Analiza Comparativa a Calitatii Aerului In Diferite Orase din Romania
Bibliografie:
Burnett R., Jerrett M., Goldberg M.S., Cakmak S., Pope A., Krewski D., 2001, The spatial association between community air pollution and mortality, Environ. [NUME_REDACTAT]., 109 (S3), 375-380
Buzzelli M., Jerrett M., Finkelstein N., 2002, Environmental justice and ambient health risks, Epidemiology, 13, S211
Finkelstein M., Jerrett M., [NUME_REDACTAT] P., Sears M.R., Chapman K., 2002, Mortality in relation to air pollution in a cohort of respiratory clinic patients, Journ. of Toxic and Environ. Health, 114, 251-260
[NUME_REDACTAT] Guidelines for Europe. WHO [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]. 2000. [NUME_REDACTAT] No.91 Chapter 5.2.
Proiect comun. [NUME_REDACTAT] de Cercetare al [NUME_REDACTAT], Ispra, Italia. [NUME_REDACTAT] reprezentat de Institutul de [NUME_REDACTAT] București in colaborare cu [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]
http://www.arpmb.ro/Raport%20privind%20star
http://www.unibuc.ro/prof/ioja_i_c/docs/2013/sep/27_16_01_157_Metode_de_evaluare.pdf
http://www.calitateaer.ro/link.php
http://www.calitateaer.ro/indici.php
http://politicall.ro/noi-masuri-luate-de-ue-pentru-a-imbunatati-calitatea-aerului/
http://ec.europa.eu/environment/basics/health-wellbeing/air-pollution/index_ro.htm
http://ec.europa.eu/environment/air/quality/index.htm
http://www.eea.europa.eu/themes/air
http://www.romair.eu/the-quality-of-air.php
http://www.ecopolis.org.ro/studii/calitatea-aerului-in-bucuresti-efecte-asupra-sanatatii
http://apmdj.anpm.ro/upload/41795_Capitolul%20II.pdf
http://apmis.anpm.ro/upload/96277_Raportar%20preliminar%20privind%20calitatea%20aerului%20pentru%20anul%202012.pdf
http://apmbv.anpm.ro/files/APM%20BRASOV/2013/CallitateaAerului2012.pdf
http://www.epa.gov/aircompare/
http://www.huduser.org/periodicals/cityscpe/vol2num3/marsh.pdf
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/citiesoftomorrow/citiesoftomorrow_environmental.pdf
http://www.dailykos.com/story/2011/04/26/970392/-Rethinking-Environmental-Impacts-in-Urban-Development-Part-1#â
http://www.bvsde.paho.org/bvsaidis/cwwa9/will.pdf
http://es.wikipedia.org/wiki/Impacto_ambiental_del_crecimiento_urbano
http://www.eclac.cl/publicaciones/xml/6/4496/duran.htm
http://www.sinia.cl/1292/articles-26000_pdf_politica.pdf
http://apmis.anpm.ro/upload/96277_Raportar%20preliminar%20privind%20calitatea%20aerului%20pentru%20anul%202012.pdf
http://urbact.eu/fileadmin/Projects/USE_ACT/outputs_media/USE_ACT_BASELINE_STUDY_resume_ro.pdf
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/citiesoftomorrow/citiesoftomorrow_summary_ro.pdf
http://www.ecopolis.org.ro/media/files/studiu_calitatea_aerului_bucuresti.pdf
http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-17131726-cum-scazut-poluarea-aerului-din-bucuresti-raportarile-oficiale-fac-baza-unor-date-incomplete.htm
http://www.anpm.ro/upload/125585_RAPORT%20CA%202013-22martie.pdf
CUPRINS
CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE PRIVIND POLITICA DE MEDIU DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
1.1. Scurtă prezentare a politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
1.2. Baza legală a politicii de mediu în [NUME_REDACTAT]
1.3. Actorii instituționali ai politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
1.4. Obiectivele și principiile politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
1.5. Programele de acțiune pentru mediu în [NUME_REDACTAT]
1.6. Instrumente de aplicare a politicii de mediu la nivelul statelor membre ale [NUME_REDACTAT]
CAPITOLUL II – ASPECTE GENERALE PRIVIND POLITICA DE MEDIU ÎN ROMÂNIA
2.1.Scurtă prezentare a politicii de mediu în România
2.2.Baza legală a politicii de mediu în România
2.3. Actorii instituționali ai politicii de mediu a României
2.4. Instrumente de aplicare a politicii de mediu din România
2.5. Cheltuieli și resurse pentru protecția mediului la nivelul României
CAPITOLUL III – ANALIZA COMPARATIVĂ A CALITĂȚII AERULUI ÎN DIFERITE CAPITALE EUROPENE
3.1. Calitatea aerului în unele capitale Europene
3.2. Indici de calitate a aerului la nivel European
3.3. Evolutia principalilor poluanți atmosferici în România
3.4. Indici de calitate a aerului la nivel României
CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ . ANALIZA COMPARATIVĂ A CALITĂȚII AERULUI ÎN DIFERITE ORAȘE DIN ROMÂNIA
4.1. Calitatea aerului în Brașov
4.2. Calitatea aerului în Iași
4.5 Compararea calității aerului în Iași, Brașov, București și Sibiu
CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND CALITATEA MEDIULUI
5.1. Concluzii privind viitorul mediului la nivelul statelor membre ale [NUME_REDACTAT]
5.2. Concluzii privind politica de mediu în România
5.3. Recomandări, acțiuni întreprinse pentru salvarea mediului în România
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
IMPACTUL POLITICILOR DE MEDIU ASUPRA DEZVOLTĂRII URBANE
CUPRINS
CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE PRIVIND POLITICA DE MEDIU DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
1.1. Scurtă prezentare a politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
1.2. Baza legală a politicii de mediu în [NUME_REDACTAT]
1.3. Actorii instituționali ai politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
1.4. Obiectivele și principiile politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
1.5. Programele de acțiune pentru mediu în [NUME_REDACTAT]
1.6. Instrumente de aplicare a politicii de mediu la nivelul statelor membre ale [NUME_REDACTAT]
CAPITOLUL II – ASPECTE GENERALE PRIVIND POLITICA DE MEDIU ÎN ROMÂNIA
2.1.Scurtă prezentare a politicii de mediu în România
2.2.Baza legală a politicii de mediu în România
2.3. Actorii instituționali ai politicii de mediu a României
2.4. Instrumente de aplicare a politicii de mediu din România
2.5. Cheltuieli și resurse pentru protecția mediului la nivelul României
CAPITOLUL III – ANALIZA COMPARATIVĂ A CALITĂȚII AERULUI ÎN DIFERITE CAPITALE EUROPENE
3.1. Calitatea aerului în unele capitale Europene
3.2. Indici de calitate a aerului la nivel European
3.3. Evolutia principalilor poluanți atmosferici în România
3.4. Indici de calitate a aerului la nivel României
CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ . ANALIZA COMPARATIVĂ A CALITĂȚII AERULUI ÎN DIFERITE ORAȘE DIN ROMÂNIA
4.1. Calitatea aerului în Brașov
4.2. Calitatea aerului în Iași
4.5 Compararea calității aerului în Iași, Brașov, București și Sibiu
CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND CALITATEA MEDIULUI
5.1. Concluzii privind viitorul mediului la nivelul statelor membre ale [NUME_REDACTAT]
5.2. Concluzii privind politica de mediu în România
5.3. Recomandări, acțiuni întreprinse pentru salvarea mediului în România
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT] prezenta lucrare, am ales să abordez problema efectelor produse de către politicile de mediu asupra dezvoltării urbane. În cadrul lucrării am ales să dedic cele mai importante secțiuni aspectelor ce țin de politica de mediu din cadrul [NUME_REDACTAT] și a României, asa cum s-au dezvoltat ele până în prezent prin diferite modificări de ordin legislativ. Totodată, am dedicat două capitole analizei calității aerului din importante capitale ale Europei, cât și a celor mai mari orașe de pe teritoriul României. Analizele comparative au dus la concluzii relevante ce pot fi regăsite în ultimul capitol al lucrării.
În ceea ce privește motivarea alegerii unei astfel de teme, consider că este necesar să amintesc importanța pe care o are mediul inconjurător asupra dezvoltării calității vieții și a mediului economic. Odată cu dezvoltarea industriei și a orașelor, calitatea mediului și modul în care acesta este afectat de acțiunile oamenilor a căpătat o deosebită importanță în cadrul politicilor statelor, fiind necesar ca acestea să ia seamă de impactul negativ pe care il poate avea o dezvoltarea iresponsabilă asupra calității vieții generațiilor prezente și viitoare. Numai printr-o politică de mediu ce incurajează o dezvoltare durabilă se pot balansa efectele negative ale dezvoltării economice iminente și beneficiile indiscutabile pe care le aduce un mediu sănătos calității vieții.
Problema politicilor de mediu și a calității aerului pe teritoriul statelor privite in mod individual și a asocierilor de state, așa cum este [NUME_REDACTAT] a fost, este și va fi un subiect de dezbatere abordat de mulți specialiști din domeniu.
Literatura de specialitate abundă în studii referitoare la calitatea aerului și protejarea lui. In continuare este prezentata o selecție a lucrărilor care au tratat aceasta tema, precum si principalele idei ce reies din aceste texte.
Baldasano, Valera si Jimenez (2003) prezintă o evaluare a calității aerului in principalele orașe din tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare, prezentând si o comparație a valorilor înregistrate de diferiți poluanți cu valorile recomandate de către [NUME_REDACTAT] a Sănătății si cu limitele recomandate de către [NUME_REDACTAT]. In general, tendința la nivel mondial este de a reduce concentrațiile de poluanți, având in vedere restricțiile tot mai puternice impuse de către guvernele locale si organizatiile internaționale. Cu toate acestea, in tarile sărace si cele cu venituri medii pe cap de locuitor scăzute, concentrațiile de poluanți atmosferici rămân ridicate, iar tendința este de creștere a nivelului acestora, făcând problema chiar mai grava.
[NUME_REDACTAT], Venugopal si Jones (2007) analizeaza calitatea aerului din orașul Bangalore din India in perioada 1999-2005, folosind date statistice furnizate de mai multe stații de monitorizare a calității aerului. In urma acestei analize rezulta ca au crescut valorile concentrațiilor de substanțe poluante SO2 si NOx, iar creșterea traficului din ultimii ani a dus la creșterea emisiilor poluante si deteriorarea calității mediului si a sănătății oamenilor, in mai multe orașe mari din India, dintre care si Bangalore. Concentrațiile de poluanți din zona intersecțiilor circulate puternic si a principalelor bulevarde din oraș depășesc limitele admise.
Murena (2004), in urma colectării si analizării datelor furnizate de diferite stații de monitorizare a aerului, in perioada 2001-2002, dezvolta si aplica un indice de poluare zilnica a aerului, cu scopul de a evidenția efectele poluării aerului asupra stării de sănătate a populației.
Jacob si Winner (2009), trece in revista studiile recente care au evidențiat efectele schimbărilor climatice prin corelarea calității aerului cu variabilele meteorologice si analiza perturbațiilor in modelele de transport chimic.
Carmichael (2008), analizează cea mai mare problema a calității aerului si anume aceea de a putea fi prevăzute evoluțiile viitoare. Astfel s-a elaborat un model matematic care tine cont de aerosoli, compoziție chimica, dinamica atmosferei si termodinamica. Aceste modele de previziune pot fi realizate pe calculator, deși aspectele spațiale si temporale pot fi simulate. Lipsa informațiilor corecte si complete pot afecta rezultatul acestui model matematic.
Puliafito, Guevara & all (2003), prezinta un model pentru a determina calitatea aerului in zonele urbane cu ajutorul unui sistem de informare geografica. Acest sistem permite integrarea, manipularea, analiza si simularea de date spațiale si temporale ale concentrației ambientale a principalilor poluanți, cu scopul de a permite utilizatorilor sa caracterizeze si sa recunoască zonele cu o creștere potențiala a poluării sau cele cu îmbunătățirea calității aerului. In plus modelul poate fi folosit pentru a testa conformitatea cu standardele locale de calitate, pentru a studia impactul de mediu al unor industrii noi sau pentru a determina schimbările in ceea ce privește calitatea aerului in condiții de trafic foarte intens.
Borrego, Martins, Tchepel & all (2006), in studiul realizat demonstrează importanta structurii spațiale asupra durabilității urbane, arătând de ce calitatea aerului ar trebui sa fie considerata un indicator foarte important in planificarea urbana. Rata de emisie si zonele unde aerul este foarte poluat au fost analizate pentru 3 orașe imaginare cu diferite structuri urbane, dar cu aceeași populație. Orașul “Coridor” este caracterizat de cele mai mari emisii, in timp ce orașul “Dispersat” arata cele mai mici rate de emisie in zona, iar orașul “Compact” este caracterizat de rate mici de emisie pe locuitor. Potrivit simulărilor fotochimice realizate, se poate concluziona ca orașele compacte cu multe zone verzi furnizează o mai buna calitate a aerului in comparație cu orașele dispersate care au o densitate mai redusa a populației dar au structuri intensive de transport. Acest studiu demonstrează ca exista o diferența semnificativa in poluarea fotochimica la nivel regional.
Lau, Hung, Yuen & all (2009), arata in studiul realizat ca gradul de poluare a aerului cu monoxid de carbon este influențat direct de trafic, ciclul zilnic al concentrației de CO fiind atribuit traficului rutier. Aceștia au preluat si prelucrat datele înregistrate de o stație de monitorizare a parametrilor aerului, pe parcursul a 7 ani, stația fiind amplasata la câțiva metri de o mare intersectie din [NUME_REDACTAT].
Elshout, Leger, Nussio (2008), prezinta cea mai simpla metoda de interpretare a calității aerului, care consta in folosirea unui index bazat in general pe un număr de sub-indici pentru fiecare poluant individual. Exista o multitudine de indici chiar si in tarile care au aceeasi legislație, sau exista chiar zone din cadrul aceleiași tari care folosesc indici diferiți. Spre exemplu in [NUME_REDACTAT] si in SUA, indicii sunt un strânsă legătura cu efectele perceptibile asupra stării de sănătate a oamenilor si sunt folosiți pentru a oferi sfaturi in situația unor cazuri accentuate de poluare.
Gurjan, Butler, Lawrence M.G. & all (2008), propun o formulare a unor indici de poluare pentru a evalua emisiile din atmosfera si calitatea aerului, in special in marile orase. Acești indici pot ajuta la monitorizarea schimbărilor intervenite in ceea ce privește calitatea aerului in timp si relaționarea acestora cu alți indici care oferă informații despre schimbările rapide si dese de stare a atmosferei din marile orașe.
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND POLITICA DE MEDIU DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
Scurtă prezentare a politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
În ultimii 30 de ani, politica europeană de mediu s-a dezvoltat de la un grup limitat de măsuri preponderent tehnice la unul din cele mai cunoscute aspecte ale UE, în momentul de față acoperind aproape în întregime spectrul problemelor de mediu. Subiecte diverse cum ar fi schimbarea de climă, promovarea dezvoltării durabile și a unui nivel ridicat de protecție a mediului au fost incluse ca fiind un obiectiv important în [NUME_REDACTAT] Europene. Politica de mediu a UE se bazează pe crezul că stabilirea unor standarde de mediu înalte stimulează oportunități de inovare și afaceri.
