Analiza Cheltuielor de Exploatare In Cadrul Societatii

Economie

Analiza Cheltuielor de Exploatare In Cadrul Societatii

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

ANALIZA CHELTUIELLOR DE EXPLOATARE IN CADRUL SOCIETĂȚII

SC ESVIC SRL

C U P R I N S

CAPITOLUL 1

NECESITATEA,ROLUL SI IMPORTANȚA ANALIZEI CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

CAPITOLUL 2

RECUNOAȘTEREA SI CARACTERISTICILE CHELTUIELILOR

2.1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE

2.2 CLASIFICAREA CHELTUIELILOR

CAPITOLUL 3

ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

3.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

3.2 RATA DE EFICIENȚĂ A CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

3.2.1 RATA DE EFICIENȚĂ A CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE AFERENTE VENITURILOR DIN EXPLOATARE

3.3 ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE CE REVIN LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

3.4.ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE

3.5 ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE

3.6 ANALIZA CHELTUIELILOR CU MATERIALELE

3.7 ANALIZA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

3.8 ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

B I B L I O G R A F I E

A N E X E

CAPITOLUL 1

NECESITATEA,ROLUL SI IMPORTANȚA ANALIZEI CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Cunoașterea realității are un rol deosebit de important atât în stabilirea obiectivelor, cât și în controlul realizării acestora, în studierea rezultatelor înregistrate în trecut și orientarea activității viitoare. Acestui scop îi servește analiza economico-financiară, unul dintre instrumentele de bază ale managementului modern performant, o disciplină indispensabilă acestuia.

Cuvântul analiză(analyse), provine din franceză și presupune cercetarea unui întreg prin examinarea fiecărui element în parte.

Analiza reprezintă acea metodă rațională ce presupune descompunerea unui intreg fenomen sau proces in elementele sale contructive pentru ca prin metode specifice să fie studiate esenta lor.

Conform lui Al. Ghiorghiu , „Analiza este o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui obiect sau a unui fenomen în părțile sale componente, în elementele sale simple. Cu ajutorul analizei omul cercetează lucrurile și fenomenele, le descoperă structura, le verifică, stabilește relații de cauzalitate, factorii care le generează, descoperă legile, formării și desfășurării lor și pe baza acestora formulează decizii privind activitatea în viitor” ;

Descompunerea se face in trepte,de la complex la simplu, in vederea identificarii cauzelor finale care arată un nivel de performanta sau o anumita evolutie a lor.

Analiza se poate clasifica dupa urmatoarele criterii:

După momentul în care se efectuează analiza:

postoperatorie (postfactum), presupune realizarea analizei după desfășurarea fenomenului sau procesului;

previzională, presupune efectuarea analizei înaintea desfășurării fenomenului sau procesului.

După modul de urmărire în timp a fenomenelor sau proceselor economice:

statică, presupune cercetarea fenomenului la un moment dat;

dinamică, presupune cercetarea fenomenului în continuă mișcare și transformare, această analiză scoate în evidentă legătura dintre substările fenomenului.

După orizontul de timp la care se efectuează analiza:

financiară pe termen lung, legată de mai multe exerciții financiare;

financiară pe termen scurt, legată de obicei de un singur exercițiu financiar.

Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenului se disting:

cantitativă, permite cuantificarea influenței diferiților factori asupra rezultatului;

calitativă, permite determinarea elementelor și stabilirea factorilor ce acționează asupra elementelor, permite stabilirea legăturilor de interdependență ale fenomenului.

După nivelul la care se desfășoară analiza financiară avem:

micro – economică, adică analiza economico – financiară la nivelul firmei;

macro – economică, adică analiza economico – financiară la nivelul național;

mondo – economică;

la nivel teritorial;

la nivel de ramură;

După criteriile de studiere a fenomenelor:

tehnico-economică, îmbină caracterul tehnic cu cel economic (analiza costului pe produse este influențată de factorul progres tehnic );

economico-financiară, în ea se regăsesc corelațiile dintre activitatea de exploatare și cea financiară;

financiară, vizează cu precădere fluxurile financiare.

În funcție de poziția analistului :

internă, efectuată de analiști din cadrul societăți

externă ,efectuată de analiști din afara societăți sau cabinete de specialitate

Rolul analizei este considerabil amplificat în contextul mecanismelor pieței odată cu creșterea gradului de complexitate a activității economice și financiare a întreprinderii, cu profunde implicații în procesul de conducere, care nu se mai poate realiza numai pe bază de experiență și rutină, necesitând în plus analize pertinente care să stea la baza deciziilor operative și strategice.

Zona cheltuielilor întreprinderii cuprinde o arie largă de fenomene economice legate, în esență, de consumul și utilizarea factorilor de producție: natura, munca și capitalul. Acesta trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern, întrucât de utilizarea și consumul factorilor producției depind în mare măsură capacitatea concurențială a întreprinderii, asigurarea unor premise de bază ale performanțelor economico-financiare.
Totodată, se impune precizarea că focalizarea excesivă a judecății performanțelor unei firme numai în funcție de costuri, în detrimentul altor factori-cheie ai succesului, este riscantă și neadaptată exigențelor unei economii concurențiale

Analiza cheltuielilor întreprinderii trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern, deoarece de utilizarea și consumul factorilor de exploatare depinde în mare măsura, capacitatea concurențială a întreprinderii, asigurarea unor premise de baza ale performanțelor economico-financiară.

