Analiza Comparativa a Indicatorilor Macroeconomici Calculati Pentru Romania Si Regatul Unit al Marii Britanii Si Irlandei de Nord

CUPRINS

INTRODUCERE

1. INDICATORII MACROECONOMICI – ASPECTE GENERALE

1.1. Produsul intern brut

1.2. Produsul național brut

1.3. Produsul intern net

1.4. Produsul național net

1.5. Venitul național

1.6. Venitul național disponibil

1.7. Produsul global brut

2. PREZENTAREA ȚĂRILOR COMPARATE

2.1. România

2.1.1. Prezentarea generală

2.1.2. Politica României

2.1.3. Caracteristicile mediului juridic

2.1.4. Economia României

2.2. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

2.2.1. Prezentarea generală

2.2.2. Organizarea administrativă a Regatului Unit

2.2.3. Politica Regatului Unit

2.2.4. Caracteristicile mediului juridic

2.2.5. Economia Regatului Unit

3. ANALIZA COMPARATIVĂ A INDICATORILOR MACROECONOMICI CALCULAȚI

PENTRU ROMÂNIA ȘI REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI AL IRLANDEI DE

NORD

3.1. Produsul intern brut

3.2. Produsul național brut

3.3. Produsul intern net

3.4. Produsul național net

3.5. Venitul național

3.6. Venitul național disponibil

3.7. Produsul global brut

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Economia este o activitatea a societății fundamentală, aceasta desfășurându-se pentru satisfacerea nevoilor de bunuri finale și servicii. Conceptul de economie se referă la știința administrării unor resurse limitate, pentru satisfacerea unor nevoi nelimitate, de aceea economia poate fi privită ca un studiu la nivel macroeconomic și microeconomic.

Macroeconomia se concentrează pe studiul sistemului economiei naționale, în paralel cu sistemul economiei mondiale, pentru a determina volumul de bunuri finale și servicii dar și a variabilelor ce înfluențează acest volum.

În această lucrare vom efectua o analiză comparativă a indicatorilor macroeconomici calculați pentru România și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În primul capitol al acestei lucrări vom prezenta aspectele teoretice ale macroeconomiei, structura sistemului economiei naționale dar și principalii indicatori macroeconomici, și anume: Produsul intern brut (PIB), Produsul național brut (PNB), Produsul intern net (PIN), Produsul național net (PNN), Venitul național (VN), Venitul național disponibil (VND), Produsul global brut (PGB), prezentând structura lor, metode de calcul și moduri de interpretare a acestora.

În cel de-al doilea capitol am făcut o prezentare a țărilor comparate, România și Regatul Unit. Pentru România am făcut o scurtă prezentare generală, urmată de o prezentare a politicii, a caracteristicile mediului juridic și a economiei. Pentru Regatul Unit am început tot cu o scurtă prezentare generală, continuând cu organizarea administrativă și cu prezentarea politicii, caracteristicilor mediului juridic și a economiei.

În cel de-al treilea capitol am prezentat metodologiile de comparare a indicatorilor macroeconomici și compararea propriu-zisă a acestora. Valorile indicatorilor au fost preluate și prelucrate de pe site-urile www.insse.ro sau Eurostat sau calculate.

Pentru indicatorul produs intern brut (PIB) având valorile sale nominale și real pentru ambele țări, am făcut analizat evoluția comparativă a acestora pentru perioada 2000-2013, am calculat deflatorul PIB, PIB exprimat în prețurile pieței pe cap de locuitor și PIB exprimat în prețurile pieței folosind ca unitate PPS pe locuitor.

Pentru indicatorul produs național brut (PNB), am aflat valorile acestuia, nominale și real, pentru cele două țări, analizându-le comparativ, am calculat deflatorul PNB pentru fiecare țară, facând o analiza comparativă și a acestora.

Pentru indicatorul produs intern net (PIN) am aflat valorile folosind datele disponibile și calculate, făcând o analiză comparativă a valorilor celor două țări. Pentru indicatorul produs național net (PNN) am aflat valorile folosind datele disponibile și calculate, făcând o analiză comparativă a valorilor celor două țări ca și în cazul PIN.

Pentru indicatorul venitul național (VN) am calculat valorile pentru ambele țări, exprimat în prețurile pieței și în costurile factorilor de producție, analizându-le comparativ.

Pentru indicatorul venit național disponibil (VND) am calculat valorile acestuia folosind valorile venitului național, pentru cele două țări, comparându-le.

Pentru indicatorul produsul global brut (PGB) am calculat valorile și le-am analizat comparativ pentru ambele țări.

În finalul lucrării, am scris concluziile acestei analize comparative ai indicatorilor macroeconomici calculați pentru România și Regatul Unit.

CAPITOLUL 1 INDICATORII MACROECONOMICI – ASPECTE GENERALE

Pentru a evidenția nivelului de dezvoltare economică, a tendințelor acesteia și a modului în care sunt utilizate resursele de care dispune o țară, este necesară, evaluarea rezultatelor activității desfășurate de agenții economici în toate ramurile. În acest scop, se vor folosi indicatori macroeconomici, care se determină în țările cu economie de piață cu ajutorul sistemului conturilor naționale ( SCN).

Indicatorul economic reprezintă expresia numerică a laturii cantitative a fenomenelor și proceselor economice în anumite condiții de spațiu și timp. El permite evidențierea sub aspect cantitativ, structural și calitativ a acestor fenomene și procese, dar și interdependețele dintre anumite subsisteme ale economiei naționale.

Sistemul conturilor naționale (SCN) asigură descrierea și analiza structurilor economice, dar și norme internaționale cu caracter unitar pentru calculul indicatorilor macroeconomici importanți. Acesta are trei componente: sectorul agenților economici, conturile naționale, operațiunile contabile.

Sectorul agenților economici cuprinde sectorele „firme”, „gospodării”, „public” și „străinătate”. Sectorul „firme” cuprinde toate subiectele economice (agenții economici) care au ca scop al activității obținerea de profit, iar trăsătura lor principală este producerea de bunuri destinate pieței. Sectorul „gospodării” sau menaje este unul consumator, veniturile obținute sunt utilizate pentru satisfacerea necesităților de consum. Veniturile menajelor provin de la firme și de la sectorul public – guvernamental, pentru factori de producție care sunt puși la dispoziție sectorului productiv sau public, sau din transferuri de la alte sectoare (ajutoare, pensii, burse etc). Sectorul „public” sau guvernamental reunește toate subiectele economice (instituțiile publice) care produc bunuri publice pentru populație, fară a obține echivalentul valoric. Acesta cuprinde serviciile publice – sanatate, învățământ, apărare etc. ; și se împarte în: unități de asigurări sociale și organisme ale administrației centrale și locale. Sectorul „străinătate” sau restul lumii arată relațiile economice ce se stabilesc între agenții economici rezidenți și cei nerezidenți.

Sistemul conturilor naționale este o reprezentare a economiei naționale, înregistrând toate fluxurile real și monetare din sistemul economic, în mod echilibrat, corelat și coerent. Conturile macroeconomice sunt rezultatul unor agregări și sintetizări multiple ale informațiilor din conturile alcătuite pe subiecte economice, sectoare economice și ramuri de activitate. Acestea se utilizează pentru calcule macroeconomice și pentru a furniza informații cu privire la: producția de bunuri pe economia națională, structura și utilizarea acesteia, formarea și repartizarea veniturilor în societate, utilizarea veniturilor societății etc. Pentru analiza acestor aspecte ale vieții economice din societate se formează următoarele conturi naționale:

Contul de producție – se constituie la nivelul sectoarelor și pe ansamblul economiei naționale, cu ajutorul acestuia se sintetizează tranzacțiile specifice activității de producție a agențiilor economici interni. Soldul contului este valoarea adăugată brută (VAB) care exprimă valoarea pe care agentul economic producător o dă elementelor de capital circulant pe care le cumpără și prelucrează pentru obținerea produselor finite. Valoarea adăugată brută reflectă producția finală, care este diferența dintre producția brută (PB) și consumul intermediar (Ci):

(1.1)

Contul de producție arată valoarea producției pe sectoare sau pe economie națională și separarea acesteia în consum intermediar și valoarea adăugată brută sau un produs intern brut.

Contul de creare a veniturilor – evidențiază formarea veniturilor pentru activitatea economică pentru fiecare sector și intreaga economie. Soldul acestui cont este reprezentat de venituri, care se exprimă prin indicatorii valoarea adăugată netă – la niveul sectoarelor sau produsul intern net – la nivelul economiei naționale. Valoarea adăugată netă (VAN) este dată de diferența dintre valoarea adăugată brută (VAB) și consumul de capital fix (CCF) sau amortizarea (A) :

(1.2)

Diferența dintre subvențiile de exploatare și impozitele indirecte (impozite sau taxe nete) se ia în calcul cand indicatori macroeconomici sunt în prețurile pieței.

Contul de repartiție a veniturilor – evidențiază repartiția primară a veniturilor. Soldul contului este dat de indicatorul produs național net (PNN) care se numește venit național dacă este exprimat in prețurile factorilor. Venitul național se obține prin adăugarea la PIN (în prețurile factorilor) a soldului veniturilor factorilor de producție în raport cu strainatatea (SVFS):

(1.3)

Contul de utilizare a veniturilor – evidentează utilizarea în interiorul țării a componentelor venitului național disponibil, pentru consumul privat și consumul public. Consumul privat (Cpv) este dat de cheltuielile facute de populație pentru cumpararea de mărfuri și servicii necesare satisfacerii nevoilor proprii. Consumul public (Cpb) este dat de cheltuielile efectuate de instituțiile publice pentru materiale, combustibili, energie, amortizare și alte consumuri necesare prestării serviciilor publice către populație. Soldul contului este dat de indicatorul economiei brute:

(1.4)

Sistemul operațiunilor contabile cuprinde:

Operațiuni contabile privind bunurile și serviciile – producție, consum final, formare brută de capital, depozitare, distribuire de bunuri.

Operațiuni privind repartiția – distribuire și redistribuire a veniturilor obținute la nivel de economie națională

Operațiuni financiare – crearea și circulația mijloacelor de plată, creanțele și datoriile agenților dintr-o economie națională.

În calculul indicatorilor se utilizează atribute, primul fiind „intern”, acesta cuprinde produsul sau venitul creat și consumat de către agenții economici care își desfășoară activitatea în interiorul țării respective; cel de-al doilea atribut este „național”, care are în vedere apartenența statală a agenților economici indiferent dacă ei își desfășoară activitatea în propria țară sau în alte țări.

Bunurile și serviciile evidențiate în conturile naționale sunt evaluate la prețurile producătorilor și ale cumpărătorilor. Acestea pot fi prețuri ale factorilor de producție ( atunci când includ impozitele indirecte) și prețurile curente ale pieței ( acestea includ și impozitele indirecte).

