Analiza Comparativa a Evoluției Veniturilor Curente In Perioada 2005 2013 Intre Romania Si Un Alt Stat European

ANALIZA VENITURILOR

CUPRINS 1

Introducere 2

CAP.1.Veniturile bugetare 2

1.1.Evoluții macroeconomice în anul 2013 4

1.2.Analiza veniturilor din perioada 2010-2012 7

1.3. Situația din anul 2010 10

CAP.2. Finanțarea bugetului Uniunii Europene 16

2.1. Anii 2007-2010 16

2.1.1. Anul 2008 21

2.1.2.Anul 2009 23

2.1.3.Anul 2010 26

CAP.3 Italia în perioada 2011-2013 28

3.1.Italia 2011-2012 28

3.2. Comparație a veniturilor în anul 2011 32 b#

3.3. Evoluția PIB-ului în perioada 2008-2013 35

3.4. Veniturile în anul 2013 41

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Conform principiului echilibrului bugetar acesta este necesar să fie echilibrat adică b#%l!^+a?veniturile trebuie să acopere cheltuielile. O abatere de la echilibrul bugetar este deficitul bugetar, sursa de pericol care poate duce la decaderea statului. Deși România nu are cele mai reduse rate implicite de taxare, veniturile colectate din taxe sunt cele mai mici din UE ca procent din PIB. Deficitul bugetar este diferența dintre cheltuielile publice prea mari și veniturile publice mai mici.

România avea în 2008, anul la care se raportează studiul Eurostat, o rată implicită de taxare de 29,5% asupra muncii (34,2% media UE), respectiv 17,7% asupra consumului (21,5% în UE), niveluri mai mici fiind înregistrate în mai multe state membre, care au reușit însă să strângă mai multe venituri fiscale la buget.

Veniturile din taxe colectate la bugetul de stat în România sunt cele mai scăzute din Uniunea Europeană ca procent din PIB, reprezentând 28% din producția internă în 2008, în timp ce media UE se apropie de 40%, potrivit unui raport al Eurostat.

CAP.1.VENITURILE BUGETARE

Veniturile și cheltuielile bugetare au o serie de componente care sunt influențate de ciclul economic. In ceea ce privește veniturile bugetare, majoritatea componentelor acestora b#%l!^+a?înregistrează fluctuații ciclice. Astfel, taxe si impozite de genul contribuțiilor la asigurările sociale, impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venit sau accizele sunt puternic influențate de poziția economiei în ciclul economic. In ceea ce privește cheltuielile bugetare, o categorie importantă a acestora – compensațiile si platile pentru ajutorul de șomaj sunt influențate de ciclicitatea activității economice. Soldul bugetului contribuie prin fluctuațiile sale ciclice, în mod automat ân sensul netezirii" (engl. "smooth") fluctuațiilor in cererea agregată și, pe această cale, în ciclul economic.

Deficitul structural este folosit în monitorizarea îndeplinirii criteriului de deficit bugetar de la Maastricht (deficitul bugetului consolidat nu trebuie să depășească 3% din PIB). Mai b#%l!^+a?mult, Pactul de Stabilitate si Creștere obligî țările membre ale Uniunii Europene la respectarea unui obiectiv pe termen mediu de buget (soldul structural al bugetului) echilibrat sau excedentar ("close to balance or in surplus") pentru a permite soldului bugetar ciclic și stabilizatorilor automați sa fluctueze astfel încât marja de 3% din PIB să nu fie depășită. In practica internațională, din estimările efectuate s-a constatat ca 3% din PIB este suficient pentru manifestarea stabilizatorilor automați.

Deficitul structural reprezintă un indicator utilizat în evaluarea sustenabilitatii politicii fiscal-bugetare pe termen mediu. Pe termen lung trebuie sa fie luați in calcul și o serie de factori cum ar fi factorii demografici care influențează deficitul structural.

Bugetul de stat exprima relațiile economice în forma banească ce apar în procesul repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politica economică, socială și de altă natură ale fiecarei perioade. Aceste relații se manifestă in sens dublu:

Relații prin intermediul cărora se mobilizează resursele bănești la dispoziția statului;

Relații prin care se repartizează aceste resurse.

Datorită creșterii accelerate a cheltuielior față de veniturile publice bugetul Romaniei se încheie tot timpul cu deficit.

Tabelul nr. 1.Componența veniturilor bugetare

Evoluții macroeconomice în anul 2013 b#%l!^+a?

Anul 2013 a reprezentat pentru economia României al treilea an consecutiv de creștere economică, produsul intern brut avansând cu 3.5% în termeni reali, dinamică superioară nivelului de 0.6% atins în 2012. PIB-ul real mai are de recuperat încă 1.68% pentru a ajunge la maximul atins în anul 2008, creșterea cumulată din ultimii 3 ani de circa 6.5% fiind inferioară scăderii abrubte din perioada 2009-2010.Comparativ cu prognozele pentru 2013 dar și cu prognozele UE și ale Comisiei Naționale de Prognoză creșterea economică care s-a înregistrat a fost mai mare cu 1.9 pp, în special datorită evoluției favorabile din sectorul industriei care a contribuit cu 2.2% și a contribuției de 1.1% a agriculturii.

Din punct de vedere al utilizării PIB contribuția principlă la creșterea economică a revenit exporturilor cu 4.4% pp deși prognozele inițiale aveau în vedere o majorare comparativă a importurilor în raport cu cea a exporturilor în condițiile revenirii anticipate a cererii interne. Cererea externă a reprezentat principalul factor care a contribuit la creșterea producției în anul 2013, exporturile au avansat cu o rată de 13.5% în timp ce importurile s-au majorat doar cu 2.4% pe fondul unei cereri interne încă slabe.

Majorarea în termăni reali a cheltuielilor de consum final al populației +1.3% a contribuit cu 0.9 pp la creșterea PIB iar variația stocurilor a avut un impact negativ de –0.6 pp, contributii negative au revenit atat cheltuielilor totale de consum ale administrației publice -0.3% pp corespunzătoare unei scăderi reale de -1.78% cât și formării brute de capital fix -0.9% pp.

b#%l!^+a?

