaniei electorale,

e.se menține un ritm alert (dinamic).

2.Strategii electorale pasive caracterizate prin următoarele aspect:

a.sunt folosite de către partide aflate la putere,

b.folosesc tehnica așteptării,

c.pentru acțiune se aleg întotdeauna momentele cele mai potrivite,

d.minusul acestor strategii se reflectă în competițiile cu strategiile

dinamice, alerte.

Campania electorală ca pe o perioadă care se stabilește oficial înaintea alegerilor și care are o anumită durată, perioadă care este caracterizată de un principiu concurențial, în care actorii politici se întrec cu scopul de a ocupa un loc cât mai sus într-o piramidă imaginară a puterii de după alegeri, metodele de prezentare a actorilor politici fiind lăsate în seama specialiștilor, respectiv a consilierilor pe probleme de PR politic, întrecere care este reglementată de legi și reguli ale statului de drept și în care opinia publică reacționează la diferitele tipuri de activități desfășurate de actorii politici, perioadă în care transferul și contratransferul informațional între actorii politici și membrii societății se realizează în mod direct sau în mod indirect, prin intermediul mijloac

elor de comunicare în masă sau prin intermediul altor modalități sau acțiuni.”

Rețeaua de photo sharing Instagram cunoaște în România o ascensiune fulminantă, numărul de conturi deschise de români fiind dublu în octombrie 2015, față de aceeasi perioada a anului trecut, potrivit Zelist, site de monitorizare Social Media. Astfel, cu 362,636 de conturi active, Instagram este pe cale să depasească Twitter în preferințele românilor.

Rețeaua de foto și video-sharing Instagram, cumpărata de Facebook in 2012, se bucură de popularitate mai ales în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 ani (43%) si 25-34 de ani (22%), potrivit unei analize Gemius.

Totuți, foarte puțini politicieni dintre cei inclusi în acest studiu au conturi și sunt activi pe rețeaua socială Iohannis conduce topul cu cei mai multi followers;, Victor Ponta are cele mai multe postări.

Contul de Instagram al lui Klaus Iohannis (9 postari) adună 1,054 de followers, cu toate că activitatea a fost sistată, iar ultima postare datează din decembrie 2014. Cel mai probabil, contul a fost realizat pentru comunicarea online din cadrul campaniei prezidențiale de anul trecut și nu a mai reprezentat un interes după câștigarea alegerilor.

Chiar dacă nu există o activitate intensă pe cont, Victor Ponta îl depașeste pe presedintele României la nivelul numărului de postări – 47 de imagini. Pe Instagram, fostul premier este urmărit de 704 utilizatori.

Cu 179 followers, contul de Instagram al lui Kelemen Hunor ocupă locul trei în clasament. Presedintele UDMR postează regulat imagini din activitatea sa politică și personală, până în prezent având 36 de fotografii promovate pe rețeaua socială. Alina Gorghiu urmează în top, cu 33 de susținători virtuali și 18 postări. Aflat pe ultimul loc, Mircea Geoană se bucură de susținerea a doar 31 de followers. Activitatea de pe contul presedintelui PSRO a fost întreruptă în august 2014, iar până în acel moment au fost postate 33 de imagini din arhiva politicianului. Dacian Ciolos, Traian Basescu, Călin Popescu Tăriceanu, Monica Macovei, Bogdan Diaconu și Vasile Blaga nu sunt prezenți pe Instagram.

Figura 1 Top politicieni români pe Instagram 2017

Între 2000 și 2004, în timpul celui de-al treilea mandat prezidențial al lui Ion Iliescu, România a fost stăpânită în liniște de guvernarea social-democrată, în fruntea căreia se afla Adrian Năstase. Opoziția fusese minimalizată, presa era subordonată aproape în totalitate, iar justiția – îmblânzită de baronii locali. Au fost patru ani în care prim-ministrul Adrian Năstase era cel mai puternic om din România. „Exista un cult al personalității. «El Însuși» i se spunea sau «Omul înalt»”, își amintește Cristian Tudor Popescu. Jurnalistul Ion Cristoiu își amintește că a pufnit în râs când l-a văzut pe Băsescu plângând în acea conferință de presă: „Eu cred în lacrimile politicienilor, ce Dumnezeu? Era prea de tot. Circulau tot felul de zvonuri, că Stolojan e bolnav, că are cancer, că se duce să moară. Până la urmă n-a murit și nici nu ne-a explicat de ce s-a retras atunci”. A doua zi după ce a devenit candidatul Alianței D.A., Băsescu a organizat o nouă conferință de presă. Cu ochii în lacrimi, a acuzat PSD-ul că l-a șantajat pe Theodor Stolojan pentru a se retrage din cursa electorală: „Ei, băieți, pe mine nu mă învingeți! În Piața Victoriei, la țepe, după 28 noiembrie!”. Corupția din regimul Năstase a fost principala temă de campanie a lui Traian Băsescu. După ce Adrian Năstase a câștigat în primul tur cu 40,9%, Băsescu a acuzat PSD-ul că a fraudat alegerile prin intermediul turismului electoral. „În 2004 s-a jucat foarte inteligent fraudarea alegerilor. A fost și acel slogan: «Nu pot ei fura cât poți tu vota»”, își amintește Cozmin Gușă, cel care a fost consilierul lui Băsescu în acea campanie electorală. Traian Băsescu a reușit să recupereze distanța de șapte procente din primul tur și l-a învins pe Adrian Năstase, înregistrând 51,2% din voturi. Diferența s-a făcut în cele două săptămâni dintre turul întâi și turul al doilea, în special în dezbaterea televizată organizată de postul public. “Era foarte preocupat Traian Băsescu înainte de această dezbatere, spunea «îmi trebuie glonțul de argint», asta a fost expresia lui”, afirmă Cristian Tudor Popescu, care a moderat dezbaterea televizată din 2004. Traian Băsescu a câștigat alegerile din 2004 și pentru că a avut o strategie de campanie mult mai eficientă. Sloganul pe care a mizat, „Să trăiți bine!”, a avut mare priză la public, chiar dacă ulterior s-a întors împotriva sa. Totodată, Băsescu s-a bazat și pe susținerea unor personalități precum Mircea Cărtărescu sau Mircea Dinescu. De partea cealaltă, Adrian Năstase a avut sloganul „Suntem puternici împreună” și s-a axat pe realizările din mandatul de prim-ministru, între care construirea a 2.000 de săli de sport într-un timp record și introducerea în școli a programului „Cornul și laptele”.