Informațiile care sunt furnizate de către sistemul conturilor naționale (SCN), dar și elementele cuprinse în cadrul conturilor naționale, prin agregare stau la baza calculului indicatorilor sintetici principali, care servesc ca instrumente de cunoaștere și analiză a economiei naționale, de fundamentare a deciziilor viitoare, oferind, în același timp, condițiile necesare efectuării de comparații internaționale și de a aprecia locul economiilor naționale în cadrul economiei mondiale.

În funcție de sistemul de evidență și măsurare utilizat, rezultatele economice se exprimă prin indicatori economici specifici în formă „brută” sau „netă”. Folosirea atributului „brut”, pentru un indicator, are în vedere includerea consumului de capital fix în calculul producției finale, iar folosirea atributului „net” eliminarea consumului de capital fix din calculul producției finale (amortizare).

Elementele care sunt cuprinse în cadrul conte cumpărătorilor. Acestea pot fi prețuri ale factorilor de producție ( atunci când includ impozitele indirecte) și prețurile curente ale pieței ( acestea includ și impozitele indirecte).

Informațiile care sunt furnizate de către sistemul conturilor naționale (SCN), dar și elementele cuprinse în cadrul conturilor naționale, prin agregare stau la baza calculului indicatorilor sintetici principali, care servesc ca instrumente de cunoaștere și analiză a economiei naționale, de fundamentare a deciziilor viitoare, oferind, în același timp, condițiile necesare efectuării de comparații internaționale și de a aprecia locul economiilor naționale în cadrul economiei mondiale.

În funcție de sistemul de evidență și măsurare utilizat, rezultatele economice se exprimă prin indicatori economici specifici în formă „brută” sau „netă”. Folosirea atributului „brut”, pentru un indicator, are în vedere includerea consumului de capital fix în calculul producției finale, iar folosirea atributului „net” eliminarea consumului de capital fix din calculul producției finale (amortizare).

Elementele care sunt cuprinse în cadrul conturilor naționale, prin agregare, reprezintă baza calculării indicatorilor sintentici.

Sistemul de evidență și măsurare a rezultatelor macroeconomice îndeplinește, o serie de funcții esențiale

Instrument de evidență statistică – sintetizează și corelează informațiile despre desfășurarea activității economice și determinarea potențialului economic

Instrument de analiză – a activităților economice în perioada anterioară și a echilibrului macroeconomic sub diferitele forme de manifestare

Suport de bază al fundamentării deciziilor – determină corelațiile și tendintele cele mai favorabile, corectează unele efecte nedorite ale mecanismului spontan al pieței

Larga utilizare a rezultatelor pentru comparații internaționale – ajută la o ințelegere corectă a fenomenelor și proceselor din economia mondială, a interdependenței economice internaționale, a locul țării în circuitul economic mondial.

Indicatorii care dau rezultatele macroeconomice în Sistemul Conturilor Naționale se pot calcula prin trei metode:

Metoda producției (metoda valorii adăugate) – măsurarea și evidențierea valorilor adăugate brute a tuturor agenților economici, producători de bunuri și servicii și agregarea acestor marimi pe sectoare, ramuri și ansamblul economiei naționale.

Metoda cheltuielilor – agregarea cheltuielilor totale ale agenților economici cu bunurile și serviciile care compun producția finală.

Metoda repartiției (metoda însumării veniturilor) – însumarea elementelor ce reflectă contravaloarea factorilor de producție, mai exact veniturile ce revin proprietarilor acestor factori și alocațiile pentru consumul de capital fix.

Pentru calcularea indicatorilor sintetici ai rezultatelor macroeconomice, se utilizează o îmbinare a celor trei metode.

1.1. Produsul intern brut

Produsul intern brut (PIB) este indicatorul macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, care se produc de agenții economici autohtoni și străini, în toate ramurile economiei în decursul unui an, în interiorul țării. Indicatorul se calculează la nivelul unei localități sau regiuni.

PIB exprimă mărimea valorii adăugate brute a bunurilor materiale și serviciilor produse în interiorul țării și ajunse în stadiul final al circuitului economic. Acesta se poate determina prin însumarea valorilor adăugate brute ale bunurilor create de agenții economici în interiorul țării (la nivel de sector sau ramură), pe o perioadă determinată, de regulă un an, sau prin scăderea din produsul blobal brut al consumului intermediar.

Produsul intern brut este suma cheltuielilor de consum a menajelor private și a organizațiilor private non-profit, a cheltuielilor guvernamentale (statului), a cheltuielilor brute a investițiilor, a investițiilor pentru depozitări și a profitului din export din care se vor scăde cheltuielile cu importuri.

(1.5)

(1.6)

Unde:

PIB- produsul intern brut,

Cp- consumul privat – cea mai mare componentă a PIB și poate fi clasificat în: bunuri durabile, bunuri perisabile și servicii,

Cg- cheltuieli guvernamentale – consumul sectorului public, este suma tuturor cheltuielilor guvernamentale pentru servicii și bunuri finite,

In-investiții – se împart în investiții în fabrici, echipamente, inventar neincluzând schimburi de active existente (cheltuielile menajurilor pentru noi locuinte sunt considerate investiții),

Exnete- exporturi nete,

Ex- exporturi – exporturile brute ale țării, în cadrul căror se includ bunuri și servicii destinate consumului în cadrul unei alte țări,

Im- importuri – importurile brute.

Pentru a afla valoarea indicatorului PIB mai putem scădea din produsul global brut (PGB), consumul intermediar (Ci).

(1.7)

Nefolosirea consumului intermediar în calculul PIB duce la evitarea dublei înregistrări și a obținerii unei imagini deformate a rezultatelor macroeconomice.

Produsul intern brut (PIB) se poate calcula prin trei modalități:

Metoda producției sau a valorii adăugate

Constă în însumarea valorii adăugate brute obținute în toate unitățile din interiorul țării și agregarea valorii pe ramuri și pe ansamblul naționale.

(1.8)

unde i reprezintă sectoarele economiei naționale.

În general PIB calculatcu ajutorul metodei producției, exprimat în prețurile pieței:

(1.9)

VAB – valoarea adăugată brută exprimată în prețurile de bază (costurile factorilor)

(1.10)

Metoda cheltuielilor sau a utilizării producției finale

Este utilizată în măsurarea producției naționale, presupune agregarea cheltuielilor pentru achiziționarea bunurilor care alcătuiesc producția finală.

(1.11)

unde: (1.12),

Cf – consumul final,

Cp- consumul privat,

Cg – consumul guvernamental,

FBCF – formarea brută de capital fix,

Vs – variația stocurilor,

, (1.13)

Exnete – exporturi nete,

Ex- exporturi,

Im- importuri.

Metoda veniturilor

Presupune însumarea veniturilor agențiilor economici (Vf) (salarii- S, rente- R, dobânzi, profituri- P) cu alocațiile pentru consumul de capital fix (A sau CCF).

(1.14)

(1.15)

PIB nominal, PIB real, Deflatorul PIB

PIB nominal reprezintă valoarea bunurilor finale în prețurile curente ale perioadei de calcul. PIB real măsoară modificarea producției fizice în economie prin exprimarea tuturor bunurilor finale produse în diferite perioade de timp în prețurile unui an de referință, numite prețuri constante sau comparabile.

Dacă comparăm PIB real cu PIB nominal, se va obține o măsură a evoluției prețurilor numită deflatorul PIB. Acesta reprezintă un raport între PIB nominal și PIB real, măsurând inflația în perioada care începe cu anul de bază și se încehie cu anul curent (de calcul).

(1.16)

Deflatorul PIB este un indice general de preț, acesta referindu-se la toate bunurile finale produse în economie, evidențiând:

modificările apărut în nivelul general al prețurilor;

modificările apărute în puterea de cumpărare a monedei naționale.

Apare unul alt indicator sintetic, indicele prețurilor de consum (IPC), acesta cuprinzând toate modificările apărute în media prețurilor bunurilor achiziționate de menajele urbane. Dacă deflatorul PIB este o măsură a evoluției prețurilor tuturor bunurilor, IPC-ul arată costul cumpărării unui coș fix de servicii și bunuri, reprezentativ menajelor urbane. De asemenea IPC-ul include prețurile unor bunuri de import. Se calculează și se publică lunar de instituțiile de statistică.

1.2. Produsul național brut (PNB)

Produsul național brut arată valoarea de piață a producției de bunuri finale realizate pe o perioadă, utilizând factori de producție ai agenților economici naționali dar și fluxurile de venituri naționale și din exteriorul țării. PNB se referă la producție și la veniturile aduse de agenții economici naționali în afara țării(VABns) și exclude producția și veniturile ageților economici străini pe teritoriul țării(VABs).

(1.17)

unde SVFS –soldul veniturilor în raport cu străinătatea, (1.18)

Între produsul national brut și produsul intern brut se pot stabili doua tipuri de relații, acest lucru datorându-se soldului contului de venituri în relațiile cu străinătate:

dacă , rezidenții țărilor în care apare această situație obțin venituri mai mari în afara granițelor, fiind specifică țărilor dezvoltate economic

dacă , această situație este întâlnită,de obicei, în țările în dezvoltare.

Produsul național brut este o parte componentă a produsul global brut, cealaltă parte componentă fiind producția intermediară, care cuprinde un ansamblu de bunuri și servicii produse pentru prelucrări ulterioare sau revânzare.

În cadrul produsul național brut nu este inclusă activitatea non-piață ( munca neretribuită, donațiile, vânzarea la mâna a doua și cumpărările de acțiuni).

1.3. Produsul intern net (PIN)

Însumează suma valorilor adăugate nete ale bunurilor și serviciilor produse de agenții economici autohtoni și străini, care acționează pe teritoriul unei țări, pe o perioadă de timp, de obicei de un an.

(1.19)

Un alt mod de a calcula produs intern național este de a scădea din produsul inetern brut a consumului de capital fix sau a amortizării:

(1.20)

1.4. Produsul național net (PNN)

PNN reprezintă valoarea adăugată netă a bunurilor și serviciilor realizate de agenții economici autohtoni, în situația în care își desfășoară activitatea pe teritoriul țării sau în afara granițelor, pe o perioadă determinată, de un an.

(1.21)

Produsul național net se mai poate calcul atfel:

(1.22)

Produsul național net evaluat la prețurile pieței, se calculează astfel:

(1.23)

Produsul național net evaluat în costurile factorilor se mai numește venit național.

(1.24)

1.5. Venitul național (Vn)

Venitul național reprezintă veniturile obținute de către proprietarii factorilor de producție prin care se renumerează aportul acestora la producerea bunurilor și serviciilor. Venitul național poate fi un indicator ce exprimă veniturile din muncă și proprietate care se realizează din producția bunurilor economice. Acesta arată utilizarea veniturilor necesare cumpărării de produse și servicii de consum și pentru economisire.

(1.25)

(1.26)

În cadrul venitului național se includ salariile (S), rentele (R), profiturile (P) și dobânzile nete (Dn= Dî + Dp), ele fiind supuse impozitării directe.

