Analiza Comparativa a Calitatii Aparatelor de Fotografiat din Clasa D Slr Comercializate In Romania

Analiza comparativă a calității aparatelor de fotografiat din clasa

D-SLR comercializate in România

Cuprins

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A APARATELOR DE 
FOTOGRAFIAT DIGITALE……………………………………………………………………………………
1.1Aparate de fotografiat digitale – Principii de funcționare……………………………………….
1.2 Clasificarea aparatelor de fotografiat digitale………………………………………………………
1.3 Caracteristici de calitate ale aparatelor de fotografiat digitale………………………………

CAPITOLUL II – POZIȚIONAREA APARATELOR DE FOTOGRAFIAT DIN 
CLASA D-SLR ÎN CADRUL GAMEI DE APARATE FOTO…………………………………
2.1. Diferența între aparatele din c1asa DSLR și produsele din gama profesională……..
2.2 Diferența între aparatele din c1asa DSLR și aparatele foto compacte……………………
2.3 Avantajele și dezavantajele utilizării aparatelor din c1asa DSLR………………………….

CAPITOLUL III – STUDIUL PIEȚEI APARATELOR FOTO DIN CLASA D-SLR….
3.1 Mărcile existente pe piață

3.2 Topul aparatelor D-SLR în funcție de vânzări

3.3 Inovații privind calitatea aparatelor foto D-SLR

CAPITOLUL IV – ANALIZA COMPARATIVĂ A APARATELOR DE 

FOTOGRAFIAT DIN CLASA D-SLR COMERCIALIZATE ÎN ROMÂNIA

4.1 Prezentarea produselor selectate din clasa D-SLR…………………………………………..

4.2 Caracteristicile de calitate alese pentru analiză………………………………………………
4.3 Indicatorul șintetic al calității și Raportul calitate – preț…………………………………
CONCLUZII ………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………..
ANEXE ………………………………………………………………

%l!^+a?

INTRODUCERE

Fotografia digitala are un mare succes din cauza numeroselor avantaje care le ofera fata de fotografia "clasica" pe film: costului scazut per imagine, pretul filmului, a developarii și in functie de modul de utilizare și pretul realizarii pozelor este eliminat. Dezavantajele sunt putine: aceste imagini nu pot fi marite foarte mult, acesta este o problema in cazul profesionistilor, un alt dezavantaj este ca unele aparate consuma deosebit de multa energie, și va trebuie destui acumulatori de rezerva mai ales daca pozati in natura sau in locuri unde nu aveti acces la o priza.

La inceput fotografia a fost doar alb negru, și procesul de descoperire a fotografiei color a fost un proces destul de lung.

Una din marile inovatii in acest domeniu a fost facuta in 1860 cand James Clerk Maxwell a descoperit ca poate crea o fotografie color folosind film alb negru și filtre de rosu, albastru și verde.

Astfel pentru o poza color el facea 3 poze seaprate ale aceluiasi subiect folosind film alb negru și de fiecare data alt filtru pe obiectiv: rosu verde și albastru. Cele 3 imagini alb negru obtinute erau proiectate suprapus pe un ecran, folosind trei proiectoare, fiecare fiind echipat cu un filtru de aceeasi culoare cu cel care a fost folosit la fotografiere. Cele trei imagini formeaza o imagine color.

Ei bine, la un secol și ceva mai tarziu fotoelemenții din camerele digitale funcționeaza aproximativ in acelasi mod ca și orice aparat electronic, și un aparat digital nu va putea fi folosit la temperaturi foarte scazute.

Avantajele insa depasesc din plin aspectele negative: astfel o data capturata, imaginea deja se afla intr-un format care o face destul de usor de prelucrat și de distribuit. Un lucru foare important este ca se poate vedea poza imediat dupa de ea a fost facuta, astfel facand alta poza se pot retusa unele mici defecte din poza și astfel se creează poze mai bune. În plus daca ati facut o poza și nu va place o puteti sterge imediat din memorie.

Acest tip de fotografie este folosit și de profesionisti, in unele cazuri timpul de realizare pozelor este vitala (la Olimpiada de la șidney, 90% din pozele facute de fotografii de presa au fost digitale și gratie ultimelor tehmologi de transmisie a datelor, unele agentii ofereau pozele spre vanzare pe internet la doar 5-10 minute dupa ce ele au fost facute) dar și de categoria numita Home-users, pentru poze de familie, vacanta.. care apoi le pot include in documente, sau le pot trimite la prieteni prin email-uri, le pot pune pe șite-uri speciale unde toata lumea le poate vedea, unele aparate pot fi conectate la televizor și puteti vizualiza imaginile pe ecranul televizorului. Sau dacă se doresc rezultate mai palpabile pozele pot fi scoase la o imprimanta, pe hartie normala sau fotografica, sau la un minilab digital, care le va scoate exact ca și pozele de pe film.

Unele modele pot inregistra și sunet sau secvențe video, la o calitate  medie. O data ce pozele au fost facute ele pot fi prelucrate pe calculator.

Poate cel mai important este ca fotograful nu mai ezita inainte de a face o poza, atunci cand folosim film, aproape toti avem un moment de ezitare sau un moment in care ne intrebam daca chiar merita sa facem o anumita poza, consumand film.

Ei bine aici nu mai este cazul, daca nu suntem multumiti de poza , o putem sterge imediat, și in plus oferta de medii de stocare este foarte mare , asfel putem realiza sute sau chair mii de poze fara sa le descarcam pe calculator.

Fotografiile digitale sunt alcatuite din sute de mii sau milioane de pixeli. Un pixel este un mic patrat ce are o anumita culoare. Daca luam o imagine și o marim excesiv, vom observa pixelii.

Calitatea unei imagini depinde in mare masura de rezolutie (numarul de pixeli din imagine). Daca imaginea are o rezolutie mare, atunci detalile și contururile vor fi percepute mult mai bine decat la o imagine cu rezolutie scazuta.

Dimensiunile unei imagini digitale pot fi exprimate in doua moduri.