Graficul nr. 1.1.1.Evolutia prognozelor de creștere economică pentru anul 2013 conform estimarilor CE, FMI, CNP si BERD

În anul 2013 castigul salarial mediu brut pe total economie a fost de 2240 lei în creștere cu 5% față de anul 2012 iar câștigul salarial mediu net a fost de 1622 lei, în creștere cu 4.8%. Ținând cont dă nivelul inflației care a fost de 4%, nivelul câștigului salarial real s-a majorat cu aproximativ 0.8%. b#%l!^+a?Evoluțiile principalilor indicatori macroeconomici din anul 2013 față de prognozele care au stat la baza Strategiei fiscal- bugetare 2013-2015 revizuite sunt prezentate în tabelul nr.1.1.1.:

Tabelul nr. 1.1.1.Principalii indicatori macroeconomici în perioada 2013-2015

Bugetul general consolidat pentru anul 2013 a fost fundamentat pe un scenariu de evoluție macroeconomică semnificativ mai nefavorabil comparativ cu acela luat în considerare la elaborarea Strategiei fiscal bugetare pentru 2013-2015 (adoptată de Guvern în iunie 2015) cu o creștere economică de 1.6% în termeni reali, comparativ cu prognoza de crestere de 3.1% utilizată pentru elaborarea strategiei.

Execuția bugetară finală a consemnat îndeplinirea țintei de deficit potrivit metodologiei ESA95 (deficit efectiv de 2.3% din PIB), România a confirmat evolutiile pozitive în ceea ce b#%l!^+a?privește consolidarea fiscală care a condus, în anul 2013, la ieșirea din procedura de deficit excesiv inițiată în anul 2009. Deficitul bugetar aferent anului 2013 a depășit ținta nominală asumată, chiar dacă nivelul cheltuielilor totale s-a situat sub plafonul stabilit prin Legea nr.4/2013, în condițiile în care nerealizarea semnificativă a veniturilor prognozate a fost acomodată parțial prin reducerea cheltuielilor.

Prima rectificare bugetară, aprobată în iulie 2013 prevedea majorarea veniturilor bugetului consolidat cu 0,12 mld. Lei și a cheltuielilor cu 1.43 mld lei față de programul inițial, concomitent cu modificarea deficitului bugetar potrivit metodologiei cash la nivelul de 14.7 miliarde lei, mai mare cu 1.43 miliarde lei decât plafonul de 13.394 miliarde lei (de la 2.1 la 2.3% din PIB), noile ținte au încălcat prevederile Legii nr 4/2013 privind aprobarea b#%l!^+a?plafoanelor unor indicatori specificați în strategia fiscal-bugetară.

Majorarea proiecției veniturilor bugetare s-a datorat exclusive suplimentării schemei inițiale de stingere “în lanț’” de tip swao a arieratelor bugetare cu o sumă de 1.12 miliarde lei. Veniturile bugetare au fost previzionate a scădea cu circa 1 miliard lei ca urmare a impactului nefavorabil al revizuirii descendente a veniturilor din TVA cu mai puțin de 0,89 miliarde lei, a impozitului pe profit cu mai puțin de 0.85 miliarde lei a accizelor cu 0.52 miliarde lei și a veniturilor nefiscale cu mai pușin de 0.39 miliarde lei. O parte din aceste sume au fost compensate cu sumele primate de la UE 0.93 miliarde lei. Consiliul fiscal a spus că nerealizarea semnificativă a veniturilor bugetare din primul semestr al anului 2013 nu a fost integral considerată în elaborarea proiecției de venituri pentru întreg anul, aceasta fiind foarte optimistă.Incapacitatea colectarii veniturilor si lipsa de eficienta a politicii economice pe anul 2013, adică neîndeplinirea promisiunilor electoarele, sunt principalele motive ale rectificarii bugetare "pe rosu", sunt de părere analistii contactati de Business24.

"A fost o elaborare a bugetului pe 2012 foarte greșită având în vedere niște indicatori prea optimiști, iar pe parcursului anului nu s-au luat măsurile corespunzătoare pentru a se ajunge la aceiași indicatori", a declarat pentru Business24 analistul economic Mircea Coșea.
Deși, față de anul 2012 în anul 2013 colectarile la buget au fost mai mari, ele sunt departe de a fi cat s-a sperat inițial, astfel încât Guvernul se află în situatia în care să raporteze incapacitatea de a colecta fonduri și mai ales incapacitatea de a crea locuri de munca, potrivit analiștilor. Cea de-a doua rectificare bugetară a prevăzut o reducere a veniturilor estimate cu 3.4 miliarde lei și a cheltuielilor cu 2.2 miliarde lei, ținta de deficit bugetar a fost revizuită ascendănt la 15.9 miliarde lei reprezentând 2.4% din PIB (evaluat la 525.5 miliarde lei).

Consiliul fiscal și-a exprimat rezerva asupra celei de-a doua rectificări fiscaledatorită și fapului că intrările de fonduri europene au fost de numai 5.03 miliarde lei b#%l!^+a?în loc de 12.15 miliarde lei.

Sursa: Ministerul Finantelor Publice

Nota: Sume fără impactul schemelor de compensare

Tabelul nr.1.1.2. Evoluția principalelor aggregate bugetare pe parcursul anului 2013 (miliarde lei)

1.2.Analiza veniturilor din perioada 2010-2012

Tabelul nr. 1.2.1.Venituri, cheltuieli și deficit în perioada 2010-2012

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Graficul nr. 1.2.1. Indicatorii venituri, cheltuieli, deficit în perioada 2010-2012

Din tabel se observă o tendință de menținere constantă a veniturilor în timp ce la capitolul cheltuieli se înregistrează o scădere continuă începând cu anul 2010 și până în 2012.

Graficul nr. 1.2.2. Indicatorii venituri, cheltuieli, deficit în perioada 2010-2012 în procente

Veniturile menționate în bugetul de stat includ venituri curente, venituri din capital și încasările din rambursarea împrumuturilor acordate.

Veniturile curente includ venituri fiscale (impozite directe și indirecte) și venituri nefiscale ( venituri din vânzări de bunuri și servicii și venituri din proprietate). b#%l!^+a?

Veniturile bugetare prezintă o tendință de creștere în 2010 față de 2009 datorită creșterii TVA de la 19 la 24% precum și datorită îmbunătățirii colectării veniturilor bugetare.

Tabelul nr. 1.2.2.Veniturile din perioada 2019-2012

b#%l!^+a?

Graficul nr. 1.2.3. Situația veniturilor în perioada 2009-2012

1.3. Situația din anul 2010

Analiza și evaluarea execuției bugetare pentru anul 2010 este realizată numai față b#%l!^+a?de bugetul aprobat, urmând ca din anul 2011 aceasta să se realizeze și față de obiectivele, prioritățile strategice și țintele fiscale din strategia fiscal-bugetară.

