Analiza Codurilor Vestimentare Feminine In Lumea DE Azi A Afacerilor

Economie

Analiza Codurilor Vestimentare Feminine In Lumea DE Azi A Afacerilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. MODĂ ȘI VESTIMENTAȚIE

1.1. Prezența personală și vestimentația-componente ale comunicării non-verbale

1.2. Vestimentația-marcă a expresivității și indicator al statutului social

1.3. Vestimentația și valorile sociale

CAPITOLUL II. VESTIMENTAȚIE ȘI CODURI VESTIMENTARE FEMININE

2.1. Modă și înfățișare (appearance

2.2. Codurile vestimentare

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ. ANALIZA CODURILOR VESTIMENTARE FEMININE ÎN LUMEA DE AZI A AFACERILOR

Concluzie

Bibliografie

INTRODUCERE

Vestimentația reprezintă o parte esențială din viețile noastre. Fie că vrem sau nu, comunicăm prin haine anumite lucruri. Multe dintre acestea le facem în mod involuntar.

După cum se știe, înfățișarea și prezența personală produc un efect puternic asupra respectului de sine, a încrederii și a perspectivelor noastre de viitor. Mai mult decât atât, toate acestea influențează și modul în care suntem percepuți de cei din jurul nostru.

Am ales să analizăm această temă complexă din mai multe motive. În primul rând, în curând voi deveni un comunicator, prin prisma facultății absolvite. Îmi doresc să-mi valorific aptitudinile și cunoștiințele dobândite de-a lungul celor trei ani. Totodată, motivația alegerii acestei teme are la bază interesul pentru comunicare, în general. Vestimentația este un mijloc esențial prin care oamenii își exprimă valorile și se fac înțeleși. Putem spune că cele două domenii se intersectează în multe aspecte.

Ne propunem, în lucrarea de față, să analizăm maniera în care hainele ne influențează viața, codurile vestimentare din moda feminină și rolul lor în existența noastră. Se spune că ,,reprezentăm ceea ce purtămʻʻ. Așadar, înțelegerea stilului, a culorii și a limbajului trupului unei persoane reprezintă un pas important în ,,decodificareaʻʻ sufletului său.

Viețile femeilor și ale bărbaților au evoluat mult în ultimii ani. Există mult mai multe femei în câmpul muncii, activitățile sociale s-au multiplicat pe măsură ce modul de viață s-a complicat. Datorită multiplelor roluri pe care le au femeile, garderoba necesită anumite schimbări, pentru a se putea adapta în orice situații.

Lucrarea este structurată în trei capitole, care au ca pilon principal codurile vestimentare feminine. Primele două capitole se concentrează pe partea teoretică a acestui domeniu, incluzând informații despre modă, componentele comunicării nonverbale și înfățișare, în timp ce în ultimul capitol punem în aplicare cele prezentate, printr-o analiză a codurilor vestimentare din lumea de azi a afacerilor. Acest lucru îl realizăm printr-o paralelă între diferite țări și culturi.

Primul capitol, denumit ,,Modă și vestimentațieʻʻ, are la bază trei subcapitole, care prezintă vestimentația ca o componentă a comunicării nonverbale, dar și ca o marcă a expresivității. Este adus în prim-plan studiul lui Albert Mehrabian și Morton Wiener, care indică o proporție surprinzătoare în comunicarea orală: 7% din importanță o au mesajele lingvistice, 38% este perceput la nivel paralingvistic, iar 55% din percepția celorlalți se face la nivelul nonverbalului.

De asemenea, în acest capitol sunt prezentate diferitele concepții asupra rolului pe care îl îndeplinește vestimentația. Din perspectiva raționaliștilor, oamenii utilizează costumul cu scopul de a-și apăra corpul de eventualele pericole. În psihanaliză, hainele sunt văzute ca o modalitate pe care oamenii o folosesc pentru a se diferenția de animale. Religia invocă motivul pudorii pentru folosirea hainelor.

În acest capitol am inclus o istorie a apariției costumului, începând cu Evul Mediu și terminând cu perioada interbelică. Am concentrat contribuția designerului Coco Chanel în moda feminină, care a introdus pentru prima dată pantalonii pentru femei și bluzele fluide.

În cel de-al treilea subcapitol am făcut referire la vestimentație și la valorile sociale pe care le exprimă, folosindu-mă de experimentele realizate de cercetători precum: R. Unger, B. Raymond, D. Knees și B. Densmore.

Capitolul al doilea, denumit ,,Vestimentație și coduri vestimentare feminineʻʻ , include două subcapitole. Primul face referire la termenul de modă, incluzând definițiile și implicațiile ei, dar și la caracteristicile înfățișării (appearance).

Cel de-al doilea subcapitol include definiția codurilor vestimentare și tipurile acestora. Exemplificarea s-a făcut cu ajutorul imaginilor.

Ultimul capitol este rezervat studiului de caz, prin care am încercat să ofer o imagine de ansamblu asupra vestimentației business. Am analizat principalele coduri vestimentare feminine din mediul de afaceri din străinătate, cu referire la standardele internaționale minimale, la care am adăugat fotografii care să exemplifice cele prezentate. În cea de-a doua parte a studiului am comparat stilul vestimentar a două femei de afaceri (Hillary Clinton și Indra Nooyi), acestea făcând parte din contexte culturale diferite.

Am finalizat studiul cu o paralelă între obiceiurile vestimentare din diferite țări și culturi, pentru a dezvălui esența și valorile reprezentative pentru acest domeniu vast, business-ul.

CAPITOLUL I:MODǍ ȘI VESTIMENTAȚIE

1.1.Prezența personală și vestimentația – componente ale comunicării non-verbale

Omul, ca ființă socială este predispus la comunicare, modalitățile prin care aceasta se poate concretiza fiind de o mare varietate, îmbrăcând o multitudine de forme. Începând cu cea verbală, nonverbală sau paraverbală, individul, la nivelul subconștientului, comunică prin simboluri. Comunicarea non-verbală este cumulul de mesaje care nu sunt exprimate prin cuvinte și care pot fi decodificate, creând înțelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Albert Mehrabian, profesor de psihologie în cadrul UCLA, a publicat o teză pe la mijlocul anilor `70 în care susținea că elementele unei comunicări de succes sunt : 7% cuvintele, 38% tonul vocii și 55% componența vizuală a celui ce comunică.

Raport al percepției informației de către receptor într-o comunicare orală,conform studiului lui Mehrabian si Weiner.

În urma studiului, rezultatul cercetării lor a indicat o proporție surprinzătoare în comunicarea orală: 7% din informație se transmite pe baza mesajelor lingvistice, paralimbajul (intonație, inflexiune a vocii, ritm, tonalitate, accentuare, râs, plâns, oftat, separatori vocali etc.) este perceput în proporție de 38%, iar 55% din importanță se acordă mesajelor non-verbale (în principal expresia feței, gesturi, posturi, dar și proximitate, temporalitate, artefacte, etc).

În interacțiunile noastre de zi cu zi comportamentele nonverbale au o mare importanță, reprezentând o modalitate prin care sinele se transmite celorlalte persoane cu care are contact. Cu ajutorul comportamentelor nonverbale putem părea ceea ce vrem să fim în ochii celorlalți însă, pe de altă parte, acestea ne pot deconspira sentimentele ascunse.
Comunicarea non-verbală este alcătuită dintr-un număr de coduri separate pe care trebuie să învățăm să le folosim. Anumite coduri non verbale sunt universale, fiind înțelese la fel în culturi diferite. Abilitatea de comunicare non-verbală crește odată cu vârsta, cu experiența. Cei care comunică bine verbal stăpânesc în aceeași măsură și codurile non-verbale și de obicei sunt cei care reușesc mai bine în societate, construiesc relații bune cu semenii lor și au un statut social mai bun. Mesajele transmise prin comunicarea non-verbală ne furnizează informații despre problemele personale sau de relaționarea cu alți indivizi, despre care am fi jenați să discutăm.

Ca și elemente componente ale comunicării non-verbale pot fi menționate: limbajul tăcerii, limbajul timpului, limbajul corpului, mișcările capului, mimica, gestica, postura, proxemica, aspectul fizic, implicit vestimentația.

În contextul tipurilor de comunicare, rolul comunicării non-verbale este adesea minimalizat, însă ceea ce ar trebui luat în considerare este faptul că limbajul non-verbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului și este cel căruia i se acordă atenția cea mai mare de către interlocutor.

Prezența personală reprezintă totalitatea componentelor comunicării non-verbale, cum ar fi: forma corpului, îmbrăcămintea, mirosul (parfum, miros specific), bijuteriile sau alte accesorii vestimentare care îi sunt specifice unei persoane și care comunică lucruri despre aceasta. Aceste elemente pot fi împărțite în două categorii: elemente care reprezintă ,,înfățișareaʻʻ și elemente care constituie ,,atitudineaʻʻ. Între ,,înfățișareʻʻ și ,,atitudineʻʻ poate exista sau nu concordanță, concordanța perfectă între cele două elemente reprezentând un ,,tip ideal”.Îmbrăcămintea este un element nonverbal care ține de înfățișare.

Avem în cultura noastră anumite atitudini privind legătura dintre forma corpului, aspectul exterior si personalitate. Carol Spenser distinge în cartea sa, În armonie cu tine însăți, trei tipuri de fizicuri:

1-ectomorf (fragil, subțire și înalt);

2-endomorf (gras, rotund, scurt);

3- mezomorf (musculos, atletic, înalt).