In primul mod ne referim la numarul de pixeli de pe lungime și de pe latime, de exemplu 1800 x 1600 , unde prima cifra ne indica ca lungimea imaginii este de 1800 de pixeli și a doua cifra se refera la latimea imaginii.

A doua varianta este sa înmultim dimensiunile și astfel  obtinem numarul total de pixeli din imagine 2.88 milioane de pixeli (1800×1600) cu o mica marja de eroare putem spune și 2.88 mega pixeli.

Cei mai performanti senzori au rezolutia de peste 16 megapixeli (fara interpolare). Comparativ, rezolutia filmului de 35mm mai ales la sensibilitati foarte mici (ISO 6-12) practic este marginita doar de marimea moleculelor substantelor din emulsia fotosensibila de pe film, insa un film de sensibilitate medie ISO 100 are o rezolutie in jur de 20 megapixeli, dar ea scade la o rezolutie efectiva de apx 6-10 mpegapixeli in functie de calitatea obiectivului și a developarii. b#%l!^+a?

Oricum despre acest subiect exista nenumarate controverse… . Ochiul uman se apreciaza ca ar avea o rezolutie de aproximatin 120 megapixeli, insa afirmatia este foarte discutabila.
Nu trebuie confundata rezolutia "optica" și cea interpolata. Rezolutia optica a unui aparat este rezolutia maxima la care poate functiona senzorul. Rezolutia interpolata este mai mare decat rezolutia optica, adica o imagine este marita la o rezolutia initiala la una mai mare fara a adauga mai multa informatie imaginii, evident vor aparea pixeli noi, iar culoarea lor va fi data de pixelii din jur. Interpolarea are avantajele ei, insa daca exageram cu maritul sau daca sursa este slaba, rezultatul va fi și mai slab.

Aparatele foto digitale seamama destul de mult cu aparatele clasice pe film, ele au un obiectiv , o diafragma și un obturator.

Obiectivul poate fi interscahimbabil sau fix, in cel de-al doilea caz, producatorul poate oferi unele lentile aditionale care pot modifica distanta focala astfel impreuna cele doua obiective pot functiona ca unul șingur: teleobiectiv sau grandangular, insa calitatea imaginilor va avea putin de suferit.

Diafragma este practic o deschidere cu diametru variabil, prin care lumina intra in aparat, diafragma poate fi micsorata sau marita, astfel incat se poate controla cantitatea de lumina ce trece prin obiectiv și impresioneaza senzorul.

Diafragma poate influenta și claritatea unei poze, daca diafragma este inchisa  foarte mult, adica deschiderea este mica, atunci vom avea o claritate de la 0.5-1m pana la infinit, dar cu cat diafragma este deschisa, cu atat intervalul in care poza va fi clara este mai mic,
Obturatorul este un dispozitiv ce se poate deschide și inchide și practic dozeaza cantitatea de lumina ce va impresiona senzorul sau pelicula.

Asfel timpul de expunere al fotografiei reprezinta timpul in care obturatorul este deschis.
Diferenta intre aparatele digitale și cele traditionale este mediul care este impresionat de lumina, la aparatele traditionale este filmul negativ sau pozitiv, iar la cele digitale este un senzor CCD sau CMOS, in principiu de dimensiuni mai reduse decat cele ale unui cliseu pe un film de 35mm, senzor care este alcatuit din miloane de diode fotosenzitive numite fotoelementi sau pixeli. Fiecare fotoelement captureaza un șingur pixel din viitoarea fotografie.

Inainte de a face o poza, aparatul trebuie sa se pregateasca și de aceea uneori este o intarziere din momentul in care apasati decalansatorul pana in momentul in care poza este luata. Aceasta intarziere se numeste in engleza "lag", aparatele mai noi au un timp de raspundere mai mic, dar cele vechi pot avea o intarziere destul de mare.
Cand apasati declansatorul camerei digitale, o celula fotosensibila va masuara  cantitatea de lumina ce intra prin obiectiv și va stabili parametrii optimi (timp de expunere/diafragma) pentru relizarea fotografiei.

Apoi la deschiderea obturatorului fiecare fotoelement de pe senzor va masura stralucirea luminii ce cade pe el, acumuland o anumita sarcina electrica.

Daca pe fotoelement cade mai multa lumina, atunci intensitatea sarcinii electrice va fi mai mare.

O data cu inchiderea obturatorului, cantitatea de energie electrica este masurata și convertita intr-un numar digital, iar imaginea este reconstruita cu aceasta serie de numere ce dau stralucirea și culoarea fiecarui pixel.

Poate suna surprinzator, dar fotoelementii de pe senzorul ce capteaaza imaginea pot inregistra doar stralucirea luminii, insa nu pot captura culoarea. Ei inregistreaza doar pe o scara de griuri, o serie de 256 de tonuri ce pleaca de la alb pur și se termina cu negru pur. Însa cum reuseste aparatul digital sa creeze o imagine color dupa stralucirea inregistrata de fiecare dioda este o poveste interesanta.

Culorile dintr-o imagine sunt de obicei bazate pe cele trei culori primare rosu, verde și albastru (red, green, blue – RGB) Acest șistem este numit și șitemul aditiv, deoarece daca combinam cantitati egale din fiecare culoare obtinem alb.

Asfel daca peste fotoelementii se plaseaza filtre rosii, abastre și verzi prin combinatie se obtin imagini color. Cei mai multi producatori de senzori folosesc pattern-ul Bayer care folseste de doua ori mai multe filtre verzi decat albastre și rosii, aceasta pentru ca ochiul uman este mult mai senzitiv la verde (coloare ce se afla la mijlocul spectrului) decat la celelalte doua culori.

Astfel un aparat de 1 megapixel va avea aproximativ 540 000 de pixeli cu filtru verde,  270 000 pixeli cu filtru rosu și 270 00 de pixeli cu filtru alastru. Unii producatori folosesc alt șistem ce foloseste patru culori șistem numit CYGM (Cyan, Yellow, Green and Magenta), dispuse in numar egal.

