Analiza Circulatiei Turistice din Parcul National Retezat Parcul National Yellowstone

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DATE PRIVIND TURISMUL ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA/STATUL WYOMING

COMPONENTELE POTENTIALULUL TURISTIC NATURAL ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA/STATUL WYOMING

1.1.1 SCURT ISTORIC

1.1.2 RELIEF

1.1.3 CLIMĂ

1.1.4 HIDROGRAFIE

1.1.5 VEGETAȚIE

1.1.6 LACURI

1.1.7 REZERVAȚII NATURALE

1.2 COMPONENTELE POTENȚIALULUI ANTROPIC

1.2.1 POTENȚIALUL CULTURAL

CAPITOLUL II. CARACTERIZAREA GENERALĂ A PARCULUI NAȚIONAL RETEZAT/

PARCUL NAȚIONAL YELLOWSTONE

2.1 SCURT ISTORIC

2.2 AȘEZARE GEOGRAFICĂ

2.2.1 DIMENSIONARE PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

2.3 CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

CAPITOLUL III. ANALIZA CIRCULATIEI TURISTICE DIN PARCULUI NAȚIONAL

RETEZAT/PARCUL NAȚIONAL YELLOWSTONE

3.1 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI

3.1.1 UNITĂȚI DE CAZARE

3.1.2 UNITĂȚI DE ALIMENTATIE

3.1.3 AGREMENT

3.2 CIRCULAȚIA TURISTICĂ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Turismul reprezintă activitatea ce are caracter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport specifice a unor distanțe pentru vizitarea unor regiuni pitorești, localități, obiective economice, istorice, culturale etc. Privit că un fenomen social-economic, creator de beneficii importante, turismul a fost definit drept: „artă de a călătorii, pentru propria plăcere”-M. Debord, „activitatea din timpul liber, care constă în a voiajă sau a locui departe de locul de reședința, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute”-Jan Medicin. Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea să spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru și în special a celei de-a două jumătăți a acestuia. România beneficiază de multiple și variate frumuseți naturale și valori cultural istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate și atractivitate deosebită, competitive, în măsură să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de vizitatori români și străini.

De-a lungul lucrării, am încercat să evidențiez cele mai importante aspecte ale Parcului Național Retezat, în comparație cu Parcul Național Yellowstone.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, astfel:

• Capitolul I este alcătuit din două subcapitole, implicit subsubcapitole și cuprinde date privind turismul în județul Hunedoara/statul Wyoming;

• Capitolul ÎI este alcătuit din trei subcapitole și se axează pe caracterizarea generală a Parcului Național Retezat/Parcul Național Yellowstone;

• Capitolul III cuprinde două subcapitole, implicit patru subsubcapitole, unde se prezintă analiză circulației turistice din Parcul Național Retezat/Parcul Național Yellowstone;

• Cocluziile cuprind o sinteză, privind dezvoltarea și perfecționarea parcurilor;

• Bibliografia cuprinde o lista a autorilor în domeniu, autori de referință

CAPITOLUL I: DATE PRIVIND TURISMUL ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA/STATUL WYOMING

1.1 Componentele potențialului turistin natural în județul Hunedoara/statul Wyoming

1.1.1 Scurt istoric

Istoria acestei regiuni este extrem de bogată în evenimente, încă din paleoliticul mijlociu, existând dovezi ale așezărilor umane din a două etapă a Epocii Fierului purtând amprenta civilizației geto-dacice și apoi a civilizației daco-române, că și a unirii în primul mileniu a organizărilor prestatale de la Strei, Dobra și Hunedoara. În secolul al XIII-lea, Hunedoara devine autoguvernanta. În următoarele secole au fost scrise importante pagini de istorie: bătălia împotriva otomanilor condusă de Iancu de Hunedoara (în secolul al XV-lea), răscoala iobagilor condusă de Horia, Cloșca și Crișan (1784), participarea la evenimentele revoluției din 1848-1849 sub conducerea lui Avram Iancu, participarea masivă la crearea Statului Național Român (1 Decembrie 1918) și participarea la cele două războaie mondiale.

Vestigii ale omului din paleolitic se găsesc în peșterile Cioclovina și Ohabă Ponor. În Turdas, lângă Orăștie, se găsesc vestigii ale culturii neolitice. În Munții Orăștie (Masivul Surianu), la Grădiștea Muncelului, se găsește Sarmizegetusa Regia, capitală regilor daci Burebista și Decebal. În depresiunea Hațeg se găsesc ruinele capitalei Daciei Române, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. La poalele Munților Poiana Ruscă, în orașul Hunedoara, se găsește impozantul castel al familiei Corvin, cea mă bine păstrată clădire medievală din sud-estul Europei. Tot aici se găsesc și cele mai vechi monumente creștine din Evul Mediu: bisericile din Densuș, Streisingeorgiu, Strei, Santamarie Orlea, Gurasada, Ribila și Criciur, adevărate capodopere ale culturii europene timpurii. În Municipiul Deva, reședința de județ, se găsesc două puncte de interes turistic: Castelul Magna Curia, construit în secolul al XVI-lea, astăzi Muzeul Civilizației Daco-române, și Liceul Sportiv care este cunoscut în întreagă lume datorită renumitelor gimnaste Nadia Comăneci, Lavinia Agache, Daniela Silivaș și Lavinia Miloșovici. De asemenea, în județ se mai găsește și Cetatea Deva. (vezi fig. I-1)

Wyoming, denumire oficială, State of Wyoming (în limba română, Statul Wyoming), este unul din cele 50 de state ale Statelor Unite ale Americii, aflat în partea zonei țării cunoscută ca The West. În timp ce treimea estică a statului aparține geografic Marilor Câmpii (în original, [The] Great Plains), majoritatea statului este dominată de numeroase grupe și lanțuri montane. Statul Wyoming a fost format din părți care au aparținut succesiv teritoriului inițial Idaho (1863 – 1864), apoi teritoriului Dakota (1864 – 1868) și, respectiv teritoriului Wyoming, între 1868 și 1890.

Teritoriul Wyoming, coincizând ca suprafață cu statul omonim de azi, s-a alăturat Uniunii la 10 iulie 1890, ca cel de-al patruzeci și patrulea stat al acesteia. Ca și în trecut, statul Wyoming este și astăzi statul american cel mai depopulat.Capitala și cel mai mare oraș al statului este Cheyenne. Locuitorii statului sunt numiți Wyomingites. (vezi fig. I-2)

Date generale: Locuitori: 511.300

Suprafață: 7063 Kmp

Municipii: 7

Orașe: 7

Comune: 55

Reședința județ: Deva

Locuitori reședința: 68487

Județul Hunedoara este așezat pe cursul mijlociu al răului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni (N), Orăștiei și Șureanu (S-E), Retezat-Godeanu, Vălcan și Parâng (S) și Poiana Ruscă (S-V). Cele mai importante râuri care îl traversează sunt Mureș, Strei , Răul Mare, Crișul Alb, și Jiul. Depresiunile întinse ale Hațegului și Zarandului se află pe teritoriul județului.

Date generale: Locuitori: 582,658

Suprafață: 253.348 Kmp

Capitala: Cheyen

Număr județe: 23

Număr orașe: 251

Wyoming este mărginită la nord de Montană, la est de Dakota de Sud și Nebraska, la sud de Colorado, la sud-vest de Utah, și la vest de Idaho.

1.1.2 Relief

Este un județ depresionar, podiș central înconjurat de munți. În nordul județului – Munții Metaliferi ( Vf. Fericelii 1172m și Vf. Magureaua 905m), în vest Munții Poiana Ruscăi (Vf. Ruscă 1355m), Munții Țarcului (Vf. Pietrii 2192m), în sud sunt Munții Retezat (Vf. Peleaga 2509m, Vf. Retezatul mare 2482m), Munții Godeanu cu Vf. Borascu – 2158m și Paltina – 2149m; Munții Vălcan cu Vf.Oslea 1946m și Munții Tulisa cu Vf. Tulisa 1792m, Munții Parâng cu Vf. Parângul Mare 2518m și Vf. carja 2405m, în est Munții Șureanu cu Vârful lui Patru – 2130m și Vf. Șureanu – 2059m. Relieful județului Hunedoara este predominant muntos (68% din suprafață județului), fiind reprezentat prin unități ale Carpaților Meridionali,

care depășesc frecvent 2.000 m altitudine (Munții Șureanu cu vârful Șureanu – 2.059 m, Parâng cu vârful Parângul Mare – 2.519 m, punctul cel mai înalt al județului, Retezat cu vârful Peleaga – 2.509 m, Vîlcan, Godeanu, Tarcu) și ale Carpaților Occidentali (Munții Poiana Ruscăi, Munții Metaliferi, Munții Bihor, ale căror înălțimi depășesc rareori 1.400 m – vârful Găină în Munții Bihor care atinge 1.486 m altitudine). Depresiunile intramontane (Depresiunea Petroșani, Depresiunea Hațegului, Depresiunea Strei – Cerna (a Hunedoarei sau a Streiului Superior), Culoarul Orăștiei, Defileul Mureșului între Deva și Zam, Depresiunea Brad) formează treaptă de relief cea mai joasă din județ.