1.6. Venitul național disponibil

Țările efectuează o serie de plăți către străinatate, plăți sub forma unor transferuri curente privind cotizații la organisme naționale, ajutoare, daune, penalizări, taxe etc; în același timp primește venituri, sub formă de plăți ale străinătății catre țări. Datorită acestui lucru venitul național trebuie corelat cu soldul transferurilor curente cu strainătate. Astfel venitul disponibil devine venitul național disponibil (VND)

(1.27)

Venitul național disponibil poate fi mai mare sau mai mic decat venitul național.

Dacă din venitul național disponibil se elimină veniturile ce nu revin populației și de adaugă venituri ce rezultă din transferuri, se va obține venitul menajelor personal (VPM).

Dacă din venitul menajelor personal se scad impozitele și taxele plătite de populație, se va obține venitul disponibil al menajelor (VDM). Acest indicator reflectă posibilitățile populației pentru consum (C) și economii (E).

Venitul național folosit pentru determinarea creșterii și dezvoltării economice este dată de doi factori:

creștere a volumului factorilor de producție;

creștere a randamentului factorilor de producție.

Indicatorul macroeconomic,venitul național disponibil, primește o importanță tot mai mare datorită deciziei Comisiei Europene de utilizare a acestuia pentru a evalua contribuțiile financiare la bugetul comun al țărilor membre.

1.7. Produsul global brut

Produsul global brut (PGB) exprimă, în formă monetară, producția de bunuri și servicii, într-o perioadă de timp, a agenților economici unei țări, fără deducerea consumului intermediar și soldul veniturilor din muncă și proprietate cu exteriorul sau restul lumii.

Acesta reflectă valoarea totală a bunurilor materiale și a serviciilor, obținute într-o perioadă de timp, de cele mai multe ori un an, în cadrul subsitemelor economiei naționale. Indicatorul produs global brut include înregistrări repetate, din acest motiv are o utilizare redusă.

Produsul global brut răspunde unor cerințe reale de cunoaștere macroeconomică în ceea ce privește corelațiile care se formează între diferite ramuri, subramuri și activități.

Produsul global brut se calculează ca sumă a producției brute de bunuri materiale și servicii din toate sectoarele, altfel spun prin însumarea consumului final și a celui intermediar.

(1.28)

unde PGB- produs global brut, PIB- produsul intern brut, Ci – consum intermediar.

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA ȚĂRILOR COMPARATE

2.1. România

România este una din cele două țări, a căror analiză comparativă o vom efectua în această lucrare.

Figură 2.1. Localizarea României în Europa

2.1.1. Prezentarea generală

România este localizată în sud-estul Europei Centrale, cu o graniță dată de cursul Dunării, în nordul peninsulii Balcanice și la țărmâul nord-vestic al Mării Negre. Cea mai mare parte din toată suprafața Deltei Dunării se află pe teritoriul ei. România are ca vecini, în sud – Bulgaria, în sud-vest – Serbia, în nord-vest – Ungaria, în nord și est – Ucraina și în est – Republica Moldova iar în sud-est – țărmul Mării Negre.

România este o republică semi-prezindențială. România ocupă 238 391 km2, fiind a noua țară ca marime din Uniunea Europeană și are o populație de peste 20 de milioane de locuitori, ocupând locul șapte ca marime a populației în Uniunea Europeană.

Capitala României este București, fiind și cel mai mare oraș al țării, este și al șaselea oraș, cu o populație de 1,9 milioane de locuitori, din Uniunea Europeană. De asemenea, în anul 2007 orașul Sibiu a fost desemnat Capitala Europeană a Culturii.

România a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Mai este membră din anul 1995 ONU, din 29 martie 2004 membră NATO, din 1993 membră a Consiliului Europei, a deținut președinția Comitetului de Miniștri ai acestei organizații în perioada noiembrie 2005- mai 2006, membră din anul 2003 a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și a Organizației Internaționale a Francofoniei și din anul 1980 este membra Uniunii Latine.

România este membră și a unor instituții economice: Grupul Băncii Mondiale, din anul 1972 a Fondului Monetar Internațional, din anul 1991 a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Principalul grup etnic în România sunt românii. Aceștia formează 89,5% din numărul total al populației. Următoarea comunitate etnică după români, este cea a maghiarilor, reprezenând un 6,6% din populația totală. Alte comunități importante sunt cele ale romilor, germanilor, ucrainienilor,, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor s.a.

Limba oficială este limba română. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi, 91% din totalul populației, urmată de maghiară cu un procent de 6,7% și de limba romani cu 1,1% din numărul total al populației.

2.1.2. Politica României

Constituția României este bazată pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze. „Conform Constituției, aceasta este un stat național, independent și suveran, indivizibil și unitar. Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrul puterilor legislative, executive și judecătorești”. Președintele este ales prin vot universal și liber exprimat. Acesta numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul4.

La Constituția României s-au adăugat 79 de amendamente, în anul 2003, aceasta a devenit compatibilă cu legislația Uniunii Europene .

Parlamentul României este bicameral, alcătuit din Senat și din Camera Deputaților. Acest are rol legislativ, analizează și votează legile ordinare și organice în plen și în comisiile de specialitate. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot direct, uninominal mixt si secret, aceștia alegându-se pe baza unui algoritm din partidele care au peste 5% din sufragiile exprimate.

Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive și asigură realizarea politicii externe a țării, exercitând conducerea generală a administrației publice. Guvernul funcționează pe baza unui vot de încredere acordat de către Parlament. Președintele României numește Guvernul, care este alcătuit din primul-ministru care conduce Guvernul și coordonează activitatea miniștrilor. Guvernul adoptă hotărâri și cu permisiunea Parlamentului, ordonanțe.

2.1.3. Caracteristicile mediului juridic

Sistemul juridiciar al României este independent de ramurile Guvernului, datorită sepărării puterilor în stat, fiind compus din instanțe organizate ierarhic. Justiția este înfăptuită de Înalta Curte de Casație și Justiție sau de curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătoriile. Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța supremă în ierarhia instanțelor judecătorești din România și are în principal, competența de a judeca recursul în casație și de a asigura interpretarea și aplicarea corectă a legii de restul instanțelor judecătorești.

Curtea Constituțională este singura autoritate cu jursdicție constituțională a României,este independentă de altă autoritate publică, având rol de garant al supremației Constituției.

În anul 2003, print-un referendum public, Constituția a fost modificată, iar ca urmare a acestuia Parlamentul a pierdut dreptul de a trece peste deciziile Curții Constituționale.

O mare înfluență asupra politicii interne a României, a fost exercitată de integrarea României în Uniunea Europeană. Ca urmare a acestui lucru, s-a început o reformă a justiției României, intesificându-se cooperarea juridică cu alte state și s-au luat măsuri împotriva corupției. În ciuda a tuturor acestor lucruri, România a fost decrisă ca una dintre cele mai corupte țări din Uniunea Europeană.

Sistemul bancar al României este compus din patruzeeci de bănci, care finanțează economia românească, asigura 92% din finanțările acordate de către sistemul financiar românesc. Sistemul bancar a continuat să acorde finanțare economiei României, în ciuda crizei financiare. Așteptările mediului bancar cu privire la situația economică generală și a adoptării unor reglementări în limitarea creșterii creditării în valută, a menținerii unui grad ridicat de îndatorare a unor tipuri de debitori au avut ca efect restrângerea soldului creditului nuguvernamental.

Banca Națională a României este o instituție publică independentă, având drept de emisiune, este singura autorizată să emită însemne monetare, sprijină politica economică a statului, asigurând menținerea stabilității prețurilor.

2.1.4. Economia României

Constituția României decretă economia ca fiind una de piață, statul asigurând libertatea comerțului și protecția împotriva concurenței neloiale. În cadrul economiei acționând legile corespunzătoare pentru cerere și ofertă, proprietatea privată fiind baza economiei, aceasta trebuie protejată și garantată.

În perioada 1937-1939 cele mai importante ramuri ale economiei erau industria petrolieră și industria gazelor naturale. Guvernul român controla producția de păcură, în ciuda interesului aratat de către companii străine. Singurele monopoluri de stat erau sarea și tutunul, calitatea ultimului fiind proastă, datorită frunzii slabe și netratării. Industria extracției și prelucării cărbunelui era limită doar la o singură regiune, dar calitatea cărbunelui era ridicată. O importantă valoare comercială o aveau pescăriile din regiunea Dunării. Grâul produs în România,în aceea perioadă, era unul de o calitate foarte bună, ajungând la un procent de 70% din exporturile totale, principalii clienți erau Belgia, Olanda, Germania și Marea Britanie.

Caracterul extensiv al creșterii economice s-a evidențiat în perioada 1950-1989, cel mai mare volum de investiți fiind dat industriei. . Activitatea economică era dirijată cu ajutorul unui plan național, nu exista un raport real între cerere și ofertă, resursele erau repartizate centralizat. Datoria externă a țării era echitată integral, în februarie 1989. „Sistemul bancar era compus din cinci instituții BNR, BRCE, Banca de Investiții, Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară și CEC”. La sfârșitul anului 1989, economia României era la un stadiu de dezvoltare impus de cele partu decenii de guvernare comunistă, caracterizat prin monopolul proprietății de stat și cooperatiste.

„În perioada actuală, puterea economică este dată de producerea de bunuri de întreprinderi mici și mijlocii în cadrul industriilor vehiculelor cu motor, în cadrul industriei chimice și farmaceutice și industria aparatelor electrocasnice”.

În România, o problemă mare o reprezintă economia subterană, care conform unor estimări, a atins o treime din produsul intern brut, în anul 2009, marea parte a acesteia vine din munca la negru și din nedeclararea veniturilor obținute.

În 2006, produsl intern brut pe cap de locuitor a ajuns la același nivel ca și în anul 1988.

În sectorul economic, de industrie, ramurile principale sunt cele constructare de mașini, chimică, petrochimică, electronică și electrotehnică, de procesare a lemnului, industria materialelor de construcții și industria ușoară.

Suprafață agricolă de care dispune România este de 14,7 milioane de hectare, însă 6,8 milioane de hectare nu sunt lucrate. Agricultura este un sector al economiei instabil, evaziunea fiscală reprezentând o mare problemă.

Un sector al economiei cu un potențial mare de dezvoltare este turismul, poate fi o sursă de atracție a investițiilor străine. Țări ca Ungaria, Coația și Bulgaria reprezintă concurența turismului românesc, însă potențialul agro-turistic este foarte ridicat.

După Revoluția din 1989, sectorul comunicațiilor în România a cunoscut o creștere accelerată. Companii de stat în domeniu sunt Televiziunea Română, Societatea Română de Radiodifuziune și agenția de presă Rompres. Principalii furnizori de telefonie fixă sunt Romtelecom, RCS&RDS, UPC România, iar furnizori de telefonie mobilă sunt Orange România, Vodafone România, Cosmote România și Zapp Mobile și RDS&RCS. România se află pe loc patru în lume, la viteza de de conectare.