Datorită complexelor și variatelor laturi ale proceselor economice pe care le oglindesc, nivelul și structura cheltuielilor efectuate exprimă, în afara formei bănești a valorii mijloacelor materiale consumate și a aportului forței de muncă, nivelul calitativ al rezultatelor economice, productivitatea muncii, gradul de utilizare al capacității de producție și respectiv a activelor imobilizate în ansamblul lor, modul de asigurare cu resursele materiale și tehnice necesare, dând în același timp măsura rentabilității întregii activități desfășurate de un agent economic

CAPITOLUL 2

RECUNOAȘTEREA SI CARACTERISTICILE CHELTUIELILOR

2.1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE

Activitatea economică desfășurată de agenții economici, indiferent de profilul lor productiv, de comercializare sau de prestare a serviciilor, implică consumuri de resurse materiale, umane și financiare, iar rentabilitatea activității este condiționată de nivelul cheltuielilor în interdependență, atât cu veniturile corespondente, cât și cu capitalurile angajate.

Raționalizarea cheltuielilor efectuate de agenții economici este calea principală de sporire a eficienței activității economice a acestora în condițiile competiției funcționale pe o piață liberă care impune reguli stricte de supraviețuire. În vederea îndeplinirii acestui deziderat este necesar să se acționeze pentru: optimizarea consumurilor specifice de materiale, energie și combustibil; creșterea calificării, îndemânării și conștiinței profesionale a tuturor salariaților precum și folosirea în scopuri economice utile a întregului timp legal de lucru; perfecționarea organizatorică a realizării producției și comercializării, a prestării tuturor tipurilor de servicii solicitate de beneficiari conform normelor acceptate sau a contractelor încheiate; adoptarea unei conduite manageriale economicoase și eficace.

În sens general prin noțiunea de cheltuieli ,se înțelege totalitatea sumelor plătite sau de plătit pentru realizarea producției, mărfurilor, prestării serviciului etc.

În teoria și practica economică, evidențierea consumului de resurse al unei întreprinderi se realizează cu ajutorul unui sistem de indicatori, bazat pe conceptele de „cheltuieli” și „cost”.

Pentru definirea și delimitarea corectă a cheltuielilor se impune urmărirea a trei pași importanți.

Primul pas în definirea cheltuielilor constă în acceptarea faptului că orice activitate desfășurată de către o întreprindere este consumatoare de resurse. În condițiile în care consumurile de resurse sunt evaluate și exprimate în unități monetare, acestea capătă expresia generică de „cheltuieli”.

În urma definirii cheltuielilor prin prisma consumurilor se apreciază că, pentru a dobândi sau fabrica un anumit bun material sau serviciu, o întreprindere trebuie să accepte un „sacrificiu”, tradus printr-o utilizare de resurse.

Așadar, cheltuielile sunt reprezentarea în expresie bănească a utilizării de resurse/bogăție în scopul obținerii unui bun material sau serviciu.

Pe de altă parte, așa cum se relevă în contabilitatea europeană, cheltuielile reprezintă consumuri/utilizări de bogăție care antrenează o diminuare a situației nete a patrimoniului.

Prezintă interes și definiția formulată în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC). Astfel, cheltuielile constituie „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari”. Definiția include atât acele cheltuieli angajate în cursul activităților curente ale întreprinderii (de exemplu: costul vânzărilor, salariile și amortizarea) și concretizate, de regulă, sub forma ieșirilor sau scăderii valorii activelor, cât și pierderile, minusurile de valoare survenite pe parcursul perioadei, indiferent dacă sunt latente sau realizate. Potrivit aceluiași Cadru general, „pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și din acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli”.

Un al doilea pas ce trebuie făcut în sensul definirii și delimitării cheltuielilor este circumscrierea la nivelul întreprinderii. Pentru a putea produce, întreprinderea are nevoie de diverse resurse economice pe care le achiziționează de pe piață, efectuând plăți concretizate în cheltuieli corespunzătoare. Pe măsura consumului acestor resurse în vederea obținerii de produse și servicii, se poate face o delimitare a cheltuielilor respective, delimitare ce corespunde noțiunii de „cost”.

Al treilea pas necesar mai ales în delimitarea cheltuielilor este stabilirea perioadei de referință.

Literatura de specialitate sugerează frecvent faptul că orice cheltuială devine cost în cazul în care este asociată următoarelor elemente: resurse consumate, perioadă de timp, loc de consum, activitate, produs sau serviciu.

Prin urmare, „totalitatea cheltuielilor de producție efectuate de o întreprindere pentru producerea și desfacerea producției într-o anumită perioadă de timp, reprezintă costul producției”. Dacă ne referim, însă la costul pe produs acesta poate fi expresia tuturor consumurilor de resurse delimitate în timp și spațiu și ocazionate de realizarea unui bun/serviciu sau poate reprezenta „totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unități de produs sau serviciu, în expresie monetară”.

De asemenea, costul poate corespunde unui “decupaj al cheltuielilor considerat util din punct de vedere al gestionarului”.

2.2 CLASIFICAREA CHELTUIELILOR

Ținand seama de utilitatea cunoașterii diferitelor categorii de cheltuieli,clasificarea cheltuielilor cuprinde următoarele tipuri:

a) Cheltuieli de exploatare:

cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor și păsărilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, rele efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unități de produs sau serviciu, în expresie monetară”.

De asemenea, costul poate corespunde unui “decupaj al cheltuielilor considerat util din punct de vedere al gestionarului”.

2.2 CLASIFICAREA CHELTUIELILOR

Ținand seama de utilitatea cunoașterii diferitelor categorii de cheltuieli,clasificarea cheltuielilor cuprinde următoarele tipuri:

a) Cheltuieli de exploatare:

cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor și păsărilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;

cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate); alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital etc.);

b) Cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații; cheltuieli privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din creanțe de natură financiară și altele;

c) Cheltuieli extraordinare: calamități și alte evenimente extraordinare.

Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.

În funcție de modul de repartizare pe purtători ,cheltuielile se împart în:

a) Cheltuieli directe care sunt formate din contravaloarea materialelor directe consumate, salarii directe, contribuția la fondul pentru asigurări sociale și protecția socială aferentă salariilor directe și alte cheltuieli directe legate nemijlocit de activitatea unităților operative (secție de producție, atelier, bucătărie, bufet, bar, cofetărie, hotel etc.);

b) Cheltuieli indirecte sunt constituite din acele cheltuieli cunoscute și sub denumirea de „cheltuieli comune ale subactivității”, sau „cheltuieli comune ale secțiilor”, care nu pot fi localizate în mod direct pe unitatea fizică de produs sau de serviciu prestat și cuprinde cheltuielile ocazionate cu întreținerea și repararea mijloacelor fixe, energia, combustibilii, apa și alte cheltuieli globale efectuate pentru exploatare, pe feluri de activități, exclusiv cele de desfacere și cele de administrație care sunt evidențiate distinct;

După dependența lor față de volumul producției cheltuielile se grupează în:

a) cheltuieli variabile. Această categorie de cheltuieli sunt relativ constante pe unitatea fizică de produs sau de prestație și variabile în sumă totală, proporțional cu volumul de activitate la care se referă.Elementele de cheltuieli care corespund acestor însușiri sunt: cheltuielile directe în totalitate și parțial cheltuielile indirecte (consumurile de energie și combustibili efectuate în scopuri tehnologice) și de asemenea, în mod parțial, cheltuielile de desfacere, respectiv cele a căror mărime este dependentă de volumul vânzărilor cheltuielilor fixe – sunt relativ constante față de nivelul producției sau al activității;

b) Cheltuieli fixe sau convențional-constante

Acest grup de cheltuieli se caracterizează printr-o mărime totală relativ constantă indiferent de creșterea sau diminuarea volumului producției sau al prestațiilor și în aceste condiții cheltuielile convențional-constante sunt variabile pe unitatea fizică de produs sau de prestație, în funcție de modificarea volumului de activitate.

Figura 1 : SISTEMUL INDICATORILOR ABSOLUȚI
AI CHELTUIELILOR AFERENTE ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE

(Sursa D.N. Lezeu., Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii)

Dupa continutul lor cheltuielile se grupează în:

a) cheltuilei materiale,care cuprind consumuri de resurse materiale si amortizarea mijloacelor fixe

b) cheltuieli cu salariile si aferente utilizarii personalului

După incidența asupra fluxurilor de trezorerie se delimitează:

a)costuri monetare – cuprind cheltuieli care generează fluxuri monetare;

b)costuri nemonetare (calculate) – cuprind cheltuieli care nu generează un flux monetar

CAPITOLUL 3

ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

3.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Analiza cheltuielilor constituie un instrument important în multitudinea tehnicilor de diagnosticare și evaluare a performanțelor întreprinderii. Investigarea lor sistematică permite înțelegerea mecanismului de formare a rezultatelor întreprinderii în funcție de volum, structură și tendințele diferitelor categorii de consumuri.

Analiza cheltuielilor întreprinderii trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern, întrucât de utilizarea și consumul factorilor de exploatare (de producție) depinde, în mare măsură, capacitatea concurențială a întrprinderii, asigurarea unor premise de bază ale performanțelor economico-financiare.

Cheltuielile, ca expresie a consumului de resurse, joaca un rol determinant în aprecierea performanțelor întreprinderii, evidențiind capacitatea managerilor de a sesiza cele mai bune alegeri si utilizări ale resurselor, asigurând eficiența și competitivitatea activitații. La baza mecanismelor de formare a rezultatelor stau atat cheltuielile ca volum, structură și dinamica diferitelor categorii de consumuri, cât și presiunile mediului concurențial.

Figura 2: Presiunile mediului concurential si pretului asupra formarii cheltuielilor

După modul cum se consumă și cum se utilizează factorii de producție (natura, munca și capitalul) depinde în mare măsură competitivitatea produselor și eficiența activității desfășurate.

Reducerea costurilor de producție constituie, un obiectiv prioritar al oricărei întreprinderi. În acest sens, este necesară analiza detaliată a principalelor categorii de cheltuieli care contribuie la formarea costului.

Figura 3 :Principalele categorii de cheltuieli

(Sursa I.Bătrâncea – Analiză financiară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000)

Informațiile necesare analizei cheltuielilor sunt furnizate atât de situațiile financiare întocmite de întreprindere și care au la baza contabilitatea financiară și cea de gestiune, cît și de date externe furnizate de piața muncii, piața capitalului etc.

Contabilitatea financiară este o contabilitate preponderent juridică și fiscală care aplică tratamente normate, asigurând o informare asupra fluxurilor economice și financiare dintre întreprindere și mediul sau extern.Totodată, ea asigură evidența cheltuielilor după natura lor, fără să ofere informații la nivel de entitate: produs/serviciu/activitate, fiind denumită ,,contabilitatea globalului,,. Contabilitatea de gestiune aplică tratamente facultative, adaptate specificului întreprinderii, evidențiind repartizarea cheltuielilor în functie de procesele de transformare internă, la nivel de produs/serviciu/activitate, având ca obiectiv entitatea.
Cheltuielile de exploatare dețin ponderea principală în cheltuielile totale ale întreprinderii. Ele cuprind toate cheltuielile aferente ciclului de exploatare, respectiv:

cumpărarea de materii prime, materiale consumabile, combustibili, energie, piese de schimb, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată, semifabricate, mărfuri pentru vânzarea lor către terți etc.;

stocarea materiilor prime , materialelor, semifabricatelor, obiectelor de inventar, pieselor de schimb, mărfurilor cumpărate etc.;

derularea propriu-zisă a procesului de producție sau a procesului de deservire;

stocarea produselor finite din producție proprie ;

livrarea produselor finite din producție proprie;

vânzarea mărfurilor cumparate pentru revânzarea lor către terți etc.