Relieful județului Hunedoara cuprinde unități de relief distincte, între acestea regiunile muntoase ocupând o pondere majoritară. Depresiunile intramontane și colinare, zonele depresionare și defileurile, completează structura reliefului din cuprinsul județului.

Munții: regiunile muntoase constituie relieful cel mai vechi și fragmentat, dar extrem de variat sub aspect geomorfologic. Carpaților Meridionali le aparțin masivele înalte și mijlocii din sudul și sud-estul județului, în timp ce Carpații Occidentali, cuprind masivele mici și mijlocii din vest și nord. Din punct de vedere al treptelor de altitudine, etajul montan este compus din subetajele alpin (zone întinse din Munții Retezat, Godeanu, Parâng și parțial Tarcu) și cel de pădure (zonele medii și joase din Munții Retezat, Godeanu, Tarcu, Parâng, așa-numitul Podiș dacic din Munții Șureanu, Poiana Ruscă, Metaliferi și Masivul Găină.

Județul Hunedoara dispune și de un relief carstic diversificat (endocarst și exocarst), marea majoritate a acestor forme dezvoltându-se în roci calcaroase, excepție făcând așa-numitul speudocarst (forme carstice dezvoltate în alte roci decât cele calcaroase: gresii, gipsuri, tufuri, sare etc.).

Munții Retezat, se află în întregime pe teritoriul județului, și sunt delimitați de văile Răului Mare și Jiului, Munții Șureanu și depresiunea Hațegului. Structural, acest masiv muntos este alcătuit din șisturi cristaline, granituri, granodiorite, gnaise și subordonat călcare. Acest masiv concentrează în zona centrală, între 2200 și 1400-1300 m, cele mai complexe forme glaciare (custuri, vai glaciare, praguri, lacuri, morene etc.), din Carpații Meridionali.

Munții Parâng, situați în partea sud-estică, a județului Hunedoara, sunt constituiți din roci metamorfice specifice pânzei getice și unității danubiene (paragnaise, micasisturi, gnaise, călcare cristaline, șisturi sericitoase) sau mai slab metamorfozate (călcare), la care se mai adaugă depozitele terțiare. Partea superioară a masivului are aspectul unei suprafețe înalte (1800-2000 m), dominată de vârfuri de peste 2200 m. Rețeaua hidrografică a condus la apariția unor culmi dispuse în trepte, la conturarea acestui aspect fiind de notat și acțiunea ghețarilor. Relieful glaciar cuprinde două tipuri (carpatic și alpin), specifice unor zone distinct departajate geografic. Calcarele apar în zona nordică , insular și etajat, endocarstul și exocarstul (alcătuit din doline, lapiezuri etc.) acestei zone nefiind obiectul unor studii speo-morfologice sistematice.

Depresiunile: depresiunile intramontane din județul Hunedoara (Petroșani, Hațeg, Strei) reprezintă treaptă de relief cea mai joasă, acestea având aspectul unor golfuri.

Depresiunea Petroșani, situată între Munții Retezat și Sebeș la nord, Munții Vălcan și Părând la sud, localitatea Campa la est și Câmpul lui Neag la vest, are o formă triunghiulară și este străbătută de Jiul de Vest și traversată de Jiul de Est. Depresiunea, de origine tectonică, s-a format în paleogen iar umplutură este alcătuită din depozit de diverse vârste (paleogen, neogen, cuaternar). Sub aspect morfologic, margine depresiunii este foarte fragmentată de vai adânci și înguste. Această depresiune reprezintă cea mai închisă depresiune din țară, ce comunica cu zonele învecinate doar prin intermediul defileului Jiului și prin pasul Bănița-Merișor.

Depresiunea Hațegului are că limite Munții Șureanu, pasul Merișor, Munții Retezat și Tarcu și Mutii Poiana Ruscă. Această unitate geo-morfologică, alcătuită dintr-un relief deluros (zona nordică) și muncei și dealuri (zona sudică), se prezintă că și un golf depresionar.

Relieful Statului Wyoming. Lanțuri muntoase: statul este un mare platou rupt de mai multe lanțuri muntoase. Lanțul muntos Teton, se extinde în nord-vest, pe o suprafață de 80 de km. Acesta include și Marele Parc Național Teton, al doilea cel mai înalt vârf din Wyoming. Continentul se separă în partea sud centrală a statului, într-o zona cunoscută sub numele de Great Divide Basin, în care apele se varsă în această zona rămân acolo și nu se pot varsă în niciun ocean. În schimb, din cauza aridității din Wyoming, apă din Great Divide Basin, pur și simplu se scurge în sol, sau se avapora.

Wyoming are 32 de insule, majoritatea localizate în locurile Jackson și Yellowstone.

1.1.3 Climă

Din punct de vedere al unităților climatice, județul Hunedoara este caracterizat de un climat de munte (cu 8 luni reci și umede și 4 luni temperate în zonele înalte și cu 5 luni reci și umede și 7 luni temperate la altitudini mijlocii) și de un climat continental moderat de deal, în restul teritoriului (cu 4 luni reci și umede și 8 luni temperate), cu excepția văii Mureșului și depresiunea Hațegului. Aceste complexe condiții climatice sunt determinate de varietatea reliefului (etajare, compartimentarea și fragmentarea lui, orientarea față de punctele cardinale). Iernile sunt relativ umede, în timp ce verile sunt însorite, cu un regim pluviometric echilibrat.

În ceea ce privește circulația generală a atmosferei, vremea relativ călduroasă și umedă iarnă și ușor instabilă iarnă, este generată de circulația dinspre vest, ce are și ușoare influențe maritime. Circulația dinspre nord-vest și nord evidențiază ierni reci, răcoroase și veri instabile.

În Wyoming, clima este în general semi-aridă și continentală.

Verile sunt calde, cu temperaturi medii, cuprinse între 85-90°F (29-35°C).

Iernile sunt reci, dar variabile cu perioade de frig extrem și vânturi provenite de la căldură neobișnuită din alte locații.

1.1.4 Hidrografie

Rețeaua hidrografică este bogată și complexă, fiind alcătuită din pâraie, râuri si lacuri de origine glaciară. Lacul Bucura este cunoscut ca fiind cel mai mare lac glaciar, se află la altitudinea de 2041 m și are o suprafață de aproximativ 9 ha. Lacul Zănoaga este cel mai adânc lac, cu adâncimea de 29 m. Există de asemenea lacuri nivale (Groapele, Bucurelul, Tăul dintre Brazi) și lacuri de origine carstică (Tăul fără Fund, Soarbele).

