Analiza Comparativa a Automobilelor din Clasa Compact Comercializate In Romania

=== aa2454e7bb0beb59d282fa709eae79a265337e15_389616_1 ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

SPECIALIZAREA BUSINESS ȘI TURISM

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor coordonator:

Absolvent:

București

2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

SPECIALIZAREA BUSINESS ȘI TURISM

ANALIZA COMPARATIVĂ A AUTOMOBILELOR DIN CLASA COMPACT COMERCIALIZATE ÎN ROMÂNIA

Profesor coordonator:

Absolvent:

București

2016

INTRODUCERE

Industria automobilelor este extrem de populară în întreaga lume, iar în ultimele decenii s-a dovedit a fi crucială pentru populație, atât din punct de vedere al transportului din viața de zi cu zi, cât și din punct de vedere al creșterii economice, al îmbunătățirii traiului și al ecologiei. Această industrie nu este doar una foarte profitabilă pentru investitori, dar are și puterea de a revoluționa stilul de viață al oamenilor moderni.

Producția de autoturisme se află în creștere, iar numărul acestora este din ce în ce mai ridicat, ajungând să fie copleșitor în marile orașe. Chiar și așa, deținerea unui autoturism este o nevoie și nu un lux. Achiziționarea mașinilor practice, de dimensiuni mici sau medii, cu un consum relativ scăzut și specificații care să reflecte durabilitatea automobilului este preferată de către majoritatea indivizilor, din motive pe care le vom discuta pe larg de-a lungul acestei lucrări.

Automobilele din clasa compact, sunt, așadar, comercializate cu succes în România și în străinătate și reprezintă una dintre preferințele de top ale persoanelor care își doresc să achiziționeze autoturisme. Analiza în detaliu a acestui subiect merită să fie realizată, întrucât impactul pe care îl au automobilele asupra stilului de viață al omului modern este uriaș. Totodată, automobilele reprezintă un subiect de interes general din perspectivă economică și tehnologică.

De aceea, pe parcursul acestei lucrări voi realiza o analiză comparativă a automobilelor din clasa compact comercializate în România și voi evidenția asemănările, diferențele dintre ele și principalele specificații care le transformă în achiziții potrivite pentru publicul din România. De asemenea, voi sublinia motivele pentru care unele automobile au o calitate mai ridicată decât altele.

Motivația lucrării

Motivul principal pentru care am ales să tratez subiectul automobilelor compacte comercializate în România este atenția pe care o primește acest tip de autoturism în România. Credibilitatea și fezabilitatea acestor mașini este important de menționat în contextul pieței actuale, motiv pentru care voi face apel la studiile de piață și la statisticile oficiale care arată satisfacția cumpărătorilor din această sferă.

Obiectivul lucrării

În opinia mea, autoturismele din clasa compact sunt mult mai fezabile și mai practice decât cele care aparțin altor categorii, motiv pentru care voi face o clasificare și o comparație între ele. Aceasta reprezintă și ipoteza lucrării de față. Așadar, îmi propun ca la sfârsitul lucrării să confirm sau sa infirm faptul că automobilele din clasa compact comercializate în România sunt preferate de către publicul din țara noastră și, în același timp, sunt mai durabile decât restul claselor.

Structura

Industria automobilelor este bogată în opțiuni, dar și în informații. Atunci când vine vorba despre studiul și analiza unei clase de autoturisme, o simplă lucrare nu poate să acopere întregul volum de informații care merită să fie discutate. De aceea, am ales o structură simplistă în crearea acestei lucrări, pentru a face digerarea ei mult mai plăcută.

Așadar, am structurat-o în patru capitole. În primul capitol, intitulat Aspecte generale cu privire la automobile, voi face o scurtă introspecție în lumea automobilelor, evidențiind principalele evenimente istorice care au condus industria auto la conceptele moderne pe care le cunoaștem astăzi.

Al doilea capitol este denumit Automobilele din clasa compact și include informații despre toate clasele de automobile, comparații între ele, dar și despre poziția clasei compact la nivel internațional.

În cel de-al treilea capitol, Piața automobilelor din clasa compact, discut despre piața propriu-zisă a acestui tip de automobile, atât la nivel național cât și internațional. Tot în acest capitol amintesc și noile tehnologii folosite în crearea și dezvoltarea mașinilor moderne, dar și despre viziunile futuriste ale inginerilor auto.

Capitolul al patrulea, Analiza comparativă a calității automobilelor din clasa compact reprezintă și partea practică, de cercetare a lucrării, cu ajutorul căreia voi demonstra sau voi infirma ipoteza enunțată în introducere.

La finalul lucrării, în capitolul Concluzii, voi enunța principalele observații făcute în timpul realizării lucrării, îmi voi exprima părerea personală despre evoluția industriei auto din România și voi apela la rezultatele obținute în urma analizei pentru a arată de ce ipoteza a fost adevărată sau falsă.

În continuare, voi discuta despre contextul istoric în care automobilele au devenit bunuri de nelipsit în rutina zilnică.

Industria automobilelor – generalități și istoric

Nevoia oamenilor de a se deplasa pe distanțe lungi mai repede și mai confortabil a existat dintotdeauna, atât din dorința de a călători, de a explora, de a face comerț sau de a supraviețui. De-a lungul istoriei, au existat numeroase tentative de a crea noi tipuri de vehicule care să deservească acestor scopuri. Odată cu dezvoltarea primelor vehicule, acest domeniu a început să fie văzut și ca și o oportunitate de afaceri.

Opiniile istoricilor sunt diferite atunci când vine vorba despre primul automobil, întrucât și percepțiile acestora despre automobile sunt diferite. În timp ce unii îl consideră pe francezul Nicolas-Joseph Cignot primul constructor al unui automobil adevărat, în 1769, alții consideră că Leonardo da Vinci a fost primul gânditor al automobilelor, conturând idea de vehicul autopropulsat. Însă, în ciuda acestor opinii, evoluția automobilelor se datorează multor minți luminate care au contribuit cu idei și efort de-a lungul timpului.

Scurt istoric al automobilelor

Conform Societății Americane ale Inginerilor Mecanici (ASME), Karl Benz este considerat părintele industriei auto moderne. Acesta a construit prima sa mașină în anul 1885, aducându-i îmbunătățiri de-a lungul timpului. Automobilul construit de Karl Benz era o inovație a acelor vremuri și a revoluționat lumea transporturilor. Acesta avea un cadru de oțel și trei roți, aprindere prin scânteie, o cramalieră și o direcție cu pinion și un sistem de răcire. De asemenea, avea un motor de 1600 cc, cu ¾ cai putere. Folosea benzina ca și combustibil și, cu toate că era o versiune rudimentară a vehiculelor pe care le cunoaștem astăzi, cei mai mulți istorici confirmă faptul că aceasta a fost prima mașină pe benzină construită vreodată.

Benz și-a patentat invenția în anul 1886 și a continuat să ofere publicului o serie de inovații în acest domeniu. La începutul anilor 1900, industria automobilelor a cunoscut și alți producători de mașini, a căror activitate devenea din ce în ce mai populară. Dacă la început, cumpărarea unei mașini era făcută cu mare scepticism, după anul 1920 acest lucru devenise deja un obicei în rândul aristocraților, în special în Germania, Franța și Statele Unite. Gottlieb Daimler a fost un alt talent remarcabil care și-a expus dorința de a produce mașini înainte de 1900. Acesta a produs motoare cu combustie internă care funcționau cu 900 de rotații pe minut, în timp ce motoarele lui Benz aveau la început numai 250 de rotații pe minut.

