Analiza Comparativă a Finanțării Sectorului Agricol din Statele Membre. Alocări Financiare în Cadrul Pilonului I al Pac

=== 30507f87737795bc52a3fa3661bf3f8528ea4a24_50305_1 ===

ANALIZA COMPARATIVĂ A FINANȚĂRII SECTORULUI AGRICOL DIN STATELE MEMBRE .ALOCĂRI FINANCIARE ÎN CADRUL PILONULUI I AL PAC

Politica Agicolă Comună și caracteristici ale Pilonului I

Statele Uniunii Europene sunt destul de diferite ca mărime, potențial și resurse naturale, dezvoltarea acestora fiind dependentă de condițiile istorice care le-au influențat existența și care le-au marcat evoluția de-a lungul timpului.

În aceste circumstanțe se constată că atât capacitatea de dezvoltare a statelor cât și puterea financiară a locuitorilor din regiuni diferite ale Uniunii este extrem de diversă, motiv care poate conduce la apariția unor fricțiuni între țările membre.

Ca să dăm doar un exemplu nu se poate compara puterea de cumpărare a locuitorilor Franței sau Germaniei cu aceea a locuitorilor din unele regiuni ale Bulgariei sau României, care au fost racordați de curând la cerințele existete în Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, din ce în ce mai multe state doresc să facă parte din Uniunea Europeană, deoarece statele ce au aderat beneficiază de unele avantaje unul dintre acestea fiind sistemul de reglementări pe care l-a creat și l-a îmbunătățit în timp Uniunea Europeană.

Acest lucru este valabil pentru toate sectoarele economiei, inclusiv în sectorul agricol, care a fost întotdeauna foarte important pentru Uniune, Politica Agricolă Comună fiind în atenția UE încă din anul 1962.

Acesta este un motiv pentru care unele state ar avea nevoie de mai mult sprijin decât altele din partea Uniunii Europene, iar prin noua politică adoptată la nivel comunitar, acest sprijin va fi acordat ținând mai mult seama de necesitățile fiecărui stat membru în parte și mai puțin în funcție de interesele particulare ale fiecărui stat component al organizației .

Se poate spune asta deoarece protestele fermierilor din statele bogate ale Uniunii au condus mult mai rapid la rezolvarea problemelor acestora, comparativ cu dificultățile pe care le celor din statele ce au o situație mai puțin favorabilă din punct de vedere economic.

Este cunoscut faptul că în trecut aceste manifestări determinau reacții ale guvernanților din statele cu un cuvânt greu de spus în Uniunea Europeană, care puneau presiuni pe reprezentanții lor din Parlamentul European sau din Consiliul Europei pentru ca aceste probleme să se rezolve cât mai rapid, iar respectivele state să primească sume mai mari în acest scop.

În cadrul Politicii Agricole Comune, există doi piloni care includ finanțări pentru sectorul agricol, fiecare dintre aceștia având importanța sa, fondurile provenind din bugetul general al Uniunii Europene.( http://ec.europa.eu/agriculture/cap-funding/index_fr.htm)

Prin aceste finanțări se urmărește dezvoltarea agriculturii în toate statele membre, însă nu haotic, ci potrivit cu capacitatea fiecărei țări în parte de a avea un sector agricol care să susțină economia respectivei țări, astfel încât să se aleagă a se sprijini domeniile care pot da un randament mai mare în funcție de condițiile climaterice.

O componentă fundamentală a PAC este reprezentată de organizarea comună a piețelor pentru produse agricole ( OCP), acest fapt datorându-se faptului că în cadrul OCP-urilor , care până în anul 2007 când a intrat în vigoare OCP unică, au fost în număr de 21, au fost create schemele de sprijin al piețelor , ce prezintă diferențe în funcție de fiecare sector agricol în parte. ( http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.2.4.html)

Această organizare a piețelor a avut scopul de a contribui la realizarea obiectivelor principale ale PAC, cum ar fi menținerea unei stabilități pe piață, un nivel de trai decent al agricultorilor și mărirea productivității în sectorul agricol.

OCP este finanțată din Fondul European de garantare agricolă, iar ca un exemplu, se prezintă evoluția cheltuielilor FEGA , care au fost destinate piețelor agricole

Tabelul 1: Cheltuielile FEGA referitoare la intervențiile pe piețele agricole (în miliarde EURO)

Sursă: Rapoartele financiare referitoare la FEGA adresate Parlamentului European și Consiliului European

Cheltuielile de depozitare au cunoscut o evoluție oscilantă în această perioadă, spre deosebire de restituirile la export și alte măsuri de piață, care sunt descrescătoare.

La totalul cheltuielilor există în ultimii trei ani o micșorare a acestora în fiecare an, suma totală pe 2014 fiind semnificativ mai redusă ca acea din 2013.

Fondul European agricol de garanție (FEAGA) finanțează în mod special plățile directe pentru agricultori și măsurile care privesc susținerea piețelor agricole. (http://ec.europa.eu/agriculture/cap-funding/index_fr.htm).