1.1.5 Vegetație

Județul Hunedoara este caracterizat printr-o mare varietate a vegetației, a cărei repartiție altitudinală este condiționată de relief și condiții topoclimatice specifice. Vegetația alpină, cu perioade de vegetație scurte, este mai extinsă în zonele înalte ale Munții Retezat, Godeanu, Parâng, se dezvoltă pe soluri primare, în condițiile unui climat aspru.Vegetația subalpină, cu suprafețe extinse în Munții Retezat, Godeanu, Țarcu, Parâng și Șureanu, conservă în parte trăsăturile vegetației alpine, o serie de plante ierboase: iarba stâncilor (Agrostis rupestris), păiușul pestriț (Festuca violaceea), tăpoșica (Nardus stricta), la care se adăugă prezența ienupărului (Juniperus sibirica), jneapănului (Pinus montana), sălciilor pitice (Salix herbaceea, Salix sireticulata) și a smârdarului (Rhododendron kotschi). În zona alpină și subalpină a Munților Retezat sunt localizate câteva specii endemice, în cuprinsul acestui etaj altitudinal existând specii declarate monumente ale naturii: floarea de colț (Leontopodium alpinum), ghințura galbenă (Gentiana lutea), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), orhideea (Leocorchis frinaldskyana), argințica (Dryas octapetala) și angelica (Angelica archangelica). Pădurile de conifere, fag, cele amestecate de fag și gorun, reprezintă cele trei etajele ale vegetației forestiere. Primul dintre acestea, localizat între altitudinile de 1300-1800 m în Munții Retezat, Godeanu, Țarcu, Parâng, Șurianu), se dezvoltă pe soluri montane acide, predominante fiind molidișurile (Picea excelsa), cu brad (Abies alba), cu pin, pin silvestru, zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix decidua), alături de câteva foioase. În partea inferioară a acestui etaj, pădurile amestecate de fag (Fagus silvativa), cu conifere (molidul și bradul), la care se adaugă și ulmul de munte (Ulmus montana) sau paltinul (Acer platoides), coboară până în jurul altitudinii de 700 m. Pădurile de fag sunt specifice zonelor marginale ale pădurilor de munte, cât și zonelor depresionare înalte. Speciile care completează fagul sunt reprezentate de câteva specii de stejar (Quercus petraea și Quercus robur), la care se adaugă jugastrul (Acer campestre). Pajiștile și fânețele cuprind graminee furajere și diverse specii de trifoi, care se adaugă subarboretul reprezentat de liliac sălbatic (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus), alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnus lantana),

lemn râios (Evorynus verrucosa), păducel (Crataegus monogyna) și curpen (Clematis vitalba). Pădurile amestecate de fag și gorun (Quercus petraea) sunt tipice regiunilor depresionare ale județului.

Zonele joase ale depresiunilor și pe culoarele principalelor râuri sunt populate cu păduri de gorun (Quercus petraea), în asociere cu cornul (Cornus mas), lemn câinesc (Lygus-pedunculatus), sângerul (Cornus sanguinea), socul (Sambucus migra) și alte specii cu arealuri de dezvoltare reduse precum și de păduri de cer (Quercus cerris) și gârniță (Quercus frainetto și Quercus cerris). Cea mai joasă treaptă de relief (lunci), este reprezentată de pâlcuri formate din sălcii, răchite, arine, plopi etc.

Vegetația din Wyoming include aproximativ 2.200 de specii, într-o formă variată de păduri, pășuni, deserturi sau tundre alpine.

Tundra alpină la altitudini ridicate este dominată de o varietate de ierburi și plante herbacee, multe dintre acestea fiind întâlnite în tundra artica.

Temperatura din tundra alpină pe durate verii, este foarte ridicată pe parcursul zilei, dar frecvent scade noaptea.

1.1.6 Lacurile

Lacurile naturale ale județului Hunedoara, sunt în marea lor majoritate de origine glaciară, și se concentrează în Munții Retezat, Godeanu, Țarcu și Parâng, cea mai mare densitate regăsindu-se în Munții Retezat (peste 80 de lacuri), demne de menționat fiind lacurile Bucura, Zănoaga, Custuri etc. Recordul de altitudine îl deține Tăul Mare sau al Custurii (2270 m altitudine) din Munții Retezat, iar lacul Bucura ocupă întinderea cea mai mare dintre lacurile alpine (peste 10,5 ha). (vezi fig. I-3)

Lacul Jackson (Jackson Lake) are o suprafață de 103.4 kmp, fiind cel mai mare lac din Parcul Național Grand-Teton în munții Teton Range din statul Wyoming SUA. Lacul se află altitudinea de 2064 m, având adâncimea maximă de 134 m, o lungime de 25 km și lățimea medie de 11,25 km. Alimentarea cu apă a lacului este realizată de Snake River. In anul 1911 lacul a fost lărgit de om. In apa lacului trăiește păstrăvul de munte, păstrăvul de lac, lostrița și știuca. (vezi fig. I-4)

1.1.7 Rezervații naturale

Pe teritoriul județului Hunedoara există 2 parcuri naționale, un parc natural, 42 de rezervații naturale și monumente ale naturii de interes național, 20 de situri de interes comunitar (SCI și SPA propuse de România pentru rețeaua ecologică europeană NATURĂ 2000).

Parcul Național Retezat.

S-a înființat în anul 1935 prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 593. În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes național și internațional, fiind recunoscut că Rezervație a Biosferei din anul 1979 – la cea dea VI-a sesiune a Consiliului Internațional de Coordonare a Programului Om-Biosferă din cadrul UNESCO.

Prin constituirea Parcului Național Retezat se urmărește protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic și peisagistic oferind posibilitatea vizitării sale în scopuri științifice, educative, recreative și turistice.

Parcul Național Defileul Jiului.

S-a înființat în anul 2005 prin Hotărârea Guvernului nr . 1581/08.12.2005 că arie protejată de interes național, cu o suprafață de 11127ha. Din anul 2007 este protejat că propunere de sit pentru rețeaua ecologică europeană NATURĂ 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar. Situat de-a lungul defileului format de răul Jiu între masivele Parâng și Vălcan, Parcul Național Defileul Jiului impresionează prin sălbăticia și frumusețea extraordinară a locurilor, prin uimitoarea bogăție a florei și faunei sălbatice, acestea rezistând cu succes încercărilor de antropizare efectuate de-a lungul timpului; în același timp parcul are și o deosebită încărcătură istorică și spirituală.

Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina. Este o arie naturală protejată de interes național declarată astfel prin Legea 5/2000. Din anul 2007 este protejat că propunere de sit pentru rețeaua ecologică europeană NATURĂ 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar. Parcul este situat în Munții Șureanu, pe teritoriul administrativ al comunelor Baru, Boșorod, Bănița, Orastioara de Sus și Pui ocupând o suprafață de 38184 ha. Scopul creării parcului natural este protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacțiunea activităților umane cu natură de-a lungul timpului a creat o zona distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și culturală, cu o mare diversitate biologică. Parcul cuprinde între limitele sale 6 din cele mai spectaculoase rezervații naturale ale județului (Complexul carstic Ponoraci-Cioclovina, Peștera Tecuri, Peștera Sură Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohabă-Ponor, Dealul și Peștera Bolii), complexele arheologice dacice (Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Piatră Roșie) și așezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor, care îi conferă un plus de originalitate parcului.

Rezervația Boholt.

Este arie naturală protejată de interes național, care corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt). Cu o suprafață de numai 1ha și situată pe rază localității Boholt, comună Șoimuș, rezervația a fost declarată la început pentru protecția izvoarelor de apă minerală din zona. În prezent obiectul protecției s-a restrâns doar la un sector scurt de chei de pe Valea Teiului, cu aspect de canion, mărginit de vegetație forestieră cu asociații vegetale termofile, dezvoltate pe călcare.

Parcul Național Yellowstone este cel mai mare parc național din lume. Înființat în 1872, printr-o lege a Congresului american, parcul a fost denumit Yellowstone, după felul cum denumeau indienii din tribul Minnetaree apă care străbate ținutul: “mi tsi a-da-zi” – ceea ce înseamnă “răul care izvorăște din piatră galbenă”.

Yellowstone se desfășoară pe teritoriul a trei state: Wyoming (cea mai mare parte, aproximativ 93% din suprafață parcului), sud-vestul statului Montană (3%) și sud-estul statului Idaho (1%). În parc se poate intră prin cele cinci intrări: Gardiner (în nord), Yellowstone West (în vest), Jackson (în sud), Cooly (în est) și Cooke City (în nord-est), și este traversat de paralelă de 45 latitudine nordică. Grand Teton acest parc național american este situat la sud de celebrul parc Yellowstone. Deși are dimensiuni mai mici (în comparație cu alte parcuri din zona), el are tot ce ai putea cere de la natură: numeroase trasee, lacuri mari de munte, păduri, animale sălbatice. Vizitatorii pot sta in orașul Jackson în apropiere sau în parcuri cu hotel, camping, resturante. Parcul este numit pentru munții care domină regiunea.

1.2 Componentele potențialului antropic

Județul Hunedoara dispune de un potențial antropic foarte variat.

