Analiza Cheltuielilor Totale LA Sc

=== af66ba0cd4c63f244cc28707225c2b976e13de7b_500473_1 ===

Introducere

Analiza cheltuielilor întreprinderii are o importanță foarte mare pentru gestiunea și controlul întreprinderii, ea arătând modul de folosire a resurselor de diverse tipuri și influența pe care o are modalitatea lor de alocare asupra performanțelor întreprinderii.

In activitatea managerială, îmbunătățirea și reducerea nivelului costurilor are un rol semnificativ, în condițiile în care calitatea produselor nu are de suferit și în care modul de derulare a activității nu este afectat. Pentru realizarea acestui obiectiv, este nevoie ca principalele categorii de cheltuieli să fie evidențiate și analizate.

Cheltuielile constituie scăderi ale beneficiilor economice obținute în perioada contabilă analizată, fiind reprezentate de ieșiri sau dimnuări ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, exprimate în scăderi ale capitalului propriu, în afara celor care provin din distribuirea către acționari.

Putem vorbi de cheltuieli care survin pe parcursul activităților curente, dintre care menționă, costul vânzărilor, salariile, amortizarea, acestea reprezentând ieșiri sau scăderi ale valorii activelor.

Alte cheltuieli provin din pierderi, constituind scăderi ale beneficiilor economice și pot fi realizate (care provin din dezastre sau din ieșirea activelor pe termen lung) sau nerealizate (care sunt produse de deprecierea monedei naționale în situația existenței datoriilor în valută).

Costul constituie ansamblul consumurilor de resurse realizate de către societate cu scopul realizării unei unități de produs sau a unui serviciu, în expresie monetară. Costul reprezintă un instrument esențial în gestiunea societății, el informând conducerea societății asupra activității derulate, având și rolul de a identifica direcțiile de acțiune în viitor.

Consumul de resurse de diverse tipuri este characteristic tuturor activităților economice, acestea fiind înregistrate, conform principiilor de organizare a contabilității financiare și de gestiune, în conturi specifice. La sfârșitul exercițiului financiar se realizează bilanțurile contabile, care oferă informații referitoare la volumul resurselor consumate și la eficiența consumului.

Analiza cheltuielilor societății se realizează folosind informațiile din contul de profit și pierdere, unde cheltuielile societății sunt organizate în funcție de natura activității, în cheltuieli de exploatare, financiare și extraordinare.

Lucrarea de față este structurată pe două capitole. Primul capitol este un capitol teoretic, care se referă la cheltuielile totale ca indicator de exprimare a consumului de resurse la
nivelul firmei. In cadrul acestui capitol am prezentat abordările conceptuale prinvind cheltuielile întreprinderii, modalitățile de analiză a cheltuielilor acesteia, analiza dinamicii și structurii cheltuielilor, precum și analiza eficienței cheltuielilor. La finalul capitolului, am prezentat sursele informaționale folosite în analiza cheltuielilor.

In cel de-al doilea capitol, am realizat un studiu de caz la o societate comercială listată la bursa de valori, privind cheltuielile totale ale acesteia. Am început cu prezentarea generală a societății, urmată de analiza dinamicii și structurii cheltuielilor totale ale acesteia și analiza eficienței cheltuielilor totale în cadrul societății.

Ne-am referit apoi la analiza principalelor categorii de cheltuieli în carul societății, respectiv analiza cheltuielilor de exploatare, a cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri, analiza cheltuielilor fixe și variabile, analiza cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile, analiza cheltuielilor cu personalul, analiza situației generale a cheltuielilor salariale, analiza eficienței cheltuielilor cu personalul, analiza corelației dintre dinamica productivității muncii și dinamica salariului mediu, precum și analiza cheltuielilor cu amortizarea. In final, am realizat o analiză a cheltuielilor financiare.

Capitolul I

Cheltuielile totale – indicator de exprimare a consumului de resurse la
nivelul firmei

1.1 Abordări conceptuale prinvind cheltuielile întreprinderii

Cheltuielile ca noțiune au fost analizate în literatura de specialitate atât din punct de vedere teoretic, cât și practic, fiind un concept economic care stipulează că orice tip de consum economic se exprimǎ într-un indicator sintetic fundamental.

”Nivelul, dinamica și structura cheltuielilor reflectă în mod sintetic activitatea întreprinderilor pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toate firmele, în vederea sporirii eficienței activității desfășurate”.

În realizarea produselor, executarea lucrǎrilor și prestarea serviciilor, firmele consumǎ materii prime și materiale auxiliare, energie electricǎ, mașini, utilaje și clǎdiri, combustibili, forțǎ de muncǎ, apǎ, teren etc., într-un cuvânt consumǎ elementele celor trei factori de producție. De asemenea, pentru comercializarea produselor se consumǎ materiale de ambalat, clǎdiri pentru depozitarea produselor destinate vânzǎrii, forțǎ de muncǎ antrenatǎ în activitǎțile de desfacere și altele. Prin urmare, și în procesul de desfacere se consuma elemente ale celor trei factori de producție.

Cheltuielile reprezintǎ sumele sau valorile plǎtite ori de plǎtit, dupǎ natura lor, care sunt aferente realizǎrii veniturilor, astfel cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor.

Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care se referǎ la perioade sau la exerciții financiare viitoare, se înregistreazǎ în cheltuielile curente ale perioadelor sau exercițiilor financiare viitoare. În aceasta categorie se încadreazǎ și sumele plǎtite pentru obținerea unor autorizații de funcționare (numai cele care se elibereazǎ sau se avizeazǎ periodic, cu un anumit termen de valabilitate) sau pentru achiziționarea unor drepturi de folosințǎ, pentru încheierea de contracte de concesiune sau pentru obținerea de licențe care se repartizeazǎ pe întreaga perioadǎ de valabilitate.

Cheltuielile se clasificǎ dupa mai multe criterii. In funcție de comportamentul lor fațǎ de volumul de activitate, există cheltuieli variabile și fixe sau convențional constante.

Cheltuielile variabile reprezintă acele cheltuieli care în total își schimbă nivelul împreună cu modificarea volumului fizic al producției care le-a produs, fiind rezultatul deciziei de folosire a capacitǎților existente. Acest tip de cheltuieli se modificǎ în funcție de volumul activității, de o manieră proporțională sau neproporțională cu acesta. Din categoria cheltuielilor variabile fac parte: cheltuielile cu consumul de materii prime și materiale, combustibili și energie în scopuri tehnologice, salariile de bazǎ ale personalului direct productiv, dependente de munca prestatǎ în cadrul procesului de producție, cheltuielile cu întreținerea si funcționarea echipamentelor și mijloacelor de transport.

Cheltuielile fixe reprezintă acele cheltuieli esențiale pentru susținerea funcționǎrii întreprinderii, depinzând de capacitatea potențială de producție și distribuție. Cheltuielile fixe sunt permanent realizate și reprezontă rezultatul deciziilor de investiții. Cheltuielile fixe sunt reprezentate de: cheltuieli cu amortizarea imobilelor din punct de vedere temporal, salariile personalului de conducere, tehnic, economic etc., cheltuielile de întreținere și de regie ale secțiilor de producție și cheltuielile generale de administrare ale întreprinderii.

In funcție de maniera de repartizare pe purtǎtori de cheltuieli, există cheltuieli directe și cheltuieli indirecte. Cheltuielile directe reprezintă cheltuielile aflate în relație directă cu activitatea unei secții operative, a unui post de muncǎ sau a a activității legate de realizarea unui produs. Cheltuielile indirecte reprezintă acele cheltuieli care sunt rezultatul funcționărea întreprinderii în ansamblu, cum sunt cheltuielile de regie sau de întreținere a echipamentelor.

Clasificarea cheltuielilor în funcție de destinația lor este utilizat în întreprinderile patrimoniale cu scopul organizării contabilitǎții de gestiune și calculul costului unitar al produselor, lucrǎrilor și serviciilor.

In funcție de natura lor, există cheltuieli de exploatare și financiare. Cheltuielile de exploatare reprezintă acele cheltuieli produse de realizarea obiectului de activitate al întreprinderii, care poate fi reprezentat de bunuri, servicii, vânzare de mărfuri etc. Acest tip de cheltuieli sun alcătuite din: cheltuieli ocazionate de consumurile de materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb, obiecte de inventar consumate; cheltuieli produse ca urmare a lucrărilor efectuate de terți, respectiv reparații, întreținere, cercetări, colaborări, publicitate etc.; cheltuieli cu impozite, taxe și vǎrsǎminte asimilate, cum sunt impozitele pe salarii, clǎdiri, diverse taxe; cheltuieli cu personalul, respectiv salarii, asigurări și protecție socială, formare profesională; cheltuieli cu amortizările și provizioanele aferente exploatării, respectiv provizioane pentru riscuri și cheltuieli, amortizări privind imobilizările corporale, valoarea provizionată pentru deprecierea imobilelor, a materiilor prime, materialelor, obiectelor de inventar.

Cheltuielile financiare sunt alcătuite din: pierderi din creanțe legate de participații, pierderi din vânzarea titlurilor de plasament, diferențele nefavorabile de curs valutar, dobânzi curente, pierderi din creanțe de natură financiară, cheltuieli privind amortizările și provizioanele.

In funcție de conținutul lor, cheltuielile se clasifică în: cheltuieli salariale, exprimate prin consumul de forțǎ de muncǎ, constând în cheltuieli cu plata salariilor angajaților, contribuției la asigurǎrile sociale și la fondul de șomaj; cheltuielile materiale se exprimă în consumurile de mijloace de producție, de mijloace de muncǎ și de obiecte ale muncii. Consumurile de mijloace de muncǎ se exprimă în cheltuieli legate de amortizarea imobilizǎrilor, deprecierea obiectelor de inventar. Consumul de obiecte ale muncii se exprimă în cheltuieli legate de consumul de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb.

In funcție de autonomia decidentului, există: cheltuieli controlabile, în cadrul cărora deciziile sunt la dispoziția diverselor centre de responsabilitate – cheltuieli legate de salarii, materii prime, materiale etc.; cheltuieli necontrolabile, respectiv cheltuielile impuse de legislația fiscală sau socială, de forma taxelor și impozitelor.

In funcție de relația de determinare dintre consumul de resurse și efectele acestuia, există: cheltuieli determinate, care sunt în legătură directă cu efectul obținut și cheltuieli discreționare, care se regăsesc într-o relație confuză cu efectul obținut, cum sunt cheltuielile de publicitate.

In funcție de maniera de înregistrare în contabilitatea financiară și de gestiune, există: cheltuieli neîncorporabile, care apar în contabilitatea generală, având impact asupra rezultatului net total, dar nu corespund unor consumuri normale; cheltuielile neîncorporabile, care pot să nu aibă relație directă cu activitatea sau să nu exprime activitatea curentă; cheltuieli supletive, care apar în contabilitatea de gestiune, dar nu și în cea generală, datorită unor rațiuni fiscale sau juridice.

In funcție de impactul asupra fluxurilor de trezorerie, există: cheltuieli monetare, care produc un flux monetar; cheltuieli calculate, non-monetare, constituite de amortizǎri și provizioane.

În cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ: cheltuielile de exploatare, cheltuielile financiare și cheltuielile excepționale.

Cheltuielile de exploatare sunt cheltuieli cu materiile prime,materiale și mărfuri,cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terți,cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele,taxele si vărsamintele asimilate,cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat,cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe și circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă, contribuțiile care condiționează organizarea și funcționarea activităților respective potrivit normelor legale în vigoare, alte cheltuieli de exploatare.

Cheltuielile financiare sunt cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanțe legate de participații, alte cheltuieli financiare.

Înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în evidența contabilă se efectuează conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității.

Creșterea eficienței economice a întregii activități productive impune din partea fiecărei unități elaborarea și aplicarea riguroasă a unui ansamblu de măsuri și acțiuni tehnice, tehnologice și organizatorice în scopul asigurării unei mobilizări maxime a tuturor rezervelor existente în acest sens.

Reducerea costului de producție ocupă o poziție centrală în asigurarea creșterii economice, deoarece în nivelul cheltuielilor de producție se reflectă activitatea complexă a unei societăți comerciale (indiferent de obiectul de activitate și profilul acesteia), rezultatele obținute în domeniul creșterii productivității muncii, al economisirii resurselor materiale, al utilizării eficiente a fondurilor fixe, precum și multiplele efecte ale introducerii progresului tehnic în toate domeniile de activitate.

Acțiunile concrete de reducere a cheltuielilor se diferențiază de la o unitate la alta,în funcție de profilul de activitate, de dotarea tehnică existentă,de tehnologiile utilizate și de structura costului de producție. Cheltuielile de producție prezintă interes în contextul analizei economico-financiare atunci când participă la determinarea unor indicatori sintetici ai eficienței economice.

Activitatea tuturor societăților cu caracter productiv presupune efectuarea unor cheltuieli generate de particularitățile procesului de producție, de tehnologia și dotarea tehnică folosite. În acest context, trei elemente sunt defintorii, și anume: mijloacele de muncă; obiectele muncii; și forța de muncă.

În activitatea de eficiență economică a unei întreprinderi esențiale sunt atât nivelul înregistrat al cheltuielilor cât și structura acestora. Primul contribuie la determinarea costului pe unitatea de produs sau de serviciu, raportând totalul cheltuielilor la cantitatea obținută,iar al doilea reprezintă o adevărată radiografie a consumurilor efectuate pentru obținerea producției sau a serviciului respectiv. O asemenea structurare a elementelor de consum material sau uman creează o imagine completă și convingătoare asupra consumurilor raționale și a celor neraționale de resurse, precum și posibilitățile reale de reducere sau eliminare a celor nejustificate, a celor neeficiente.

Astfel, nivelul și structura cheltuielilor de producție contribuie la determinarea nivelului costului pe unitatea de produs sau pe unitatea de serviciu realizată. Cunoscând costul produselor, societatea comercială urmărește recuperarea acestuia prin vânzarea producției sau a serviciului.

Realizarea de produse și servicii cu cheltuieli cât mai mici constituie premisele unei eficiente economice maxime la nivelul societăților economice.

Asemenea efecte se pot materializa în: producții mai mari obținute din aceeași cantitate de materii prime și materiale; importante economii ca urmare a folosirii mai raționale a resurselor materiale și umane și creșterea posibilităților de stimulare a angajaților;creșterea competitivității produselor realizate pe piața internă și internațională.