Rețeaua de transport este diversă, România având un nivel acceptabil comparabil cu alte țări.Sectorul transporturilor reprezintă 7% din produsul intern brut.

2.2. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord este cea de-a doua țară a cărei analiză comparativă o vom prezenta.

Figură 2.2. Localizarea Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de nord în Europa

2.2.1. Prezentarea generală

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, cunoscut și ca Regatul Unit este un stat suveran aflat pe coasta de nord-vest a Europei continentale. Țara include insulele Marii Britanii, partea de nord est a insulei Irlandei și alte insule mult mai mici. Irlanda de Nord este singura parte din Regatul Unit care are o singură frontieră cu un alt stat Republica Irlanda. Exceptând acest vecin, Regatul Unit este înconjurat de Oceanul Atlantic, cu Marea Nordul în partea de est, în partea de sud se află Canul Mânecii iar Marea Irlandei în partea de vest.

Regatului Unit este o monarhie constituțională cu un sistem parlamentar, având capitala la Londra . Monarhul curent al Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord este Regina Elizabeth a II. Regatul Unit se compune din patru țări: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Cu excepția Angliei, toate au administrații descentralizate, cu puteri diferite, cu propriile lor sediile, în orașele capitală. „Edinburgh, Cardiff și respectiv Belfast. Guernsey, Jersey și Insula Man sunt dependente ale Coroanei Britanice și nu fac parte din Regatul Unit”.

Acesta are paisprezece teritorii britanice, rămășițe ale Imperiului Britanic, care în momentul său de glorie, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, ocupa aproape un sfert din teritoriile locuibile ale lumii, fiind cel mai mare imperiu din lume. Influența britanică se poate vedea în limba, cultura și sistemele juridice a multe dintre fostele sale colonii.

Regatul Unit este dezvoltat fiind a șasea cea mai mare economie dupa nivelul PIB-ului nominal și a opta cea mai mare după nivelul parității puterii de cumpărare. Fiind prima țară industrializată și prima putere în lume în timpul secolului XIX și începutul secolului XX.

Regatul Unit continuă sa dețină o putere mare de influență în toate ramurile și subramurile existente pe plan internațional. A recunoscut ca este un stat cu arme nucleare și cheltuielile sale militare o aduc pe locul patru în lume.

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Membru din 1973 al Comunității Economice Europene și a Uniunii Europene,în prezent. Mai este membru al Comunității Națiunilor, a Consiului Europei, a G7, a G8 și G20, a NATO, a Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare și a Organizației Mondiale a Comerțului.

2.2.2. Organizarea administrativă a Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

Organizarea administrativă a Regatului Unit este „complexă, multi-stratificată și neuniformă”. Anglia, Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor au fiecare propriul lor sistem de delimitare administrativ și geografic. Prin urmare, nu există „un strat comun de unități administrative în cadrul Regatului Unit”.

Organizarea administrațiilor publice locale în Anglia este complexă, cu distribuție de funcții diferite în concordanță cu aranjamentele locale. Legislația privind administrația locală în Anglia este responsabilitatea Parlamentului Regatului Unit și a Guvernului Regatului Unit, Anglia neavând un parlament descentralizat. Regiunile Angliei sunt nivelul superior a diviziunilor administrative, existând nouă regiuni. O regiune, Londra Mare a avut o adunare și primar ales, direct, din 2000. S-a intenționat ca și altor regiuni să li se acorde dreptul la adunarea regională proprie aleasă, dar acest lucru a fost resprins printr-un referendum în 2004. La nivel subregional, unele părți din Anglia au consilii județene și consilii district, altele având autorități unitare, Londra este formată din trezeci și două de orașele tip cartier și orașul Londra.

În scopuri guvernamental-locale, Scoția este împărțită în trezeci și două de zone de consiliu, cu varietate ca marime și populație. Orașele Glasgow, Edinburgh, Aberdeen și Dundee sunt zone de consiliu separate, la fel ca și consiliul Highland care cuprind o treime a suprafaței Scoției, dar populația abia depășește 200000 de oameni. Consiliile locale sunt alcătuite din consilieri aleși, în prezent în număr de 1222. Alegerile se fac prin vot unic transferibil în secții cu membri multipli, din care se aleg trei sau patru consilieri. Fiecare consiliu alege un membru care organizează sedințele consiliului și va reprezenta zona. Consilierilor li se impune un cod de conduită conform Comisiei Standardelor a Scoției. Asociația reprezentanților autorităților locale a Scoției este Convenția autorităților locale a Scoției (COSLA) .

Administrația locală în Țara Galilor este compusă din douăzeci și două autorități unitare, încluzând orașele Cardiff, Swansea și Newport, acestea fiind fiecare autorițăti. Alegerile au loc din patru în patru ani pe baza sistemului de first-past-the post.Cele mai recente alegeri au avut loc în mai 2012, cu excepția Insulei Anglesey. Asociația Guvernului Local al Țării Galilor reprezintă interesele locale ale autorităților locale.

Administrația locală în Irlanda de Nord este organizată, încă din 1973, în douăzeci și șase de consiliu-districte, fiecare ales printr-un vot unic transferibil. Puterea acestia se limitează la serviciul de salubritate, controlul câinilor și întreținerea parcurilor și a cimitirelor. Pe 13 martie 2008, executivul a aprobat propunerea de a crea unsprezece noi consilii pentru a înlocui sistemul din prezent, următoarele alegeri locale fiind amânate până în 2016, pentru a facilita introducerea noului sistem.

2.2.3. Politica Regatului Unit

Această țară este un stat unitar sub o monarhie constituțională. Regina Elizabeth a II este conducător de stat din Regatul Unit, fiind și monarh a altor cincisprezece țări îndependente din Comuniatea Națiunilor. Monarhul are „dreptul de fi consultat, dreptul de a încuraja și de a avertiza” .

Regatul Unit este una din cele patru țări din lume care au o constituție necodificată. Constituția Regatului Unit este formată dintr-o colecție de surse scrise diferite, incluzând statute, legi din urma unor procese judecătorești și tratate internaționale, la un loc cu convențiile constituționale. Neexistând diferențe tehnice între legile ordinare și „drept constituțional”, Parlamentul Regatului Unit poate efectua „reforma constituțională” prin trecerea de Acte ale Parlamentului, având puterea politică de a schimba sau de a elimina aproape orice element scris sau nescris al constituției.Nici un Parlament nu poate adopta legi pe care Parlamentele viitoare nu le poate schimba.

Regatul Unit are un guvern parlamentar bazat pe sistemul Westminster, sistem imitat în jurul lumii: o moștenire a Imperului Britanic. Parlamentul Regatului Unit care se întâlnește în Palatul Westminster are două case: House of Commons și House of Lords.

Poziția de Prim-ministru, conducător a guvernului Regatului Unit, aparține persoanei care deține încrederea House of Commons; acest individ este de obicei liderul partidului politic sau coaliției de partide care deține numărul cel mai mare de scaune în cameră. Prim-ministrul își alege un cabinet, fiind numiți formal de monarh să formeze Guvernul Majestății Sale. Prin convenție, Regina respectă deciziile de guvbernare ale prim-ministrului.

Cele trei mari partide politice ale Regatului Unit sunt Partidul Conservator, Partidul Laborist și Liberal-Democarații. În perioada alegerilor generaledin 2010, aceste trei partide au caștigat 622 din 650 de locuri din House of Commons. Multe din locurile rămase au fost câștigate de către părți care au concurat doar într-o parte a Regatului Unit: Partidul Național Scoțian- Scoția, Plaid Cymru- Țara Galilor și Partidul Democrat Unionist, Social-Democrat și Patridul Muncii, Partidul Unionist din Ulster și Sinn Fein- Irlanda de Nord. În concordanță cu politica de partid, nici un membru Sinn Fein al Parlamentului nu au patricipat la House of Commons să vorbească în numele alegătorilor lor,datorită cerinței de a lua un jurământ de credință față de monarh. Cei cinci parlamentari ai Sinn Fein fac uz de birouri și alte facilități disponibile la Westminster. Pentru alegerile Parlamentului European, Regatul Unit are 72 de deputați, aleși în doisprezece circumscripții plurinominale.

Scoția,Irlanda de Nord și Țara Galilor au fiecare propriul lor guvern descentralizat sau executiv, condus de către un Prim-Ministru și un legislativ unicameral descentralizat. Anglia nu are executiv descentralizar sau legislativ, fiind administrat și legislaționat de Guvernul Regatului Unit și de Parlament, din toate punctele de vedere.

2.2.4. Caracteristicile mediului juridic

Regatul Unit, nu are un singur sistem legal, prin Articolul 19 din Tratatul Uniunii de la 1706, prevede ca Scoția va avea în continuare un sistem juridic separat.

Astăzi, Regatul Unit are trei sisteme distincte de drept: legislația engleză, legislația irlandeză de nord și legislația scoțiană. O nouă Curte Supremă a Regatului Unit a luat ființă în octombrie 2009 pentru a înlocui Comitetul de Apel a Camerei Lorzilor. Comitetul Judiciar al Privy Council, are aceași membri ca și Curtea Supremă de Justiție, este instanța cea mai înaltă de apel pentru mai multe țări independente ale Comunității Națiunilor, fostelor teritorii britanice și a celor dependente de Coroana Britanică.

Legislația engleză, care se aplică în Anglia și în Țara Galilor cât și legislația Irlandei de Nord se bazează pe principiile de drept comun . Esența dreptului comun este ca în funcție de statut, legea este dezvoltată în instanțele de judecată de către judecători, aplicând statutul, precedat de simțul comun aplicat faptelor înainte de face judecăți explicative ale principiilor legale, care se vor raporta și cazurile similare din viitor.

Instanțele din Anglia și Țara Galilor sunt conduse de către Senior Court of England and Wales, constând în Curtea de Apel, Înalta Curte de Justiție (cauze civile) și Curtea Coroanei (cauze penale). Curtea Supremă este cea mai înaltă instanță pe cazuri civile și penale, în Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, orice decizie devine obligatorie în toate curțile cu aceași jurisdicție, având un efect similar în alte jurisdicții.

Legislația scoțiană este un sistem hibrid bazat pe drept comun și principiile de drept civil. Instanța care da hotorâri pentru cauzele civile este Curtea de Sesiune, iar pentru cauze penale Curtea Supremă Justițiară. Curtea Supremă a Regatului Unit servește ca cea mai înaltă instanță de apel pentru cauzele civile sub jurisdicția legislației scoțiene. Sistemul juridic scoțian este unic, având trei verdicte posibile pentru cauze penale: „vinovat”, „nevinovat” și „nu a fost dovedit”, ultimele două rezultând într-o achitare.