Politicile de mediu înfățișează strategiile însușite pentru a inversa procesul de deteriorare ambientală. Acestea sunt limitate atât in spațiu, cât și în timp si au un efect curative. Unul din efectele aplicării politicilor a constat în principal în scăderea ratei deteriorării, dar nu în prevenirea și inversarea procesului. Dezvoltarea sistemelor socio-economice care a avut loc în principal prin etape de creștere economică a fost acompaniată de acumularea unei datorii față de mediu adică față de capitalul natural. Nu există o relație liniară între creșterea economică și impactul acesteia asupra mediului deoarece tehnologiile au tendința de a deveni mai puțin poluante.
Politica de mediu europeană a fost adoptată în cadrul [NUME_REDACTAT] de la Paris din 1972, unde (în urma primei conferințe ONU privind mediul) șefii de state sau de guverne europene au declarat că este nevoie de o politică comunitară de mediu care să însoțească expansiunea economică și au solicitat un program de acțiune. [NUME_REDACTAT] European din 1987 a introdus un nou titlu în cadrul Tratatului de la Roma, „Mediul”, care furniza primul temei juridic pentru o politică de mediu comună care are drept obiective conservarea calității mediului, protejarea sănătății umane și asigurarea unei utilizări raționale a resurselor naturale. Revizuirile ulterioare ale tratatului au consolidat angajamentul Europei față de protecția mediului și rolul [NUME_REDACTAT] în dezvoltarea acesteia. Prin intermediul Tratatului de la Maastricht (1993), mediul a devenit un domeniu oficial de politică a UE, s-a introdus procedura de codecizie, iar votul cu majoritate calificată în Consiliu a devenit regulă generală. Tratatul de la Amsterdam (1999) a stabilit obligația de integrare a protecției mediului în cadrul tuturor politicilor sectoriale ale UE, în vederea promovării dezvoltării durabile. Prin intermediul Tratatului de la Lisabona (2009), combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea durabilă în relațiile cu țările terțe au devenit obiective specifice. Dobândirea prin Tratatul de la Lisabona de către UE a personalității juridice a permis acesteia să încheie acorduri și tratate în nume propriu în domeniul politicilor de mediu.
Baza legală a politicii de mediu în [NUME_REDACTAT]
Apărută pe agenda de lucru europeană la începutul anilor 1970, preocuparea pentru mediu dobândește un caracter distinct odată cu semnalul dat de Clubul de la Roma, privind diminuarea resurselor naturale și a deteriorării calității apei, aerului și solului. Crearea politicii comunitare de mediu s-a realizat în anul 1972, dezvoltându-se ca una dintre cele mai importante politici comunitare. Importanța sa este datorată faptului că politica de mediu a devenit politica orizontală a [NUME_REDACTAT], aspectele de protecție a mediului fiind considerate obligatorii pentru celelalte politici comunitare.
Baza legală a politicii de mediu a UE este constituită de articolele 174 – 176 ale Tratatului CE, la care se adaugă articolele 6 și 95.
Articolul 174 este cel care trasează obiectivele politicii de mediu și contine scopul acestei politici (asigurarea unui înalt nivel de protecție a mediului ținând cont de diversitatea situațiilor existente în diferite regiunii ale Uniunii.) În completarea acestuia, Articolul 175 identifică procedurile legislative corespunzătoare atingerii acestui scop și stabilește modul de luare a deciziilor în domeniul politicii de mediu, iar Articolul 176 permite statelor membre adoptarea unor standarde mai stricte.
Articolul 95 (o completarea a art. 176) are în vedere armonizarea legislației referitoare la sănătate, protecția mediului și protecția consumatorului în [NUME_REDACTAT] (o clauză de derogare permite acestora să adauge prevederi legislative naționale în scopul unei mai bune protejări a mediului).
Articolul 6 promovează dezvoltarea durabilă ca politică orizontală a [NUME_REDACTAT] și subliniază astfel nevoia de a integra cerințele de protecție a mediului în definirea și implementarea politicilor europene sectoriale.
Acestor articole li se adaugă peste 200 de directive, regulamente și decizii adoptate, care constituie legislația orizontală și legislația sectorială în domeniul protecției mediului. Legislația orizontală cuprinde acele reglementari ce au în vedere transparența și circulația informației, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activității și implicării societății civile în protecția mediului. Spre deosebire de aceasta, legislația sectorială se refera la sectoarele care fac obiectul politicii de mediu (gestionarea deșeurilor, poluarea fonică, calitatea apei, calitatea aerului, schimbări climatice, controlul poluării industriale, protecția naturii, protecția solului, substanțe chimice, organisme modificate genetic si protecția civilă – care se regăsesc în planurile de acțiune și în strategiile elaborate).
1.3. Actorii instituționali ai politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
Politica de mediu a [NUME_REDACTAT] este susținută de un număr de actori instituționali implicați în pregătirea, definirea și implementarea sa, și care se află în permanentă consultare cu guvernele [NUME_REDACTAT], cu diverse organizații industriale și cu organizații nonguvernamentale. Prin diversele atribuții pe care le au, acestea contribuie la caracterul sinergetic al politicii de mediu și asigură realizarea obiectivelor sale atât la nivel legislativ, cât și la nivel de implementare.([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2008, pg. 337)
[NUME_REDACTAT] identifică două mari categorii de actori instituționali: ( [NUME_REDACTAT] de Securitate, Ed. [NUME_REDACTAT], articolul Securitatea economică și a mediului, pg. 134-135)
Economici – corporații transnaționale, firme de stat, firme din domeniul agiculturii, chimiei, industriilor nucleare, pescuitului, mineritului și altele.
Guverne și agenții, chiar și unele organizații internaționale, cu rol în cercetarea și formularea unor recomandări a fi urmate de state.
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Mediu -[NUME_REDACTAT] de Mediu a fost creată în 1981 și este direct responsabilă pentru elaborarea și asigurarea implementării politicii de mediu. Rolul său este de a iniția și definitiva noi acte legislative în domeniu și de a se asigura că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] Mediului este parte a [NUME_REDACTAT] Europene și se reunește de câteva ori pe an , în scopul coordonării politicilor de mediu ale statelor membre.
[NUME_REDACTAT], prin Comitetul de mediu, sănătate publica și politică a consumatorului. [NUME_REDACTAT] European în politica de mediu a Uniunii se manifestă prin cooperarea acestuia cu celelalte instituții și implicarea în procesul de co-decizie. În anul 1973 Parlamentul a înființat un Comitet de mediu, format din specialiști și responsabil pentru inițiativele legislative privind protecția mediului și protecția consumatorului.
Comitetul economic și social are un rol consultativ în procesul de decizie și ilustrează generalitatea politicii de protecție a mediului ambiant.
Comitetul regiunilor are, de asemenea, rol consultativ și asigură implicarea autorităților regionale și locale în procesul de decizie la nivel comunitar. Aspectele de mediu sunt responsabilitatea Comisiei 4, alături de planificarea spațială și de chestiunile ce țin de politica urbană și de energie.
[NUME_REDACTAT] de Mediu are sediul la Copenhaga și are ca scop principal colectarea, prelucrarea și furnizarea de informații privind mediul ambiant către decidenți și către public. Acest lucru se realizează prin activități permanente de monitorizare a mediului și semnalarea în timp util a problemelor pe cale de apariție. Deși nu este direct implicată în procesul de decizie, comunicările și rapoartele sale asupra situației mediului joacă un rol esențial în adoptarea noilor strategii și măsuri de protecție a mediului la nivel comunitar și fundamentează majoritatea deciziilor Comisiei în această direcție.
Organizații nonguvernamentale (ONG). Ele reprezintă cele mai active forme prin care societatea civilă își poate exprima interesul pentru protecția mediului și au un rol important în ansamblul instituțional și în influențarea politicilor de mediu. Printre cele mai importante organizații se numără: [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Fund for Nature.
1.4. Obiectivele și principiile politicii de mediu a [NUME_REDACTAT]
Politica de mediu a UE are ca obiectiv principal consolidarea capitalului natural și promovarea unei economii care utilizează resursele în mod eficient pentru a proteja sănătatea populației. Strategia de mediu coordonată la nivelul UE creează sinergii și asigură coerența între politicile UE și, dată fiind relevanța legislației de mediu pentru mai multe sectoare de activitate, va garanta aplicarea unor condiții echitabile în desfășurarea activităților acestora.
Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a [NUME_REDACTAT] sunt clar stipulate de Articolul 174 al Tratatului CE și reprezintă:
conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;
protecția sănătății umane;
utilizarea rațională a resurselor naturale;
promovarea de măsuri la nivel internațional în vederea rezolvării problemelor de mediu la nivel regional.
Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unor serii de măsuri minime de protecție a mediului, ce aveau în vedere limitarea poluării, în anii ’90 parcurgând un proces care s-a axat pe identificarea cauzelor acestora, precum și pe nevoia evidentă de a lua atitudine în vederea stabilirii responsabilității pentru daunele aduse mediului. Această evoluție conduce la delimitarea principiilor de acțiune: principiul «Poluatorul plătește», prevenirii, precauției în luarea deciziilor, asigurării unui nivel ridicat de protecție a mediului, integrării cerințelor de protecție a mediului în definirea și implementarea altor politici comunitare și al proximității.
Instrumentele utilizate sunt dispoziții legislative, în special directive fixând norme de calitate de mediu (niveluri de poluare); norme aplicabile procedurilor industriale (norme de emisii, de concepție, de exploatare); norme aplicabile produselor (limite de concentrație sau de emisie pentru un produs dat); programe de acțiune în favoarea protecției mediului; programe de ajutor financiar. Principiile care stau la baza politicii și strategiei [NUME_REDACTAT] în domeniul protecție factorilor de mediu.
Odată cu multiplicarea izvoarelor sale, dreptul mediului este astăzi supus unui număr de principii, care reprezintă valorile morale supreme și ghiduri de acțiune care călăuzesc întreaga activitate de elaborare și aplicare a măsurilor vizând protecția mediului.
În prezent, la nivelul [NUME_REDACTAT], sunt consacrate următoarele principii ale dreptului mediului:
1. Principiul dezvoltării durabile. Are în vedere utilizarea rațională a resurselor epuizabile, precum și a celor regenerabile, într-o manieră care să nu le compromită. Exploatarea resurselor trebuie să se facă astfel încât să se asigure randamentul optim sustenabil.
[NUME_REDACTAT], în 1987, a definit dezvoltarea durabilă ca fiind „dezvoltarea care răspunde nevoilor prezente fără să compromită șansele generațiilor viitoare”.
La nivel comunitar, în anul 2001, la propunerea [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de la Goteborg, a adoptat „[NUME_REDACTAT] Europene pentru dezvoltare durabilă”, care vizează întărirea coerenței diferitelor politici, din punct de vedere al mediului, economic și social, în scopul ameliorării de o manieră durabilă a bunăstării și a condițiilor de viață ale generațiilor prezente și viitoare.
( [NUME_REDACTAT], 2006, pag. 43.)
2. Principiul protecției, presupune evitarea oricăror activități nocive pentru mediu și luarea tuturor măsurilor posibile pentru împiedicarea deteriorării mediului. Principiul presupune o atitudine prevăzătoare și de protejare a factorilor de mediu în acțiunile întreprinse.
Punerea în aplicare a acestui principiu se face, de regulă, prin intermediul sau împreună cu alte măsuri și principii, cel mai adesea cu principiul precauției.
3. Principiul poluatorul-plătește, a fost enunțat de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa, iar ulterior a fost reluat în cadrul legislației comunitare.
Transpunerea în legislația comunitară a acestui principiu s-a realizat prin [NUME_REDACTAT] European și a Consiliului nr.2004/35 din 21 aprilie 2004, care are ca obiect stabilirea unui cadru pentru prevenirea și repararea pagubelor pe baza unei responsabilități de mediu, fondată pe principiul „poluatorul plătește”. ([NUME_REDACTAT] nr. L 143 din 30.04.2004, p. 56–75)
Principiul poluatorul-plătește are drept consecință internalizarea costurilor poluării (la nivelul întreprinderii poluatoare), prevenirea poluării, precum și repararea prejudiciului cauzat de poluare.
Principiul permite impunerea de către autoritățile publice, în sarcina poluatorului, a taxelor de prevenire și de depoluare, constituindu-se într-o adevărată „fiscalitate de mediu”, formată din diverse taxe, redevențe și accize.
Măsura s-a dovedit însă a fi, uneori, o armă cu două tăișuri: pe de o parte, aceste taxe asigură o serie de venituri necesare desfășurării unor acțiuni de protecție a mediului dar, pe de altă parte, pot induce poluatorului sentimentul că odată achitate taxele este liber să polueze și poate polua oricât, pentru că a plătit pentru aceasta.
4. Principiul prevenției, adesea numit și principiul acțiunii preventive sau principiul corecției cu prioritate la sursă este înscris în art.174 al Tratatului de la Amsterdam.
Aplicarea acestuia trebuie să asigure prevenirea atentatelor asupra mediului. El trebuie aplicat înaintea întreprinderii unei acțiuni sau a unui demers concret de natură să afecteze mediul. Atunci când există un risc, chiar potențial, există posibilitatea producerii unei pagube, iar aceasta trebuie prevenită.
Principiul s-a materializat în [NUME_REDACTAT] nr. 85/337/CEE din 28 iunie 1985 referitoare la evaluarea impactului asupra mediului a unor proiecte susceptibile de a avea consecințe importante asupra mediului.( [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] nr. L 175 din 05.07.1985 p. 40 – 48)
Sistemul de evaluare a impactului de mediu a fost completat în anul 2001, prin Directiva nr.2001/42/CE, din 27 iunie, referitoare la evaluarea consecințelor asupra mediului ale unor planuri și programe.( [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] nr. L197 din 21.07.2001, p. 30 – 37.)
5. Principiul precauției presupune prevenirea poluării mediului, în loc să se caute soluții pentru remedierea ulterioară a situației.
Dacă prevenirea se bazează pe o evaluare a riscurilor în raport de cunoștințele existente la un moment dat, principiul precauției presupune a se acționa chiar în lipsa unei certitudini științifice.
Fundamentul acestui principiu este că absența certitudinii științifice nu constituie o piedică pentru a întreprinde măsurile necesare în scopul evitării atentatelor grave împotriva mediului.
Tratatul asupra [NUME_REDACTAT] are o singură referire explicită la principiul precauției, în titlul consacrat protecției mediului. (art. 174 – fostul articol 130r -, alin.2, teza a doua).
6. Principiul participării publicului implică dreptul cetățenilor, asociațiilor, grupurilor și organizațiilor de a participa la soluționarea problemelor de mediu. Acesta este indisolubil legat de dreptul la informare, care este o condiție esențială pentru aplicarea principiului.( [NUME_REDACTAT], nr.4/1991, pag.499)
Principiu a primit o confirmare internațională cu ocazia Sumitului de la Rio, fiind înscris ca al 10-lea principiu în cadrul Declarației adoptate cu respectivul prilej.