Analiza cheltuielilor de exploatare implică rezolvarea urmatoarelor probleme mai importante :

Analiza ratei de eficienta a cheltuielilor de exploatare

Analiza cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare.

Determinarea efectelor economico-financiare ale modificării ratei de eficiență a cheltuielilor de exploatare sau ale modificării cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare

Determinarea și analiza cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

Determinarea efectelor economico-financiare ale modificării cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei cifra de afaceri

Analiza eficientei cheltuielilor variabile.

Analiza eficientei cheltuielilor fixe.

Analiza cheltuielilor materiale.

Analiza cheltuielilor salariale

3.2 RATA DE EFICIENȚĂ A CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Unul dintre indicatorii sintetici care se folosește pentru dimensiunea și urmărirea evoluției cheltuielilor de exploatare este rata de eficiența a cheltuielilor de exploatare.

Mărimea acestui indicator poate fi determinată la nivelul fiecărei grupe de cheltuieli de exploatare, precum și la nivelul de ansamblu al cheltuielilor de exploatare. În acest scop, pot fi folosite următoarele modele statistice :

La nivelul categoriei de cheltuieli de exploatare :

de unde rezultă : =

în care :

– rata de eficiență a cheltuielilor de axploatare aferente grupului j de cheltuieli de exploatare;

– mărimea absoluta a cheltuielilor de exploatare aferente grupului j;

– marimea veniturilor din exploatare aferente grupului j.

Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare arată care este mărimea cheltuielilor de exploatare ce revin la un leu venituri din exploatare sau la 100 lei venituri din exploatare, daca se exprimă în procente.

La nivelul de ansamblu al cheltuielilor de exploatare se determină rata medie de eficiență a cheltuielilor de exploatare, pe baza relației :

în care :

– structura (greutățile specifice) veniturilor din exploatare;

m – numărul total al grupelor de cheltuieli și venituri de exploatare.

Se observă că nivelul înalt ratei medii de eficiență a cheltuielilor de exploatare este determinat de acțiunea următorilor doi factori de influență :

ratele individuale de eficiență ale cheltuielilor de exploatare ;

structura vaniturilor din exploatare .

Ca și ratele individuale de eficiență ale cheltuielilor de exploatare, rata medie de eficiență a acestor cheltuieli poate fi exprimată în unități simple sau în procente.

Nivelul ratelor de eficiență ale cheltuielilor de exploatare poate sa fie subunitar sau supraunitar (sau ). Desigur că, pentru realizarea unei activitati de exploatare eficiente, trebuie ca mărimile acestor rate de eficiența să fie subunitare (sau sub 100%).

Ratele de eficiență ale cheltuielilor de exploatare pot fi analizate în statica, precum și prin intermediul unei analize comparate.

3.2.1 RATA DE EFICIENȚĂ A CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE AFERENTE VENITURILOR DIN EXPLOATARE

Un alt indicator care se foloseste pentru dimensionarea și urmarirea evoluției cheltuielilor de exploatare il reprezintă cheltuielile de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare.

Mărimea acestui indicator poate fi determinată la nivelul fiecarei grupe de cheltuieli de exploatare, precum și la nivelul al cheltuielilor de exploatare, în acest scop, pot fi folosite urmatoarele metode statistice:

La nivelul categoriei de cheltuieli de exploatare :

de unde rezultă :

unde :

– cheltuieli de exploatare aferente grupei j ce revin la 1000 lei venituri din grupa j de venituri din exploatare

– mărimea absoluta a cheltuielilor de exploatare aferente grupului j;

– marimea veniturilor din exploatare aferente grupului j.

Mărimea indicatorului menționat arată care este nivelul absolul al cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exlpoatare, pentru fiecare grupa de cheltuieli de exploatare.

La nivelul de ansamblu al cheltuielilor de exploatare, se determină nivelul mediu al indicatorului mentionat. În acest scop, poate fi folosit modelul statistic :

Indicatorii si pot lua valori mai mari sau mai mici decat 1000. Desigur că, pentru ca activitatea de exploatare a întreprinderii să fie eficientă trebuie ca nivelul acestor inficatori să fie mai mic decât o mie, respectiv cheltuielile de exploatare să fie devansate de veniturile din exploatare și aceasta, pentru ca rezultatul exploatării înainte de impozitare să fie pozitiv (să se materializeze în profit)

3.3 ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE CE REVIN LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Cheltuielile de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri reprezintă cea mai importantă componentă a cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare.

Pentru analiza cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri poate fi folosit următorul model statistic :

Modelul I (clasic)

în care :

– nivelul absolut al cheltuielilor de exploatare ce revin, în medie, la 1000 de lei cifră de afaceri;

– producția fizica (sau serviciile) vânduta din sortimentul (sau serviciul) I, exprimată în unități naturale sau natural convenționale;

– costul unitar complet;

– prețul unitar mediu de vânzare, calculat ca preț mediu ponderat cu cantitățile vândute pe diferite piețe, clienți sau momente.

Se observă că nivelul indicatorului menționat este determinat de acțiunea a trei factori de influență, și anume :

prețul unitar mediu de vanzare , considerat factorul cel mai calicativ;

costul unitar complec

structura producției fizice vândute, respectiv cantitățile .

