Analiza Comparativa a Datoriei Publice In Tarile Uniunii Europene

Analiza comparativă a datoriei publice în țările Uniunii Europene

I. Caracterizare generala a datoriei publice

1.1. Continutul economic al datoriei publice si raporturile acesteia cu imprumutul public

1.2. Forme de manifestare a datoriei publice in economiile contemporane

1.3. Cadrul legislativ si instituțiile cu responsabilitati in gestiunea datoriei publice

1.4. Indicatori de apreciere a marimii, dinamicii si structurii datoriei publice si relevanta acestora

II Factorii determinanti ai acumularii datoriei publice si limite ale acesteia

2.1. Factorii generatori de datorie publica in economiile contemporane

2.2. Implicatii socio-economice ale indatorarii publice si necesitatea limitarii proportiilor datoriei publice

2.3. Limite ale datoriei publice si mecanisme de control in statele membre ale Uniunii Europene

III. Analiza datoriei publice in Romania si alte state membre ale Uniunii Europene

3.1. Analiza comparativa a datoriei publice, factorilor generatori si implicatiilor acesteia in perioada anterioara crizei (2000-2007) (aici se poate detalia pe subcapitole-analiza dinamicii, structurii, factori etc.)

3.2. Analiza comparativa a datoriei publice, factorilor generatori si implicatiilor acesteia in contextul manifestarii crizei economice globale (2008-2013) (aici se poate detalia, ca si la punctul precedent, pe subcapitole-analiza dinamicii, structurii, factori, solutii la rezolvarea crizei datoriilor suverane in zona euro etc.)

IV. Concluzii si propuneri

Continutul economic al datoriei publice și raporturile acesteia cu imprumutul public

Statul manifesta nevoi ce apar ca fiind absolut necesare, pe de o parte acoperirea nevoilor/cerintelor organismelor proprii, si pe de alta parte satisfacerea nevoilor membrilor societatii. Acestea reprezinta cheltuieli permanente din diferite ramuri si domenii ce sunt acoperite prin intermediul veniturilor ce se mobilizeaza la dispozitia statului, pe seama impozitelor si taxelor, platite de contribuabili. Aceste venituri, de multe ori, nu sunt suficiente pentru a acoperiri toate nevoile manifestate , de aceea statul în incercarea de a acoperi diferenta, antreneaza aparitia unor deficite bugetare , iar valoarea sumelor imprumutate ce apare de restituit intr-o perioada viitoare, semnifică datoria publică

Conceptul de datorie publică manifestat în sens larg, semnifică ansamblul obligațiilor exprimate în formă bănească ce aparțin organelor de stat, centrale ori federale și autorităților locale, față de anumite persoane fizice sau juridice, ce pot fi rezidente nori nerezidente ale unui stat. De regulă, aceste obligații apar pe fondul satisfacerii unor nevoi de interes general, însă pot proveni și din diferite activități economico-financiare, sau din anumite datorii garantate de statul în cauză ,ce aparțin unor persoane private ce și-au pierdut puterea de rambursare a datoriei respective.

Datoria publică împlică realizarea unor investiții și obiective majore, ce manifesta nevoi financiare, ce nu pot fi acoperite din resursele curente ale statului, ceea ce presupune apelarea la împrumuturi de stat, dar și finanțarea cheltuielilor curente, atunci când veniturile ordinare nu sunt suficiente, acestea concretizându-se in datoria publică a statului în cauză.

Conținutul economic al datoriei publice rezidă în procesele economice, prin care se redistribuie vremelnic resurse în formă bănească, la dispoziția statului și autorităților statului de la anumite persoane fizice sau juridice, rezidente sau nerezidente ale statului, cu scopul de a se finanța obiective de interes general. În aces sens, implicați în procesele de redistribuire a disponibilităților bănești sunt, pe de o parte organele statului ce au obligația de rambursare a sumelor primite dar și a dobânzii aferente , și de cealaltă parte, creditorii, ce dețin resursele disponibile a fi împrumutate și sunt capabili de a renunța temporar la orice drept de folosință a sumelor acordate.

Împrumutul public reprezintă procesele și relațiile prin care se redistribuie disponibilitați bănești conform principiului rambursabilității și implicit achitarea dobânzii aferente, fiind o resursă financiară extraordinară a unui stat.

Trăsătura definitorie a împrumutului de stat constă în rolul și menirea acesteia, și anume aceea de a satisface diferite cerințe generale ce apar ca fiind stringente, dar și de a finanța obiective cu caracter public generatoare de resurse extraordinare.

Printre elementele caracteristice ale împrumutului se regăsește transferul de valoare,ce ia forma sumelor de bani ce sunt redistribuite de persoanele fizice sau juridice către stat si organele statului, conform criteriului rambursabilității.