Cu doar cateva luni inainte de alegerile prezidentiale din 2014, candidații la scaunul pentru Cotroceni folosesc, mai inspirat sau nu, de la caz la caz, rețelele de socializare ca instrument de comunicare cu electoratul. De la atacuri la adversari, comentatori pestriți si pâna la poze cu pisici – nimic nu lipsește pe paginile politicienilor români care vor sa ajungă pe scaunul de la Cotroceni.
Fostul premier Victor Ponta conducea detasat in topul popularității pe Facebook. Liderul PSD avea peste 470.000 de like-uri, însă fiind acuzat de o publicație britanică de faptul ca se folosește de contul Simonei Halep pentru a aduna mai multe aprecieri virtuale.

Pagina de Facebook a lui Ponta este folosită aproape în totalitate pentru promovarea politică. Sunt postate imagini de la reuniuni oficiale, dar și fotografii cu familia ori selfie-uri. Echipa sa a lansat și o aplicatie pe Facebook, astfel încât internauții care se vor dovedi cât mai activi in a-i accesa pagina au sansa de a-i deveni consilieri.

Fosta prezidențiabilă PMP, Elena Udrea, avea peste 193.000 de aprecieri virtuale. Udrea era activă pe reteaua de socializare, pozează intr-un politician relaxat, ca doar deviza PMP este "partidul în blugi". Fotografiile pe care le posteaza nu atrag însă, intotdeauna, aprecieri. Udrea și-a postat pe Facebook, în plină (pre) campanie electorală, poze cu ea însăși cumpărând, dintr-un magazin din Reșița mancăruri populare, precum pâine, ardei iute și salam Victoria.

Imaginile au fost intens distribuite, comentariile au curs, însă o altă poza a facut valuri pe Internet. Aflata pe litoral, îmbracată în alb, cu ochelari de soare la ochi și cu zambetul pe buze, prezidentiabilul PMP a acceptat să se fotografieze alături de un tanar, fără a ține cont însă de mesajul inscripționat pe tricoul acestuia: "Nu sunt ginecolog, dar pot arunca o privire". Comentariile satirice au fost alimentate și de un alt detaliu: în fotografie mai apare un baiat, pe ai cărui pantaloni scrie "just do it".

Figura 2. Campania electorală 2014 pentru președinție Elena Udrea

Contul lui Klaus Iohannis are peste 70.000 de like-uri în 2014 în prag de campanie.. Pagina prezidentiabilului ACL este mai puțin personală decât conturile celorlalți candidati la Cotroceni, iar echipa lui Iohannis postează doar fragmente din discursurile politice ale liderului liberal. Liderul PNL a reclamat pe Facebook că a fost victima unui atac informatic.

În pre-campania prezidențială și Călin Popescu Tăriceanu a șters praful de pe contul de Facebook și este foarte activ pe rețeaua de socializare. Liderul PLR postează discursuri politice și fragmente din intervențiile sale televizate. Lipsesc selfie-urile sau pozele cu pisici, în schimb comentarorii au reacții dure si îi critică, într-un limbaj colorat, pe contracandidații lui Tariceanu

Monica Macovei, cu 40.000 de aprecieri virtuale, postează des mesaje despre independența justitiei, critici acide la adresa contracandidaților săi ori le cere susținătorilor săi să facă donații prin intermediul PayPal. Cele mai multe like-uri le-au adunat, așa cum de altfel se întampla pe retelele de socializare, pozele cu pisici.

Victor Ponta a fost primul politician român care a atins pragul de 100.000 de fani pe Facebook, însă pe 15-16 noiembrie lucrurile s-au schimbat major pentru el, trecând în doar câteva ore pe locul doi într-un clasament bazat exclusiv pe volum. Tot pe 16 noiembrie a trecut pe locul doi și la numărul de voturi primite din partea românilor.