Folosind cate un filtru, fiecare pixel inregistreaza stralucirea luminii ce trece prin filtru, adica a culorii filtrului, celelalte doua culori fiind blocate de filtru.

De exemplu pixelul cu un filtru rosu poate inregistra doar stralucirea luminii rosii ce trece prin el. b#%l!^+a?

Pentru a realiza culoecat la celelalte doua culori.

Astfel un aparat de 1 megapixel va avea aproximativ 540 000 de pixeli cu filtru verde,  270 000 pixeli cu filtru rosu și 270 00 de pixeli cu filtru alastru. Unii producatori folosesc alt șistem ce foloseste patru culori șistem numit CYGM (Cyan, Yellow, Green and Magenta), dispuse in numar egal.

Folosind cate un filtru, fiecare pixel inregistreaza stralucirea luminii ce trece prin filtru, adica a culorii filtrului, celelalte doua culori fiind blocate de filtru.

De exemplu pixelul cu un filtru rosu poate inregistra doar stralucirea luminii rosii ce trece prin el. b#%l!^+a?

Pentru a realiza culoarea fiecarui pixel din imagine, se foloseste un proces numit interpolatie care foloseste culorile pixelilor vecini pentru a calcula cele doua culori pe care pixelul nu le-a inregistrat direct. Combinand aceste doua culori interpolate cu cea masurata de fotoelement se obtine culoarea pixelului din fotografie (fiecare culoare poate fi obtinuta combinanad o anumita cntitate de rosu, verde și albastru ). Deci, daca un pixel inregistreaza culoarea albastru deschis, iar cei din jur inregistreaza culori rosu și verde deschis (toate cele trei culori au aceeasi stralucire) atunci culoarea pixelului din imagine este alba.

Acest proces de calculare a fiecarui pixel folosind culorile din jur are nevoie de o anumita putere de calcul.

Fiecare aparat digital este prevazut cu un microprocesor ce rezolva milioane de calcule in doar cateva secunde de fiecare data cand faceti o poza.
Informatia data de fotoelementi este citita linie cu linie, fiecare linie este transmisa individual la memoria interna a aparatului dar pana sa intre in memoria aparatului fiecare linie trece printr-o serie de filtre (digitale) cum ar fi balansul culorii alb și mici corectii de culoare.

Apoi imaginea este construita linie cu linie in memoria interna a aparatului, necomprimata, sau daca este se doreste comprimata.

Comprimare se face deobicei dupa algoritmul JPEG, numit dupa comitetul care l-a creat, Joint Photographic Experts Group, și acest mod de comprimare a imaginilor se bazeaza pe faptul ca oamenii sunt mult mai senzitivi la micile modificari de stralucire (luminescenta) decat la cele de culoare.

Acest algoritm poate atinge usor rate de compresie de 10:1 sau 40:1, depinzand de setarile compresiei și cu minime pierderi de calitate.

Dupa ce toate aceste procese au loc, imaginea este transferata din memoria interna (buffer) a aparatuli pe mediul de stocare, fie ca este Smart Media, Compact Flash, Microdrive sau altul.

La aparatele clasice, alegerea filmului este esentiala, de film depinzand colorile pozei, tonurile și granulatia.

Se stie ca anumite filme au o mai buna reproducere a culorilor calde, iar altele sunt excelente pentru culori reci precum verdele și albastru, și daca nu ne convin culorile putem sa schimbam filmul, insa la camerele digitale, "filmul" nu se poate schimba, desigur fiecare tip de senzor are anumite calitati de reproducere cat mai exacta a culorilor.

Marea majoritate a aparatelor digitale este echipata cu senzori CCD.

Tehnologia CCD a fost implementata prima data in telescoapele astronomice și in scannere. Numele, Charge-Coupled Devices, vine de la modul dupa care este transmisa sarcina elecrica dupa expunere: o data ce expunerea s-a inchiat fiecare fotoelement este incarcat cu o anumita sarcina electrica, primul rand de pixeli isi transfera sarcinile intr-o zona de unde sarcinile sunt amplificate și trecute printr-un convertor analog-digital, cand acest proces a fost terminat cu prima linie, pixelii de pe prima linie nu mai au sarcina electrica (fiecare linie este cuplata cu cea de deasupra, pixel cu pixel) iar apoi a doua linie isi transfera sarcina pixelilor de pe prima linie, care o transfer in acea zona de unde sarcina e amplificata și convertita in date. și linie cu linie fiecare pixel isi transmite sarcina mai departe. Senzorii CCD folosesc șistemul Bayer – RGB (red, green, blue) cu de doua ori mai multi pixeli verzi decat rosii sau albastri.  

Senzorii CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor ) sunt realizati in fabrici alaturi de procesore, memorii, și alte circuite relizate pe cip-uri de șilicon, pe cand senzorii CCD necesita o linie de productie dedicata, și costurile de realizare sunt mult mai mari. Practic senzori CMOS se pot realiza și intr-o fabrica de microprocesoare de calculator, astfel costrurile sunt reduse cu aproximativ doua treimi, insa economia este mai mare, pentru ca la senzorii CMOS circuitele ce proceseaza informatia se afla pe senzor, iar la CCD ele trbuie sa fie separate. Senzorii CCD sunt de dimensiuni mai mici decat cei CMOS, la ora actuala se produc senzori CMOS de marimea unui cliseu de film 24 x 36 mm. Iar daca acesti senzori ar fi incorporati in apratele digitale SLR cu obiective intershimbabile (precum Canon D1, D30, D60, Nikon D1H, D1X, D100) atunci nu ar mai exista un factor de magnificare al obiectivului.

l!^+a?

CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A APARATELOR DE 
FOTOGRAFIAT DIGITALE

1.1Aparate de fotografiat digitale – Principii de funcționare

Deși digital, acesta are multe în comun cu aparatul de fotografiat analogic, cu peliculă. Folosește obiective, și siteme de obturare, vizoare și șisteme de focalizare. Se diferențiază prin modul în care captează, memorează și prelucrează imaginile fotografice.