Tabelul 1: Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.Modelul 1

Semnificația notațiilor folosite în tabelul 1 este următoarea:

– cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei de afaceri obținute de un agent economic în perioada de calcul (curentă);

– cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei de afaceri realizate în perioada bază de comparație;

– cifra de afaceri realizată în perioada de calcul;

– cifra de afaceri realizată în perioada bază de comparație;

– cheltuielile de exploatare (costul complet) efectuate în perioada analizată recalculate luând în considerație costurile unitare complete din perioada bază de comparație;

– cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în condițiile prețurilor și tarifelor practicate în perioada bază de comparație.

Modelul 2(complementar)

Tabelul 2: Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.Modelul 2

Semnificația notațiilor utilizate în tabelul 2 este urmatoarea:

– cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri pe subactivități;

– structura cifrei de afaceri totale pe subactivități.

Nivelul indicatorului “cheltuieli de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri” poate sa fie mai mare sau mai mic decât 1000. Pentru ca activitatea de exploatare a întreprinderii să fie eficientă, trebuie ca nivelul acestui indicator sa se situeze sub 1000.

Indicatorul poate sa fie analizat în statica, precum și prin intermediul unei analize comparate. Analiza în statica presupune aprecierea propriu-zisă a nivelului acestui indicator, respectv în perioada curenta (analizată) și în alte perioade, luate ca baza de comparație. Cu cât nivelul acestui indicator se situeaza mai mult sub 1000, cu atât rezultatul exploatarii înainte de impozitare (profitul) este mai mare și invers.

Modificarea nivelului efectiv al indicatorului “cheltuieli de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri”, față de nivelul realizat în perioada anterioară sau față de nivelul realizat de firmele concurente, poate să conducă la creșterea sau la diminuarea cifrei de afaceri, dupa cum nivelul efectiv al indicatorului menționat este mai mic sau mai mare decât nivelul luat ca baza de comparație.

Pentru determinarea efectelor economico-financiare ale modificării indicatorului menționat poate fi folosit modelul statistic :

3.4.ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE

Ținând seama de gradul de variație a lor, cheltuielile de exploatare ale întreprinderii se clasifică în doua mari grupe:

cheltuieli variabile, care iși schimbă volumul odata cu volumul producției și serviciilor;

cheltuieli fixe, sau convențional-constantă, care rămân relativ constante la variația volumului producției și serviciilor. Adica poate fi scrisă relația :

în care :

– total cheltuieli de exploatare;

– total cheltuieli variabile;

– total cheltuieli fixe (cheltuieli comune)

Principalele motive care conduc la analiza eficientei cheltuielilor variabile sunt :

elaborarea politicii activității de exploatare (producție), respectiv determinarea volumului opțional;

elaborarea de previziuni și bugete ale costurilor producției și serviciilor;

elaborarea politicii vânzarilor (decizia renunțării la un anumit produs, determinarea produselor mai rentabile care contribuie mai mult la acoperirea cheltuielilor comune);

determinarea pragului de rentabilitate.

Cheltuielile variabile cresc paralel cu creșterea volumului producției și serviciilor (activității de exploatare). Aceasta creștere poate să fie liniară sau neliniară (spre exemplu, exponențială), conform graficelor din figurile 3 si 4

Figura 3 Figura 4

Pentru graficul din figura 1, evoluția cheltuielilor variabile () poate fi descrisă cu ajutorul ecuației de regresie :

,

în care :

– cheltuieli variabile totale;

q – volumul producției fizice;

b – panta dreptei, respectiv costul variabil unitar.

Pentru graficul din figura 2 cheltuielilor variabile () poate fi descrisă de ecuația de regresie exponențială :

unde :

a – parametru de scară

b – coeficientul unghiular al liniei de regresie, respectiv costul variabil unitar.

Pentru analiza eficienței cheltuielilor variabile pot fi folosiți indicatorii sintetici :

cheltuieli variabile ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuieli variabile ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

In cazul cheltuielilor variabile ce revin la 1000 lei venituri din pot fi folosite relațiile :

în care :

– cheltuieli variabile ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

– totalul cheltuielilor variabile aferente grupei j;

– totalul veniturilor din exploatare aferente grupei j ;

– structura veniturilor din exploatare .

Sau

în care :

– totalul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri pe categorii de cheltuieli

– structura veniturilor din exploatare .

In cazul cheltuielilor variabile ce revin la 1000 lei cifră de afaceri se poate folosii relatia:

în care :

– cheltuieli variabile ce revin la 1000 lei cifră de afaceri;

– costul unitar variabil al produsului (serviciului) .

– prețul mediu unitar de vânzare, calculat pentru produsul (serviciul) ;

– cantitatea vândută din produsul (serviciul) .

3.5 ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE

Prin natura lor, cheltuielile fixe sau convențional-constante constituie o premisa și o consecință a desfășurarii activității de exploatare. Aceste cheltuieli nu sunt în dependență direct proporțională sau invers proporțională cu producția sau cu vânzarile ei, în anumite limite, ele raman constante sau independente de volumul activității de exploatare.

Raportul dintre cheltuielile fixe și cele variabile caracterizează, în activitatea practica, așa-numita structura de exploatare și servește la analiza riscului operațional ca o componentă a riscului global al întreprinderii.

Societățile care au cheltuieli mari de regie (fixe), pentru a putea funcționa, trebuie să practice prețuri mari (daca piața și concurența permit acest lucru) și/sau să realizeze un volum mai mare al activitații de exploatare (de producție).

Analiza cheltuielilor fixe nu constituie un scop în sine, ci este subordonata unui obiectiv concretizat în sporirea eficienței acestora. În consecință, problematica referitoare la analiza cheltuielilor fixe trebuie sa fie astfel structurată încât sa ofere soluțiile metodologice necesare asigurării unei baze de informare complete asupra situației existente în acest domeniu, pentru a putea adopta cele mai eficiente soluții (decizii) de management economico-financiar.