La nivel comunitar, începând din 14 februarie 2005, a intrat în vigoare [NUME_REDACTAT] European și a Consiliului nr.2003/4/CE din 28 ianuarie 2003, referitoare la accesul publicului la informațiile în materie de mediu. ([NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] nr.41 din 14.02.2003)
7. Principiul integrării are în vedere faptul că realizarea protecției mediului nu se poate face acționând în mod independent, implementarea măsurilor de protecție a mediului trebuind să se facă în mod integrat, prin luarea în calcul a problemelor de mediu în ansamblul celorlalte politici.
Politica de mediu trebuie să fie o politică integratoare, care să asigure realizarea unui echilibru între diferitele interese divergente.
La nivel comunitar, în Tratatul asupra [NUME_REDACTAT], principiul se regăsește în prevederile art.6, potrivit cărora „exigențele protecției mediului trebuie să fie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Comunității prevăzute în art.3, în special în scopul promovării dezvoltării durabile”.
1.5. Programele de acțiune pentru mediu în [NUME_REDACTAT]
Devenea fundamental in politica UE de mediu faptul ca in contextul expansiunii economice si a îmbunătățirii calității vieții o atenție deosebită ar trebui acordată mediului, astfel au fost implementate programe de acțiune pentru mediu.
[NUME_REDACTAT] de Acțiune pentru protecția mediului adoptat pentru perioada 1973-1976 a fost urmat de [NUME_REDACTAT] in 1977 si de [NUME_REDACTAT] in 1983. In același an a demarat Al patrulea Program de Acțiune (1987-1992) iar anul 1987 a fost declarat [NUME_REDACTAT] al Mediului.
In 1993 a început [NUME_REDACTAT] Program de Acțiune. Ca si [NUME_REDACTAT] Program de Acțiune a fost focalizat pe dezvoltare durabila, nu numai pe protecția mediului.
[NUME_REDACTAT] de Acțiune a fost actualizat si extins in 1977, 1983, 1987, in 1992 a cincea ediție a dat o noua abordare asupra politicii de mediu.
Primele doua programe adoptate au avut o durata de 4 ani si s-au derulat pe perioadele 1973-1977 si 1977-1981. Scopul principal a constat în determinarea modalităților și a metodelor durabile de prevenire și verificare a surselor de poluare. Principiul prevenirii în ceea ce privește intervențiile de recuperare si reparare precum si principiul „poluatorul plătește”, ca de altfel si costurile prevenirii si eliminării efectelor dăunătoare de către persoana responsabila sunt sancționate.
Comunitatea este preocupata sa legitimeze intervenția sectorului protecției mediului in subiecte de nivel internațional: in acea perioada luând parte in diverse organisme internaționale cum ar fi: UNEP, OCSE, FAO si convenții intonaționale.
Cel de al treilea program de mediu (1982-1986) promovează puternic politica de prevenire a daunelor asupra mediului pentru controlul si reducerea poluării. Astfel una din directivele fundamentale in sistemul de protecție a mediului si anume: evaluarea impactului de mediu (directiva 85/337/EC). Conform acestei directive, activitățile care pot produce schimbări ale mediului trebuie planificate astfel încât sa verifice preliminar consecințele respectivelor intervenții. Implicarea in problemele de mediu devine atât de importanta încât Parlamentul decide alocarea de sume importante mediului.
Al patrulea plan de acțiune acoperă perioada 1987-1992. Comisia, in baza [NUME_REDACTAT] Unic , identifica mai bine principalele sectoare de intervenție in domeniul mediului:
prevenirea poluării
îmbunătățirea managementului resurselor naturale
relații internaționale
dezvoltarea cercetării
identificarea de mijloace economice
Acest program este caracterizat de atenția mare pe care o acorda necesitații integrării politicilor de mediu in alte politici comunitare, ca agricultura, in concurența și dezvoltarea.
Programul de Acțiune al celui de al cincilea plan este de a transforma tiparele de creștere si dezvoltare ale Comunității in așa fel încât sa promoveze dezvoltarea durabila. Est strâns legat de conceptul de dezvoltare durabila si conceptul responsabilității solidare.
Programul continua sa se adreseze problemelor de mediu dar urmareste si stabilirea a noi relatii intre actorii din sectorul de mediu.
Programul este impartit in 5 sectoare tinta (industrie, energie, transport, agricultura si turism) si sapte teme (scimbarea climei, acidificarea/calitatea aerului, mediul urban, zonele de coasta, managementul deseurilor, resursele de apa si biodiversitatea). Stabileste obiective pentru fiecare din aceste domenii – departajate la nivel comunitar si global – si descrie tintele si actiunile generale necesare pentru atingerea fiecarui obiectiv.
Stabilește clar o noua abordare a politicii de mediu a Comunitații bazată pe urmatoarele principii:
integrarea dimensiunii de mediu în politicile tuturor sectoare importante
lărgirea spectrului de instrumente (educație și informare, dezvoltare tehnologică, încorporarea costurilor de mediu în prețuri, mecanisme de sprijin financiar);
împărțirea responsabilității pentru toți actorii sociali : administrație, întreprinderi, cetățeni și consumatori
In plus fată de instrumentele care reglementează si care sunt utilizate in privința protecției mediului, programul mai acționează si pentru dezvoltarea unui set de noi instrumente:
instrumente de reglementare: care fixează noi nivele minime de protecție, implementarea unor acorduri internaționale si stabilirea unor reguli si standarde cu privire la piața interna
instrumente financiare: stimulente pentru producători si consumatori ca sa protejeze mediul si sa folosească resurse naturale într-o maniera responsabila (masuri economice, fiscale si de responsabilitate civila) si „corecții ale preturilor” pentru a se asigura ca produsele si serviciile care respecta mediul nu sunt penalizate in ceea ce privește costul lor;
masuri orizontale: îmbunătățesc informațiile si statisticile de mediu (nomenclatoare comparative, standarde, criterii și metodologii), promovează cercetarea științifica si dezvoltarea tehnologica, îmbunătățesc planificarea sectoriala si spațială, informarea publică (dezvoltarea bazelor de date) și pregătirea profesionala
mecanisme de suport financiar: programul LIFE, [NUME_REDACTAT], Fondul de Coeziune; împrumuturi BEI
Al 6-lea Program de Acțiune „Viitorul nostru, alegerea noastră” stabilește prioritățile [NUME_REDACTAT] pana in 2010. Programul promovează dezvoltarea protecției mediului prin utilizarea tuturor instrumentelor disponibile: legislație si penalități, împrumuturi nerambursabile pentru inovații si dezvoltare, cercetare si informare.
Propune 5 direcții majore de acțiune strategica:
îmbunătățirea implementării legislației actuale
integrarea preocupărilor de mediu in alte politici
apropierea de piață
încurajarea populației ca persoane private și sprijinirea lor în schimbarea atitudinii față de mediu
luarea in considerare a mediului in utilizarea teritoriului
planificare si managementul deciziilor
Acțiuni specifice sunt propuse pentru fiecare dintre acestea:
Programul releva 4 domenii:
1. Schimbarea climei: obiectivul in acest domeniu este reducerea gazelor de sera la un nivel care sa nu cauzeze variații nefirești pentru clima Pământului. In cadrul Protocolului de la Kyoto, UE a agreat sa reducă emisiile sale de gaze de sera cu 8% comparativ cu 1990, in perioada 2008-2012. Pentru a atinge acest obiectiv, UE trebuie sa facă schimbări structurale, in special in privința sectoarelor transport si energie, urmărind o mai mare eficienta si economia de energie. Introducerea unei piețe pentru licențe (autorizații) negociabile, cercetarea in domeniul tehnologic, informarea cetățenilor sunt puternic stimulate
2. Natura si biodiversitatea: obiectivele in acest domeniu sunt protejarea si restaurarea structurii si funcționarii sistemelor naturale si stoparea pierderilor in biodiversitate atât la nivelul UE cat si la scara globala. Sunt anunțate noi si variate inițiative in special pentru protecția solului, salvarea mediului marin, prevenirea accidentelor industriale si minerale.
3. Mediul si sănătatea: obiectivul este atingerea unui nivel de calitate a mediului care sa nu provoace impacte importante sau riscuri pentru sănătatea omului. De la conștientizarea unei conexiuni intre sănătatea omului si problemele de mediu, sunt necesare numeroase acțiuni in prevenirea riscurilor, mai ales in ceea ce privește anumite grupuri si anume bătrânii si copiii.
Pentru aceasta, o atenție deosebita s-a acordat activării directivelor pentru apa si zgomot si revizuire a sistemului comunitar de management al riscurilor substanțelor chimice. Noua strategie UE in privința substanțelor chimice stabilește reguli noi, mai stricte, care reglementează producerea si manipularea substanțelor chimice
4. Managementul resurselor naturale si deșeurilor: obiectivul este de a se asigura un consum al resurselor regenerabile si neregenerabile suportat de mediu. Planul de Acțiune asupra ruperii oricărei legături intre dezvoltare economica si producere de deșeuri. Eforturi speciale sunt necesare pentru creșterea nivelului de reciclare si reducerea producerii de deșeuri. Cu privire la deșeuri, obiectivul specific este reducerea cantitativa a deșeurilor finale cu 20% pana in 2010 si cu 50% pana in 2050.
1.6. Instrumente de aplicare a politicii de mediu la nivelul statelor membre ale [NUME_REDACTAT]
Sunt identificate trei tipuri de instrumente: legislative, tehnice și economico-financiare: ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],2008, pg. 334 – 335)
1. Instrumentele legislative creează cadrul legal al politicii comunitare de protecție a mediului sunt reprezentate de legislația existentă în acest domeniu, adică de cele peste 300 de acte normative (directive, regulamente) adoptate începând cu anul 1970 (acestea constituie așa numitul acquis comunitar).
– Regulamentele sunt direct aplicate în statele membre și sunt adresate tuturor subiecților din cadrul Comunității. Acesta înseamnă că regulamentele UE sunt obligatorii pentru fiecare cetățean european. De exemplu, interdicția de a trimite deșeurile în anumite țări în curs de dezvoltare, impusă de regulamentul UE în ceea ce privește supravegherea și controlul transportului de deșeuri, este obligatorie pentru fiecare francez, german sau italian, fară a mai fi necesară o lege sau o ordonanță națională adițională. O asemenea lege națională nici macăr nu este permisă.
– Directivele sunt adresate statelor membre și mai presus de toate menționează obiectivele ce trebuie atinse cu ajutorul fiecărei directive în parte. Directivele lasă proporția implementării lor la latitudinea statelor membre care sunt obligate să adopte legi pentru a îndeplini cerințele directivei într-o anumită perioadă de timp. Modul în care această legislație se integrează în sistemul legal național rămane și el la latitudinea statelor respective. De exemplu, diferite directive privind puritatea aerului impun valori limită ale calității aerului pentru anumiți agenți poluanți, dar lasă în seama statelor membre alegerea măsurilor ce se impun pentru a rămâne sub limita valorilor specifice.
Măsurile de mediu necesită un grad înalt de flexibilitate. Obiectivele comune pot fi cel mai bine atinse prin măsuri de adaptare cât mai bună la diferitele condiții climatice, la atitudinea populației, la respectiva structură legală și la diferitele tradiții din cadrul fiecărui stat membru. Din acest motiv, directivele sunt mult mai des utilizate pentru a implementa politica de mediu europenă decât regulamentele.
2. Instrumentele tehnice asigură respectarea standardelor de calitate privind mediul ambiant și utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. În categoria instrumentelor tehnice pot fi incluse:
Standarde și limite de emisii
Cele mai bune tehnologii disponibile
Denominarea „Eco” (Eco-etichetarea)
Criteriile aplicabile inspecțiilor de mediu în statele membre ale Uniunii.
Standardele și limitele de emisii sunt incluse în legislația specifica și au menirea de a limita nivelul poluării mediului și de a identifica marii poluatori.
Cele mai bune tehnologii disponibile – legislația de prevenire și control a poluării industriale impune utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile la un moment dat.
Denominarea „Eco” este un instrument ce are drept scop promovarea produselor cu un impact de mediu redus, comparativ cu alte produse din același grup. În plus, denominarea „eco” oferă consumatorilor informații clare și întemeiate științific asupra naturii produselor, orientându-le astfel opțiunile. Această denominare are rolul evidențierii produselor comunitare care îndeplinesc anumite cerințe de mediu și criterii „eco” specifice, criterii stabilite și revizuite de [NUME_REDACTAT] Europene pentru Denominare Eco15 – responsabil de altfel și pentru evaluarea și verificarea cerințelor referitoare la acestea. Produsele care au îndeplinit criteriile de acordare a acestei denominări pot fi recunoscute prin simbolul „margaretei” (logo-ul specific). Septembrie 2005 este data la care a fost finalizată examinarea modului de funcționare a denominării „Eco” și la care au fost propuse amendamentele corespunzătoare.
Criteriile aplicabile inspecțiilor de mediu în [NUME_REDACTAT] au fost create pentru a asigura conformitatea cu legislația de mediu a UE și aplicarea uniformă a acesteia. Acest lucru este posibil prin stabilirea unor criterii minime referitoare la organizarea, desfășurarea, urmărirea și popularizarea rezultatelor inspecțiilor de mediu în toate [NUME_REDACTAT].
Alte două instrumente sunt reprezentate de rețelele de măsură și control a poluării aerului, solului apei etc și de bazele de date privind nivelul poluării, pragurile de alertă, inventarul de emisii poluante etc. Acestea monitorizează permanent situația mediului și oferă informațiile necesare inițierii de acțiuni cu scop reparatoriu și preventiv.
3. Instrumente financiare ale politicii de mediu: Programul LIFE, Programul ISPA, [NUME_REDACTAT] și de Coeziune.
A) Programul LIFE
Cel mai important instrument financiar pentru mediu al [NUME_REDACTAT] este programul LIFE. Scopul acestui program este de a contribui la dezvoltarea și implementarea politicii de mediu a Comunității.( [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2008, pg. 335-336)
Sprijinul financiar LIFE este în primul rând destinat:
Proiectelor inovatoare și acțiunilor pe scară demonstrativă, promovând dezvoltarea sustinută în domeniul activității industriale;
Proiectelor cu efect demonstrativ sau proiectelor de sprijin tehnic în beneficiul autorităților locale, în vederea facilitării integrării în politica planificării zonale, ca și în planificarea utilizării terenurilor, contribuid la dezvoltarea sănătoasă a mediului;
Proiectelor pregatitoare ce contribuie la implementarea politicii și legislației de mediu ale Comunității, în special:
Protecția și utilizarea rațională a zonelor de costă;
Reducerea deșeurilor, în special a celor toxice și periculoase;
Prevenirea poluării apei, inclusiv tratarea canalizărilor;
Măsuri împotriva poluării și acidificării aerului; și măsuri împotriva acidizării ozonului din troposferă.