Aparatele foto digitale folosesc senzori de imagine pentru memorarea inițială a imaginii. Senzorul de imagine realizează transformarea imaginii într-un semnal electric ce este, la rându-i, transformat într-un semnal digital, prin intermediul căruia informația este înmagazinată pe un mediu de stocare (card de memorie).

Există două tipuri de senzori de imagine: 

– CCD – charge-couple device (pentru care s-a obținut premiul Nobel pentru fizică în anul 2009)

-CMOS – complimentary metal oxide semiconductor.

 Care este diferența dintre cele două tipuri de senzori?

-senzorii CCD creează imagini de mai bună calitate, cu mai puțin zgomot, dar viteza de citire a datelor este mai scăzută decât la senzorii CMOS;

sensibilitatea la lumină a senzorilor CMOS este mai scăzută, dar aceștia consumă mai puțină energie, deci bateriile au o viață mai lungă în aparat;

-senzorii CMOS folosesc tehnologia tradițională de fabricare a cipurilor, fiind mult mai ieftini decât senzorii CCD, care sunt fabricați cu ajutorul unei tehnologii speciale, care presupune costuri mai mari.

De curând a fost dezvoltată o nouă tehnologie denumită sCMOS, care încearcă să folosească avantajele pe care le oferă fiecare dintre cele două tehnologii menționate mai sus, CCD și CMOS.

Senzorul de imagine lucrează împreună cu un procesor de imagine. Acesta din urmă preia semnalul analogic de la senzorul de imagine, îl transformă în semnal digital (în biți – șiruri de 0 și 1); semnalul digital, purtător al informației despre imaginea captată cu aparatul foto, este apoi stocat pe un card de memorie.

 Fie că este vorba de un aparat foto digital ori de unul clasic, în esență acestea au următoarele elemente constitutive:

-obiectivul;
-sistemul de obturare;

-sistemul de vizare.

Obiectivul aparatului foto reprezintă un grup de lentile convergente și divergente, grupate în diferite moduri, în așa fel încât imaginea rezultată să fie una de calitate cât mai bună. Principalii parametrii ai unui obiect sunt: distanța focală (f) și deschiderea relativă.

Distanța focală reprezintă distanța dintre focar (punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un șistem optic) și planul lentilei. Distanța focală se măsoară în milimetri. Cu cât este mai mică, cu atât aria vizuală de cuprindere a obiectivului este mai mare.

Deschiderea relativă este raportul dintre distanța focală și diametrul deschiderii maxime a obiectivului,f: = f/D ≥ 1. Cu cât deschiderea relativă este mai apropiată de 1, cu atât luminozitatea obiectivului este mai bună.

La obiectivele clasice există doi parametri ajustabili: inelul distanțelor – pentru controlul calității imaginii și inelul diafragmei – pentru controlul diametrului fantei de lumină ce trece prin obiectiv. La obiectivele care permit zoom-ul, există și un inel de modificare a distanței focale. La aparatele foto digitale toți acești parametri sunt reglați automat de către softul aparatului, așa că utilizatorul nu trebuie să-și mai bată capul cu reglaje. Fotografii profesioniști însă cunosc aceste detalii și le folosesc în avantajul lor, reușind să realizeze imagini de mare impact vizual.

Controlul deschiderii diafragmei înseamnă controlul cantității de lumină ce va "impresiona" filmul ori senzorul de imagine. Folosind aparatul de fotografiat, probabil că ați observat următoarele inscripții: f:2, f:2,8, f:4, f:5,6, f:8, f:11; f:16 ori f:22. Ce înseamnă aceste valori? Deschiderile relative ale diafragmei. f:2 corespunde deschiderii maxime a diafragmei, iar f:22 indică faptul că diafragma este închisă. Trecerea la o indicație la alta, de exemplu de la f:2 la f:2,8, arată înjumătățirea suprafeței deschiderii diafragmei.

Profunzimea de câmp a obiectivului reprezintă zona din fața și din spatele obiectului care este țintafotografiei în care elementele de fundal au o claritate acceptabilă.

Profunzimea de câmp crește odată cu închiderea diafragmei și b. scade odată cu apropierea obiectului fotografiei față de aparat și cu creșterea distanței focale a b#%l!^+a?obiectivului.

Sistemul de obturare al aparatului de fotografiat asigură controlul luminii către senzorul de imagine (ori către peliculă, în cazul aparatului clasic). Gama timpilor de expunere (timpii în care diafragma este deschisă și este permisă intrarea luminii în aparat) este foarte largă, progresul tehnologiei aducând cu șine timpi foarte mici (a zecea mia parte

Sistemul de vizare al aparatului de fotografiat permite controlul încadrării subiectului fotografiei. De asemenea, acesta ajută la controlul clarității imaginii. Aparatele de fotografiat digitale permit încadrarea subiectului atât prin intermediul unui display (un ecran LCD), cât și în maniera clasică, printr-un vizor.

  Pentru a asigura o expunere corectă (o cantitate potrivită de lumină), se poate folosi următoarea formulă: 

cantitatea de lumină = intensitatea luminii (reglate prin diafragmă) x timpul de expunere (reglat prin obturator)

Valorile alese pentru deschiderea diafragmei și pentru timpul de expunere sunt condiționate de sensibilitatea filmului (care există și la aparatele digitale, chiar dacă acestea nu mai folosesc film, în sens clasic, ci un senzor de lumină). Sensibilitatea la lumină a senzorului (ori a filmului) este măsurată în genere în grade ISO.

Sensibilitatea reprezintă capacitatea filmului de a fi impresionat de o cantitate de lumină. Cu cât un film este mai sensibil, cu atât el are nevoie de mai puțină lumină pentru a fi corect expus.

Probabil că ați observat diverse valori ISO pe aparatul dumneavoastră, de la 25 la 800. Ce înseamnă acestea? Valorile ISO 25 și ISO 50 indică un contrast ridicat, redau detalii foarte fine și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Valorile ISO 100 și ISO 200 reprezintă valori medii și sunt caracterizate de un contrast acceptabil. Valorile ISO 400 și ISO 800 indică o sensibilitate ridicată, un contrast mai scăzut și faptul că au nevoie de foarte puțină lumină pentru a realiza o fotografie bună.