Transferul de valoare de la creditor către stat si autoritățile statului privesc doar dreptul de folosință asupra sumelor împrumutate, astfel că debitorul are capacitatea de a se folosi temporar de sumele disponibile, făra a fi proprietar asupra acestora, în timp ce creditorul rămâne proprietarul de drept.

Transferul de valoare posedă un carcater voluntar și contractual , întrucât statul nu folosește contrângerea,împrumutul fiind posibil doar prin prisma consimțământului dat de creditor.

Împrumutul de stat generează o contraprestație din partea organelor de stat, ce se concretizează prin dobândă, ca preț al folosirii sumelor de bani față de persoanele fizice ori juridice dispuse să renunțe pe o anumită perioadă de timp la acest drept. Conform literaturii de specialitate, datoria publică este cunoscută ca fiind un impozit amânat, prin prisma faptului că atât sumele împrumutate, cât și dobânda aferantă se suportă, de obicei din veniturile curente mobilizate ulterior la dispoziția statului prin impozite, taxe, prelevări achitate de contribuabili . Aceasta situație poate produce efecte negative, prin prisma faptului că de multe ori statul și organele statului realizează împrumuturi în vederea acoperirii nevoilor curente, făra a se crea posibilitatea producerii unor sume viitoare necesare și suficiente pentru a rambursa împrumutul. ( nu stiu daca e destul de clar )

Situațiile în care statul apelează la împrumuturi pentru a finanța cheltuielilor curente, sunt sintetizate pe doua paliere, și anume: a) împrumuturi publice contractate pentru completarea sumelor necesare la nivelul trezoreriei, ce se caracterizează printr-un termen relativ scurt , ce apar din vina unor nesincronizări a plăților pe parcursul execuției bugetare ( golurile de casă).

b) În situația existenței unui deficit, apare nevoie unui împrumut pentru a echilibra bugetul de stat, acest caz ilustrează situația în care cheltuielile de realizat sunt mai mari decât veniturile disponibile ce se pot mobiliza la dispoziția statului la nivelul unui an bugetar, împrumutul contractându-se de regulă pe un termen mai îndelungat.

Împrumutul public semnifică o resursă publică originală ce apare în situația în care statul nu poate echilibra bugetul public printr-o alta modalitate și apare stringentă nevoia de a contracta un împrumut public. Micșorarea și eliminarea deficitului se mai poate realiza prin reducerea cheltuielilor bugetare și implicit majorarea veniturilor publice obișnuite, însă acestea sunt dificil de acceptat de contribuabili și generează utilizarea constrângerii din partea statului.

De multe ori Guvernele statelor apelează la contractarea de împrumuturi în detrimentul altor măsuri, datorită unor considerente precum:

Nevoia stringentă de realizare a unor acțiuni de interes național, ce manifestă efort financiar și nu au acoperire în prelavările fiscale mobilizate la dispoziția statului ;

Caracterul nepopular al unor măsuri precum creșterea veniturile bugetare prin majorarea impozitelor și taxelor plătite de contribuabili. Aceasta măsura include caracterul unilateral și forțat, măsura ce afectează gruparea politică ce guvernează în acel moment, printr-un vot negativ dat ulterior de populație ;

Împrumuturile semnifică o madalitate rapidă de a procura resurse financiare mari, față de timpul de percepere a impozitelor și taxelor, ca resurse curente ale unui stat ;

În perioada în care trăim,împrumuturile publice pot avea un rol pozitiv, dacă au fost contractate pentru a finanța un obiectiv productiv de pe urma căruia se pot obține venituri suplimentare, suficiente atât pentru a rambursa împrumutul și a plăti dobânda aferenta,cât și pentru a reprezenta un surplus și a veni în completarea veniturilor curente cu carcater fisca). Inca ceva =

Forme de manifestare a datoriei publice in economiile contemporane

Datoria publică generează mai multe forme prin modul de manifestare al acesteia , ce se disting conform unor clasificări, și anume : perioada de timp pentru care este contractată datoria publică, proveniența creditorilor la domeniul public sau privat, rezidența lor, moneda în care este contractată datoria, ș.a.

Un prim criteriu de clasificație împarte datoria publică în datorie publică flotantă respectiv datorie publică consolidată, în funcție de perioada pentru care este retractată datoria publică.

Datoria publică flotantă este exprimată prin împrumuturile contractate de către stat pe perioade relativ scurte, mai mici de un an, necesare pentru a acoperi golurile de casă, ce apar din vina neconcordanțelor dintre veniturile și cheltuielile bugetare.

Datoria publică consolidată este formată din ansamblul împrumuturilor încheiate de stat, sau în numele acestuia pe o perioadă mai mare de un an, dar și amânările împrumuturilor ce erau inițial împrumuturi de pâna într-un an, în genere însemnând împrumuturile pe termen scurt.