Datorită condiționărilor sociale am ,,învățatʻʻ ,,la ce să ne așteptămʻʻ de la oamenii aparținând diferitelor categorii. Astfel tindem să-i percepem pe ectomorfi ca fiind tineri, ambițioși, suspicioși, tensionați, nervoși și mai puțin masculini; pe endomorfi îi percepem ca fiind bătrânicioși, demodați, mai puțin rezistenți fizic, vorbăreți, buni la suflet, agreabili, de încredere, prietenoși, dependenți de alții; pe mozomorfi îi percepem ca fiind încăpătânați, puternici, aventuroși, maturi în comportare, plini de încredere în sine, veșnic învingători.

Vestimentația

Când analizăm vestimentația în contextul comunicării nonverbale trebuie să luăm în considerare determinările geografice, culturale și istorice. De la Polul Nord la Ecuator, oamenii își protejează corpul împotriva gerului sau a căldurii excesive: îmbracă haine adecvate, diferite în ceea ce privește materialele (blănuri, stofe, voaluri), culoarea (reflectantă sau absorbantă a razelor solare), croiala (strânsă pe corp sau lejeră). Îmbrăcămintea și accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. Mirosul ,,telegrafiazăʻʻ mesaje pentru multe persoane, chiar fără a fi conștiente de acest lucru. Parfumul puternic, chiar de calitate, atrage atenția într-un mod neadecvat și ne sugerează prostul gust sau anumite intenții.

Codul culorilor este de asemenea important atunci când aducem în discuție vestimentația. Fiecare culoare are o motivație unică și puternică. Pentru Roșu e puterea. Pentru Albastru, intimitatea. Pentru Alb e pacea. Pentru Galben e distracția. Culoarea, dincolo de percepția și trăirea ei afectivă, este și o oglindă a personalității noastre și deci influențează comunicarea. Culorile strălucitoare sunt alese de oamenii de acțiune comunicativi, extravertiți, iar cele pale de timizi, intravertiți. Culoarea afectează comunicarea sub următorul aspect: culorile calde stimulează comunicarea, în timp ce culorile reci inhibă comunicarea; monotonia, precum și varietatea excesivă de culoare, îi distrag pe comunicatori.

Înfățișarea pe care o avem produce un efect puternic nu numai în cadrul procesului de comunicare, ci și asupra respectului de sine, a încrederii, a relațiilor și a perspectivelor noastre de viitor. Totul poate fi reprezentat printr-o ,,schemă a succesuluiʻʻ, în care ,,a arăta bine ʻʻ este punctul de plecare al unui traseu al clădirii încrederii și al auto-descoperirii.

Atunci când arăți bine și ești conștient de acest lucru, factorul rezultant al bunei dispoziții este că îți autoimpui mai multă încredere și autoritate. Această atitudine va determina răspunsuri pozitive din partea celor cu care interacționezi (familia, prietenii, colegii, străinii), ce se vor adăuga bunei tale dispoziții și cercul reîncepe. Răspunsurile pozitive îți întăresc încrederea în a-ți aduce noi schimbări înfățișării, sporind și mai mult efectele cercului.

1.2. Vestimentația -operirii.

Atunci când arăți bine și ești conștient de acest lucru, factorul rezultant al bunei dispoziții este că îți autoimpui mai multă încredere și autoritate. Această atitudine va determina răspunsuri pozitive din partea celor cu care interacționezi (familia, prietenii, colegii, străinii), ce se vor adăuga bunei tale dispoziții și cercul reîncepe. Răspunsurile pozitive îți întăresc încrederea în a-ți aduce noi schimbări înfățișării, sporind și mai mult efectele cercului.

1.2. Vestimentația – marcă a expresivității și indicator al statutului social

Îmbrăcămintea reprezintă un aspect firesc al vieții cotidiene. În legatură cu rolul pe care îl îndeplinește vestimentația au fost luate în considerare mai multe cauze care ar putea sta și la baza apariției acesteia. Denumirea de homo vestitus se dovedește a fi la fel de reprezentativă ca și cea de homo sapiens. Se presupune că acum 200 000 de ani homo sapiens își confecționa și folosea îmbrăcămintea mai degrabă pentru a se proteja de intemperii, de asprimea climatului decât de pudoare.

Motivul invocat de creștini pentru faptul că ne îmbrăcăm este pudoarea- legată de pasajul biblic în care Adam și Eva își descoperă nuditatea ca pe o rușine și se acoperă cu frunze.

Raționaliștii, spre deosebire de aceștia consideră că utilizarea costumului este datorată necesității omului de a acoperi un corp fragil și în felul acesta de se apăra de eventualele pericole.

Psihanaliza aduce în prim plan ca și cauză, dorința omului de a se diferenția de animal. De asemenea, ca motive, nu sunt omise nici necesitatea de estetic a omului, dorința de a arăta mai bine sau chiar vanitatea. În mod cert că aceste cauze oferă doar împreună o realitate și deși motivul prim al utilizării veșmântului ar putea coincide unei singure cauze (dacă am lua în considerare varianta creștină) motivul pentru care omul s-a acoperit cu haine de-a lungul timpului nu poate fi nicidecum redus la o singură cauză, ci dimpotrivă, la motivele amintite am putea adauga și altele. Prin urmare, chiar dacă în general oamenii caută și oferă cauze raționale pentru faptul că se îmbracă (nevoia de protecție) există nenumărate aspecte care infirmă această credință.

Cauzele generale pentru care omul își acoperă corpul nu epuizează scopurile pe care acestea ar putea să le dobândească în condiții particulare. Unul din cele mai cunoscute scopuri este acela al travestirii care de nenumărate ori a reprezentat o soluție în cele mai variate situații. Haina are talentul nu numai de a ascunde, de a camufla, ci chiar acela de a crea impresii total eronate despre oamenii cu care intrăm în contact. Modul în care a evoluat vestimentația de-a lungul timpului nu este un aspect tocmai de ignorat în studiul evoluției individului atât la nivel spiritual cât și concret. Ea poate oferi indicii clare despre concepțiile, ideile, sentimentele și aspiratiile unei epoci fiind o sursă de inspirație în acest sens asemenea artelor. Astfel, în cartea sa, Istoria vestimentației europene, Cecilia Caragea realizează o asociație între locul unde este croită talia la femei și perioadele de liniște sau neliniște socială, considerând că în perioadele de liniște aceasta era croită suprapus pe talia femeii iar în perioadele de neliniște ea era croită ori mai sus, ori mai jos. Treptat, vestimentația a căpătat noi motivații. În diferitele epoci hainele au furnizat mereu indicii cu privire la rolul și status-ul persoanei, grupul din care făcea parte sau locul din care provenea.

În Evul Mediu costumul devine un simbol al apartenenței la o clasă sau la un statut social, vestimentația unei persoane fiind reglementată prin lege.

Două secole mai târziu, sub domnia lui Henric al IV-lea (1589-1610), care autorizează prin brevet ca apropiații lui să poarte justaucorps de culoare albastră, decorat cu broderii de aur și argint, Versailles devine capitala modei, iar costumul, simbol al favorii regelui, semnifică puterea.

Modele de justaucorps

În Anglia secolului al XIV-lea, o lege stipula faptul că toți cavalerii cu rangul de lord să poarte haine și pelerine.

Odată cu perioada interbelică, moda a devenit forma de manifestare în masă. Termenul de modă s-a transformat în fashion, adoptat de mai toate popoarele lumii, s-au diversificat articolele vestimentare, făcând posibilă ulterioara expansiune a industriei.Un exemplu de designer revoluționar al perioadei interbelice, îl constituie Gabrielle Coco Chanel care a inovat lumea modei, înlocuind corsetul și rochiile sufocante ale femeii cu mult rafinament, prin crearea, deja banalilor, pantaloni pentu femei.

Coco Chanel

În anii 1920, Coco Chanel cumpără cele mai ieftine baloturi de jerseu din bumbac (folosit pe vremea aceea pentru lenjeria intimă bărbătească) și din ele croiește primele taioare moderne: jachete drepte și foarte lejere, cu buzunare aplicate; fuste evazate cu pliuri moi, care abia acopereau genunchii; bluze care nu mai respectau forma corpului ci cădeau fluide.

Efectul în plan social a fost de a aduce cele doua sexe pe picior de egalitate, un prim pas spre eliberarea femeii de sub învechitele concepții masculine. Astfel moda a devenit un limbaj universal, o formă de libertate a cuvântului, de individualitate.

Nota comună a reflecțiilor asupra modei din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea o constituie ideea potrivit căreia formele expresive ale vestimentației indivizilor se datorează dorinței de distincție socială.

George Simmel semnala că adoptarea modei de către individ reflectă particularitatea normei pe care aceasta o generează: „Femeile, bărbații, indivizii nehotărâți, demodații, sclavii modei”se conformează diferențiat normei care reglementează moda, dar cu aceleași finalități: de accentuare concomitentă a instinctului de individualizare, dar și de acceptare socială.

Imaginea personală contează extrem de mult în relațiile dintre oameni și în viața noastră socială, iar impactul ei se extinde și asupra parcursului nostru profesional. Imaginea personală se traduce prin percepția pe care cei din mediul în care lucrăm și-o formează asupra noastră. Această perspectivă nu se reduce doar la o imagine de ansamblu, ci este o imagine complexă care însumează mai multe compartimente: felul în care ne îmbrăcăm, machiajul abordat, sexul (masculin sau feminin) și nu în ultimul rând înfățișarea fizică. Maniera în care cei din jur își formează anumite așteptări asupra imaginii și a comportamentului nostru depinde în mare măsură de felul în care ne promovăm această imagine.

Vestimentația, în funcție de epoci și timpuri de civilizație, a furnizat indicii cu privire la rolul și status-ul unei persoane,apartenența la un anumit grup sau o anumită arie geografică.