Programul LIFE este deschis tuturor persoanelor fizice și juridice înregistrate în UE. De asemenea, LIFE este singurul instrument financiar comunitar în domeniul protecției mediului care este deschis participării și statelor candidate la [NUME_REDACTAT], în baza unei contribuții financiare a acestora.
Programul LIFE a fost lansat în 1992 cu scopul de a cofinanța proiectele de protecție a mediului în țările UE, precum și în țările în curs de aderare. Programul are deja patru faze de implementare:
prima fază: LIFE I – 1992 -1995, cu un buget de 400 milioane de Euro;
a doua fază: LIFE II – 1996- 1999, cu un buget de 450 milioane de Euro;
a treia fază: LIFE III – 2000-2004, cu un buget de 640 milioane de Euro și a sprijinit proiectele de protecție a mediului în statele membre și candidate la UE.
Programul s-a concentrat pe 3 componente:
LIFE NATURA – implementarea măsurilor de conservare pentru protecția naturii:
LIFE MEDIU – sprijinirea proiectelor demonstrative flexibile, eficiente și transformabile în alte zone, precum cele legate de tehnologiile nepoluante, calitatea apei, gestionarea deșeurilor, planificarea utilizării terenurilor, etc.
LIFE – [NUME_REDACTAT] (6%)
a patra fază: LIFE+ (2007-2013) cu un buget total de aproximativ 1,9 miliarde de Euro alocați pentru a acoperi toate prioritățile din domeniul înconjurător. El este format din trei componente:
LIFE+ “Natura și Biodiversitatea” care are ca scop dezvoltarea cunoașterii necesare evaluării și monitorizării politicilor și legislației europene din domeniul naturii și biodiversității. Accentul se pune pe:
Investiții durabile pe termen lung în situri “Natura 2000”;
Acțiuni de conserve pentru speciile vizate de Directivele “Păsări și Habitate”
LIFE+ “Politică și Guvernare în materie de mediu” care acoperă prioritățile identificate în cadrul [NUME_REDACTAT] 6 pentru Mediu (mai puțin natura și biodiversitatea), precum și abordările strategice pentru elaborarea, implementarea și controlul politicilor de mediu. Aceasta componentă are 7 domenii prioritare: schimbările climatice, mediul, sănătatea, calitatea veți, resursele naturale, deșeurile și pădurile;
LIFE+ “Informarea și Comunicarea pentru aspecte legate de mediu” are ca scop implementarea unor campanii de conștientizare și comunicare având drept subiecte aspectele legate de: protecția mediului; protecția și conservarea naturii și a biodiversității; campanii de conștientizare pentru promovarea incendiilor forestiere.
B) Fondul de [NUME_REDACTAT] Fondului de Coeziune a fost hotărâtă prin Tratatul de la Maastrich, acesta devenind operațional în anul 1994. Acest fond are următoarele caracteristici:
Sfera limitată de acțiune, din acest fond urmând a se acorda sprijin financiar numai [NUME_REDACTAT] care au un PIB/locuitor mai mic de 90% din media comunitară. Aceasta înseamnă că ajutorul este direcționat către statele mai puțin prospere luate în întregime (este vorba doar de Spania, Portugalia, Grecia și Irlanda);
Sprijinul financiar este limitat la cofinanțarea proiectelor din domeniile protejării mediului și dezvoltării rețelelor de transport trans-europene;
Suportul financiar este acordat acelor state care au elaborat programe, prin care se acceptă condițiile referitoare la limitele deficitului bugetar, deoarece se are în vedere legătura dintre acest fond și obiectivul realizării [NUME_REDACTAT] și Monetare.
C) Programul ISPA([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2008, pg. 336)
Finanțează proiecte mari de infrastructură în sectorul protecției mediului și al transporturilor în țările candidate. În ceea ce privește protecția mediului, obiectivul ISPA este să sprijine țările beneficiare în alinierea standardelor UE din domeniul protecției mediului. Din acest punct de vedere, ISPA se concentrează asupra aplicării directivelor de protecție a mediului care necesită costuri de implementare.
Acestea se referă la următoarele domenii:
Furnizarea apei potabile;
Tratarea apelor uzate;
Gestionarea deșeurilor solide și a deșeurilor periculoase;
Poluarea aerului.
Implementarea acestor directive este strâns legată de îmbunătățirea sănătății și a calității vieții cetățenilor și are un impact pozitiv asupra coeziunii sociale și economice a țărilor beneficiare.
CAPITOLUL II – ASPECTE GENERALE PRIVIND POLITICA DE MEDIU ÎN ROMÂNIA
2.1. Scurtă prezentare a politicii de mediu în [NUME_REDACTAT] România, protecția mediului a apărut ca un domeniu de sine stătător al politicilor naționale în anul 1990, când a fost înființat pentru prima dată fostul Minister al Mediului; în 1992 a fost elaborat primul document oficial ce stabilește obiectivele naționale în domeniu – „[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]”, reactualizată în 1996 și în 2002. Strategia este structurată în două părți:
(1) o trecere în revistă a principalelor resurse naturale, elemente privind starea economică și calitatea factorilor de mediu.
(2) strategia propriu-zisă, adică principiile generale de protecție a mediului, prioritățile, obiectivele pe termen scurt, mediu și lung. Încă din 1996 se poate observa o adecvare a strategiei naționale cu cea comunitară în ceea ce privește principiile, prioritățile și obiectivele.
Astfel, principiile urmărite sunt:
conservarea și îmbunătățirea condițiilor de sănătate a oamenilor;
dezvoltarea durabilă;
prevenirea poluării;
conservarea biodiversității;
conservarea moștenirii culturale și istorice,
principiul „poluatorul plătește”;
stimularea activității de redresare a mediului (prin acordarea de subvenții, credite cu dobândă mică, etc.).
În ceea ce privesc prioritățile identificate, acestea reflectă nu numai nevoile naționale, dar și tendințele și inițiativele existente pe plan global, ele fiind:
menținerea și îmbunătățirea sănătății populației și calității vieții;
menținerea și îmbunătățirea potențialului existent al naturii;
apărarea împotriva calamităților și accidentelor naturale;
raportul maxim cost-beneficiu;
respectarea programelor și convențiilor internaționale privind protecția mediului.
Strategiile din 1992 și 1996 sunt documentele pe baza cărora a fost structurată politica națională de mediu până în anul 1999, când a fost adoptat [NUME_REDACTAT] de Aderare la UE. Începând cu anul 1999 și continuând până în 2003, strategia națională de mediu este completată de o serie de documente adiționale, cum ar fi –– „Raportul privind starea mediului în România”, care corespunde primei părți a „Strategiei de [NUME_REDACTAT]” și o completează, printr-o analiză detaliată a calității principalilor factori de mediu: calitatea atmosferei, calitatea precipitațiilor atmosferice, starea apelor de suprafață și subterane, starea solurilor, starea pădurilor, gestionarea deșeurilor, situația poluării sonore.
[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] I se adaugă, în anul 2002, „[NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor”, ce răspunde unei nevoi presante în acest domeniu și care a fost pentru prima dată adresată în anul 2000; acest lucru s-a făcut prin transpunerea [NUME_REDACTAT] privind deșeurile – no. 75/442/EEC, preluată în legislația română prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78/2000, aprobată și completată în 2001 prin Legea 426/2001. Etapele de dezvoltare a strategiei constau în: analiza situației existente, identificarea problemelor, stabilirea obiectivelor strategice, evaluarea opțiunilor de atingere a obiectivelor și elaborarea unui „[NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor”. Acest plan, elaborat de un grup de lucru format din reprezentanți ai industriei, ministerelor implicate, ONG-urilor, cuprinde două părți distincte:
Acțiuni cu caracter general: identifică tipurile de acțiuni necesare implementării strategiei, precum și entitățile responsabile, termenele de realizare, costurile estimate și posibilele surse de finanțare.
Proiecte cu caracter concret: se adresează unor obiective la nivel local, propuse din teritoriu.
Planul se ajustează în funcție de propunerile incluse în planurile regionale, locale și sectoriale și propune măsuri pentru următoarele tipuri de deșeuri: deșeuri municipale, deșeuri de producție, deșeuri periculoase și deșeuri reglementate prin acte legislative specifice.
În prezent, Planul se află în proces de reactualizare, un proiect fiind deja transmis spre consultare factorilor implicați (ministere, asociații patronale și profesionale, reprezentanți ai societății civile – ONG-uri).
2.2. Baza legală a politicii de mediu în [NUME_REDACTAT] legislativă a politicii de mediu în România o constituie, în principal, implementarea acquis-ului de mediu, adică a legislației orizontale și sectoriale care reglementează politica de mediu a [NUME_REDACTAT]. Acquis-ul sectorial de mediu este structurat pe următoarele domenii: calitatea aerului, gestionarea deșeurilor, calitatea apei, protecția naturii, controlul poluării industriale și managementul riscului, substanțe chimice și organisme modificate genetic, poluarea sonoră, protecția civilă și siguranța nucleară. Un aspect particular al transpunerii legislației sectoriale îl reprezintă solicitarea, de către România, a 11 perioade de tranziție, cu durate între 3 și 15 ani și necesare ca urmare a evaluării costurilor ridicate pe care le presupune, după cum urmează: o perioadă de tranziție în domeniul calității aerului, 3 referitoare la gestionarea deșeurilor, 4 privind calitatea apei și 3 în domeniul poluării industriale și al managementului riscului.
Activitatea de protecție a mediului nu se poate desfășura în mod eficient direct în condițiile existenței unui cadru legislativ adecvat.
Decizia privind protecția mediului se ia prin legile cu privire la poluare, elaborate de către fiecare stat. Aceste legi stabilesc obligativitatea protecției mediului și limitele de concentrație admise pentru fiecare poluant, în condițiile estimării efectelor economice induse de aplicarea standardului. De asemenea se prevede obligativitatea folosirii “celei mai bune” tehnologii disponibile și se stabilesc responsabilitățile ce revin fiecarui segment al societății în materie de protecție a mediului.
În aplicarea legilor pentru protecția mediului conlucrează:
firmele (poluatoare);
guvernul (prin ministerele de resort);
cetățenii (eventual prin organizații nonguvernamentale);
agențiile de mediu, locale sau naționale, cu rol de urmărire a modului de aplicare în practica a legilor privind protecția mediului.
Legislația de mediu asigură aplicarea standardelor ambientale, stabilește și nivelul impozitelor, taxelor, amenzilor și precizează răspunderea pentru daune aduse mediului. Prin lege se poate interzice desfășurarea activităților ce prezintă pericol pentru mediu.
Un rol hotărâtor în prevenirea poluării revine unor instrumente juridice:
contractelor de asigurare impotriva riscului de poluare;
contractelor de răspundere pentru poluarea mediului.
Contractele de asigurare stimulează promovarea tehnologiilor nepoluante, dar necesită apariția unor firme de asigurare specializate; contractele de răspundere servesc la includerea costului daunelor potențiale în prețul produselor și obligația poluatorilor în minimizarea riscurilor de poluare. Apare însă problema litigiilor, care mai ales în cazul poluării accidentele sunt dificil de rezolvat. Un proces de poluare din cauza poluării naufragiului unui petrolier, finalizat cu apariția “mareei negre” poate dura mai mult de 10 ani, deoarece justiția operează pe bază de probe, ceea ce înseamnă timp și dispune întotdeauna. Ca atare, deciziile justiției nu sunt descurajante pentru cei ce poluează și intervin de obicei după ce poluarea s-a instalat.
Eforturile tuturor factorilor ce acționează în domeniul protecției mediului ambiant au condus la elaborarea unor principii cu valabilitate internațional și care se regăsesc în legislația de mediu a diferitelor state. Acestea sunt:
principiul interzicerii poluării;
principiul bunei vecinătăți între state;
principiul nediscriminării;
principiul notificării și consultării;
principiul prevenirii;
principiul conservării biodiversității și utilizării raționale a resurselor;
principiul “poluatorul – plătește” (PPP).([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București, 2006 pg.124-127)
În ceea ce privește România, interesul pentru protecția mediului s-a manifestat începând cu prima lege pentru ocrotirea mediului din 1930 care a acționat până în 1973, când a intrat în vigoare o nouă lege și au fost stabilite Norme ale [NUME_REDACTAT] privind nivelul admis de poluare.
În 1990 a luat ființă un minister al mediului, iar în decembrie 1995 a fost promulgată “Legea protecției mediului” (legea 137/1995) care cuprinde principii și elemente strategice de bază, proclamate în declarația de la Rio de Janeiro – 1992, pentru o dezbatere durabilă, în acord cu noua Constituție a României (“dreptul oamenilor la viață, la un mediu înconjurător sănătos, la informare asupra poluării etc.) și cu prevederile legilor europene și standardele internaționale (“protecția mediului este obiectiv de interes public major”).
Legea protecției mediului cuprinde în esență:
Reglementarea activității economice și sociale cu impact asupra mediului (regimul substanțelor și deșeurilor periculoase; regimul împotriva radiațiilor ionizate, etc.);
Protecția resurselor naturale (ape și ecosisteme acvatice, atmosfera, sol, ecosisteme terestre; regimul ariilor protejate și protecția așezărilor umane);
Atribuții și răspunderi ale autorităților (autorități pentru protecția mediului, autorități centrale și locale, etc.).
Legea introduce elemente noi, cum ar fi:
Obligația bilanțului de mediu la autorizare sau la schimbarea profilului activității;
Obligația alinierii la standardele în vigoare într-un timp bine stabilit (în caz contrar se interzice activitatea celor care se sustrag rigorilor legii);
Realizarea sistemului de monitoring;
Reconstrucția zonelor deteriorate;
Dezvoltarea colaborării internaționale.
Prin lege este stabilită răspunderea civilă, contravențională și penală și sunt nominalizate domeniile care pot fi reglementate prin legi speciale: regimul deșeurilor periculoase; desfășurarea activităților nucleare; gospodărirea apelor și fondului forestier; sănătatea publică, etc. și se precizează caracterul obligatoriu al asigurării pentru daune aduse mediului.([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],București, 2006- pg.128-129)
2.3. Actorii instituționali ai politicii de mediu a [NUME_REDACTAT] actori instituționali ai politicii de mediu din România sunt [NUME_REDACTAT], Pădurilor, Apelor și Mediului, [NUME_REDACTAT] Europene și [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], Pădurilor, Apelor și Mediului este direct responsabil pentru inițierea strategiilor naționale de mediu și crearea cadrului de implementare a acestora, fiind constituit din 3 direcții generale: Direcția „Agricultură și Păduri”, Direcția „Ape” și Direcția „Mediu” – dintre acestea numai ultimele două fiind de interes major pentru politica națională de mediu. În subordinea acestor direcții de află Inspectoratele de [NUME_REDACTAT], unități locale (la nivel de județ) ce semnalează nevoile locale, facilitează și monitorizează implementarea politicii la acest nivel. Tot în subordinea [NUME_REDACTAT], Pădurilor, Apelor și Mediului se află și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Dunării și [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Nucleare care au, de asemenea, rol de sprijin în dezvoltarea politicii de mediu.