În acest sens, principalele probleme presupuse de analiza cheltuielilor fixe sunt :

Analiza structurii și analiza comparată a cheltuielilor fixe.

Analiza eficienței cheltuielilor fixe.

Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe.

Pentru determinarea volumului cheltuielilor fixe se are în vedere, în primul rand, structura acestora, considerată după mai multe criterii de clasificare.

Astfel, ținând seama de natura lor, cheltuielile fixe pot fi clasificate în :

cheltuieli cu personalul din serviciile administrativ-gospodarești și de conducere;

cheltuieli materiale, inclusiv amortizarea activelor corporale care nu sunt folosite direct în activitatea de exploatare;

alte cheltuieli fixe, considerate după natura lor.

O altă clasificare a cheltuielilor fixe poate fi efectuată în funcție de locurile (compartimentele) de producere a lor:

cheltuieli cu personalul de conducere;

cheltuieli cu diverse compartimente administrativ-gospodarești ale întreprinderii;

cheltuieli generale ale secțiilor

Analiza comparată a cheltuielilor fixe presupune compararea nivelului efectiv al acestor cheltuieli din perioada analizată cu nivelul înregistrat în perioada (exercițiul) anterioară, sau cu nivelul prevăzut pentru perioada analizată, sau chiar cu nivelul înregistrat pentru perioada analizată, sau chiar cu nivelul înregistrat de firmele concurente.

Pe baza analizei structurale și comparate a cheltuielilor fixe, se pot lua măsuri și decizii de îmbunatățire a structurii și nivelului lor pentru perioadele imediat următoare, astfel încât aceste cheltuieli să constituie un stimulent în desfășurarea activității economico-financiare a întreprinderii și nu o povara care să încarce nejustificat de mult cheltuielile de exploatare, respectiv costul producției și serviciilor executate de întreprindere.

Pentru analiza eficientei cheltuielilor fixe pot fi folosiți indicatorii sintetici :

cheltuielile fixe ce revin la 1000 lei venituri din exploatare

cheltuielile fixe ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

Nivelul acestor indicatori poate fi determinat cu ajutorul relațiilor :

în care :

CF – totalul cheltuielilor fixe;

CA – cifra de afaceri a societății

– cifra de afaceri rezultată din activitatea de exploatare.

Pentru că activitatea întreprinderii să fie eficientă indicatorul de eficiență ai cheltuielilor fixe trebuie să aibă valori situate sub 1000.

Acest indicator sintetic de eficiența a cheltuielilor fixe poate fi analizat în statică.Analiza în statică presupune aprecierea nivelului fiecaruia dintre ei, iar analiza comparată presupune compararea nivelului efectiv realiazat în perioada curentă cu nivelul realizat în perioada precedenta sau cu nivelul prevăzut pentru perioada analizată, sau cu nivelul realizat de firmele concurente.

La o modificare (creștere sau diminuare) substanțiala a volumului activității de exploatare, cheltuielile fixe, fiind niște cheltuieli convențional-constante, pot sa varieze și ele, fără a afecta negativ eficiența generală a activității de exploatare a întrepreinderii.

Activitatea curentă de exploatare, respectiv cea de gestiune a patrimoniului unei întreprinderi implică și problema previzionării tendinței de evoluție a cheltuielilor fixe, fie ca suma totala a lor (CF), fie ca nivel al lor la 1000 lei venituri din exploatare sau la 1000 lei cifră de afaceri. Momentele în care trebuie să se realizeze asemenea operațiuni sunt numeroase și importante, în acelasi timp, pentru viabilitatea întreprinderii.

Pe termen scurt, spre exemplu, de la un an la altul, suma totala a cheltuielilor fixe (CF) se consideră constantă, dacă nu intervin modificări importante în activitatea întreprinderii, deci nivelul probabil al cheltuielilor fixe pentru anul urmator va fi :

CF=CF1,

unde :

CF – nivelul probabil al cheltuielilor fixe prevazut pentru anul urmator celui curent;

CF1- nivelul efectiv al cheltuielilor fixe din anul curent.

Suma CF se corectează cu efectele generate de deciziile adoptate pentru perioada urmatoare. De exemplu :

se majorează salariile personalului administrativ și de conducere (sau a unei parți a personalului respectiv), pentru stimularea unor domenii;

se reorganizează anumite activități (de prezentare, reclama etc.)

În fiecare caz, se impune estimarea eforturilor și a efectelor pentru a fundamenta deciziile luate și pentru a aprecia consecințele deciziilor adoptate.

Sistemul de factori care influențează nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare este:

….

Figura 5:Factorii care influenteaza nivelul cheltuielilor fixe

unde:

timpul de muncă total;

productivitatea medie orară;

cheltuieli fixe pe categorii.

Analiza factorială a cheltuielilor fixe este următoarea:

1. Influența veniturilor din exploatare

din care:

1.1 Influența timpului total de muncă

din care:

Influența numărului mediu de salariați

1.1.2 Influența timpului mediu de muncă

1.2 Influența productivității medii orare

2 Influența sumei cheltuielilor fixe

din care:

2.1 Influența cheltuielilor fixe pe categorii

3.6 ANALIZA CHELTUIELILOR CU MATERIALELE

Cheltuielile materiale dețin o pondere însemnata în cheltuielile totale, fapt pentru care este necesară o analiză aprofundată in functie de profitul de activitate al intreprinderii. Ele reprezinta expresia valorica a consumurilor de resurse materiale si a prestarilor de servicii de catre terti pentru intreprindere, si se comun din :

materii prime, materiale;

combustibili, energie, apa;

amortizarea actvelor imobilizate corporale;

obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata;

lucrari si servicii prestate de terti;

alte cheltuieli materiale.