Chiar dacă tindem să fim de acord cu expresia ,,important este cum gândim și nu cum ne îmbrăcămʻʻ, în viața de zi cu zi vestimentația joacă un rol important în percepția persoanelor. Oamenii au dreptul să adopte orice formă de îmbrăcăminte doresc, însă ei trebuie să facă distincția între muncă și distractie și să-și adapteze vestimentația ,,atmosferei de afaceri create de patronul lorʻʻ. Niciun emițător nu se poate desprinde de realitatea socială și culturală în care este implicat. Importante sunt și statutul său în acest sistem, rolurile pe care și le asumă, prestigiul său, imaginea sa despre lume, credințele sale și valorile dominante, atitudinile sale, dar și așteptările celorlalți în privința sa. Mediul social și cultural determină cuvintele pe care oamenii le folosesc în discuții, canalele de comunicare ales pentru comunicare, motivațiile celor spuse sau scrise.

Confruntați cu dorințele și emoțiile noastre, cu realitatea noastră și cu cea a persoanei de lângă noi trăim comunicarea ca pe o reflexie a vieții noastre interioare. Așadar, a comunica înseamnă a exprima lumea noastră interioară, însă doar fragmentar; înseamnă a exprima doar o reflexie a ei.

1.3. Vestimentația și valorile sociale

Deși am menționat faptul că vestimentația ne dezvăluie adevărata personalitate, există unele situații în care aceasta nu este în concordanță cu valorile celui care o poartă. Un studiu relevant pentru acest lucru este cel realizat de R. Unger și B. Raymond în anul 1974. Acești doi cercetători au dorit să vadă în ce măsură costumația și rasa unei persoane îi pot indica valorile. Au fost aleși atât studenți albi, cât și de culoare care aveau diferite stiluri de a se îmbrăca (unii se îmbrăcau în stilul hippie, alții convențional) .

Vestimentație hippie

Vestimentație convențională

Subiecților li s-a oferit sarcina de a clasifica studenții de sex masculin din campus într-una din cele patru grupe: studenți de culoare care se îmbracă diferit, studenți de culoare care se îmbracă convențional, studenți albi care se îmbracă diferit, studenți albi care se îmbracă convențional. Pentru fiecare dintre aceste grupe au fost aleși în mod aleatoriu 30 de indivizi, aplicându-se pentru fiecare subiect o măsurătoare. Scopul acelor măsurători a fost stabilirea celor mai importante calități personale specifice fiecărui subiect. Rezultatele au fost următoarele: indiferent de culoare, subiecții care purtau haine diferite valorizau trăsături ca independența, afecțiunea și imaginația mai mult decât persoanele care se îmbracă în haine convenționale. În schimb, studenții îmbrăcați convențional apreciau mai mult supunerea și ambiția.

Din punct de vedere al rasei, studenții de culoare apreciau independența, curajul, logica și inteligența, însă cei albi puneau accentul pe sinceritate, iertare și viziunea deschisă. Acest experiment a relevat faptul că atât maniera de a te îmbrăca, cât și rasa devin indicatori ai valorilor individuale.

La începutul anilor `70 ai secolului trecut, doi cercetători (D.Kness și B.Densmore ) au realizat un studiu privind relevanța stilurilor vestimentare pentru convingerile politice. Au fost aleși 100 de studenți de sex masculin din cadrul universității Pennsylvania. În cadrul acestui studiu s-a dorit găsirea similarităților între vestimentația tradițională (păr tuns scurt, pantaloni drepți, pulovere sau tricou, șosete și pantofi) și convingerile politice conservatoare, dar și între vestimentația diferită sau hippie (părul până la umeri, cu sau fără barbă, blugi șifonați, tricouri șifonate, cu sandale sau desculți) și convingerile social-politice radical (dorința de a revoluționa sistemul).

S-a ajuns la concluzia că cei care se îmbrăcau hippie nu erau preocupați de faptul că hainele exprimă status-ul social al persoanei, în timp ce studenții care se îmbrăcau într-un mod tradițional preferau mai degrabă să aleagă, să poarte haine tradiționale și se declarau foarte mulțumiți să fie în pas cu moda. Aceștia din urmă erau printre ultimii din grup predispuși la schimbare. Studenții care se îmbrăcau hippie considerau hainele ca fiind plictisitoare și le foloseau doar pentru confortul propriu. Persoanele care se îmbrăcau conservator aveau tendința de a-i judeca pe ceilalți în funcție de hainele purtate.

Aceștia mai arătau că în grupul lor este important aspectul exterior. Spre deosebire de aceștia, hippioții aveau următoarele convingeri: în lumea afacerilor nu ar trebui să se impună valori legate de aspectul exterior al angajaților, fiind mult mai importantă libertatea de alegere a propriului stil vestimentar. Acest studiu a sugerat că pe baza vestimentației putem anticipa atât valorile sociale, cât și atitudinile politice ale unei persoane.

Prin efectele vizuale pe care le produce asupra observatorilor, îmbrăcămintea se dovedește a fi o formă de comunicare, conferind corpului uman în același timp confort și protecție, fascinație și atractivitate, uniformitate și originalitate.

CAPITOLUL II:

VESTIMENTAȚIE ȘI CODURI

VESTIMENTARE FEMININE

2.1. Modă și infățișare (appearance)

Ca și terminologie cuvântul „ modăʻʻ provine din latinescul „modusʻʻ care semnifică fel de a fi, manieră, măsură, fel de comportare individuală. O altă definiție a modei ar putea fi următoarea: ,, Spre deosebire de stil, care definește un model formal sau un trend artistic, istoric sau național, sau doar manifestările unei singure personalități și care progresează lent, moda este o succesiune rapidă, deseori unilaterală, a unor anumite forme artistice a căror caracteristică este noutateaʻʻ.

Moda reprezintă o reacție naturală împotriva dezinteresului și atenției cauzate de un anumit obicei vestimentar, cu ajutorul înnoirii înfățișării fizice a oamenilor („ physical appearanceʻʻ ). Pentru a obține aceste lucruri, moda înregistrează tendințele și preferințele celor mai active elemente ale societății pe plan estetic. Moda ar putea fi considerată ca fiind un domeniu experimental în care sunt selectate elementele comune care vor da forma stilului fiecărei epoci.

Într-un sens mai larg, moda marchează schimbările frecvente care se petrec în funcțiunea artelor ornamentale ale evoluției și variațiilor gustului; este un sistem de norme efemere potrivit cărora membrii unui grup social trăiesc, gândesc, se amuză la un anumit moment istoric.

Adina Nanu consideră că într-un sens restrâns, moda se concentrează pe costum și accesorii. Aceasta are în vedere două momente:

1.Crearea unui nou prototip, care ar trebui să fie uimitor și proaspăt. Prototipul ar trebui să fie în armonie cu trendul sau curentul general al stilului dominant, dar el contribuie, de asemenea, la crearea unei note captivante de imaginație și inventivitate care îl ajută să fie perceput ca ceva nou. Un bun exemplu este apariția țesăturilor cu design al unor fructe sau introducerea broșelor de forma fructelor purtate la pălării sau la decolteu, în anul 1972.

2. Imitarea la scară largă a prototipului, arătând o tendință spre egalizarea social (precum producția industrială a materialelor ieftine cu imprimeu cu fructe). Rezultatul este pierderea noutății, plăcera inițială devine perimată, fiind nevoie de crearea a ceva diferit și nou.

Moda implică prezența a două grupuri: inovatorii și imitatorii. Așa cum precizează Dicționarul de estetică generală, ,, Dintotdeauna moda a fost identificată cu noutatea. Este incompatibilă cu tot ce este învechit. Chiar și când elementele unei configurații estetice mai vechi sunt adoptate, sunt prezentate ca un nou subiect al unui proces specific de subliminareʻʻ.

Moda nu reglementează doar îmbrăcămintea.[…] Această modă care contaminează totul; este un fel de a se orienta al fiecărei civilizații. Ea este felul de gândire ca și costumul, vorba cu duh, ca și gestul de cochetărie, felul de a primi la masă și grija de a sigila o scrisoare. Este felul de a vorbi. […] Este felul de a mânca. […] Moda înseamnă și felul de a merge și, nu mai puțin, acela de a saluta. […] Moda mai înseamnă îngrijirea corpului, a feței, a părului.

Alfred Louis Kroeber(1931): fluctuațiile modei vestimentare

Înfățișarea (Appearance)

●Reprezintă o serie de stimuli care ne informează despre statutul social al performerului. Potrivit opiniei lui Erving Goffman, vestimentația este parte componentă a prezentării scenice a comportamentului expresiv; obiect component al ,,feței personaleʻʻ (personal front) . Înfățișarea în interacțiunile sociale include dimensiunile corpului, imaginea, reputația, vestimentația, expresiile faciale.

●Maniera (Manner): reprezintă atitudinea afișată de actorul social; aceasta poate intra în contradicție cu înfățișarea.

●Stilul (Style): se referă la expresivitate, dar și la efectele asupra formei (stilul drapat de vestimentație) .

2.2.Codurile vestimentare

Reprezintă un set de norme care reglementează vestimentația dezirabilă social. Diferă în funcție de ierarhia socială sau ierarhia grupului. Multe profesii impun purtarea unei ținute standardizate, uneori până în cele mai mici amănunte. Armata, justiția, poliția, biserica, spitalele, căile ferate, utilizează uniforme care simbolizează putere, autoritate, credibilitate și competență, adică principalele elemente ale misiunii lor sociale.