Vestigii Istorice: Cetățile Dacice-dovedesc înaltul grad de cultură materială al dacilor. În zona Munților Orăștie se află centrul politic al tuturor triburilor dace. Principalele cetăți au fost descoperite la: *Costești, (la 18 km de Orăștie); *Blidaru (la 22 km de Orăștie); *Piatră Roșie (la 30 km de Orăștie); *Grădiștea Muncelului (la 39 km de Orăștie); Cetatea de la Blidaru-cucerită de români în 102d.Hr., a fost refăcută ulterior de Decebal, dar distrusă definitiv de împăratul Traian în 106 d.Hr.; Sarmizegetusa Ulpia Traiana-la 17 km de Hațeg, capitală Daciei române, reședința a celor mai importante instituții și a înalților funcționari imperiali. Orașul a fost întemeiat în 107 d.Hr., din porunca împăratului Traian, denumirea să completă fiind Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacică Sarmizegetusa.

Astăzi se pot vizită urmele Forului Coloniei, amfiteatrul (locul unde se desfășoară serbările, luptele gladiarorilor) și necropola antică;

Cetatea de la Grădiștea Muncelului-însoțită de un complex de sanctuare și de o așezare civilă, constituia capitală statului dac, Sarmizegedusa Basileion. Sanctuarele erau consacrate cultului soarelui și observațiilor astronomice; Cetatea Devei-ridicată în sec. XIII pe un con vulcanic ce domină vatra orașului de la 184 m altitudine. Menționată documentar în 1269, a fost una dintre cele mai puternice cetăți din Transilvania. A fost părăsită în 1849 când, în urmă unei explozii a depozitului de muniții, zidurile au sărit în aer.

Edificii religioase: *Biserica Densuș, construită în secolul XIII, În stilul romantic târziu, cu o valoroasă pictură murală; *Biserica Santamarie – Orlea din sec. XIII, cu fresce originale; Biserica Strei, cu unul dintre cele mai valoroase ansambluri de pictură medievală ( sec XIV); *Biserica Ribita (sec XIV); *Biserica ortodoxă Hunedoara (sec XV); *Mănăstirea Prislop (Silvasu de Sus sec XV).

1.2.1 Potențialul cultural

Instituții cultural-artistice: rețeaua instituțiilor și așezămintelor culturale din județul Hunedoara cuprinde 6 case de cultură, 361 cămine culturale, 12 cinematografe, 63 biblioteci, 2 teatre, 7 muzee dintre care : Muzeul Civilizației Dacice și Române Deva; Muzeul memorial Aurel Vlaicu (la 30 km de Deva), amenajat în memoria acestui pionier al aviației românești și mondiale; Muzeul de istorie a mineritului Brad – unic în Europa; Muzeul Crișan și 7 ansambluri folclorice.

În județul Hunedoara se află stațiunile : *Vată de Jos- stațiune baleneoclimaterica cu locuri de cazare la hoteluri de 2,3,4 stele, cu peste 20 de proceduri și tratamente; * Geoagiu Băi-(la 46 km de Deva și 19 km de Orăștie), stațiune balneoclimaterică permanentă la poalele Munților Metaliferi, (la 350 m altitudine) recunoscută pentru calitățile terapeutice ale apelor termale, climatul reconfortant și tratamentele balneare efectuate în policlinici balneare și Călan Băi (stațiunea de ape termale).

Județul Hunedoara este păstrătorul a peste 400 de obiective – monumente istorice, de artă, și științele naturii – începând cu perioada preistorică și continuând cu perioada dacică, română, feudală și modernă, care dovedesc o succesiune continuă de viață pe acest teritoriu. Aici se află cele două capitale ale Daciei și Daciei române – Sarmizegetusa Regia și Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cu toate aceste aceste atracții sunt slab valorificate ele fiind incluse în puține circuite turistice iar multe dintre ele, precum peșterile sunt greu accesibile datorită infrastructurii care lasă de dorit.

CAPITOLUL II: CARACTERIZAREA GENERALĂ A PARCULUI NAȚIONAL RETEZAT/PARCUL NAȚIONAL YELLOWSTONE

2.1 Scurt istoric

Parcurile naționale și rezervațiile sunt locuri unice,de pământ sau de apă dintr-o țară stabilite de către guvern pentru a proteja ecosistemul,specii de plante și animale,cascade în lanț,formațiuni geologice sau locuri istorice și arheologice. Parcurile naționale sunt amenajate și pentru recreerea publicului, oferind locuri excepționale unde vizitatorii pot admira viață sălbatică și se pot bucură de împrejurimi.

Rezervațiile naturale sunt localizate în interiorul sau în apropierea parcurilor naționale. Acestea sunt create de către guvernele țărilor pentru protejarea vieții sălbatice sau cercetare stintifică și nu pentru recreere și oferă "laboratoare vii" în care cercetătorii observă speciile de plante și animale în habitatul lor natural. Primul parc național a fost creat în 1872 în vestul Statelor Unite:Yellowstone Național Park având o suprafață de 8983 kmp.De atunci țări din întreagă lume au stabilit mai mult de 4000 parcuri naționale și rezervații. Din tundra arctică și până la ținuturile înverzite tropicale, parcurile naționale și rezervațiile, protejează o mare diversitate de plante și animale atât pe uscat cât și în apă.

Dezvoltările politice, economice și necesitatea protejării mediului înconjurător a influențat dezvoltarea parcurilor naționale și a rezervațiilor pe toate continentele, după cel de-al doilea Război Mondial. Refăcându-se după dezastrele războiului, liderii politici și sociali recunosc o nevoie de păstrare și restaurare a arealurilor naturale odată cu dezvoltarea economică.

Conservarea, folosirea controlată și protecția sistematică a resurselor naturale a fost întotdeauna primul motiv pentru crearea parcurilor naționale,dar cel de-al doilea Război Mondial limitează acest efort între anii 1930 Și 1940. Dar o dată cu instaurarea păcii în 1945 naturaliștii promovează conservarea mediului înconjurător și stabilirea de parcuri naționale cu mai mare intensitate .Astfel în Anglia parlamentul adopta actul:"Național Parks and Contryside" în 1949 prin care 10 parcuri au fost create între anii 1951 și 1957. Astăzi aceste parcuri păstrează numeroase tipuri de plante și animale, formațiuni geologice, locuri de recreere,comori arheologice și orașe sau sate istorice. 1928-1944 – este o perioada de pionerat privind conservarea naturii și ariile protejate în România în care primul pas a fost făcut în anul 1928 când la Cluj a avut loc primul congres al naturalistilor din România, unde la propunerea lui Emil Racoviță a fost adoptată o hotărâre privind elaborarea legii referitoare la protecția naturii în România. Astfel, în 1930 apare legea nr. 213 pentru protecția monumentelor naturii din România. Pe baza acestei legi se înființează "Comisiunea Monumentelor naturii", apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Miniștri) primele monumente ale naturii în 1931 (floarea de colț și nufărul termal) și primul parc național în 1935 (Parcul Național Retezat). Sintetizând, în această perioada, sunt puse sub ocrotire prin "Jurnale ale Consiliului de Miniștri" 36 de teritorii că rezervații naturale, parc național, monumente ale naturii, însumând o suprafață de 15.000 ha.

Totuși datorită eforturilor specifice începuturilor accentul a fost pus numai pe realizarea unui cadru legislativ și instituțional incipient și pe constituirea unui număr limitat de arii protejate și aproape deloc pe administrarea ariilor protejate constituite. 1944-1989 – după 23 august 1944 măsurile de protecție a naturii s-au bazat pe eforturile instituționale făcute înainte de război de oameni de știință de renume cum au fost Al. Borza sau Emil Racoviță. În 1972 numărul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective însumând aproape 100.000 ha. Din păcate măsurile de protecție se rezumau numai la declararea de arii protejate și aproape deloc la administrarea acestora, acestea confruntându-se cu pericole din ce în ce mai mari. Astfel investițiile alocate amenajărilor, pazei și măsurilor practice de ocrotire ale ariilor protejate erau sporadice și nu depășeau suma de 500.000 de lei pe întreagă țară la nivelul anului 1972. Totodată, deși creșterea cantitativă a teritoriilor a fost însemnată, totuși suprafață protejată reprezenta în 1972 doar 0.0042% din teritoriul țării, procent care nu acoperea nici pe departe întreagă diversitate specifică și ecologică a țării. Astfel s-au făcut proiecte de către institute de cercetare pentru constituirea de alte arii protejate mari – parcuri naționale (Apuseni, Călimani, Ceahlău, Bucegi, Piatră Craiului, Cozia, Valea Cernei, Cheile Bicazului, Rodna) dar care nu s-au concretizat, și de asemenea a urmat o perioada în care s-au înființat un număr mare de arii protejate cu suprafață mai mică (rezervații naturale) prin intermediul unor HCM-uri și Decrete, cât și inițiative legislative la nivel județean. De multe ori inițiativele locale pentru constituirea ariilor protejate s-au făcut din "patriotism local" ci nu doar din considerente bazate pe valoarea naturală a zonelor respective. Totodată se repetă vechea meteahnă a ariilor protejate românești, și anume acestea erau doar constituite dar nu și gospodărite.