O asemenea viziune presupune cunoașterea exactă a principalilor factori care influențează direct sau indirect nivelul cheltuielilor de producție, a modului în care aceștia s-au manifestat, iar identificarea lor reprezintă elementul primordial în vederea reducerii cheltuielilor de producție și în special a celor materiale, acestea din urmă contribuind substanțial la creșterea producției.

Diminuarea acestor cheltuieli însă nu trebuie să afecteze calitatea produselor,deoarece orice economie făcută dauna calității echivalează cu o pierdere irecuperabilă pentru întreprinderea respectivă.

1.2 Modalități de analiză a cheltuielilor întreprinderii

1.2.1 Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor întreprinderii

La realizarea circuitului economic (aprovizionare-stocare-producție-vânzare-servicii post vânzare), concură o serie de cheltuieli. Dar, pentru a reduce costul produselor și serviciilor vândute, pentru a fi mai competitivă, întreprinderea trebuie să depună eforturi pentru optimizarea acelor elemente de cheltuieli care influențează, în cea mai mare măsură, rezultatul final.

Indiferent de mecanismul de formare a structurii, prin analiză se pun în evidență rezultatele obținute, tendințele fiecărei subgrupe de cheltuieli, rezervele de optimizare a acestora, orientările strategice ale firmei.

Derularea activității unui agent economic presupune consumul de resurse umane, materiale și financiare. In funcție de natura lor, după care sunt incluse în contul de profit și pierdere, cheltuielile și veniturile întreprinderii sunt grupate astfel: de exploatare, financiare și salariale. Analiza cheltuielilor corespunzătoare veniturilor are drept scop evidențierea evoluției lor, factorii care au un efect asupra nivelului lor și identificarea rezervelor care pot fi evidențiate pentru reducerea lor, sau menținerea în limitele de eficiență care participă la performanța economico-financiară a întreprinderii.

Dependent de profilul întreprinderii, importanța acordată cheltuielilor materiale variază. In general, cheltuielile materiale au o importanță fundamentală în ansamblul cheltuielilor de exploatare. Cheltuielile materiale sunt alcătuite din: cheltuielile cu materiile prime, cheltuielile cu materialele consumabile, cheltuielile de regie etc. În cadrul analizei diagnostic, se analizează cheltuielile materiale atât în integralitate, cât și pe grupări variabile și fixe sau pe componente – materii prime, materiale, utilități, amortizări și provizioane.

Analiza per total a cheltuielilor materiale are ca scop evidențierea necesității scăderii anumitor cheltuieli privind o serie de bunuri pentru creșterea eficienței și competitivității, datorită faptului că tehnologia progresează și că există opțiunea folosirii unor materiale mai ieftine, dar eficace.

In acest caz, ca indicator se folosește raportul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare și la 1000 lei cifră de afaceri.

Calculul se realizează în felul următor:

unde:

Cm(1000) = cheltuieli materiale la 1000 lei venituri din exploatare sau la 1000 lei cifră de afaceri;

Cme = cheltuieli materiale corespunzătoare cifrei de afaceri pe produse;

gi = ponderea valorică a produselor vândute.

Aceasta presupune că abaterea cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare și respectiv cifră de afaceri depinde de: structura veniturilor din exploatare, aferentă cifrei de afaceri; nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii, aferent la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.

La fel ca în situația cheltuielilor variabile, cheltuielile fixe sunt analizate tot în funcție de nivelul lor la 1000 lei cifră de afaceri.

Calculul se realizează după cum urmează:

în care:

qv = volumul vândut;

pv = prețul mediu de vânzare.

Cheltuielile salariale cuprind ansamblul cheltuielilor societății cu plata muncii prestate și contribuția pentru asigurări și protecția socială.

Cheltuielile cu forța de muncă include două categorii: cheltuielile efectuate de societate, respectiv: salariile nete, contribuțiile pentru asigurările sociale, ajutorul de șomaj; cheltuielile realizate de angajați: impozitul pe salariu, contribuțiile pentru pensia privată și pentru ajutorul de șomaj.

Fondul de salarii este analizat prin modificarea sa absolută și relativă.

a). Calculul modificării absolute a fondului de salarii se realizează în felul următor:

în care:

Fs0 = fondul de salarii planificat sau din anul anterior;

Fs1 = fondul de salarii realizat.

b). Calculul modificării absolute a fondului de salarii se realizează în felul următor :

1.2.2 Analiza eficienței cheltuielilor întreprinderii

Cheltuielile de exploatare au cea mai ridicată pondere în ansamblul cheltuielilor societății, așadar este necesară o analiză minuțioasă și aprofundată a acestora. Cheltuielile de exploatare sunt cheltuielile corespunzătoare ciclului de exploatare, care presupune o serie de operațiuni: achiziționarea de materii prime și materiale, depozitarea lor, procesul de producție, depozitarea produselor și comercializarea lor, precum și cumpărarea de mărfuri și comercializarea lor, dacă este necesar.

Cheltuielile de exploatare se evidențiază cu ajutorul indicatorului rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare). Această rată de eficiență se referă la cheltuielile corespunzătoare producției totale a exercițiului financiar, incluzând costul mărfurilor comercializate corelate cu valoarea producției exercițiului, inclusiv valoarea acestor mărfuri.

Pentru analiza cheltuielilor de exploatare se folosește indicatorul cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare calculat cu relația: :

unde:

gj = structura veniturilor din exploatare;

rcej(1000) = rata de eficiență a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare;

Ce = cheltuieli corespunzătoare operațiunilor care alcătuiesc ciclul „exploatare“;

Ve = venituri pe tipuri de operațiuni componente ale ciclului „exploatare“.

Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare este analizată factorial prin modelul prezentat mai înainte, factorii cu rol determinant fiind reprezentați de structura veniturilor din exploatare și rata de eficiență a cheltuielilor, pe tipuri de venituri din exploatare.

Cheltuielile de exploatare la 1000 lei cifra de afaceri sunt analizate în felul următor:

unde:

ge = structura veniturilor din exploatare;

ce/1000 = rata de eficiență a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare;

Analiza eficienței cheltuielilor de exploatare poate fi continuată și pe baza unui alt model, caz în care nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri de exploatare se poate stabili în funcție de ponderea fiecărei categorii de venituri de exploatare față de veniturile din exploatare (ge) și de nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii (ce/1000) astfel:

Cheltuielile variabile reprezintă acele cheltuieli care sunt în funcție de volumul activității, fiind rezultatul deciziilor de exploatare. Eficiența cheltuielilor variabile este analizată cu ajutorul funcției costurilor pe termen scurt, ceea ce inseamnă că, în condiții date ale structurii și echipamentului întreprinderii, se realizează un volum al producției mai mare sau mai mic, în legătură cu care costurile variabile au un comportament strict sau non-strict proporțional.

Printre motivările utilizării în analiza costurilor a funcției celor variabile se invocă: elaborarea politicii producției (se are în vedere volumul optimal); elaborarea de previziuni și bugete ale costurilor; elaborarea politicii vânzărilor (condițiile vânzării, decizia renunțării la producerea unui articol; stabilirea care produse sunt mai eficiente); stabilirea pragului de rentabilitate. Problemele care pot apărea în analiză sunt reprezentate de: probleme legate de diferențierea pe termen scurt și lung; lipsa de precizie a variabilității; influența sistemului de salarizare asupra cheltuielilor variabile și fixe.

Cheltuielile variabile sunt analizate în funcție de structura și dinamica lor, abaterile existente la 1000 lei venituri, aprecierea probabilistică a cheltuielilor și evidențierea lor în indicatorii economico-financiari principali ai societății.

Cheltuielile variabile sunt analizate și din punct de vedere factorial, privind activitatea de exploatare luată în general raportată la cifra de afaceri în special. Calculul se realizează astfel::

unde:

Cve = cheltuielile variabile la 1000 lei venituri din exploatare;

ge = ponderea diferitelor categorii de venituri din exploatare;

cve = cheltuieli variabile la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.

Deoarece modelul nu are o semnificație pe măsura efortului informațional al operaționalizării lui, se reține ca posibilitate în mecanismul diagnosticării prin formarea unui sistem factorial de maniera următoare:

∆ge

∆Cve

∆cve

In ceea ce privește cheltuielile variabile corespunzătoare cifrei de afaceri, calcul se realizează calculul se realizează în felul următor:

a). b).

unde:

qv = volumul comercializat al produsului;

cve = costul variabil pentru un produs;

pe = prețul mediu de vânzare (exclusiv TVA) pentru produs;

ge = ponderea produsului în cifra de afaceri determinată în funcție de prețul de vânzare.

Ponderea cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri se exprimă printr-o serie de indicatori ai performanței economico-financiare:

a).Rezultatul exploatării (profitului):

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra rezultatului exploatării se calculează astfel:

b).Eficiența activelor de exploatare:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra eficienței activelor de exploatare se calculează astfel:

unde:

Ae = valoarea activelor de exploatare.

c).Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra eficienței utilizării mijloacelor fixe se calculează astfel:

unde:

Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe.

d).Eficiența activelor circulante:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra eficienței activelor circulante se calculează astfel:

une:

Ac = valoarea activelor circulante.

e).Eficiența utilizării forței de muncă (profitul mediu pe un salariat):

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra eficienței folosirii forței de muncă se calculează astfel:

unde:

Ns = numărul mediu de angajați.

Într-o accepțiune globală se poate stabili o funcție a costurilor implicând dependența de principiu, dintre un necesar de cheltuieli și un volum de activitate. Deci, C = f(Q). Cele menționate nu sunt însă valabile pentru fiecare factor luat în considerare izolat. În acest caz, se poate releva că unele cheltuieli nu variază proporțional cu volumul producției ci sunt independente de acesta, rămânân fixe.

Un prim exemplu îl constituie costurile cu echipamentele industriale (amortizarea acestora), deoarece pe baza utilizării mai eficiente a lor (randamente mai mari) se poate obține un volum de producție mai mare. Practic apare situația din figura următoare:

Dimensiunea y

factorului

de y1

producție

Y2

Y3

X (volumul producției)

x1 x2 x3

Rezultă că un volum x1 se obține cu o dimensiune a factorului y1 și, respectiv, un volum al producției de x2 cu o cantitate y2 a factorului de producție menționat. Aceasta înseamnă că suma cheltuielilor cu echipamentul industrial pentru volumul de producție până la valoarea x1 este constantă, dar se modifică o dată cu trecerea în spațiul x2. În afară de aceasta, sunt și alte cheltuieli indispensabile activității întreprinderii, al căror volum este independent de cel al producției. Ele privesc achiziționarea și remunerarea factorilor care nu participă direct la realizarea producției. Și în acest caz însă mărimea lor nu este nelimitat constantă. Peste un prag al creșterii volumului de activitate se modifică și aceste cheltuieli.

Nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri se exprimă printr-o serie de indicatori ai performanței economico-financiare:

a).Rezultatul exploatării (profitului):

Imapctul schimbării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri asupra rezultatului exploatării se calculează astfel:

b).Eficiența activelor de exploatare:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri asupra eficienței activelor de exploatare se calculează astfel:

unde:

Ae = valoarea activelor de exploatare.

c).Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri asupra eficienței folosirii mijloacelor fixe se calculează astfel:

unde:

Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe.

d).Eficiența activelor circulante:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri asupra eficienței activelor circulante se calculează astfel:

unde:

Ac = valoarea activelor circulante

e).Eficiența folosirii forței de muncă (profitul mediu pe salariat):

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri asupra eficienței folosirii forței de muncă se calculează astfel:

unde:

Ns = numărul mediu de angajați.

Abaterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare este evidențiată astfel:

impactul structurii veniturilor din exploatare:

unde:

gve = ponderea diferitelor venituri din exploatare;

cme (1000) = cheltuielile materiale la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.

impactul cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri pe categorii:

analiza aprofunată a acestui factor fiind realizată la nivelul costurilor directe corespunzătoare producției comercializate și depozitate.

Eficiența cheltuielilor salariale este analizată luând în calcul cheltuielile realizate cu personalul, respectiv salariile și contribuțiile sociale. Salariile de bază au o importanță specială, acestea în care se evidențiază calificările angajatului și sporurile de diverse tipuri.

Eficiența cheltuielilor salariale totale sau parțiale se calculează printr-o serie de indicatori:

Cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare;

Cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri;

Cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adăugată.

Abaterea nivelului cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare se calculează astfel:

Calculul abaterii cheltuielilor salariale la 1000 lei cifră de afaceri se realizează astfel:

Valoarea adăugată reprezintă surplusul de încasări peste valoarea consumurilor provenind de la terți, bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale întreprinderii. Valoarea adăugată este expresia bogăției create de întreprindere.

Prin metoda aditivă,valoarea adăugată se poate calcula prin însumarea elementelor sale componente. În această accepțiune, valoarea adăugată înglobează remunerarea:

muncii, prin cheltuielile cu personalul;

capitalului propriu (prin dividende);

capitalului tehnic (prin amortizare);

capitalului împrumutat (prin dobânzi);

statului, ca generator de infrastructură (prin impozite și taxe).

Calculul abaterii nivelului cheltuielilor salariale la 1000 lei valoare adăugată se realizează astfel:

Eficiența muncii se exprimă prin corelația dintre dinamica productivității muncii și a fondului de salarii, cea dintâi trebuind să fie superioară celei de-a doua, datorită implicării tuturor factorilor de producție pentru susținerea cărora este necesară realizarea de profit.

Dacă volumul de activitate crește semnificativ în comparație cu fondul de salarii, ave, de a face cu o utilizare eficientă a forței de n=muncă.

Așadar:

sau

Pentru evidențierea relației dintre cei doi indicatori, se utilizează indicele de corelație, care se calculează astfel:

Se consideră existența unei situații favorabile dacă: Ic<1.

Faptul că această condiție este respectată se exprimă în:

Reducerea relativă a cheltuielilor salariale, care se evidențiază prin rata cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri:

Realizarea de economii relative la fondul de salarii:

Cheltuielile de transport includ cheltuielile realizate pentru aprovizionare, structura materialelor (produselor) aprovizionate, mijloace de transport utilizate și maniera lor de utilizare etc.