Distincția între cele doua forme ale datoriei publice este semnificativă prin prisma efortului financiar depus de stat în vederea rambursării datoriei și plății dobânzii aferentei, astfel că efortul financiar este mai apăsător și mai stringent în situația unei datorii flotante, care generează o nevoie acută și prezentă de resurse financiare pe termen scurt. Analizând comparat,, datoria publică consolidată nu manifestă nevoia presantă de resurse financiare într-un termen foarte scurt, însă poate îngreuna sarcina fiscală în viitor prin costurile dobânzilor, care sporesc povara fiscală a generațiilor viitoare.

Structurarea datoriei publice conform celor doua forme prezentate se diferențiează în țările Uniunii Europene în funcție de starea economică și de condițiile financiar-monetare prezente în fiecare stat, dar și de la o perioadă la alta. Țările care prezintă un grad al inflației ridicat și perpetuu sunt predispuse să contracteze împrumuturi pe termen scurt, cu toate că nevoie de resurse financiare în această situație este crescută, deoarece în situația unui boom inflaționist de amploare , împrumuturile pe termen lung sunt exupuse unor schimbări nefavorabile creditorilor. Din aceasta cauză, creditorii râman sceptici și nu agreează împrumuturile pe termen lung, finanțând datoriile flotante.

Ținând cont de proveniența creditorilor la sectorul public ori la cel privat, distingem datoria publică brută de datoria publică netă.

Totalitatea sumelor datorate la un moment dat de stat față de toți creditorii indiferent dacă aceștia fac parte din sfera publică sau din cea privată, semnifică datoria publică brută a unei țări, iar dacă nu se ține cont de plasamentele acordate de entitățile autonome din aria publică, obținem datoria publică netă.

În funcție de rezidența creditorilor, se deosebește datoria publică internă de datoria publică externă. Datoria publică interna este caracterizată prin apartentența creditorilor la statul îndatorat și are ca prim avantaj rambursarea și plata dobânzii în moneda naționala a statului debitor.De asemenea, datoria publică internă produce o diminuare a dependenței financiare a statului în raport cu exteriorul, și pemite ca gestionare datoriei să reprezinte un subiect al politicii interne, fară a exista condiționări din exterior.

Spre deosebire, datoria publică externă se constituie în urma raporturilor dintre oficialitățile statale și creditorii nerezidenți, și presupune plata împrumutului și dobânzii în valută. Datoria publică externă deține atât aspecte pozitive cât și negative. Posibilitatea statului de a absorbi sume importante într-un timp relativ scurt, și care să nu presupună eforturi financiare imediate, semnifică un avantaj al datoriei publice externe. Aspectul negativ constă în rambursarea datoriei publice în valută, întrucât împrumuturile sunt retractate în devize străine, ce de regulă sunt puternice pe piața monetară, iar statul debitor va fi supus unor eforturi însemnate în vederea finanțării împrumutului.

Dintr-o altă perspectivă, datoria publică poate fi exprimată ca valoare absolută, necesară în măsurarea efortului financiar total, dar și în mărime relativă, de cele mai multe ori ca procent din produsul intern brută, însă și ca valoare medie pe locuitor. Exprimarea în mărime relativă are beneficiul de a favoriza comparații între state, ținând cond de condițiile economice și sociale ale fiecărei națiuni.

Cadrul legislativ și instituțiile cu responsabilitati in gestiunea datoriei publice

Datoria publică a devenit un fenomen financiar extrem de solicitat și întâlnit în majoritatea țărilor lumii, de aceea fiecare stat deține un porfoliu financiar complex cu referire la tema datoriei publice. Cunscând importanța acesteia pe plan mondial, statele și-au desemnat instituții responsabile cu conducerea gestiunii datoriei publice, având menirea de a asigura administrarea datoriei publice, precum și garanțiile de stat, dar și de a monitoriza datoria publică. La nivelul României, Ministerul Finanțelor Publice este unicul administrator al datoriei publice guvernamentale, însă nu toate statele conferă acest rol aceleiași instituții.

Atenția sporită acordată în lumea contemporană temei datoriei publice și monitorizării acesteia, a condus la elaborarea unor directive ce privesc strict ramura datoriei publice prin intermediul Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional.Menirea acestor instituții internaționale a fost de a susține statele care dețin valori importante ale datoriei publice, în lupta pentru reducerea dependenței financiare față de exterior.

Directivele elaborate de specialiștii Băncii Mondiale și ai Fondului Monetar Internațional propuneau statelor ce manifestau interes în acest sens să acționeze pe plan financiar într-un mod în care să realizeze gestiunea datoriei publice diferit în raport cu obiectivele politicii bugetare și monetare.

Raportat la nivelul Uniunii Europene, instituțiile ori departamentele care au căpătat atribuții și sarcini în gestiunea datoriei publice diferă de la o țară la alta, în funcție de politica statului în cauză și de anumite condiții ce pot influența acest aspect, astfel că, pentru a observa anumite discrepanțe între statele europene am realizat o prezentare a acestor instituții responsabile, conform Ministerului Finanțelor Publice și a legislației în vigoare a statelor specificate.