  Imaginea digitală este formată din elemente pătrate denumite pixeli ("pixelii" imaginii clasice, realizate pe film, sunt granulele de argint). Pixelii au aceeași dimensiune, dar pot avea diferite valori sub aspectul culorii. Originea acestui cuvânt, pixel, vine din juxtapunerea începuturilor a două cuvinte,pictures și element.

Numărul de pixeli ai aparatului foto este dat de senzorul de imagine al aparatului. De exemplu, un aparat Canon PowerShot A530 poate realiza fotografii de maxim 2592×1944 pixeli, ceea ce este echivalentul a 5 mega pixeli.

Acest concept- rezoluția unei imagini digitale – are mai multe conotații: rezoluția este numărul de pixeli pe inch. Pentru cei care manipulează fotografii digitale, dar sunt interesați și de printarea imaginilor, sunt de menționat câteva amănunte referitoare la rezoluția unei imagini. Rezoluția unui monitor de calculator este de 72 de pixeli pe inch.

De aceea rezoluția standard pentru imaginile create pentru vizualizarea pe computer au rezoluția aceasta standard, 72 de pixeli pe inch. Dacă vreți să printați o imagine pe care o creați pe computer, atunci este indicat să aveți o rezoluție de 300 de pixeli pe inch pentru ca imaginea să arate bine în urma procesului de imprimare.

Formatul standard pentru imaginile destinate tipăririi este TIFF. Pentru Internet se b#%l!^+a?folosesc cu precădere JPEG și GIF.

  Trebuie făcută diferența între dimensiunea pentru tipar a unei imagini digitale și dimensiunea de pe monitor. La o rezoluție de 300 de pixeli pe inch imaginea de pe computer va fi mult mai mare decât cea care va rezulta în urma imprimării.

Pentru ca o imagine de o anumită dimensiune să aibă un aspect continuu în urma printării este recomandat ca setarea imprimatei să se facă pentru o rezoluție de 300 dpi (dots per inch).

În aceste condiții, făcând calculele, veți vedea că folosind aparatul Canon A530 menționat mai sus, care poate realiza poze cu 5 milioane de pixeli, dimensiunea adecvată a imaginii printate nu ar trebui să depășească formatul A3 (29,7×42 cm).

Setarile pot fi impartite in doua mari categorii, dupa efectul lor asupra aspectului imaginii, care sunt grupate in general in sub-meniul Shooting, sau asupra comportarii și personalizarii aparatului, in sub-meniurile Setup și Custom Functions.

Majoritatea setarilor pot fi folosite asa cum a venit aparatul din fabrica, urmand a fi modificate doar cele care sunt necesare pentru obtinerea rezultatului dorit. In special in cazul unui aparat nou este bine sa facem cu grija modificarile, pe rand, pentru a ne da seama de efectele lor asupra aspectului imaginilor, respectiv asupra comportarii aparatului."
"Formatul jpeg este formatul final folosit in cele mai multe cazuri, de la trimiterea fisierelor la laborator sau printarea lor pe o imprimanta, la publicarea pe Internet sau trimiterea lor catre prieteni.

Pe de alta parte, parametrii imaginii (contrast, saturatie, sharpness, expunere, balans de alb) sunt deja stabiliti iar imaginea este salvata in format de 8 biti cu compresie jpeg, fata de 12-14 biti in RAW."

La sensibilitati mari este inevitabila aparitia ”zgomotului” care se datoreaza amplificariielectronice a semnalului captat de pe senzor. Putem opta pentru un zgomot mai redus și o redare mai estompata a detaliilor (High), sau putem favoriza redarea detaliilor acceptand un nivel de zgomot mai mare (Low sau Off). Setarea Normal este de obicei un compromis acceptabil. Zgomotul este cel mai vizibil in portiunile neclare, și aproape invizibil in zonele clare, cu detalii.

Pentru cei care doresc zoom-uri cu o plaja impresionanta, in special pentru fotografia de calatorie, solutia este un aparat bridge. Ele au o forma care aminteste de a DSLR-urilor dar cu dimensiuni ceva mai reduse. Deoarece folosesc captori șimilari cu ai aparatelor compact, ele incorporeaza zoom-uri cu plaje cu adevarat mari, modelele recente avand peste 20x. Ce sunt acesti X-i ? Este vorba de raportul dintre focala maxima și cea minima a zoomului, ceea ce ne da o idee destul de exacta despre flexibilitatea acestuia."

Spre deosebire de aparatele compact și bridge, care au captori de cateva zeci de milimetri patrati, captorii DSLR-urilor se masoara in centimetri. Astfel, suprafata mult mai mare va duce la performante mult mai bune la fotografierea in conditii grele de lumina și la o calitate superioara a imaginii in majoritatea șituatiilor.

Dupa dimensiunea captorilor folositi, DSLR-urile se clasifica in doua formate, Full frame și format redus. Captorii Full frame, numit la Nikon format FX, au aprox. 24X36 mm (similar cu filmele foto de 35 mm), și sunt folositi in aparatele de clasa profesionala, ca Nikon D4 sau Nikon D700.

Cu totii ne-am intalnit cu imagini prea luminoase sau prea intunecate. Acestea rezulta de obicei la fotografierea subiectelor cu contraste mari sau cu zone intinse de culori foartedeschise sau foarte inchise, care pot „pacali” aparatul. Termenii fotografici fac referire la expunere, imaginile prea intunecate fiind subexpuse iar cele prea luminoase supraexpuse.
Pentru a avea acces la histograma de luminozitate, vom activa Overview din meniul Playback, Display options, iar pentru histograma pe canale vom activa RGB histogram. Histograma este un grafic al distributiei numarului de pixeli din imagine dupa luminozitate. Pe orizontala sunt valorile de luminozitate, de la negru in stanga la alb in dreapta. Pe verticala este numarul de pixeli de luminozitatea respectiva. b#%l!^+a?