Deși pagina lui Klaus Iohannis e mult mai tânără decât a lui Victor Ponta, ca interacțiune (like-uri, comentarii, mesaje) a condus detașat în luna noiembrie 2014. Bineînțeles, după aflarea rezultatelor oficiale rata de interacțiune a explodat pe pagina noului președinte al României.

Internetul a fost principala sursă de informare în cadrul alegerilor din 2014. După primul tur, după rezultatele slabe obținute de Monica Macovei – preferata utilizatorilor de Facebook la vremea respectivă – dezamăgirea a fost mare, bula Social Media fiind confirmată din nou ca un univers paralel și mult prea mic ca să conteze.

De data asta, însă, românii au găsit în internet un canal de comunicare eficient. Poze de la vot, poze cu ștampile, clipuri video cu cozile din străinătate, poze de la protestele organizate în țară, toate au ajuns pe Facebook și și-au făcut treaba mai bine decât ne-am fi așteptat.

Atât de bine că am reușit să depășim acea majoritate împietrită care decidea până acum, oamenii care nu au auzit de Facebook sau de Skype. În continuare sunt 7,2 milioane de conturi pe Facebook în România, dar de data asta chiar au schimbat lucruri și li s-a acordat credit pentru asta. Iar pentru companii ar trebui să fie un semnal bun în ce privește Social Media.

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Generală a Capitalei, a vorbit în cadrul Știrilor B1 TV, despre campania electorală atipică din acest an, când candidații nu mai au voie să pună afișe și bannere prin oraș.

”Cred că este o campanie mai curată, în primul rând nu contribuim și noi, candidații, la urâțirea orașului în care locuim. Există o lege a publicității stradale care nu se aplică. Tot deobservați în ecntrul Bucureștiului, bannere, postere și alte genuri de afișe nu ar trebui să fie găzduite pe clădiri și mai ales pe cele de patrimoniu. Nu își dau seama de ce legea nu este pusă în aplicare de către reprezentanții Primăriei Generale a Capitalei. Avem un oraș sufocat de aglomerație, avem un oraș sufocat din lipsa parcărilor și, în plus, mai avem și un oraș care un aspect mohorât și neplăcut și din cauza publicității stradale, cea care nu respectă legea. Dacă mai veneam și noi, cadidații, cu bannere, cu flyere, tot felul de mașini în mișcare, orașul arăta și mai urât. E bine că nu mai avem o contribuție”, a declarat Firea.

Întrebată dacă această situație o avantajează, Gebriela Firea a răspuns: ”Nu neapărat că mă avantajează, dar prin prisma faptului că am lucrat pste 20 de ani în presă, eu acum respect legea și fac ce spune ghidul AEP, în special întâlniri în cartiere, door to door și publicitatea care se face pe rețelele de socializare, ieftină, la îndemâna oricui, iar oricum, Facebook-ul este un mijloc foarte democratic de a-ți spune punctul de vedere și primești și feedback imediat de la cei care urmăresc postările noastre. (…) Cel mai mult mă ajută întâlnirile cu bucureșenii pentru că există subiecte comune bucureștenilor, dar există și probleme diferite de la un sector la altul”.

Gigi Becali a jurat că nu pică în păcat și nu-și face cont pe rețelele de socializare, însă se pare că dorința lui nu contează pentru cei care vor să profite de pe urma notorietății sale. Gigi Becali are pagină oficială de Facebook și… oferă cadou telefoane scumpe în schimbul unui ”LIKE”.

Gigi Becali a subliniat în nenumărate rânduri faptul că nu are cont pe nicio rețea de socializare, motivând că el consideră un păcat mediul virtual. Asta nu înseamnă că paginile cu numele latifundiarului nu există și nu strâng zeci de mii de aprecieri de la internauți.

La sfârșitul lunii octombrie 2015 a fost creată pagina Gigi Becali Oficial, unde a apărut un anunț făcut în numele familiei latifundiarului. Administratorul paginii se folosește de imaginea latifundiarului și a familiei lui, chiar vorbește în numele acestuia. De curând, a postat un mesaj prin intermediul căruia anunța că oferă cadou 6 telefoane în schimbul Like-urilor care să ajute pagina să crească.
”Buna seara Romania,cu ocazia deschiderii paginii Oficiale a Familiei mele de Facebook, noi Familia Becali am hotarat sa oferim 40 de Telefoane iPhone 6S Gold ca Sa facem 40 de peesoane Mai fericire de CRACIUN, tot ce trebuie sa faceti este sa dati Like la Pagina noastra sa dati SHARE la aceasta postare dupa ce ati facut toate astea lasati in comentariu "Particip",cine nu crede este rugat sa nu participe,extragerea va avea loc pe data de 22.12.2016. Mult Succes”, este mesajul care apare pe pagina de Facebook Gigi Becali Oficial, creată în 30 octombrie.

Donald Trump, în penultima zi de campanie pentru Casa Albă. a avut mitinguri în nu mai puțin de cinci state americane. În Michigan, unde a fost susținut de cântărețul Ted Nugent, candidatul republican și-a îndemnat simpatizanții să fie vigilenți în ziua votului.