2.2.5. Economia Regatului Unit

Economia Regatului Unit este a șasea cea mai mare din lume -și pe locul trei în Europa- măsurată prin PIB-ul nominal și a opta cea mai mare din lume -și a doua în Europa- măsurată prin paritatea puterii de cumpărare (PPP). PIB-ul pe locuitor al Regatului Unit este pe locul douăzeci si doi în lume în termeni nominali și pe locul douăzeci și doi măsurat prin paritatea puterii de cumpărare (PPP). În 2012, Regatul Unit a fost al zecelea cel mai mare exportator din lume și al șaselea importator. În 2013, a avut al treilea cel mai mare stoc de investiții directe străine în interiorul țării și al doilea cel mai mare stoc de investiții straine direct în exteriorul țării . Economia Regatului Unit – cuprinde economiile din Anglia,Irlanda de Nord, Țara Galilor și Scoția – este una din cele mai globalizate din lume. O șesime din veniturile fiscale provin din taxa pe valoare adăugată (TVA) de pe piața de consum a economiei Regatului Unit.

Sectorul de servicii din economia Regatului Unit, contribuie cu 78% la formarea PIB-ului, industria serviciilor financiare fiind importantă. Londra este un dintre cele mai importante centre financiare din lume având la nivel de oraș un PIB ridicat. Industria aerospațială este importantă fiind pe locul doi sau trei la nivel de industrie națională. Industria farmaceutică este importantă în economia Regatului Unit, având a treia pondere la nivel monidal a cercetării-dezvoltării în farmaceutică. Industria auto este un angajator și exportator important. Economia britanică este amplificată de producția de petrol și gaze din Marea Nordului, rezervele fiind evaluate la 250 de miliarde de lire sterline. Există variați regionale semnificative în prosperitate, sud-estul Angliei și sudul Scoției sunt cele mai bogate zone pe cap de locuitor.

În secolul al XVIII lea Regatul Unit a fost prima țară industrializată și în secolul al XIX lea a avut un rol dominant în economia globală. A Doua Revoluție Industrială din Statele Unite ale Americii și Germania, de la sfârșitul secolului al XIX lea, a prezentat o provocare economică crescută, costurile de luptă a Primului Război Mondial și Al Doilea Război Mondial au slăbit poziția relativă a Regatului Unit. Păstrează totuși un rol semnificativ în economia mondială, în sectorul serviciilor financiare și a economiei bazate pe cunoaștere. Economia Regatului Unit se redresează după o recesiune ca urmare a crizei din 2007-2008, PIB-ul rămâne cu 1,3% sub nivelul pre-recesiune în trimestrul 4 din 2013, a cunoscut o recesiune mai dură decât celelalte membre ale G7 excepție făcând Japonia și a avut o recuperare mai lentă decât a Italiei. În anul 2013, Regatul Unit a cunoscut cea mai rapidă creștere din 2007, ajungând economia europeană cu cea mai mare rată de creștere.

Implicarea guvernului în economia britanică este exercitată de Trezoreria Mjestății Sale, condusă de Cancelarul Justiției și de Departamentul pentru Afaceri, Inovare și Competențe. Din 1979, pentru administrarea economiei Regatului Unit s-a folosit, în sens larg, abordarea laissez-faire. Banca centrală a Regatului Unit este Banca Angliei și Comitetul de Politică Monetară al său este responsabil pentru stabilirea ratelor dobânzilor. Moneda Regatului Unit este lira sterlină, având a treia cea mai mare rezervă de monedă din lume dupa dolarul american și euro. Regatul Unit este membru a Fondului Monetar Internațional, a Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, a Băncii Mondiale, a Organizației Mondiale pentru Comerț și a Națiunilor Unite.

Oficiul Național pentru Statistică a Comerțului arată gradul de activitate a importului și exportului, fiind un element cheie care contribuie la creșterea economică globală a Regatului Unit. Ajustat sezonier, deficitul Regatului Unit privind comerțul cu bunuri și servicii a fost estimat la 2,1 miliarde de lire sterline în februarie 2014 mai puțin decât în ianuarie 2014 când era de 2,2 miliarde de lire sterline.

Ca membru a Uniunii Europene, Regatul Unit este obligat să respecte numeroase politici comerciale impuse la nivelul său. Potrivit raportului din anul 2014 din cadrul „Balanței competențelor Uniunii Europene”, majoritatea politicilor privind comerțul ale Uniunii Europene au fost benefice pentru Regatul Unit, în ciuda proporției exporturilor țării spre Uniunea Europeană a coborât de la 54% până la 47% în ultimul deceniu. Cu toate acestea valoarea totală a exporturilor a crescut de la 130 de miliare de lire sterline, la 240 de miliarde de lire sterline. Raportul de cercetare-dezvoltare a concluzionat că „echilibrul de competență pentru cele trei mișcări ale bunurilor și proprietatea intelectuală lucrează în interesul Regatului Unit”.

CAPITOLUL 3 ANALIZA COMPARATIVĂ A INDICATORILOR MACROECONOMICI CALCULAȚI PENTRU ROMÂNIA ȘI REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI AL IRLANDEI DE NORD

Uniunea Europenă le-a impus țărilor membrele să respecte directivele Sistemului European de Conturi (SEC),vesriunea din 1979 a fost înlocuită cu cea din 1995, „realizându-se compatibilitatea metodologică necesară indicatorilor regionali, pentru intocmirea de ierarhizări teritoriale intracomunitare”.

SEC este asemănător cu Sistemul Conturilor Naționale din România (SNC) folosind un tip de algoritm complex de contabilitate, statistică și analiză macroeconomică, utilizarea lui ca un instrument definitoriul pentru rezultate economice, folosit de asemenea ca țintă decizională majoră în sintezele economice ale țărilor cu economie de piață, în statisticile ONU dar și în analizele altor organisme internaționale.

Sistemul Conturilor Naționale este un sistem de gestiune statistică și contabilă, un ansamblu coerent, cantitativ, agregat, simplificat și concret de conturi și tablouri prin care se ordonează elementele necesare calculului indicatorilor macroeconomici (dintre care esențial rămâne Produsul Intern Brut- PIB). Pentru analizarea activităților economice dintr-o economie națională într-o anumită perioadă de referință (un trimestru sau un singur an ), SCN reprezintă cea mai cuprinzătoare rezolvare financiară a cerințelor de cunoaștere ale mecanismului economic al unei economii naționale și al regiunilor de dezvoltare. SCN prezintă echilibrele fundamentale (resurse – utilizări) la nivelul unei economii naționale și al mezoeconomiilor sale regionale.

Comparabilitatea internațională a indicatorilor macroeconomici ai SEC și SCN, presupune asigurarea simultană de metodologii armonizate și sistematizate, mondenă unică și an de bază/referință unitar ales. „Metodologiile similare ca dezirat de optimizare a comparabilității necesită o perfecționare a tuturor indicilor de prețuri utilizați, în cazul producției industriale(producția industrială și indicele prețurilor producției industriale), activități de comerț internațional (comerțul exterior și indicele valorii unitare), de sfara extinsă a distribuției (piața mărfurilor și serviciilor cu indicele prețurilor de consum al populației) sau de descompunerea agregatelor macroeconomice privind rezultatele (factorul sau indicele de deflație și deflatorul PIB)”. Anul de referință ales pentru analiză este o simplă opțiune pentru o armonizare metodologică, în schimb alegerea pentru analiză a unei monede unice implică „două tipuri de atitudini, în funcție de numărul țărilor sau statelor, folosind comparații binare și multilaterale”. Folosirea monedei unice este posibilă prin două metode: „Metoda cursul mediu de schimb și Metoda parității de cumpărare a monedelor naționale în raport cu dolarul SUA(SCN) sau moneda euro(SEC)”.

Metoda cursului de schimb presupune convertirea din valuta naționlă a indicatorilor sintetici utilizând cursul de schimb. Procedeul de evaluare a acestor indicatori macroeconomici într-o monedă unica folosind cursurile de schimb oficiale este ușor de aplicat. Problema întâmpinată folosind această metodă, se referă la faptul că poate influența negativ valorile reale, puterea de cumpărarea a valutelor nu este reflectată, de cele mai multe ori și din varii motive, în cursurile de schimb. Unul din motive este parțialitatea obiectului metodei, acesta stabilinu-se în funcție de produselor care fac obiectul comerțului exterior și a celorlalte elemente ce țin de natura tranzacțiilor economice și financiare internaționale. Altul se referă la faptul că, cursul valutar real poate suferii variații fără a trage după sine modificări semnificative în volumul producție, al cheltuielilor, consumului sau chiar modificări în evoluția economiei, acest lucru datorându-se migrației capitalului pe termen lung.

Metoda parițății puterii de cumpărare a valutelor este o altă alternativă folosită în analize comparative. Dorindu-se obținerea de rezultate mult mai pertinente, la începând cu 1970 s-a introdus Programul de Compareare Internațională, a cărui bază este evaluarea parității puterii de cumpărare a monedelor naționale. Termenul paritatea puterii de cumpărare reprezintă, în principiu, numărul de unități de valută necesare pentru cumpărarea într-o altă țară a unui volum de bunuri similar, care se poate obține cu o unitate monetară a țării de bază (dolarulș american folosit pentru Programul de Comparații Internaționale sau șilingul austriac pentru Programul de Comparații Europene). Evaluarea indicatorilor folosind o monedă unică presupune folosirea de indici ai prețurilor care sunt calculați în funcție de prețurile bunurilor materiale și serviciilor din țara care se folosește pentru comparație și a prețurilor bunurilor materiale și servicii similare țării a cărei monedă va fi utilizată pentru eprimarea indicilor macroeconomici. „Fundamentarea indicilor de prețuri s-a efectuat folosind principiile generale ale calculării indicilor intrepret”.

Paritatea Puterii de Cumpărare (PPC) reprezintă raportul mediu între prețurile practicate în țara care se compară și cele ale țării luate ca bază de comparare pentru un număr mare de categorii de cheltuieli din compunerea PIB, defalcate din elementele globale (consumul final al populație, consumul colectiv gurvernamental, formarea brută de capital fix, modificarea stocurilor și exportul net), raport rezultat din analiza unui „coș standard” de bunuri și servicii pentru o familie medie de 4 persoane. SEC și implicit Oficiul de Statistică al Uniunii Europene (Eurostat) exprimă paritățile puterii de cumpărare cu paritatea de cumpărare standard (PCS), stabilită pentru fiecare agregat național, la nivelul Uniunii Europene, prin agregare PIB-ul rezultat va fi același cu cel exprimat folosind moneda unica. În cadrul Uniunii Europene, această metodă este folosită mai des pentru analizele regionale.

Cele două metode ridică probleme datorită cursul de schimb care este un rezultat combinat al cererii curente și al mișcărilor de capital având scopul obținerii unor avatanje datorate cotărilor diferite; și a caracterului artificial al coșului standard de consum stabilit pentru o familie cu patru membri. Folosirea detalierii teritoriale și temporale se întâlnesc în soluțiile regionale și trimestriale ale SCN și SEC, dând criterii de comparabilitate noi, extrem de utile comunitar (cele din anul 1993 și 1995 adigurându-se riguros). Pentru România până în anul 2007 (anul aderării la Uniunea Europeană), s-a folosit un intermediar în comparația bilaterală, acesta generând, la rândul său, comparații multilaterale. „Comparațiile cu caracter multilateral au rezolvat problema stabilirii unui etalon, continuând cu o trecere prin etapele binare succesive (FPA/B; FPB/C), dat fiind că indicele Fisher nu este influențat de testul circularității, rezultând în fianl două metode, numele acestor fiind dat de inițialele autorilor lor, și anume: „Metoda GK (Geary, Khamis) și Metoda EKS (Eltetes, Kovecs, Sculz).