Cel mai simplu este sa ne gandim la cei trei parametri ca la o balanta. Inaltimea suportului este compusa din cantitatea de lumina disponibila, la care se adauga sensibilitatea. Dupa cum tocmai am discutat, putem folosi sensibilitatea pentru a compensa intr-o oarecare masura scaderea luminii existente. Bratul balantei este drept și rigid, deci nu se poate indoi. Fixand bratul la inaltimea data de lumina plus sensibilitatea aleasa, putem obtine toate combinatiile timp / diafragma corespunzatoare unei expuneri corecte.
In aceeasi situatie, daca dorim sa pastram timpul initial de expunere de 1/500 și sensibilitatea de 200 ISO, putem reactiona la scaderea luminii prin deschiderea diafragmei. Aici, vom deschide de la diafragma 8 la diafragma 4, deci cu doua trepte, pentru a compensa cele doua trepte cu care crescusem initial sensibilitatea. Problema este ca nu toate obiectivele dispun de diafragma 4, sunt multe zoom-uri care la focalele mai mari au luminozitatea de 5,6. In acest caz, putem sa compensam scaderea de lumina cu doua trepte folosind atat sensibilitatea cat și diafragma"

Viteza de focalizare depinde in principal de doi factori: aparatul și obiectivul folosit. Aparatul este important datorita calitatii senzorului de focalizare și a procesorului. Obiectivul, deoarece majoritatea acestora folosesc motoare incorporate de b#%l!^+a?focalizare, iar calitatea acestuia este foarte imortanta in performantele posibile.

In cazul folosirii de obiective fara motor incorporat, viteza de focalizare depinde esential de aparatul folosit, aparatele mai pretentioase avand motoare mai rapide și cu un cuplu mai mare.

Dar și un astfel de obiectiv va influenta viteza de focalizare prin modul de constructie, daca are sau nu focalizare interna, greutatea elementelor care trebuie miscate in timpul focalizarii și factorul de demultiplicare al angrenajului.

Dintre punctele de focalizare, unele pot fi „in cruce”, deci vor putea focaliza cu usurinta atat pe detalii verticale cat și orizontale. Punctele care nu sunt in cruce vor focaliza in general pe detaliile verticale dar vor avea dificultati cu subiectele care au doar detalii
orizontale. Este bine sa aflam din manualul aparatului care sunt punctele in cruce, deoarece acestea vor da rezultate mai bune iar șistemul AF va functiona mai rapid și mai șigur.

Redarea corespunzatoare a culorilor este, alaturi de expunerea corecta și focalizare, una dintre conditiile esentiale pentru o fotografie buna din punct de vedere tehnic. Pentru a dirija redarea culorilor avem la dispozitie reglajul de balans de alb, care in general dispune de setarile: Auto, preset-uri, temperatura de culoare și manual.

Aparatele moderne dispun și de posibilitatea de a modifica fiecare din aceste setari pe doua axe, cald/rece și verde/magenta pentru a ajunge la reglajele dorite de catre utilizator. Balansul de alb corect nu inseamna neaparat o reproducere exacta a culorilor, ci aceea care transmite cel mai bine mesajul dorit de creatorul imaginii, deci exista balansul de alb tehnic corect și cel care este „placut ochiului” sau dorit de fotograf.

DSLR-urile mai noi se livreaza cu un set de preset-uri instalate care pot fi folosite pentru a ajusta rapid aspectul imaginii in functie de tipul subiectului și conditiile de fotografiere. Cele mai raspandite sunt: Standard, Neutral, Vivid, Landscape, Portrait, Monochrome. Luminozitatea este o masura a cantitatii de lumina care poate patrunde in obiectiv, la deschiderea maxima a diafragmei. Ea este marcata pe obiective de obicei sub forma raportului, de exemplu 1:1.4. In cazul zoom-urilor cu luminozitate variabila, se marcheaza luminozitatile corespunzatoare focalelor extreme, de ex. un zoom 3.5-5.6 va avea la focala minima o luminozitate de 1:3.5 iar la focala maxima o luminozitate de 1:5.6."

Din punct de vedere al distantei focale, putem sa impartim obiectivele in urmatoarele categorii: normale, superangulare și teleobiective Normale, sau standard, sunt obiectivele care ofera o perspectiva normala a subiectului, la un unghi de cuprindere diagonal in jur de 45 grade. Ca focale, au in jur de 30-35mm pe format DX, respectiv 50mm pe Full frame, deci aproximativ egale cu diagonala cadrului. Obiectivele superangulare, sau wide, au un unghi de cuprindere mare, peste 65 grade, ajungand la pana peste 90 grade. Ca focale, au intre 8-24mm pe format redus, respectiv intre 12-35mm pe Full frame.

Pentru protectia mecanica a obiectivului putem folosi un filtru protector sau chiar un filtru UV. In majoritatea cazurilor acestea nu vor afecta calitatea imaginii, dar vor feri lentila frontala a obiectivului de praf, murdarie și atingeri accidentale. Filtrele de polarizare atenueaza reflexiile pe suprafete nemetalice, pemit fotografierea prin geamuri și inchid culoarea cerului senin.

1.2 Clasificarea aparatelor de fotografiat digitale

Aparatele foto digitale sunt de patru tipuri:

-compacte (de obicei mici și ieftine, point & shoot [automate], dar și mai scumpe cu un control manual mai avansat) – (point & shoot)

-bridge (compacte avansate, mai mari, cu zoom mare);

-compact system (compacte cu obiective interschimbabile) sau aparate mirrorless (compact system camera);

-aparate DSLR (digital șingle-lens reflex) cu senzor mare, obiective interschimbabile și control manual avansat. 

1.3 Caracteristici de calitate ale aparatelor de fotografiat digitale

Aparate compacte (point & shoot)

Avantajele unui aparat foto compact sunt:

pretul mic,

usor de intretinut și de transportat,

nu sunt necesare setari, aparatul fotografiaza automat,

aparatele includ functii de retusare a imaginilor,

unele aparate au Wi-Fi și poti partaja usor pozele pe net sau controla aparatul de la distanta.