Înființat în anul 1872, parcul Yellowstone este primul parc național al lumii, o rezervație care adăpostește foarte multe specii pe cale de dispariție sau al căror număr a scăzut drastic în ultima vreme. Este de asemenea și un loc superb pentru pescuit păstrăvi, făcut excursii sau doar pentru cei al căror hobby este admiratul naturii, în toată splendoarea ei.

Când acum 134 de ani, Congresul Statelor Unite a declarat Yellowstone parc național, o comoară ce trebuie păstrată pentru generatile viitoare, oameni au venit din toată țară că să vadă cu ochii lor gheizerele, bizonii și urșii, precum și celelalte ciudățenii descoperite de personalul parcului pe parcursul anilor. Din ziua în care a fost înființat și până astăzi,acest spațiu protejat prin lege a suferit multe schimbări datorate omului. Indigenii americani au trăit în regiunea Yellowstone de peste 11.000 de ani. Regiunea a fost ocolită în timpul Expediției lui Lewis și Clark din secolul al XIX-lea. În afară de vizitele muntenilor din prima jumătate a secolului XIX, expedițiile organizate nu au început până la sfârșitul anilor 1860. Armatei Statelor Unite i s-a comandat supravegherea parcului imediat după înființare acestuia. În 1917 administrarea parcului a fost mutată către National Park Service, care a fost creată anul precedent. Sute de structuri au fost construite și sunt protejate acum pentru importanța lor arhitecturală și istorică, iar cercetătorii au examinat mai mult de 1.000 de situri arheologice.

În 1883 calea ferată ajunge în Yellowstone și cu ea, tot mai mulți turiști, majoritatea destul de avuți, având în vedere faptul că un bilet de tren costă atunci în jur de 120 de dolari. Odată cu creșterea continuă a numărului mare de visitatori, a fost necesară construirea unor hoteluri că de exemplu hotelurile Marshall în 1880 sau Mammoth în 1885. În 1874 a fost permisă navigarea bărcilor pe lacul Yellowstone, iar în 1916 s-a înfințat Serviciul Parcului Național. Astăzi, vizitarea parcului nu mai este așa de scumpă mai ales pentru cei cărora le place să stea în corturi, în mijlocul sălbăticiei, iar diligențele cu care soseau turiștii au fost înlocuite cu vehicolele proprii și cu transportul ferovial.

Din punct de vedere geologic, Yellowstone a traversat trei perioade vulcanice active, care au început în urmă cu 2,1 milioane de ani, și care au generat un platou vulcanic aflat la aproximativ 1.950-2.550 m altitudine deasupra nivelului marii (cea mai mare altitudine se înregistrează în vârful Vulturului (3.419 m). Cea mai importantă caracteristică a parcului este dată de fenomenele geotermale: gheizerele, izvoarele termale, vulcanii noroioși și mofetele.

2.2 Așezarea geografică

Localizat în partea vestică a României, Parcul Național Retezat este cel mai vechi din țară, fiind declarat prin lege în anul 1935. Situat în Țară Hațegului, tărâmul zeului Zamolxis, locul unde istoria a dat naștere legendelor și unde natură e încă pură cum i-a fost dată omenirii, Parcul Național Retezat a fost declarat de UNESCO „biosphere natural area”, având 2% din flora endemică doar Retezatului, Masivul Retezat fiind considerat cea mai valoroasă zona montană a României, o zona naturală de interes pentru Europa.

Parcul are o suprafață de 38.138 ha, din care 1.800 ha au fost declarate că arie strict protejată numită „Gemenel”. Valoarea universală a parcului a fost recunoscută de programul Omul și Biosferă (MAB) al UNESCO în 1979 prin includerea să în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei.

Începând din anul 1999, Parcul Național Retezat are administrație proprie; din luna septembrie 2004 Parcul Național Retezat a devenit membru al fundației PAN Parks, iar din anul 2007 este protejat ca propunere de sit pentru rețeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar.

Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate sectoarele geografice ale Carpaților românești. Originalitatea sa constă în existența unor spectaculoase creste alpine care depășesc 2000 de m înălțime și un relief sculptural. În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes național și internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a Biosferei din anul 1979. Prin constituirea Parcului Național Retezat se urmărește protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic și peisagistic. (vezi fig. II-1)

Parcul Național Yellowstone reprezinta primul parc național din lume. El se află pe teritoriul a trei state federale nord americane : 96 % din suprafață parcului se află pe teritoriul statului Wyoming, 3 % pe teritoriul statului Montană și numai 1 % pe teritoriul statului Idaho. Este cel mai mare parc național din SUA având suprafață de 8.987 km² ceea ce corespunde cu suprafață insulei Corsica. Pe direcția nord-sud parcul are o lungime de 102 km, iar pe direcția est-vest 87 km. Parcul cuprinde și o parte din munții Rocky Mountain, din care cauza are o altitudine medie de 2.440 m, punctul cel mai înalt fiind Eagle Peak cu altitudinea de 3462 m, iar punctul cel mai jos fiind în nord cu altitudinea de 1620 m. Numele parcului provine de la numele fluviului Yellowstone fiind apă curgătoare cea mai mare de pe teritoriul parcului. Caracteristicile prin care parcul Yellowstone a devenit renumit sunt prezența izvoarelor termale, a gheyserelor, că și existența unor animale că bizonul, urși grizzli, lupi. În anul 1978 a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO. (vezi fig. II-2)

Vegetația complexă din Parcul Național Retezat și masivul Retezat a fost descrisă în amănunt în literatură de specialitate. Câteva exemple ar fi următoarele extrase:

„Masivul pitoresc și impozant al Retezatului, cu o mare varietate litologică, piscuri ce trec peste 2500 m (Peleaga, Păpușă) sau se apropie de aceste înălțimi (Retezatul – 2487 m, Vârfu Mare – 2456 m, Custura – 2463 m, etc.), cu minunatele lacuri glaciare (Bucură, Tăul Negru, Zănoaga, Galesu, Gemenele, etc.) în care se oglindesc crestele dantelate ale custurilor și imagini țesute de norii efemeri, cu flora și vegetația variate și deosebit de interesante, cu vulturi ce înscriu cercuri maiestoase pe albastrul cerului Patriei noastre, reprezintă o regiune deosebit de atractivă, atât pentru naturaliști, geologi sau geografi, cât și pentru turiști. Este firesc că acești munți impresionanți prin masivitatea lor au atras atenția primilor exploratori ai comorilor din patria noastră.”

„Vegetația Retezatului, deosebit de îmbelșugată, este încă foarte puțin modificată de om, e pe alocuri aproape virgină.' 'Este firesc, că în marea împărăție a acestui masiv sălbatic, – abia de o jumătate de veac exploatat vânătorește, puțin umblat de turme și abia în ultimi 40 de ani atins de securea exploatatoare de păduri – să se fi păstrat bine fauna mare și cu atât mai vârtos vietățile mărunte. Urșii erau stăpâni temuți ai acestor codrii întinși, până nu de mult, și mai sunt încă și astăzi.' 'Mai este oare nevoie, după aceste amănunte să constatăm, că Retezatul este din toate punctele de vedere, geologic și geografic, botanic și zoologic, că și vânătoresc, un pământ sfânt pentru știință, în întregimea sa un monument sacru al naturii cum nu mai există alte masive la fel în România?”