Sursa: Realizat de mine,conform Ministerului Finanțelor Publice din Romania

Propunerea instituțiilor internaționale de a păstra într-un mod diferit politica de gestionare a temei datoriei publice de politica bugetară și monetară, înseamnă divizarea și stabilirea clară a obiectivelor fiecăreia dintre ele. Politica fiscală capătă însemnătate prin prisma volumului datoriei publice, prin care se fixează soluțiile de finanțare a cheltuielilor publice , aternativa impozite sau împrumuturi. Politica privind gestionarea datoriei publice instituie decizii cu privire la structura datoriei publice, iar politica monetară privește vânzarea și cumpărarea obligațiunilor, având menirea de a realiza obiectivele monetare stabilite la nivelul țării respective.

Datoria publică manifestă existența unui cadru legal transparent. Directivele europene privitoare la tema datoriei publice gerenează existența și menținerea unor legiferări legislative clare, prin care să se stabilească cadrul oraganizatoric și organismele responsabile cu privire la datoria publică.

Perioada comunistă se ramarcă prin inexistența unor reglementări privitoare la aceasta temă, însă o dată cu tranziția la economia de piața, România a introdus prima lege din anul 1993, prin care s-a încercat o definire a aspectelor privitoare la datoria publică, îm care statul poate să încheie și să contracteze împrumuturi de stat. Apariția pieței de capital a generat anumite necesități de dezvoltare, iar legea inițială a apărut ca fiind insuficientă, astfel că în anul 1999, a fost elaborată și adoptată o noua lege referitoare la datoria publică. În contextul economic în care România se pregătea pentru aderarea la Uniuniea Europeana, s-a constatat că reglementările țării noastre cu privire la tema datoriei publice nu corespund, iar legea adoptată anterior nu mai era complet valabilă.De aceea armonizarea legislației românești a manifestat adoptarea unei reglementări noi, materializându-se în legea din 1 ianuarie 2005. În anul 2007, conform directivelor Uniunii Europene, România adoptă OUG nr. 64 /2007 privind datoria publică, știind că împrumuturile publice pot fi contractate conform prevederilor legii și dispozițiile legilor privind finanțele

Ministerul Finanțelor Publice este instituția administrației publice centrale subordonată Guvenului, ce deține atribuții și sarcini în elaborarea și implementarea politicilor respectiv a strategiilor privitoare la domeniul finanțelor publice.

La nivelul României, Ministerul Finanțelor Publice este reprezentantul Guvenului și îndeplinește funcția de contractare precum și cea de garantare a împrumuturilor publice.

În acestă direcție, analizează, interpretează și stabilește măsuri necesare în vederea rambursării datoriei publice, precum și strategii ce privesc refinanțarea unor datorii publice.De altfel, Ministerul Finanțelor Publice este organul responsabil cu gestiunea contului general al datoriei publice și are atribuții în elaborarea proiectului de lege ce privește execuția contului general, ce urmează a fi prezentat Parlamentului în vederea aprobării, de către Guven.

În acest scop, Ministerul Finanțelor este organul central responsabil cu gestiunea și administrarea datoriei publice, urmărind ramburasarea datoriei publice totale a statului și plata dobânzii aferente.

Banca Națională a României este banca centrală a României și are ca obiectiv esențial asigurarea unei stabilități a monedei naționale.

Banca Națională este garantul economiei de piată, promovând acest sistem prin faptul că elaborează și este responsabilă de politica monetară, valutară, de plăți și de credit, dar are atribuții și de control în vederea funcționării eficiente a sistemului bancar.

În ceea ce privește elaborarea proiectelor de buget, la nivelul administrației de stat centrale, Banca Națională a României este consultată cu privire la condițiie împrumuturilor din aria publică.

Banca Națională are capacitatea de a încheia acorduri și convenții financiar-bancare cu diferite organizații internționale din domeniul financiar, precum și cu bănci internaționale ori societăți bancare sau nebancare cu condiția rambursării acestora in termen de un an.

Banca Națională este responsabilă cu determinarea plafonului și a condițiilor privind îndatorarea persoanelor fizice și juridice în situația unei îndatorări externe, ce privește rambursarea și plata dobânzii în valută.

În cadrul sistemului de administrare a datoriei publice, conform înțelegerilor încheiate cu Ministerul Finanțelor Publice, Banca Națională împlinește rolul de agent al statului privind operațiunile datoriei publice și exercitând atribuțiile acestei calitatăți desfășoară și urmărește activități precum plasarea emisiunilor de titluri ale statului.