Bugetul pe anul 2010 a fost construit pe baza previziunilor macroeconomice de la sfârșitul anului 2009, convergente cu proiecțiile organismelor internaționalela 24% precum și datorită îmbunătățirii colectării veniturilor bugetare.

Tabelul nr. 1.2.2.Veniturile din perioada 2019-2012

b#%l!^+a?

Graficul nr. 1.2.3. Situația veniturilor în perioada 2009-2012

1.3. Situația din anul 2010

Analiza și evaluarea execuției bugetare pentru anul 2010 este realizată numai față b#%l!^+a?de bugetul aprobat, urmând ca din anul 2011 aceasta să se realizeze și față de obiectivele, prioritățile strategice și țintele fiscale din strategia fiscal-bugetară.

Bugetul pe anul 2010 a fost construit pe baza previziunilor macroeconomice de la sfârșitul anului 2009, convergente cu proiecțiile organismelor internaționale, conform cărora se anticipa o creștere, în termeni reali, a PIB de 1,3%, prin urmărirea unei politici restrictive cu accent pe reducerea deficitului bugetar și reformele structurale în domeniul sistemului public de salarizare și a sistemului de pensii.

În anul 2010 prioritățile politicii fiscal bugetare au avut în vedere promovarea unor măsuri de consolidare a transparenței, stabilității și predictibilității modului de utilizare a fondurilor publice, fiind în concordanță cu principiile și regulile fiscale prevăzute de Legea responsabilității fiscal-bugetare, nr. 69/2010 .

Ordonanțele de rectificare au fost elaborate în conformitate cu prevederile Legii responsabilității fiscal-bugetare, nr. 69/2010, respectând principiile și regulile fiscale prevazute de aceasta. Execuția bugetului general consolidate pe anul 2010 s-a încheiat cu un deficit estimat 33,5 miliarde lei, respectiv 6,5% din PIB, sub limita țintei de deficit, în sumă de 34,6 miliarde lei, respectiv 6,8% din PIB estimat pentru anul 2010.

1. Veniturile încasate la bugetul general consolidat au fost în sumă de 168,6 miliarde lei, gradul de realizare a veniturilor bugetului general consolidat față de estimarile anuale a fost de 100,6%. La accize încasările au fost cu 11,1% mai mari față de aceeași perioadă a anului 2009 ca urmare a creșterii nivelului de taxare începând cu 1 ianuarie 2010. Creșterea încasărilor s-a datorat majorării cu 14,2% a cursului mediu leu-euro luat în calcul la plata accizelor pentru anul 2010, precum și a creșterii cuantumului accizei în semestrul I al anului 2010 față de aceeași perioadă a anului 2009 la benzina fără plumb, motorină, gaze naturale destinate consumului necomercial, produse alcoolice intermediare, țigarete, energie electrică.

Creșterea încasărilor, față de estimările anuale s-a înregistrat în principal la impozitele pe bunuri și servicii (+0,6%), respectiv taxa pe valoare adăugată(+0,5%) și accize (+0,1%). De asemenea, sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate au înregistrat b#%l!^+a?o creștere de 5.6% față de estimările anuale, printr-o mai bună absorbție a fondurilor europene, în special la autoritățile publice locale.

Evoluțiile economice ca și ajustările fiscale adoptate începând cu a doua parte a anului 2010 au determinat modificări în structura veniturilor bugetare prin creșterea ponderii încasărilor din impozite pe bunuri și servicii. Veniturile nefiscale au crescut cu 19.3% ca urmare a măsurilor de restabilire a echilibrului bugetar cum ar fi:

includerea în bugetul de stat a sumelor aferente reducerii drepturilor salariale în cadrul autorităților și instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii;

virarea la bugetul de stat a unor sume provenite din sursele proprii de finanțare ale operatorilor economici cu capital majoritar de stat, ca urmare a încasării dividendelor de la operatorii economici cu capital de stat;

vărsămintelor la bugetul de stat din profitul net al BNR.

Cheltuielile de personal din 2010 au reprezentat o scădere de un punct procentual în PIB față de anul precedent, reprezentând 21,2% din totalul cheltuielilor față de 27% cât a fost proiectat în bugetul inițial.

Datorită măsurilor luate de Guvern începând cu 1 iulie 2010, în principal reducerea cu 25% a salariilor tuturor angajaților din sectorul bugetar în paralel cu restructurarea aparatului administrativ la nivel central și teritorial și continuării procesului de disponibilizare a personalului excedentar, deși în primul semestru a anului cheltuielile de personal depășiseră prevederile, atingând 52,3% din programul anual, prin aceste măsuri s-a reușit menținerea acestora în plafonul stabilit inițial.

Tabel nr. 1.3.1. Evoluția cheltuielilor și veniturilor bugetare după standard ESA 95 in perioada 2009-2013 (%)

Veniturile fiscale totale în perioada 2004 – 2008

Tabelul nr. 1.3.2.Venituri fiscale totale în perioada 2008-2008

Graficul nr. 1.3.1.Veniturile fiscale în % b#%l!^+a?

Statele cu cele mai mari venituri bugetare raportat la PIB sunt Danemarca (49,1%) și Suedia (48,9%). La polul opus al clasamentului, înaintea Romaniei, se plasează Slovacia( 29,3%) și Lituania (29,7%).

România a înregistrat în 2006 cel mai scăzut nivel al veniturilor bugetare ca pondere ân Produsul Intern Brut, 28,6%, dintre toate cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene,  potrivit unui studiu publicat de Eurostat. Media veniturilor bugetare in UE s-a situat la 39,9% din PIB. România s-a clasat pe ultimul loc intre cele 27 de state membre și în 2005, când veniturile au reprezentat 27,9% din PIB. In perioada 2001-2005, ponderea veniturilor bugetare ale Romaniei in PIB a oscilat în jurul a 27-28%.

Evoluția cheltuielilor bugetare după standard ESA95

Tabelul nr. 1.3.3.Evoluția cheltuielilor bugetare după ESA95

*cifrele aferente anului 2012 nu sunt încă disponibile iar diferența 2009-2012 e referă la diferența 2009-2011 b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Graficul nr. 1.3.2. Evoluția cheltuielilor bugetare după ESA95(prelucrare proprie după datele Eurostat)

Evoluția cheltuielilor bugetare după standard cash

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice

Tabelul nr. 1.3.4. Evoluția cheltuielilor bugetare după standard cash

După tabelul nr. 1.3.4. am facut o prelucrare pe care v-o prezint mai jos:

Graficul nr. 1.3.

Graficul nr. 1.3.3. Evoluția cheltuielilor bugetare după standard cash (prelucrare

proprie după datele Eurostat)

CAP.2. FINANȚAREA BUGETULUI UNIUNII EUROPENE

b#%l!^+a?