Coordonate de [NUME_REDACTAT], Pădurilor, Apelor și Mediului și furnizând o serie de date și analize necesare adoptării de noi măsuri, sunt patru institute de cercetare: [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare pentru [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] pentru Cercetare și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare “[NUME_REDACTAT]” și [NUME_REDACTAT] de Meteorologie și Hidrologie. Un rol important în direcționarea procesului legislativ îl are [NUME_REDACTAT] Europene, prin responsabilitatea care îi revine în cadrul procesului de negociere și care se manifestă prin funcționarea Sub-comitetului de [NUME_REDACTAT] – UE Nr. 6 „Transporturi, [NUME_REDACTAT]-Europene, Energie și Mediu”, ce analizează și evaluează progresele înregistrate. Alte ministere implicate în politica de mediu sunt [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Locuinței și [NUME_REDACTAT] și Comerțului, care sprijină procesul de consultare al părților interesate pentru adoptarea de noi măsuri legislative. Propunerile legislative astfel inițiate merg spre aprobare la Parlament, unde fac obiectul dezbaterii în cadrul diverselor comisii de specialitate.
2.4. Instrumente de aplicare a politicii de mediu din [NUME_REDACTAT] înregistrate și evoluția politicii de mediu reies nu numai din obiectivele și prioritățile acesteia, ci și de numărul în continua creștere al instrumentelor sale de implementare.
Astfel, se poate vorbi de dezvoltarea a trei tipuri de instrumente, respectiv, legislative, tehnice și economico-financiare, la care se adaugă un set de „instrumente ajutătoare” ce răspund mai degrabă noilor tendințe și strategii de protecție a mediului.
1.Instrumentele legislative creează cadrul legal al politicii comunitare de protecție a mediului și sunt reprezentate de legislația existentă în acest domeniu, adică de cele peste 200 de acte normative (directive, regulamente și decizii) adoptate începand cu anul 1970 (acestea constituie așa numitul acquis comunitar).
2.Instrumentele tehnice asigură respectarea standardelor de calitate privind mediul ambient și utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile.
În categoria instrumentelor tehnice pot fi incluse:
-Standarde și limite de emisii etc.;
-Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT);
-Denominarea „eco” (eco-etichetarea);
-Criteriile aplicabile inspecțiilor de mediu în SM
3.Instrumente financiare ale politicii de mediu.
Principalele instrumente sunt reprezentate de programul LIFE și de Fondul de Coeziune.
Programul LIFE a fost lansat în 1992 cu scopul de a co-finanța proiectele de protecție a mediului in țările UE, precum și în țările în curs de aderare. Programul are deja trei faze de implementare:
•prima faza: 1992 – 1995, cu un buget de 400 mil.Euro;
•a doua faza: 1996- 1999, cu un buget de 450 mil.Euro;
•a treia faza: 2000-2004, cu un buget de 640 mil.Euro.
2.5.Cheltuieli și resurse pentru protecția mediului la nivelul [NUME_REDACTAT] pentru protecția mediului reprezintă măsura economică a răspunsului dat de societate pentru abordarea problemelor generate de starea mediului într-o anumită etapă. Acestea includ cheltuielile efectuate pentru desfășurarea activităților de supraveghere și protecție a mediului și pe cele care se referă la prevenirea sau repararea pagubelor aduse acestuia.
În continuare sunt prezentate cheltuielile pentru protecția mediului efectuate în anul 2006, rezultate în urma anchetei statistice, realizată de [NUME_REDACTAT] de Statistică.
Ancheta statistică se conformează reglementărilor specifice ale [NUME_REDACTAT], obiectivele acesteia urmărind:
evidențierea fluxurile financiare care corespund executării activităților specifice de protecția mediului
asigurarea informațiile necesare pentru măsurarea eforturilor depuse, într-o perioadă de timp, pentru protecția mediului la nivelul unității economice și al unităților de administrație publică locală;
evidențierea cheltuielilor de protecția mediului pe factori de mediu și activități specifice de protecția mediului;
punerea la dispoziție a informațiilor pentru caracterizarea cât mai completă a producătorilor de servicii de protecția mediului.
Categoriile de prestatori de servicii pentru protecția mediului sunt:
producători specializați – unități care execută activități de protecția mediului ca activitate principală, care se regăsesc în CAEN Rev.1, la diviziunea 90 (eliminarea deșeurilor și a apelor uzate, asanare, salubritate, și activități similare), diviziunea 37 (recuperarea deșeurilor și resturilor de materiale reciclabile), diviziunea 41 (captarea, tratarea și distribuția apei) și clasa 5157 (comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor);
producători nespecializați – unități care execută o activitate de protecția mediului ca activitate secundară sau ca o activitate auxiliară la o activitate principală. Aceste unități se regăsesc în sectorul producție (CAEN Rev.1, diviziunile: 02, 10-45, exclusiv diviziunile:37,41);
administrația publică – toate unitățile administrației publice locale și centrale a căror prestare de servicii de protecția mediului „non-piață” este destinată consumului individual și colectiv.
În anul 2006 cheltuielile pentru protecția mediului la nivel național au fost de aproximativ 8 miliarde lei, reprezentând aproximativ 2,3% din PIB, comparativ cu 1,9% în anul 2005.
Ponderea cea mai mare o au cheltuielile curente interne în valoare de aproximativ 5,4 miliarde lei și investițiile care au reprezentat circa 2,3 miliarde lei.
La nivelul categoriilor de producători de servicii pentru protecția mediului, cheltuielile totale au fost:
2,4 miliarde lei, producătorii nespecializați;
5,2 miliarde lei, producătorii specializați;
1,9 miliarde lei, administrația publică locală.
CAPITOLUL III – Analiză comparativă a calității aerului în diferite capitale europene
3.1. Calitatea aerului în unele capitale [NUME_REDACTAT] aerului continuă să fie un subiect foarte important pentru sănătatea publică, economie și mediu. Europa a contribuit semnificativ la reducerea emisiilor de poluanți ai aerului de-a lungul mai multor decenii, reducând considerabil emisiile și expunerea la substanțe cum ar fi dioxidul de sulf (SO2), monoxid de carbon (CO), benzen (C6H6),plumb (Pb) și pulberi în suspensie(PM). În ciuda îmbunătățirilor de-a lungul timpului, poluarea aerului continuă la deteriorarea sănătății umane și a mediului. Efectele acestora constituie pierderile reale pentru economia europeană, a productivității forței sale și a stării sistemelor naturale. Calitatea aerului este, deci, o problema comună în aproape toate orașele mari.
[NUME_REDACTAT], cei doi poluanți care au depășit adesea valorile limită în perioada 2008-2011 sunt dioxid de azot și pulberi in suspensie, însă o evaluare a planului "Aer curat pentru Amsterdam" din 2011 arată că măsurile luate în acel moment au făcut mai curat aerul. Ozonul a ridicat probleme doar în perioadele lungi de temperaturi ridicate, în timp ce benzenul, monoxidul de carbon, plumbul și dioxid de sulf, nu au depășit valorile maxim admise. În perioada 2008-2010, doar la NO2 au fost depășite standardele europene și doar in zonele cu trafic intens. Pentru PM10, ozon si SO2, valorile medii anuale în intervalul 2008-2010 s-au încadrat in valorile limită, in toate zonele orașului.
Măsurile generale adoptate până în prezent asigură că până la data de 1 ianuarie 2015, aproape în fiecare punct din Amsterdam se va respecta standardul european pentru pulberile în suspensie și NO2.
In graficul de mai jos este ilustrată evoluția indicelui de calitate a aerului, în perioada 2008-2011, in cele doua zone ale orașului.
Grafic 1 : Indicele de calitate a aerului (City index) in Amsterdam, în perioada 2006-2009
[NUME_REDACTAT], analizele calității aerului arată că în general aerul în acest oraș devine mai curat. Nivelul dioxidului de sulf a înregistrat o scădere in ultimii ani, însă oxidul de azot, nu a ajuns încă la un nivel satisfăcător. In perioada 2005-2008, doar la NO2 a fost depășita valoarea medie anuala si doar in zonele cu trafic intens. In zonele rezidențiale concentrațiile de PM10 si ozon au depășit valorile limita admise in anii 2006 si 2007.În prezent sunt luate masuri pentru continua îmbunătățire a calității aerului.
In graficul de mai jos este prezentata evoluția indicelui de calitate a aerului, in Berlin, in perioada 2005-2008.
Grafic 2 : Indicele de calitate a aerului in Berlin, in perioada 2005-2008
[NUME_REDACTAT], trei poluanți atmosferici pun in prezent probleme in raport cu standardele europene: particulele fine in suspensie (PM10 si PM2,5), ozonul troposferic (format din compuși organici volatili si oxizi de azot) si dioxidul de azot (NO2). Însă dioxidul de sulf (SO2), plumbul si benzenul – poluanți atmosferici asociați cu combustibilii fosili nu depășesc standardele recomandate de către [NUME_REDACTAT]. Astfel, la nivelul anului 2008, concentrațiile de dioxid de azot, pulberi in suspensie, ozon si benzen sunt cu mult sub valorile limita ale concentrației maxim admise. In perioada 2006-2008, in zonele cu trafic intens valorile concentrației corespunzătoare pentru NO2 au depășit limitele admise, iar pentru PM10 doar in intervalul 2007-2008. In zonele rezidențiale, valorile s-au încadrat in standardele europene pentru toți cei cinci poluanți : NO2, PM10,ozon SO2 si benzen.
In graficul de mai jos se observa evoluția indicelui de calitate a aerului, in Bruxelles, in perioada 2006-2008.
Grafic 3 – Indicele de calitate a aerului in Bruxelles, in perioada 2006-2008
In ultimii ani, tipurile de poluanți care afectează calitatea aerului din Londra, s-au modificat considerabil, in primul rând din cauza creșterii numărului autovehiculelor si a declinului utilizării cărbunelui pentru procesele industriale si încălzirea locuințelor. Succesul in controlul emisiilor de CO si SO2 contrastează cu concentrațiile de NO2, PM10 si O3. In perioada 2006-2008 concentrațiile de poluanți au depășit standardele europene in toate zonele orașului in cazul dioxidului de azot. In grafic, se observa evoluția indicelui de calitate a aerului , in perioada 2006-2008, in Londra.
Grafic 4 – Indicele de calitate a aerului, in perioada 2006-2008, in [NUME_REDACTAT] aerului in Oslo variază atât sezonier cat si geografic. Toate pârțile orașului prezintă o calitate ridicată a aerului pe timp de vara, însă în timpul iernii aceasta variază in întregul oraș. Pârțile orașului situate la altitudine mai redusa sunt cele mai expuse poluării aerului. Principala contribuție a poluării aerului provine din trafic (50-70 %). In intervalul 2006-2008 doar concentrația medie anuala la NO2 a depășit standardul european numai in zonele poluate ale orașului, cu trafic intens. Toate celelalte concentrații se încadrează in valorile limita in toate zonele orașului, iar indicele de calitate al orașului înregistrează in toți anii valori mai mici de 1.
[NUME_REDACTAT], zona metropolitana este responsabila pentru 68 % din emisiile de NOx regionale, pentru 71,5 % din emisia de hidrocarburi si pentru 77 % din emisia particulelor in suspensie. In aceasta zona sunt trei surse principale de poluare : transport, încălzire publica si privata si industrie. Dintre acestea, transportul public este de departe problema majora, fiind responsabil pentru 59 % din emisiile de dioxid de azot (NO2), 38 % din compușii organici volatili (NMVOC) si 37 % dintre particulele in suspensie (PM10). In perioada 2003-2009 valorile concentrațiilor de NO2 si PM10 au depășit cu mult valorile standardelor europene in zonele cu trafic intens ale orașului, dar chiar si in zonele rezidențiale, cu trafic redus valorile concentrației de NO2 si de ozon au depășit limitele maxime.
In graficul de mai jos se evidențiază evoluția indicelui de calitate a aerului in Paris, in perioada 2003-2009.
Grafic 5 – Indicele de calitate a aerului, in perioada 2003-2009, in [NUME_REDACTAT] Praga, la fel ca în alte capitale europene, traficul este identificat ca fiind principala sursa de poluare a aerului cu compuși precum : PM10, dioxid de azot, monoxid de carbon, benzen si ozon. Numărul de autoturisme la mia de locuitori a crescut de doua ori in perioada 1990-2000. Traficul este producătorul a cca. 80-90 % din totalul emisiilor de poluanți (NO2, benzen, CO). Scăderea semnificativă a concentrației medii anuale de NO2, după 1991 nu a continuat si situația a stagnat. In ultimii ani a existat o creștere treptata si moderata a poluării cu NO2, care a fost observata începând cu anul 2003. In privința pulberilor in suspensie si a dioxidului de sulf, tendința a fost descrescătoare pana in 1999, după 2000 însă, a apărut o tendința crescătoare la majoritatea poluanților. In graficul de mai jos se prezinta evoluția indicelui de calitate a aerului in Praga, in perioada 2003-2005.
Grafic 6 – Indicele de calitate a aerului, in perioada 2003-2005, in [NUME_REDACTAT] analiza situației poluării aerului din Roma, reiese ca traficul este principalul responsabil pentru concentrațiile mari ale poluanților. Acesta este principala sursa de monoxid de carbon (CO), benzen (C6H6) si pulberi in suspensie (PM10). Concentrații ridicate sunt înregistrate lângă zonele cu trafic intens, in timp ce concentrațiile din celelalte zone nu depășesc limitele admise. In perioada 2003-2008 valorile concentrațiilor de NO2, PM10 au depășit cu mult standardele europene ale acestor valori in zonele cu trafic intens ale orașului. Si in zonele rezidențiale au fost depășite concentrațiile maxim admise in cazul dioxidului de azot, a pulberilor in suspensie si a ozonului.
In graficul următor se evidențiază evoluția indicelui de calitate a aerului in Roma, in perioada 2003-2008.
Grafic 7 – Indicele de calitate a aerului in Roma in perioada 2003-2008
[NUME_REDACTAT] in vedere datele indicate anterior pentru cele 8 capitale europene, se pot formula următoarele concluzii :
In cazul poluării cu dioxid de azot, Roma si Paris reprezintă unele dintre cele mai poluate capitale, in anul 2009. In cazul majorității orașelor, tendința este de creștere a poluării cu dioxid de azot in zonele cu trafic intens si de scădere a acesteia in zonele rezidențiale.
In cazul particulelor in suspensie, Roma este cea mai poluata capitala dintre cele analizate, fiind urmat apoi de Paris si Praga. De reținut este faptul ca atât in ceea ce privește nivelul de NO2, cat si in ceea ce privește nivelul particulelor in suspensie, Parisul se prezinta cu mult mai bine decât Roma, in zonele rezidențiale. Tendința anuala este aceea de scădere sau de ușoară creștere, însă Parisul se remarca încă o data prin creșterea spectaculoasa a nivelului de pulberi in suspensie in anul 2009, pentru zonele cu trafic intens, după o la fel de importanta scădere a acestora in anul 2008.