Sunt mai multe feluri de coduri vestimentare:

●Coduri vestimentare puternic standardizate -codul vestimentar militar

● Coduri vestimentare standardizate-vestimentația în grupul de muncă;

● Coduri vestimentare nestandardizate- vestimentația informală, casual;

●Coduri vestimentare indezirabile, opuse standardelor -stilul vestimentar punk, hip-hop;

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ: ANALIZA CODURILOR VESTIMENTARE FEMININE ÎN LUMEA DE AZI A AFACERILOR (PARALELĂ ÎNTRE DIFERITE ȚĂRI ȘI CULTURI)

Limbajul vestimentației în afaceri

În acest studiu de caz, ne propunem să prezentăm și să analizăm principalele coduri vestimentare feminine din domeniul afacerilor, cu referire la standardele internaționale minimale. De asemenea, dorim să facem o trecere în revistă a principiilor de bază folosite de femeile din mediul de afaceri, toate acestea fiind însoțite de imagini cu exemple concrete ale celor prezentate. În partea a doua a studiului de caz vom compara vestimentația a două femei de afaceri, acestea făcând parte din contexte culturale diferite. Este vorba despre Hillary Clinton și Indra Nooyi. În ultimul rând, vom realiza o paralelă între obiceiurile vestimentare din diferite țări și culturi. Toate acestea au scopul de a crea o imagine de ansamblu asupra acestui domeniu.

Dincolo de modă, de mituri și de mofturi, îmbrăcămintea, accesoriile, gestica, expresia

feței, postura și liniile trupului constituie primele elemente care conferă identitate vizuală unei persoane oarecare. Chiar și în mediul de afaceri, hainele identifică fără să mintă. Hainele acoperă și descoperă în același timp.Ritmul vieții moderne a dus și la modificări în abordarea relațiilor de afaceri. Timpul acordat cunoașterii personale a unui nou partener este foarte redus. De obicei, se rezumă la prima impresie. Studiile au arătat că relațiile stabile de afaceri se bazează pe serviciile livrate de furnizor către beneficiar în funcție de:

Puterea înfățișării

În mod implacabil și doar aparent nedrept, prima impresie, la prima întâlnire, este și

cea decisivă și durabilă pentru majoritatea sfidătoare a contactelor interumane. Identitatea vizuală imediată, adică îmbrăcămintea, accesoriile și limbajul trupului sunt principalul suport de imagine sursă pentru prima impresie. Look –ul unei persoane este principalul generator de credibilitate și atracție la prima întâlnire de afaceri.

La o extremă, hainele luxoase și perfect croite sugerează bunăstarea, siguranța, puterea și profesionalismul. La cealaltă extremă, hainele sordide sugerează umilința și sărăcia. În plus, îmbrăcămintea excesiv uzată mai sugerează și neglijența sau disprețul pentru colectivitate și pentru aparențe. Astfel, la prima impresie, ținuta ca atare poate conduce spontan la riscul identificării unei persoane ca lipsită de profesionalism sau aparținând claselor inferioare.

În cifre și proporții, ținuta vestimentară și limbajul trupului- înălțimea, greutatea, îmbrăcămintea, coafura, culorile, accesoriile, machiajul si bijuteriile la femei, ca și ceasurile, stilourile si gențile, pentru bărbați- contează în proporție de 55% la formarea primei impresii. Ele pot transmite instantaneu o impresie de seriozitate, încredere și respect pentru clienți și parteneri, în întâlnirile de afaceri. Desigur, la fel de ușor, pot transmite exact contrariul.

Credibilitatea înfățișării

Datorită poziției sociale și a nivelul său profesional superior, omul de afaceri trebuie să adopte o ținută decentă, potrivită mediului de afaceri. În ziua de azi hainele nu mai sunt simple învelitoare ale trupului, ci mai degrabă o marcă personală, prima carte de vizită.

În afaceri, încrederea este cel mai tânjit și prețuit sentiment. Ca orice pasăre rară, este greu de câștigat și păstrat. Chiar dacă se întâmplă uneori să inspirăm încredere pur și simplu, fără să știm cum anume o facem, atunci când participăm la o întâlnire sau o reuniune de afaceri, nu ne putem permite să lăsăm încrederea insuflată de prima impresie la voia întâmplării și a norocului. În afaceri, avem nevoie să fim priviți ca persoane de încredere de către toți acei potențiali clienți sau parteneri care contează pentru noi. Ori de câte ori nu vom reuși să le inspirăm destulă încredere, vom risca pierderea unor relații de afaceri.

Invariabil, ne vom bucura de mai multă atenție când alegem un costum bun, o încălțăminte decentă si niște accesorii asortate. De asemenea, vor exista diferențe semnificative în ceea ce priveste modul in care suntem tratați. Diferența o va face puterea primei impresii create numai și numai prin atitudine și înfățișare.

Este mai riscantă îmbrăcămintea prea sport, dând impresia de lipsă de profesionalism și respect, decât ținuta prea formală pentru o anumită ocazie. Aceasta din urmă comunică un

plus de respect față de sine și ceilalți. Dacă există o șansă ca într-o zi să avem o întâlnire de afaceri, trebuie să alegem o ținută ,,businessʻʻ.

Culorile în cadrul vestimentației organizaționale au la bază informația simbolică pe care o trasmit și depind de cultura individului. Culorile influențează și ele comunicarea, evidențiind atitudinea omului față de viață și față de cei din jur. Culoarea vestimentației folosită ne comunică o serie de lucruri despre acesta.Culorile calde (roșu, portocaliu, galben) favorizează comunicarea iar cele reci (gri, verde, albastru) o inhibă. Comunicarea se desfășoară greoi și în cazul monotoniei sau varietății excesive de culori.

Semnificația culorilor poate fi diferită în alte culturi. De exemplu : în timp ce în Europa negrul este culoarea tristeții, în China și Japonia albul înseamnă tristețe.

Există coduri vestimentare în afaceri?

Da. Răspunsul la această întrebare este afirmativ chiar și acolo unde nu par să existe

coduri vestimentare, în sensul că nu sunt înscrise sau cerute explicit în regulamente.

În peisajul afacerilor, au existat și încă există organizații, mai cu seamă bănci și companii de asigurări, care tratează cu seriozitate și rigoare codul vestimentar. La unele dintre acestea, culorile recomandate sau chiar singurele culori admise sunt doar nuanțele de negru, bleumarin și gri închis. Manșeta cămășilor trebuie să depășească mâneca hainei de la costum,

dar nu cu mai mult de doi centimetri. Parfumul trebuie să fie discret sau neutru.

Machiajul și decolteul feminin trebuie să fie de asemenea discrete. Fusta scurtă se

poate afla sub un drastic embargo sau cu totul dimpotrivă, ca și încălțămintea decupată în

vreun fel sau altul, fie și vara. Ciorapii din mătase sunt aproape obligatorii, inclusiv vara. Se

poate merge chiar până acolo unde bărbaților le este interzisă barba sau mustața, ca și părul

prea lung. Femeilor, în schimb, nu li se tolerează purtarea părului prea scurt. Coafura trebuia

sa fie aranjată, fără gel și fără culori stridente ale părului.

În business, codul vestimentar diferă de la un domeniu la altul, ca și de la o companie

la alta. În domeniul vânzărilor, de pildă, codul va fi semnificativ mai restrictiv decât în lumea

artei. În primul caz, identitatea vizuală va trebui să indice o persoană responsabilă, organizată, chiar meticuloasă, iar în cel de-al doilea, o persoană inventivă și originală. Accesoriile nu mai au limite. În schimb, în domenii precum băncile, finanțele, asigurările, vânzările, expertiza contabilă, autoritățile de reglementare sau altele cu statut oficial, codul vestimentar cotidian va include costumul și va restrânge drastic libertatea accesoriilor.

Ca regulă generală, în profesiile care nu interacționează în mod direct cu clienții – back office, sectorul IT, laboratoare, sala mașinilor – codul vestimentar rămâne mai curând unul permisiv; ținuta poate fi lejeră, prea puțin formală și cât mai ușor de întreținut.

Aparent, în privința ținutei, majoritatea mediilor de afaceri sunt prea puțin rigide. Dimpotrivă, sunt mult mai lejere și mai colorate.

Cu toate acestea, câteva reguli vestimentare elementare sunt respectate adesea și au rolul de a transmite unele mesaje sugestive pentru gradul de competență și imaginea profesională. Accentul cade pe distincția dintre formal si informal, în sensul că ținuta formală este percepută mai curând ca potrivită pentru lumea afacerilor, în timp ce cea informală este percepută mai curând la polul opus.

Ținuta business se află într-un oarecare acord cu ramura și domeniul afacerilor, cu

genul de activitate prestată, cu postul ocupat și cu poziționarea în ierarhie. Atunci când o persoană reprezintă o corporație, ea pierde o parte din libertatea de a-și afișa preferințele și

gusturile vestimentare subiective. Standardele impun mai curând costumul în culori sobre sau,

cel puțin sacoul cu pantalon de stofă, în cazul bărbaților, ca și costumul taior, fusta cu bluză sau pantalonul cu bluză și sacou în cazul femeilor, care reprezintă o organizație.

Vestimentația managerilor trebuie să fie în acord cu postul și tipul de activitate; înalții

manageri ai transnaționalelor, ca și divele de la Hollyood, își vor semnala adesea poziționarea

și prin vestimentații de creator, la prețuri de zeci de mii de dolari.

Ca regulă generală, costumul cu pantaloni nu este recomandat pentru femei; ținuta potrivită este sacoul cu fustă. Adesea, în negocierea afacerilor, simplitatea și onestitatea sunt principalele ingrediente ale succesului, astfel încât discreția și moderația primează înaintea opulenței.

Standarde internaționale minimale

Începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, după revoluția anticomunistă din România și, probabil, sub influența comunicațiilor mobile și a tranzacțiilor on-line, s-a produs o oarecare prăbușire a rigorilor și tabuurilor vestimentare, în special ale celor legate de uniforme și de ținuta scorțoasă, la patru ace sau foarte scumpă.