Există câteva elemente definitorii care au fost stabilite pentru o funcționare mai bună a Pilonului I, care au fost atent analizate de specialiștii de la nivelul Uniunii Europene: (http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.2.5.html)

1.Schema de plată de bază/ de plată simplificată pe suprafață (obligatorie pentru statele membre)

Statele membre dedică 70% din pachetul național pe care îl au la dispoziție plăților directe conform noii scheme de plată de bază, după ce au fost deduse sumele alocate pentru tineri fermieri ori alte plăți facultative: zone defavorizate, mici fermieri sau plăți “cuplate”.

Pentru un număr de 12 state membre, valabilitatea schemei de plată, care este un sistem mai simplu, va fi extinsă până în anul 2020, iar în privința convergenței interne, statele care păstrau în 2013 alocările ce aveau la bază referințele istorice, trebuie să evolueze în direcția în care să introducă un nivel omogen în ceea ce privește plata acordată pe hectar.

În acest scop există mai multe opțiuni: o abordare națională sau regională care să conducă la realizarea unei rate forfetare naționale sau regionale până în anul 2019, sau pot garanta ca cei ce primesc mai puțin de 90% din media regională sau națională, vor avea parte de o majorare treptată a ajutoarelor .

2.Mecanisme prin care se realizează redistribuirea plăților de bază (facultative)

Există posibilitatea ca statele membre să facă plăți redistributive pentru primele hectare, pentru care pot să aloce până la 30% din pachetul național, fie pentru primele 30 ha, fie până la suprafața medie a exploatațiilor dacă acestea depășesc 30 ha.

3.Schema pentru tinerii fermieri (obligatorie)

Pentru încurajarea fermierilor care au sub 40 de ani și care își încep activitatea pe exploatații înființate în ultimii cinci ani, plata de bază este majorată cu 25%,pe parcursul primilor cinci ani de activitate.

4.Ecologizare (obligatorie, dar cu aplicare flexibilă)

Fiecare exploatație va primi o finanțare mai mare dacă s-au efectuat practici agricole care aduc benficii mediului ambiant, în acest sens fiind luate în considerare trei tipuri de măsuri:

-diversificarea culturilor, fermierul fiind obligat să cultive minimum 2 specii diferite dacă are o suprafață mai mare de 10 ha și minim 3 dacă are o suprafață de peste 30 ha.

-păstrarea pășunilor permanente existente în prezent

-constituirea unei suprafețe de interes ecologic care să corespundă unui procentaj de cel puțin 5% din terenurile arabile pe care le are exploatația

5.Plăți cuplate (facultative)

În vederea eliminării consecințelor negative pe care le poate avea convergența internă, statele membre pot face plăți cuplate ce constau în plăți asociate unor produse specifice

6.Zone defavorizate (în care există constrângeri naturale)

Zonele defavorizate pot primi o plată suplimentară de până la 5% din pachetul financiar național, acest lucru fiind opțional pentru statele membre.

7.Fermieri activi (obligatorie, dar cu aplicare flexibilă)

Pentru ca plățile să fie acordate numai acelora care au dreptul la ele, statele membre pot exclude unele activități de la finanțare, dacă activitatea principală pe care o au fermierii nu este o activitate agricolă.

8.Suprafețe admisibile(cu aplicare flexibilă)

Anul 2015 a fost definit ca noul an de referință în privința suprafeței de teren care a fost declarată, dar cu scopul declarat de a se comite ilegalități, se stabilește o legătură cu cei care au beneficiat de plăți directe în anul 2013.

Statele care se așteaptă la o creștere mare a suprafețelor ce pot fi declarate eligibile, pot limite numărul de drepturi de plată la un procentaj de 135% sau 145% din suprafața care a fost declarată în 2009.

9.Schema pentru micii fermieri(facultativă)

Orientarea nouă a PAC permite oferirea unei scheme simplificate de plată în cazul în care plata anuală este de până la valoarea de 1250 euro, indiferent de mărimea pe care o are exploatația, iar statele membre au posibilitatea de a opta între diverse metode de a calcula plata anuală, incluzând o opțiune prin care primesc numai suma care le-ar fi revenit oricum.

10. Ecocondiționalitate (obligatorie)

Plățile directe sunt condiționate de respectarea de către fermieri a unor reglementări :

– să urmărească aplicarea standardelor ce au fost stabilite cu privire la condițiile agronomice și de mediu ce au rolul de a păstra structura solului și nivelul de materii organice din sol

-să aplice normele europene care sunt legate de sănătatea publică, de sănătate a animalelor, de mediu și de bunăstare a animalelor, iar în cazul în care acestea nu sunt respectate plățile directe vor fi diminuate, sau chiar eliminate.

11.Mecanismul de disciplină financiară și bugetară (obligatoriu)

Se va aplica un mecanism de disciplină bugetară, scopul fiind de a păstra cheltuielile din primul pilon sub plafoanele bugetare anuale fixate

12.Sistemul Integrat de Administrare și Control

Pentru acest sistem este obligatoriu a se avea o bază de date electronică, un sistem deidentificare a parcelelor agricole, un sistem de identificare și înregistrare a drepturilor la plăți directe, un sistem integrat de control și un sistem unic ce permite identificarea fiecărui fermier ce depune o cerere de ajutor.