În ceea ce privește poluarea cu dioxid de sulf in perioada 2006-2007, cel mai poluat oraș a fost Parisul, fiind urmat de Bruxelles. Însă, se poate spune ca orașele analizate aici se afla la un nivel apropiat, acolo unde exista date pentru aceeași ani si ca tendința este in general de scădere a poluării.
Indicele de oraș in zonele cu trafic intens a scăzut in toate capitalele analizate, excepție făcând Parisul. Acestea sunt si orașele cu cei mai ridicați indici, urmate fiind de Roma. In zonele rezidențiale, indicii cei mai ridicați sunt înregistrați in Roma, urmat apoi de Paris. Acest lucru se poate observa si in graficele de mai jos.
Grafic 8 – Indicele de oraș în zonele cu trafic intens din capitalele europene
Grafic 9 – Indicele de oraș în zonele rezidențiale din capitalele europene
3.2. Indici de calitate a aerului la nivel [NUME_REDACTAT] poate fi afectată de o multitudine de substanțe solide, lichide sau gazoase. Dat fiind faptul că atmosfera este cel mai larg și în același timp cel mai imprevizibil vector de propagare al poluanților, ale căror efecte sunt resimțite în mod direct și indirect de om și de către celelalte componente ale mediului, se impune ca prevenirea poluării atmosferei să constituie o problemă de interes public, național și internațional.
Primii indicatori ai calității aerului la nivel european au fost analizați de CITEAIR. O caracteristică importantă a indicilor este faptul că aceștia diferă în zonele cu trafic intens fată de cele rezidențiale, cu trafic redus. [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] (CAQI) are menirea de a proiecta și de a compara calitatea aerului în timp aproape real, pe ora sau pe zi. CAQI are 5 nivele, folosind o scara de la 0 (foarte scăzut) la >100 (foarte ridicat) și culorile asociate variază de la verde deschis la roșu. [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] Calculat ca [NUME_REDACTAT] (YACAQI) utilizează o abordare diferită. Dacă indicele este mai mare decât 1,0 înseamnă că pentru unul sau mai mulți poluanți valorile limită nu sunt respectate. În cazul în care indicele este mai mic de 1 înseamnă că în medie, valorile limită sunt respectate.
Pentru a prezenta situația calității aerului in orașele europene, într-un mod ușor de înțeles, toate măsurătorile detaliate sunt transformate într-o singura cifră relativă : CAQI. Au fost dezvoltați trei indici diferiți, pentru a permite compararea a trei scări temporale diferite :
un indice care descrie calitatea aerului in ziua respectiva, pe baza valorilor actualizate la fiecare ora ;
un indice care prezinta situația generală a calității aerului pentru ziua precedentă, bazat pe valori actualizate o data pe zi ;
un indice general, care reprezintă condițiile generale de calitate a aerului pe parcursul întregului an si le compara cu normele europene privind calitatea aerului. Acest indice este calculat pa baza mediei poluanților, in comparație cu valorile limita anuale si se actualizează o data pe an.
Indicele calculat la fiecare ora are 5 nivele si folosește o scala de la 0 (foarte scăzut) la 100 (foarte ridicat). Acestea se bazează pe trei poluanți ce reprezintă o preocupare majora in Europa : PM10 (pulberi in suspensie), NO2 (dioxid de azot), O3 (ozon) si va fi capabil sa ia in considerare si alți doi poluanți suplimentari : CO (monoxid de carbon) si SO2 (dioxid de sulf), in cazul in care datele sunt de asemenea disponibile.
Calculul indicelui se bazează pe o analiza a unui număr de indici de calitate a aerului. Pentru a face mai ușoara comparația intre orașe, indiferent de natura rețelei de monitorizare a acestora, sunt definite doua situații : zonele rezidențiale cu trafic redus si zonele cu trafic intens.
Valorile indicilor sunt actualizate la fiecare ora (pentru acele orașe care furnizează datele orale) si sunt prezentate si valorile din ziua precedenta.
Indicele de calitate a aerului (AQI) este un număr folosit de agenții guvernamentale pentru a caracteriza calitatea aerului intra-un anumit spațiu. Pe măsura ce valoarea lui AQI creste, este posibil ca un procent tot mare mare din populație sa prezinte o deteriorare a stării de sănătate. Pentru a calcula AQI, sunt necesare valorile concentrației poluanților. Funcția folosita pentru a converti aceasta concentrație in AQI variază in funcție de tipul de poluant si este diferita de la o tara la alta. Valorile indicelui de calitate a aerului sunt împărțite in categorii si fiecărei game ii este atribuit un descriptor si un cod de culori.
Valoarea lui AQI poate creste din cauza nediluații emisiilor atmosferice cu ajutorul aerului proaspăt. Stagnările de aer, de multe ori cauzate de un anticiclon sau inversiune de temperatura, sau lipsa vanturilor, fac ca atmosfera sa rămână poluata in acea zona.
3.3. Evoluția principalilor poluanți atmosferici în [NUME_REDACTAT] aerului în România este permanent monitorizat de stații, distribuite pe întreg teritoriul tarii, astfel se observă depășind-se concentrația maxim admisă pentru multe dintre noxele evacuate in mediu. Cele mai des întâlnite depășiri sunt înregistrate la dioxidul de sulf, oxizii de azot, metalele grele, fenolii, acidul clorhidric etc care reprezintă pulberile in suspensie și la pulberi sedimentabile, dar și multe noxe periculoase.
Cele mai mari valori ale pulberilor in suspensie s-au înregistrat in Arad, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Ploiești si Zalău. Au fost situații, ca cele înregistrate la [NUME_REDACTAT], când frecventa de depășire a limitei maxim admise a fost de aproape 40 %. Pulberile sedimentabile depășesc concentrația maximă admisă in multe localități din tara, cum ar fi : Galați, Brăila, Slatina, Hunedoara, Brașov, Ploiești, Rovinari, Fieni, Comarnic, Bârsănești. Unele dintre cele mai înalte valori au fost înregistrate in Hunedoara unde s-a determinat o concentrație de circa 670 g/mp/luna. Concentrații crescute ale pulberilor de plumb si cadmiu au fost înregistrate in [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT], unde frecventele de depășire a limitelor maxime admisibile au fost de peste 85 % in [NUME_REDACTAT], respectiv peste 69% la [NUME_REDACTAT].
In calitate de stat membru al [NUME_REDACTAT] si ca parte a Convenției UNECE/CLRTAP, Romania transmite anual estimări ale emisiilor de poluanți atmosferici care cad sub incidenta Directivei 2001/81/CE privind plafoanele naționale de emisii (transpusă in legislația naționala prin H.G. 1856/2005) și a protocoalelor convenției mai sus menționate.
O alta obligativitate a oricărui stat membru este cea a respectării plafoanelor de emisii prevăzute de Protocolul de la Goteborg, prin adoptarea unor masuri de reducere a impactului activităților antropice asupra mediului. In acest sens, tara noastră are obligația de a limita emisiile naționale anuale de gaze cu efect acidifiant si eutrofizare si precursori ai ozonului, sub valorile de 918 Kt pentru dioxidul de sulf (SO2), 437 Kt pentru oxizi de azot (NOx), 523 Kt pentru compuși organici volatili (NMVOC) si 210 Kt pentru amoniac (NH3).
Inventarele de emisii de poluanți atmosferici se realizează cu doi ani in urma anului curent, respectând ghidurile EMEP/CORINAIR pentru estimarea si raportarea datelor de emisii care asigura transparenta, acuratețea, consistenta, comparabilitatea si completitudinea acestora.
In cadrul [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] se realizează monitorizarea următorilor poluanți : SO2, NO, NO2, NOx, pulberi in suspensie – fracțiile PM10 si PM2,5, CO, O3, benzen, plumb.
In prezent in [NUME_REDACTAT] Națională de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] (RNMCA) cuprinde 117 stații de monitorizare continua a calității aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentrațiilor principalilor poluanți atmosferici. RNMCA cuprinde 38 de centre locale, care colectează si transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de stații, iar după validarea primara le transmit spre certificare [NUME_REDACTAT] de Referința din București (LNR).
Se constata observând valorile înregistrate ca emisiile de SO2 au înregistrat in general o continua scădere, in perioada 1995-2005, cu ușoare creșteri in anii 2001 si 2003. După tendința ușor crescătoare a emisiilor de dioxid de sulf din perioada 2004-2006, de la 765.000 t la 826.000 t, in anul 2007 emisiile de dioxid de sulf au atins o valoare de 754.379 t, așa cum se vede si in graficul de mai jos.
Grafic 10 : Emisiile anuale de SO2, NOx si NH3 in [NUME_REDACTAT] de NOx au fost caracterizate, in ultimii ani, de o tendința ușor descendenta, caracteristică susținută in principal de modernizarea instalațiilor industriale si reînnoirea parcului auto național, scăderea emisiilor de NOx in 2003 fata de 2002 fiind de 13, 92 %. In anul 2007, emisiile naționale de NOx au atins valoarea de 330.667 t, înregistrând-se o ușoara creștere de 1,28 % fata de anul precedent.
Emisiile de amoniac prezinta o creștere, in perioada 2002-2007, atingând valoarea maxima de 204.275 t in 2005. Din acest an, tendința de evoluție a emisiilor de NH3 devine descrescătoare, pentru anul 2007 înregistrând-se o valoare de 198.184 t.
3.4. Indici de calitate a aerului la nivel [NUME_REDACTAT] aerului în fiecare stație este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, stabiliți pe baza valorilor concentrațiilor principalilor poluanți atmosferici măsurați.
Interpretarea datelor privind calitatea aerului, furnizate de stațiile automate din cadrul [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT], se realizează prin calculul indicelui specific de calitate a aerului, ceea ce reprezintă un sistem de codificare a concentrațiilor înregistrate pentru fiecare dintre următorii poluanți monitorizați:
dioxid de sulf (SO2)
dioxid de azot (NO2)
ozon (O3)
monoxid de carbon (CO)
pulberi in suspensie (PM10)
Indicele general se stabilește pentru fiecare dintre stațiile automate din cadrul [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT], ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici corespunzători poluanților monitorizați.
Pentru a se putea calcula indicele general trebuie să fie disponibili cel putin 3 indici specifici corespunzatori poluantilor monitorizati. Indicele general si indicii specifici sunt reprezentați prin numere întregi cuprinse intre 1 si 6, fiecare număr corespunzând unei culori (pe figura vor fi reprezentate atât culorile cat si numerele asociate acestora).
Indicii specifici si indicele general al stației sunt afișați din ora in ora.
Indici de calitate
CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ. ANALIZA COMPARATIVĂ A CALITĂȚII AERULUI ÎN UNELE ORAȘE DIN ROMÂNIA
4.1. Calitatea aerului în unele orașe din [NUME_REDACTAT] principalilor poluanți în [NUME_REDACTAT] Brașov calitatea aerului ambiental este monitorizată de [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] Brașov (RLMCA Brașov) gestionată de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Brașov.
În ultimii ani în Brașov s-a constatat reducerea emisiilor de poluanți atmosferici, riscul expunerii la unele substanțe, cum ar fi dioxidul de sulf (SO2) și plumbul (Pb) fiind redus semnificativ. Cu toate acestea, datorită relațiilor complexe dintre emisiile de poluanți și calitatea aerului înconjurător s-a observat că reducerea emisiilor nu a determinat întotdeauna o scădere corespunzătoare a concentrațiilor atmosferice în special pentru pulberi în suspensie (PM10) și ozon (O3). În baza măsurătorilor efectuate în [NUME_REDACTAT] de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] în Brașov au fost înregistrate depășiri ale obiectivelor de calitate a aerului protejarea sănătății umane la O3, NO2 și PM10.
În ceea ce privește protecția sănătății umane, în prezent, pulberile în suspensie (PM), dioxidul de azot (NO2) și uneori ozonul troposferic (O3) sunt substanțele poluante care ridică probleme în județul Brașov, în special în aglomerările urbane. Unii poluanți atmosferici, cum ar fi NOx și SO2, sunt emiși direct în aerul ambiental din procesele de ardere a combustibililor sau din procesele industriale. Alți poluanți, cum ar fi O3 și cea mai mare parte a PM, se formează în atmosferă în urma emisiilor de precursori, iar concentrația lor depinde în mare măsură de schimbările condițiilor meteorologice. Astfel populația din mediul urban este încă expusă, uneori, la concentrații de poluanți atmosferici peste valoarea limită / valoarea țintă.
Datele referitoare la calitatea aerului in Brașov (poluanții măsurați fiind: dioxid de sulf, oxid de carbon, ozon troposferic, PM10, PM2,5, plumb) sunt furnizate in timp real – inclusiv publicului – si provin de la cele 5 stații automate, repartizate astfel:
BV1 – Stație de trafic-B-dul [NUME_REDACTAT] – amplasată în zonă cu trafic intens;
BV2 – Stație de fond urban -str. Castanilor – amplasată în zonă rezidențială, pentru a evidenția gradul de expunere a populației la nivelul de poluare urbană;
BV3 – Stație de trafic-B-dul Gării – amplasată în zonă cu trafic intens;
BV4 – Stație de fond suburban: comuna Sânpetru – având ca obiectiv evaluarea expunerii la ozon a populației și vegetației de la marginea aglomerării.
BV5 – Stație de fond industrial B-dul Al. Vlahuță – al cărei amplasament a rezultat din evaluarea preliminară a calității aerului pentru a evidenția influența emisiilor din zona industrială asupra nivelului de poluare din zona de sud a municipiului Brașov;
În domeniul calității aerului, legislația stabilește criteriile de bază și strategiile pentru managementul calității aerului și evaluarea unei serii de poluanți relevanți pentru sănătatea umană. De asemenea, stabilește valorile limită pentru SO2, NO2, PM10 și valorile țintă pentru ozon în scopul protejării sănătății umane, precum și valorile țintă de reducere a emisiilor naționale prin stabilirea plafoanelor naționale de emisie. Astfel, se abordează, în mod simultan, problemele specifice de poluare și de calitate a mediului ce afectează sănătatea umană, precum și ozonul.
Pentru a explica depășirile valorilor limită trebuie analizat atât ansamblul elementelor naturale și antropice, prezentate anterior, cât și emisiile poluanților primari, procesele atmosferice, condițiile meteorologice a căror apariție variază de la an la an și potențialul precursorilor de a forma poluanții secundari, în aerul ambiental. O mare parte a populației urbane este expusă la concentrații de poluanți atmosferici care depășesc limita stabilită pentru protejarea sănătății sau valorile țintă definite în directiva privind calitatea aerului. Expunerea la CO și SO2 nu prezintă risc pentru populație și mediu, dar această situație nu se regăsește și în cazul altor poluanți. Astfel, PM10, ozonul și NO2 sunt un subiect de discuție legat de calitatea aerului, deoarece valorile limită pentru protecția sănătății umane au fost depășite la stațiile de monitorizare.
Particulele de PM10 din atmosferă sunt rezultatul emisiilor directe (PM 10 primare) sau a emisiilor de precursori de particule (oxizi de azot, dioxid de sulf, amoniac și compuși organici) care se transformă parțial în particule (PM secundare) prin reacțiile chimice din atmosferă.