Uzul curent înclină tot mai adesea spre ideea că este mai important să ne simțim bine în pielea și hainele noastre. Vestimentația tinde mai curând să sugereze personalitatea și stilul

personal. În primul rând, îmbrăcămintea trebuie să placă și să fie comodă pentru purtătorul

său. Doar așa se poate concentra mai bine asupra cauzelor și subiectului întâlnirilor de afaceri.

Cu toate acestea, în orice situație socială și de afaceri, ținuta vestimentara continuă să

fie interpretată ca o chestiune de respect pentru partenerii sociali și de afaceri.

În linii mari, standardele internaționale minimale pentru ținuta (occidentală) de afaceri, propuse de Mihaela Berciu în cartea Succesul detaliilor, fac distincție între următoarele trei clase vestimentare, cu unele recomandări specifice și graduale, din perspectiva intensității sobrietății și rigorilor: ținuta ,,Casualʻʻ, ținuta „ Business–Casualʻʻ sau ,,Smart – Casualʻʻ și ținuta ,,Businessʻʻ.

Ținuta “casual”

Emblematică pentru ținuta casual este libertatea de mișcare și dezinvoltura. Cel mai

adesea, acestea sunt oferite de tandemul blue – jeans și tricou sau blue – jeans și cămașă căzută peste pantalon, atât la bărbați cât si la femei. Indiferent de vârstă. În aceeași notă relaxată, vestimentația casual poate fi extrem de variată, începând de la hainele muncitorești

până la cămașa hawai și moda hip-hop, care ar include chiar și bijuterii sofisticate sau țesături

luxoase în ținuta din genul sport. Practic, ținuta casual nu interzice nicidecum extravaganța. În nici un caz, bijuteriile purtate de bărbați sau pantalonii scurți purtați de femei.

Expunerea trupului destul de pronunțată în acest gen de ținută rămâne limitată de

pudoare și tradiții locale. Decolteul poate fi larg și adânc, iar fusta poate fi foarte scurtă, chiar

si în sezonul rece. Totuși, în cazul bărbaților, expunerea umerilor este mai curând limitată.

De regulă, ținuta feminină se întrece în croieli mai strâmte, care evidențiază formele

trupului, fără restricții de nicio culoare. Bijuteriile pot fi strălucitoare, iar machiajul și

parfumul pot să abunde. Tocurile, cel mai adesea, pot fi subțiri și înalte, dar pot

fi și joase sau în genul sport.Ținuta casual exprimă liber personalitatea și interesul sexual, ca și eventuala disponibilitate. Mesajele nonverbale pot fi conturate foarte clar.

În esență, prin ținuta casual căutăm cu toții relaxarea, confortul si expresia personală,

afișând fiecare dorința de a face lucrurile altfel. Din păcate, ținuta casual se potrivește doar în

activitățile care nu au misiunea expresă de a relaționa direct cu clienții și cu publicul extern, în

organizațiile cu un management mai flexibil, care nu-și cicălesc angajații. În imaginile următoare sunt prezentate câteva exemple de ținute casual pentru femei.

Ținuta „business casualʻʻ sau „smart-casualʻʻ

Ținuta business-casual reprezintă un standard vestimentar internațional ceva mai

restrictiv sau relativ permisiv, aflat undeva la mijlocul distanței dintre îmbrăcămintea casual,de stradă și de weekend și îmbrăcămintea strict formală în afaceri. Practic, ținuta business-casual constituie un compromis care conferă purtătorului atât atitudinea unui om relaxat, cât și imaginea profesională necesară în unele afaceri.

Acest standard lejer este cel mai potrivit pentru majoritatea job-urilor în care, simultan, este nevoie atât de imaginea și credibilitatea unui om de afaceri, cât și de avantajul lejerității și al sportivității unor haine comode, ușor personalizate. Business-casual este ținuta ideală pentru întâlnirile mai mult sau mai puțin aparent întâmplătoare cu un client sau cu un partener de afaceri, atunci când avem nevoie de o atitudine relaxată, dar avem și nevoie să ne impunem prin imaginea business.

În cazul doamnelor, stilul vestimentar va nuanța și delimita unele mesaje profesionale

de altele senzual-sexuale. Părul, gâtul, încheietura mâinii, zona genunchilor și coapsele sunt puternici transmițători senzuali, chiar dacă semnale emise nu sunt decodificate neapărat

conștient și explicit. Între elementele de identitate vizuală, asociate recuzitei feminine specifice ținutei business-casual, ar merita menționate următoarele: cămașa, decolteul, fusta, slits-ul, pantalonii, pantofii, ciorapii, bijuteriile și accesoriile. Cămașa sau bluza vor fi, de regulă, din bumbac, in, mătase sau amestecuri echivalente.

În business-casual vor fi evitate catifeaua și materialele strălucitoare. Chiar dacă pune frumos în evidență silueta cambrată, cămașa prea strâmtă trebuie evitată. Decolteul generos

nu este considerat tocmai potrivit pentru business sau pentru interviul de angajare.

Fusta este emblematică pentru ținuta feminină business casual.

În ceea ce privește lungimea, regula uzuală spune că atunci când persoana stă în picioare, fusta trebuie să ajungă la cel puțin 10 cm sau o lățime de palmă deasupra genunchiului. Când persoana stă jos, pe scaun, coapsele trebuie să fie acoperite.

În concluzie, în mediul business, fustele scurte și strâmte care se ridică la jumătatea

coapsei în poziția așezat, sunt considerate nepotrivite. Exemple de fuste care pot face parte din ținutele business casual:

Fustă conică,din stofă,elegantă Fustă din stofă,cu dungi albe

Fustă cu pliuri dispuse în partea din față Fustă evazată,până la nivelul genunchilor

Slits-ul care facilitează prea mult expunerea picioarelor dezgolite nu este considerat

potrivit cu mediul business. De regulă, slits-ul trebuie să fie discret sau ascuns și situat la

spate, în centru, pentru a ușura mersul și urcatul scărilor. Pantalonii nu comportă restricții majore în cazul ținutei business-casual pentru femei.

Culorile vor fi mai curând sobre. Albastru, negru, gri, maro și kaki sunt mereu alegeri bune. În ceea ce privește lărgimea, vor fi evitate extremele, nici prea strâmți, nici prea largi.

Pantofii se recomandă a fi doar din piele, în culori potrivite: negru, maro și albastru,

asortate cu celelalte accesorii vestimentare. Un aspect mai sobru și conservator cere ca

degetele să fie acoperite. Sandalele și pantofii sport nu intră în calcule. Tocurile nu trebuie să

fie prea înalte, dar este mai bine să existe pentru a oferi un plus de înălțime și prestanță.

Ciorapii nu sunt obligatorii dar sunt recomandați în mediile de business mai formale, cum ar fi băncile, asigurările și mediul hotelier, mai ales dacă fusta este scurtă.

Geanta business feminină este de dimensiuni reduse, simplă și bine structurată în

interior. O servietă fină, din piele sau microfibră, poate fi indicată, cu grija de a o folosi pentru documente și destinații care să justifice prezența ei în afaceri.

Cosmeticele nu trebuie să estompeze aspectul natural. De regulă, pentru un aspect îngrijit și finisat, puține cosmetice înseamnă mai bine decât deloc. Unghiile vor fi, desigur, curate și bine întreținute, de lungime moderată și în culori mate, estompate, fără strălucire . Machiajul trebuie să fie cât mai aproape de aspectul natural. Bijuteriile și accesoriile ocupă un spațiu mai amplu în recuzita feminină. Specialiștii recomandă restrângerea bijuteriilor, a cerceilor zornăitori, a inelelor moștenire de familie, a brățărilor de aur. Trebuie eliminate aproape total bijuteriile din lemn și pene, din sfori și plastic. Două motive justifică diminuarea bijuteriilor în business: distrag atenția de la obiectul negocierilor și transmit o imagine prea feminină, asociată adesea cu vulnerabilitatea. Soluția indicată este aproape masculină: un ceas conservator și alte câteva alegerile simple și de calitate.

În încheiere, între interdicțiile uzuale mai amintim: pantofii cu tocuri exagerate,

ciorapii cu model șocant, sandalele și șlapii, maiourile sumare, bluzele conturate strident,

rochiile transparente sau obiectele vestimentare false.

Exemple de ținute business casual:

Ținuta ,,businessʻʻ

Ținuta business comunică identitatea vizuală și imaginea persoanei care o poartă, dar

nu se rezumă la aceasta. Ea comunică și informații despre compania pe care o reprezintă

persoana și, de asemenea, despre atitudinea acestei persoane și acelei companii față de partenerul de afaceri și față de gazda întâlnirii și persoanele prezente acolo. Hainele transmit informații importante despre statusul social, ocupațional și interesul sexual al purtătorului. Costumele comune pot fi adesea surclasate de costumele pe comandă, eventual, produse de reputați creatori de modă. De regulă, hainele pe comandă, pantofii confecționați manual sau ceasurile costisitoare indică putere financiară și poziții ierarhice pe măsură. Pentru ambele sexe, ținuta business este una mai curând simplă, dar de foarte înaltă calitate, foarte scumpă și de o eleganță sobră.

În rezumat, ținuta business pentru femei constă în costum cu bluză sau cămașă.

Ciorapii și pantofii de o eleganță sobră sunt practic obligatorii. Picioarele dezgolite și

sandalele lejere nu se potrivesc cu întâlnirile de afaceri. Producătorii de ciorapi au creat destule linii speciale pentru vară. Deși multă vreme s-au evitat pantalonii, deoarece riscau să deranjeze pe acei bărbați care consideră că femeile n-ar trebui să-i poarte, astăzi acest tip de costum este din ce în ce mai larg acceptat, chiar și în cele mai conservatoare medii de afaceri.