O prima etapa de analiza a cheltuielilor materiale o reprezinta analiza situatiei generale a cheltuielilor materiale de exploatare, respectiv formarea unei imagini de ansamblu asupra evolutiei acestora, asupra ponderii lor in cheltuielile de exploatare si in cifra afaceri.

Pentru analiza eficientei si analiza factoriala a cheltuielilor materiale pot fi folositi indicatorii:

cheltuieli materiale ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuieli materiale ce revin la 1000 lei cifra de afaceri.

Nivelul acestor indicatori sintetici poate fi determinat cu ajutorul relatiilor :

respectiv

sau

respectiv

unde:

cheltuielile materiale la 1000 lei venituri din exploatare sau la 1000 lei cifră de afaceri;

= cheltuieli materiale aferente cifrei de afaceri pe produse;

= ponderea valorică a produselor vândute.

Abaterea cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri și respectiv cifră de afaceri intră sub incidența:

a) structurii veniturilor din exploatare și corespunzător cifrei de afaceri;

Influența structurii veniturilor din exploatare:

unde:

= ponderea diferitelor venituri din exploatare;

cheltuielile materiale la 1000 lei venituri pe categorii.

b) nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii și corespunzător la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.

Influența cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri pe categorii:

pentru care aprofundarea se face cu precădere la nivelul costurilor directe aferente producției vândute și stocate.

Analiza cheltuielilor cu materialele prin prisma factorilor specifici se recomanda a se efecua cu ajutorul urmatorului model de analiza :

Sau Chm=q * cs* unde

Pa=pf+chi+1

Chm-suma cheltuielilor cu materialele

Cs-cantitatea fizică fabricată

Pa- prețul mediu de aprovizionare al materialelor respective

Pf-prețul de facturare al materialelor aprovizionate.

Conform modelului Chm=q * cs* pa asupra modificării sumei cheltuielilor cu materialele,acționează in mod direct si indirect urmatorii 3 factori

1.Influența modificării volumului fizic al productiei fabricate

Δq=(q1-q0)*cs0*pa0

2.Influența modificării consumului specific de materii si materiale

Δcs=q1*(cs1-cs0)*pa0

3.Influența modificării prețului mediu de aprozvizionare

Δpf=q1*cs1*(pa1-pa0)

3.7 ANALIZA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

Într-o primă etapă de analiză a cheltuielilor cu personalul se fac investigații referitoare la situația generală a acestor cheltuieli. În cadrul acestei etape, se urmarește cunoașterea evoluției și tendinței de evoluție a cheltuielilor, respectiv pe total și pe categorii de cheltuieli cu personalul. În acest scop, se urmăresc indicatori sintetici de analiză de mai jos :

ponderea cheltuielilor cu personalul în totalul cheltuielilor de exploatare;

cheltuieli cu personalul ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuieli cu personalul ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

În ceea ce privește structura cheltuielilor cu personalul, aceasta poate fi determinată și analizată pe baza mai multor criterii de grupare, cum sunt :

după natura cheltuielilor cu personalul (cheltuieli salariale, alocații pentru copii plătite de întreprindere, cheltuieli de deplasare, cheltuieli ocazionale de calificarea personalului, burse de studii acordate de întreprindere etc.)

gruparea cheltuielilor salariale pe componente (salarii tarifare, salarii negociate, sporuri acordate, premii, taxe de protecție socială, impozite etc.); această grupare prezintă importanța în delimitarea cheltuielilor salariale care sunt reglementate prin acte normatice (și asupra carora întreprinderea nu poate acționa) de cele care nu sunt reglementate prin acte normative referitoare la bugetul public (asupra cărora întreprinderea poate acționa);

gruparea cheltuielilor cu personalul pe categorii de personal (muncitori, ingineri, economiști, juriști etc.) este utilă pentru evidențierea mutațiilor care s-au produs în structura personalului, pentru eventuale comparații cu firme concurente similare;

gruparea cheltuielilor salariale pe formele de salarizare practicate (salariza în acord salarizate în regie s.a.), pentru a caracteriza eficiența acestora.

gruparea cheltuielilor cu personalul pe locuri de efectuare a lor (pe secții, subunități, servicii funcționale, departamente etc.).

Fiecare din aceste grupări și, eventual, altele sunt utilizate în funcție de scopul urmărit prin analiza.

Eficiența cheltuielilor salariale poate fi determinată și analizată cu ajutorul unor indicatori sintetici, cum sunt :

cheltuielile salariale ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuielile salariale ce revin la 1000 lei cifră de afaceri;

cheltuielile salariale ce revin la 1000 lei valoarea adaugată (brută sau netă)

ponderea cheltuielilor salariale în valoare adaugată netă.

In literatura de specialitate,in cazul cheltuielilor salariale () la 1000 lei venituri din exploatare (),se intalnește următorul model de analiză :

Modificarea va fi : ,

Asupra modificării cheltuielilor cu salariile acționează in mod direct si indirect următorii indicatori :

1.influența sumei veniturilor din exploatare :

2.influența sumei cheltuielilor salariale aferente activității de exploatare :

Acest model fiind de corelație , rezultă ca suma veniturilor trebuie să înregistreze un ritm de creștere superior cheltuielilor salariale pentru asigurarea eficienței economice.

Ca model multiplicativ poate fi folosit următorul model :

– număr de salariați în raport de venituri (forma inversa de exprimare a productivității);

– salariul mediu pe o persoană .