Din monitorizarea PM10 realizată la stațiile de monitorizare din aglomerarea Brașov se observă că o parte din populația urbană este expusă la concentrații de substanțe sub formă de particule ce depășesc valorile limită stabilite în scopul protejării sănătății umane.
Emisiile principalilor poluanti în [NUME_REDACTAT] orașul Iași calitatea aerului este caracterizată prin datele provenite din Rețeaua locală de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] din aglomerarea Iași, administrată de Agenția pentru [NUME_REDACTAT] Iași.
Funcționarea rețelei naționale de monitorizare a calității aerului are la bază criteriile prevăzute de directivele europene și preluate în legislația națională, care constau în efectuarea de măsurători folosind metode și echipamente standardizate și verificarea conformării datelor obținute cu obiectivele de calitate stabilite de legislația de mediu.
Rețeaua de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] din aglomerarea Iași, formată din șase stații automate de monitorizare, echipate cu analizoare performante care aplică metodele de referință, a fost construită în anul 2005 prin Proiectul PHARE RO 2002 “Îmbunătățirea rețelei naționale de monitorizare a calității aerului” și are următoarea structură:
IS 1 – Stație de trafic -Pod de Piatră, amplasată la intersecția B-dul N.Iorga cu Șos. Nicolina
IS 2 – Stație de fond urban Decebal – Cantemir
IS 3 -Stație de tip industrial, Oancea – Tătărași
IS 4 –Stație de fond rural Copou – Sadoveanu
IS 5–Stație de fond suburban
IS 6-[NUME_REDACTAT]-Ungheni pentru monitorizarea calității aerului în zona de graniță cu [NUME_REDACTAT], unde calitatea aerului evaluată numai pe baza emisiilor din surse românești este afectată cu depășirea pragurilor superioare de evaluare pentru poluanții NOx și PM10. Conform legislației în asemenea situație devine obligatorie măsurarea continuă a concentrației poluanților în puncte fixe.
Emisiile principalilor poluanti în [NUME_REDACTAT] București calitatea aerului este urmărita prin datele provenite din Rețeaua locală de Monitorizare a [NUME_REDACTAT] din București, administrată de Agentia pentru [NUME_REDACTAT] București.
Bucureștiul conform datelor colectate de stațiile de monitorizare, este afectat ca principala sursa de poluare a aerului de traficul rutier, responsabil pentru circa 70 % din impuritățile din aer. Centralele electrotermice, industria, șantierele de construcții și unele instalații de încălzire a locuințelor particulare ocupă în ordine urmatoarele patru locuri ale clasamentului.
Datele referitoare la calitatea aerului în [NUME_REDACTAT] (poluanții măsurați fiind : dioxid de sulf,oxid de carbon, ozon troposferic, PM10, PM2,5, plumb) sunt furnizate in timp real – inclusiv publicului – și provin de la cele 8 stații automate, repartizate astfel:
B1-stație de fond urbană – [NUME_REDACTAT]
B2-stație de fond industrială – Titan;
B3-Stație de monitorizarea a traficului –[NUME_REDACTAT];
B4-Stație de fond industriala-Berceni;
B5-Stație de fond industrială-[NUME_REDACTAT]
B6-Stație de monitorizare a traficului-[NUME_REDACTAT]
B7- Stație de fond suburban-Măgurele
B8- Stație de fond regional-[NUME_REDACTAT] anuala a nivelului de NO2 in zonele cu trafic intens a crescut in anul 2007 fata de 2006, insa a scazut in 2008. In celelalte zone, aceasta si-a mentinut tendinta de scadere. Particulele in suspensie sunt din ce in ce mai concentrate in atmosfera, din cauza maririi foarte rapide a parcului auto. In ceea ce priveste SO2, acesta a scazut in mediile rezidentiale, insa a avut o tendinta oscilanta in zonele cu trafic intens. Astfel, in aceste parti ale orasului, nivelul SO2 a scazut in anul 2007, urmand ca in 2008 sa creasca aproape la nivelul inregistrat in 2006.
Avand in vedere toti acesti indici, precum si altii, a fost calculat si pentru Bucuresti, ca si pentru alte capitale europene, un indice al calitatii aerului din oras. Acesta a crescut in zonele rezidentiale in perioada 2006-2008, iar in zonele in care se circula intens cu autoturisme a scazut in 2008 fata de 2007, insa dupa o crestere foarte mare in anul 2007.Însă analizând datele de monitorizare a calitatii aerului in perioada 2008-2013 oferite de [NUME_REDACTAT] in raportul Agentiei pentru [NUME_REDACTAT], rezulta o scadere a concentratiilor medii anuale pentru pulberile in suspensie, inregistrandu-se in ansamblu o imbunatatire a calitatii aerului. In anul 2013 s-au inregistrat depasiri ale valorilor limita doar la pulberile in suspensie. Media anuala a concentratiilor pulberilor in suspensie inregistrate a depasit valoarea limita anuala admisa de 40 micrograme/metru cub la o singura statie, respectiv statia [NUME_REDACTAT].Astfel reiese o imbunătățire a calității aerului asupra careia si in prezent se insista deoarece calitatea aerului si protectia mediului sunt elemente cheie în dezvoltarea durabilă, importante atât pentru generațiile prezente și viitoare.
Emisiile principalilor poluanti în [NUME_REDACTAT] și gestionarea calității aerului în Sibiu se realizează cu ajutorul [NUME_REDACTAT] de Evaluare și [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT]: SNEGICA.
Parte a SNEGICA, SNIEPA asigură cadrul institutional și legal pentru realizarea inventarului privind emisiile de poluanți în atmosferă.
Cuantificarea emisiilor presupune în primul rând identificarea tuturor activităților și proceselor generatoare de emisii și asocierea de coduri NFR([NUME_REDACTAT] Raportare). Structurarea activităților pe baza “[NUME_REDACTAT] Raportare“ este corelată cu ”[NUME_REDACTAT] Surse de Poluanți” (SNAP) și cu cel utilizat la
raportări în conformitate cu [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] asupra [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] “EMEP/EEA 2009 “ generează o mai bună armonizare a raportărilor UE privitoare la gaze cu efect de seră, o estimare unitară cu directiva IPPC prin structurarea pe “Niveluri de abordare” și, de asemenea, evitarea dublei inventarieri a emisiilor.:
Monitorizarea calității aerului s-a realizat în cadrul sistemului de monitorizare continuă a calității aerului, în cele patru stații automate amplasate în zone reprezentative ale [NUME_REDACTAT].
SB1- Stație de fond urban
SB2- Sibiu, Stație industrială
SB3- [NUME_REDACTAT], Stație industrială
SB4- Mediaș, Stație industrială, indicatori
PM10, Pb, Cd, As, Ni.Poluanții monitorizați, metodele de măsurare, valorile limită, pragurile de alertă și de informare, obiectivele pe termen lung și criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislația națională privind protecția atmosferei și sunt conforme cerințelor prevăzute de reglementările europene.
În continuare sunt prezentate date și informații privind rezultatele monitorizării calității aerului în Iași, Brașov, București și Sibiu începând cu anul 2008 până în anul 2012, care ilustrează calitatea aerului în raport cu valorile limită, valorile țintă, praguri de alertă sau de informare stabilite în legislația specifică pentru fiecare poluant.
Dioxid de sulf (SO2)- Dioxidul de sulf este un gaz puternic reactiv, provenit în principal din arderea de combustibililor fosili sulfuroși (cărbuni, păcură) pentru producerea de energie electrică și termică și a combustibililor lichizi (motorină) în motoarele cu ardere internă ale autovehiculelor rutiere. Dioxidul de sulf poate afecta atât sănătatea oamenilor prin efecte asupra sistemului respirator cât și mediul în general (ecosisteme, materiale, construcții, monumente) prin efectul de acidifiere. Concentrațiile de SO2 din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane (350µg/m3) care nu trebuie depășită mai mult de 24 ori/an, și valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane (125µg/m3) care nu trebuie depășită mai mult de 3 ori/an.
Tabelul 1: Valorile concentrației medii anuale de SO2
Astfel se constată că înregistrările valorilor concentrației de SO2 sunt mici si nu s-au semnalat probleme deosebite, valorile înregistrate încadrându-se sub valorile limită nefiind un motiv de îngrijorare pentru sănătatea populației din orașele analizate.Indicele incadrându-se valorii medii pentru indicele specific bun,(75-124µg/m3) inregistrarea maximă fiind de 9,56 µg/m3 in anul 2012 in București .
Dioxid de azot (NO2)- Oxizii de azot provin în principal din arderea combustibililor solizi, lichizi și gazoși în diferite instalații industriale, rezidențiale, comerciale, instituționale și din transportul rutier. Oxizii de azot au efect eutrofizant asupra ecosistemelor și efect de acidifiere asupra multor componente ale mediului, cum sunt solul, apele, ecosistemele terestre sau acvatice, dar și construcțiile și monumentele. NO2 este un gaz ce se transportă la lungă distanță și are un rol important în chimia atmosferei, inclusiv în formarea ozonului troposferic. Expunerea la dioxid de azot în concentrații mari determină inflamații ale căilor respiratorii și reduce funcțiile pulmonare, crescând riscul de afecțiuni respiratorii și agravând astmul bronșic. Concentrațiile de NO2 din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane (200 µg/m3), care nu trebuie depășită mai mult de 18 ori/an și valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane (40µg/m3).
Tabelul 2: Valorile concentrației medii anuale de NO2
Conform valorilor din tabelul de mai sus, reiese în special în mediul urban, expunerea la concentrații ridicate,astfel valoarea limită fiind uneori mai mare decât orară pentru protecția sănătății umane.
Măsurătorile efectuate în orașelea analizate au indicat o tendință generală de variație a valorilor medii orare de NO2, valoarea limită fiind depășită în București, cele mai mici valori fiind înregistrate în Iași.
Monoxid de carbon (CO)- Monoxidul de carbon este un gaz extrem de toxic ce afectează capacitatea organismului de a reține oxigenul, în concentrații foarte mari fiind letal. Acesta provine din surse naturale (arderea pădurilor, emisiile vulcanice și descărcările electrice) sau din surse antropice (arderea incompletă a combustibililor fosili, biocombustibililor, dar și de la producerea oțelului și a fontei, rafinarea petrolului și din trafic).
Concentrațiile de CO din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită pentru protecția sănătății umane (10mg/m3), calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe 8 ore (medie mobilă).
Tabelul 3: Valorile concentrației medii anuale de CO
Deoarece datele disponibile a valorii monoxidului de carbon corespunde indicelui specific 1(excelent), adică se încadrează intre 0-2,9 mg/m3 tendințele de evoluție a CO în aerul ambiental la nivelul orașelor analizate se află într-o limită normală.
Ozon (O3)- Ozonul nu este emis direct în atmosferă, este un agent oxidant puternic și un gaz cu efect de seră.Ozonul se găsește în mod natural în concentrații foarte mici în troposferă (atmosfera joasă). Spre deosebire de ozonul stratosferic, care protejează formele de viață împotriva acțiunii radiațiilor ultraviolete, ozonul troposferic (cuprins între sol și 8-10km înălțime) este deosebit de toxic, având o acțiune puternic iritantă asupra căilor respiratorii, ochilor și are potențial cancerigen.Spre deosebire de alți poluanți ozonul nu este emis direct de vreo sursă de emisie, ci se formează sub influența radiațiilor ultraviolete, prin reacții fotochimice în lanț între o serie de poluanți primari (precursori ai ozonului – NOx, compușii organici volatili (COV), monoxidul de carbon). Precursorii ozonului provin atât din surse antropice (arderea combustibililor,traficul rutier, diferite activități industriale) cât și din surse naturale (COV biogeni emiși de plante și sol, în principal izoprenul emis de păduri; acești compuși biogeni, dificil de cuantificat, pot contribui substanțial la formarea O3). Concentrațiile de ozon din aerul înconjurător se evaluează folosind pragul de alertă (240µg/m3 măsurat timp de 3 ore consecutiv) calculat ca medie a concentrațiilor orare, pragul de informare (180µg/m3) calculat ca medie a concentrațiilor orare și valoarea țintă pentru protecția sănătății umane (120 µg/m3) calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe 8 ore (medie mobilă), care nu trebuie depășită mai mult de 25 ori/an.
Tabelul 4: Valorile concentrației medii anuale de O3
Rezultatele existente a măsurătorilor efectuate în stațiile de monitorizare evidențiază o tendință generală de menținere a valorilor concentrațiilor de ozon, ca urmare a reducerii emisiilor de precursori ai ozonului.Acestea fac parte din indicele specific 2(foarte bun)-adica se incadrează intre 40-79 µg/m3. Zonele cele mai afectate de poluare cu ozon troposferic sunt cele urbane întrucât precursorii ozonului (în principal oxizii de azot, oxizii de sulf și compușii organici volatili) sunt generați de activitățile industriale și de traficul rutier.
Pulberi in suspensie (PM10)- Poluarea aerului cu pulberi in suspensie are multe surse. În primul rând, industriile metalurgică și siderurgică care eliberează în atmosfeă cantități însemnate de pulberi, apoi centralele termice pe combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere și depozitele de steril, etc.Pulberile in suspensie reprezintă un amestec de particule de aerosoli (solide și lichide), cu dimensiuni și compoziție chimică diferită si sunt emise direct ca particule primare sau se formează în atmosferă din reacția chimică a emisiilor de gaze primare – precursori – acestea fiind numite particule secundare.
Concentrațiile de particule în suspensie cu diametrul mai mic de 10 microni din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea limită zilnică,(50μg/m3), care nu trebuie depășită mai mult de 35ori/an și valoarea limită anuală, (40μg/m3).
Tabelul 5: Valorile concentrației medii anuale de PM
Din tabelul de mai sus rezulta ca valorile înregistrate depășesc valoarea limită anuală atât în Iași cât și în București, iar in celelalte orașe analizate sunt mai mici decât valoarea anuală pentru protecția sănătății umane 40 µg/m3.
Astfel prin datele obținute se confirmă necesitatea evaluării calității aerului ambiental prin măsurători în puncte fixe și a implementării unor măsuri de reducere a concentrației de PM10 în aerul ambiental pentru a proteja grupurile de populație sensibilă.
Tabel 6 – Evoluția concentrațiilor de poluanți în Iași, Brașov, București și [NUME_REDACTAT]
Având in vedere datele indicate anterior pentru cele 4 orașe din România, se pot formula următoarele concluzii :
În cazul poluării cu dioxid de azot, orașul București și Sibiu reprezintă unele dintre cele mai poluate orașe. In cazul majoritatii orașelor, tendința este de crestere a poluarii cu dioxid de azot in zonele cu trafic intens si de scadere a acesteia in zonele rezidentiale.
In cazul particulelor in suspensie, Bucureștiul este cea mai poluat oraș dintre cele analizate, fiind urmat apoi de Iași și Sibiu. Tendința anuală este aceea de scădere, însă Bucureștiul se remarcă înca o dată prin creșterea spectaculoasă a nivelului de pulberi in suspensie în anul 2012, dupa o la fel de importanta scadere a acestora in anul 2011.