Caracterizarea situației generale de transport, se face pe baza indicatorilor:

suma cheltuielilor de transport;

rata cheltuielilor de transport;

ponderea cheltuielilor de transport în ansamblul cheltuielilor de exploatare.

Suma cheltuielilor de transport se modifică odată cu cantitatea transportată și, respectiv, cu volumul de activitate. Economicitatea transportului implică ca ritmul de creștere a volumului de activitate să fie superior celui al totalului cheltuielilor.

Creșterea cheltuielilor de transport într-un ritm mai mare decât volumul de activitate, poate constitui o stare normală, numai în măsura în care este determinată de:

extinderea aprovizionării directe;

utilizarea unor mijloace de transport cu viteză comercială superioară și care dispun de condiții superioare de păstrare a produselor;

aschimbarea structurii aprovizionărilor;

ridicarea prețurilor pentru transport sau combustibilul.

Cheltuielile de transport pot spori și datorită acțiunii unor factori subiectivi:

neutilizarea în totalitate a capacității de care dispun mijloacele de transport;

realizarea unor transporturi ineficiente din punct de vedere al distanței;

timp de staționare prea mare.

Rata medie a cheltuielilor de transport la 1000 lei cifră de afaceri (Rt) este consecința următorilor factori:

structura activității;

rata cheltuielilor de transport pe elemente structurale constituite.

Cheltuielile financiare sunt alcătuite din:

pierderi din datorii corespunzătoare participațiilor;

cheltuieli legate de titlurile de participare;

cheltuieli legate de diferențele de curs valutar;

cheltuieli cu dobânzile.

Dobânzile au o pondere semnificativă în totalitatea cheltuielilor. Creditul constituie o sursă de finanțare a activității, în funcție de domeniul de activitate al societății, de perioada de rotație a activelor circulante, de eficiența în exploatare și de posibilitatea de autofinanțare a societății.

Cheltuielile cu dobânzile includ diferența dintre dobânzile achitate de societate pentru creditele care i-au fost acordate și dobânzile primite pentru sumele pe care le deține în cont. Dobânzile nu se inclu în cadrul cheltuielor de producție, deoarece fac parte din cheltuielile financiare, dar sunt costuri ale capitalului împrumutat, așadar este important să fie analizată eficiența lor.

Pentru caracterizarea eficienței cheltuielilor cu dobânzile se folosește indicatorul cheltuieli cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri, calculat cu relația:

unde: Ae – activele din exploatare;

E – eficiența utilizării activelor din exploatare.

Pentru creditele aferente activității de exploatare cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri pot fi analizate cu ajutorul modelului: :

Cheltuielile cu amortizarea reprezintă un element structural al costurilor. Mărimea lor este dependentă de capacitatea rețelei comerciale și de mijloacele fixe utilizate. Creșterea gradului de utilizare a capacităților existente, evidențiată prin creșterea cifrei de afaceri, reprezintă cel mai important mod de scădere relativă a cheltuielilor cu amortizarea. Suma amortizărilor este influențată de o serie de factori: valoarea medie a intrărilor și ieșirilor de mijloace fixe, cota medie de amortizare.

Deoarece valoarea medie a intrărilor sau ieșirilor de mijloace fixe este dependentă de numărul lunilor de funcționare/nefuncționare a acestora, prin acest model se evidențiază contribuția punerii în funcțiune (respectiv a scoaterii din funcțiune) înainte de termen a diferitelor mijloace fixe.

Cota de amortizare individuală este dependentă de sistemul de amortizare care, potrivit legii, poate fi:

liniar: distribuția uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe întreaga perioadă de funcționare a acestora;

degresiv: multiplicarea cotelor de amortizare liniare cu anumiți coeficienți stipulați legal;

accelerat: implică calculul unei amortizări mai ridicate în primul an până la limitele stipulate legal.

Pentru analiza sumei absolute a cheltuielilor cu amortizarea se poate utiliza următorul model:

unde: – A – amortizarea anuală a mijloacelor fixe;

– – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe; MF

– – norma medie de amortizare; n

– MF' – valoarea de inventar a mijloacelor fixe de la începutul anului;

– – valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe; i MF

– – valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe; e MF

– Vi – valoarea de inventar a mijloacelor fixe intrate;

– Ve – valoarea de inventar a mijloacelor fixe ieșite;

– tf – timpul de funcționare a mijloacelor fixe intrate;

– tn – timpul de nefuncționare a mijloacelor fixe ieșite

În condiții de stabilitate economică produsele întreprinderii se vând la prețuri care nu rezultă automat dintr-o calculație, ci la prețuri determinate de legea cererii și a ofertei. În consecință, menținerea profitului în limite normale, sau creșterea acestuia este în dependență directă de costul produselor. De aceea, în activitatea practică de conducere, analiza costului pe produse reprezintă etapa de început, care prevede punerea în aplicare a măsurilor tehnico-organizatorice, de sporire a rentabilității. Organizarea și desfășurarea activității de analiză a costului pe produse necesită informații corespunzătoare, care trebuie să fie asigurate de sistemul de evidență practicat.

Acordarea unei anumite autonomii în organizarea contabilității exploatării, nu trebuie să conducă (cum se întâmplă în prezent) la diminuarea cantității de informație și a gradului de folosire a acesteia ci, dimpotrivă, la amplificarea lor. Sporirea continuă a prețului de vânzare, ca urmare a creșterii unor elemente ale costului, este un proces care trebuie stopat, trecându-se la reducerea acestora pentru deschiderea de noi debușee, creșterea gradului de folosire a capacității de producție și sporirea presiunii asupra firmelor concurente. Ori, un asemenea obiectiv este condiționat de reducerea costului care poate fi concepută numai acolo unde există rezerve, se cunoaște natura și volumul lor, precum și posibilitatea de mobilizare în cadrul întreprinderii. Asemenea elemente reprezintă „produsele finale” ale analizei costului pe produs.

Analiza nivelului, dinamicii și structurii costului produselor definește situația generală a costului principalelor produse, prin care se stabilește poziția costurilor efective ale firmei în raport cu realizările proprii din perioadele precedente și nivelul prevăzut. Asemenea criterii sunt absolut necesare pentru a putea elabora o strategie corespunzătoare în domeniul costurilor și a întregii activități de exploatare.

Analiza îndeplinirii planului de cost al producției marfă comparabile. Prin producția marfă comparabilă se înțelege aceea producție care, corespunzător condițiilor tehnice prevăzute prin standard, este similată cu cea fabricată în anul precedent. Trebuie menționat că se păstreză comparabilitatea și atunci când au loc schimbări în procesul tehnologic de fabricație, modificări parțiale în componența produselor sau în structura materiilor prime și a materialelor, și ameliorări ale calității produselor.

Pentru analiza realizării planului de diminuare a costurilor, trebuie avut în vedere atât sarcina, cât și reducerea efectivă a costului producției-marfă comparabile; se stabilesc procentual, indicându-se totodată și suma absolută a economiilor.

Sarcina și respectiv reducerea efectivă a costului aferente întregului volum al producției-marfă comparabile, reprezintă o rezultantă a însumării reducerilor pe fiecare produs, reduceri care sunt diferențiate în funcție de măsurile concrete ce pot fi aplicate la un produs sau la altul.

Sursele documentare ale analizei situației generale a îndeplinirii planului de reducere a costului producției marfă sunt: planul reducerii costurilor; darea de seamă privind îndeplinirea planului de costuri; darea de seamă privind îndeplinirea planului de cost al producției-marfă pe anul raportat; darea de seamă privind îndeplinirea planului de producție.

Metodologia de calcul a reducerii procentuale (R) a costului și a economiei absolute (E) la producția-marfă comparabilă este următoarea:

și

în care:

q = volumul fizic al producției (1) realizată sau (0) planificată;

c = costul mediu pe unitate de produs (1) realizată sau (0) planificată.

După efectuarea analizei generale a îndeplinirii sarcinii de reducere a costurilor producției-marfă comparabile, trebuie să se analizeze situația realizării planului de cost al producției totale. Pentru aceasta, este necesar să se aibă în vedere două scopuri principale, respectiv:

situația îndeplinirii planului de cost al întregii producții marfă și ritmul de scădere a costurilor producției marfă comparabile și necomparabile, raportat la ritmul general de scădere a costurilor producției totale marfă;

situația cheltuielilor de producție la 1000 lei producție marfă, evaluată în prețuri cu ridicata ale întreprinderii.

1.3 Sursele informaționale folosite în analiza cheltuielilor

Pentru analiza cheltuielilor se utilizează situațiile financiare. Acestea cuprind identificarea situațiilor, denumirea societății care raportează, moneda în care se realizează raportul, data bilanțului și perioada contabilă, împreună cu toate modificările suferite de acestea în intervalul respectiv.

Societățile sunt solicitate să publice situațiile financiare anuale la maxim 6 luni de la data bilanțului, deși nu este obligatoriu din punct de vedere legal.

Situațiile financiare se realizează și se prezintă cel puțin o dată pe an. Dacă se modifică data bilanțului unei societăți, iar situațiile financiare anuale sunt realizate pe mai mult sau mai puțin de un an, societatea trebuie să raporteze motivul pentru care a fost folosită perioada respectivă, deoarece indicatorii principali nu sunt comparabili în totalitate.

Bilanțul

Este necesar să se raporteze totalitatea activelor și datoriilor așteptate a fi recuperate sau stinse pe o perioadă mai mare de un an de la întocmirea bilanțului, elementele care presupun sume cu scadență mai mare sau mai mică de un an fiind analizate în bilanț sau în anexe sau vor fi prezentate separat.

Activul curent reprezintă acel activ care se așteaptă să fie realizat sau există deja în ciclul normal de exploatare al întreprinderii, fiind deținut mai ales în scop de vânzare, așteptându-se realizarea lui în termen de un an de la data bilanțului. Activul curent constă în numerar sau echivalente de numerar, mai puțin în situația în care sunt puse restricții de folosire asupra sa pentru plata unei datorii în minim un an de la data bilanțului. Restul activelor reprezintă active imobilizate.

Din activele curente fac parte depozitele de numerar cu scadență de peste un an de la data bilanțului sau care sunt restricționate legal din punct de vedere al disponibilității pe termen lung, cum este cazul garanțiilor. Numerarul reprezintă un activ circulant chiar și în situația când poate fi folosit pentru achitarea unor datorii curente din aceeași jurisdicție.

Majoritatea creanțelor comerciale și ale altor debitori, majoritatea stocurilor și plăților în avans pentru cumpărarea de active curente, precum și cheltuielile în avans fac parte din activele curente, deoarece ele vor fi efectuate în ciclul de exploatare al întreprinderii. Dacă ciclul de exploatare și perioada aproximată de efectuare a creanțelor au mai mult de un an de la data bilanțului, acestea trebuie prezentate separat.

Activele curente cuprind titlurile de valori aflate în posesie pentru finalități comerciale sau pe termen scurt, așteptate a fi efectuate într-un an de la data bilanțului. Acest lucru este în conformitate cu definiția investițiilor curente conținută în IAS 25, „Contabilitatea investițiilor financiare”, paragraful 4. Prin urmare, investițiile în titluri de plasament care nu sunt în conformitate cu definiția unei asociații sub incidența IAS 28, „Contabilitatea investițiilor în întreprinderile asociate” trebuie să fie incluse în categoria activelor curente dacă sunt deținute în scopuri comerciale sau dacă se așteaptă realizarea lor în decursul a 12 luni. Toate celelalte titluri de plasament trebuie clasificate ca active pe termen lung.

Datoriile curente – sunt acele datorii care trebuie decontate pe perioada normală a ciclului de exploatare; se află în posesie mai ales cu scopul vânzării; sunt exigibile într-un an de la data bilanțului; societatea nu poate amâna necondiționat decontarea lor în anul care urmează de la data bilanțului. Restul datoriilor sunt înregistrate ca datorii pe termen lung.

Activele se clasifică în: terenuri și mijloace fixe; active necorporale; active financiare; investiții financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalență; active fiscale impuse de IAS 12; stocuri; creanțe comerciale și alți debitori.

Capitalul propriu și datoriile sunt: capital subscris și rezerve; interes minoritar; datorii pe termen lung purtătoare de dobândă; datorii fiscale impuse de IAS 12; provizioane; datorii comerciale și alți creditori.

Situația modificărilor capitalurilor proprii

Societatea trebuie să raporteze situația modificărilor capitalului propriu care să cuprindă1: profitul sau pierderea perioadei; fiecare componentă a veniturilor și cheltuielilor care se regăsește în capitalurile proprii, precum și totalitatea acestora; totalul veniturilor și cheltuielilor pentru perioada analizată, defalcate pe proprietari și interes minoritar; efectele modificărilor survenite în politicile contabile și erorile corijate pentru fiecare element al capitalului propriu.

Societatea trebuie să raporteze în cadrul situației modificărilor capitalului propriu: tranzacțiile de capital realizate cu proprietarii și distribuția realizată către aceștia; soldul profitului sau pierderii cumulate la debutul și la finele perioadei, precum și modificările survenite; ajustarea între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii și de rezerve la debutul și la finele perioadei.

Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere cuprinde minim următoarele valori corespunzătoare perioadei: venituri; costurile de finanțare; partea din profit și pierdere corespunzătoare societăților asociate și asocierilor în participațiune, contabilizate prin metoda punerii în echivalență; cheltuielile cu impozitele și taxele; o sumă unică care constituie totalul profitului sau pierderii în urma impozitării survenite din activități întrerupte și profitul sau pierderea în urma impozitării survenite prin estimarea valorii juste, fără cheltuielile de vânzare a activelor care alcătuiesc activitatea întreruptă; profitul sau pierderea.

Societatea trebuie să raporteze o analiză a cheltuielilor bazându-se pe natura cheltuielilor sau pe destinația, în funcție de relevanță.

Societatea trebuie să prezinte totalul dividendelor pe parcursul perioadei în contul de profit și pierdere, în situația modificărilor capitalului propriu sau în notele explicative.

Prima metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după natură cheltuielilor. Cheltuielilor sunt cumulate în contul de profit și pierdere conform naturii (de exemplu, amortizarea, achizițiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, salariile, cheltuielile de publicitate) și nu sunt realocate pe diferite funcții din cadrul întreprinderii. Această metodă este simplu de aplicat în multe întreprinderi mai mici deoarece nu este necesară nici o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificările funcționale.