Sursele de venit ale UE includ contribuțiile primite de la statele membre, taxele la import aplicate produselor provenind din afara UE și amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele europene. Țările UE convin asupra dimensiunii bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani. 

Bugetul UE sprijină creșterea economică și crearea de locuri de muncă. În baza politicii de b#%l!^+a?coeziune, el finanțează investițiile menite să atenueze diferențele economice majore dintre țările și regiunile UE. De asemenea, contribuie la dezvoltarea zonelor rurale din Europa.

Cele trei surse principale de venit sunt:

un mic procent din venitul național brut al fiecărui stat membru (în general, în jur de 0,7 %) – cea mai mare sursă de încasări la buget. Principiile de bază sunt solidaritatea și capacitatea de plată, dar valoarea poate fi ajustată pentru a evita suprasolicitarea anumitor țări.

un mic procent din încasările din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru (în general, în jur de 0,3 %).

o mare parte din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE (țara care le percepe reține numai un mic procent din acestea).

UE încasează, de asemenea, impozitele pe salariile personalului instituțiilor europene, contribuțiile țărilor terțe la anumite programe europene și amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele și legislația UE.

2.1. Anii 2007-2010

Anul 2007

În anul 2007, (anul în care România a intrat în EU) bugetul Uniunii Europene s-a prezentat astfel:

Tabelul nr. 2.1.1.Bugetul UE din anul 2007

Din acest tabel se observă faptul că, în anul 2007 veniturile totale au fost de 117563 milioane EUR în timp ce cheltuielile au fost de 105299,5 milioane EUR deci un plus bugetar de 12263,5, la care s-a mai adăugat și un surplus din anul precedent de 12415,60 milioane EUR. Veniturile sunt formate din:

1.contribuții naționale ale țărilor care fac parte din UE:

TVA din resurse proprii;

Resurse proprii bazate pe benitul net brut;

Corecția din UK;

2.resursele tradiționale

3. diferențele din anul precedent

Contribuția națională la UE se prezintă astfel:

Graficul nr. 2.1.1. Contribuția națională la bugetul UE a țărilor participante în anul 2007

Din grafic se constată că cele mai mari venituri au ca sursă de proveniență sursele proprii în procent de 62,87% și încasările din TVA (19480,80 milioane EUR) deci un procent de 16,54% din venituri. b#%l!^+a?

Resursele proprii ale UE, în suma de 109987,50 EUR sunt reprezentate în graficul nr. 2.1.2.

Graficul nr.2.1.2. Resurse proprii ale UE în anul 2007

Resursele proprii totale în anul 2007 sunt în sumă de 109987,50 milioane EUR deci 90% din totalul veniturilor Uniunii Europene, pentru anul 2007.

Mai jos se prezintă comparația, din punct de vedere al veniturilor dintre Italia și România.

Graficul nr. 2.1.3.Comparație Italia –România, 2007

Se constată faptul că participarea României la veniturile UE reprezintă doar 7,68% din participarea Italiei pentru anul 2007, contribuție care este de numai 0,99% din veniturile Uniunii Europene pentru anul 2007.

2.1.1.Anul 2008

În anul 2008 se constată faptul că veniturile UE au fost de 121584,40 milioane EUR deci o creștere cu 1,034% față de anul 2012.

Tabelul nr. 2.1.1.1.Situația veniturilor UE în anul 2008

Graficul nr. 2.1.1.1.Contribuția țărilor UE la bugetul Uniunii în anul 2008

Se constată faptul că, 20,2% din venitul UE este format din încasările din TVA iar 79,3% din resurse proprii ale Uniunii.

Graficul nr. 2.1.1.2.Resurse proprii ale bugetului UE în anul 2008

Din graficul nr. 2.1.5. se poate trage concluzia că participarea României la bugetul UE reprezintă numai 8% din participarea Italiei respectiv de la 1217,6 milioane EUR , România și 15144.5 milioane EUR, contribuția Italiei. Italia contribuie cu 13,6% iar România cu numai 1,1% deci diferențele sunt de 12,4:1

Graficul nr. 2.1.1.3.Comparație Italia România 2008

2.1.2.Anul 2009

Tabelul nr.2.1.2.1. Venituri în anul 2009

In anul 2009 veniturile Uniunii Europene au scăzut de la 121584,4 milioane EUR în anul 2008 la suma de 117625,6 milioane EUR în anul 2009.

Graficul nr. 2.1.2.1.Contribuția țărilor UE la bugetul Uniunii în anul 2009

Se constată faptul că, 13,6% din venitul UE este format din încasările din TVA iar 86,9% din contribuțiile naționale.

Graficul nr. 2.1.2.2.Resurse proprii ale bugetului UE în anul 2009

În ceea ce privește resursele proprii ale UE se constată faptul că 13,3% din bugetul Uniunii Europene este reprezentat de resursele tradiționale.

Graficul nr. 2.1.2.3.Comparație Italia-România în anul 2009

Se constată faptul că România contribuie la bugetul Uniunii cu 1342,3 milioane EUR față de 15418,1 milioane EUR, contribuția Italiei.

2.1.3.Anul 2010

Graficul nr. 2.1.3.1.Contribuția națională la bugetul UE în anul 2010

Veniturile UE au înregistrat în anul 2010 o creștere apreciabilă astfel: bugetul UE crește de la 117625,6 milioane EUR la 127795,3 milioane EUR, deci o creștere importantă cu 10,86%.

Graficul nr. 2.1.3.2.Resursele proprii ale UE în anul 2010

Din graficul de mai sus se poate observa faptul că resursele tradiționale europene, în sumă de 15659.3 milioane EUR reprezintă 13,2% din veniturile totale europene. Mai jos am făcut o comparație între contribuțiile la bugetul Uniunii Europene pentru Italia și România. Se poate constata că ân anul 2010 bugetul Uniunii a crescut față de 2010 iar contribuția Italiei în 2010 a scăzut de la 15418,1 milioane EUR la 15332,4 milioane EUR în timp ce contribuția României a scăzut de la 1342,3 milioane EUR la 1143,1 milioane EUR deci o scădere cu 10% la România și cu 0,06% pentru Italia.