În ceea ce privește poluarea cu monoxid de carbon în perioada 2009-2010, cel mai poluat oraș a fost Bucureștiul, fiind urmat de Iași și Sibiu. Insă, se poate spune ca orașele analizate se afla la un nivel apropiat și că tendinta este in general de scadere a poluarii.
Indicele concentrației de ozon variază fiind ridicat tot în capitala țării,fiind urmată de Iași. Astfel este vizibilă evoluția nesatisfacătoare a indicatorilor.Pentru protecția atmosferei si îmbunătatirea calității aerului sunt necesare măsuri de control ale emisiilor poluanților. Pentru aprecierea gradului de poluare al atmosferei se calculează emisiile de poluanți și se determină calitatea aerului inconjurator. Emisiile se masoara prin metode adecvate de evaluare, specifice fiecarui poluant in parte bazate pe factori de emisie si pe indicatori de activitate.
Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implica metode ce reduc, colecteaza, capteaza sau retin poluanti inainte ca ei sa fie eliberati in atmosfera. Din punct de vedere ecologic, cea mai buna metoda consta in reducerea emisiilor poluante prin arderea unei cantitati cat mai mici de combustibil. De aceea imbunatatirea calitatii aerului urban se mai poate obtine prin determinarea oamenilor de a folosi transportul in comun, in locul autovehiculelor personale.
Pentru a face diferențe între aerul capitalelor europene cu aerul din România, am ales sa corelez indicatorii acestora cu indicatorii zonelor de trafic și zonelor rezidentiale ale Bucureștiul care de asemenea este o capitală europeană.Astfel am constat că Bucureștiul ocupă primul loc într-un top al orașelor poluate din [NUME_REDACTAT], depășind Sofia, Atena și Roma.
Media anuala a nivelului de NO2 in zonele cu trafic intens a crescut in anul 2007 fata de 2006, insa a scazut in 2008. In celelalte zone, aceasta si-a mentinut tendinta de scadere. Particulele in suspensie sunt din ce in ce mai concentrate in atmosfera, din cauza maririi foarte rapide a parcului auto. In ceea ce priveste SO2, acesta a scazut in mediile rezidentiale, insa a avut o tendinta oscilanta in zonele cu trafic intens. Astfel, in aceste parti ale orasului, nivelul SO2 a scazut in anul 2007, urmand ca in 2008 sa creasca aproape la nivelul inregistrat in 2006.
Avand in vedere toti acesti indici, precum si altii, a fost calculat si pentru Bucuresti, ca si pentru alte capitale europene, un indice al calitatii aerului din oras. Acesta a crescut in zonele rezidentiale in perioada 2006-2008, iar in zonele in care se circula intens cu autoturisme a scazut in 2008 fata de 2007, insa dupa o crestere foarte mare in anul 2007. Aceasta evolutie se poate observa in tabelul de mai jos.
Tabel 7 – Evoluția concentrațiilor de poluanți și indicele de oraș pentru [NUME_REDACTAT] în vedere datele indicate anterior pentru cele 9 capitale europene, se pot formula urmatoarele concluzii :
In cazul poluarii cu dioxid de azot, Bucurestiul este una dintre cele mai poluate capitale, fiind depasit in anul 2009 doar de Londra si fiind urmat de Roma si Paris. In cazul majoritatii oraselor, tendinta este de crestere a poluarii cu dioxid de azot in zonele cu trafic intens si de scadere a acesteia in zonele rezidentiale.
In cazul particulelor in suspensie, Bucurestiul este cea mai poluata capitala dintre cele analizate, fiind urmat apoi de Roma, Paris si Praga. De retinut este faptul ca atat in ceea ce priveste nivelul de NO2, cat si in ceea ce priveste nivelul particulelor in suspensie, Parisul se prezinta cu mult mai bine dacat Bucurestiul, in zonele rezidentiale. Tendinta anuala este aceea de scadere sau de usoara crestere, insa Parisul se remarca inca o data prin cresterea spectaculoasa a nivelului de pulberi in suspensie in anul 2009, pentru zonele cu trafic intens, dupa o la fel de importanta scadere a acestora in anul 2008.
In ceea ce priveste poluarea cu dioxid de sulf, si aici Bucurestiul s-a aflat in fruntea clasamentului la nivelul anului 2008, fiind urmat apoi de Paris, Londra, Bruxelles, Berlin, in cazul zonelor cu trafic intens si de Bruxelles, Oslo, Paris in cazul zonelor rezidentiale. In perioada 2006-2007, cel mai poluat oras din acest punct de vedere a fost Parisul, fiind urmat de Bruxelles si Bucuresti. Insa, se poate spune ca orasele analizate aici se afla la un nivel apropiat, acolo unde exista date pentru aceeasi ani si ca tendinta este in general de scadere a poluarii.
Indicele de oras in zonele cu trafic intens a scazut in toate capitalele analizate, exceptie facand Bucurestiul si Parisul. Acestea sunt si orasele cu cei mai ridicati indici, urmate fiind de Roma. In zonele rezidentiale, indicii cei mai ridicati sunt inregistrati in Bucuresti, Roma, urmate apoi de Paris. Acest lucru se poate observa si in graficele de mai jos.
Grafic 10 – Indicele de oras in zonele cu trafic intens din capitalele europene
Grafic 11 – Indicele de oras in zonele rezidentiale din capitalele europene
CAPITOLUL IV – Concluzii și recomandări privind calitatea mediului
4.1. Concluzii privind viitorul mediului la nivelul statelor membre ale [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] a adoptat o serie de acte normative necesare protecției mediului și a calității vieții și dezvoltării durabile. Acestea vizează domenii precum emisiile în aer din surse industriale sau transport, gestionarea deșeurilor, protejarea și gestionarea resurselor de apă, protejarea naturii și a biodiversității, evaluarea impactului asupra mediului și răspunderea de mediu etc. În același timp, [NUME_REDACTAT], în calitatea sa de „gardian al tratatului”, asigură aplicarea măsurilor care decurg din aceste acte normative. Din punct de vedere instituțional, remarcăm înființarea unor organisme și instituții publice cu atribuții punctuale destinate protecției mediului. Pentru asigurarea sănătății și bunăstării populației este necesar un mediu curat care să se bazeze pe o utilizare rațională a resurselor naturale.
4.2. Concluzii privind politica de mediu în [NUME_REDACTAT] de mediu este concepută ca formă a politicii generale a statului, având ca sarcină stabilirea strategiilor, obiectivelor și priorităților, metodelor și mijloacelor implicate în acțiunile desfășurate pe plan național în scopul prevenirii și combaterii poluării, a conservării și dezvoltării durabile a mediului.
Reprezentând o politică specială (atât la nivel național cât și international), politica de mediu înseamnă în același timp și evaluarea situatiilor reale ale mediului, constatarea influențelor negative asupra mediului, stabilirea instituționalizată a măsurilor necesare organelor statale în protejarea și conservarea mediului, precum și stabilirea sistemelor de sancționare în caz de poluare și a cuantumului sancțiunilor aplicabile.
Politica de mediu este strâns legată și condiționată de politica economică, administrativ-financiară și legislativă, corelație ce se bazează pe o cointeresare națională și internațională întrucat reprezintă deopotrivă relații teoretice și relații practice concrete.
Sarcinile politice de protecție a mediului sunt diferite și complexe, principala răspundere a politicii mediului revenind guvernelor fiecărei țări precum și autoritaților naționale și locale de specialitate.
Se poate spune cã politica mediului este probabil una din cele mai dificile politicii ale [NUME_REDACTAT]. În timp ce [NUME_REDACTAT] se pot bucura de frumusețile naturii din Europa, ele trebuie de asemenea sã împartã responsabilitatea pentru ploile acide, apele poluate, aerul contaminat cu produse chimice și deșeurile deversate în mod necorespunzãtor. Condițiile extreme de vreme au început sã devinã tot mai pronunțate, ilustrând faptul cã schimbarea climei este o problemã care îi preocupã pe toți cetãțenii și care trebuie sã fie abordatã la toate nivelele politicii de protecție a mediului.
În condițiile dezvoltării civilizației, cu toate avantajele și dezavantajele ei, protecția și îmbunătățirea condițiilor de mediu au devenit pentru întreaga umanitate un obiectiv primordial, o sarcină dificilă a cărei realizare presupune nu numai eforturi material–financiare și organizatorice naționale și internaționale, ci și fundamentarea unor concepții științifice pentru această activitate, formarea și dezvoltarea unei cunoștințe ecologice.
În concepția de elaborare a strategiilor și politicilor economice ale guvernelor s-a produs o modificare esențială, potrivit căreia s-a considerat că activitatea de protecție a mediului reprezintă o componentă necesară transformării sistemului economic și a dezvoltării durabile a societății.
Transformările care au loc la nivel global în ceea ce privește calitatea mediului, impun găsirea unor soluții pentru a asigura menținerea echilibrului ecologic al planetei, în condițiile unei dezvoltări durabile.
Politica de protecție a mediului, ca parte a politicii generale de dezvoltare economico –socială, poate fi concepută numai în contextul general al politicii de dezvoltare economică, cu prognozarea pe termen mediu și lung. Politicile de mediu trebuie armonizate cu programele de dezvoltare în toate domeniile, iar reușita luptei împotriva poluării nu poate fi decât rezultatul coordonării și dezvoltării economiei globale.
4.3. Recomandări pentru salvarea mediului în [NUME_REDACTAT] cont de faptul că un mediu sănătos este esențial pentru asigurarea prosperității și calității vieții și de realitatea că daunele și costurile produse de poluare și schimbări climatice sunt considerabile, consider ca protecția mediului ar trebui să se axeze în continuare, pe optimizarea implementării politicilor [NUME_REDACTAT] de protecție a mediului, care se concentrează pe urmatoarele aspecte:
conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;
protejarea sănătății populației;
utilizarea atenta și rațională a resurselor naturale.
Recomandări pentru combatarea schimbărilor climatice:
Crearea unor parteneriate pentru producerea de energie solară cu state terțe din spațiul mediteranean (în calitate de componentă a unei politici energetice comunitare externe), care să vizeze într-o fază inițială generarea de energie solară și transferarea acestuia către [NUME_REDACTAT] prin cabluri de înaltă tensiune și care, într-o a doua fază, a putea reprezenta fundamentul pentru producerea de electricitate și de hidrogen și astfel pentru trecerea la o economie bazată pe energii regenerabile.
Regândirea de către [NUME_REDACTAT] a conceptului unei cote pentru biocombustibili și dezvoltarea unei politici flexibile care iau în considerare caracterul complex al producției de biocombustibili, inclusiv ciclul de viață al emisiilor de gaze cu efect de seră și aprecierea tuturor efectelor indirecte relevante.
Crearea unui fond climatic și/sau a unor fonduri corespunzatoare în statele membre și vede aici posibilitatea de a crea un stoc de capital pentru finanțarea unei politici viitoare referitoare la clima, având în vedere caracterul condiționat al oricărei planificări actuale în ceea ce privește măsurile individuale ale respectivei politici și investițiile și solidaritatea pe care le va presupune.
Dezvoltarea, finanțarea și introducerea unei rețele de energie electrică cu hidrogen lichid (cunoscută sub numele de „supergrid”) la nivelul întregii UE, care să fie accesibilă tuturor furnizorilor de electricitate.
Dezvoltarea unor noi strategii de comunicare în scopul educării cetățeniilor și de a le pune la dispoziție stimulente pentru a reduce emisiile într-o manieră fiabilă, de exemplu prin difuzarea de informații cu privire la emisiile de dioxid de carbon generate de produse și servicii.
Bibliografie:
Burnett R., Jerrett M., Goldberg M.S., Cakmak S., Pope A., Krewski D., 2001, The spatial association between community air pollution and mortality, Environ. [NUME_REDACTAT]., 109 (S3), 375-380
Buzzelli M., Jerrett M., Finkelstein N., 2002, Environmental justice and ambient health risks, Epidemiology, 13, S211
Finkelstein M., Jerrett M., [NUME_REDACTAT] P., Sears M.R., Chapman K., 2002, Mortality in relation to air pollution in a cohort of respiratory clinic patients, Journ. of Toxic and Environ. Health, 114, 251-260
[NUME_REDACTAT] Guidelines for Europe. WHO [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]. 2000. [NUME_REDACTAT] No.91 Chapter 5.2.
Proiect comun. [NUME_REDACTAT] de Cercetare al [NUME_REDACTAT], Ispra, Italia. [NUME_REDACTAT] reprezentat de Institutul de [NUME_REDACTAT] București in colaborare cu [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]
http://www.arpmb.ro/Raport%20privind%20star
http://www.unibuc.ro/prof/ioja_i_c/docs/2013/sep/27_16_01_157_Metode_de_evaluare.pdf
http://www.calitateaer.ro/link.php
http://www.calitateaer.ro/indici.php
http://politicall.ro/noi-masuri-luate-de-ue-pentru-a-imbunatati-calitatea-aerului/
http://ec.europa.eu/environment/basics/health-wellbeing/air-pollution/index_ro.htm
http://ec.europa.eu/environment/air/quality/index.htm
http://www.eea.europa.eu/themes/air
http://www.romair.eu/the-quality-of-air.php
http://www.ecopolis.org.ro/studii/calitatea-aerului-in-bucuresti-efecte-asupra-sanatatii
http://apmdj.anpm.ro/upload/41795_Capitolul%20II.pdf
http://apmis.anpm.ro/upload/96277_Raportar%20preliminar%20privind%20calitatea%20aerului%20pentru%20anul%202012.pdf
http://apmbv.anpm.ro/files/APM%20BRASOV/2013/CallitateaAerului2012.pdf
http://www.epa.gov/aircompare/
http://www.huduser.org/periodicals/cityscpe/vol2num3/marsh.pdf
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/citiesoftomorrow/citiesoftomorrow_environmental.pdf
http://www.dailykos.com/story/2011/04/26/970392/-Rethinking-Environmental-Impacts-in-Urban-Development-Part-1#â
http://www.bvsde.paho.org/bvsaidis/cwwa9/will.pdf
http://es.wikipedia.org/wiki/Impacto_ambiental_del_crecimiento_urbano
http://www.eclac.cl/publicaciones/xml/6/4496/duran.htm
http://www.sinia.cl/1292/articles-26000_pdf_politica.pdf
http://apmis.anpm.ro/upload/96277_Raportar%20preliminar%20privind%20calitatea%20aerului%20pentru%20anul%202012.pdf
http://urbact.eu/fileadmin/Projects/USE_ACT/outputs_media/USE_ACT_BASELINE_STUDY_resume_ro.pdf
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/citiesoftomorrow/citiesoftomorrow_summary_ro.pdf
http://www.ecopolis.org.ro/media/files/studiu_calitatea_aerului_bucuresti.pdf
http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-17131726-cum-scazut-poluarea-aerului-din-bucuresti-raportarile-oficiale-fac-baza-unor-date-incomplete.htm
http://www.anpm.ro/upload/125585_RAPORT%20CA%202013-22martie.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Comparativa a Calitatii Aerului In Diferite Orase din Romania (ID: 1153)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.