Un astfel de model nu permite aprecierea nivelului și structurii costurilor de producție, deoarece metodele de calculație a acestora se bazează pe o clasificare a cheltuielilor după destinație (cheltuieli directe și indirecte) sau în funcție de evoluția lor în raport cu volumul producției obținute (cheltuieli variabile și cheltuieli variabile).

Cea de-a doua metodă de analiză prezentată în IAS 1 „Prezentarea situațiile financiare” este cunoscută ca metoda clasificării după funcția cheltuielilor sau a „costului vânzărilor” și clasifică cheltuielilor după funcția lor ca parte a costului vânzărilor, distribuției sau activităților administrative. Această prezentare oferă deseori informații mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea chetuielilor după natură, dar alocarea costurilor pe funcții poate fi arbritară și implică în mod considerabil raționament profesional.

Schemele de cont de rezultate, cu analiza cheltuielilor după originea sau natura lor, sunt centrate pe calculul cifrei de afaceri și a tipurilor de cheltuieli de exploatare. Modelul de cont de rezultate cu prezentarea cheltuielilor după destinația lor face distincția între costurile de producție, cele de desfacere, cheltuieli generale administrative, cheltuielile financiare și cele excepționale, fiind orientat spre calculul marjei brute, ca diferență între cifra de afaceri și costului bunurilor vândute.

Decizia alegerii modelului de prezentare a informațiilor (prezentarea cheltuielilor de exploatare după natură sau după destinații) este influențată de factorii istorici, de specificul domeniului de activitate și de natura organizației.

Notele explicative

Se prevăd o serie de informații care, în mod normal, sunt prezentate în note în urmatoarea ordine: Declarația conformității cu IAS-urile; informații referitoare la baza de realizare a situațiilor financiare și la politicile contabile care au fost utilizate; informații impuse prin standarde, care nu se regăsesc în altă parte; informații corespunzătoare componentelor expuse în situațiile financiare. Fiecare aspect din situațiile financiare care este de asemenea prezentat în note trebuie să facă trimitere la nota relevantă. Astfel de note vor respecta deseori ordinea elementelor din situațiile financiare; contingente și angajamente; prezentarea altor informații financiare; prezentarea altor informații nefinanciare.

Notele explicative trebuie să conțină: informații despre bazele de realizare a situațiilor financiare și despre politicile contabile utilizate; informații solicitate de către fisc care nu se regăsesc în bilanț, în contul de profit și pierdere, în situația modificărilor în capitalurile proprii sau în situația fluxurilor de trezorerie; alte informații care nu se regăsesc în acestea, dar au o relevanță ridicată.

Capitolul II

Analiza cheltuielilor totale la SC DUMAGAS TRANSPORT&LOGISTICS SA

2.1. Prezentarea generală a SC DUMAGAS TRANSPORT&LOGISTICS SA

Sediul social: Orașul Craiova, Str. Braniște, jud. Dolj Număr de înregistrare la ORC: J16/1948/2003. Cod unic de înregistrare: 16020497. Capital social (mil. RON): 21.142.109.

SC DUMAGAS TRANSPORT SA este un pionier pe piața transporturilor din România, având o experiență în domeniu de peste 18 ani. Compania s-a dezvoltat pe baza unor principii și valori strict conturate și definite ce vizează siguranța, calitatea, dinamismul, flexibilitatea și performanța.

Din anul 2014, Bancroft Private Equity deține 100% din capitalul social al companiei. Ca urmare a infuziei de capital, compania și-a regândit strategia de la nivel național la unul regional, a făcut investiții și a operat modificări în fluxurile operaționale pentru a susține o dezvoltare durabilă.

Un prim pas în poziționarea regională a fost marcat de deschiderea biroului Dumagas la Istanbul, la finalul trimestrului trei din 2014.

DUMAGAS TRANSPORT este societatea fanion a unui grup de societăți care în afară de furnizarea de servicii multispecializate de transport și logistică, are competențe în domeniul instruirii și autorizării șoferilor, asigurări, vânzări și service pentru camioane. Grupul are o cifră de afaceri de peste 100 milioane de euro realizată cu investiții care depășesc 40 de milioane de euro creând 900 de locuri de muncă.

Viziunea firmei este asigurarea de servicii logistice integrate cu multiple specializări de cea mai bună calitate, la costuri optime, folosind tehnici inovatoare și knowhow-ul asigurat de echipele profesionale de management.

Misiunea firmei este de a crește împreună cu dezvoltarea economică a României și a Europei, întărindu-și poziția pe piață, precum și pe cea a clienților săi.

Strategia firmei este de a realiza operațiuni de transport mărfuri și servicii logistice integrate multispecializate, prin urmare să devină un operator principal în Europa de Est și în același timp să aibă o creștere profitabilă.

Firma activează în mai multe sectoare de activitate:

1. FMCG – Dumagas Transport oferă soluții complete pentru întreaga gamă de transport bunuri de larg consum în Europa, iar în România oferă servicii integrate de logistică și distribuție, fiind astfel un furnizor de servicii complete și profesionale, care îmbunătățește mereu fluxul de transport de mărfuri și depozitare. Dumagas a implementat și menține un sistem de siguranță și sănătate alimentară, certificat ISO 22000:2005, iar depozitele logistice situate în toate zonele României se constituie în puncte de cross-docking pentru efectuarea unei distribuții de calitate.

2. PERISABILE – Dumagas asigură ca produsele perisabile să ajungă la timp și în stare  proaspătă, comenzile fiind onorate de obicei în termen de câteva ore sau chiar în aceeași zi. Marfa este depozitată în spații cu capacități mari de refrigerare, beneficiind astfel de o distribuție rapidă. 

3. AUTOMOTIVE – Dumagas oferă soluții profesionale pentru întregul lanț de aprovizionare cu automobile în conformitate cu cele mai înalte standarde de siguranță și calitate. Rețeaua de centre logistice moderne și profesionale din București și Craiova sunt proiectate pentru automobile și camioane care sunt aduse din toată Europa.

4. CHIMICE – furnizorii de servicii în logistică sunt în măsură să respecte și să pună în aplicare standarde de calitate strictă de protecția mediului – în depozitare, precum și în timpul transportului. Dumagas Transport îndeplinește toate aceste standarde și dezvoltă soluții individuale pentru fiecare client în parte, soluții de management pentru a realiza întregul lanț de aprovizionare. Dumagas oferă soluții de transport pentru aproate toate clasele de materiale periculoase, iar mijloacele de transport cum ar fi autocisternă, siloz, prelate sunt conform normelor europene în vigoare.

5. ELECTROCASNICE – Dumagas transportă aparate de uz casnic, transportul făcându-se cu echipamente speciale și conducători auto, aceștia fiind instruiți în propria școală de șoferi, totul pentru ca marfa să fie în siguranță maximă.  Transporturile sunt efectuate la înalți parametri de siguranță, ținându-se cont de specificul mărfii, astfel încât să fie prevenite deteriorările de orice natură.

6. HÂRTIE – Dumagas Transport oferă soluții complete pentru transportul de hârtie pe rulouri sau paleți, la importante societăți din întreaga Europă.

7. MOBILIER – Logistica pentru industria mobilei înseamnă timp de livrare îndelungat și niveluri ridicate de rulare a banilor pentru mulți producători și vânzători cu amănuntul. Dumagas permite accelererarea procesele de logistică și gestiunea strictă a costurilor de transport. In întreaga lume realizează transport de mobilier pentru clienții săi, fie că sunt producători, comercianți cu amănuntul sau furnizori.

8. MEDICAMENTE – Standardele de siguranță ridicate și aderarea la reglementările stricte de igienă sunt condiții obligatorii pentru transportul de medicamente. Dumagas ține cont de aceste cerințe și oferă un transport sigur pentru produsele farmaceutice cu ajutorul personalului bine instruit.

9. ANVELOPE – Dumagas transportă anvelope pentru cei mai mari producători sau furnizori de anvelope din Europa, camioanele fiind echipate special pentru acest tip de transport. De asemenea, oferă spații de depozitare și distribuție pe tot teritoriul României. Colaborează pe baze stabile cu mari producători de anvelope (Pirelli, Michelin etc.) și cu marii producători de autoturisme și autovehicule.

10. CONSTRUCȚII – Dumagas Transport oferă soluții pentru transportul oricărui tip de materiale de construcții. Experiența dobândită în cei 18 ani de activitate, permite transportul materialelor la cele mai ridicate standarde de siguranță, astfel încât activitatea partenerilor să nu fie îngreunată.

Firma oferă consultanță profesională de transport prin: analiza fluxurilor de mărfuri ale clientului, prezentarea adaptată a ofertei, implementarea soluției de transport cu o echipă dedicată, planificare și urmărire transport în departamentul dispecerat-planificare prin sisteme informatice dedicate de ultimă generație. Dumagas oferă atât servicii în sistem ”camion plin” (FTL-full truck loads), cât și grupaj intern/internațional (LTL). Firma dispune de resursele necesare pentru efectuarea serviciilor de transport în țările din Uniunea Europeană, Balcani, Europa de Est, Orientul Mijlociu. Flota Dumagas este compusă din camioane de ultimă generație, norma de poluare Euro 5 și Euro 6, iar vârsta medie este de 1,5 ani. Camioanele dispun de sisteme de urmărire GPS, stații de comunicare în timp real cu șoferul, pentru o gestionare eficientă a serviciului de transport. Clientul poate oricând să fie informat cu privire la mărfurile transportate și poziția camioanelor, prin intermediul sistemului integrat de urmărire prin satelit – Infofleet, timpul de tranzit etc. Deține sisteme de culegere a comenzilor de transport și de informare a clientului pe platforma informatică ”Dumagas”,

Dumaga Transport își selectează în mod riguros conducătorii auto, precum și subcontractanții. Efectuează permanent cursuri de specializare și depune eforturi pentru responsabilizarea angajaților și subcontractanților și creșterea profesionalismului în activitatea desfășurată. Planificarea și urmărirea riguroasă a transporturilor și urmărirea derulării serviciilor prin intermediul unui program informatic dedicat, numit "Transmanager"(TMS-Transport Management System). Flota este echipată și pentru transport ADR, iar șoferii sunt instruiți pentru transportul de mărfuri periculoase. Lunar efectuează peste 7000 de comenzi de transport pe teritoriul țării și oriunde în Europa.

Experiența în domeniu de peste 18 ani și principiile călăuzitoare, precum punctualitatea la încărcare/descărcare, indicatorii de performanță strict urmăriți, referințele de la numeroși clienți, atât companii mari, cât și clienți mici și mijlocii, își găsesc rezultanta în productivitatea finală a clientului.

2.2. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor totale ale SC DUMAGAS TRANSPORT&LOGISTICS SA

La realizarea circuitului economic (aprovizionare-stocare-producție-vânzare-servicii post vânzare), concură o serie de cheltuieli. Dar, pentru a reduce costul produselor și serviciilor vândute, pentru a fi mai competitivă, întreprinderea trebuie să depună eforturi pentru optimizarea acelor elemente de cheltuieli care influențează, în cea mai mare măsură, rezultatul final. De aceea, este necesar să se cunoască structura specifică a costului. Aceasta face posibilă identificarea unor factori-cheie ai succesului pe domenii, respectiv a unor direcții strategice de acțiune. Prin urmare, gestionarea eficientă a celui mai important element de cost asigură întreprinderii un avantaj concurențial decisiv.

Indiferent de mecanismul de formare a structurii, prin analiză se pun în evidență rezultatele obținute, tendințele fiecărei subgrupe de cheltuieli, rezervele de optimizare a acestora, orientările strategice ale firmei.

Tabel nr.1

Dinamica și structura cheltuielilor – mil. lei –

Se observǎ cǎ ponderea veniturilor din exploatare în total venituri a crescut in anul 2015 față de anul 2014. În același interval, cheltuielile de exploatare au crescut și ele ca procent în total cheltuieli, ajungând de la 99,63% la 99,94% în anul 2015. Se observă o scădere, în anul 2016, a cheltuielilor de exploatare în total cheltuieli, ajungând la 99,89% față de anul 2015 când acestea au atins pondeera de 99,94%.

2.3. Analiza eficienței cheltuielilor totale la nivelul SC DUMAGAS TRANSPORT&LOGISTICS SA

Desfășurarea activității unui agent economic necesită consumuri de resurse umane, materiale, financiare. După natura lor, după care se realizează și gruparea în contul de profit și pierdere, cheltuielile și veniturile întreprinderii se grupează astfel: de exploatare, financiare și excepționale. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are rolul de a evidenția evoluția acestora, factorii care influențează nivelul lor, precum și identificarea rezervelor care pot fi puse în valoare pentru reducerea lor, sau menținerea în limitele de eficiență care concură la performanța economico-financiară a întreprinderii.

Ținând seama de modelul de calcul al ratei, respectiv raportul efort/efect, nivelul descrescând al ei relevă creșterea eficienței cheltuielilor.

Tabel nr.2

Structura cheltuielilor și a veniturilor

Calculul și analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, în anii 2007 și 2008:

976,1- 1025,44 = -49,34 lei

din care:

datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor:

2)datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor totale:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

-49,34 lei =- 176,84 lei+127,5lei

Corelația este verificată

Dacǎ avem în vedere faptul ca situația cheltuielilor la 1000 lei venituri este diferitǎ pe cele trei domenii de activitate, se impune efectuarea unei analize de tip factorial pornind de la modelul de analizǎ:

Calculând, avem:

976,1- 1025,44 = -49,34 lei

din care:

1) datoritǎ influenței modificǎrii structurii veniturilor pe cele trei domenii de activitate:

2) datoritǎ influienței modificǎrii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe domenii de activitate :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-49,34 = 0,78 + (- 50,12)

Corelația este verificată

Analiza comparativǎ a anilor 2015 și 2014

Din analiza datelor rezultǎ cǎ în anul 2015 s-a înregistrat o scădere a nivelului ratei de eficiențǎ a cheltuielilor totale fațǎ de nivelul înregistrat în anul 2014, fiind respectatǎ și corelația dintre ritmul de creștere a veniturilor și ritmul de creștere a cheltuielilor.