De regulă, condiția business impune ca fusta să depășească ușor genunchii, atunci când femeia de afaceri stă așezată pe scaun. Se pare că o fustă mai scurtă riscă să amestece unele dintre semnalele corpului. În cel mai fericit caz, ca și bijuteriile, ea va accentua feminitatea, dar va produce un șir de asocieri inconștiente, între care vulnerabilitatea și sexualitatea.

Pentru a sugera o imagine business, părul femeilor trebuie strâns sau orientat astfel

încât cadrul feței să rămână liber. Gâtul feminin însă trebuie să fie mai curând acoperit. În

mod normal, cămașa va fi închisă până la ultimul nasture. În cazul persoanelor care nu suportă

presiunea unui guler, cămașa poate rămâne deschisă la primii nasturi, cu condiția ca gâtul să fie mascat de o eșarfă. Totul trebuie sa fie curat și călcat.

Accesoriile pot completa sau infirma imaginea business. Cu cât o femeie este mai

atrăgătoare, cu atât mai mult simplitatea devine o regulă în aria business. Culoarea și calitatea

lacului de unghii, calitatea ciorapilor, discreția si calitatea parfumului, modul în care femeile

scot în evidență sau ascund anumite trăsături prin machiaj, numărul și calitatea bijuteriilor,

precum și modul în care acestea completează personalitatea femeii de afaceri pot accelera

succesul. Parfumul de calitate se poarta numai pe piele, nu și pe haine. Mirosul de țigară nu-i

nicidecum o opțiune.

Modele de ținute business sunt reprezentate în imaginile de mai jos:

Prin intermediul îmbrăcămintei comunicăm celorlalți așteptările noastre asupra modului în care dorim să fim tratați: un costum clasic comunică dorința noastră de a ne relaționa la nivel oficial, o îmbrăcăminte mai puțin „formalăʻʻ poate fi interpretată ca intenție de a da o notă mai caldă, mai personală relației de afaceri. În mod spontan, tindem să asociem persoanele îmbrăcate corect cu unele însușiri

precum inteligența, rafinamentul, eleganța, credibilitatea, (non) conformismul, exigența și

chiar succesul. Deși asocierea poate fi eronată în destule cazuri, putem folosi aceste mesaje non-verbale în interesul nostru. E limpede ca lumina zilei faptul că există legături puternice între ținută, identitate vizuală și imagine personală. Practic, nici nu este posibilă o

schimbare de imagine și de look, fie și în lumea celebrităților, fără o schimbare semnificativă

în stilul vestimentar.

Ținuta personală comunică identitatea vizuală și imaginea persoanei care o poartă, dar

nu se rezumă la aceasta. Totodată, ea comunică informații despre compania pe care o

reprezintă persoana și, de asemenea, despre atitudinea acestei persoane față de relația cu

partenerul de afaceri de la locul întâlnirii.

Principii de bază

Există câteva principii de bază privind ținuta în general și cea vestimentară, în

special, propuse tot de Mihaela Berciu:

-o ținută sobră, formală, conservatoare; la locul de muncă, atât pentru bărbați

cât și pentru femei, stilul clasic și convențional rămâne întotdeauna cel mai potrivit, fiind

recomandat și în domeniul afacerilor, în special în activitatea financiar-bancară;

Pentru femei la locul de muncă, ținuta sobră și de bun gust înseamnă:

– taioare, fuste clasice sau rochii cu croială clasică, simplă; o femeie este atrăgătoare la birou atunci când este îmbrăcată în rochie potrivită, în bluze moi, feminine, fuste și pulovere de diverse combinații și atunci când își supraveghează atent, discret, aspectul exterior;

– încălțămintea va fi aleasă cu multă grijă: pantofi de bună calitate, asortați cu

geanta, întotdeauna curați, bine lustruiți cu tocuri nu prea înalte și în foarte bună stare; la

locul de muncă, la școală nu este deloc recomandat să se folosească încălțăminte

excentrică; ciorapii vor fi de culoarea pielii, fără modele, nedantelați, nebrodați cu flori

sau cu alte figuri, deoarece vor ieși în evidență și vor atrage, în permanență atenția; dresul

va fi bine întins pe picior, fără cute;

– accesoriile purtate vor fi întotdeauna discrete, ele neavând rolul de a atrage atenția asupra fizicului; poșeta, întotdeauna în stare bună, trebuie bine organizată, pentru a

evita scotocitul prin interiorul ei, aspect ce dă o imagine cu totul neprofesională; aceasta nu va fi ținută la vedere, nu va fi expusă și mai ales nu va fi lăsată pe masă pe birou pe

scaun, atunci când se părăsește încăperea;

– bijuteriile purtate vor fi în general simple, silențioase; bijuteriile zgomotoase

sunt nu numai iritante, dar distrag atenția; în nici un caz nu se amestecă bijuteriile de

aur cu cele de argint; este recomandabil să se poarte un singur inel, mai deosebit, sau

două piese mici: un colier de perle și o pereche de cercei vor crea o ținută adecvată unui

cadru sobru, de afaceri;

– machiajul va fi cu totul discret, sprâncenele vor fi permanent aranjate, îngrijite;

– ținuta femeii aflată la tribună nu va fi în nici un caz stridentă, țipătoare,dimpotrivă, va fi una simplă, care nu necesită mișcarea permanentă a gâtului pentru a-și aranja accesoriile pe care le poartă; într-o asemenea situație, se recomandă o fustă bine croită, o bluză de culoare pastelată, eventual cu un papion, purtată la un taior ce va crea un efect favorabil persoanei în cauză.

Modele de ținute pentru femei:

Analiza unor vestimentații ale unor oameni de afaceri /oameni politici care aparțin unor arii culturale diferite

Hillary Clinton Indra Nooyi

Hillary Clinton este una dintre cele mai influente femei de afaceri, dar si un important om politic la nivel mondial. Ea ocupă funcția de Secretar de Stat în SUA. Hillary a intrat în cursa pentru președinția Statelor Unite în 2008. Analiștii politici o definesc ca având o personalitate puternică, fiind un lider de necontestat, foarte muncitoare și determinată în a-și atinge scopurile.

Indra Nooyi este președintele și directorul executiv al PepsiCo, rămânând cea mai puternică femeie de afaceri, potrivit unui top Forbes. Președinta de origine indiană se află de mulți ani în conducerea acestei companii, aducându-i un profit foarte bun.

Analizând stilurile vestimentare ale celor două femei de afaceri, putem observa că există atât asemănări, cât și deosebiri. Începând cu asemănările, remarcăm că ambele femei adoptă același stil vestimentar, cel business-casual. În ambele cazuri, cele două femei de afaceri au un stil vestimentar ceva mai permisiv decât cel business. Observăm abundența culorilor vii, dar și existența accesoriilor și a machiajului. Din recuzita celor două doamne nu lipsesc pantalonii, cămășile, uneori fustele, pantofii cu toc, ciorapii, bijuteriile și accesoriile.

Vestimentația celor două femei are și unele elemente care le diferențiază. Motivul poate fi țările din care provin și obiceiurile acestora. În timp ce Hillary Clinton provine din SUA, doamna Nooyi adoptă în vestimentație un element specific Indiei, eșarfa, purtată într-un stil propriu.

Siluetele, de asemenea, diferă. Hillary Clinton are o siluetă suplă, bine conturată, fiind evidente talia subțire, șoldurile și coapsele rotunde. Cu alte cuvinte, această siluetă se încadrează undeva între cea dreaptă și rotundă. Doamnele cu acest tip de siluetă pot purta sacouri și haine strâmte, pantaloni cu sau fără curele late. Așadar, observăm că Hillary Clinton se îmbracă adecvat și ține cont de hainele potrivite tipului de siluetă pe care o are.

Nooyi are un tip de siluetă plină, cu talia puțin vizibilă și o formă ușor dreptunghiulară. Diferența dintre cele două este dată de faptul că cea din urmă este mai lată în toate zonele. De aceea, ea include în garderoba sa unele elemente care să o ajute să-și mascheze punctele slabe. Poartă mereu sacouri de culoare închisă, care dau senzația de siluetă suplă, însă mizează pe accesorii în culori vii, cum ar fi binecunoscutele sale eșarfe, purtate în jurul gâtului, cu extremitățile lăsate să atârne atât în față, cât și în partea din spate, cu scopul alungirii siluetei. Fără îndoială, și Indra Nooyi se îmbracă în conformitate cu silueta sa.

Ambele nu se sfiesc să poarte culori vii, în ciuda vârstei, însă Hillary Clinton preferă să poarte sacouri colorate, spre deosebire de Indra Nooyi, care se rezumă doar la accesorii în culori vii. Bijuteriile purtate de cele două sunt elegante, fine și de bună calitate, Hillary Clinton preferă cerceii și colierele din aur, în schimb Indra Nooyi preferă perlele albe și cercei discreți. Bunul-gust este cel care predomină în garderoba celor două femei de afaceri, dar și îndrăzneala. Atitudinea este cuvântul cheie în ceea ce privește stilul vestimentar abordat.

La prima vedere, putem observa o serie de mesaje pe care le transmit ținutele celor două femei de afaceri. Ținuta comunică informații în legătură cu:

● tipul de personalitate;

Hillary Clinton are o personalitate dominant creativă, inovatoare, care acordă atenție deosebită detaliilor și culorilor folosite;

Indra Nooyi este dominant conservatoare și conformistă, excepție făcând unele ocazii în care pune accentul pe culoare;

● statutul social și nivelul veniturilor sale ;

În ambele cazuri, hainele de calitate și accesoriile de bun gust sugerează bunstare și succes;

● nivelul și factura educației primite ;

Bijuteriile scumpe, dar discrete, asortate cu ținuta sugerează rafinament și educație aleasă;

● experiență și profesionalism ;

Ținuta perfect adecvată ocaziei sugerează experiența acumulată în astfel de întâlniri și statutul de profesionist. Acest lucru este valabil atât atât la Hillary Clinton, cât și la Indra Nooyi.