Dezavantajele compactelor sunt:

fotografiile au o calitate mai slaba,

deficiente seara sau interior (focalizare, calitate imagine), pozele au sanse mai b#%l!^+a?mari sa iasa miscate sau sa aiba zgomot,

zoom mic.

În general aparatele compact point & shoot au intre 12 și 16 megapixeli, dar in ultimul timp au aparut compacte care au senzor cu rezulutie de 20 MP. Cu exceptia compactelor high end, toate celelalte au senzori mici, CCD sau CMOS, cu o diagonala 1/2,3 inch. Aparatele mai noi au un senzor de tip BSI-CMOS (retroiluminat) care este mai sensibil la lumina și care ofera imagini mai bune in interior sau seara.

Senzorul mic are cateva consecinte: fotografiile sunt de buna calitate in lumina buna și mai slabe in conditii de iluminare mai proasta.

De asemenea profunzimea de camp este mare și nu vei putea in orice șituatie sa scoti in evidenta un subiect fata de fundal (subiect clar și fundal blurat, neclar).

Obiectivele sunt obisnuite ca luminozitate (F/3,2 – F3,4, la distanta focala minima), dar unele aparate au un obiectiv mai luminos (F/2,8 sau F/2) și astfel performante mai bune in lumina slaba. Aparatele compacte au obiective largi, cu o distanta focala minima de 24 mm și care poate ajunge la 500 mm, in cazul aparatele foto pentru calatorii. Zoom-ul este in general intre 5x și 10x. Aparatele compacte pentru calatorii au un zoom mai mare care ajunge pana la 20 – 30x.

Majoritatea aparatelor compacte functioneaza automat, destul de putine ofera un control manual mai avansat. Controlul manual este putin interesant pentru cei care aleg astfel de aparate.

În ce priveste expunerea, larga majoritate a aparatelor point & shoot ofera o plaja mica a timpului de expunere (4 – 1/2000 sec.). Asta inseamna ca sunt aparate mai putin potrivite pentru a ingheta miscarea subiectilor care se misca foarte repede (copii zburdalnici, animale de casa agitate, sportivi, masini, etc.).

Aparatele foto compacte mai noi au Wi-Fi integrat, iar cele pentru calatorii au și GPS.

Aparatele point & shoot nu sunt campioni la viteza. Astfel de aparate pornesc mai greu (cca. 2 secunde), declanseaza mai incet (exista o pauza intre apasarea declansatorului și efectuarea fotografiei), focuseaza mai greu, mai ales in lumina slaba și nu fac prea repede poze una dupa alta.

Filmarea este HD la aparatele ieftine și Full HD la cele mai scumpe.

Stabilizarea este digitala la aparatele ieftine și optica la celelalte. Unele aparate ofera stabilizare activa la filmare. Asta inseamna ca poti sa mergi in timp ce filmezi.

O categorie aparte sunt compactele tough, rezistente, numite și subacvatice, care pot fi folosite pe orice vreme.

O alta categorie mai speciala sunt compactele high end, care au senzor mai mare, obiectiv mai luminos și care ofera o calitate foarte buna a imaginii in orice conditii.

Aparatele point & shoot sunt destinate persoanelor care, ele insele, nu s-ar numi fotograf și care doresc sa foloseasca aparatul foto in orice șituatie, de la fotografii de familie pana la cele de vacanta.

Pentru a obtine imagini de cat mai buna calitate aparatele point & shoot apeleaza la diverse artificii: trag mai multe imagini și iti ofera fotografia cea mai reusita, suprapun mai multe imagini, cresc ISO ca sa obtina timpi de expunere mai mici.

 Aparate foto subacvatice pentru vacanta

Cele mai bune aparate foto compacte in 2015

 Aparate foto bridge

Avantajele unui aparat bridge sunt:

control manual mai extins,

zoom mare,

ecran rabatabil sau complet articulat

unele aparate au vizor (optic sau electronic)

 Dezavantajele aparatelor bridge sunt:

senzor mic,

aparatele sunt mai mari,

lipsa unui vizor.

Aparatele bridge arata ca un DSLR, dar au senzori mici. Ofera o calitate buna a imaginii, dar evident mai slaba decat un DSLR.

Fata de aparatele point & shoot ofera un control manual mai avansat. Plaja timpului de expunere este mai mare, unele ajungand intre 15 – 1/4000 sec. Aceste aparate sunt mai bune pentru inghetarea miscarii. Daca au obiectiv luminos și un senzor mai mare sunt potrivite și pentru sport.

La distanta focala minima (24 mm) obiectivul este larg, bun pentru fotografierea intregii familii sau a grupurilor mai mari de oameni. La distanta focala maxima (500 – 1200 mm) obiectivul este potrivit pentru apropierea subiectilor departati și fotografierea animalelor salbatice.

Unele aparate (Sony, Fujifilm, Nikon) ofera asistenta pentru focalizarea manuala (peaking).

Cu un aparat bridge, cu zoom mare, poti separa mai usor subiectul de fundal și sunt b#%l!^+a?recomandate și pentru portrete.

Aparatele bridge sunt mai scumpe și au in general obiective de mai buna calitate. Lentilele sunt tratate cu diferite substante pentru evitarea ghosting și lens flare atunci cand faci fotografii cu soarele in fata.

Fata de aparatele compacte obisnuite sunt mai rapide, pornesc ceva mai repede, focalizeaza ceva mai rapid și inregistreaza mai multe cadre / sec.

Stabilizarea optica este de tip deplasare obiectiv sau deplasare senzor.

Calitatea video este mai buna, putine aparate bridge mai ofera calitate HD, majoritatea ofera filme Full HD la un frame rate de 25 – 30 cadre / sec.

Putine aparate bridge au Wi-Fi integrat.