114,43% < 120,22%, în care:

114,43% reprezintǎ indicele de creștere a cheltuielilor

120,22% – indicele de creștere a veniturilor

În anul 2015 nivelul ratei de eficiențǎ a cheltuielilor totale a scǎzut cu -49,34 fațǎ de cea înregistratǎ în anul 2014, situație determinatǎ de scaderea considerabilǎ a cheltuielilor financiare si de creșterea cheltuielilor de exploatare.

În aceste condiții, creșterea cheltuielilor de la 126708084mii lei la 144996834mii lei se justificǎ, deoarece ritmul de creștere a cheltuielilor este mai mic decât dinamica veniturilor, astfel cǎ efectul devanseazǎ efortul financiar.

Indicatorul de eficiență economică este dat de formula :

Ee = ,

prin care se urmarește minimizarea lui,de exemplu, cheltuielile le 1000 lei venituri din exploatare trebuie să înregistreze o valoare subunitară cât mai redusă.

Cheltuielile la 1000 lei venituri au scǎzut în anul 2015 fațǎ de anul anterior cu -49,34lei. Aceastǎ scǎdere este rezultatul influenței urmǎtorilor factori :

modificarea structurii veniturilor care are ca rezultat devansarea lui de către nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri totale cu 176,84 lei Aceastǎ situație s-a datorat creșterii ponderii veniturilor din exploatare de la 99,48% în anul 2014 la 99,87% în 2015, adicǎ în acel domeniu de activitate cu un nivel al cheltuielilor la1000 lei venituri mai mare decât nivelul mediu al cheltuielilor la 1000 lei venituri totale.

Având în vedere cǎ veniturile din activitatea de exploatare ocupǎ o pondere foarte mare în total venituri (99,48% în anul 2014, respectiv 99,87% în anul 2015), scăderea cheltuielilor la 1000 lei venituri din activitatea financiarǎ, precum și din activitatea excepționalǎ are o influențǎ nesemnificativǎ.

modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri pe cele trei categorii de activitǎți a avut o influențǎ favorabilǎ ducând la creșterea ratei de eficiențǎ a cheltuielilor cu 127,5lei. Deși cheltuielile financiare au scăzut și cele eextraordinare s-au diminuat la zero, acest fapt nu a putut devansa creșterea cheltuielilor de exploatare, ceea ce a dus la o creștere pe total activitate de 127,5 lei.

Calculul și analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, în anii 2015 și 2016

∆ Ch*1000/V = (Ch*1000/V)1 – (Ch*1000/V)0 =940,10 – 976,1

= – 36lei

din care:

1)datoritǎ influienței modificǎrii veniturilor:

2)datoritǎ influienței modificǎrii cheltuielilor totale :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-36 lei= -470,5 lei + 434,5 lei

Corelația a fost respectată.

Aprofundând analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, putem calcula influențele fiecǎreia dintre cele trei categorii de cheltuieli aferente celor trei activitǎți: exploatare, financiarǎ și extraordinară.

Se impune efectuarea unei analize de tip factorial pornind de la modelul de analizǎ:

Calculând, avem:

∆ Ch*1000/V = (Ch*1000/V)1 – (Ch*1000/V)0 =940,10 – 976,1 = – 36lei

din care:

1)datoritǎ influenței modificǎrii structurii veniturilor pe cele trei domenii de activitate :

2)datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe domenii de activitate :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

– 36 lei = – 0,19 +( – 35,81)

Corelația a fost verificată

Analiza comparativǎ a anilor 2015 și 2016

Din analizǎ rezultǎ cǎ și în perioada anilor 2015 și 2016 s-a respectat corelația dintre ritmul de creștere a veniturilor și ritmul de creștere al cheltuielilor:

185,86%<193,08% în care:

185,86% reprezintǎ ritmul de creștere a cheltuielilor

193,08%- ritmul de creștere a veniturilor

Cheltuielile la 1000 lei venituri, din calculul factorial, au scǎzut în anul 2016 fațǎ de anul anterior cu -36lei. Aceastǎ scǎdere este rezultatul influenței urmǎtorilor factori :

-modificarea structurii veniturilor cu -470,5lei. Astfel, veniturile din exploatare au scăzut de la 99,87% la 99.85%, veniturile financiare au crescut cu 0,02%, iar veniturile excepționale ca și cheltuielile excepționale s-au diminuat ajungând la nivelul de 0%

-cheltuielile la 1000 lei venituri,pe cele trei categorii de activitate au avut o evolutie favorabilǎ, diminuându-se cu -35,81lei, acest lucru datorându-se creșteri intr-o măsură mică a cheltuielilor de exploatare de la 99,94% în 2008 la 99,89% în 2016, dar influența cea mai mare având-o cheltuielile excepționale care in anul 2014 au avut nivelul de 280367 mii lei,iar în anul 2015 acestea au ajuns la 0 datorită faptului că societatea nu a înregistrat nevirări la termen a obligațiilor de plată către bugetul statului, menținându-și valoarea la zero si în anul 2016.

2.3. Analiza principalelor categorii de cheltuieli

2.3.1. Analiza cheltuielilor de exploatare

În totalul cheltuielilor întreprinderii, cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare, ceea ce impune o analiză aprofundată a lor. Cheltuielile de exploatare sunt aferente ciclului de exploatare, care cuprinde ansamblul următoarelor operațiuni: cumpărare de materii prime și materiale, stocarea lor, procesul de producție, stocarea semifabricatelor, produselor finite și vânzarea lor, precum și achiziționarea de mărfuri și vânzarea lor, dacă este cazul.

În totalul cheltuielilor întreprinderii, cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare (99,63% în anul 2014, 99,94% în anul 2015 și 99,89 în anul 2016), ceea ce impune o analizǎ mai complexǎ și mai aprofundatǎ în acest domeniu, unde, de fapt, trebuie cǎutate nu numai cauzele care au generat cu preponderențǎ o anumitǎ dinamicǎ a cheltuielilor de producție și a eficienței acestora, dar și rezervele interne de a cǎror implementare depinde o creștere mai puternicǎa eficienței acestor cheltuieli.

O apreciere cu caracter general privind situația de ansamblu a cheltuielilor pentru exploatare trebuie sǎ ținǎ seama, în mod corelat, de trei aspecte indisolubil legate între ele :

a) variația cheltuielilor pentru exploatare, pe total și pe elemente componente, în dinamicǎ și comparative cu prevederile ;

b) modificǎrile intervenite în structura cheltuielilor pentru exploatare pe elemente componente, în dinamicǎ și comparativ cu prevederile ;

c) variația nivelului eficienței economice a cheltuielilor pentru exploatare pe total și pe principalele elemente componente, în dinamicǎ și comparativ cu prevederile.

Dinamica structurii și a ratei de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare

Tabelul nr. 3 – mii lei –

Interpretare:

Analiza cheltuielilor pentru exploatare a fost fǎcutǎ în primul rând, prin prisma eficiențelor economice, indicatorul „cheltuieli la 1000 de lei venituri din exploatare” reflectând tocmai aceastǎ eficiența.

Se observǎ în anul 2015 fațǎ de 2014 cǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare a avut o evoluție tocmai favorabilă, aceasta diminuându-se cu -50,19lei la 1000 lei venituri din exploatare.

Cauzele acestei evoluții trebuiesc cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu materiile prime, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicatǎ în total cheltuieli de exploatare și care, prin variațiile sale influențeazǎ cel mai serios nivelul indicatorului.

Astfel, calculând cheltuielile materiale la 1000 lei venituri din exploatare se observǎ cǎ nivelul acestora a crescut cu 27,28lei.

Se observǎ în anul 2016 fațǎ de 2015 cǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare a avut o evoluție tocmai favorabilă, aceasta diminuându-se cu -36,33lei la 1000 de lei venituri din exploatare.

Cauzele acestei evoluții trebuiesc cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu materiile prime, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicatǎ în total cheltuieli de exploatare și care, prin variațiile sale influențeazǎ cel mai serios nivelul indicatorului.

Analiza eficienței cheltuielilor de exploatare poate fi efectuatǎ în raport cu formarea veniturilor și nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.

Evoluția veniturilor și a cheltuielilor de exploatare

Tabelul nr. 4 – mii lei –

Calculul și analiza cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare în anii 2014 și 2015

din care :

1) datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor din exploatare :

2) datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor de exploatare :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-50,19= -172,19+122lei

Analiza comparativǎ a anilor 2014 și 2015

Din analiza datelor rezultǎ cǎ în anul 2015 s-a înregistrat o scǎdere a nivelului ratei de eficiențǎ cheltuielilor de exploatare fațǎ de nivelul înregistrat în anul 2014, care este rezultatul respectǎrii corelației dintre ritmul de creștere al veniturilor din exploatare și ritmul de creștere al cheltuielilor de exploatare.

120,69%<147,96%, în care:

120,69% reprezintǎ indicele de creștere a cheltuielilor de exploatare;

147,96%- indicele de creștere a veniturilor din exploatare.

În perioada primilor doi ani se constatǎ o îmbunǎtǎțire a nivelului cheltuielilor de exploatare la 1000 de lei venituri din exploatare, în valoare de 172,19lei. Acest fapt a fost urmarea sporirii veniturilor din exploatare cu 265,36lei , precum și al acțiunii nefavorabile a creșterii cheltuielilor de exploatare cu 122lei.

Calculul și analiza cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare în anii 2015 și 2016

din care :

1) datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor din exploatare :

2) datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor de exploatare:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-36,33lei=-470,78lei+434,45lei

2.3.1.1. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri

Evoluția cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri

Tabelul nr. 5 – mii lei –

Utilizând metoda substituției în lanț, cuantificarea acțiunii celor trei factori menționați asupra variației cheltuielilor la 1000 de lei cifrǎ de afaceri, presupune urmǎtoarele formule și calcule:

Analiza indicatorului pe anii 2014 și 2015:

Cresterea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri cu 321,71 lei este rezultatul influenței :

din care :

1)datoritǎ influenței structurii producției vândute :

2)datoritǎ influenței prețului mediu de vânzare :

3)datoritǎ influenței costului de producție :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-127,75lei =0,06lei -151,51lei +23,72lei

Consemnate în schema factorialǎ, rezultatele cuantificǎrilor factoriale se prezintǎ astfel :

Analiza comparativǎ a anilor 2014 și 2015

Se observǎ cǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri a înregistrat o dinamicǎ favorabilǎ, respectiv fațǎ de anul anterior mia de lei venituri a putut fi obținutǎ cu o cheltuialǎ mai micǎ, și anume cu -127,75lei mai puțin.

Reducerea „ cheltuielilor la mia de lei cifrǎ de afaceri” s-a datorat, pe de o parte, unor modificǎri favorabile intervenite în structura producției vândute (0,06lei),datoritǎ creșterii ponderii produselor vândute al cǎror nivel de eficiențǎ economicǎ a cheltuielilor este mai ridicat, iar pe de altǎ parte încasǎriiunor prețuri unitare medii de vânzare (fǎrǎ TVA) mai mari fațǎ de anul precedent.

Aportul favorabil al structurii producției vândute și al prețurilor unitare medii de vânzare a fost substanțial diminuat de creșterea costurilor unitare de producție (+23,72lei).

Analiza indicatorului pe anii 2015 și 2016

din care :

1)datoritǎ influenței structurii producției vândute :

2)datoritǎ influenței prețului mediu de vânzare :

3)datoritǎ influenței costului de producție :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

Consemnate în schema factorialǎ, rezultatele cuantificǎrilor factoriale se prezintǎ astfel :

Analiza comparativǎ a anilor 2015 și 2016

Din datele înscrise în tabelul nr. 5, precum și din calculele efectuate, se observǎ cǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri a înregistrat o dinamicǎ favorabilǎ, respectiv fațǎ de anul anterior mia de lei venituri a putut fi obținutǎ cu o cheltuialǎ mai micǎ (cu 7,56lei mai micǎ în ultimu an decât în anul precedent).

Reducerea „cheltuielilor la 1000 de lei cifrǎ de afaceri” s-a datorat, pe de o parte, unor modificǎri favorabile intervenite în structura producției vândute (a crescut ponderea produselor vândute al cǎror nivel de eficiențǎ economicǎ a cheltuielilor este mai ridicat), iar pe de altǎ parte încasǎrii unor prețuri unitare medii de vânzare (fǎrǎ TVA) mai mari fațǎ de anul precedent.

Aportul favorabil al celor doi factori menționați a fost influentat favorabil de reducerea costurilor unitare de producție (+121,68lei).

2.3.1.2. Analiza cheltuielilor fixe si variabile

În orice diagnostic al cheltuielilor se pornește de la relevarea dinamicii nivelului pe total și pe cheltuieli, cuprinzând în trend cât mai multe momente.

a). pentru cheltuielile variabile la 1000 lei venituri din exploatare:

Pn 2015 = 595,90 = 1,2219 Pn 2016 = 525,94 = 0,8825 Pn realizat = 525,94 = 1,0113

Pn 2014 487,68 Pn 2014 595,90 Pn prevăzut 520,05

b). Pentru cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de afaceri:

Pn 2015 = 603,93 = 1,2093 Pn 2016 = 537,84 = 0,8905 Pn realizat = 537,84 = 1,0318

Pn 2014 499,37 Pn 2014 603,93 Pn prevăzut 521,26

Tabel nr.6

Situația costurilor variabile și fixe – mii.lei –

În anul 2016, nivelurile cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri și cifră de afaceri sunt mai

mici față de anul 2015, ceea ce reflectă o creștere a eficienței resurselor variabile consumate, o creștere a eficienței cu 69,96 lei în cazul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare, respectiv 66,09 lei în cazul cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri.

În anul 2016 față de perioada previzionată, precum și în anul 2015 față de anul 2014, se înregistreză o creștere a nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri, respectiv cifră de afaceri, pentru ambele situații, ceea ce reflectă o scădere a eficienței resurselor variabile consumate cu 5,89 lei și 108,22 lei în cazul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri, respectiv 16,58 lei și 104,56 lei în cazul cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri.

O asemenea apreciere poate fi confirmată sau infirmată numai după ce se realizează analiza diagnostic de tip factorial, prin care se relevă influența structurii producției, prețurilor de vânzare, costurilor variabile pe produse (ele intră sub incidența consumurilor fizice și a prețurilor, respectiv a tarifelor pe unitate de resursă).