Banca Națională are capacitatea de a sconta, dobândi ori vinde creanțe sau alte valori ale statului, băncilor sau a unor persoane juridice, în situația în care aceste acțiuni sunt absolut stringente în vederea realizării obiectivelor politicii monetare.

Indicatori de apreciere a marimii, dinamicii si structurii datoriei publice si relevanta acestora

Datoria publică manifestă implicații diferite în funcție de țara în care se manifestă și de perioada de timp la care se raportează, de aceea este necesară impunerea anumitor indicatori privind mărimea, structura și dinamica datoriei publice.

Indicatori ai mărimii datoriei publice

Mărimea absolută a datoriei publice, este un indicator exprimat în unități monetare, ce arată totalul obligațiilor deținute de autoritățile statale și entitățile publice , ce nu sunt acoperite până într-un anumit moment și exprimă efortul financiar suportat de statul îndatorat în vederea rambursării pe întreaga durata de manifestare a datoriei publice.

Mărimea absolută a datoriei publice, este un indicator ce se poate exprima în moneda națională a unui stat, dar și într-o valută recunoscută la nivel internațional, spre exemplu EURO ori USD, în vederea efectuării unor comparații internaționale între anumite țări cu monede naționale diferite .Deși aceste comparații cuprind un grad de aproximație și incertitudine din pricina diferențelor cursului valutar și a discrepanțelor ce se manifestă între puterea de cumpărare a monedelor naționale, acestea exprimă informații concrete și utile privind datoria publică la nivel internațional.

Aprecierea acestui indicator, se dovedește mai utilă pentru a realiza comparații între mărimile datoriei publice la nivelul aceleeași țări, raportate la diferite momente de timp, față de comparațiile între diferite state, întrucât în această situație, nu se ține seamă de aspecte sociale, de dezvoltarea economică, de numarul populației, sau de puterea financiară dintre țări, aspecte semnificative în vederea stabilirii capacității de suportare efectivă a unei mărimi a datoriei publice, ce poate fi mai mare, sau mai redusă.

Rapornându-ne la nivel internațional, se poate aprecia faptul că datoria publică a manifestat o creștere importantă, ca efect esențial al unor deficite bugetare manifestate la nivelul mai multor exerciții bugetare consecutive, așa încât se poate considera apariția unei legi a creșterii datoriei publice, asemănatoare cu principiile legii lui Wagner privind ‘creșterea cheltuielilor publice’.

Ponderea datoriei publice în produsul intern bruta

Acest indicator al mărimii datoriei publice este cel mai utilizat pentru a caracteriza situația economică e unui stat și exprimă raportul între nivelul datoriei publice și nivelul produsului intern brut, semnificând unul dintre indicatorii de bază ai economiei . Prin prisma acestui indicator de mărime, se poate aprecia nivelul unui stat de a produce și de a se îndatora, putând realiza o comparație între cele doua aspecte și în aceeași măsură să observăm puterea de ramburasare a datoriilor.

La nivelul Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht a stabilit nivelul limită de 60% al acestui indicator, iar unii cercetători precum Rogoff și Reinhart, au arătat într-un studiu că un nivel crescut al raportului dintre datoria publică și produsul intern brut a unei țări conduce la un grad de încetinire a creșterii economice cu un punc procentual, situație valabilă atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru cele în curs de dezvoltare. ( emergente).

Aprecierea raportului între cele doua constante ale economiei a condus la distincția dintre :

Ponderea datoriei publice interne în produsul intern brut , exprimă nivelul de îndatorare al țării pe piața internă, raportat la produsul intern brut și arată procentul din producția unui stat ce este necesar pentru a rambursa împrumuturile publice contractate sau garantate de stat și dobânda aferentă față de creditorii de pe piața internă.

Formula

Ponderea datoriei publice externe în produsul intern brut, exprimă nivelul de îndatorare al țării față de strainătate raportat la produsul intern brut și arată cât din producția unei țări este necesară pentru a acoperi obligațiile financiare aferente și a rambursa împrumuturile publice încheiate de stat, ori garantate de acesta de pe piața externă.

Formula

Mărimea datoriei publice pe locuitor

Acest indicator se poate stabili raportând mărimea totală a datoriei publice consemnată într-o țară, într-un moment dat la numrul de locuitor al acelei țări, conform relației :

Formula

Formularea acestui indicator apare utilă prin prisma unor comparații la nivel european, determinând astfel efortul financiar depus de fiecare cetățean în vederea acoperirii obligațiilor financiare aferente împrumuturilor deținute. Se apreciează că analizele și comparațiile europene pe baza acestui indicator apar a fi mai puțin concludente, deoarece economiile contemporane ale țărilor se diferențiează prin nivelul de dezvoltare al fiecărei țări, fiind mai concludente analizele corelate cu mărimea produsului intern brut pe locuitor.