În Franța, De-Dion Bouton, Peugeot și Renault își făceau simțită prezența, iar în Italia, Stefanini-Martina este considerată compania fondatoare a industriei automobilelor. Companii precum BMW, Skoda, SAAB, Bristol sau Hotchkiss nu au intârziat să producă autoturisme conform cerințelor publicului din perioada Primului Război Mondial. Alfa Romeo, Maserati și Ferrari au urmat în cursa înspre obținerea celui mai bun automobil al vremurilor.

La începutul secolului XX, 40% dintre automobilele din Statele Unite funcționau cu ajutorul aburului, în timp ce 38% erau mașini electrice și numai 22% erau mașini care funcționau cu benzină.

Conform autorilor de specialitate, vehiculele de la începutul anilor 1900 reprezentau definiția aroganței și o dovadă a avuției persoanelor care le dețineau. În același timp, reprezntau o modalitate de a oferi publicului un confort ridicat în timpul transportului, evitând călătoriile în comun și respectarea programului mijloacelor de transport de la acea vreme. În anul 1901, în America, automobilul a dat noii perioade industria denumirea de „era lipsită de cai”.

Exceptând confortul oferit de noile automobile, un alt motiv pentru care achiziționarea acestora a devenit populară era dorința de a circula cu viteză cât mai mare. Abia apoi au devenit siguranța și circulația fluidă niște priorități. Autorul relatează că la acea vreme, condusul se realiza în mod iresponsabil, inconștient și periculos atât pentru șofer, cât și pentru restul participanților la trafic, din cauza entuziasmului exacerbat al persoanelor care dețineau astfel de vehicule la începutul anilor 1900. De asemenea, acesta afirmă că claxonul era folosit foarte des, în comparație cu zilele noastre, motiv pentru care nivelul de zgomot era foarte ridicat în trafic.

Această atitudine a condus curând la producerea unui număr mare de accidente în trafic, dar și în afara orașelor, moment în care s-a declanșat dorința producătorilor de automobile de a oferi publicului abilitatea de a conduce în siguranță. Între timp, în rândul populației Statelor Unite, aruncatul cu pietre în mașinile care treceau a devenit un obicei, întrucât acestea erau privite ca niște vehicule periculoase, care prejudiciau viețile tuturor. Chiar și academicienii susțineau acest comportament prin afirmațiile lor, așa cum o făcea președintele Universității Princeton în anul 1906, atunci când a declarat că cea mai mare amenințare este condusul iresponsabil al automobilelor.

Siguranța traficului și a populației nu era singura preocupare a autorităților și a producătorilor de autovehicule deopotrivă. Poluarea a devenit și ea un factor decisiv în procesul de producție, întrucât inginerii se vedeau obligați să găsească soluții pentru a reduce nivelul acesteia. Sănătatea publică reprezenta o prioritate, motiv pentru care au fost dezvoltate tehnologii care permiteau evacuarea noxelor într-un mod cât mai eficient posibil. Astfel, a apărut nevoia de a reconstrui motoarele, de a găsi noi metode de evacuare și de a adapta întregul mecanism al automobilului la nevoile curente.

Istoricii împart evoluția automobilelor în șase perioade importante și anume:

Perioada inovației

Perioada fabricării

Perioada capsulei

Perioada clasică

Perioada integrării

Perioada modernă

Astăzi, asistăm la o tehnologii fără precedent în industria automobilelor care oferă omului posibilitatea de se conecta cu propriul automobil, dirijându-l în moduri care nu erau posibile cu 100 de ani în urmă. Standardele de siguranță, confort și tehnologie sunt mai ridicate ca niciodată, iar publicul se bucura de inovații în fiecare minut al acestei ere a vitezei. Istoria automobilelor este importantă pentru a putea înțelege fundamentele vehiculelor pe care le folosim astăzi. Din păcate, limitele acestei lucrări nu îmi permit să aprofundez latura istorică a acestui subiect. Cu toate acestea, voi mai reveni asupra evenimentelor istorice care au făcut posibile numeroase modificări cruciale în industria automobilelor de-a lungul lucrării.

Clasificarea automobilelor

Automobilele din zilele noastre sunt diversificate și construite pentru a satisface nevoile multor categorii de public. Acestea sunt clasificate în general după destinație, după tipul de încărcătură, după clasa de proveniență, după particularitățile constructive, după tipul transmisiei, al propulsiei, după capacitatea de trecere și numărul punților.

Întrucât clasa compact a automobilelor din prezent reprezintă principalul subiect de interes în această lucrare, voi începe prin a prezenta clasificarea acestora. Așadar, automobilele pe care le cunoaștem astăzi pot fi împărțite în următoarele categorii:

• Clasa A – mini – mașini de oraș cu lungimea maximă de 3,7 metri

• Clasa B – mică – autoturisme de tip sedan, hatchback și universal care au o lungime cuprinsă între 3,7 și 4,1 metri

• Clasa C – medie compactă – au lungimea cuprinsă între 4,1 și 4,5 metri

• Clasa D – Clasa medie –autoturisme cu prețuri medii, dar și unele mașini care pot concura cu autoturismele de clasa lux

• Clasa E – clasa business – lungimea este cuprinsă între 4,7 și 5,0 metri

• Clasa F – clasa premium – fără limite de preț, lungime sau putere

• Clasa G – clasa coupe – autoturismele cu trei portiere

• Clasa H- clasa cabriolet și roadster – cuprinde și mașinile decapotabile

• Clasa I- universal allroad – autoturisme de tip universal, care au capacitatea de a traversa toate tipurile de drumuri

• Clasa k- mașini de teren și pickup – Clasa K este divizată în mai multe subclase: K1- mașini de teren cu masa până la 2100 de kg, K2 – mașini de teren cu greutatea de până la 3000 de kg, K3 – mașini de teren cu greutatea de peste 3000 de kg, K4 – pickup-uri.

• Clasa L- minivan – autoturisme care pot transporta mulți pasageri

• Clasa M- mașini utilitare mici

• Clasa N- mașini comerciale mari

Așa cum am menționat mai devreme, automobilele pot fi clasificate și în funcție de alte criterii, în afară de mărime. Spre exemplu, acestea se împart în trei categorii, în funcție de scopul utilizării: automobile pentru pasageri, automobile pentru transportul bunurilor și pentru scopuri speciale.

În ceea ce privește capacitatea automobilelor, acestea pot fi clasificate în autovehicule cu sarcină ușoară și autovehicule de mare rezistență, așa cum sunt autobuzele, tractoarele sau camioanele.

Automobilele pot fi clasificate și în funcție de combustibilul cu ajutorul căruia funcționează. Astfel, regăsim în zilele noastre mașini cared funcționează pe:

Petrol

Motorină

Gaz

Electricitate

Aburi

De asemenea, le mai putem clasifica în funcție de partea în care se află volanul mașinii: stânga sau dreapta. Tipul de transmisie pe care îl folosesc automobilele sunt și ele de mai multe tipuri:

Transmisie automata

Transmisie manuală

Transmisie semi-automată

Totodată, trebuie menționat că sistemul de suspensii diferă, acesta putând fii convecțional sau independent.