„Fiți atenți când votați, fiți atenți la tot, uitați-vă în jur! Fiindcă vom câștiga și nu vrem să ni se fure victoria. Nu vrem să ni se fure victoria”, a spus Donald Trump.

Contracandidata lui, Hillary Clinton, a mers la două mitinguri, în timp ce la un al treilea, ea a fost reprezentată de președintele Barack Obama. Ambii l-au criticat pe magnatul republican.

„Viziunea lui asupra Americii este întunecată și de natură să dezbine. Nu e America pe care o văd când călătoresc în țară. Vreau să avem o viziune plină de speranță, optimistă și unită despre ce putem face împreună, ca să ne asigurăm că avem în față cei mai buni ani ai Americii”, a spus Hillary Clinton.

„Se pare că echipa lui i-a luat contul de Twitter. În ultimele două zile, au avut atât de puțină încredere în autocontrolul lui, încât i-au luat contul de Twitter. Dacă nu știi ce să faci un cont de Twitter, nu știi ce să faci cu un cod nuclear”, a adăugat Barack Obama.

În ultima zi de campanie, Hillary Clinton va ajunge și ea în Michigan, iar apoi în Carolina de Nord. Ultimul eveniment electoral e programat la Philadelphia, în Pennsylvania. Acolo i se vor alătura Bill Clinton și fiica lor, dar și Barack și Michelle Obama.

Brad Parscale, directorul digital al campaniei lui Donald Trump, a declarat, la rândul lui, că rețelele de socializare, cu precădere Facebook, au avut o influență masivă, nu atât de mult datorită știrilor false distribuite pe conturile utilizatorilor, ci mai degrabă datorită rolului în strângerea de fonduri în mediul online – ,,Principalul incubator care ne-a permis să generăm fondurile necesare campaniei a fost Facebook”, a declarat Parscale. Din totalul celor 250 de milioane de dolari investiți în campania electorală a candidatului republican, aproximativ 90 de milioane au fost alocați publicității digitale, Facebook fiind principalul canal de advertising. Însuși Andrew Bleeker, președinte al Bully Pulpit Interactive și coordonator al campaniei digitale a lui Hillary Clinton a remarcat că echipa lui Trump a investit mult mai mult în mediul online. În timp ce Hillary a cheltuit mai mult de 200 de milioane de dolari pentru reclamele televizate în lunile premergătoare alegerilor, Trump a cheltuit mai puțin de jumătate din această sumă pentru același tip de publicitate, informează Wired.

În final, putem vorbi despre o serie de diferențe în ceea ce privește campaniile celor doi candidați la alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii. În timp ce tabăra democrată s-a bazat pe o abordare tradițională și mult mai conservatoare – publicitate intensă, acoperire media, sondaje de opinie, în cazul republicanilor vorbim despre un uz masiv al rețelelor de socializare pentru transmiterea unui mesaj cu care oamenii să rezoneze, în detrimentul celorlalte canale, și implicit o adaptare mult mai eficientă la strategiile moderne care, într-o măsură considerabilă am putea spune, au influențat rezultatul scrutinului din SUA. O situație similară poate fi regăsită în cazul referendumului istoric din Marea Britanie, din luna iunie 2016, unde observăm o discrepanță substanțială în ceea ce privește audiența celor două campanii, respectiv Vote Leave și Britain Stronger In Europe, în mediul online. Asistăm, așadar, la o schimbare de paradigmă în ceea ce privește comunicarea politică și strategiile aferente, și la un rol crucial atribuit rețelelor de socializare în era Revoluției Digitale, eră a interdependenței dintre mediul politic și cel online.

Președintele Statelor Unite, Barack Obama, mizează din nou pe Internet și pe retelele de socializare pentru a rămane la Casa Albă în 2012, dupa modelul pariului câștigator din campania "Web 2.0" din 2008, potrivit Mediafax.

Departe de o alocuțiune solemnă sau de o conferinta de presă clasică, Obama și-a anunțat candidatura pentru un al doilea mandat, luni dimineață, printr-un mesaj adresat celor 7,28 de milioane de abonați ai contului @barackobama pe Twitter, o actualizare a statutului pe pagina sa de Facebook (19 milioane de fani) și un mesaj electronic.

Toate menționau sloganul "are you in?" și trimiteau la site-ul de Internet BarackObama.com care nu a fost niciodată dezactivat de la victoria din noiembrie 2008. Acest site actualizat invită la efectuarea de donații si oferă deja spre vânzare obiecte promoționale ca autocolante, tricouri si picioare.

În afara de logo, noua campanie a lui Obama a reținut de la cea din 2008 litera "O" ce încercuiește un răsarit de soare. Dar de aceasta dată, litera este integrata in "0" de la "2012".

O aplicatie Facebook le permite membrilor rețelei sociale să lase un mesaj de susținere a candidaturii lui Obama și sa invite apropiații să facă același lucru.

Campania Obama a difuzat pe site-ul YouTube un filmuleț în care președintele-candidat nu apare, dar care prezintă mai mulți sustinători ai acestuia ce explică de ce liderul democrat merită să rămâna la Casa Albă pentru alți patru ani.