Metoda GK presupune o combinare a ratelor de schimb pentru a da seturile inițiale de prețuri medii folosind indicii volumului fizic, determinați pentru a oferi paritatea puterii de cumpărare, fiind recomandată pentru analizele structurale la baza cărora stau datele absolute obținute.

Metoda EKS presupune utilizarea atât a indicilor direcți cât și a celor indirecți, din țările comparate, fiind recomandata atunci când se dorește calcularea indicilor produsului intern brut și a agregatelor economice care se compară individual.

Pentru a efectua compararea internațională a gradului de dezvoltare economică acelor două țări, și anume: Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și România, vom lua în considerare următori indicatorii macroeconomici în expresie fizică:

Produsul intern brut (PIB)

PIB nominal

PIB real

Deflatorul PIB

PIB în prețurile pieței pe cap locuitor

PIB în prețurile pieței folosind ca unitate PPS pe locuitor

Produsul intern net

Produsul național brut

Produsul național net

Produsul global brut

Venitul național

Venitul național disponibil.

Pentru o ușurință în calculare vom folosi procedeul de comparare binară a indicatorilor. Folosirea programului PPC – paritatea puterii de cumpărare în condițiile Uniunii Europene se recomandă în acest caz, bazându-se pe faptul că ambele țării sunt membre al Uniunii Europene dar nu sunt membre și ale Uniunii Monetare, Regatul Unit folosește ca monedă națională, lira sterlină, iar România folosește ca monedă națională leu.

Principala perioadă de calcul, pe care am ales-o, a acestor indicatori macroeconomici începe cu primul trimestru al anului 2000 și sfârsește cu ultimul trimestru al anului 2013. Trebuie totuși să precizăm ca pentru uni indicatori macroeconomici, nu există date pentru anumite perioada mai recente, din acest motiv perioada de calcul a indicatorilor, poate diferi de la un indicator la altul.

3.1.Produsul intern brut – PIB

Produsul intern brut este valoarea totală a bunurilor produse de agenții economici rezidenți pe teritoriul țării, în decursul unei perioade de timp, fiind calculat trimestrial sau la pentru un an. Acesta este unul dintre principalii agregați macroeconomici din cadrul Sistemul Conturilor Naționale.

Am început calculul PIB-ul pentru Regatului Unit și pentru România din primul trimestru al anului 2000, ajungând până la ultimul trimestru din anul 2013.

În tabelul următor se prezintă valorile indicatorului PIB pentru România, calculat din 2000 până în 2013, trimestrial, în milioane lei.

Tabel 3. 1. PIB-ul nominal al României pentru anii 2000-2013

În tabelul următor se prezintă valorile indicatorului PIB pentru Regatul Unit, calculat din 2000 până în 2013, trimestrial, în milioane lei.

Tabel 3. 2 PIB-ul nominal al Regatului Unit pentru anii 2000-2013

Precizăm că aceste valori sunt pentru PIB-ul nominal calculat pentru Regatul Unit și România.

Figură 3.1. Evoluția comparativă a PIB nominal, calculat pentru Regatul Unit și România, în mil lei

Din acest grafic, putem observa că PIB calculat pentru România are valori cu mult mai mici decât cele calculate pentru Regatul Unit, totuși există o tendință de creștere pentru ambele țări, rata de creștere a nivelului PIB, pentru Regatul Unit, este mult mai mare decât cea a PIB-ului României.

Valorile naționale sunt transformate în valori comparabile internațional folosind PPC. Rezultatele obținute reprezintă valoarea reală spre deosebire de valoarea nominală (în moneda națională a țării respective), totuși vom păstra ca monedă, pentru o mai bună comparare, leu.

În continuare vom prezenta în două tabele valorile reale ale PIB-ul în prețurile pieței calculate atât pentru Regatul Unit cât și pentru România.

Tabel 3. 3. PIB-ul real al României pentru anii 2000-2013

Tabel 3. 4. PIB-ul real al Regatului Unit pentru anii 2000-2013

Figură 3.2. Evoluția comparativă a PIB real calculată pentru Regatul Unit și România

După cum se poate observa din graficul de mai sus, începând cu anul 2000 când PIB-ul avea o valoare de 80984,60 de milioane de lei, se înregistrează o creștere trepatată până în anul 2008 când PIB-ul ajunge la valoarea de 131470,10 milioane de lei. Scade pe parcursul următorilor 2 ani, ajungând în anul 2010 la valoarea de 121301,10 milioane de lei. PIB-ul începe să crească treptat ajungând la valoarea de 129209,40 milioane de lei. Pentru următorii ani se prevede o creștere continuă a PIB-ului.

După cum se poate observa din graficul de mai sus, începând cu anul 2000 când PIB-ul avea o valoare de 6893954,34 de milioane de lei, se înregistrează o creștere trepatată până în anul 2007 când PIB-ul ajunge la valoarea de 8479319,94 milioane de lei. Scade pe parcursul următorilor 2 ani, ajungând în anul 2009 la valoarea de 7979031,06 milioane de lei. PIB-ul începe să crească treptat ajungând la valoarea de 8361596,88 milioane de lei în anul 2013. Pentru următorii ani se prevede o creștere continuă a PIB-ului.

Situațiile celor două țării: Regatul Unit și României sunt similare din punct de vedere al evoluției PIB-ul pe parcursul perioadei 2000-2013, înregistrând scăderi în perioada de recesiune, cu tendințe de redresare în perioada următoare, în schimb valorile PIB-ului sunt mult mai crescute pentru Regatul Unit chiar și în perioada de recesiune decât valorile PIB-ului din România în perioadele de creștere economică.

Statistici descriptive comparabile ale PIB-ului în Regatul Unit al Marii Britanii și în România pentru trimestrele anului 2000 și 2012

Tabel 3. 5. Statistici descriptive ale României și Regatului Unit pentru anul 2000

Tabel 3. 6. Statistici descriptive ale României și Regatului Unit pentru anul 2012

Informațiile statistice din care rezultă indicatorul PIB, din punctul de vedere al SEC, sunt relevante în evaluările specifice pentru indicatori teritoriali, se pot efectua analize, interpretări ale coeziunii sociale dar și comparații și ierarhizări a dezvoltării durabile și umane.Importanța evaluărilor valorice comparative ale SEC, împreună cu analiza descriptivă a informațiilor oferite de institutele statistice pentru indicatorul PIB din anii 2000 și 2012 sunt prezentate în tabelele de mai sus. Conform analizei comparative a datelor trimestriale ale PIB-ului, putem observa că sunt aproape de limita omogenității, generând o serie de date, prezentate în următoarele histograme, conform metodei cursului de schimb:

Figură 3.3 PIB-ului trimestrial în milioane lei a Românie pentru anul 2000

Figură 3.4. PIB-ului trimestrial în milioane lei a Românie pentru anul 2012

După metoda parității puterii de cumpărare standard, în PCS/locuitor, avem:

Figură 3.5. PIB-ului – PCS/locuitor a României pentru anul 2000

Figură 3.6. PIB-ului – PCS/locuitor a României pentru anul 2012

Un alt rezultat al analizei comparative prezintă o omogenitate aproape de limită și o distribuție normală a datelor despre indicatorul PIB a Regatului Unit, prin analiza metodei cursului de schimb:

Figură 3.7. PIB-ului în milioane lei a Regatului Unit pentru anul 2000

Figură 3.8. PIB-ului în milioane lei a Regatului Unit pentru anul 2012

După metoda parității puterii de cumpărare standard, în PCS/locuitor, avem:

Figură 3.9. PIB-ului -PCS/locuitor a Regatului Unit pentru anul 2000

Figură 3.10 PIB-ului -PCS/locuitor a Regatului Unit pentru anul 2012

Pentru a măsura schimbarea prețurilor produselor noi (produse finite și servicii) dintr-o anumită țară se folosește Deflatorul PIB. Acesta este o măsură a inflației prețurilor sau a deflației comparată cu un an de bază, deflatorul PIB la nivelul anului de bază este egala cu 100. Diferența dintre IPC și deflatorul PIB constă în posibilitatea de a schimba „coșul fix de bunuri și servicii”, în funcție de modelele de consum și investiții.

În marea majoritatea a Sistemurilor de Conturi Naționale, deflatorul PIB este o măsură a raportului dintre PIB-ul nominal sau PIB-ul în prețurile curente și PIB-ul real sau PIB-ul în prețurile pieței.

În tabelul de mai jos sunt prezentați indicii PIB nominali și real și Deflatorul PIB calculați pentru România

Tabel 3. 7. PIB nominal, PIB real, Deflatorul PIB ai României calculați pentru perioada 2000-2013

În tabelul de mai jos sunt prezentați indicii PIB nominali și real și Deflatorul PIB calculați pentru Regatul Unit

Tabel 3. 8. PIB nominal, PIB real, Deflatorul PIB ai Regatului Unit pentru perioada 2000-2013

Având deflatorul PIB calculat pentru România și Regatul Unit, pentru a face o comparație mai evidențiată a acestor doi indicatori, ne vom folosi de un grafic line, după cum urmează:

Figură 3.11. Evoluția Deflatorului PIB pentru Regatul Unit și România

Evoluția deflatorului PIB pentru România a avut o tendință de creștere succesivă cu rată ridicată depășind valoarea de 5 unități, în timp ce deflatorul PIB pentru Regatul Unit a crescut cu o rată nesemnificativă abia depășind o unitate. Previziunea pentru următorii ani a deflatorului PIB pentru România arată o continuă creștere la o rata similară, iar pentru cea a deflatorului PIB pentru Regatul Unit indică aceași creștere nesimnificativă pentru următorii ani.

Tabel 3.9. PIB/locuitor în Regatul Unit și România

Figură 3.12. Evoluția comparativă PIB pe locuitor în Regatul Unit și România

După cum se poate observa din tabelul și graficul de mai sus, evoluția PIB-ului pe cap de locuitor exprimat în prețurile pieței, pentru România are o tendință de creștere, având totuși valori mult mai mici decât PIB-ul pe cap de locuitor a Regatului Unit, care are valori foarte ridicate cu tendințe de ușoară creștere în ultimi doi.

Valoarea cea mai mare a PIB-ului pe cap de locuitor a fost înregisrată în Regatul Unit în anul 2007, atingând pragul de 151506 lei, iar România a atins pragul 30124 lei de în anul 2008.

De asemenea cea mai mică valoare a PIB-ului pe locuitor de 113851 lei, s-a înregistrat,în Regatul Unit în anul 2009, iar în România valoarea cea mai mică a fost de 7974 lei, în anul 2000.