Flora și fauna

În cele 2-3 luni de vara Retezatul este invadat de vegetație caracteristică. Sunt 320 de specii de plante: 46% o formează speciile europene și eurasiatice, 22,51% flora alpină (bulbi de brândușe) și circumpolară, 15,41 % endemisme carpatice și restul aparținând altor centre genetice.

Monotonia pădurilor de foioase (fag și carpen) ce 'îmbracă poală muntelui' este întreruptă de trunchiurile albe de mesteacăn care apar și în zone specifice pentru molid (Stănișoară, 1825m). Pe vai se întâlnesc 'zăvoaie compacte' de anin, molidișurile sunt amestecate cu fagul sau alte specii lemnoase și arbuști. 'Comoară floristică de la locul de întâlnire dintre molid și pin pitic este Hieracium'. Jneapănul se amestecă cu poienile înierbate iar zimbrul însoțește jnepenișul de la 1550 până spre 2000m. În luminișurile pădurilor mixte se întâlnește căptălanul iar în zonele defrișate s-au instalat zmeurișurile. Pe Vârful Colțului (2281m) se întâlnesc orhidee și rogoaze alpine. Fauna este reprezentată de cerbi, pe cale de dispariție, căprioare, mistreți ce se întâlnesc în poienile din apropierea stânelor. Urșii se simt în largul lor în Retezat, râsul își are sălașul tot aici, dar mamiferul caracteristic rămâne capra neagră. Printre cei care populează parcul național se numără vulturi (pleșuvi, șuri și bruni), acvile și cocoși de munte. Ultimul exemplar de zăgan a fost împușcat în 1894. Se mai întâlnesc, de asemenea, păstrăvi în apele repezi de munte, șerpi veninoși (vipere) și insecte diverse. Naturaliștii români au cerut în 1928 la primul lor congres de la Cluj, înființarea Parcului Național, dar rezervația ființează legal din 1935 și are o suprafață de 13 mii ha. Inima rezervației este circul glaciar al Bucurei, unde s-a realizat în 1955 o zona științifică (rezervație integrală), în care pășunatul, pescuitul, vânătoarea și exploatarea forestieră sunt interzise.

Parcul Național Yellowstone se întinde pe o suprafață impresionantă și cuprinde sălbăticie care este aproape în intregime împădurită. Există zeci de specii de plante cu flori care au fost identificate, dintre care majoritatea înfloresc între lunile mai și septembrie. Verbenă de nisip este o plantă cu flori rară, găsită doar în Yellowstone. Este foarte asemănătoare speciilor de obicei găsite în climate mult mai calde, făcând verbenă de nisip o enigmă. Din sud, unde se află impresionantul lac Yellowstone și până la Gardner River Canyon la ieșirea din în nord, parcul adăpostește o varietate mare de animale. Faptul pentru care are o importantă deosebită este acela că multe din aceste animele sunt pe cale de dispariție. Cele mai cunoscute specii care se găsesc aici sunt: ursul, bizonul, lupul, elanul, caprele, cerbul, pisica sălbatică, coioti, vidre, pume, vulturi aurii.

Parcul este deschis turiștilor spre vizitare, existând 9 centre ce servesc acestui scop, 12 terenuri de campare și peste 2000 de locuri de campare, anual este vizitat de peste 3 milioane de turiști. Urșii Gryzzly sunt probabil cele mai căutate animale de către vizitatori și se găsesc în număr de 500 de exemplare în Yellowstone. Exceptând femele și puii, urșii gryzzly sunt animale solitare.

Deși se află în vârful lanțului trofic, o parte din dietă acestora este constituită din nuci, fructe de pădure, frunze, rădăcini, etc. În ciuda dimensiunilor impresionante, aceștia pot atinge viteze de până la 48 km/ora. Pot fi văzuți mai ales în Hayden Valley și Lamar Valley, dimineață devreme sau seară târziu. Pot fi întâlniți fără nici o probleme și pe carosabil, unde, un astfel de animal a putut fi surprins în premieră fugărind un bizon. Alte prezente interesante, dar mai greu de văzut sunt lupii gri și pumele. Numărul acestora a fost redus în trecut datorită programului de control a populațiilor de prădători. În perioada 1910-1926 au fost uciși 126 de lupi, inclusiv pui, iar în perioada 1904-1925 au fost ucise 121 de pume, rămânând doar 12 astfel de animale în Yellowstone.

Lacuri si izvoare termale. Cu aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, Masivul Retezat deține aproape 40 la sută dintre lacurile glaciare de pe teritoriul României. Lacurile, alimentate de zăpadă topită a crestelor, oferă priveliști de vis.

Una dintre cele mai spectaculoase este cea de pe traseul dintre Bucură și Zănoaga. (vezi fig. II-3) Tăul Porții, Tăul Agățat, Florica, Viorica, Ana și Lia se înșiră pe versantul sudic al Judelui, iar „căldarea“ formată între Judele și Peleaga este dominată de Bucură, cel mai întins lac glaciar din România (aproape 9 hectare). Cel mai adânc lac glaciar este însă Zănoaga, 29 de metri; aici se înregistrează și cel mai mare volum de apă, aproape 700.000 de metri cubi. Dispunerea celor 58 de lacuri glaciare permanente în căldări, pe trepte de versanți, în complexe sau izolate și concentrarea lor într-un singur masiv muntos atrage an de an nu numai admirația turiștilor, ci și atenția oamenilor de știință.

Lacurile și râurile sunt populate de păstrăvi iar în arealele calcaroase își face simțită prezența viperă.

Parcul conține mai multe izvoare termale decât gheizere. Depozitele minerale provenite de la apele termale au format conuri și terase pe terenul înconjurător. Cel mai bun exemplu este izvorul Mammoth, unde apă circulă pe terase înalte de 90 de metri. Alge și bacterii se găsesc în aceste ape calde dând teraselor diferite culori. (vezi fig. II-4)

Izvoarele Termale ale mamuților delimitează o regiune a parcului în care nu apar gheizerele, din cauza că apă nu are temperatura necesară generării unui asemenea fenomen.

Gheizerele reprezintă fenomenul prin care Yellowstone este recunoscut în întreagă lume, grație spectaculozității lor. Ele se regăsesc în principalele bazine ale parcului: Norris, Lower, Midway, Upper, West Thumb, Heart Lake și Shoshone. Chiar dacă cel mai cunoscut este Old Faithful, celelalte uimesc prin forme, sunete și coloristică.

Lacul Yellowstone, situat într-o calderă vulcanică și aflat la o altitudine de 2.315 m față de nivelul marii, are o lungime a țărmului de 176 km. Malurile și împrejurimile sale reprezintă mediul de viață al unor specii rare de păsări: șoimi, vulturi pleșuvi, pelicani albi, cormorani. (vezi fig. II-5) De altfel, pe mal se întâlnesc adeseori și urși grizzly.

2.2.1 Dimensionarea Parcului Național Retezat

Zonarea funcțională a Parcului Național Retezat are la bază criterii legate de activitățile permise și de valorile deosebite ce se constituie în obiective majore pentru conservare. Astfel, principalele zone se desfășoară după cum urmează:

zona cu protecție strictă, destinată cercetării științifice;

În cadrul acestei zone nu este permisă desfășurarea nici unei activități de exploatare a resurselor naturale. Accesul în Rezervație este permis doar în baza autorizației eliberate de Academia Română, Comisia Monumentelor Naturii. Accesul va fi aprobat numai pentru cercetători, studenți de la secții cu specializări în domeniile legate de conservarea biodiversității, grupuri care desfășoară exerciții de studiu/practică în domeniile legate de conservarea biodiversității, dar nu mai mari de 9 persoane.

zona cu protecție specială, în care sunt permise turismul controlat, activități de natură educativă și utilizarea pășunilor de către localnici în condițiile stabilite de prezentul Regulament si de Planul de Management al Parcului.

În interiorul zonei de protecție specială se delimitează zone de protecție integrală în cadrul cărora sunt permise numai turismul controlat și activități de natură educativă.

Zonele de protecție integrală se constituie din totalitatea suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră, jnepeniș și alți arbuști, stâncării și grohotișuri din zona cu protecție specială, precum și alte suprafețe, delimitate și aprobate conform prevederilor Planului de mangement.

zona tampon, în care sunt permise activități de gospodărire/valorificare a resurselor naturale cu respectarea principiilor de utilizare durabilă a acestora, în conformitate cu Planul de management al Parcului Național Retezat.

zone de interes special din punct de vedere al biodiversității sau al infrastructurii turistice.