Așa cum rezultă din însăși definirea problemei, și în cazul cheltuielilor variabile, nivelul lor se examinează structural, punând în evidență sensul și contribuția fiecărei cheltuieli la abaterea generală (în modul acesta se facilitează operarea în analiza de aprofundare cu principiul excepției).

Pe baza primului model, abaterea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri se explică astfel:

Pentru anul 2015: abaterea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri este de +104,56 lei,datorită:

influenței structurii cifrei de afaceri:

∑qv1 . cv0 1000 – ∑qv0 . cv0 1000 = 81023 1000 – 48781 1000 = 564,61 – 499,37 = 65,24 lei

∑qv1 . p0 ∑qv0 . p0 143501 97684

influenței prețurilor de vânzare:

∑qv1 . cv0 1000 – ∑qv1 . cv0 1000 = 81023 1000 – 81023 1000 = 633,76 – 564,61 = 69,15 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . p0 127845 143501

influenței costurilor variabile pe produse:

∑qv1 . cv1 1000 – ∑qv1 . cv0 1000 = 77210 1000 – 81023 1000 = 603,93 – 633,76 = – 29,83 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . p1 127845 127845

Se apreciază faptul că influența costurilor variabile duce la micșorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 29,83 lei, în timp ce structura cifrei de afaceri și prețurile de vânzare au influențe negative asupra indicatorului, determinând creșterea sa cu 65,24 lei, respectiv cu 69,15 lei.

Modificarea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri în anul 2015 cu

– 66,09 lei se explică prin influența următorilor factori: structura cifrei de afaceri a avut o influență favorabilă ce a dus la scăderea cheltuielilor variabile aferente cifrei de afaceri cu 103,36 lei, la fel și influența costurilor variabile pe produse cu 31,48 lei, în timp ce prețurile de vânzare au avut o influență negativă ce a dus la creșterea cheltuielilor variabile aferente cifrei de afaceri cu 68,75 lei.

Pentru anul 2016(r/p): modificarea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri față de perioada prevăzută cu +16,58 lei a fost determinată de influențele următorilor factori: influența structurii cifrei de afaceri în sensul reducerii nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri (creșterii eficienței acestora) se explică prin creșterea ponderii unor produse cu niveluri ale cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri potrivit bazei de comparație (în cazul acesta prevăzute) mai mici decât cel mediu al aceleeași baze. Îndiferent de sens, fenomenul este normal în măsura în care schimbările de structură sunt determinate de cerere și nu de disfuncționalități în activitatea întreprinderii (asigurarea cu factorii necesari producției și distribuției și utilizarea eficientă a acestora).

Acțiunea prețurilor are sens de creștere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 68,75 lei. În nivelul costurilor variabile pe produse se reflectă, pe de o parte, consumurile fizice de resurse, pe de altă parte, prețurile de cumpărare pe unitate de resursă. Primul factor este rezultatul politicii firmei, în special tehnologice, iar ce de-al doilea, deși intrî sub incidența pieței oglindește și acțiunea managementului, funcției comerciale în cadrul acestuia (studiul pieței resurselor).

Nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri se reflectă în următorii indicatori ai performanței economico-financiare:

a).Rezultatul exploatării (profitului):

anul 2015: – (595,90 – 487,68) 142.984.101 = – 15.473.739 mii lei

1000

anul 2016: – (525,94 – 595,90) 207.460.728 = + 14.513.952 mii lei

1000

anul 2016(r/p): – (525,94 – 520,05) 207.460.728 = – 1.221.943 mii lei

1000

Cheltuielile variabile la 1000 lei venituri din exploatare au avut o influență negativă asupra profitului în anul 2015, și 2016 față de nivelul previzionat, acestea diminuând rezultatul exploatării cu 15.473.739 mii lei, respectiv cu 1.221.943 mii lei. În anul 2016 s-a înregistrat o creștere a rezultatului exploatării cu 14.513.952 mii lei, datorită scăderii nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare față de anul 2015.

b).Eficiența activelor de exploatare:

anul 2015: – 15.473.739.000 : 36.793.127.000 = – 0,42 lei

anul 2016: 14.513.952.000 : 39.013.461.000 = 0,37 lei

anul 2016(r/p): – 1.221.943.000 : 39.013.461.000 = – 0,03 lei

Creșterile nivelurilor cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare față de perioadele previzionate duce la scăderea eficienței activelor de exploatare cu 0,42 lei la 1000 lei active de exploatare în anul 2014, cu 0,03 lei la 1000 lei active de exploatare în anul 2016 față de nivelul prevăzut, și la creșterea eficienței activelor de exploatare cu 0,37 lei la 1000 lei active de exploatare în anul 2016.

c).Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

anul 2015: – 15.473.739.000 : 34.596.127.000 = – 0,45 lei

anul 2016: 14.513.952.000 : 34.872.503.000 = 0,41 lei

anul 2016(r/p): – 1.221.943.000 : 34.872.503.000 = – 0,035 lei

Creșterile nivelurilor cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare față de perioadele previzionate duce la scăderea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 0,45 lei la 1000 lei mijloace fixe în anul 2014, cu 0,035 lei la 1000 lei mijloacelor fixe în anul 2016(r/p), și la creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 0,41 lei la 1000 lei mijloace fixe în anul 2016.

d).Eficiența activelor circulante:

anul 2015: – 15.473.739.000 : 38.377.021.000 = – 0,40 lei

anul 2016: 14.513.952.000 : 40.713.449.000 = 0,35 lei

anul 2016(r/p): – 1.221.943.000 : 40.713.449.000 = – 0,03 lei

Creșterile nivelurilor cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare față de perioadele previzionate duce la scăderea eficienței activelor circulante cu 0,40 lei la 1000 lei active circulante în anul 2014, cu 0,03 lei la 1000 lei active circulante în anul 2016(r/p), și la creșterea eficienței activelor circulante cu 0,35 lei la 1000 lei active circulante în anul 2016.

e).Eficiența utilizării forței de muncă (profitul mediu pe un salariat):

anul 2015: – 15.473.739.000 : 1399 = – 11.060.571 lei/salariat

anul 2016: 14.513.952.000 : 1382 = 10.502.136 lei/salariat

anul 2016(r/p): – 1.221.943.000 : 1382 = – 884.185 lei/salariat

Creșterile nivelurilor cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare au dus la scăderea profitului mediu pe un salariat cu 11.060.571 lei în anul 2014, cu 884.185 lei în anul 2016 față de nivelul prevăzut, și la creșterea profitului mediu pe un salariat cu 10.502.136 lei în anul 2016.

Ca și în cazul cheltuielilor variabile, eficiența celor fixe se apreciază sintetic pe baza nivelului lor la 1000 lei cifră de afaceri.

Așadar, față de nivelul previzionat, nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri este mai mic cu 15,65 lei, respectiv 4%. Analizând cei trei ani luați în considerare, se constată că în anul 2015 se înregistrează o scădere a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 11,52 lei, respectiv 3,2%, ceea ce – chiar în condițiile creșterii sumei lor ca urmare a prețurilor factorilor consumați, deoarece cifra de afaceri a înregistrat un indice de peste 1,30 – atestă eficiența lor.În anul 2016 nivelul indicatorului cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de afaceri este mai mare decât cel înregistrat în perioada precedentă cu 53,2 lei, respectiv 15%.

Structural, nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri poate fi analizat în două moduri: pe baza structurii și contribuției cheltuielilor fixe specifice la formarea și totodată abaterea nivelului total al acestora; pe baza structurii și contribuției centrelor de responsabilitate, ce angajează cheltuieli fixe (centre ce angajează cheltuieli privind cercetarea-dezvoltarea, activitățile comerciale, conducerea tehnică, administrația,conducerea personalului, informația, amortismentele,etc.).

Pe baza modelului de calcul și analiză prezentat, se procedează la diagnosticul de tip analiză factorială a abaterii cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri. Analiza abateri nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri pe factori de influență se efectuează astfel:

Pentru anul 2015:

1. influența cifrei de afaceri:

( Cf o – Cf o ) 1000 = ( 35299 – 35299 ) 1000 = 276,10 – 361,35 = – 85,25 lei

∑qv1 . p1 ∑qvo . po 127845 97684

din care datorită:

volumului producției vândute:

( Cf o – Cf o ) 1000 = ( 35299 – 35299 ) 1000 = 245,98 – 361,35 = – 115,37 lei

∑qv1 . p0 ∑qv1 . po 143501 97684

prețurilor de vânzare:

( Cf o – Cf o ) 1000 = ( 35299 – 35299 ) 1000 = 276,1 – 245,98 = 30,12 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . po 127845 143501

2. influența sumei cheltuielilor fixe:

( Cf1 – Cf o ) 1000 = 44724 – 35299 1000 = 73,72 lei

∑qv1 . p1 127845

Modificarea în anul 2015 a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu –11,53 lei s-a datorat următorilor factori: cifra de afaceri a dus la scăderea nivelului indicatorului cu 85,25 lei, din care datorită volumului producției vândute cu – 115,37 lei și a prețurilor de vânzare cu 30,12 lei; influența sumei cheltuielilor fixe a dus la creșterea nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 73,72 lei.

Abaterea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu +53,2 lei a fost rezultatul influenței cifrei de afaceri cu –101,52 lei, din care influența volumului producției vândute cu –131,51 lei și influența prețurilor de vânzare cu 29,99 lei, precum și a influenței sumei cheltuielilor fixe cu 154,71 lei.

La modificarea cu –15,65 lei a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri au contribuit cifra de afaceri cu +22,99 lei, din care volumul producției vândute cu –30,35 lei și prețurile de vânzare cu +53,34 lei, precum și suma cheltuielilor fixe cu –38,64 lei.

Suma cheltuielilor fixe se aprofundează pe cheltuieli și eventual pe centre de responsabilitate. În mecanismul de explicare a abaterii nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri, esențial este că prin creșterea acesteia (a cifrei de afaceri) ca urmare, în primul rând, a volumului fizic al bunurilor și serviciilor vândute, constituie calea de bază a măririi eficienței cheltuielilor fixe și a contribuției lor la masa profitului, și corespunzător rata profitabilității.

Faptul că însăși suma cheltuielilor fixe a crescut de-alungul celor trei ani, poate avea drept cauze: schimbări în sistemul de salarizare (creșterea ponderii salarizării în regie); creșterea salariilor determinată de rata inflației; schimbări în sistemul de amortizare(operarea în mai mare măsură cu amortizarea degresivă); creșterea consumului și prețurilor altor factori generatori de cheltuieli fixe (complexitatea factorilor de gestiune a activității).

Nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă în următorii indicatori ai performanței economico-financiare:

a).Rezultatul exploatării (profitului):

anul 2015: – (349,83 – 361,35) 127.845.596.000 = 1.472.781 mii lei

1000

anul 2016: – (403,03 – 349,83) 180.111.488.000 = – 9.581.931 mii lei

1000

anul 2016(r/p): – (403,03 – 418,68) 180.111.488.000 = 2.818.745 mii lei

1000

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă asupra profitului în anul 2015 și 2016 față de previzionat, acestea ducând la creșterea nivelului cifrei de afaceri cu 14.272.781 mii lei în anul 2015, respectiv cu 2.818.745 mii lei în anul 2016 față de nivelul previzionat. În anul 2016, s-a înregistrat o scădere a rezultatului exploatării cu 9.581.913 mii lei, datorită creșterii nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri față de anul 2015.

b).Eficiența activelor de exploatare:

anul 2015: 1.472.781.000: 36.793.127.000 = 0,04 lei

anul 2016: – 9.581.931.000 : 39.013.461.000 = – 0,245 lei

anul 2016(r/p): 2.818.745.000 : 39.013.461.000 = 0,072 lei

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă, care au dus la creșterea eficienței activelor de exploatare în anul 2015 cu 0,04 lei la 1000 lei active de exploatare, și în anul 2016 față de previzionat cu 0,072 lei la 1000 lei active de expoloatare. Însă, în anul 2016, se înregistrează o scădere a eficienței activelor de exploatare cu 0,245 lei la 1000 lei active de exploatare.

c).Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

anul 2015: 1.472.781.000 : 34.596.127.000 = 0,0425 lei

anul 2016: – 9.581.931.000 : 34.872.503.000 = – 0,275 lei

anul 2016(r/p): 2.818.745.000 : 34.872.503.000 = 0,08 lei

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă, ce a dus la creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe în anul anul 2015 cu 0,0425 lei la 1000 lei mijloace fixe, și în anul 2016 față de previzionat cu 0,08 lei la 1000 lei mijloace fixe. Însă, în anul 2016, se înregistrează o scădere a eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 0,275 lei la 1000 lei mijloace fixe.

d).Eficiența activelor circulante:

anul 2015: 1.472.781.000 : 38.377.021.000 = 0,038 lei

anul 2016: – 9.581.931.000 : 40.713.449.000 = – 0,235 lei

anul 2016(r/p): 2.818.745.000 : 40.713.449.000 = 0,07 lei

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă, care a dus la creșterea eficienței activelor circulante în anul anul 2015 cu 0,038 lei la 1000 lei active circulante, și în anul 2016 față de previzionat cu 0,07 lei la 1000 lei active circulante. De asemenea, în anul 2016, se înregistrează o scădere a eficienței activelor circulante cu 0,235 lei la 1000 lei active circulante.

e).Eficiența utilizării forței de muncă (profitul mediu pe un salariat):

anul 2015: 1.472.781.000 : 1399 = 1.052.738 lei/salariat

anul 2016: – 9.581.931.000 : 1382 = – 6.933.380 lei/salariat

anul 2016(r/p): 2.818.745.000 : 1382 = 2.039.613 lei/salariat

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă, ce au dus la creșterea profitului mediu pe un salariat în anul 2015 cu 1.052.738 lei, și în anul 2016 față de previzionat cu 2.039.613 lei. Însă, în anul 2016, se înregistrează o scădere a profitului mediu pe un salariat cu 6.933.380 lei.

2.3.1.3. Analiza cheltuielilor cu materiile prime si materialele consumabile

Tabel nr.5

Situația cheltuielilor materiale – mii.lei –

Referitor la nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare se remarcă tendința descrescătoare față de anul 2015 cu 101,02 lei a celui prevăzut și cu 82,08 lei a celui realizat în anul 2016. Dacă se admite ipoteza unei structuri comparabile a veniturilor, înseamnă că reducerea este rezultatul randamentului factorilor de producție și a managementului, în special în domeniul achiziționării materiilor prime și a materialelor.