Caracteristici de calitate ale automobilelor

Determinarea calității unui automobil poate fi făcută în funcție de numeroși factori tehnici. Exceptându-i pe aceștia, standardul de calitate al unui automobil depinde și de nevoile personale ale individului care îl folosește. Spre exemplu, persoanele care călătoresc foarte mult pe distanțe lungi vor avea nevoie de calități diferite ale unui automobil în comparație cu persoanele care călătoresc pe distanțe scurte, dar foarte frecvent. Cu toate că această clasificare a caracteristicilor de calitate poate fi făcută în mod subiectiv, există câțiva factori care trebuie să fie luați în considerare de fiecare dată:

Caracteristicile tehnico-funcționale

Puterea motorului în cai putere, cilindrele

Timpul de accelerație

Capacitatea rezervorului

Tipul motorului și cuplul acestuia

Sistemele de siguranță

Sistemele de frânare incluse

Dimensiunile și greutatea

Caracteristicile digitale

Numărul uților

Caracteristici economice

Consumul de carburant

Aerodinamica

Caracteristici de design și arhitectură

În exterior – forma, tipul farurilor, culoarea, calitatea caroseriei și a scutului, dimensiunea portbagajului

În interior – tipul cadranelor de bord, tipul pedalierului, elemente de design interior precum scaunele sau tapițeria

Caracteristici ergonomice

Prezența servodirecției

Centura de siguranță

Computerul de bord

Sistemul de climatizare

Iluminarea de interior

Confortul scaunelor, al volanului, ajustabilitatea acestora

Caracteristici ecologice

Nivelul de noxe

Nivelul de zgomot produs

Tipul de combustibil folosit

II. Automobilele din clasa compact

=== aa2454e7bb0beb59d282fa709eae79a265337e15_396507_1 ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

SPECIALIZAREA BUSINESS ȘI TURISM

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor coordonator:

Absolvent:

București

2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

SPECIALIZAREA BUSINESS ȘI TURISM

ANALIZA COMPARATIVĂ A AUTOMOBILELOR DIN CLASA COMPACT COMERCIALIZATE ÎN ROMÂNIA

Profesor coordonator:

Absolvent:

București

2016

INTRODUCERE

Industria automobilelor este extrem de populară în întreaga lume, iar în ultimele decenii s-a dovedit a fi crucială pentru populație, atât din punct de vedere al transportului din viața de zi cu zi, cât și din punct de vedere al creșterii economice, al îmbunătățirii traiului și al ecologiei. Această industrie nu este doar una foarte profitabilă pentru investitori, dar are și puterea de a revoluționa stilul de viață al oamenilor moderni.

Producția de autoturisme se află în creștere, iar numărul acestora este din ce în ce mai ridicat, ajungând să fie copleșitor în marile orașe. Chiar și așa, deținerea unui autoturism este o nevoie și nu un lux. Achiziționarea mașinilor practice, de dimensiuni mici sau medii, cu un consum relativ scăzut și specificații care să reflecte durabilitatea automobilului este preferată de către majoritatea indivizilor, din motive pe care le vom discuta pe larg de-a lungul acestei lucrări.

Automobilele din clasa compact, sunt, așadar, comercializate cu succes în România și în străinătate și reprezintă una dintre preferințele de top ale persoanelor care își doresc să achiziționeze autoturisme. Analiza în detaliu a acestui subiect merită să fie realizată, întrucât impactul pe care îl au automobilele asupra stilului de viață al omului modern este uriaș. Totodată, automobilele reprezintă un subiect de interes general din perspectivă economică și tehnologică.

De aceea, pe parcursul acestei lucrări voi realiza o analiză comparativă a automobilelor din clasa compact comercializate în România și voi evidenția asemănările, diferențele dintre ele și principalele specificații care le transformă în achiziții potrivite pentru publicul din România. De asemenea, voi sublinia motivele pentru care unele automobile au o calitate mai ridicată decât altele.

Motivația lucrării

Motivul principal pentru care am ales să tratez subiectul automobilelor compacte comercializate în România este atenția pe care o primește acest tip de autoturism în România. Credibilitatea și fezabilitatea acestor mașini este important de menționat în contextul pieței actuale, motiv pentru care voi face apel la studiile de piață și la statisticile oficiale care arată satisfacția cumpărătorilor din această sferă.

Obiectivul lucrării

În opinia mea, autoturismele din clasa compact sunt mult mai fezabile și mai practice decât cele care aparțin altor categorii, motiv pentru care voi face o clasificare și o comparație între ele. Aceasta reprezintă și ipoteza lucrării de față. Așadar, îmi propun ca la sfârșitul lucrării să confirm sau sa infirm faptul că automobilele din clasa compact comercializate în România sunt preferate de către publicul din țara noastră și, în același timp, sunt mai durabile decât restul claselor.

Structura

Industria automobilelor este bogată în opțiuni, dar și în informații. Atunci când vine vorba despre studiul și analiza unei clase de autoturisme, o simplă lucrare nu poate să acopere întregul volum de informații care merită să fie discutate. De aceea, am ales o structură simplistă în crearea acestei lucrări, pentru a face digerarea ei mult mai plăcută.

Așadar, am structurat-o în patru capitole. În primul capitol, intitulat Aspecte generale cu privire la automobile, voi face o scurtă introspecție în lumea automobilelor, evidențiind principalele evenimente istorice care au condus industria auto la conceptele moderne pe care le cunoaștem astăzi.

Al doilea capitol este denumit Automobilele din clasa compact și include informații despre toate clasele de automobile, comparații între ele, dar și despre poziția clasei compact la nivel internațional.

În cel de-al treilea capitol, Piața automobilelor din clasa compact, discut despre piața propriu-zisă a acestui tip de automobile, atât la nivel național cât și internațional. Tot în acest capitol amintesc și noile tehnologii folosite în crearea și dezvoltarea mașinilor moderne, dar și despre viziunile futuriste ale inginerilor auto.

Capitolul al patrulea, Analiza comparativă a calității automobilelor din clasa compact reprezintă și partea practică, de cercetare a lucrării, cu ajutorul căreia voi demonstra sau voi infirma ipoteza enunțată în introducere.

La finalul lucrării, în capitolul Concluzii, voi enunța principalele observații făcute în timpul realizării lucrării, îmi voi exprima părerea personală despre evoluția industriei auto din România și voi apela la rezultatele obținute în urma analizei pentru a arată de ce ipoteza a fost adevărată sau falsă.

În continuare, voi discuta despre contextul istoric în care automobilele au devenit bunuri de nelipsit în rutina zilnică.

Industria automobilelor – generalități și istoric

Nevoia oamenilor de a se deplasa pe distanțe lungi mai repede și mai confortabil a existat dintotdeauna, atât din dorința de a călători, de a explora, de a face comerț sau de a supraviețui. De-a lungul istoriei, au existat numeroase tentative de a crea noi tipuri de vehicule care să deservească acestor scopuri. Odată cu dezvoltarea primelor vehicule, acest domeniu a început să fie văzut și ca și o oportunitate de afaceri.

Opiniile istoricilor sunt diferite atunci când vine vorba despre primul automobil, întrucât și percepțiile acestora despre automobile sunt diferite. În timp ce unii îl consideră pe francezul Nicolas-Joseph Cignot primul constructor al unui automobil adevărat, în 1769, alții consideră că Leonardo da Vinci a fost primul gânditor al automobilelor, conturând idea de vehicul autopropulsat. Însă, în ciuda acestor opinii, evoluția automobilelor se datorează multor minți luminate care au contribuit cu idei și efort de-a lungul timpului la conceptul de automobil pe care îl cunoaștem astăzi.