Astfel,modificarea totala a fondului de salarii la 1000 lei venituri din exploatare va fi :

din care :

1.influența numarului de salariați în raport cu veniturile (forma inversă de exprimare a productivității) :

2.influența salariului mediu pe o persoană :

Acest model pune în evidență corelația dintre creșterea productivității muncii și a salariului mediu, corelație absolut necesară pentru sporirea eficienței cheltuielilor salariale.

Metodologia prezentată se aplică similar și in cazul celorlalți indicatori, cu deosebirea că suma veniturilor din exploatare se va înloui cu cifra de afaceri, sau valoarea adaugată.

Un alt model de analiză a cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri :

Modificarea totală va fi :

1000

din care :

influența numărului :

influența productivității :

influența salariului mediu :

In literatura de specialitate,in cazul cheltuielilor salariale () la 1000 cifră de afaceri,se intalnește următorul model de analiză :

In cazul cheltuielilor salariale () la 1000 lei valoare adăugată se intalnește următorul model de analiză :

În activitatea unei societăți comerciale, în legatură cu salariile, pot aparea o multitudine de aspecte care trebuie să fie solutionate corespunzator. De exemplu, în cazul negocierii salariale sau satisfacerii unor revendicari salariale. Practic, este necesară stabilirea unei limite maxime de creștere a salariilor.

În totalul costurilor de producție, o pondere importanta o dețin cheltuielile cu salariile.

Modificarea absolută a fondului de salarii se calculeaza cu ajutorul relației :

Fs – fondul de salarii din cele doua perioade;

Unde :

– salariul mediu;

– numarul mediu al salariaților,

Influența modificarii totale a fondului de salarii este :

din care :

influența modificarii numarului mediu de salariați :

influența modificării salariului mediu pe societate :

3.8 ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

Expresia băneasca a uzurii capitalului fix o reprezintă amortizarea. În stabilirea sumei anuale a amortizării, respectiv a cotelor de amortizare, se ține seama de efectele uzurii fizice și morale a capitalului fix.

Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui program de amortizare, ce incepe la data punerii acestora în funcțiune și dureaza până la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor și condițiilor de utilizare a acestora.

Societățile amortizează mijloacele fixe utilizănd unul din următoarele regimuri de amortizare :

amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniforma a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe toata durata de funcționare stabilă a acestora;

amortizarea degresivă , care presupune multipliocarea cotelor de amortizare liniară cu coeficienți prevazuți de lege;

amortizarea accelerata, constă în calcularea, în exercitiul în care mijloacele fixe intră în activul unității patrimoniale, a unei amortizări de până la limita prevazuta de lege din valoarea de intrare a acestora. În exercițiile următoare, amortizarea se calculeaza dupa regimul amortizării lineare.

Suma anuala a amortizării (A) se determină pe baza relației :

V – prețul de achiziționare a mijlocului fix;

Ca – cota de amortizare a mijlocului fix.

Într-o economie dezvoltată se practică durate de amortizare relativ scurte, sub 10 ani, perioadă în care prețul mijlocului fix trebuie recuperat în întregime. Printr-o asemenea modalitate de amortizare, se evită unele efecte ale uzurii și se creeaza condițiile materiale necesare introducerii în producție a progresului științific și tehnic.

Cheltuielile cu amortizarea se examinează din punct de vedere al nivelului lor la 1000 lei producție sau cifră de afaceri și al factorilor ce influențează acest nivel.

Nivelul cheltuielilor cu amortizarea ce revin la 1000 lei venituri din exploatare (Cam1000) se calculeaza cu ajutorul formulei următoare

Unde

Ac – suma amortizării,inclusă in costuri

Ve – veniturile din exploatare

Analiza eficienței cheltuielilor cu amortizarea trebuie sa cuprindă aspectel eparticulare impuse de utilizarea excesivă si intensivă a mijloacelor fixe.Acesta se va face cu ajutorul urmatoarelor raționamente

unde

– valoarea medie a mijloacelor fixe

Ci – cota medie de amortizare exprimata procentual

=+ unde -valoarea medie de inventar

– valoarea medie a intrarilor mijloacelor fixe

– valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe

= unde Si – suma mijloacelor fixe intrate

Ti – temenul de intrarea al mijloacelor fixe

unde Se – suma mijloacelor fixe ieșite

Te – temenul de scoatere din funcțiune al mijloacelor fixe

B I B L I O G R A F I E

Ștefănescu,C. Stănescu,A. Băicuși : Analiză economico-Financiară , Economică,București,1999

Al. Gheorghiu. – Analiza activității economice a întreprinderilor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982.

Al.Gheorghiu Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004

Bojian, O., Bazele contabilității – 2003, Editura Economică. București, 2003,

Rusu – Analiza și reglarea firmei prin costuri, Ed. Gh. Asachi, Iași, 1995

D.N. ,Lezeu, Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București, 2004

Dumitru Mărgulescu, Gheorghe Vâlceanu –Analiza economico-financiară, Ed. Fundația „România de mâine”, București, 1999

G. Ghic,C.J. Grigorescu Analiza economico-financiară,Editura Universitară, Bucuresti, 2008,

Gh. Valceanu , V. Robu , N.Georgescu, Analiză economico-financiară,Ed. Economică, 2007

Gh.Vâlceanu, V.Robu, N.Georgescu – Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2004

I.Bătrâncea – Analiză financiară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000

M. Niculescu – Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1997

M.Petcu , Analiza Economico – Financira A Intreprinderii. Probleme, Abordari, Metode, Aplicatii" – Editura "Economica", Bucuresti, 2003

O.Călin – Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economică, București, 2001

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS 2006) – Editura CECCAR, București, 2006, p.48