Indicatori ai dinamicii datoriei publice

Modificarea absolută a datoriei publice, este un indicator ce se stabilește ca diferență între valoarea absolută a datoriei publice din perioada curentă și cea din perioada anterioară, ce este considerată bază de comparație, conform formulei :

Formula

Modificarea relativă a datoriei publice, cunoscut și indice de creștere a datoriei publice, se determină raportând mărimea absolută a datoriei publice dintr-un stat la creșterea absolută a datoriei publice din perioada de bază, conform următoarei formule de calcul :

Formula

Indicatori ai structurii datoriei publice

Ponderea unei componente a datoriei publice în datoria publică totală, semnifică un indicator exprimat în procente, ce arată cât din datoria publică a unui stat semnifică o componentă anume a acestia, după cum urmează.

Ponderea datoriei publice interne în totalul datoriei publice arată cât din totalul datoriei publice provine din mediul intern, de la finanțatorii din sfera internă a statului.

Formula

Ponderea datoriei publice externe în totalul datoriei publice arată partea din datoria publică ce este finanțată de creditori exerni, altfel spus, exprimă partea ce provine de pe piața externă.

Formula

II Factorii determinanti ai acumularii datoriei publice si limite ale acesteia

Factorii generatori de datorie publica în economiile contemporane

Acumularea unor datorii publice semnificative atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare, s-a produs ca urmare a unor factori importanți, ce au influențat și determinat în mare măsura dinamica și mărimea datoriei publice.

Nevoia de resurse suplimentare manifestate în statele europene apare cel mai adesea în situațiile în care statul se confruntă cu un nivel crescut al cheltuielilor publice fața de veniturile curente ce pot fi colectate pe parcursul unui exercițiu bugetar.Așadar,îndatorarea statului în vederea efectuării și furnizării de cheltuieli publice pornește de la premisa că folosirea resurselor extraordinare are la bază generarea deficitului bugetar.Cu alte cuvinte deficitul bugetar semnifică din acest punct de vedere unuul dintre principalii factori declanșatori ai datoriei publice.

Apariția și evoluția datoriei publice în țările Uniunii Europene s-a realizat ca urmare a asumării unor sarcini în creștere, ce se concretizează într-un volum mare al cheltuielilor publice în raport cu veniturile disponibile, întrucât în ultimele doua decenii în multe din statele europene cheltuielile publice au crescut într-un ritm alert, atât față de veniturile ordinare, cât și în raport cu produsul intern brut.

Societatea prezentă în are trăim manifestă nevoi diferite generate în toate domeniile, iar factori precum :progresul, îmbătrânirea populației europene, criza economică și financiară globală, dar și nenumărați alți factori determină un nivel în creștere al cheltuielilor bugetare și implicit un grad sporit al datoriei publice.

Există o diferențiere între statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare prin prisma categoriilor de cheltuieli pentru care acestea manifestă interes, cum sunt cheltuielile privind acțiunile economice. Ele sunt cu mult mai crescute în țările în curs de dezolvare, unde statul are tendința de a interveni în economie pentru a susține anumite ramuri ale economiei, ori pentru a relansa creșterea economiei în situația unui declin sau a unei recesiuni, toate acestea contribuind într-o măsură semnificativă la creșterea datoriei publice.

O altă categorie de cheltuieli bugetare cu implicații asupra volumului datoriei publice este respnsabilă cu întreținerea aparatelor guvernamentale, ca principal efect al asumării unor noi sarcini la nivelul organelor statului, al diversificării atribuțiilor acestora și al creșterii nivelului de salarizare pentru funționarii statului. Relevanța acestui factor se diferențiează în funcție de țara în care se manifestă, înregistând raporturi însemnate în țările dezvoltate, unde se alocă un procent al cheltuielilor privind serviciile publice generale relativ mai ridicat.

Dimensiunile semnificative ale cheltuielilor cu dobânzile influențează de asemenea într-un anumit grad, nivelul de datorie publică prezent într-o țară ori alta, astfel că împrumuturile publice consolidate determină în timp creșterea acestei categorii de cheltuieli și implicit gradul de determinare între această destinație și nivelul datoriei publice.

Situația incertă din punct de vedere militar la nivel european a deternimat mutații la nivelul acestei categorii de cheltuieli.Astfel că,efectuarea unor cheltuieli militare a devenit extrem de importantă, procentul acestei categorii fiind crescut în multe țări ce au înțeles impactul major pe care cheltuielile militare îl pot genera. Ele au reprezentat principala cauză a datoriei publice în trecut, iar acum continuă a fi extrem de semnificativă în unele din țările dezvoltate.

O altă destinație a cheltuielilor ce influențează pragul datoriei publice se referă la cheltuielile bugetare pentru acțiuni social-culturale, în special cele pentru ajutorarea persoanelor vârstnice, cheltuieli ce cuprind pensii, ori prestații privind asistența medicală. În perioada în care trăim se constată o creștere a fenomenului de îmbătrânire a populației europene, ce poate determina pe o perioadă îndelungată creșterea cheltuielilor pe această destinație, reprezentând un factor esențial cu impact asupra evoluției deficitelor bugetare și implicit a datoriei publice.