Tabelul nr. 2.1.3.1.Contribuțiile Italiei și României la bugetul UE în perioada 2007-2010

Graficul nr. 2.1.3.3.Veniturile UE în perioada 2007-2010

În ceea ce privește prognoza UE referitoare la veniturile bugetare, se așteaptă o creștere a acestora până în anul 2013. Pe latura cheltuielilor s-a înregistrat un trend pozitiv în perioada 2007-2010, trend inversat începând cu anul 2011, care se așteaptă să continue și în anul 2013. Povara fiscală diferă semnificativ la nivelul starelor membre, Danemarca este statul cu cel mai ridicat nivel al poverii fiscale. Comparând veniturile bugetare ajustate ciclic cu cele efective se poate observa efectul ciclului economic asupra evoluțiilor acestor venituri. Dacă creșterea veniturilor din perioada 1995-1999 s-a datorat majorării cotelor în perioada 2004-2006 aceasta s-a datorat, exclusiv, ciclului economic. Ponderea impozitării în PIB arată o reducere structurală înregistrată în perioada crizei economice și financiare din 2007-2008, cu o inversare a trendului in perioada 2009-2010, ca urmare a creșterii cotelor la b#%l!^+a?TVA și la impozitul pe venit. La începutul crizei economice și financiare s-a impozitat consumul iar datele arată că taxele de consum, care au scăzut începând cu anul 20074 au crescut în 2010 iar între 2011 și 2012 s-a majorat TVA la 24% în România și în Italia, TVA a crescut cu 1 pp.

Graficul nr. 2.1.3.4..Comparatie venituri Italia-România in anul 2010

Se constată că România a contribuit, în anul 2010 la bugetul UE cu suma de 1143,1 milioane EUR în timp ce Italia a contribuit cu 15332,4 milioane EUR deci contribuția României a fost de numai 7,5% din contribuția Italiei.

CAP.3 ITALIA în perioada 2011-2013

3.1.Italia 2011-2012

În Italia au fost făcute schimbări ale sistemului fiscal municipal în anul 2011. Printre alte lucruri, aceste schimbări au implicat mai degrabă taxarea venitului din chirii de la clădirile pentru scopuri rezidențiale la o rata unică, separată, de la 19% la 21%, decât includerea acestui venit în baza de impozitare a venitului personal (rate medii de aproximativ 30%), aproximativ 20% din venituri revenind municipalităților;

Suprataxa regională aplicată veniturilor personale a fost mărită cu 0,3% și a fost introdusă o contribuție temporară de solidaritate de 3% pentru cei cu venituri ridicate. Taxa de 3% este deductibilă din baza de taxare a veniturilor personale.

O nouă alocație pentru societățile pe acțiuni (Aiuto alla Crescita Economica, ACE), similară cu deducerea dobânzilor pentru capitalul riscant din Belgia (notional interest deduction) a fost introdusă. ACE este aplicată retroactiv până în 2011. Aceasta acoperă majorările de capital ale corporațiilor și chiar ale companiilor fără personalitate juridică (unincorporated businesses).

IRAP, o taxă pe companii cu o bază diferită de CIT, a avut o creștere a deducerilor pentru costurile cu forța de muncă, în special pentru femei și angajații sub 35 de ani.

Cota standard de TVA a fost crescută cu 1 pp pe 17 septembrie 2011 (de la 20%). O creștere suplimentară de 2% a fost plănuită pentru octombrie 2012, doar dacă reforma de reducere a cheltuielilor bugetare nu reușește să facă economisirile necesare. (creșterea nu a mai fost aplicată)

De la 1 ianuarie 2012 accizele la combustibili au fost mărite cu aproximativ 10 cenți b#%l!^+a?per litru (0,5% din PIB).

O nouă taxă pe autoturismele cu capacitate mare, bărci și avioane private a fost introdusă în 2012. Taxele pe proprietate au fost crescute prin eliminarea scutirii la rezidențele principale și creșterea valorii de castru cu 60%, chiar dacă unele reduceri sunt acordate în funcție de compoziția gospodăriei; proprietățile deținute în străinătate, de asemenea, au fost supuse unui impozit de 0,76% din valoarea lor (0,7% din PIB).

Banii nu pot cumpăra fericirea dar constituie un mijloc important de a atinge standarde ridicate de viațăiar în Italia venitul mediu net ajustat/disponibil pe cap de locuitor este de

25 166 USD pe an, mai puțin decât media OECD care se ridică la nivelul de de 25 908 USD pe an. Dar există o diferență considerabilă între cei mai bogați și cei mai săraci – primii 20% din populație câștigă aproape de șase ori mai mult ca partea de jos a populației, de 20 %.

Taxele de timbru pe conturile în numerar, depozite și titluri au fost crescute și extinse pentru toate instrumentele financiare. Impozitul reținut la sursă atât asupra dobânzilor (cu excepție a celor de la titlurile guvernamentale) și cât și pe dividende a fost setat la 20%.

Alte reforme s-au adresat evaziunii fiscale, de exemplu reducerea pragului pentru plățile electronice și crearea unui instrument de măsurare a veniturilor (”income-meter”) care estimează venitul persoanelor fizice pe baza cheltuielilor (0,1% din PIB în 2011; 0,5% din PIB în 2012). b#%l!^+a?

Taxa pe capital în Italia ajunge la 10% din PIB, țară aflată pe locul 4 din punct de vedere al taxelor percepute.

Sursa: Eurostat

Graficul nr. 3.1.1.Taxarea capitalului în țările UE

Se observă faptul că Italia are printre cele mai mari taxe (42% din GDP) din Uniunea Europeană, în anul 2011.

Italia taxează veniturile financiare și activele deținute de persoanele fizice și de către oamenii de afaceri. (tabelul nr.3.1.1.). În decembrie 2011 s-au făcut mai multe schimbări, în special în taxarea proprietăților și a bunurilor de lux precum și a bunurilor din străinătate. Aceste taxe reprezintă 1,6% din PIB în anul 2012 față de numai 1,4% în anul 2011. În ceea ce privește locurile de muncă  56% din populația cu vârste între 15-64 ani are un loc de muncă, mai puțin decât media țărilor din OECD unde gradul de ocupare este de 65%, deci mai puțin cu 14%. Dintre aceștia 66% sunt bărbați și doar 47% sunt femei. În Italia aproape 4% dintre angajați lucrează ore suplimentare față de 13% cât lucrează în medie angajații din OECD, dintre care 5% sunt bărbați și 2% sunt femei.

Venituri în Italia

Tabelul nr. 3.1.1.Venituri totale în Italia în perioada 2006-2014

Cu datele din tabel am întocmit un grafic pe care îl atașez mai jos.