Față de anul 2014, în anul 2015 se remarcă o creștere a ratei cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare cu 91 lei.

Aceeași evoluție se menține și în ceea ce privește nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri, astfel că, în anul 2016 se înregistrează o scădere a nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri cu 72,6 lei, o scădere mai mică decât cea a nivelului previzionat de 93,57 lei. În anul 2015, nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri crește față de anul 2014 cu 90,5 lei. Structural (directe și indirecte), de la tendința generală fac excepție cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe care scad treptat, astfel că în anul 2015, nivelul acestui indicator e mai mic cu 19,92 lei, în anul 2016 cu 5,13 lei și la nivelul previzionat, cu 5,89 lei.

În cazul cheltuielilor materiale la 1000 lei aferente cifrei de afaceri se va utiliza următorul model de analiză a abaterii:

Anul 2015: Abaterea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri în anul 2015 este de +90,5 lei.

Din care:

1.- Influența structurii producției vândute:

∑qv1 . cm0 1000 – ∑qv0 . cm0 1000 = 85671 1000 – 53702 1000 = 597 – 549,76 = 47,24 lei

∑qv1 . p0 ∑qv0 . p0 143501 97684

2.- Influența cheltuielilor materiale la 1000 lei pe produse:

∑qv1 . cm1 1000 – ∑qv1 . cm0 1000 = 81854 1000 – 85671 1000 = 640,26 – 597 = 43,26 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . p0 127845 143501

din care:

2.1.- influența cheltuielilor directe la 1000 lei pe produse:

∑qv1 . cmd1 1000 – ∑qv1 . cmd0 1000 = 51894 1000 – 54511 1000 = 405,91 – 379,86 = 26,05 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . p0 127845 143501

din care:

2.1.1.- influența consumurilor fizice:

rCmd (1000)’ – rCmd (1000) = 49958 1000 – 54511 1000 = 390,77 – 426,38 = – 35,61 lei

127845 127845

2.1.2.- influența prețurilor de includere în costuri:

Cd1 (1000) – rCd (1000)’ = 51894 1000 – 49958 1000 = 15,14 lei

127845 127845

2.2.- influența cheltuielilor materiale indirecte la 1000 lei:

Ci (1000) – rCi (1000) = 85671 – 49958 1000 = 248,86 lei

143501

Ca parametrii ai diagnosticului se rețin următoarele: influența structurii producției vândute, ce a dus la creșterea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri în anul 2015 cu 47,24 lei, se explică prin creșterea ponderii unor produse cu cheltuieli materiale la 1000 lei cifră de afaceri mai mari decât nivelul mediu în anul 2014 al acestora. Situația poate fi considerată normală atâta timp cât această creștere este rezultatul structurii cererii. Ținând seama de faptul că sensul influenței este negativ, din punct de vedere economic poate fi admisă și ipoteza unor disfuncționalități legate de asigurarea cu resurse materiale, umane și financiare, sau existența unor factori perturbatori în utilizarea lor.

Influența cheltuielilor materiale la 1000 lei pe produse a contribuit și ea la creșterea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri cu 43,26 lei, din care influența cheltuielilor directe la 1000 lei pe produse cu 26,05 lei (consumurile fizice cu –35,61 lei și prețurile de includere în costuri cu 15,14 lei) și influența cheltuielilor materiale indirecte, cu 248,86 lei.

Nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri a scăzut în anul 2016 față de anul 2015 cu 72,6 lei datorită: structurii producției vândute cu – 129,98 lei; a cheltuielilor materiale

la 1000 lei pe produse cu 57,38 lei, din care influența cheltuielilor directe la 1000 lei pe produse cu 42,51 lei (consumurile fizice cu – 14,49 lei și prețurile de includere în costuri cu 10,65 lei) și influența cheltuielilor materiale indirecte la 1000 lei cifră de afaceri, cu 172,84 lei.

Abaterea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri în anul 2016 față de nivelul prevăzut este de +20,97 lei. Se remarcă influența favorabilă a structurii producției vândute ce a dus la scăderea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri față de nivelul prevăzut cu 36,41 lei, în timp ce cheltuielile materiale la 1000 lei pe produse au avut o influență negativă, ce au contribuit cu 57,38 lei, din care cheltuielile directe la 1000 lei pe produse cu 42,51 lei (consumurile fizice cu – 14,49 lei și prețurile de includere în costuri cu 10,65 lei) și cheltuielile materiale indirecte la 1000 lei cu 172,84 lei.

Referitor la cheltuielile indirecte, care preponderent sunt cheltuieli de structură, trebuie ținut seama de factorii proprii fiecăreia. De exemplu, cheltuielile cu energia și apa, care de la caz la caz, pot deține o pondere importantă, pot evolua în limite ce nu pot fi riguros previzionate ca urmare a inflației. Totodată, cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe intră sub incidența sistemului de amortizare.

=== af66ba0cd4c63f244cc28707225c2b976e13de7b_501523_1 ===

Introducere

Analiza cheltuielilor întreprinderii are o importanță foarte mare pentru gestiunea și controlul întreprinderii, ea arătând modul de folosire a resurselor de diverse tipuri și influența pe care o are modalitatea lor de alocare asupra performanțelor întreprinderii.

In activitatea managerială, îmbunătățirea și reducerea nivelului costurilor are un rol semnificativ, în condițiile în care calitatea produselor nu are de suferit și în care modul de derulare a activității nu este afectat. Pentru realizarea acestui obiectiv, este nevoie ca principalele categorii de cheltuieli să fie evidențiate și analizate.

Cheltuielile constituie scăderi ale beneficiilor economice obținute în perioada contabilă analizată, fiind reprezentate de ieșiri sau dimnuări ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, exprimate în scăderi ale capitalului propriu, în afara celor care provin din distribuirea către acționari.

Putem vorbi de cheltuieli care survin pe parcursul activităților curente, dintre care menționă, costul vânzărilor, salariile, amortizarea, acestea reprezentând ieșiri sau scăderi ale valorii activelor.

Alte cheltuieli provin din pierderi, constituind scăderi ale beneficiilor economice și pot fi realizate (care provin din dezastre sau din ieșirea activelor pe termen lung) sau nerealizate (care sunt produse de deprecierea monedei naționale în situația existenței datoriilor în valută).

Costul constituie ansamblul consumurilor de resurse realizate de către societate cu scopul realizării unei unități de produs sau a unui serviciu, în expresie monetară. Costul reprezintă un instrument esențial în gestiunea societății, el informând conducerea societății asupra activității derulate, având și rolul de a identifica direcțiile de acțiune în viitor.

Consumul de resurse de diverse tipuri este characteristic tuturor activităților economice, acestea fiind înregistrate, conform principiilor de organizare a contabilității financiare și de gestiune, în conturi specifice. La sfârșitul exercițiului financiar se realizează bilanțurile contabile, care oferă informații referitoare la volumul resurselor consumate și la eficiența consumului.

Analiza cheltuielilor societății se realizează folosind informațiile din contul de profit și pierdere, unde cheltuielile societății sunt organizate în funcție de natura activității, în cheltuieli de exploatare, financiare și extraordinare.

Lucrarea de față este structurată pe două capitole. Primul capitol este un capitol teoretic, care se referă la cheltuielile totale ca indicator de exprimare a consumului de resurse la
nivelul firmei. In cadrul acestui capitol am prezentat abordările conceptuale prinvind cheltuielile întreprinderii, modalitățile de analiză a cheltuielilor acesteia, analiza dinamicii și structurii cheltuielilor, precum și analiza eficienței cheltuielilor. La finalul capitolului, am prezentat sursele informaționale folosite în analiza cheltuielilor.

In cel de-al doilea capitol, am realizat un studiu de caz la o societate comercială listată la bursa de valori, privind cheltuielile totale ale acesteia. Am început cu prezentarea generală a societății, urmată de analiza dinamicii și structurii cheltuielilor totale ale acesteia și analiza eficienței cheltuielilor totale în cadrul societății.

Ne-am referit apoi la analiza principalelor categorii de cheltuieli în carul societății, respectiv analiza cheltuielilor de exploatare, a cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri, analiza cheltuielilor fixe și variabile, analiza cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile, analiza cheltuielilor cu personalul, analiza situației generale a cheltuielilor salariale, analiza eficienței cheltuielilor cu personalul, analiza corelației dintre dinamica productivității muncii și dinamica salariului mediu, precum și analiza cheltuielilor cu amortizarea. In final, am realizat o analiză a cheltuielilor financiare.

Capitolul I

Cheltuielile totale – indicator de exprimare a consumului de resurse la
nivelul firmei

1.1 Abordări conceptuale prinvind cheltuielile întreprinderii

Cheltuielile ca noțiune au fost analizate în literatura de specialitate atât din punct de vedere teoretic, cât și practic, fiind un concept economic care stipulează că orice tip de consum economic se exprimǎ într-un indicator sintetic fundamental.

”Nivelul, dinamica și structura cheltuielilor reflectă în mod sintetic activitatea întreprinderilor pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toate firmele, în vederea sporirii eficienței activității desfășurate”.

În realizarea produselor, executarea lucrǎrilor și prestarea serviciilor, firmele consumǎ materii prime și materiale auxiliare, energie electricǎ, mașini, utilaje și clǎdiri, combustibili, forțǎ de muncǎ, apǎ, teren etc., într-un cuvânt consumǎ elementele celor trei factori de producție. De asemenea, pentru comercializarea produselor se consumǎ materiale de ambalat, clǎdiri pentru depozitarea produselor destinate vânzǎrii, forțǎ de muncǎ antrenatǎ în activitǎțile de desfacere și altele. Prin urmare, și în procesul de desfacere se consuma elemente ale celor trei factori de producție.

Cheltuielile reprezintǎ sumele sau valorile plǎtite ori de plǎtit, dupǎ natura lor, care sunt aferente realizǎrii veniturilor, astfel cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor.

Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care se referǎ la perioade sau la exerciții financiare viitoare, se înregistreazǎ în cheltuielile curente ale perioadelor sau exercițiilor financiare viitoare. În aceasta categorie se încadreazǎ și sumele plǎtite pentru obținerea unor autorizații de funcționare (numai cele care se elibereazǎ sau se avizeazǎ periodic, cu un anumit termen de valabilitate) sau pentru achiziționarea unor drepturi de folosințǎ, pentru încheierea de contracte de concesiune sau pentru obținerea de licențe care se repartizeazǎ pe întreaga perioadǎ de valabilitate.

Cheltuielile se clasificǎ dupa mai multe criterii. In funcție de comportamentul lor fațǎ de volumul de activitate, există cheltuieli variabile și fixe sau convențional constante.

Cheltuielile variabile reprezintă acele cheltuieli care în total își schimbă nivelul împreună cu modificarea volumului fizic al producției care le-a produs, fiind rezultatul deciziei de folosire a capacitǎților existente. Acest tip de cheltuieli se modificǎ în funcție de volumul activității, de o manieră proporțională sau neproporțională cu acesta. Din categoria cheltuielilor variabile fac parte: cheltuielile cu consumul de materii prime și materiale, combustibili și energie în scopuri tehnologice, salariile de bazǎ ale personalului direct productiv, dependente de munca prestatǎ în cadrul procesului de producție, cheltuielile cu întreținerea si funcționarea echipamentelor și mijloacelor de transport.

Cheltuielile fixe reprezintă acele cheltuieli esențiale pentru susținerea funcționǎrii întreprinderii, depinzând de capacitatea potențială de producție și distribuție. Cheltuielile fixe sunt permanent realizate și reprezontă rezultatul deciziilor de investiții. Cheltuielile fixe sunt reprezentate de: cheltuieli cu amortizarea imobilelor din punct de vedere temporal, salariile personalului de conducere, tehnic, economic etc., cheltuielile de întreținere și de regie ale secțiilor de producție și cheltuielile generale de administrare ale întreprinderii.

In funcție de maniera de repartizare pe purtǎtori de cheltuieli, există cheltuieli directe și cheltuieli indirecte. Cheltuielile directe reprezintă cheltuielile aflate în relație directă cu activitatea unei secții operative, a unui post de muncǎ sau a a activității legate de realizarea unui produs. Cheltuielile indirecte reprezintă acele cheltuieli care sunt rezultatul funcționărea întreprinderii în ansamblu, cum sunt cheltuielile de regie sau de întreținere a echipamentelor.

Clasificarea cheltuielilor în funcție de destinația lor este utilizat în întreprinderile patrimoniale cu scopul organizării contabilitǎții de gestiune și calculul costului unitar al produselor, lucrǎrilor și serviciilor.

In funcție de natura lor, există cheltuieli de exploatare și financiare. Cheltuielile de exploatare reprezintă acele cheltuieli produse de realizarea obiectului de activitate al întreprinderii, care poate fi reprezentat de bunuri, servicii, vânzare de mărfuri etc. Acest tip de cheltuieli sun alcătuite din: cheltuieli ocazionate de consumurile de materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb, obiecte de inventar consumate; cheltuieli produse ca urmare a lucrărilor efectuate de terți, respectiv reparații, întreținere, cercetări, colaborări, publicitate etc.; cheltuieli cu impozite, taxe și vǎrsǎminte asimilate, cum sunt impozitele pe salarii, clǎdiri, diverse taxe; cheltuieli cu personalul, respectiv salarii, asigurări și protecție socială, formare profesională; cheltuieli cu amortizările și provizioanele aferente exploatării, respectiv provizioane pentru riscuri și cheltuieli, amortizări privind imobilizările corporale, valoarea provizionată pentru deprecierea imobilelor, a materiilor prime, materialelor, obiectelor de inventar.

Cheltuielile financiare sunt alcătuite din: pierderi din creanțe legate de participații, pierderi din vânzarea titlurilor de plasament, diferențele nefavorabile de curs valutar, dobânzi curente, pierderi din creanțe de natură financiară, cheltuieli privind amortizările și provizioanele.