Scurt istoric al automobilelor

Conform Societății Americane ale Inginerilor Mecanici (ASME), Karl Benz este considerat părintele industriei auto moderne. Acesta a construit prima sa mașină în anul 1885, aducându-i îmbunătățiri de-a lungul timpului. Automobilul construit de Karl Benz era o inovație a acelor vremuri și a revoluționat lumea transporturilor. Acesta avea un cadru de oțel și trei roți, aprindere prin scânteie, o cramalieră și o direcție cu pinion și un sistem de răcire. De asemenea, avea un motor de 1600 cc, cu ¾ cai putere. Folosea benzina ca și combustibil și, cu toate că era o versiune rudimentară a vehiculelor pe care le cunoaștem astăzi, cei mai mulți istorici confirmă faptul că aceasta a fost prima mașină pe benzină construită vreodată.

Benz și-a patentat invenția în anul 1886 și a continuat să ofere publicului o serie de inovații în acest domeniu. La începutul anilor 1900, industria automobilelor a cunoscut și alți producători de mașini, a căror activitate devenea din ce în ce mai populară. Dacă la început, cumpărarea unei mașini era făcută cu mare scepticism, după anul 1920 acest lucru devenise deja un obicei în rândul aristocraților, în special în Germania, Franța și Statele Unite. Gottlieb Daimler a fost un alt talent remarcabil care și-a expus dorința de a produce mașini înainte de 1900. Acesta a produs motoare cu combustie internă care funcționau cu 900 de rotații pe minut, în timp ce motoarele lui Benz aveau la început numai 250 de rotații pe minut.

În Franța, De-Dion Bouton, Peugeot și Renault își făceau simțită prezența, iar în Italia, Stefanini-Martina este considerată compania fondatoare a industriei automobilelor. Companii precum BMW, Skoda, SAAB, Bristol sau Hotchkiss nu au intârziat să producă autoturisme conform cerințelor publicului din perioada Primului Război Mondial. Alfa Romeo, Maserati și Ferrari au urmat în cursa înspre obținerea celui mai bun automobil al vremurilor.

La începutul secolului XX, 40% dintre automobilele din Statele Unite funcționau cu ajutorul aburului, în timp ce 38% erau mașini electrice și numai 22% erau mașini care funcționau cu benzină.

Conform autorilor de specialitate, vehiculele de la începutul anilor 1900 reprezentau definiția aroganței și o dovadă a avuției persoanelor care le dețineau. În același timp, reprezntau o modalitate de a oferi publicului un confort ridicat în timpul transportului, evitând călătoriile în comun și respectarea programului mijloacelor de transport de la acea vreme. În anul 1901, în America, automobilul a dat noii perioade industria denumirea de „era lipsită de cai”.

Exceptând confortul oferit de noile automobile, un alt motiv pentru care achiziționarea acestora a devenit populară era dorința de a circula cu viteză cât mai mare. Abia apoi au devenit siguranța și circulația fluidă niște priorități. Autorul relatează că la acea vreme, condusul se realiza în mod iresponsabil, inconștient și periculos atât pentru șofer, cât și pentru restul participanților la trafic, din cauza entuziasmului exacerbat al persoanelor care dețineau astfel de vehicule la începutul anilor 1900. De asemenea, acesta afirmă că claxonul era folosit foarte des, în comparație cu zilele noastre, motiv pentru care nivelul de zgomot era foarte ridicat în trafic.

Această atitudine a condus curând la producerea unui număr mare de accidente în trafic, dar și în afara orașelor, moment în care s-a declanșat dorința producătorilor de automobile de a oferi publicului abilitatea de a conduce în siguranță. Între timp, în rândul populației Statelor Unite, aruncatul cu pietre în mașinile care treceau a devenit un obicei, întrucât acestea erau privite ca niște vehicule periculoase, care prejudiciau viețile tuturor. Chiar și academicienii susțineau acest comportament prin afirmațiile lor, așa cum o făcea președintele Universității Princeton în anul 1906, atunci când a declarat că cea mai mare amenințare este condusul iresponsabil al automobilelor.

Siguranța traficului și a populației nu era singura preocupare a autorităților și a producătorilor de autovehicule deopotrivă. Poluarea a devenit și ea un factor decisiv în procesul de producție, întrucât inginerii se vedeau obligați să găsească soluții pentru a reduce nivelul acesteia. Sănătatea publică reprezenta o prioritate, motiv pentru care au fost dezvoltate tehnologii care permiteau evacuarea noxelor într-un mod cât mai eficient posibil. Astfel, a apărut nevoia de a reconstrui motoarele, de a găsi noi metode de evacuare și de a adapta întregul mecanism al automobilului la nevoile curente.

Istoricii împart evoluția automobilelor în șase perioade importante și anume:

Perioada inovației

Perioada fabricării

Perioada capsulei

Perioada clasică

Perioada integrării

Perioada modernă

Astăzi, asistăm la o tehnologii fără precedent în industria automobilelor care oferă omului posibilitatea de se conecta cu propriul automobil, dirijându-l în moduri care nu erau posibile cu 100 de ani în urmă. Standardele de siguranță, confort și tehnologie sunt mai ridicate ca niciodată, iar publicul se bucura de inovații în fiecare minut al acestei ere a vitezei. Istoria automobilelor este importantă pentru a putea înțelege fundamentele vehiculelor pe care le folosim astăzi. Din păcate, limitele acestei lucrări nu îmi permit să aprofundez latura istorică a acestui subiect. Cu toate acestea, voi mai reveni asupra evenimentelor istorice care au făcut posibile numeroase modificări cruciale în industria automobilelor de-a lungul lucrării.

Clasificarea automobilelor

Automobilele din zilele noastre sunt diversificate și construite pentru a satisface nevoile multor categorii de public. Acestea sunt clasificate în general după destinație, după tipul de încărcătură, după clasa de proveniență, după particularitățile constructive, după tipul transmisiei, al propulsiei, după capacitatea de trecere și numărul punților.

Întrucât clasa compact a automobilelor din prezent reprezintă principalul subiect de interes în această lucrare, voi începe prin a prezenta clasificarea acestora. Așadar, automobilele pe care le cunoaștem astăzi pot fi împărțite în următoarele categorii:

• Clasa A – mini – mașini de oraș cu lungimea maximă de 3,7 metri

• Clasa B – mică – autoturisme de tip sedan, hatchback și universal care au o lungime cuprinsă între 3,7 și 4,1 metri

• Clasa C – medie compactă – au lungimea cuprinsă între 4,1 și 4,5 metri

• Clasa D – Clasa medie –autoturisme cu prețuri medii, dar și unele mașini care pot concura cu autoturismele de clasa lux

• Clasa E – clasa business – lungimea este cuprinsă între 4,7 și 5,0 metri

• Clasa F – clasa premium – fără limite de preț, lungime sau putere

• Clasa G – clasa coupe – autoturismele cu trei portiere

• Clasa H- clasa cabriolet și roadster – cuprinde și mașinile decapotabile

• Clasa I- universal allroad – autoturisme de tip universal, care au capacitatea de a traversa toate tipurile de drumuri

• Clasa k- mașini de teren și pickup – Clasa K este divizată în mai multe subclase: K1- mașini de teren cu masa până la 2100 de kg, K2 – mașini de teren cu greutatea de până la 3000 de kg, K3 – mașini de teren cu greutatea de peste 3000 de kg, K4 – pickup-uri.