Obama a folosit foarte mult Internetul în campania din 2008, pentru a organiza evenimente, pentru a strânge fonduri și a comunica.

Lansarea din 2014 arată ca el a ales aceeasi strategie. Obama a afirmat atunci că "politica în care credem nu începe cu publicitatea televizată la costuri exorbitante sau sărbatori somptuoase", deși a recurs la astfel de metode în trecut, cum ar fi cine de strângere de fonduri în palate, unde un bilet costa mii de dolari.

El s-a referit la "oameni care se mobilizează pe grupuri de case, le vorbesc vecinilor lor, colegilor și prietenilor" și a afirmat că se bazează pe susținatorii săi pentru "a pune la punct o nouă organizație pe care o vom construi împreună în orașe și state în toată țara".

Pentru Nancy Scola, redactor sef adjunct al blogului TechPresident.com, care relatează despre noile tehnologii și politica, anunțarea candidaturii lui Obama a fost "pregătita atent, în spiritul unui efort colectiv"."«Are you in?» ar putea fi sloganul a numeroși tineri" pe Internet, observă ea într-un mesaj postat pe site-ul sau. "În mod evident, echipa lui Obama speră să transmită mesajul ca aceasta campanie din 2012 constituie un efort colectiv". 

Arnold Schwarzenegger este un actor, culturist și politician american de origine austriacă, născut pe 30 iulie 1947. Supranumit „Stejarul austriac“ în timpul carierei de culturist și „Schwarzy“ în timpul carierei sale de actor, starul hollywoodian a devenit cunoscut în ultimii ani și sub numele de „Governator“ (contragere amuzantă între „Guvernator“ și „Terminator“). A devenit o vedetă de talie mondială și unul dintre cei mai cunoscuți culturiști din lume, având în palmares cinci titluri de Mister Univers și șapte titluri de Mister Olympia. Celebrul actor se înscrie astfel într-o listă tot mai lungă de republicani proeminenți care au denunțat atitutinea lui Donald Trump după ce politicianul a fost surprins în timp ce făcea o serie de declarații vulgare la adresa femeilor, într-o înregistrare video din 2005. Arnold Schwarzenegger nu a menționat în mod expres numele lui Trump în mesajul publicat sâmbătă pe Instagram, însă a anunțat că nu va vota pentru candidatul republican la alegerile prezidențiale din acest an. Cum și-a motivat alegerea „Pentru prima dată de când am devenit cetățean american în 1983, nu voi vota pentru candidatul republican la prezidențiale“, a scris fostul guvernator al statului California în acel mesaj. Arnold Schwarzenegger (69 de ani), fost guvernator al statului California din partea Partidului Republican, a anunțat, în campania pentru președinție din 2016 , pe contul lui de pe rețeaua de socializare Instagram, că nu va vota pentru reprezentantul acestei formațiuni politice la alegerile prezidențiale din luna noiembrie, informează „Daily Mail“, citat de News.ro.

În timpul campaniei electorale 1999, Arca a ajutat la lansarea unei pagini web clonat din site-ul oficial de campanie web lui George W. Bush. modificări minore au fost făcute la conținutul paginii de pornire ceea ce sugerează că politicile naționale au fost vizate în principal, care serveau intereselor corporatiste, iar restul site-ului conținut de material de pe propriul site-ul Web arca lui, http://www.rtmark.com.:

MAD Magazine, de mult timp rege al parodiei, a postat modificat digitală, un poster care seamănă cu filmul lui George Lucas Star Wars: Episode II: Atacul clonelor (2002). Cu excepția acestei parodii poster film împuns, distracție s-a făcut cu privire la politica Irak administratia lui George W. Bush, prin schimbarea titlului filmului în Gulf Wars: Clone de Atașare. Și în loc de actori reali Star Wars, afișul făcând referire la oficialii administrației Bush vedetele acestui „film“ de rang înalt: Obi-Wan Kenobi a devenit presedintele George W. Bush; Senatorul Ami- Dala a devenit secretar de stat Cotidolcczza Rice; și Yoda a devenit un presedinte irakian Saddam Hussein cu probleme de greutate.