Graficul nr. 3.1.2.Venituri totale în Italia în perioada 2006-2014

Din tabel se constată o evoluție ascendentă a veniturilor Italiei de la 1786 trilioane USD în anul 2006 până la 2307.31 trilioane ân 2009, apoi o scădere la 2111,15 trilioane în 2010 si la 2055,36 în 2011 după care iar o creștere până la 2196,34 pentru anul 2012 și apoi scădere pentru 2013 la 2013,27 trilioane și iarăși creștere la 2071,34 trilioane USD pentru anul 2014.

Venitul personal disponibil în Italia a scăzut la 275886 milioane EUR în al IV-lea trimestru din 2014 de la 277020 milioane EUR. Valoarea medie pentru venitul personal disponibil a fost de 247943,52 milioane EUR din 1999 în 2014 și cel mai ridicat nivel atins de acesta a fost de 277034 milioane EUR, nivel atins în anul 2008 în timp ce cel mai scăzut a fost de 195695 milioane EUR, nivel înregistrt în trimestrul al doilea din anul 1999. Acest venit a fost raportat de Institutul Național de Statistică din Italia (ISTAT)

Graficul nr. 3.1.3. Venitul personal disponibil în Italia (milioane EUR)

3.2. Comparație a veniturilor în anul 2011 b#

Tabelul nr. 3.2.1. Situația UE în anul 2011

Din tabel se observă că Italia contribuie la bugetul UE în 2011 cu 14336,2 milioane euro iar România cu 1116 milioane euro (7,78% din contribuția Italiei).

O comparație între Italia și România în perioada 2011-2013 arată astfel:

Tabelul nr. 3.2.2.Comparație între veniturile realizate de Italia și România în b#%l!^+a?perioada 2011-2013

Din tabelul nr. 3.2.2. se observă faptul că veniturile din TVA pentru Italia au crescut de la 1811,8 milioane EUR în anul 2011 la 2294,4 milioane EUR în 2012 după care au scăzut la 1732,2 milioane EUR iar România a avut o creștere de la 138.8 milioane EUR în 2011 la 147,1 milioane EUR în 2012 și 153,8 milioane EUR ân anul 2013. Contribuția națională a crescut continuu de la 14336,2 milioane EUR pentru Italia la 15748,1 milioane EUR în 2013 tendință care se menține și pentru România de la 1116 milioane EUR în 2011 la 1369 milioane EUR în 2013. Urmare a datelor din tabel am întocmit un grafic.

Graficul nr.3.2.1. Comparație între veniturile realizate de Italia și România în perioada 2011-2013(prelucrare proprie)

Venitul total estimat în Italia pentru anul 2013 este de 83,935milioane EUR. S-a înregistrat o scădere a veniturilor față de anul precedent cu 13,7 % .

Veniturile totale evaluate au scăzut cu 75,2 la sută, veniturile de capital au scăzut cu 13,7 la sută și cu 11,1 la sută au scăzut restul veniturilor obținute din deschiderea de linii de credit.
Cu referire la datele pentru 2012, evaluările totale a crescut (8.5 la sută) și totalul colecțiilor a crescut cu 3,7 la sută. Colecțiile în conturile de angajamente au crescut de la 53,484 milioane de euro în 2012 la 57,966 de milioane de euro în 2013 (8.4 la sută), conturile reziduale au scăzut de la 21,520 de milioane de euro la 19,833 de milioane de euro (-7.8 la suta). Capacitatea de colectare în 2013, măsurată prin raportul dintre elementele colectate în conturi și obiecte de angajamente evaluări, a fost egală cu 69,1 la sută (rămânând stabilă).
Analizând ponderile fiecare intrare unică în raport cu evaluările totale relevă o scădere, cu trimitere la anul precedent, în veniturile curente (-2.9 puncte procentuale), precum și venituri de capital (scădere cu -1,1 puncte procentuale), în timp ce deschiderea de linii de credit a crescut cu 4.0 puncte procentuale. În 2013, totalul pentru venituri curente a fost de 63,082 milioane de euro, în creștere față de anul fiscal precedent. Acest rezultat reflectă creșterea contribuțiilor și a transferurilor (30.7 la sută), în timp ce veniturile tributare și veniturile non-tributare au scăzut cu 1.1 și, respectiv, 0,3 la sută. Colectarea veniturilor curente a crescut (+0.8 procente). În cadrul acestei categorii, atât veniturile din contribuții și transferuri și venituri non-tributare reflectat o creștere (23.9 și 3.0 la sută, respectiv). Veniturile din încasările tributare au scăzut cu -6.9 la sută.

În anul 2013 PIB al Italiei a fost de 1560 bilioane Euro, reprezentând 12% din PIB al UE.

Principalele rezultate statistice

3.3. Evoluția PIB-ului în perioada 2008-2013

Creșterea PIB-ului la nivelul UE-28 a cunoscut o încetinire substanțială în 2008, iar în 2009 PIB-ul s-a redus considerabil ca urmare a crizei economice și financiare mondiale. În 2010, nivelul PIB-ului în UE-28 s-a redresat, iar această evoluție a continuat (chiar dacă într-un ritm progresiv mai lent) în 2011, în 2012 și în 2013, PIB-ul ajungând la  13 075 000 milioane EUR – cel mai ridicat nivel la prețurile actuale atins vreodată (a se vedea Graficul nr.3.3.1.).

Graficul nr.3.3.1. PIB-ul la prețurile actuale de piață în perioada 2003-2013

Zona euro (ZE-18) reprezenta 73,4 % din acest total în 2013, în timp ce suma celor mai mari cinci economii ale statelor membre ale UE (Germania, Franța, Regatul Unit, Italia și Spania) se ridica la 71,0 %. Cu toate acestea, comparațiile între țări ar trebui făcute cu prudență, deoarece îndeosebi fluctuațiile cursului de schimb pot influența evoluția cifrelor privind PIB-ul nominal în cazul statelor membre ale UE care nu au adoptat moneda euro.

Pentru a evalua nivelurile de trai, este mai indicat să se utilizeze PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în standardul puterii de cumpărare (SPC), ajustat în funcție de dimensiunea unei economii, ca populație, și, de asemenea, de diferențele dintre țări în ceea ce privește nivelul prețurilor. În 2012, PIB-ul mediu pe cap de locuitor în UE-28 era de 25 500 SPC, o valoare ușor peste vârful (25 000 SPC) care a fost atins în 2007 și în 2008, înainte ca efectele crizei economice și financiare să se facă simțite. Poziția relativă a fiecărei țări poate fi exprimată prin comparație cu această medie, valoarea UE-27 fiind stabilită la 100.