3.2. Produsul national brut

Produsul național brut reprezintă valoarea totală a bunurilor și serviciilor finale, produse într-o perioadă anume, utilizând factorii de producție deținuți de agenții economici naționali.

Produsul național brut se distinge de produsul intern brut prin adăugarea fluxurilor de venituri produse in interiorul sau exteriorul țării.

Prin urmare formula de calcul a Produsului național brut este:

(3.1.)

Produsul national brut se poate exprima atât în prețurile pieței,purtând denumirea de produs național brut real, incluzând impozitele indirecte nete, cât și în prețurile factorilor,numindu-se și nominal excluzând impozitele indirecte nete.

Valoarea produsului național brut poate depăși valoarea produsului intern brut sau nu, acest lucru depinde de soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu străinătatea. Acest sold poate fi pozitiv, în acest caz marimea PNB este mai mare decât cea a PIB-ului, sau negativ, caz în care PNB este mai mic decât cea a PIB.

La PIB-ul pentru fiecare țară am adăugat soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu străinătatea al țării respective, pentru calcule vezi Anexa 1, aflând astfel atât produsul național brut real și nominal, după cum urmează:

Tabel 3.10. PNB și PIB nominal calculat pentru Regatul Unit și România

După cum se poate observa din tabel produsul național brut nominal al României, are valori cu mult mai mici față de produsul național brut nominal al Regatului Unit.

Putem analiza si diferența dintre produsul național brut nominal și produsul intern brut nominal. În cazul ambelor țări, valoarea produsului intern brut este mai mare decât valoarea produsul național brut , acest lucru este nomral pentru România, fiind o țară în curs de dezvoltare, dar pentru Regatul Unit, o țară dezvoltată, se poate datora în mare parte recesiunii.

Figură 3.13. Evoluția comparativă PNB-ului nominal al Regatului Unit și al României

Din grafic reiese evoluția produsul național brut real în România, în perioada 2000-2013, în ultimii ani se observă o creștere cu valori scăzute, totuși previziunea pentru următori 2 ani este de o continuă creștere. Cea mai mică valoare de 71509,28 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea maximă de 625031,1 milioane lei în anul 2013.

Același grafic prezintă si evoluția produsului național brut real în Regatul Unit, în perioada 2000-2013, în ultimii ani se observă o creștere treptată rapidă, iar previziunea pentru următori 2 ani este de o continuă creștere. Cea mai mică valoare de 5389778,94 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea maximă de 8809114,86 milioane lei în anul 2013.

Pentru calcule PNB real pentru România și Regatul Unit vezi Anexa 2.

Tabel 3.11. PNB și PIB real calculat pentru Regatul Unit și România

După cum se poate observa din tabel produsul național brut real al Regatului Unit, are valorii cu mult mai mici față de produsul național brut real al România.

Putem analiza si diferența dintre produsul național brut real și produsul intern brut real. În cazul ambelor țări, valoarea produsului intern brut este mai mare decât valoarea produsul național brut , acest lucru este normal pentru România, fiind o țară în curs de dezvoltare, dar pentru Regatul Unit, o țară dezvoltată, se poate datora în mare parte recesiunii la fel ca și în cazul produsului național nominal.

Figură 3.14. Evoluția PNB-ului real în România și Regatul Unit

Din grafic reiese evoluția produsul național brut real în România, în perioada 2000-2013, în ultimii ani se observă o creștere cu valori scăzute, totuși previziunea pentru următori 2 ani este de o continuă creștere. Cea mai mică valoare de 45497,7 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2007, iar valoarea maximă de 125659,2 milioane lei în anul 2013.

Același grafic prezintă si evoluția produsului național brut real în Regatul Unit, în perioada 2000-2013, în ultimii ani se observă o creștere cu valori scăzute, totuși previziunea pentru următori 2 ani este de o continuă creștere. Cea mai mică valoare de 6761202,34 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea maximă de 8241532,94 milioane lei în anul 2007.

Dacă raportăm produsul național brut nominal la produsul național brut real, vom obține deflatorul produsului național brut (Deflatorul PNB). Acesta evidențiază cel mai bine modificările intervenite în nivelul prețurilor și de asemenea în puterea de cumpărare a banilor.

Deflatorul PNB calculat este prezentat în tabelul de mai jos (mai detaliat vezi Anexa 3)

Tabel 3.12. Deflatorul PNB calculat pentru Regatul Unit și România

Din tabelul de mai sus putem observa valorile pe care deflatorul PNB le-a avut în perioada 2000-2013, atât pentru România cât și pentru Regatul Unit. Dacă facem o comparație între cele două țări putem spune că valorile din Regatul Unit sunt foarte mici în comparație cu cele ale Românie, ceea ce înseamnă că, nu s-au produs mari modificările în nivelul prețurilor pentru Regatul Unit , nu același lucru se poate spune despre România, aici modificările în nivelul prețurilor au fost semnificative. De asemenea puterea de cumpărare a banilor s-a menținut în Regatul Unit, în timp ce în România acesta a suferit oscilați de valori mari, în special în ultimi ani.

Figură 3.15 Evoluția deflatorului PNB al Regatului Unit și al României

Deflatorul PNB calculat pentru România a înregistrat valoarea cea mai mică, în anul 2000 și cea mai mare în anul 2008. Iar deflatorul PNB calculat pentru Regatul Unit a înregistrat valoarea cea mai mică tot în anul 2000 și cea mai mare în anul 2013.

3.3.Produsul intern net

Produsul intern net arată valoarea adăugată netă a bunurilor finale și serviciilor, de pe teritoriul unei țări, pe o perioadă de un trimestru sau un an.

Pentru a determina valoarea produsului intern net, voi folosi următoarea formulă:

(3.2)

Tabel 3.13. PIB, CCF, PIN calculat pentru Regatul Unit și România

Pentru a evalua mai bine evoluția produsului intern net vom folosi un grafic line, după cum urmează:

Figură 3.16. Evoluția PIN calculat pentru Regatul Unit și România

Produsul intern net calculat pentru România nu are o evoluție, în perioada 2000-2013, atât de spectaculoasă ca și cea a Regatului Unit, totuși pentru ambele țări se observă o tendință de creștere, mult mai rapidă în cazul Regatului Unit.

Valoarea cea mai mică a produsului intern net a Regatului Unit, de 4581151,991 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 7861374,86 milioane lei.

Valoarea cea mai mică a produsului intern net a României, de 44891,624 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 527132,1 milioane lei.

3.4. Produsul național net

Produsul național net arată valoarea adăugată brută netă a bunurilor finale și serviciilor, produse de agenții economici naționali, într-o perioadă de un trimestru sau un an.

Pentru a afla mărimea produsului național net , se utilizează următoarea formulă:

(3.3)

Astfel prelucrarea datelor deja existente (vezi Anexa 4), a dus la obținerea următoarelor rezultate:

Tabel 3.14. PNN calculat pentru Regatul Unit și România

Evoluția mai evidentă a produsului național net al celor două țări, se poate observa în graficul de mai jos.

Figură 3.17. Evoluția PNN calculat pentru Regatul Unit și România

Produsul național net calculat pentru România nu are o evoluție, în perioada 2000-2013, atât de spectaculoasă ca și cea a Regatului Unit, totuși pentru ambele țări se observă o tendință de creștere, mult mai rapidă în cazul Regatului Unit.

Valoarea cea mai mică a produsului intern net a Regatului Unit, de 4713903,991 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 8000107,86 milioane lei.

Valoarea cea mai mică a produsului intern net a României, de 54436,944 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 530682,3 milioane lei.

Trebuie precizat, că produsul național net exprimat în costul factorilor de producție arată venitul național al țării.

3.5. Venitul național

Venitul național arată mărimea agregată dată factorilor de producție, care participă la realizarea producției naționale, pentru o perioadă de un trimestru sau un an.

Metoda utilizată pentru aflarea valorii venitului național, exprimat în costul factorilor de producție, se concretizează folosind următoarea formulă:

(3.4)

Aplicarea acestei formule pentru datele deja existente (vezi Anexa 5), ne oferă valoarea VN, exprimată în prețurile pieței, pe care o centralizăm în următorul tabel:

Tabel 3.15. VNpp pentru România și Regatul Unit

Pentru a evidenția mai bine evoluția venitului național, exprimat în prețurile pieței, al ambelor țării, s-a întocmit graficul de mai jos.

Figură 3.18 Evoluția VNpp calculat pentru Regatul Unit și România

Venitul național, exprimat în prețurile pieței, calculat pentru România nu a avut o evoluție, în perioada 2000-2013, atât de spectaculoasă ca și cea a Regatului Unit, totuși pentru ambele țări se observă o tendință de creștere, mult mai rapidă în cazul Regatului Unit.

Valoarea cea mai mică venitului național, exprimat în prețurile pieței, a Regatului Unit, de 8123519,337 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 15021125,62 milioane lei.

Valoarea cea mai mică a venitului național, exprimat în prețurilor pieței, a României, de 4447583,32 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 8144774,56 milioane lei.

Venitul național, exprimat în costul factorilor de producție, se poate determina aplicând următoarea formulă:

(3.5)

Pentru aflarea valorii impozitelor indirecte nete, folosim următoarea formulă:

(3.6)

Ceea ce conduce la următoarea formulă aplicabilă, pentru aflarea valorii venitului național exprimat în costul factorilor de producție:

(3.7)

Aplicarea acestei formule pentru datele deja existente (vezi Anexa 6), ne oferă valoarea VN, exprimată în costul factorilor de producție, pe care o centralizăm în următorul tabel:

Tabel 3.16. Venitul național cp calculat pentru Regatul Unit și România

Pentru a observa mai bine evoluția venitului național, exprimat în costul factorilor de producție, vom reprezenta valorile printr-un grafic line.

Figură 3.19. Evoluția VNcp calculat pentru Regatul Unit și România

Venitul național, exprimat în costul factorilor de producție, calculat pentru România nu a avut o evoluție, în perioada 2000-2013, atât de spectaculoasă ca și cea a Regatului Unit, totuși pentru ambele țări se observă o tendință de creștere, mult mai rapidă în cazul Regatului Unit.

Valoarea cea mai mică venitului național, exprimat în costul factorilor de producție, a Regatului Unit, de 7187475,842 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 13924657,62 milioane lei.

Valoarea cea mai mică a venitului național, exprimat în costul factorilor de producție, a României, de 4428924,159 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 8070468,4 milioane lei.

3.6. Venitul național disponibil

Pentru a afla valoarea venitului național disponibil, se folosește următoarea formulă:

(3.8)

Aplicarea acestei formule pentru datele deja existente (vezi Anexa 7), ne oferă valoarea VND, pe care o centralizăm în următorul tabel:

Tabel 3.17. VND calculat pentru Regatul Unit și România

Pentru a observa mai bine evoluția venitului național disponibil, exprimat în costul factorilor de producție, vom reprezenta valorile printr-un grafic bar.