• Clasa L- minivan – autoturisme care pot transporta mulți pasageri

• Clasa M- mașini utilitare mici

• Clasa N- mașini comerciale mari

Așa cum am menționat mai devreme, automobilele pot fi clasificate și în funcție de alte criterii, în afară de mărime. Spre exemplu, acestea se împart în trei categorii, în funcție de scopul utilizării: automobile pentru pasageri, automobile pentru transportul bunurilor și pentru scopuri speciale.

În ceea ce privește capacitatea automobilelor, acestea pot fi clasificate în autovehicule cu sarcină ușoară și autovehicule de mare rezistență, așa cum sunt autobuzele, tractoarele sau camioanele.

Automobilele pot fi clasificate și în funcție de combustibilul cu ajutorul căruia funcționează. Astfel, regăsim în zilele noastre mașini cared funcționează pe:

Petrol

Motorină

Gaz

Electricitate

Aburi

De asemenea, le mai putem clasifica în funcție de partea în care se află volanul mașinii: stânga sau dreapta. Tipul de transmisie pe care îl folosesc automobilele sunt și ele de mai multe tipuri:

Transmisie automata

Transmisie manuală

Transmisie semi-automată

Totodată, trebuie menționat că sistemul de suspensii diferă, acesta putând fii convecțional sau independent.

Caracteristici de calitate ale automobilelor

Determinarea calității unui automobil poate fi făcută în funcție de numeroși factori tehnici. Exceptându-i pe aceștia, standardul de calitate al unui automobil depinde și de nevoile personale ale individului care îl folosește. Spre exemplu, persoanele care călătoresc foarte mult pe distanțe lungi vor avea nevoie de calități diferite ale unui automobil în comparație cu persoanele care călătoresc pe distanțe scurte, dar foarte frecvent. Cu toate că această clasificare a caracteristicilor de calitate poate fi făcută în mod subiectiv, există câțiva factori care trebuie să fie luați în considerare de fiecare dată:

Caracteristicile tehnico-funcționale

Puterea motorului în cai putere, cilindrele

Timpul de accelerație

Capacitatea rezervorului

Tipul motorului și cuplul acestuia

Sistemele de siguranță

Sistemele de frânare incluse

Dimensiunile și greutatea

Caracteristicile digitale

Numărul uților

Caracteristici economice

Consumul de carburant

Aerodinamica

Caracteristici de design și arhitectură

În exterior – forma, tipul farurilor, culoarea, calitatea caroseriei și a scutului, dimensiunea portbagajului

În interior – tipul cadranelor de bord, tipul pedalierului, elemente de design interior precum scaunele sau tapițeria

Caracteristici ergonomice

Prezența servodirecției

Centura de siguranță

Computerul de bord

Sistemul de climatizare

Iluminarea de interior

Confortul scaunelor, al volanului, ajustabilitatea acestora

Caracteristici ecologice

Nivelul de noxe

Nivelul de zgomot produs

Tipul de combustibil folosit

Aceste date ne oferă o imagine de ansamblu despre multitudinea de modele existente pe piața globală în prezent. Toți acești factori joacă un rol esențial în producția de noi automobile, dar și în procesul decizional al persoanelor interesate să achiziționeze automobile vechi.

În continuare voi discuta despre o clasă foarte populară la nivel internațional și anume clasa compactă a automobilelor, care stă la baza analizei din interiorul acestei lucrări.

II. Automobilele din clasa compact

Clasa compact este una dintre cele mai populare în rândul consumatorilor de pe piața automobilelor. Motivul principal pentru care un număr foarte mare de persoane și companii preferă această categorie în favoarea altora este dimensiunea, forma, dinamica, dar și consumul relativ scăzut.

De-a lungul acestui capitol voi analiza automobilele din clasa compact atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere practic. Totodată, voi analiza design-ul mașinilor din această clasă, întrucât acesta a evoluat semnificativ de-a lungul timpului, iar cele mai importante modificări au avut loc pentru a satisface dorințele de confort ale publicului.

Înainte de a trece la detalierea propriu-zisă a diferențelor dintre clasele de automobile, definirea clasei compacte este foarte importantă. Conform materialelor de specialitate, cele mai importante cinci sub-piețe ale automobilelor au fost delimitate în anul 1978 de către R.L Carlson. Acesta a segmentat piața în automobile subcompacte, compacte, medii, mici și de lux, în urma studierii cererii pieței și a producției din acele timpuri. O astfel de clasificare a fost făcută și de către EPA (Agenția de Protecția Mediului a Statelor Unite) care împărțea automobilele tot în cinci categorii de dimensiuni: minicompact, subcompact, compact, mediu, mare. Tot în Statele Unite a fost conturată și percepția publicului despre fiecare tip de automobil în parte. Astfel, mașinile din clasa compact aveau o lungime de aproximativ 4.7 metri sau 185 inch.

Astăzi, un automobil compact poate fi considerat orice automobil mic de familie, din segmentul C, mai mare decât automobilele supermini și mai mici decât cele mari de familie. Lungimea acestora variază între 4.1 și 4.45 metri dacă fac parte din categoria hatchback și între 4.4 și 4.6 dacă fac parte din categoria cabrioletelor, a berlinelor sau a break-urilor. În ceea ce privește ampatamentul, mașinile compacte au dimensiuni cuprinse între 2500 mm și 2750 mm.

Comisia Europeană definește automobilele compacte ca fiind mașini urbane, polivalente, care fac parte din categoria M1 și M2, asemănătoare modelului VW Golf.

Discuția despre automobile compacte se extinde și în clasa SUV-urilor, un vehicul sport utilitar, care îmbină caracteristicile unui autoturism de oraș cu cele ale unui break. Câteva exemple relevante de SUV compact sunt Land River Freelander, Jeep Patriot sau Toyota F J Cruiser.

2.1 Diferențe între automobilele din clasa compact și celelalte automobile

George W. Romney, un om de afaceri și om politic American (1907 – 1995), a fost cel care a introdus conceptul de automobil compact. Acesta a deținut și poziția de președinte al Corporației Americane de Motoare (American Motors Corporation) și a fost un reprezentant de valoare al industriei de automobile. Concepția acestuia despre avantajele automobilelor din această categorie l-a condus în jurul anilor `50 înspre dorința de a schimba gusturile consumatorilor în materie de vehicule. Romney, împreună cu alți reprezentanți ai aceleiași industrii, Henry Ford și Ed Cole, își dorea să îmbunătățească design-ul și mecanica automobilelor, dar și să ofere publicului prețuri mai scăzute.

De-a lungul timpului, automobilele compacte s-au diferențiat din numeroase puncte de vedere față de celelalte categorii. Dimensiunile relativ mici, abilitatea de a fi manevrate cu o mai mare ușurință decât automobilele mari, dimensiunea portbagajului și consumul scăzut le-au oferit popularitate în rândul publicului. Acest fapt a condus curând la preluarea conceptului de compact de către producătorii de automobile din întreaga lume, în scopul de a realiza un profit mai consistent.

Spre deosebire de clasele mai mari, automobilele compacte au o motorizare mai mică, ceea ce înseamnă că și costurile deținătorilor scad considerabil. Motoarele acestor tipuri de mașini se încadrează între 1.5 și 2.4 litri, au o putere cilindrică situată între 100 CP și 170 CP, iar combustibilul folosit poate fi benzina, motorina, gazul sau hibrid.

Clasificarea oficială a automobilelor în Europa a fost realizată de către Comisia Europeană, astfel:

Tabel 1

Din clasa compact fac parte și automobilele sport din categoria sedan (berlina), care au devenit foarte populare datorită motoarelor de înaltă performanță și dimensiunilor mici. Acestea sunt preferate datorită motorizării de tip turbo care cuprinde motoare între 2 și 3.2 litri. Puterea acestora poate ajunge chiar și la 300 CP.