Figura 3. Campania electorală G.W. Bush, 2002

În 2004 un desen animat creat de doi frați a lovit blogosfera și au dovedit atât de popular încât a devenit un hit major în lumea virtuală. Frații se numeau „JibJab.“ Și hit-ul lor politică, o parodie de cântec clasic de Woody Guthrie „ Acest teren este pământul tău“nimeni altul decât prezentat Democrat candidat presi¬dential senatorul John Kerry și actualul președinte George W. Bush. in timpul video scurt, ambii candidați susțin victoria și atrăgeau show/ul procesului politic.„^. Vizitatorii au fost încurajați să aleagă unul sau mai mulți candidați și o problemă, și apoi ascultă. Candidatul democrat Mashup a încurajat participanții să voteze pentru candidatul lor preferat. favorit al participanților a fost Barack Obama (35 la suta), urmat de Hillary Clinton (31 la suta), John Edwards (12 la suta), Dennis Kucinich (8 la suta), Joe Biden și Bill Richardson (legat la 5 procente) , Mike Gravel (3 la sută), și Chris Dodd (i la sută), 10
de rețea radio prin satelit XM a prezentat un post de radio special dedicat exclusiv alegerilor din 2008: POTUS (Politica Statelor Unite) '08. Site-ul se promovează ca un loc unde oamenii pot obține știri și opinie, precum și pentru a asculta dezbaterile. Rețeaua XM are mai mult de 8,2 milioane de ascultători.
Site-ul Web senatorul Barack Obama a prezentat caracteristici de tip social networking,
permițând vizitatorilor să își creeze profiluri și blogurile lor, printre altele.
Campania de candidat la președinție republican, Rudy Giuliani a început să folosească o nouă inovație tech numit un „widget“ (un fel de cod de computer). Vizitatorii site-ul Web Giuliani au fost invitați să copieze și inserați codul în propriile bloguri. Cititorii blogului care au făcut clic pe widget-ul au fost apoi trimise la site-ul Web lui Giuliani, în cazul în care adresa lor de e-mail-uri ar putea fi colectate pentru corespondența viitoare. Între timp. Candidatul democrat John Edwards a folosit site-ul său web pentru a face apel la voluntari care au experiență în crearea de blog-ul și întreținerea.“
Candidatul Hillary Clinton a utilizat YouTube pentru a solicita opiniile tinerilor despre care cântec popular ar trebui să fie folosit ca și cântecul ei tema de campanie. Într-un ton simulat serios, ea a spus: „Vreau să știu la ce te gândești ca fiind una dintre cele mai importante întrebări ale acestei campanii, este ceva cu care ne-am lupta , ceva demn de a dezbate, în agonie de luni de zile. Așa că acum am o provocare pentru tine, popor american.Hillary s-a folosit de e-mail pentru a încuraja suporterii să trimită întrebări pentru ea septembrie 2007 în apariție din emisiunea Ellen DeGeneres Show.
În campanie se contribuie cu bani, mass-media profită, iar candidații la nivel național, au început să ia în popularitate. Avocatul Scott Gant rezumă opiniile din rețelele de socializare sunt granița între ceea ce este și ce nu este jurnalism în secolul 21: Aceste „alte persoane“ se consideră „cetățeni jurnaliști,“ efectuând o mare parte din legwork ca jurnaliștii tradiționali au făcut. Milioane de oameni sunt acum producătorii de bloguri și au o influență care oferă puncte de vedere și voci alternative.
Dar aceia dintre noi consumatori de blog-uri trebuie să fim la fel de vigilenși ca și cum am citi o revistă sau un ziar. Pentru a aminti de conceptele de bază în domeniul competenței media, fiecare blogger are un scop, un punct de vedere și folosește un limbaj convingător. A învăța să pună la îndoială în mod critic blog-ul și conținutul său este un important standard de calificare în secolul al 21-lea. Uneori, bloggeri pot atrage mii de voturi .

În Noua Zeelandă cu fiecare 1000 de fani pe pagina de socializare procentajul de voturi obținute de polticieni în alegeri cresc cu 1,4%. Facebook a fost pe larg utilizat în campania electorală din Albania. Iar politicieni ca Angela Merkel, Hillary Clinton, Lee Hsien Loong, prim-ministrul Singapore, au găsit modalitatea potrivită de a păstra legătura într-un format mai puțin oficial, ce le scoate în evidență latura umană și îi apropie și mai mult de simpatizanții lor.

Managerii rețelei de socializare Facebook au fost criticați în ultimele luni că nu au luat suficiente măsuri de siguranță pentru a preveni publicarea de informații false pe platforma sa în timpul campaniei prezidențiale din Statele Unite. În urma acestor critici, Facebook a implementat un sistem de măsuri pentru a rezolva această problemă.

În Europa au apărut îngrijorări că anumiți internauți ar putea să distribuie informații false pe Facebook și în campania prezidențială din Franța, care va avea loc în lunile aprilie și mai.

În Statele Unite, Facebook a anunțat că utilizatorilor le va fi mult mai ușor de acum înainte să semnaleze știrile false și a anunțat că va colabora cu diverse organizații media, precum ABC News și Associated Press, pentru a verifica autenticitatea știrilor publicate online.

Luna trecută, Facebook a demarat o inițiativă similară împotriva știrilor false și în Germania, unde mai mulți oficiali guvernamentali și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu posibilitatea ca știrile false și discursurile care incită la ură să fie publicate online și să influențeze alegerile parlamentare din septembrie, în cadrul cărora cancelarul Angela Merkel va încerca să obțină al patrulea mandat.

CONCLUZII

Cercetarea de față a pornit de la următoarele ipoteze: cu cât interacțiunea online este mai accentuată, cu atât indivizii sunt mai predispuși sădezvolte un comportament de implicare politică prin intermediul canalului de comunicare online, respectiv cu cât campania electorală beneficiază de o desfășurare mai evidentă în mediul online, cu atât aparițiile candidaților în sfera social media sunt mai importante în conturarea preferințelor politice.