Dintre statele membre ale UE, cea mai ridicată valoare medie s-a înregistrat în Luxemburg, unde PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în SPC era de 2,6 ori mai mare față de media UE-27 în 2012 (fapt explicat parțial de numărul mare de lucrători transfrontalieri proveniți din Belgia, din Franța și din Germania). La polul opus, în Bulgaria, PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în SPC s-a situat la sub jumătate din media UE 27 în 2012.

Graficul nr.3.3.3. Produsul intern brut în Italia și UE în perioada 2000-2013

Graficul nr.3.3.4. GDP în Italia în perioada 1980-2010

Chiar dacă, în principiu, cifrele reprezentând SPC ar trebui utilizate pentru comparații între țări într un singur an și nu pentru comparații în timp, evoluția acestor cifre în ultimul deceniu sugerează că a avut loc o oarecare convergență a nivelurilor de trai, pe măsură ce statele membre care au aderat în 2004, în 2007 sau în 2013 s-au apropiat de media UE, în pofida unor impedimente apărute în timpul crizei economice și financiare. În vreme ce, comparând situația din 2012 cu cea din 2002, Luxemburg, Germania, Suedia și Austria au depășit media UE-27, multe alte state membre din UE-15, îndeosebi Regatul Unit, Italia, Irlanda și Franța, s-au apropiat de media UE-27 (a se vedea Figura nr.5). Dintr-o poziție aflată sub media UE-27 în 2002, Lituania, România, Letonia, Slovacia, Estonia, Polonia și Bulgaria au progresat cel mai mult înspre media UE-27 până în 2012, în vreme ce Grecia și Portugalia au înregistrat un nou recul.

Graficul nr. 3.3.5. Creșterea PIB-ului real în perioada 2003-2013

Criza economică și financiară mondială a antrenat o recesiune severă în UE, în Japonia și în Statele Unite ale Americii în 2009 (a se vedea Figura 3), urmată de o redresare în 2010; în Japonia și în Statele Unite ale Americii, efectele crizei erau deja vizibile în 2008, când se înregistrase o reducere relativ mică a PIB-ului real. PIB-ul real a scăzut cu 4,5 % în UE-28 în 2009, iar în Japonia și în Statele Unite s-au înregistrat scăderi de 5,5 %, respectiv de 2,8 %.

Redresarea la nivelul UE-28 a marcat o creștere cu 2,0 % a PIB-ului în prețuri constante în 2010, urmată de o altă majorare cu 1,6 % în 2011; ulterior, PIB-ul a scăzut cu 0,4 % în 2012, după care a cunoscut o stabilizare relativă (în creștere cu 0,1 %) în 2013. În zona euro (ZE-18), ratele de creștere corespunzătoare în 2010 și 2011 erau similare celor din UE-28, în vreme ce reducerea din 2012 a fost mai pronunțată (-0,7 %) și s-a prelungit și în 2013 (-0,4 %). În Japonia și, într o mai mică măsură, în Statele Unite ale Americii, redresarea din 2010 a fost mai pronunțată decât în UE-28 și, în vreme ce această tendință a b#%l!^+a?continuat pentru Statele Unite ale Americii în 2011, Japonia a înregistrat o mică reducere a nivelului PIB-ului real (-0,5 %) — reflectând, cel puțin parțial, impactul devastator al cutremurului și al tsunamiului din Tohoku din martie 2011. În 2012 și în 2013, atât economia Japoniei, cât și cea a Statelor Unite ale Americii au înregistrat o creștere.

La nivelul statelor membre ale UE, creșterea PIB-ului real a cunoscut variații considerabile, atât în timp, cât și de la țară la țară. După o reducere observată în 2009 în toate statele membre ale UE, cu excepția Poloniei, creșterea economică a revenit în 2010 în 22 de state membre ale UE, tendință care a continuat și în 2011, când s-a înregistrat o creștere a PIB-ului real în 25 de state membre ale UE. În 2012 însă, această evoluție s-a inversat, întrucât numai jumătate dintre statele membre ale UE-28 au raportat o expansiune economică, numărul acestora ridicându-se la 17 în 2013. Cele mai ridicate rate de creștere în 2013 s-au înregistrat în Letonia (4,1 %), în România (3,5 %) și în Lituania (3,3 %). Economia Ciprului a scăzut și mai mult în 2013 (-5,4 %) decât în 2012 (-2,4 %), în timp ce în Grecia s-a observat o situație inversă, scăderea de -3,9 % din 2013 fiind mai puțin puternică decât cele din cei doi ani anteriori (-7 % pentru ambii an).

Efectele crizei economice și financiare au dus la scăderea performanței generale a economiilor statelor membre ale UE în decursul ultimilor zece ani. Ratele de creștere anuale medii pentru UE-28 și pentru zona euro (ZE-18) în perioada 2003-2013 au fost de 1,1 %, respectiv de 0,8 %. Cea mai ridicată creștere, măsurată cu ajutorul acestui indicator, s-a înregistrat în Slovacia și în Lituania (4,2 % pe an în ambele cazuri), urmate de Polonia (4,0 %), de Letonia (3,7 %), de Estonia (3,6 %), de România (3,5 %) și de Bulgaria (3,3 %). La polul opus, PIB-ul real în perioada 2003-2013 a scăzut la nivel global în Grecia, în Italia și în Portugalia.

Graficul nr.3.3.6.Evoluția principalelor venituri ale bugetului general consolidate în România, în perioada 2010-2012

Pe baza datelor din graficul de mai sus se constată o creștere semnificativă a veniturilor bugetului de stat, respectiv a veniturilor fiscale, în timp ce veniturile nefiscale înregistrează în 2012 o diminuare cu 1389,60 milioane lei față de 2010 iar donațiile și sumele de șa Uniunea Europeana, în contul plăților effectuate și prefinanțărilor înregistrează o diminuare cu 990,4 milioane lei în 2012 față de 2010.

3.4.Veniturile în anul 2013

O analiză a PIB-ului în cadrul UE-28 din perspectiva veniturilor arată că distribuția între factorii de producție pentru venitul rezultat din procesul de producție a fost dominată de remunerarea salariaților, care a reprezentat 49,4  din PIB în 2013. Proporția excedentului brut de exploatare și a venitului mixt a fost de 38,6 % din PIB, în timp ce ponderea impozitelor pe producție și a taxelor la import, minus subvențiile, a fost de 12,1 % (a se vedea Figura 3.4.1.).