Costurile de întreținere ale automobilelor din clasa compact sunt mult mai scăzute decât cele de dimensiuni mai mari. Acest tip de automobile este accesibil ca preț, ușor de întreținut și foarte confortabil, în special pentru condusul în mediul urban.

Autorul canadian Phil Edmonston al ghidului pentru pasionații de automobile, Lemonaid Cars, susține că mașinile compacte combină avantajele mașinilor mici cu cele ale mașinilor mai mari, oferind mai mult spațiu și opțiuni convenabile din sfera mașinilor de dimensiuni mari, dar un consum mai ridicat decât al mașinilor foarte mici. Acesta oferă ca exemple modele precum Toyota Camry, Honda Accord, Mazda 5, Mazda 6 sau Hyundai Elantra.

Autorul oferea în lucrarea sa recomandări bazate pe studii tehnice și teste practice legate de calitatea automobilelor din această clasă. Așadar, susținea că modelul Acura 1.6 și 1.7 (1999-2005), dar și Acura CSX (2006-2008) erau modele compacte recomandate publicului, în timp ce Ford Stable și Taurus (1999-2006), Toyota Camry (2007-2008) și Toyota Prius (2004-2008) erau modele complet nerecomandate.

Specificațiile tehnice reprezintă principalele elemente care fac diferența între mașinile din diferite categorii. O delimitare clară între categoria compact și celelalte categorii este imposibil de realizat, datorită numărului mare de modele de mașini existente astăzi și combinațiile de specificații tehnice ale acestora. Cu toate acestea, comparația propriu-zisă a automobilelor din aceste categorii ne poate oferi o imagine mai clară cu privire la construcția și obiectivul mașinilor medii, de familie.

Așadar, dacă analizăm trei autoturisme din aceeași clasă, aparținând diferiților producători auto, putem observa o serie de asemănări:

Tabel 2

Observăm că specificațiile tehnice ale mașinilor din clasa compact sunt asemănătoare, având motoare de aproximativ aceeași dimensiune, folosind același tip de combustibil și putând ajunge la viteze similare în timpul mersului.

Să observăm și specificațiile unei mașini din clasa compact în comparație cu o mașină din clasa full-size.

Tabel 3

În Tabelul 3, diferența dintre specificațiile automobilului din clasa full-size sunt evidente față de cele ale automobilului din clasa compact. Atât costurile, cât și motorizarea, viteza și caracteristicile generale aparțin unei categorii superioare, destinate persoanelor care își doresc un automobil de lux.

În comparație cu mașinile subcompacte sau mini, categoria compact este mai spațioasă, mai confortabilă și mai potrivită pentru drumurile lungi. Capacitatea portbagajului este mai mare și, în mod evident, consumul este mai ridicat.

În Europa, cele mai populare mașini compacte sunt următoarele:

Volkswagen Golf (275848 de exemplare vândute în Europa în 2015)

Ford Fiesta (173999 de exemplare vândute în Europa în 2015)

Volkswagen Polo (158952 de exemplare)

Renault Clio (155841 de exemplare)

Opel Corsa (150943 de exemplare)

Ford Focus (127799 de exemplare)

Alte automobile preferate de către europeni din clasa compact sunt Peugeot 308, Alfa Romeo Giulietta, Fiat Bravo, Seat Leon, Mazda 3 și Mitsubishi Lancer.

În continuare, voi discuta despre automobilele sport din clasa compact, care ocupă un loc important pe piața automobilelor, atât cea din România, cât și cea internațională.

2.2 Automobile sport din clasa compact

Principala diferență dintre automobilele compacte și cele sport compacte este motorul mai puternic și suspensiile îmbunătățite, întrucât acestea trebuie să se preteze la condiții de drum mai dificile și în general, sunt conduse la viteze mai mari. Mașinile sport medii au în general motoare cu patru cilindrii în linie, iar tracțiunea este fie pe față, fie integrală.

Mașinile sport sunt preferate în general de publicul masculin, datorită design-ului și performanței ridicate. Acest lucru este confirmat și de către autorii de specialitate precum Karen Latchana Kenney. În Thrilling Sports Cars, autoarea descrie mașinile sport ca având un aspect unic datorită caroseriei foarte joase și a liniilor fine, curbate ale acesteia. În ceea ce privește proporțiile, mașinile sport au portbagaj mic, capote lungi și spațiu limitat în carlingă, în comparație cu mașinile medii sau mari.

Cu toate că automobilele din clasa compact sport au fost construite pentru a atinge viteze mari, acestea nu pot face acest lucru în orașe, motiv pentru care cursele de mașini sunt deseori evenimentele la care cele mai spectaculoase automobile sport sunt văzute.

Conform unui alt autor, Jason Horne, mașinile sport sunt cunoscute pentru puterea pe care o posedă, dar și pentru experiența diferită de condus pe care o oferă șoferilor. Viteza și controlul sunt principalele elemente care îi atrag pe aceștia, având în vedere că mașinile sport nu sunt construite strict pentru practicabilitatea lor, ci și pentru plăcere și timp liber. În accepțiunea acestuia, Audi A3 2.0T, Chevolet Corvette și Honda Accord sunt cele mai bune trei mașini sport compacte produse în anul 2006.

Principalele caracteristici ale mașinilor sport compacte sunt următoarele:

Motoare puternice cu peste 750 de cai putere

Caroserii de tip convertibil

Design neted, lucios

Transmisie automată

Potrivite pentru cursele de mașini

Consum ridicat de combustibil

Primul autoturism sport din clasa compact a fost Simca 1100, construită în anul 1967 și a avut un succes răsunător. Acest automobil a devenit un jucător serios pe piața automobilelor din Franța în acea perioadă, însă producția sa a încetat în anul 1981.

Compactele sportive se deosebesc de mașinile clasice sport prin design-ul adaptat condusului în mediul urban. Astfel, acestea sunt mașini mai spațioase, cu două sau patru uși, potrivite pentru transportul de pasageri.

Cele mai populare autoturisme compacte sportive în acest moment sunt Alfa Romeo 147, Audi S3, Ford Fiesta, Honda Civic, Mazda 3, BMW Seria 1, Mini Cooper, Renault Clio, Suzuki Swift, Skoda Fabia, Volkswagen Lupo, Volkswagen Golf și Polo și Volvo C30.

2.3 Clasa compact în lume

Clasa compact a automobilelor din întreaga lume a câștigat teren în fața claselor mai mari sau mai mici datorită combinației de avantaje pe care o are. Popularitatea acestor mașini se exprimă atât în profitul marilor producători de mașini din întreaga lume, cât și în numărul foarte mare de astfel de vehicule existente pe drumurile naționale și internaționale. Mai mult decât atât, clasa compactă din prezent include un număr mare de mașini cu o vechime mai mare de 5-10 ani, datorită fiabilității și rezistenței acestora.

Evenimentele istorice ne arată că mașinile compacte au avut un succes răsunător încă de la început, cu toate că popularitatea lor nu a reprezentat rezultatul înclinației către un design mai modern sau către un consum mai scăzut de combustibil. Dimpotrivă, evenimentele politice, sociale și economice au reprezentat principalul motiv pentru care americanii, în primă fază, și-au îndreptat atenția asupra acestui tip de vehicule.