Figură 3.20 VND calculat pentru Regatul Unit și România

Venitul național disponibil calculat pentru România nu a avut o evoluție, în perioada 2000-2013, atât de spectaculoasă ca și cea a Regatului Unit, totuși pentru ambele țări se observă o tendință de creștere, mult mai rapidă în cazul Regatului Unit.

Valoarea cea mai mică venitului național disponibil a Regatului Unit, de 7990767 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 14882393 milioane lei.

Valoarea cea mai mică a venitului național disponibil a României, de 4438038 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2013, de 8141224 milioane lei.

3.7. Produsul global brut

Produsul global brut arată volumul de bunuri materiale și servicii produse de agenții economici naționali, la care se adauga consumul intermediar și soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu străinătatea.

Valoarea produsul global brut se poate stabili cu ajutorul următoarei formule:

(3.9)

Rezultatele sunt centralizate în următorul tabel (pentru calcule vezi Anexa 8):

Tabel 3.18. PGB calculat pentru Regatul Unit și România

O evidență mai bine a evoluției valorilor produsului global brut se poate observa în graficul line de mai jos.

Figură 3.21. PGB calculat pentru Regatul Unit și România

Produsul global brut calculat pentru România are valori foarte mici, în perioada 2000-2013, incomparabile cu cele a Regatului Unit, totuși pentru ambele țări se observă o tendință de creștere, mult mai rapidă în cazul Regatului Unit.

Valoarea cea mai mică a produsului global brut a Regatului Unit, de 12354357 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2007, de 15537212 milioane lei.

Valoarea cea mai mică a produsului global brut a României, de 219748,6 milioane lei, s-a înregistrat în anul 2000, iar valoarea cea mai mare înregistrată, în anul 2008, de 589925,9 milioane lei.

CONCLUZII

Lucrarea pe care am realizat-o prezintă evoluția comparativă a indicatorilor macroeconomici calculați pentru România și Regatul Unit, în perioada 2000 – 2013.

Indicatorului produsul intern brut (PIB) în toate formele sale: PIB nominal, PIB real, deflatorul PIB, PIB/locuitor, valoarea totală a bunurilor produse de agenții economici rezidenți pe teritoriul țării, are valori cu diferențe semnificative,pentru ambele țări iar evoluția acestora fiind una, cu tendințe de creștere de valori mari pentru Regatul Unit și cu tendințe de creștere foarte mici pentru România.

Indicatorul produsul național brut (PNB), valoarea totală a bunurilor și serviciilor finale, produse utilizând factorii de producție deținuți de agenții economici naționali, exprimat în prețurile pieței și în costurile factorilor de producție și deflatorul PNB, prezintă aceleași valori și evoluție pentru cele două țări, ca și în cazul produsului intern brut.

Indicatorul produs intern net (PIN) , valoarea adăugată netă a bunurilor finale și serviciilor, de pe teritoriul unei țări, prezintă valori semnificativ diferite pentru cele două țări, evoluția și trendul de creștere, pentru România nefiind atât de spectaculoasă ca cea a Regatului Unit.

Indicatorul produs național net (PNN), valoarea adăugată brut a bunurilor materiale și serviciilor produse de agenții economici naționli, prezintă același tip de valori și evoluție, pentru România și Regatul Unit.

Indicatorii venitul național (VN) și venit național disponibil (VND), mărimea agregată primită de factori de producție care participă la realizarea producției naționale, calculați pentru cele două țări, a valori diferite dar evoluția și tendința de creștere a acestora este aproape identică.

Indicatorul produsul global brut (PGB), mai exact volumul de bunuri materiale și servicii produse de agenții economici naționali, la care se adauga consumul intermediar și soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu străinătatea, prezintă valori cu diferențe semnificative pentru România în comparație cu cele Regatului Unit, tendința de creștere pentru România fiind aproape imperceptibilă, pe când cea a Regatului Unit are nivele tot mai crescute de la an la an.

Toate acestea fiind spuse nivelul de dezvoltare economică a Regatului Unit este cu mult superior față de cel al României, cea ce plasează Regatul Unit în categoria țărilor dezvoltate și România în cea a țărilor în dezvoltare.

ANEXA 1

Calcularea PNB nominal pentru România

Calcularea PNB nominal pentru Regatul Unit

ANEXA 2

Calcularea PNB real pentru România

Calcularea PNB real pentru Regatul Unit

ANEXA 3

Calcularea deflatorului PNB pentru România și Regatul Unit

ANEXA 4

Calcularea PNN pentru România și Regatul Unit

ANEXA 5

Calcularea VN în prețurile pieței pentru România și Regatul Unit

ANEXA 6

Calcularea VN cp pentru România și Regatul Unit

ANEXA 7

Calcularea VND pentru România și Regatul Unit

ANEXA 8

Calcularea PGB pentru România și Regatul Unit

Bibliografie

Adeleye, Gabriel; Acquah-Dadzie, Kofi; Sienkewicz, Thomas; McDonough, James – „ World dictionary of foreign expressions” 1999 , p. 371

Bagehot, Walter – „The English Constitution”, London: Chapman and Hall, 1873 , p. 103

Bainham, Andrew – „ The International survey of family law”, 1996 , p.298

Constantin Anghelache, Ion Capanu – „Indicatori macroeconomici. Calcul și analiză economică”, Editura Economică, București, 2003, pag. 243

Danu Marcela – Suport de curs „Macroeconomie”

Ferguson, Niall – „Empire, The rise and demise of the British world order and the lessons for global power ”, 2004, p. 136

Mathias, P. – „The Economic History of Britain, 1700–1914”, Routledge, London, 2002

Perry, Marvin; Jacob, Margaret C.; Chase, Myrna; Jacob, James R. – „Wester Civilization: Ideas, Politics, and Society” 9th ed., Boston , 2002, p. 503

Samuel Bray (2005) „Not proven: introducing a third verdict” – The University of Chicago Law Review Vol. 72, No. 4 (Autumn, 2005), pp. 1299-1329

Consiliul Suprem al Magistraturii – Organizarea sistemului judiciar în România

Constituția României

Constituția României – Titlul I, Principii generale – Statul român, Articolul 1

Constituția României – Articolul 13, Limba oficială

Constituția României – Articolul 85

Legea Nr. 47/1992 – privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Legea Nr. 312/2004 – privind Statutul BNR

www.aboutmyvote.co.uk/how_do_i_vote/voting_systems/

www.bis.gov.uk/files/file11034.pdf

www.cia.gov/library/publications/uk

www.cosla.gov.uk/about/

www.dca.gov.uk/consult/supremecourt/supreme.pdf

www.epp.eurostat.ec.europa.eu

www.globalization.kof.ethz.ch/

www.g8.utoronto.ca/what_is_g8.html

www.gov.ro – Guvernul României- Prezentare

www.gov.uk/devolution-of-powers-to-scotland-wales-and-northern-ireland

www.insse.ro

www.jcpc.uk/about

www.northernireland.gov.uk/news

www.nsd.uib.no/european_election_database/

www.number10.gov.uk/Page823

www.ons.gov.uk

www.publications.parliament.uk

www.revistadestatistica.ro/wp-content/uploads/2014/02/RRS_12_2012_A4_ro.pdf

www.royal.gov.uk/MonarchUK/HowtheMonarchyworks

www.scj.ro – Înalta Curte de Casație și Justiție a României

www.scotshistoryonline.co.uk

www.scotland.gov.uk/Topics/Government

www.senat.ro – Organizarea și funcționarea

www.webcitation.org/67yH6yA8K

www.wlga.gov.uk/

Bibliografie

Adeleye, Gabriel; Acquah-Dadzie, Kofi; Sienkewicz, Thomas; McDonough, James – „ World dictionary of foreign expressions” 1999 , p. 371

Bagehot, Walter – „The English Constitution”, London: Chapman and Hall, 1873 , p. 103

Bainham, Andrew – „ The International survey of family law”, 1996 , p.298

Constantin Anghelache, Ion Capanu – „Indicatori macroeconomici. Calcul și analiză economică”, Editura Economică, București, 2003, pag. 243

Danu Marcela – Suport de curs „Macroeconomie”

Ferguson, Niall – „Empire, The rise and demise of the British world order and the lessons for global power ”, 2004, p. 136

Mathias, P. – „The Economic History of Britain, 1700–1914”, Routledge, London, 2002

Perry, Marvin; Jacob, Margaret C.; Chase, Myrna; Jacob, James R. – „Wester Civilization: Ideas, Politics, and Society” 9th ed., Boston , 2002, p. 503

Samuel Bray (2005) „Not proven: introducing a third verdict” – The University of Chicago Law Review Vol. 72, No. 4 (Autumn, 2005), pp. 1299-1329

Consiliul Suprem al Magistraturii – Organizarea sistemului judiciar în România

Constituția României

Constituția României – Titlul I, Principii generale – Statul român, Articolul 1

Constituția României – Articolul 13, Limba oficială

Constituția României – Articolul 85

Legea Nr. 47/1992 – privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Legea Nr. 312/2004 – privind Statutul BNR

www.aboutmyvote.co.uk/how_do_i_vote/voting_systems/

www.bis.gov.uk/files/file11034.pdf

www.cia.gov/library/publications/uk

www.cosla.gov.uk/about/

www.dca.gov.uk/consult/supremecourt/supreme.pdf

www.epp.eurostat.ec.europa.eu

www.globalization.kof.ethz.ch/

www.g8.utoronto.ca/what_is_g8.html

www.gov.ro – Guvernul României- Prezentare

www.gov.uk/devolution-of-powers-to-scotland-wales-and-northern-ireland

www.insse.ro

www.jcpc.uk/about

www.northernireland.gov.uk/news

www.nsd.uib.no/european_election_database/

www.number10.gov.uk/Page823

www.ons.gov.uk

www.publications.parliament.uk

www.revistadestatistica.ro/wp-content/uploads/2014/02/RRS_12_2012_A4_ro.pdf

www.royal.gov.uk/MonarchUK/HowtheMonarchyworks

www.scj.ro – Înalta Curte de Casație și Justiție a României

www.scotshistoryonline.co.uk

www.scotland.gov.uk/Topics/Government

www.senat.ro – Organizarea și funcționarea

www.webcitation.org/67yH6yA8K

www.wlga.gov.uk/

ANEXA 1

Calcularea PNB nominal pentru România

Calcularea PNB nominal pentru Regatul Unit

ANEXA 2

Calcularea PNB real pentru România

Calcularea PNB real pentru Regatul Unit

ANEXA 3

Calcularea deflatorului PNB pentru România și Regatul Unit

ANEXA 4

Calcularea PNN pentru România și Regatul Unit

ANEXA 5

Calcularea VN în prețurile pieței pentru România și Regatul Unit

ANEXA 6

Calcularea VN cp pentru România și Regatul Unit

ANEXA 7

Calcularea VND pentru România și Regatul Unit

ANEXA 8

Calcularea PGB pentru România și Regatul Unit