Dintr-o altă perspectivă, apariția și evolutia datoriei de stat este determinată de unii factori de natură politică, ce se manifestă mai pregnant în perioada electorală, față de ceilalți ani,în sensul că partidele politice ce se află la guvernare în acel moment tinde să efectueze anumite cheltuieli majore pentru atragerea voturilor cetățenilor, ce nu au acoperire în veniturile ordinare.Iar pentru a reduce avantajul creșterii veniturilor colectate pe parcursul unui an bugetar, corelează efecuarea cheltuielilor cu reducerea impozitelor și taxelor, toate acestea din considerente politice. Din acest motiv, unele țări cu un nivel crescut al dezvoltării economice creează deficite bugetare și implicit datorie publică.

Judecând după ponderea datoriei publice în produsul intern brut, regăsim alți factori dintre care :

Rata de creștere economică, este o constantă ce determină volumul soldului bugetar cu implicații directe asupra îndatorării publice.În statele emergente nivelul scăzut de dezvoltare economică conduce la colectarea unor venituri curente scăzute ce apar a fi insuficiente în vederea realizării tuturor cheltuielilor publice și respectiv a utilităților statului, de aceea atragerea unor împrumuturi de stat pentru a finanța cheltuielile necesare apare a fi singura soluție viabilă. În acest sens, un ritm al dezvoltării economice aflat în creștere determină reducerea ponderii datoriei publice în produsul intern brut, iar în situația inversă nivelul îndatorării publice va avea tendința de creștere.

Rata dobânzii, semnifică un factor ce determină în mod direct nivelul cheltuielilor privind dobânzile, și prin aceasta produce schimbări asupra gradului de îndatorare al statului. Astfel că, un plafon ridicat al ratei dobânzii influențează datoria publică,în sensul creșterii, pe când reducerea ratei dobânzii determină în sens invers mărimea datoriei publice.

Pe lângă deficitul bugetar, ca principal factor al evoluției datoriei publice, regăsit în majoritatea statelor cu o economie de piață, un alt factor declanșator al acesteia, reprezentativ pentru economiile în curs de dezvoltare este preluarea la datoria publică a unor active generatoare de pierderi de la unele întreprinderi cu capital majoritar de stat ori de la unele bănci de stat, având ca temei o bază legală.

Cu alte cuvinte, statul a preluat la datoria publică sume semnificative ce reprezentau pierderile unor întreprinderi de stat, de asemenea a alocat sumele necesare acoperirii unor credite neproductive ce erau oferite de băncile de stat, dar și a unor cheltuieli ce proveneau din diferite calamități precum și regularizarea de credite și dobânzi ale acestora.

În această măsură, preluarea acestor pierderi din economie a generat un nivel mai mare al datoriei publice și implicit o pondere a datoriei publice în PIB accentuată. Ritmul accelerat de evoluție al acumulării de active neperformante a fost influențat de anumiți factori obiectivi având caracter economici,dar și factori de natură subiectivă. Factorii economici se referă la aspecte ce privesc reducerea cheltuielilor generate de stat, reducerea produsului intern brut și a cererii interne, precum și reducerea consumului manifestat la întreaga populație, ceea ce a produs o scădere a producției la nivelul întreprinzătorilor, inclusiv a celor debitori, ce astfel nu au mai reușit să iși achite creditele față de bănci, referindu-ne la băncile de stat. Deprecierea monedei naționale este un alt factor de natură economică ce a influențat în subsidiar acumularea unei datorii de stat în creștere,prin prisma consecințelor ce le manifestă la nivelul unor firme debitoare în valută, ce astfel și-au pierdut capacitatea ( puterea) de plată. Îm ambele situații, statul a intervenit pentru a achita aceste credite acordate de bănci de stat ce s-au dovodit a fi neperformante, iar prin aceasta datoria publică a statului a crescut semnificativ. Factorii subiectivi constau în aspecte privitoare la încheierea contractelor între debitori și băncile de stat creditoare, prin nerespectarea destinației declarate la contractarea creditelor, dar și din vina unor persoane neprofesioniste din cadrul băncii ce nu au respectat formalitățile de acordare a unor credite, și au acordat credite unor persoane ce nu ofereau garanție, iar mai departe nu au urmărit și controlat destinația sumelor de bani acordate.