Aparatele bridge sunt destinate fotografilor amatori care nu sunt inca pregatiti pentru un DSLR. Incepatorii se vor bucura de modul automat sau inteligent automat in care scenele sunt recunoscute automat. Dupa recunoasterea scenei aparatul alege șingur setarile optime pentru o expunere buna.

Sony și Panasonic au scos pe piata aparate bridge cu senzor mai mare și calitate mai buna a imaginii: Sony RX10 și Panasonic FZ1000.

Aparate compacte cu cel mai mare zoom optic

Aparate foto mirrorless

Avantajele compact system camera sunt:

marime intermediara, mai mici decat un DSLR,

senzor mai mare decat la point & shoot

performante mai bune in lumina slaba,

obiective mai mici decat cele pentru DSLR,

control mai mare decat la point & shoot.

Dezavantaje compact system camera ar fi:

pretul,

lipsa blitz-ului și/sau a vizorului (la unele modele),

obiective scumpe.

Aparatele mirrorless se apropie de performantele DSLR-urilor. Cea mai vizibila diferenta fata de aparatele point & shoot, in afara de pret, sunt obiectivele interschimbabile.

Aparatele mirrorless au senzori mari, de la diagonala 1 inch pana la senzori APS-C, intalniti in DSLR-uri. Ofera o calitate foarte buna a imaginii. Cele cu senzor foarte mare se bat de la egal la egal cu DSLR-urile entry level.

Cu toate ca sunt aparate rapide, fata de DSLR-uri, au dificultati mai mari sa focalizeze in lumina slaba sau sa mentina in focus un subiect in miscare.

Ecranul și vizorul au o rezolutie mai mare și ofera mai multe detalii in comparatie cu aparatele bridge. Unele aparate au touch screen. Viteza de fotografiere continua este mai mare.

Intretinerea aparatelor este mai laborioasa. Daca folosesti mai multe obiective la un moment dat o sa fie necesara curatarea senzorului.

Aparatele mirrorless se adreseaza celor care doresc un aparat foto mai mic cu performante foarte bune și obiective interschimbabile.

Aparatele mirrorless cele mai avansate sunt cele de la Sony (seria 7), Panasonic (GH3, GH4) și Fujifilm (XT1).

Aparate foto DSLR

Avantajele unei camere foto DSLR sunt:

senzor mai mare și calitate foarte buna a imaginii,

control manual extins,

fotografiaza bine in orice conditii.

Dezavantajele DSLR sunt:

pret mai mare,

mai greu de transportat și de intretinut

zoom mai mic și obiective scumpe.

Aparatele foto DSLR au senzori mari (APS-C) sau full frame (echivalent film 35 mm). Pentru ca au senzori mai mari calitatea imaginilor este mult mai buna și profunzimea de camp mica se obtine mult mai usor.

La aparatele DSLR vizorul este diferit. Lumina intra prin obiectiv, ajunge la oglinda, apoi este reflectata de o pentaprisma sau pentaoglinda, ajungand in final la vizor. Cand se face o fotografie oglinda se ridica și lumina poate ajunge la senzor. Cand oglinda este ridicata imaginea prin vizorul optic este obturata. Pentru a elimina acest neajuns unii producatori au dotat aparatele cu vizor electronic. Pentru a elimina intarzirea și vibratiile datorate miscarii oglinzii Sony a dotat aparatele sale cu o oglinda translucida fixa (tehnologie SLT). Aparatele SLT nu au vizor optic ci unul electronic.

Fata de celelate aparate focalizarea este pe baza detectiei contrastului și a detectiei de faza. In general focalizarea pe baza detectiei de faza este mai rapida și mai buna in lumina slaba. b#%l!^+a?

Plaja timpului de expunere este mare (30 sec. – 1/4000 sau 1/8000 sec.). Toate aparatele DSLR ofera și un timp de expunere mai lung, controlat de utilizator (bulb – bec). Sunt potrivite pentru orice fel de fotografie, de la inghetarea miscarii, cu un timp de expunere foarte scurt, pana la astrofotografie cu un timp de expunere lung.

Timpul de reactie al aparatului este foarte scurt. DSLR-urile pornesc repede, focalizeaza rapid, nu exista o pauza intre declansare și efectuarea fotografiei, viteza de fotografiere continua este mare, mai mare la aparatele cu tehnologie SLT (Sony).

La fel ca la aparatele mirroless dupa un timp de folosire o sa fie necesara curatatea senzorului. Pe acesta se depune praf și/sau polen. Aparatele DSLR au un mecanism de curatare al senzorului care inlatura praful, dar la un moment dat, daca senzorul este foarte murdar, va fi nevoie de interventia unui specialist.

Aparatele DSLR cele mai avansate sunt cele de la Canon și Nikon.

Concluzii

Aparatele compacte point & shoot sunt mai potrivite pentru fotografierea scenelor statice, in lumina buna. Sunt mai putin recomandate pentru fotografii in interior, seara sau pentru fotografierea subiectilor in miscare.

Aparatele bridge sunt mai versatile și ofera un control manual mai extins. La fel ca aparatele point & shoot sunt mai lente.

Aparatele foto mirrorless sunt mici, mai usor de transportat și ofera o calitate a imaginii apropiata sau la fel ca un DSLR. Sunt bune pentru surprinderea miscarii și se descurca bine in lumina mai slaba. Ca sa folosesti un astfel de aparat la intreaga capacitate este recomandat sa inveti cate ceva despre fotografie.

Aparatele foto DSLR sunt mai sofisticate, ofera un control manual avansat și se descurca bine in orice șituatie, cu conditia sa sa stii sa-l setezi. Magazinul F64 ofera cursuri scurte de initiere, la un pret redus, pentru cumparatorii de aparate DSLR.

Incepatorii se pot orienta atat spre aparatele compacte, cat și spre mirrorless sau DSLR. Compactele functioneaza automat. Mirrorless și DSLR destinate incepatorilor ofera asistenta pentru setari și efectuarea fotografiilor. Unele aparate Sony ofera și functii pentru compozitie.

 b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?