Zonele de interes special din punct de vedere al biodiversității sunt zone în care se găsesc habitate/ specii importante și care necesită măsuri speciale de conservare sau care prezintă o biodiversitate ridicată (ex : Lunca Berhinei – zonă de importanță lepidopterologică; Valea Râului Mic și Lăpușnicului – zonă de importanță avifaunistică; Fețele Valesei – zonă de interes botanic și faunistic; etc.)

Zone cu infrastructură turistică, cuprind perimetrele construibile, care sunt delimitate ca atare în Planurile de Urbanism General (PUG) pe Valea Râului Mare, Râușor, Pietrele și pe valea Jiului de Vest. Limitele acestor zone sunt stabilite prin PUG aferente comunelor Râu de Mori, Sălaș și Uricani și se prezintă pe hărțile anexate prezentului Regulament.

2.3 Căi de acces și trasee turistice

Accesul în Parcul Național Retezat este accesibil din două direcții: Depresiunea Hațegului și Valea Jiului. În Depresiunea Hațegului se poate ajunge dinspre Deva, pe DN66 sau dinspre Caransebeș, pe DN68. În Valea Jiului se ajunge dinspre Deva, pe DN66, sau dinspre Tg.Jiu, tot pe DN66.

Din Hațeg și Petroșani există mai multe cai de acces în masiv. Transportul în comun este asigurat de firme private locale în zona Petroșani – Lupeni – Uricani – Câmpu lui Neag. De la Ohabă de Sub Piatră până la Cârnic transportul de persoane este asigurat de localnici din haltă SNCFR.

Accesul în interiorul parcului se face prin intermediul celor 4 intrări:

*intrarea nordică, sau poartă Gardiner este singură accesibilă pentru autovehicule pe tot parcursul anului. Din noiembrie până în aprilie, intrarea nordică asigura accesul către localitatea Cooke. Drumul dintre Mammoth și Norris este deschis autovehiculelor din aprilie până în noiembrie. Cel mai apropiat aeroport este în Bozeman iar serviciile sunt valabile tot anul.

*intrarea vestică, este de asemenea deschisă din aprilie până în noiembrie. Serviciile aeriene cele mai apropiate sunt asigurate de West Yellowstone, MT, Bozeman, MT, Idaho Falls, ID și Salt Lake City, UT.

*intrările sudică și estică, asigura accesul autovehiculelor din mai până în noiembrie. Serviciile aeriene sunt asigurate de Cody și Jackson, Bozeman și Billings și Idaho Falls.

Autocarele sunt disponibile pe parcursul întregului an, din localitățile Bozeman până în West Yellowstone prin autostrada 191. Linile de autocar dintre Idaho în West Yellowstone sunt limitate doar pe perioada verii. Transportul dintre Bozeman și Gardiner se desfășoară în perioada iarnă vara. Legătură dintre Cody și Jackson este realizată doar vara.

Serviciile feroviare nu sunt valabile în Parcul Național Yellowstone. Cel mai apropiate gări sunt în Idaho, Salt Lake City, Utah și nordul statului Montană Yellowstone este deschis în fiecare zi din an.

Cele mai multe intrări(cu excepția intrărilor nordică și nord estică) sunt închise în noiembrie când șoselele sunt pregătite pentru sezonul de iarnă , aceleași operațiuni executându-se din martie până în aprilie când sunt pregătite pentru sezonul de vara. În interiorul parcului drumurile sunt deschise doar pentru snow-mobile, în sezonul de iarnă.

Traseul turistic reprezintă o cale de acces pietonal sau cu alt mijloc de deplasare, către un element al patrimoniului turistic, marcat conform reglementărilor legale în vigoare, care face legătura cu un obiectiv turistic sau care traversează o zonă turistică, un masiv montan etc.

Trasee turistice în Parcul Național Retezat.

Tabel II-1 Trasee turistice.

CAPITOLUL III: ANALIZA CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT/PARCUL NAȚIONAL YELLOWSTONE

3.1 Baza tehnico-materială a turismului

Baza tehnico-materială a turismului, numită și structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale.

Baza tehnico-materială cuprinde:

-unități de cazare;

-unități de alimentație publică;

-agrement.

3.1.1 Unitati de cazare

Structura de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, reprezintă orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști.

Hotelul – structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigura prestări de servicii specifice, de recepție și de spații de alimentație în incintă.

Motelul – unitate hotelieră situată, de regulă, în afară localităților, în imediată apropiere a arterelor intens circulate, dotată și amenajată atât pentru satisfacerea nevoilor de cazare și masă, precum și pentru parcarea în siguranță a mijloacelor de transport.

Vila turistică – structura de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situată în stațiuni turistice sau în alte zone și localități de interes turistic, care asigura cazarea turiștilor și prestarea unor servicii specifice.

Pensiunea turistică – structura de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 20 camere, totalizând maxim 60 de locuri, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigura în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei.

Tabel III-1 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare pe tipuri de structuri, pe județe și localități.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR101C

Tabel III-2 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare pe tipuri de structuri, pejudețe și localități.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR101C

3.1.2 Unitati de alimentatie

Unitatea de alimentație publică reprezintă locul public în care se servesc preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie, băuturi, în cadrul căruia se îmbină activitatea de pregătire/preparare cu activitatea de comercializare, însoțită de servicii specifice care asigura consumul acestora pe loc.

Tabel III-3 Unități de alimentație publică.

Sursa: http://turism.gov.ro/informatii-publice/

Tabel III-4 Unități de alimentație publică.

Sursa: http://turism.gov.ro/informatii-publice/

Facilități de luat masa sunt disponibile de-a lungul parcului Yellowstone, variind de la restaurante fine la magazine și cafenele.

Tabel III-5 Unități de alimentație publică.

Sursa: http://www.frommers.com/destinations/yellowstone-national-park/restaurants#sthash.GNxD9efH.dpbs

3.1.3 Agrement

Zona de agrement – expresie care definește un teren (poate include un rău, lac, pădure, etc) dedicat și special amenajat pentru petrecerea plăcută a timpului, divertisment și/sau amuzament.

Un parc de distracții, un ștrand, terenuri de sport, un camping cu unitățile comerciale aferente, la un loc sau separat pot constitui o zona de agrement.

Posibilitățile de distracție și de relaxare din Parcului Național Retezat:

*drumețiile;

*practicarea zborului cu parapanta;

*echitații;

*rafting-uri;

*activități de silvicultură;

*activități de vânătoare;

*activități de pescuit;

* pârtie de schi.

Râușorul este singură stațiune din Parcul Național Retezat în care se poate schia și se poate închiria echipament de schi, pârtia este dotată cu teleschi, aceasta fiind una modestă dar zona este superbă și unică datorită Retezatului care nu poate fi egalat în România.

Din stațiune pleacă două trasee care duc spre zona centrală a Retezatului, oferind posibilitatea vizitării vârfului Retezat.

Parcul Național Yellowstone, este locul cel mai potrivit pentru distracție, cultură în aer liber dar și pentru excursii. Aceste este foarte vast și variat, vizitatorii având diferite interese.

În lunile mai calde, se pot planifică excursii, te poți plimbă cu bicicletă, se poate campa, pescui și alpinism .

Iarnă,munții din Yellowstone sunt un loc bun pentu schiat sau pentru plimbări cu snownobilul.

În plus,în fiecare an aici sunt o mulțime de activități istorice și culturale. De la istoria Americii până la arheologie și exploatarea minieră a aurului.

Top 6 lucruri de făcut și de văzut în Parcul Național Yellowstone:

-vizitarea Marele Canion din Yellowstone (vezi fig. III-1)

Marele Canion este cea mai mare minune naturală, formată de cele mai sălbatice forțe ale pământului, apă într-o eternă lupta cu piatră. Situat în nordul statului Arizona, Marele Canion a fost săpat în mii de ani de fluviul Colorado, iar în prezent se află în Parcul Național al Marelui Canion, unul din primele parcuri naționale create în SUA. Canionul are o lungime de aproape 500 de kilometri și o adâncime maximă de 1.600 de metri.

-camparea în parc

Una dintre cele mai bune moduri de a experimenta regiunea Yellowstone este de a petrece cel puțin o noapte sub stele. Vizitatorii se bucură de izvoare termale/minerale sau de Dinosaur Center.