În America, după criza petrolului din 1973, conducerea țării a introdus conceptul de carpool printre șoferi, pentru a economisi combustibil. Apoi, din același motiv a fost încurajată producția de mașini mai mici, care să consume mai puțin. Mai mult decât atât, în acea perioadă, foarte multe dintre mașini aveau doar unul sau doi pasageri, motiv pentru care automobilele de dimensiuni mai mari nu își regăseau utilitatea.

La îndrumarea Agenției Protecției Mediului din Statele Unite ale Americii, producătorii de automobile începeau să modifice motoarele mari ale mașinilor construite până la acel moment, pentru a le putea adapta la nevoile curente. Nixon, președintele Americii din acea perioadă, era principalul susținător al acestei mișcări și își dorea economisirea combustibilului pe tot teritoriul țării. Băncile americane au avut o contribuție majoră la această modificare, întrucât ofereau împrumuturi prelungite pentru achiziționarea mașinilor.

Însă, procesul de trecere de la mașinile de dimensiuni mari la cele compacte nu a fost ușor. Multe dintre companiile americane din industria producției de automobile s-au aflat aproape de faliment, în timp ce producătorii japonezi câștigau teren în America. În anii 1980, companiile japoneze vindeau mai mult de două milioane de automobile în Statele Unite, parte care reprezenta aproximativ 25% din piață. Honda era unul dintre brandurile care acționau agresiv pe piața americană.

În încercarea de a face față competiției, producătorii americani de mașini compacte erau ridiculizați de către presă. Ziarul Time scria în anul 1982 că mașina americană devenise subiectul glumelor, pentru că acestea erau prea mari, prea grele și prea costisitoare. După 1982, producătorii de mașini americani au început să își regândească strategia, construind mașini mai mici, mult mai eficiente din punct de vedere al consumului. În această perioadă, mașinile compacte și subcompacte reprezentau 65% dintre totalul vândut în Statele Unite.

Deși Japonia a reușit să facă față competiției germane pe piața americană abia în 1974, această țară avea un avantaj de aproape 30 de ani în ceea ce privește construcția de mașini. Primele autoturisme compacte au apărut aici în 1955, la cinci ani după războiul Coreean din 1950, odată cu decizia conducerii țării de a crea un automobil național care să nu depășească viteza de 100 km/h și să cântărească sub 400 kg. De asemenea, era important pentru guvernul Japoniei ca această mașină să aibă un preș scăzut (sub 250 000 yeni). În ciuda așteptărilor, noua mașină japoneză a costat 389 000 de yeni, însă îndeplinea toate celelalte caracteristici cerute. După realizarea acestui proiect, următoarele automobile compacte de după război se doreau a fi echipate cu motoare mai mari și mai puternice. Astfel, a început construcția modelelor Nissan Bluebird și Toyota Corona.

În China, industria automobilelor a început să se contureze tot după 1950, atunci când a început să combine investițiile inteligente cu tehnologia importată în special din Uniunea Sovietică. Astfel, în 1953 s-a format FAW (First Auto Works), iar până în 1958 existau deja mai mult de 200 de fabrici care produceau motoare pentru mașini. Totuși, a fost necesară o perioadă lungă de timp pentru ca China să înceapă producția de mașini personale. Abia în anii `90 a fost luată decizia de a construi o industrie producătoare de mașini personale. Cu toate acestea, producția de mașini compacte în China a evoluat rapid, înregistrând în anul 2002 un număr de 367554 de automobile cu motoare între 1.6 și 2.5 litri.

În Europa, atenția s-a îndreptat înspre mașinile compacte după cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950 au început să fie denumite mașini de familie, atunci când, în 1958, Austin Farina A40 Countryman a devenit disponibil pe piață. În anul 1974, Volkswagen Golf a fost primul automobil din clasa compact care a avut succes pe piața europeană. 17 ani mai târziu, în 1991, Volkswagen Golf MK III a fost desemnată mașina anului.

III. Piața automobilelor din clasa compact

Piața automobilelor din clasa compact este complexă, punând la dispoziția publicului unele dintre cele mai variate oferte. Specificațiile automobilelor compacte din zilele noastre sunt asemănătoare, însă fiecare dintre producători dezvoltă tehnologii noi și foarte atrăgătoare pentru cei care își doresc să achiziționeze astfel de vehicule.

Domeniul auto este indispensabil în societatea curentă, întrucât face posibil transportul persoanelor dintr-un punct în altul în mod confortabil și în condiții de siguranță.

Mașinile din clasa compact, cunoscute și ca și mașini de familie, sunt unele dintre cele mai populare, atât pe piața din România, cât și pe piața internațională. Procesul decizional prin care trece o persoană care își dorește să facă o astfel de achiziție poate reprezenta o provocare datorită numărului foarte mare de opțiuni disponibile.

Buletinul statistic al APIA (Asociația Producătorilor și Importatorilor de Automobile) arată că în luna aprilie a anului 2016, în România au fost produse și asamblate 32448 de autoturisme, au fost exportate 32251 de autoturisme și au fost importate 6007.

În anul 2015, s-au produs și asamblat 143490 de autoturisme în țara noastră, în timp ce numărul de mașini exportate a fost de 127832, iar numărul automobilelor importate a fost de 16693.

În comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, în 2016 există o scădere de 6.4% în producția și asamblarea automobilelor din România, o scădere de 4.9% în ceea ce privește exportul și o creștere de 25% în ceea ce privește importul.

Vânzările pe teritoriul României au crescut cu 9.4% față de anul 2015, având în vedere că în luna Aprilie a acestui an s-au vândut 8042 de autoturisme, iar de-a lungul anului trecut numărul de autoturisme vândute a fost de 25582.

Mărcile de automobile vândute în România variază. Un alt buletin statistic al APIA care afișează situația livrările de automobile în luna Aprilie a acestui an arată că cele mai multe automobile vândute au aparținut Volkswagen (815), Skoda (844), 2238 Dacia (2238), Renault (560) și Ford (546). La limita de jos a topului se află Alfa Romeo, care a vândut un singur automobil în luna Aprilie a acestui an, Maserati, care a vândut trei automobile și Subaru, cu 7 automobile vândute.

Aceste cifre sunt relevante în contextul de față, întrucât cele mai multe dintre autoturismele vândute în anul 2015 și 2016 fac parte din categoria compact și sport compact.

3.1 Mărci existente pe piață

Din punct de vedere al mărcilor disponibile pentru cumpărare, piața românească este la fel de complexă ca orice altă piață europeană. Conform statisticilor oficiale, vânzările din România sunt în creștere în 2016. Cifrele oferite în luna aprilie 2016 de către APIA în ceea ce privește mărcile de autoturisme livrate sunt surprinzătoare, așa cum poate fi văzut în Tabelul 4.

Tabel 4

Tabelul 5 arată și un top în funcție de modelul vândut în luna aprilie 2016. Așa cum se poate observa, toate autoturismele prezente în acest top fac parte din categoria compact, cu excepția Dacia Duster, care este un SUV compact.

Tabel 5

În Europa există cea mai mare piață de automobile pentru pasageri și totodată, cea mai mare producție de astfel de automobile. Conform ACEA (Asociația Constructorilor Europeni de Automobile), automobilele reprezintă principala sursă de mobilitate în Europa, 70% dintre călătorii realizându-se cu mașina. Interesant este faptul că 21% dintre automobilele lumii, adică 15 milioane de unități sunt produse în Europa, iar 5.6% din forța de muncă europeană este concentrată în acest domeniu.