O altă cauză ce determină mărimea datoriei publice ar fi urmarea măsurilor luate de stat în vederea sprijinirii unor privați ce întreprind anumite activități ce manifestă interes la nivel național.Acest factor se reflectă prin prisma împrumuturilor publice încheiate pentru aceasta și prin preluarea datoriilor private către datoria publică. Cea mai recentă activitate întreprinsă în acest sens s-a produs ca urmare a consecințelor crizei financiare globale, ce a generat anumite probleme financiare, ce au avut un impact major asupra economiilor europene, influențând guvernele acestor țări să intervină pe piața financiară. În această direcție de abordare, pot afirma că declașarea crizei financiare globale a avut un impact puternic în toate statele Uniunii Europene, prin reducerea producției și implicit a produsului intern brut, prin creșterea ratei șomajului sau prin reducerea resurselor financiare curente colectate la bugetul de stat, acesta fiind împovărat de preluarea datoriilor private către datoriile publice.

Unul din factorii importanți ai creșterii datoriei publice la nivelul unei țări este acordarea garanțiilor de stat pentru a sprijini operatorii economici ce întreprind diferite activități. În această situație, statul garantează contractarea unor împrumuturi interne,dar mai ales externe care dețin ponderile cele mai ridicate din totalul garanțiilor și reflectă o obligație indirectă a statului de a rambursa împrumutul ce se manifestă doar în situația în care beneficiarul direct al acestuia devine incapabil de a plăti în totalitate, ori parțial împrumutul, dobânda, sau alte comisioane stabilite.Așadar, ceea ce este semnificativ de fapt nu este nivelul garanțiilor acordate de stat, ci volumul și mărimea plăților efectuate în mod direct de organele și instituțiile abilitate în acest sens, ca fiind interpusele statului.

Alături de factorii determinanți ai datoriei publice menționați mai sus, apreciem existența altor factori decisivi ce și-au pus amprenta asupra nivelului datoriei publice, dintre care rata cursului valutar și nivelul creșterii economice au o contribuție majoră.

Rata anuala de crestere a pib, in preturi constante, in preturi curente… cursul valutar real, si cel nominal…rata inflatiei

Dinamica produsului intern brut manifestat în sensul creșterii înfluențează într-un mod avantajos nivelul datoriei publice exprimat ca pondere în produsul intern brut, ce permite păstrarea acestuia în proporții mai reduse, iar creșterea economică continuă de dimensiuni considerabile produce o reducere a gradului de îndatorare publică, chiar și în situația unui deficit bugetar constant.

Evoluția ratei de schimb influențează gradul îndatorării publice, prin faptul că atât deprecierea cât și aprecierea monedei naționale are un impact puternic asupra ponderii datoriei publice în produsul intern brut, astfel că orice modificare asupra ratei de schimb valutar determină fluctuații ale datoriei publice.Cu alte cuvinte, aprecierea monedei naționale determină nivelul îndatorării publice îm sensul reducerii, în timp ce deprecierea are un impact negativ în direcția creșterii nivelului de datorie publică.

Implicații socio-economice ale îndatorării publice și necesitatea limitării proporțiilor datoriei publice

În studiul temei de licență am observat că un grad ridicat al îndatorării publice afectează și generează modificări privind creșterea economică pe un termen îndelungat și are repercursiuni asupra nivelului de trai al populației.

Cu privire la un nivel mai scăzut al dezvoltării economice, ce se reflectă într-un grad crescut al îndatorării publice pe cap de locuitor, se constată ideea conform căreia, statul va fi nevoit să atragă alți finanțatori în vederea contractării unor noi împrumuturi necesare în a asigura serviciul de datorie publică. Pentru aceasta,apare ca fiind necesară inițiativa statului de a majora randamentele titlurilor de stat, ce au ca efect reducerea cheltuielilor necesare satisfacerii nevoilor și utilităților membrilor colectivității, deoarece plata dobânzilor pentru datoria publică va însemna o parte tot mai semnificativă din totalul veniturilor bugetare.

În decursul timpului, mutațiile continue în rândul cheltuielilor vor afecta strandardul de viață al cetățenilor în sensul scăderii acestuia, ținând cont și de lipsa ori insuficiența contractării unor împrumuturi în vederea efectuării unor investiții având drept scop dezvoltarea economică.

Creșterea randamentelor titlurilor de stat produce efecte și asupra sferei împrumuturilor private, prin prisma majorării ratelor dobânzii, afectând creșterea prețurilor asupra bunurilor și serviciilor, astfel că membrii societății vor fi nevoiți să plătească mai mult pentru acestea, alimentând în acest mod procesul inflaționst.

Contractarea unor împrumuturi publice presupune atragerea finanțatorilor dispuși să renunțe temporar la dreptul de folosire asupra disponibilului deținut și să î-l ofere statului, în vederea obținerea unei dobânzi avantajoase, însă acest lucru limitează accesul persoanelor fizice și juridice la împrumuturi, întrucât aceștia întră într-o competiție cu statul pentru aceleași fonduri.Din acest motiv, datoria publică afectează investițiile private, deoarece persoanele din mediul privat vor fi restricționate în a contracta împrumuturi.