1.2 Finanțarea statelor membre ale Uniunii Europene în cadrul Pilonului I

Finanțarea PAC la nivelul Uniunii Europene înregistrată în anul 2014 pentru Pilonul I, în cazul fiecărui stat membru au fost:

Tabel 2:Finanțare pentru statele membre

Sursa: http://ec.europa.eu/agriculture/statistics/factsheets/pdf/eu_en.pdf

Din datele prezentate în acest tabel se observă faptul că în 2014 cea mai mare finanțare pentru pilonul I a primit-o Franța, plățile directe având o valoare de 7,779 miliarde de euro, iar alte măsuri de piață 0,551 miliarde de euro.

Faptul este explicabil deoarece Franța este o țară cu o suprafață mare, unde există multe exploatații agricole iar terenul este propice atât pentru cultivarea plantelor cât și pentru creșterea animalelor, ceea ce înseamnă că și necesarul de finanțare al fermierilor francezi este destul de ridicat.

De multă vreme agricultorii francezi primesc sprijin pentru a-și dezvolta exploatațiile , Franța având o agricultură modernă ale cărei performanțe sunt ridicate, acest lucru fiind evident de la înființarea Uniunii Europene .

De finanțări importante au beneficiat și alte state mari, a căror agricultură este dezvoltată și ne referim în acest sens la Germania ( cu 5,101 miliarde euro la plăți directe și 0,095 la măsuri de piață) și Spania ( cu 5,106 miliarde euro la plăți directe și 0,474 la măsuri de piață).

De finanțări mai mici au beneficiat Italia ( cu 3,902 miliarde euro la plăți directe și 0,603 la alte măsuri) și Grecia (2,246 miliarde euro la plăți directe și 0,045 la măsuri de piață)

Altă țară beneficiară de fonduri mari în anul 2014 a fost Marea Britanie, care pe atunci era un membru de bază al Uniunii Europene , interesul tuturor membrilor fiind acela ca această țară să fie mulțumită de avantajele pe care le are ca membru al organizației .

România a primit finanțare de 1,259 miliarde euro pentru plăți directe și 0,074 pentru măsuri de piață, o valoare medie între statele membre, suficientă pentru a contribui la progresul agriculturii deoarece este o țară importantă pentru agricultura comunitară..

Cele mai mici sume au fost primite de Luxemburg și Malta, a căror suprafață este foarte mică, deci și necesarul pentru agricultură din aceste țări este destul de redus, ca și numărul locuitorilor care este ocupat în acest domeniu .

1.3Noile perspective ale PAC, după reforma din 2013

Reforma din anul 2013 a adus multe schimbări, inclusiv realocarea fondurilor către statele membre prin „convergența externă” , existând o sumă mai mare destinată statelor defavorizate în trecut comparativ cu acelea care în mod tradițional primeau multe fonduri .

Elementul central care a constituit o noutate în domeniu a fost dezideratul de a reuși alocarea mai eficientă a resurselor publice și realizarea unor politici mai eficiente de intervenție a statului în economie prin utilizarea mecanismului ajutoarelor de stat , această politică a Uniunii dorind să se transforme într-un “instrument de promovare a unei utilizări judicioase a resurselor publice alocate politicilor orientate către creștere și de limitare a denaturărilor susceptibile să aducă atingere condițiilor de concurență echitabilă pe piața internă” ( http://poseidon01.ssrn.com/delivery.php?)

Conform regulamentelor care au fost adoptate, există oportunitatea să fie transferate fonduri între cei doi piloni pe care este bazată PAC, aceasta fiind o noutate apărută în urma constatărilor că fiecare stat are necesități diferite în domeniul agriculturii.

Prin aceste redistribuiri se încearcă să se realizeze o compensare parțială pentru statele ce au suferit cele mai mari micșorări ale sumelor acordate pentru plățile directe datorită noii orientări în politica Uniunii Europene .

Reducerea fondurilor pentru plățile directe (este vorba despre sumele alocate pentru 2020) comparativ cu fondurile alocate în anul 2013 este de aproximativ 6,3%.

Cu toate acestea, fondurile pentru plăți directe din 2020 sunt de peste trei ori mai mari decât cele pentru dezvoltare rurală, factorii responsabili fiind conștienți că sumele dedicate pentru primul pilon nu pot fi reduse până la rezolvarea problemelor.

Alocarea pentru statele membre scade destul de mult, exceptând Spania cu 4,8% și Portugalia cu 1,1% care nu au suferit tăieri semnificative ale sumelor alocate pentru finanțare.

Țările unde s-au realizat cele mai mari micșorări (peste 15%) din alocarea pentru plățile directe sunt: Belgia (17,8%), Danemarca(16,1%), Italia (15,2%) și Olanda (18,4%).

Creșteri ale plafoanelor sunt prevăzute în Bulgaria( 37,3%), Estonia(67,4%), Letonia(106,7%) , Lituania(36%) și România (50,5%).

Tabel 3 Nivelul propus pentru plățile directe

Sursa: http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/563386/IPOL_STU(2015)563386_EN.pdf