Un alt fapt important despre mașinile produse în Europa este faptul că acestea sunt cele mai curate, mai sigure și mai silențioase din lume. În medie, motoarele mașinilor emit cu 28% mai puțin monoxid de carbon decât o făceau în urmă cu 20 de ani, iar în 2014, 70% dintre mașinile noi au emis mai puțin de 130 de grame de dioxid de carbon per kilometru.

Pe teritoriul Uniunii Europene s-au produs 16 milioane de autoturisme pentru pasageri în anul 2015, un număr în creștere față de anul 2014 când s-au produs puțin peste 14 milioane. Din perspectiva modelelor vândute, statisticile realizate de ACEA, arată că pe teritoriul Europei s-au vândut 3.5 milioane de automobile aparținând grupului Volkswagen și anume: 1.7 milioane Volkswagen, 767173 Audi, 617636 Skoda, 338 383 Seat și 68295 Porsche. De asemenea, s-au vândut 856091 de automobile Peugeot, 594684 de automobile Citroen și 75233 de automobile DS.

Grupul Renault a vândut 1.3 milioane de automobile în anul 2015, în timp ce Ford a vândut numai 1 milion de automobile. Grupul Opel a înregistrat vânzări de 946239 de automobile, iar grupul BMW a înregistrat vânzări de 953882 de automobile. Numărul mașinilor vândute de FCA Group a fost de 872504, iar Daimler a vândut 833146 de automobile. Grupul Toyota a avut vânzări de 604915 unități, Nissan de 557354, iar Hyundai de 470130.

În partea inferioară a topului se află Kia, cu 284790 de automobile, Volvo cu 258861, Mazda cu 211391, Suzuki cu 181828, grupul Jaguar Land Rover cu 180828, Mitsubishi cu 132912 și Honda cu 131629.

3.2 Principalii producători prezenți pe piața din România

România este unul dintre producătorii de automobile din Europa de Est care a înregistrat volume semnificative de unități produse în ultimii ani. Potrivit unui studiu realizat de Coface, una dintre cele mai importante companii de asigurări de credite, Romania, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Slovenia și Slovacia produc cele mai semnificative volume de automobile din Europa Centrală și de Est. Același studiu informează că regiunea ECE a devenit atractivă pentru producătorii de automobile la nivel mondial datorită costurilor forței de muncă, educației și nivelului mediului de afaceri.

În luna martie a anului 2015, România ocupa locul 10 în topul producătorilor europeni de automobile.

În ceea ce privește producătorii cu cele mai mari vânzări pe teritoriul României, statisticile sunt clare. În anul 2014, Dacia a vândut 26918 unități din totalul de 82809, Volkswagen a vândut 8674 de unități, în timp ce Skoda a înregistrat 7770 de vânzări. Renault a vândut 5750 de automobile în România în 2014, iar Ford 5569.

În luna ianuarie a anului 2015, în topul producătorilor de pe piața din România s-au aflat Dacia, cu 1346 de automobile, 456 automobile Volkswagen, 518 automobile Skoda, 324 Ford, 272 automobile Renault și 251 Opel.

În luna ianuarie a anului 2016, topul producătorilor de automobile rămânea aproape neschimbat, cu 1258 de automobile Dacia, 621 de automobile VW, 563 de automobile Skoda, 457 de automobile Ford, 272 automobile Renault și 152 Opel.

Așadar, observăm că Dacia, Volkswagen și Skoda sunt principalii producători de automobile care conving consumatorii români să achiziționeze automobile din clasa compact și nu numai.

Dacia, un producător de renume românesc, a fost fondat în anul 1966, odată cu înființarea Uzinei de Autoturisme de la Mioveni. Primul automobil Dacia a fost produs în anul 1968, sub licență Renault 8. În anul 1999, compania producătoare de mașini s-a privatizat prin vânzarea a 51% din capital companiei Renault. În prezent, Renault deține 99.43% din capitalul Dacia și a realizat investiții de peste 2.2 miliarde de euro în modernizarea instalațiilor industriale, a reorganizării activităților și a angajaților.

În anul 2014, Dacia devenea compania cu cea mai mare cifră de afaceri din România, exportând peste 93% din automobile în 34 de țări de pe patru continente. Datorită faptului că Renault a achiziționat și 36.8% din capitalul Nissan în anul 1999, alianța Renault-Nissan aduce numeroase beneficii companiei Dacia.

Activitatea producătorului se extinde în numeroase direcții. Spre exemplu, Centrul ILN de la Mioveni exportă piese pentru uzinele de montaj Logan din Maroc, Columbia, Rusia, Iran, India, Brazilia și Africa de Sud. De asemenea, începând cu luna mai a anului 2008, la Dacia a fost inaugurată o uzină de cutii de viteze pentru Alianța Renault-Nissan.

Cele mai populare modele ale Dacia sunt Sandero, Logan, Duster, Logan MCV, Lodgy, Dokker și Dokker Van.

3.3 Tehnologia viitorului în domeniul automobilelor

Cu toate că viitorul este mereu incert și imprevizibil, direcția industriei automobilelor nu este dificil de prevăzut. Având în vedere contextul digital în care ne aflăm, interconectarea dintre obiecte, cunoscută ca și Internet of Things și colaborările marilor producători de automobile cu companiile IT, conștientizăm faptul că automobilul va deveni curând un companion robotizat care ne va putea asista chiar și în cele mai nesemnificative dintre activități.

Avansul tehnologic din societatea modernă a putut fi observat în domeniul auto imediat după dezvoltarea tehnologiilor din domeniul IT. Începând de la integrarea senzorilor în aproape toate colțurile unui automobil și până la integrarea tehnologiilor vocale și de acces prin gesturi, toate tehnologiile care pot fi utilizate pe computere pot fi incluse în sistemele automobilelor moderne.

Modelele avansate de autoturisme, așa cum sunt modelele Tesla, includ deja tehnologii surprinzătoare care contribuie la siguranța pasagerilor și a traficului, la confortul acestora în timpul condusului, la evitarea coliziunilor și la opțiunile de relaxare și divertisment. Mai mult decât atât, unele modele sunt echipate chiar și cu sisteme de filtrare a aerului, create special pentru a detecta poluarea, alergenii și alți contaminanți și pentru a proteja persoanele din interior. Această opțiune are deja și o denumire: Bio-weapon Defense Mode și este inclusă în Modelul S Tesla.

Farurile adaptabile cu o întoarcere dinamică au scopul de a îmbunătăți condițiile de vizibilitate din timpul nopții și de a proteja restul participanților la trafic de lumina orbitoare. Același model al Tesla este capabil și să fie constant în alertă atunci când se află în trafic, să vireze și să se conducă singur în funcție de datele transmise de datele hărții digitale. Parcarea automată este și ea o opțiune extrem de avansată care se regăsește și la alte modele.

Includerea hărților, a tehnologiei Bluetooth, a camerelor video și a ecranelor cu touchscreen sunt deja elemente care aparțin trecutului și pe care pasionații de mașini se așteaptă să le găsească în orice model de lux.

În viitor, inginerii își propun să construiască automobile autonome, sisteme care să fie capabile să preia controlul în situații limită, sisteme de acces biometric, sisteme de urmărire avansate, ecrane integrate în geamuri, închidere automată a vehiculelor furate, sisteme de monitorizare a sănătății vehiculelor și caroserie reconfigurabilă.

Toate aceste idei au fost deja analizate în detaliu, urmând să fie implementate în viitorul apropiat.