● atașamentul față de compania pe care o reprezintă și față de valorile ei;

Acest element este pregnant la Indra Nooyi, care încearcă să-și promoveze pe toate căile compania producătoare de sucuri pe care o reprezintă și nu în ultimul rând, originea sa indiană.

Analizându-le vestimentația din punct de vedere al codului culorilor, observăm detalii ce țin de personalitatea celor două femei. Astfel, culorile vii purtate de Hillary Clinton ne dezvăluie un spirit tânăr, în ciuda vârstei, curajul și pofta de viată. Indra Nooyi adoptă și ea vestimentații colorate, dar într-o măsură mai mică, făcând combinații cu taioare sau sacouri neutre. De aceea, culorile ,,spunʻʻ despre aceasta faptul că este o persoană conservatoare, mai serioasă și mai sobră. Ambele însă sunt de o eleganță excepțională.

În concluzie, din punct de vedere al ținutei vestimentare, coafură, accesorii, machiaj și bijuterii, cele două femei de afaceri îndeplinesc corect toate rigorile și influențează pozitiv mai mult de jumătate din impresia totală pe care o fac.

Coduri vestimentare feminine în lumea afacerilor din diferite țări

Imaginea business reprezinta „limbajul” non-verbal care ne reprezinta in mediul de afaceri. Un look si un stil vestimentar serios, ingrijit, atent la detalii poate a vorbi cu incredere despre noi,însă în unele țări există diverse coduri și norme specifice de care ar trebui să ținem cont atunci când interacționăm cu oameni de business din țara respectivă,pentru a evita situațiile jenante sau surprizele neplăcute.

Există o multitudine de culturi în care partenerii de afaceri respectă cu sfințenie aceste reguli și care pretind același lucru de la ceilalți. Deși pot părea simple capricii sau practici inventate, aceste reguli nescrise pot influența radical colaborarea dintre membri. În multe culturi, imaginea unei femei are o semnificație aparte, astfel că o ținută adecvată este fundamentală în sala de consiliu. Felul în care arătăm ne poate deschide o ușă ; ceea ce știm ne ajută să rămânem în încăpere. Pentru vestimentația profesională unitatea de măsură este adecvarea la ocazie și la partenerii de discuție. Vestimentația tinde să fie un criteriu important de evaluare a angajaților în cadrul organizațiilor. Există organizații în care vestimentația este impusă prin anumite regulamente interne pe care fiecare angajat trebuie să le respecte. De asemenea, sunt și organizații în care nu există cerințe formale în ceea ce privește vestimentația angajaților.

Indiferent de tipul de organizație în care oamenii activează, un lucru însă este cert:

modul în care oamenii se îmbracă, tipul de vestimentație pe care îl adoptă la serviciu

comunică informații despre ceea ce sunt și despre ceea ce vor să pară că sunt.

Fiecare țară are codul său vestimentar și este bine să ne facem temele de acasă, ca să știm ce anume ne așteaptă în călătoria de afaceri.

În toate țările din America Latină, precum și în Europa, femeile sunt respectate pentru modă, astfel încât standardele sunt permisive și se rezumă la adoptarea ținutelor elegante și a accesoriilor rafinate, de bun gust. Se dorește evitarea kitch-urilor sau a accesoriilor vulgare. În schimb, țările din Asia și Orientul Mijlociu nu permit decât adoptarea ținutelor sobre, în culori neutre.

Arabia Saudită

Cu o cultură bogată și restrictivă totodată, Arabia Saudită poate fi o provocare serioasă pentru femeile de afaceri. În Orientul Mijlociu, precum Qatar sau Arabia Saudită, dacă ne programăm o întâlnire de afaceri, trebuie să avem grijă să fim însoțite de un coleg de serviciu sau un intermediar, altfel negocierile cu aceștia vor fi încununate de succes. În plus, vom fi scutite să dăm mereu explicaț ii de ce soțul nu ne însoțește în călătorii.

În țările conservatoare, vestimentația provocatoare este considerată o impolitețe și, deși vine greu de crezut, bărbații din mediul de afaceri vor evita să-și intersecteze privirea cu persoanele de sex opus. Așa că atenția femeilor ar trebui sa se concentreze asupra unor detalii aparent nesemnificative: pieptul, mâinile și picioarele obligatoriu vor fi acoperite, mâneca scurtă trebuie evitată. De asemenea, îmbrăcămintea nu trebuie să fie mulată. Alternativa ar putea fi o cămașă la baza gâtului, dintr-un material vaporos, care să nu ne dezvăluie formele și o fustă lungă. La întâlniri nu stați într-o poziție care să-i arate oaspetelui talpa pantofilor (acest lucru este considerat insultător) . De asemenea, nu trebuie să întindem niciodată mâna unui bărbat în semn de salut, înainte ca acesta să ne-o ofere. Totodată, trebuie evitate gesturile amicale, cum sunt atingerile pe umăr. În cazul în care omologul nu ne întinde mâna, un simplu zâmbet politicos este suficient.

Argentina

Argentinienii percep într-un mod diferit nevoia de spațiu, fiind cunoscuți pentru obiceiul lor de a discuta stând foarte apropiați de interlocutor. Acest lucru este valabil chiar și în întâlnirile de afaceri. Deși ne putem simți ofensate, cel mai bine ar fi să nu ne retragem, chiar dacă uneori vom fi atinse ușor pe umăr sau braț. Obiceiul este însă doar în semn de respect, iar dacă nu vom proceda ca atare, atunci noi vom fi cei nepoliticoși. În ce privește vestimentația în mediul de afaceri, Argentina este o țară a culorilor, unde costumele viu colorate sunt aproape o ,,normăʻʻ pentru femei.

Japonia

Japonia este un exemplu excelent de țară ale cărei obiceiuri sunt total diferite de ale europenilor, ai cărei oameni sunt manierați și care apreciază eforturile oamenilor de afaceri din străinătate de a înțelege cultura țării lor. Omul de afaceri japonez este deosebit de politicos, dar și foarte riguros, ceea ce ne obligă să fim foarte atenți la tot ce spunem, pentru că urmărește cu strictețe dacă vorbele sunt urmate de fapte. Relațiile de afaceri cu japonezii nu pot să se înceapă de la o scrisoare de intenție din partea unor necunoscuți. Numai în cazul când există un intermediar, bine cunoscut ambelor părți, pot începe discuțiile. Relațiile interpersonale sunt mult mai complexe decat în cazul americanilor, afacerile cu japonezii nu se pot trata în orice condiții.

Despre japonezi se știe că au un mod de viață armonios, disciplinat și sunt foarte conservatori. Important este ca femeile care merg în această țară să își selecteze cu atenție vestimentația. În Japonia, femeile care poartă pantaloni sunt discriminate în împrejurările de afaceri, fiind preferat costumul cu fustă, fără șliț însă. Încălțămintea, de asemenea, reprezintă un detaliu extrem de important. Este cunoscut faptul că japonezii au o înălțime mică. Prin urmare, trebuie evitată purtarea pantofilor cu tocul foarte înalt, pentru a nu părea mai înalte decât ei.

Coreea

Coreenii, la fel ca și japonezii și chinezii sunt foarte exigenți față de vestimentația de afaceri, bărbații trebuie să poarte costume sobre, de regulă, cu cămașă albă și cravată de culori închise, femeile– o rochie clasică, la fel, sobră; nu li se permite să vină la întâlnirile de afaceri în pantaloni.

Suedia

Oamenii de afaceri din Suedia își păstrează o ținută formală întotdeauna, fiind destul de rezervați și având o atitudine gravă uneori. În ceea ce privește vestimentația, iubesc lucrurile de bun gust, fiind extrem de eleganți.

Suedezii țin la principiile egalitariste mai ales în afaceri, iar deciziile sunt luate întotdeauna în consens. Totodată, în timpul negocierilor, trebuie să ne asigurăm că menținem același contact vizual pe tot parcursul discuției și să avem o strângere de mână fermă. Diferiți de argentinieni, suedezilor nu le place să fie ,,invadațiʻʻ de interlocutor, așa că trebuie luat în calcul un spațiu rezonabil atunci când purtăm o discuție cu ei.

SUA

În SUA, femeia este din ce în ce mai mult prezentă în lumea afacerilor și revendică egalitatea cu bărbații și în acest domeniu.Îmbrăcămintea joacă rolul-cheie și trebuie să dea cât mai puține informații. În general, este preferată o ținută conservatoare, evitând imitarea americanilor locali. Distanța în timpul discuției – mare (80-90cm).

Țările scandinave

Abordarea nord-europeană a negocierilor este mult mai liniștită decat cea americană sau cea germană. Oamenii de afaceri scandinavi au un anumit grad de reticență în a intra în mediul social la începutul negocierilor. Îmbrăcăminte conservatoare, maniere oficiale și punctualitatea– toate acestea sunt de așteptat atunci când avem de-a face cu scandinavii. La prima vedere, ei pot părea distanți și neprietenoși, dar aceasta este o rezervă naturală peste care, de regulă, se trece după ce participanții se cunosc mai bine.