Figura nr.3.4.1. Distribuția veniturilor în anul 2013

Figura 3.4.2. explică faptul că respectivele agregate de venit se redresaseră, până în 2011 sau 2012, de pe urma pierderilor suferite în timpul crizei economice și financiare. În 2009, nivelul de remunerare a salariaților a scăzut cu 3,0 %, dar până în 2013 a crescut cu 5,5 % față de nivelul său corespondent înregistrat în 2008. În ceea ce privește excedentul brut de exploatare și venitul mixt, acestea erau deja stagnante în 2008, după care au scăzut cu 8,6 % în 2009; până în 2012, acest agregat de venit revenise la un nivel peste vârful atins înainte de criză (în 2007), pentru ca în 2013 să fie cu 1,2 % peste vârful respectiv. Scăderea impozitelor pe producție și a taxelor la import, minus subvențiile, începuse deja în 2008 (-2,7 %) și s-a intensificat în 2009 (-8,5 %); până în 2011 aceste pierderi fuseseră recuperate, iar în 2013 respectivul agregat de venit s-a situat cu 6,1 % peste nivelul său maxim înregistrat

anterior (tot în 2007).

Figura nr.3.4.2.Distribuția veniturilor UE în perioada 2003-2013

PIB-ul și principalele sale componente

Principalele agregate ale conturilor naționale sunt compilate din unități instituționale, și anume corporații financiare sau nefinanciare, administrații publice, gospodării și instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației(IFSLSGP).

Datele din domeniul conturilor naționale cuprind informații privind componentele PIB, ocuparea forței de muncă, agregatele consumului final și economiile. Multe dintre aceste variabile sunt calculate anual sau trimestrial.

PIB-ul este unitatea de măsură centrală pentru conturile naționale și definește poziția economică a unei țări (sau regiuni). Acesta poate fi calculat utilizând diferite metode:

Metoda producției;

Metoda cheltuielilor;

Metoda veniturilor.

O analiză a PIB-ului pe cap de locuitor elimină influența dimensiunii absolute a populației, facilitând comparațiile între diferite țări. PIB-ul pe cap de locuitor este un indicator economic general al nivelului de trai. Datele privind PIB în monedele naționale pot fi convertite în standarde ale puterii de cumpărare (SPC), folosind parități ale puterii de cumpărare. (PPC). care reflectă puterea de cumpărare a fiecărei monede, mai degrabă decât cursurile de schimb ale pieței; astfel, diferențele de nivel al prețurilor între țări sunt eliminate. Indicele de volum al PIB-ului pe cap de locuitor în SPC este exprimat în raport cu media UE-27 (stabilită la 100). Dacă indicele unei țări este mai mare/mai mic de 100, nivelul PIB-ului pe cap de locuitor al acestei țări se situează peste/sub media UE-27; acest indice este destinat mai degrabă comparațiilor între țări decât comparațiilor temporale.

Calculul ratei de creștere anuală a PIB-ului la prețuri constante, cu alte cuvinte b#%l!^+a?variația PIB-ului ca volum, este menit să permită comparații ale dinamicii dezvoltării economice atât în timp, cât și între economii de diferite dimensiuni, indiferent de nivelul prețurilor.

CONCLUZII

Referitor la impozitul pe profit putem spune că acesta este unul din cele mai mici din UE și acest lucru contribuie la atragerea investitorilor și se incadreaza în n tendintele generale observate la nivelul UE, observandu-se astfel menținerea cotei unice de impozit pe profit concomitent cu majorarea bazei impozabile. În acest sens, se poate observa la nivel european o tendințăa generală de menținere sau ușoară diminuare a cotelor de impozitare însoțită de multe ori de lărgirea bazei de impozitare. Astfel de măsuri, orientate spre crearea unui mediu investitional atractiv, vizează în mod special procesul investițional intr-un anumit teritoriu intrucat, de cele mai multe ori, s-a constatat că acesta este influențat în cea mai mare masură de cota de impozitare și mai puțin de modul de determinare a bazei impozabile. Prin comparație Italia are un impozit pe profit dublu iar de aici sunt și diferențele de venituri dar Italia este una dintre țările cele mai dezvoltate din lume în timp ce România este doar în curs de dezvoltare. În ceea ce privește veniturile totale se constată evoluția crescătoare a acestora atît pentru România cît și pentru Italia în perioada 2011-2013.

Pentru perioada 2014-2016 se urmăresc:

creșterea gradului de colectare a taxelor și impozitelor pri măsuri de combatere a evaziunii fiscale;

creșterea masei de impunere fiscală prin cuprinderea unor venituri neimpozabile din domeniul agricol;

ajustarea sistemului de impunere fiscală pentru sectorul resurselor naurale și a operatorilor de gaz din sectorul gaze și energie;

creșterea nivelului de accizare pentru unele produse.

BIBLIOGRAFIE

Andrei Alexandru Vlad, Coordonator lucrare: Mosteanu Tatiana, Deficitul bugetar al României în perioada 2010-2012

Institutul Național de Statistică, Comisia Națională de Prognoză

Luc Eyraud, IMF Working Paper, Reforming Capital Taxation in Italy, International Monetary Fund, ianuarie 2014, traducere proprie

Perspective comparate privind taxarea în Uniunea Europeană, august 2012

Raportul anual al Consiliului Fiscal din anul 2013

Raport cu privire la execuția bugetară a anului 2010, nhttp://discutii. mfinante.ro/static/10/Mfp/trezorerie /RaportBGCdec2010.pdf

I. Vacarel, Gh. Bistriceanu, G. Anghelache, Finanțe publice, editia a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti 2004

Legea nr 4/2013

http://www.ziare.com/economie/buget/rectificarea-bugetara-de-ce-a-ajuns-statul-in-stare-de-avarie-1265136

Eurostat

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

BIBLIOGRAFIE

Andrei Alexandru Vlad, Coordonator lucrare: Mosteanu Tatiana, Deficitul bugetar al României în perioada 2010-2012

Institutul Național de Statistică, Comisia Națională de Prognoză

Luc Eyraud, IMF Working Paper, Reforming Capital Taxation in Italy, International Monetary Fund, ianuarie 2014, traducere proprie

Perspective comparate privind taxarea în Uniunea Europeană, august 2012

Raportul anual al Consiliului Fiscal din anul 2013

Raport cu privire la execuția bugetară a anului 2010, nhttp://discutii. mfinante.ro/static/10/Mfp/trezorerie /RaportBGCdec2010.pdf

I. Vacarel, Gh. Bistriceanu, G. Anghelache, Finanțe publice, editia a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti 2004

Legea nr 4/2013

http://www.ziare.com/economie/buget/rectificarea-bugetara-de-ce-a-ajuns-statul-in-stare-de-avarie-1265136

Eurostat

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a