În ceea ce privește rezultatele obținute, ar fi injust săapreciem faptul căacestea au confirmat ipotezele în mod exhaustiv; totuși, în mare parte, datele finale au verificat faptul căo prestanță politică în mediul online, venită din partea candidaților, poate să genereze comportamente de implicare politică a electorilor, mai ales în sistemul de funcționare al platformelor social media– online. În ceea ce privește importanța pe care o acordă electoratul – și vorbind despre eșantionul studiului nostru, electorii tineri – prezenței candida

ților pe platforme social media, rezultatele au demonstrat că acest aspect poate constitui un criteriu în alegerea candidatului. Mai mult, această participare activă în mediul online pare să atragă după sine o serie de beneficii, care pot fi atribuite fărăezitare unei guvernări democratice.

Având în vedere perioada scurtăde colectare și analizare a datelor, studiul de fațăprezintăo serie de limite, care, odată înlăturate, ar mări acuratețea și gradul de reprezentativitate al rezultatelor obținute. În primul rând, eșantionul de tip neprobabilistic, de conveniență, a favorizat segmentarea mai puțin riguroasă a publicurilor țintă, și, drept urmare, au fost dificultăți în caracterizarea anterioarăa participanților la studiu.

În al doilea rând, analizarea unei singure campanii electorale desfășurate online nu permite formularea unui adevăr general valabil, raportat la alte campanii electorale desfășurate pe platforme social media. Mai mult, lipsa utilizării de metode de cercetare orientate înspre date calitative scade valoarea rezultatelor obținute actual. O altălimităa cercetării de față o reprezintă identificarea de erori ale instrumentului de colectare – chestionarul aplicat online. Acest instrument poate genera răspunsuri evazive sau răspunsuri date în baza unor

completări automate. În concluzie, studiul de față, orientat spre analizarea influenței comunicării electorale online asupra implicării politice a electorilor, atrage atenția asupra situației din România și îndeamnăla cercetarea mai amplă a fenomenului democrației digitale în contextul în care evoluția mijloacelor de comunicare se răsfrânge tot mai mult asupra sferei comunicării politice.

BIBLIOGRAFIE

1. Bârdan, Alexandra, 2001, Marketing politic în România înainte și după 1989. București, Editura Tritonic.
2. Beciu, Camelia, 1996, Politica discursivă. Practici politice într-o campanie electorală, Editura Antet, București
3. Beciu, Camelia, 2002 Comunicare Politică, București, comunicare.ro;
4. Beciu, Camelia, 2011, Sociologia comunicării și a spațiului public, Iași, Polirom

5.Bard, Alexander și SÖDERQVIST, Jan, 2010, Netocrația. Noua elită a puterii și viața după capitalism, București, Publica.
6. Bădau, Horea Mihai, 2011, Tehnici de comunicare în social media, Iasi, Polirom.
7.Cismaru, Diana Maria, 2012, Social Meedia și managementul reputației, București, Tritonic.

8. Kawasaki, Guy și Fitzpatrick, Peg, 2015, Arta rețelelor sociale. Sfaturi pentru utilizatori experimentați, Bucuresti, Publica.
9.. Ghilezan, Marius, Cum să reușești în viața politică, Manual de campanie electorală, Ed. Active Vision, București, 2000
10. McNIAR, Brian, 2007, Introducere în comunicarea politică, Iași, Polirom.

10.O'Brien, Laurence, 2015, Social Media sunt dinamită! Ghid practic pentru autori, Bucuresti, Tritonic.

11. Rus Flaviu Călin, 2006, PR politic, Editura Institutul European, Iași.
13.. Stoiciu, Andrei, 2000, Comunicarea politică. Cum se vând idei și oameni, Ed. Humanitas-Libra, București.
14. Tamaș, Sergiu, 2006, Management politic, București, Editura Universitară.
15. Teodorescu , Bogdan, 2001, Marketing politic și electoral, București, editura SNSPA
16. Thoveron , Gabriel, 1996, Comunicarea politică azi, București Editura Antet

Flaviu Călin, Rus, Evoluția procesului de comunicare de la forma interpersonală la cea politică și mediatică, Editura Accent, 2005.

Camelia Beciu, Sociologia comunicării și a spațiului public, Editura Collegium Polirom, 2011.

Arta de a comunica și cum să o deprindem- Ghid pentru activități de comunicare, http://www.mdrl.ro/_documente/publicatii/comunicare/Communication%20Manual.pdf., Rețelele sociale online și participarea politică, Antropomedia, Numărul 2/2010.

https://dianaoros.wordpress.com/2014/03/27/managementul-reputatiei-in-mediul-online/.

Nicolae Sfetcu, Promovarea afacerilor prin campanii de marketing on-line, 2015, e-book,

Andrei Gheorghiță, Studia Universitatis Babeș-Bolyai: Politica, Volumul 51, Universitatea, 2006.

Corina Anamaria Ioan, Brandul personal , de la teorie la practică în societatea contemporană, Management Intercultural, Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013.

https://en.wikipedia.org/wiki/Instagram

Setalvad, Ariha (August 27, 2015). "You can now post full-size landscape and portrait photos on Instagram". The Verge. Retrieved February 17, 2017.

Murph, Darren (April 3, 2012). "Instagram comes to Android, available to download now". Engadget. Retrieved August 13, 2012.