-pescuitul în Parcul Yellowstone

Pescuitul în Yellowstone, este o activitate care se desfășoară în aer liber și este una dintre cele mai plăcute activități.

-echității în Yellowstone

Nici o altă activitate, nu se compară cu vizitarea parcului Yellowstone practicând echitația.

-raftinugul

-urmărirea gheizerelor, care erup în Yellowstone (vezi fig. III-2)

Acestea provoacă erupții periodice, o dată la 55-120 de minute, fiecare durand între 2 și 5 minute.

3.1.4 Forme de turism practicate in Parcul National Retezat

Resursele turistice existente în Parcul Național Retezat și în zona limitrofă acestuia au determinat ca de-a lungul timpului în teritoriu să se canalizeze numeroase fluxuri turistice având motivații diferite. În prezent în arealul Munților Retezat se desfășoară o serie de forme de turism cu motivații dintre cele mai diverse. Printre acestea se pot număra:

Turismul de recreere valorifică însușirile cadrului natural, astfel cei interesați pot să parcurgă trasee montane de o frumusețe inedită, să observe flora bogată cu multe specii rare sau endemice, să se bucure de priveliștea lacurilor și căldărilor glaciare, să remarce elemente de faună deosebite. Acest tip de turism antrenează în zonă cel mai mare număr de persoane, fiind practicat de toate categoriile de vârste, stabilind puntea între om și natură, oferindu-i acestuia posibilitatea de înlăturare a stresului cotidian.

Drumeția montană reprezintă una dintre formele de turism cele mai importante care se desfășară în Munții Retezat. Drumeția montană se desfășoară în special în zona înaltă (creasta principală sau cele secundare) sau pe traseele de acces către aceasta. În prezent în masiv există mai multe trasee turistice marcate.

Turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă reprezintă una din principalele forme de turism desfășurate în masiv în perioada hivernală. Astfel, Complexul Montan Râușor, situat la o altitudine de 1250 m, și amplasat într-un peisaj mirific, deține singura pârtie de schi (1300 m) din Masivul Retezat.

Turismul rural a căpătat o deosebită amploare în ultimii ani în țara noastră. Zona Munților Retezat întrunește condiții deosebite pentru desfășurarea acestei forme de turism.

Turismul de aventură este mai puțin dezvoltat în această zonă și se manifestă, în special, prin alpinism, mountain-bike, dar se pot practica și alte sporturi precum parapantă etc. Peșterile existente în masiv pot deveni atracții turistice pentru practicanții speoturismului. Totuși, accesibilitatea dificilă și lipsa de amenajări a acestora le fac disponibile numai turiștilor bine antrenanți. Alpinismul este mai puțin dezvoltat și se desfășoară în special în zona vârfului Pietrosu.

Turismul cultural – științific reprezintă o formă de turism cu potențial deosebit de dezvoltare datorat, în special, biodiversității deosebite existente în Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei.

Principalele categorii de vizitatori ai parcului sunt:

-turiști montani, care frecventează în principal zonele Cârnic, Buta și Gura Zlata. Principalul interes al acestor categorii de turiști îl reprezintă excursiile de mai multe zile, uneori cu campare, în principal pentru recreere;

-alpiniștii – frecventează Pereții Bucurei, Pereții Judele, Colții Pelegii;

-cercetătorii – frecventează Rezervația Științifică , zona de protecție integrală, realizând activități de cercetare, documentare.

-pescarii – frecventează Zănoaga, Ștevia, Lia, Ana, Valea Râului Mare, Valea Râului Bărbat, pescuind în special păstrăvi.

-vânătorii – frecventeză fondurile de vânat de capră neagră, cocoș de munte, cerb

-vizitatorii cu autoturisme – frecventează Valea Râului Mare , âvalea Nucșorii- Cârnic, Valea Lăpușnicului Mare, Cheile Buții, Valea Jiului de Vest, în principal pentru odihnă/recreere, asociate frecvent cu picnic, la un loc de campare sau o cabană.

Structura și varietatea atracțiilor turistice, precum și poziția geografică a Parcului Național Yellowstone, determină practicarea unor diverse forme de turism. Se pot practica turismul de odihnă și recreere, turismul pentru sporturi de iarnă, turismul cultural, turismul de week-end.

Turismul de odihnă și recreere. Aceasta constituie o formă tradițională de turism care se poate practica, adresându-se unei largi segmente de clientelă și implicit unor motivații foarte diverse. Turismul pentru sporturi de iarnă. Yellowstone este o destinație consacrată pentru amatorii de sporturi de iarnă. Sporturile de iarnă practicabile în stațiune sunt reprezentate în principal de schi, dar se mai practică și plimbările cu snowmobilul.

3.2 Circulația turistică

Tabel III-6 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, pe județe și localități.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104E

Din tabelul III-5 se poate observa, că evoluția numărului sosirilor pe parcursul perioadei 2009-2013, prezintă o evoluție oscilatorie cu creșteri și scăderi succesive.Valoarea minimă înregistrată de către hoteluri în anul 2009 este de 12.066, valorile maxime fiind înregistrate în anul 2013. În cazul motelurilor valorile maxime sunt în anul 2008, urmând scăderi foarte mari, în anul 2012 ajungându-se la un număr de 8 turiști. Pentru vilele turstice observăm o mică modificare între anii 2009-2012, valorile maxime fiind înregistrate în anul 2013.

Pentru pensiunile turistice, valoare minimă înregistrată este de 1.328 în anul 2013, valoare maximă fiind înregistrată în anul 2011. Astfel, se poate spune că tendința de creștere a numărului sosirilor în structurile de primire turistică o întâlnim în hoteluri și în vilele turistice.

Tabel III-7 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, pe județe și localități.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104E

Din tabelul III-6 se poate observa, că evoluția numărului sosirilor pe parcursul perioadei 2009-2013, prezintă o evoluție oscilatorie cu creșteri și scăderi succesive, valoarea maximă fiind atinsă în anul 2011.

Tabel III-8 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, pe județe și localități, pe luni, anul 2014.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104H

Din tabelul III-7 se poate observa, că evoluția numărului sosirilor pe parcursul lunilor ianuarie-aprilie, prezintă o evoluție oscilatorie cu creșteri și scăderi succesive. Lunile cu gradul cel mai mare de ocupare fiind martie și aprilie.

Tabel III-9 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, pe județe și localități, pe luni, anul 2014.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104H

Din tabelul III-8 se poate observa, că evoluția numărului sosirilor pe parcursul lunilor ianuarie-aprilie,prezintă o evoluție oscilatorie cu creșteri și scăderi succesive, valoarea maximă fiind atinsă în luna aprilie.

Tabel III-10 Înnoptări în structuri de primire turistică, pe tipuri de structuri, pe județe și localități.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR105E

Din tabelul III-9 se poate observa, că evoluția numărului înnoptărilor este similară

evoluției numărului sosirilor în perioada 2009-2013.

Valoarea minimă a înnoptărilor în hoteluri se înregistrează în anul 2009, comparativ cu anul 2011 când avem cel mai mare grad de ocupare. În moteluri în anul 2012-2013, avem o scădere semnificativă, față de anul 2009. Pentru vilele turistice, putem observă o creștere, iar pentru pensiunile turistice, observăm o scădere foarte mare a înnoptărilor.

Tabel III-11 Înnoptări în structuri de primire turistică, pe tipuri de structuri, pe județe și localități.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR105E

Din tabelul III-10 se poate observa, că evoluția numărului înnoptărilor pe parcursul perioadei 2009-2013, prezintă o evoluție oscilatorie cu creșteri și scăderi succesive, valoarea maximă fiind înregistrată în anul 2011.

Tabel III-12 Vizitatori Parcul Național Yellowstone, pe luni, anul 2011-2012

Sursa:http://www.yellowstone.co/stats.htm

Tabel III-13 Vizitatori Parcul Național Yellowstone, pe luni, anul 2012

Sursa:http://www.yellowstone.co/stats.htm

Tabel III-14 Vizitatori Parcul Național Yellowstone, pe luni, anul 2013-2014

Sursa:http://www.yellowstone.co/stats.htm

Tabel III-15 Vizitatori Parcul Național Yellowstone, pe luni, anul 2013

Sursa:http://www.yellowstone.co/stats.htm