Germania

Germanii au noțiunea de teritorialitate foarte bine conturată. Aceasta determină și diferențierea netă între viața profesională și cea particulară. În relațiile cu ei prenumele poate fi folosit numai atunci când ești invitat, iar femeile li se adresează cu „ Frau ʻʻ, indiferent de starea lor civilă. Câteodată, oamenilor de afaceri cu funcții mari li se adresează „ Herr Doktorʻʻ, chiar dacă nu au calificarea oficială pentru acest rang. În îmbrăcăminte pentru manifestațiile oficiale germanii sunt conservatori. Nu se recomandă să încălțăm la un costum închis la culoare pantofi de culoare deschisă.

CONCLUZIE

Motto: ,,Haina face pe om.ʻʻ

(Înțelept anonim)

Ca vorbitori ai unei limbi, noi îi reprezentăm pe cei care o produc, dar o și consumă. La fel se întâmplă și în cazul codului vestimentar, ,,limbajulʻʻ vestimentației: ne îmbrăcăm într-un anumit fel și astfel trimitem mesaje către alții; percepem cum alții sunt îmbrăcați și astfel primim mesaje de la ei.

Pe lângă atitudine, gestică, expresia feței, postură și liniile trupului, vestimentația constituie un element care conferă identitate vizuală unei persoane oarecare. Însă hainele nu se rezumă numai la acest lucru. Îmbrăcămintea și accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. Indiferent dacă ne dorim sau nu, suntem judecați pe baza vestimentației. Și noi, la rândul nostru, avem tendința superficială de a-i ,,etichetaʻʻpe cei din jurul nostru tot după acest criteriu.

Este extrem de important pentru toți să știm cum să ,,lucrămʻʻ cu hainele, cum să ni le alegem și cum să le combinăm. Această ,,culturăʻʻ în materie de vestimentație se dobândește, nu se procură asemenea unei cărți în care sunt scrise toate regulile necesare întelegerii ei. Stilul vestimentar ni-l creăm în funcție de preferințele și valorile după care ne ghidăm.

De-a lungul timpului, mulți cercetători au realizat numeroase experimente pentru a demonstra importanța vestimentației la nivel social. În urma acestora au fost formulate concluzii: hainele au furnizat și vor furniza mereu indicii cu privire la rolul și status-ul persoanei, grupul din care face parte sau locul din care provine.

Termenul de ,,modăʻʻeste strâns legat de domeniul vestimentar. Aceasta marchează schimbările frecvente care se petrec în funcțiunea artelor ornamentale ale evoluției și variațiilor gustului; este un sistem de norme efemere potrivit cărora membrii unui grup social trăiesc, gândesc, se amuză la un anumit moment istoric.

Comunicarea prin ceea ce se numește modă este la fel de vastă și complexă ca

însăși definiția și conceptul de modă. Trebuie înțeleși toți parametrii în funcție de cultura

sau de deschiderea la care ne raportăm. Altfel riscăm să ne formăm idei și păreri

preconcepute despre ceea ce s-a dorit să ni se comunice.

În ce proporție poate vestimentația influența rezultatul unei întâlniri, atingerea sau

nu a rezultatului propus? E greu de spus, dar în mod cert influențează felul în care aceasta se

demarează. Mai ales în mediul de afaceri, îmbrăcămintea are rolul de a identifica rapid participanții la întâlnire, pentru ca apoi să se dizolve în fundal: sugerează sau stabilește nivelul de success și autoritate al fiecăruia, vorbește despre experiența profesională, despre statutul financiar.

În mediul de afaceri există anumite principii care trebuie respectate: felul în care arătăm ne poate deschide o ușă ; ceea ce știm ne ajută să rămânem în încăpere. Pentru vestimentația profesională unitatea de măsură este adecvarea la ocazie și partenerii de discuție.

Ca o regulă generală, în business codul vestimentar diferă de la un domeniu la altul, ca și de la o companie la alta și nu numai. El mai poate varia în funcție de țară și contextele culturale. În domeniul vânzărilor, de exemplu, codul este mai restrictiv decât în lumea

artei. În primul caz, identitatea vizuală va trebui să indice o persoană responsabilă, organizată, chiar meticuloasă, iar în cel de-al doilea, o persoană inventivă și originală.

În interactiunile cotidiene, oamenii se informează despre persoanele cu care intra in contact utilizand o serie de mijloace care le sunt accesibile, vestimentatia făcând parte din această categorie. Este un domeniu complex, care necesită timp, experiență și răbdare pentru a-i înțelege toate detaliile.

De cele mai multe ori ,,haina îl face pe omʻʻ, și nu invers. Este o regulă des întâlnită în societatea contemporană. Gândim, trăim, acționăm în mod subiectiv și ne ghidăm după criterii palpabile și vizuale. De accea, succesul depinde în mare măsură de felul în care ne formăm imaginea și stilul personal.

Bibliografie:

ACHIM, Ionel, BREAZU, Marcel și MATEI, Dumitru, Dicționar de estetică generală, editura Politică, 1972.

BERCIU, Mihaela, Succesul detaliilor, editura Brightimage, București, 2009.

BRAUDEL, Fernand, Structurile cotidianului: posibilul și imposibilul, editura Meridiane, București, 1984.

CARAGEA, Cecilia, Istoria vestimentației europene, editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995.

CHELCEA, Adina și Septimiu, Mesajele corpului uman: cercetări experimentale și stereotipuri sociale, editura Comunicare.ro, București, 2005.

CHELCEA, Septimiu, Comunicarea nonverbală în spațiul public, editura Tritonic, București.

CHELCEA, Septimiu și Adina, IVAN, Loredana, Comunicarea nonverbală: gesturile si postura, editura Comunicare.ro, București, 2005.

CHIRU,Irena, Comunicarea Interpersonală, editura Tritonic, București, 2003.

COVAȘ, Lilia, Cultura afacerilor (curs universitar), Chișinău, 2004.

DENNY, Richard, Cum să comunici ca să câștigi, editura Polirom, Iași, 2003.

DRAGOSTIN, Mioara, Ghid practic de vestimentație pentru profesioniști, editura Polirom, 2005.

GOFFMAN, Erving, Viața cotidiană ca spectacol, editura Comunicare.ro, București, 2007.

HARTMAN, Taylor, Codul culorilor, editura Scribner.

MEHRABIAN, Albert și WIENER, Morton, Decoding of inconsistent communications, vol 6, 1967.

NANU, Adina, Art, style, costume, editura Meridiane Publishing House, 1981.

SIMMEL, George, Cultura filizofică: despre aventură, sexe și criza modernului, editura Humanitas, 1998.

SPENSER, Carol, În armonie cu tine însăți, editura Aquila, 1993.

STANTON, Nicki, Comunicare, editura Științifiă și Tehnică, București, 1997.

Surse electronice:

●http://www.9am.ro/top/International/224275/unde-se-gasesc-cei-mai-frumosi-barbati-din-lume.html, pagina a fost consultată ultima dată în 03.04.2012.

●http://alexandratulbure.blogspot.ro/2010/12/elemente-ale-comunicarii-nonverbale.html, pagina a fost consultată ultima dată în 04.06.2012.

● http://www.slideshare.net/AlexandraBerariu/comunicare-8117078, pagina a fost consultată ultima dată în data 03.06.2012.

●http://www.scribd.com/doc/96549316/Com-Non-Verb, pagina a fost consultată ultima dată în 20.06.2012.

●http://www.ziaronline.eu/2011/06/06/limbajul-nonverbal-in-negociere/, pagina a fost consultată ultima dată în 15.06.2012

●http://www.psiho.eu/2007/10/rolul-vestimentatiei-in-cadrul-socialului/, pagina a fost consultată ultima dată în data 27.04.201.

●http://fashionjustine.wordpress.com/2012/05/08/obiectul-de-design-vestimentar/, pagina a fost consultată ultima dată în 17.06.2012.

●http://lenusa.ning.com/group/beautystyletotuldesprefrumusete/forum/topics/vestimenta-ia-ca-indicator-al-statutului-social?commentId=5683238%3AComment%3A305674&xg_source=activity&groupId=5683238%3AGroup%3A284, pagina a fost consultată ultima dată în 16.06.2012.

● http://facultate.regielive.ro/seminarii/sociologie/sociologia-modei-vestimentatia-ca-forma-de-exprimare-204729.html, pagina a fost consultată ultima dată în 17.06.2012.

● http://www.stylediary.ro/wordpress/2012/05/30/working-9-to-5/, pagina a fost consultată ultima dată în 24.06.2012.

● http://lanoapte.ro/2011/08/vestimentatia-ca-indicator-al-statutului-social/, pagina a fost consultată ultima dată în 17.04.2012.

●http://www.feminis.ro/bloguri/claudia-marta/fara-categorie/moda-intre-etic-si-estetic-2081, pagina a fost consultată ultima dată în 03.04.2012.

● http://facultate.regielive.ro/cursuri/comunicare/vestimentatia-si-valorile-sociale-sociologie-93325.html, pagina a fost consultată ultima dată în 03.04.2012.

●http://www.informatiiprofesionale.ro/productie/service/rolul-culorilor-in-viata-noastra, pagina a fost consultată ultima dată la data 09.04.2012 .

●http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/reguli-esentiale-in-calatoriile-de-afaceri-5204.html, pagina a fost consultată ultima dată în 02.04.2012 .

●http://bogdanmandru.wordpress.com/comunicare-componentele-comunicarii-non-verbale/, pagina a fost consultată ultima dată în 27.03.2012.

●http://hanulcutei.blogspot.ro/2009/11/tinuta-business-pentru-femei.html, pagina a fost consultată ultimă dată în 05.04.2012.

●http://www.stylediary.ro/wordpress/page/134/?s-, pagina a fost consultată ultima dată în 22.03.2012.

●http://www.tion.ro/stagii-de-pregatire-pentru-intreprinzatori-in-japonia-si-coreea/1049079, pagina a fost consultată ultima dată în 03.06.2012.