"Press Center • Instagram". Instagram.com. Retrieved April 14, 2013.

DesMarais, Christina (January 20, 2013). "Facebook's Instagram says it has 90 million monthly active users". PC World. Retrieved February 1, 2013. Fiegerman, Seth (Dec 11, 2014). "Instagram tops 300 million active users, likely bigger than Twitter". Mashable. Retrieved June 23, 2015.

"Instagraph – Windows Phone Apps". Microsoft. Retrieved October 17, 2013. "BlackGram". BlackBerry World. Retrieved December 24, 2013.

http://www.bogdanstoica.ro/index.php/item/20827-marea-diferenta-dintre-pozele-lui-obama-si-pozele-lui-iohannis

De ce a câștigat Obama, în imagini

Tănase Tasențe, Comunicarea politică prin social media și reacțiile publicului online, Editura Universitară, București, 2014

Flaviu Călin, Rus, Evoluția procesului de comunicare de la forma interpersonală la cea politică și mediatică, Editura Accent, 2005

Corina Barbaros, Comunicarea politică, Adenium, București, 2014, p.56 și urm.

Camelia Beciu, Sociologia comunicării și a spațiului public, Editura Collegium Polirom, 2011

Antonio Momoc, Comunicarea 2.0, Adenium, Iași, 2014

Arta de a comunica și cum să o deprindem- Ghid pentru activități de comunicare, http://www.mdrl.ro/_documente/publicatii/comunicare/Communication%20Manual.pdf.

Horea Mihai Bădău, Tehnici de comunicarea în social- media, Ed. Polirom, Iași, 2011, p. 69.

Rețelele sociale online și participarea politică, Antropomedia, Numărul 2/2010,

http://expressdebanat.ro/campanie-electorala-fara-bannere-si-mesh-uri-vezi-ce-materiale-sunt-permise-in-campania-electorala-de-la-locale/

Camelia Cmeciu, Tendințe actuale în campaniile de relații publice, Polirom, Iași, 2013

https://dianaoros.wordpress.com/2014/03/27/managementul-reputatiei-in-mediul-online/.

Cristian Schnee, Political reputation management, the strategy mith, Routledge. London, 2015,

Nicolae Sfetcu, Promovarea afacerilor prin campanii de marketing on-line, 2015, e-book,

Cristina Coman, Relații publice, principii și strategii, Polirom, Iași, 2006.

Andrei Gheorghiță, Studia Universitatis Babeș-Bolyai: Politica, Volumul 51, Universitatea, 2006,

Corina Anamaria Ioan, Brandul personal , de la teorie la practică în societatea contemporană, Management Intercultural, Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013.

https://en.wikipedia.org/wiki/Instagram

Brian McNair, An introduction to political communication, Routledge, London, 2001,

Bogdan Teodorescu, Dorina Guțu, Radu Enache- Marketing politic și electoral, Editura SNSPA, București,

http://mediakix.com/2016/04/instagram-marketing-strategy-not-optional-for-brands/#gs.=n0NNw8

Alin Valentin Angheluță, România, branding de țară și destinație turistică, Ed. Mica Valahie, București, 2016,

https://www.setthings.com/ro/promovarea-afacerii-prin-publicitate-pe-instagram/

Flaviu Călin Rus, Suport curs, Strategii de promovare a actorului politic

http://infopolitic.ro/studii/topul-politicienilor-pe-retele-sociale-romania-2015.html

http://adevarul.ro/news/politica/video-istoria-alegerilor-prezidentiale-2004-2009-marile-victorii-traian-basescu-1_545127d40d133766a858cfe9/index.html

http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-prezidentiale-2014/alegeri-prezidentiale-campania-a-inceput-pe-net-de-la-selfie-uri-si-comentarii-pestrite-la-poze-cu-pisici-galerie-foto-1319045.

http://socialsmarts.ro/klaus-iohannis-vs-victor-ponta-pe-facebook.html

http://www.b1.ro/stiri/politica/gabriela-firea-despre-campania-electorala-atipica-din-acest-an-cred-ca-este-o-campanie-mai-curata-nu-contribuim-si-noi-candidatii-la-uratirea-orasului-in-care-locuim-ma-avantajeaza-discutiile-directe-cu-oamenii-video-149712.html

http://www.cancan.ro/gigi-becali-popular-pe-facebook-pentru-cadouri-scumpe-anuntul-a-inrosit-butonul-de-like-16062177.

http://yaf.internationalaffairs.ro/social-media-si-strategiile-moderne-in-campaniile-electorale-o-viziune-asupra-alegerilor-prezidentiale-din-sua/

http://www.business24.ro/barack-obama/stiri-barack-obama/obama-isi-incepe-campania-electorala-pe-retelele-de-socializare-1489199.

Frank Baker, Political Campaignes and political adertising , ABC Clio, USA,

http://consulting.md/rom/noutati/mesajul-reprezentantei-facebook-participa-la-guvernare-prin-reteaua-de-socializare.

http://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/franta-facebook-si-google-au-lansat-o-campanie-impotriva-stirilor-false-664343

Andreea Iancu, Cornelia Stan, Social media în campaniile electorale, articol, Accent Publisher.