In funcție de conținutul lor, cheltuielile se clasifică în: cheltuieli salariale, exprimate prin consumul de forțǎ de muncǎ, constând în cheltuieli cu plata salariilor angajaților, contribuției la asigurǎrile sociale și la fondul de șomaj; cheltuielile materiale se exprimă în consumurile de mijloace de producție, de mijloace de muncǎ și de obiecte ale muncii. Consumurile de mijloace de muncǎ se exprimă în cheltuieli legate de amortizarea imobilizǎrilor, deprecierea obiectelor de inventar. Consumul de obiecte ale muncii se exprimă în cheltuieli legate de consumul de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb.

In funcție de autonomia decidentului, există: cheltuieli controlabile, în cadrul cărora deciziile sunt la dispoziția diverselor centre de responsabilitate – cheltuieli legate de salarii, materii prime, materiale etc.; cheltuieli necontrolabile, respectiv cheltuielile impuse de legislația fiscală sau socială, de forma taxelor și impozitelor.

In funcție de relația de determinare dintre consumul de resurse și efectele acestuia, există: cheltuieli determinate, care sunt în legătură directă cu efectul obținut și cheltuieli discreționare, care se regăsesc într-o relație confuză cu efectul obținut, cum sunt cheltuielile de publicitate.

In funcție de maniera de înregistrare în contabilitatea financiară și de gestiune, există: cheltuieli neîncorporabile, care apar în contabilitatea generală, având impact asupra rezultatului net total, dar nu corespund unor consumuri normale; cheltuielile neîncorporabile, care pot să nu aibă relație directă cu activitatea sau să nu exprime activitatea curentă; cheltuieli supletive, care apar în contabilitatea de gestiune, dar nu și în cea generală, datorită unor rațiuni fiscale sau juridice.

In funcție de impactul asupra fluxurilor de trezorerie, există: cheltuieli monetare, care produc un flux monetar; cheltuieli calculate, non-monetare, constituite de amortizǎri și provizioane.

În cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ: cheltuielile de exploatare, cheltuielile financiare și cheltuielile excepționale.

Cheltuielile de exploatare sunt cheltuieli cu materiile prime,materiale și mărfuri,cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terți,cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele,taxele si vărsamintele asimilate,cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat,cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe și circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă, contribuțiile care condiționează organizarea și funcționarea activităților respective potrivit normelor legale în vigoare, alte cheltuieli de exploatare.

Cheltuielile financiare sunt cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanțe legate de participații, alte cheltuieli financiare.

Înregistrarea veniturilor și cheltuielilor în evidența contabilă se efectuează conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității.

Creșterea eficienței economice a întregii activități productive impune din partea fiecărei unități elaborarea și aplicarea riguroasă a unui ansamblu de măsuri și acțiuni tehnice, tehnologice și organizatorice în scopul asigurării unei mobilizări maxime a tuturor rezervelor existente în acest sens.

Reducerea costului de producție ocupă o poziție centrală în asigurarea creșterii economice, deoarece în nivelul cheltuielilor de producție se reflectă activitatea complexă a unei societăți comerciale (indiferent de obiectul de activitate și profilul acesteia), rezultatele obținute în domeniul creșterii productivității muncii, al economisirii resurselor materiale, al utilizării eficiente a fondurilor fixe, precum și multiplele efecte ale introducerii progresului tehnic în toate domeniile de activitate.

Acțiunile concrete de reducere a cheltuielilor se diferențiază de la o unitate la alta,în funcție de profilul de activitate, de dotarea tehnică existentă,de tehnologiile utilizate și de structura costului de producție. Cheltuielile de producție prezintă interes în contextul analizei economico-financiare atunci când participă la determinarea unor indicatori sintetici ai eficienței economice.

Activitatea tuturor societăților cu caracter productiv presupune efectuarea unor cheltuieli generate de particularitățile procesului de producție, de tehnologia și dotarea tehnică folosite. În acest context, trei elemente sunt defintorii, și anume: mijloacele de muncă; obiectele muncii; și forța de muncă.

În activitatea de eficiență economică a unei întreprinderi esențiale sunt atât nivelul înregistrat al cheltuielilor cât și structura acestora. Primul contribuie la determinarea costului pe unitatea de produs sau de serviciu, raportând totalul cheltuielilor la cantitatea obținută,iar al doilea reprezintă o adevărată radiografie a consumurilor efectuate pentru obținerea producției sau a serviciului respectiv. O asemenea structurare a elementelor de consum material sau uman creează o imagine completă și convingătoare asupra consumurilor raționale și a celor neraționale de resurse, precum și posibilitățile reale de reducere sau eliminare a celor nejustificate, a celor neeficiente.

Astfel, nivelul și structura cheltuielilor de producție contribuie la determinarea nivelului costului pe unitatea de produs sau pe unitatea de serviciu realizată. Cunoscând costul produselor, societatea comercială urmărește recuperarea acestuia prin vânzarea producției sau a serviciului.

Realizarea de produse și servicii cu cheltuieli cât mai mici constituie premisele unei eficiente economice maxime la nivelul societăților economice.

Asemenea efecte se pot materializa în: producții mai mari obținute din aceeași cantitate de materii prime și materiale; importante economii ca urmare a folosirii mai raționale a resurselor materiale și umane și creșterea posibilităților de stimulare a angajaților;creșterea competitivității produselor realizate pe piața internă și internațională.

O asemenea viziune presupune cunoașterea exactă a principalilor factori care influențează direct sau indirect nivelul cheltuielilor de producție, a modului în care aceștia s-au manifestat, iar identificarea lor reprezintă elementul primordial în vederea reducerii cheltuielilor de producție și în special a celor materiale, acestea din urmă contribuind substanțial la creșterea producției.

Diminuarea acestor cheltuieli însă nu trebuie să afecteze calitatea produselor,deoarece orice economie făcută dauna calității echivalează cu o pierdere irecuperabilă pentru întreprinderea respectivă.

1.2 Modalități de analiză a cheltuielilor întreprinderii

1.2.1 Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor întreprinderii

La realizarea circuitului economic (aprovizionare-stocare-producție-vânzare-servicii post vânzare), concură o serie de cheltuieli. Dar, pentru a reduce costul produselor și serviciilor vândute, pentru a fi mai competitivă, întreprinderea trebuie să depună eforturi pentru optimizarea acelor elemente de cheltuieli care influențează, în cea mai mare măsură, rezultatul final.

Indiferent de mecanismul de formare a structurii, prin analiză se pun în evidență rezultatele obținute, tendințele fiecărei subgrupe de cheltuieli, rezervele de optimizare a acestora, orientările strategice ale firmei.

Derularea activității unui agent economic presupune consumul de resurse umane, materiale și financiare. In funcție de natura lor, după care sunt incluse în contul de profit și pierdere, cheltuielile și veniturile întreprinderii sunt grupate astfel: de exploatare, financiare și salariale. Analiza cheltuielilor corespunzătoare veniturilor are drept scop evidențierea evoluției lor, factorii care au un efect asupra nivelului lor și identificarea rezervelor care pot fi evidențiate pentru reducerea lor, sau menținerea în limitele de eficiență care participă la performanța economico-financiară a întreprinderii.

Dependent de profilul întreprinderii, importanța acordată cheltuielilor materiale variază. In general, cheltuielile materiale au o importanță fundamentală în ansamblul cheltuielilor de exploatare. Cheltuielile materiale sunt alcătuite din: cheltuielile cu materiile prime, cheltuielile cu materialele consumabile, cheltuielile de regie etc. În cadrul analizei diagnostic, se analizează cheltuielile materiale atât în integralitate, cât și pe grupări variabile și fixe sau pe componente – materii prime, materiale, utilități, amortizări și provizioane.

Analiza per total a cheltuielilor materiale are ca scop evidențierea necesității scăderii anumitor cheltuieli privind o serie de bunuri pentru creșterea eficienței și competitivității, datorită faptului că tehnologia progresează și că există opțiunea folosirii unor materiale mai ieftine, dar eficace.

In acest caz, ca indicator se folosește raportul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare și la 1000 lei cifră de afaceri.

Calculul se realizează în felul următor:

unde:

Cm(1000) = cheltuieli materiale la 1000 lei venituri din exploatare sau la 1000 lei cifră de afaceri;

Cme = cheltuieli materiale corespunzătoare cifrei de afaceri pe produse;

gi = ponderea valorică a produselor vândute.

Aceasta presupune că abaterea cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare și respectiv cifră de afaceri depinde de: structura veniturilor din exploatare, aferentă cifrei de afaceri; nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii, aferent la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.

La fel ca în situația cheltuielilor variabile, cheltuielile fixe sunt analizate tot în funcție de nivelul lor la 1000 lei cifră de afaceri.

Calculul se realizează după cum urmează:

în care:

qv = volumul vândut;

pv = prețul mediu de vânzare.

Cheltuielile salariale cuprind ansamblul cheltuielilor societății cu plata muncii prestate și contribuția pentru asigurări și protecția socială.

Cheltuielile cu forța de muncă include două categorii: cheltuielile efectuate de societate, respectiv: salariile nete, contribuțiile pentru asigurările sociale, ajutorul de șomaj; cheltuielile realizate de angajați: impozitul pe salariu, contribuțiile pentru pensia privată și pentru ajutorul de șomaj.

Fondul de salarii este analizat prin modificarea sa absolută și relativă.

a). Calculul modificării absolute a fondului de salarii se realizează în felul următor:

în care:

Fs0 = fondul de salarii planificat sau din anul anterior;

Fs1 = fondul de salarii realizat.

b). Calculul modificării absolute a fondului de salarii se realizează în felul următor :

1.2.2 Analiza eficienței cheltuielilor întreprinderii

Cheltuielile de exploatare au cea mai ridicată pondere în ansamblul cheltuielilor societății, așadar este necesară o analiză minuțioasă și aprofundată a acestora. Cheltuielile de exploatare sunt cheltuielile corespunzătoare ciclului de exploatare, care presupune o serie de operațiuni: achiziționarea de materii prime și materiale, depozitarea lor, procesul de producție, depozitarea produselor și comercializarea lor, precum și cumpărarea de mărfuri și comercializarea lor, dacă este necesar.

Cheltuielile de exploatare se evidențiază cu ajutorul indicatorului rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare). Această rată de eficiență se referă la cheltuielile corespunzătoare producției totale a exercițiului financiar, incluzând costul mărfurilor comercializate corelate cu valoarea producției exercițiului, inclusiv valoarea acestor mărfuri.

Pentru analiza cheltuielilor de exploatare se folosește indicatorul cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare calculat cu relația: :

Ce/1000 = Ce x1000

Ve

unde:

Ce = cheltuieli corespunzătoare operațiunilor care alcătuiesc ciclul „exploatare“;

Ve = venituri pe tipuri de operațiuni componente ale ciclului „exploatare“.

Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare este analizată factorial prin modelul prezentat mai înainte, factorii cu rol determinant fiind reprezentați de structura veniturilor din exploatare și rata de eficiență a cheltuielilor, pe tipuri de venituri din exploatare.

Cheltuielile de exploatare la 1000 lei cifra de afaceri sunt analizate în felul următor:

Ce/1000 = Σ (ge x ce/1000)

100

unde:

ge = structura veniturilor din exploatare;

ce/1000 = rata de eficiență a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare;

Analiza eficienței cheltuielilor de exploatare poate fi continuată și pe baza unui alt model, caz în care nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri de exploatare se poate stabili în funcție de ponderea fiecărei categorii de venituri de exploatare față de veniturile din exploatare (ge) și de nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii (ce/1000) astfel:

Ge = CA; Vps; Vpi; Ave x100

Ve

ce/1000 = C ; Cps ; Cpi ; Ace x 1000

CA Vps Vpi Ave

Cheltuielile variabile reprezintă acele cheltuieli care sunt în funcție de volumul activității, fiind rezultatul deciziilor de exploatare. Eficiența cheltuielilor variabile este analizată cu ajutorul funcției costurilor pe termen scurt, ceea ce inseamnă că, în condiții date ale structurii și echipamentului întreprinderii, se realizează un volum al producției mai mare sau mai mic, în legătură cu care costurile variabile au un comportament strict sau non-strict proporțional.

Printre motivările utilizării în analiza costurilor a funcției celor variabile se invocă: elaborarea politicii producției (se are în vedere volumul optimal); elaborarea de previziuni și bugete ale costurilor; elaborarea politicii vânzărilor (condițiile vânzării, decizia renunțării la producerea unui articol; stabilirea care produse sunt mai eficiente); stabilirea pragului de rentabilitate. Problemele care pot apărea în analiză sunt reprezentate de: probleme legate de diferențierea pe termen scurt și lung; lipsa de precizie a variabilității; influența sistemului de salarizare asupra cheltuielilor variabile și fixe.

Cheltuielile variabile sunt analizate în funcție de structura și dinamica lor, abaterile existente la 1000 lei venituri, aprecierea probabilistică a cheltuielilor și evidențierea lor în indicatorii economico-financiari principali ai societății.

Cheltuielile variabile sunt analizate și din punct de vedere factorial, privind activitatea de exploatare luată în general raportată la cifra de afaceri în special. Calculul se realizează astfel::

unde:

Cve = cheltuielile variabile la 1000 lei venituri din exploatare;

ge = ponderea diferitelor categorii de venituri din exploatare;

cve = cheltuieli variabile la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.

Deoarece modelul nu are o semnificație pe măsura efortului informațional al operaționalizării lui, se reține ca posibilitate în mecanismul diagnosticării prin formarea unui sistem factorial de maniera următoare:

∆ge

∆Cve

∆cve

In ceea ce privește cheltuielile variabile corespunzătoare cifrei de afaceri, calcul se realizează calculul se realizează în felul următor:

a). b).

unde:

qv = volumul comercializat al produsului;

cve = costul variabil pentru un produs;

pe = prețul mediu de vânzare (exclusiv TVA) pentru produs;

ge = ponderea produsului în cifra de afaceri determinată în funcție de prețul de vânzare.

Ponderea cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri se exprimă printr-o serie de indicatori ai performanței economico-financiare:

a).Rezultatul exploatării (profitului):

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra rezultatului exploatării se calculează astfel:

b).Eficiența activelor de exploatare:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra eficienței activelor de exploatare se calculează astfel:

unde:

Ae = valoarea activelor de exploatare.

c).Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra eficienței utilizării mijloacelor fixe se calculează astfel:

unde:

Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe.

d).Eficiența activelor circulante:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra eficienței activelor circulante se calculează astfel:

une:

Ac = valoarea activelor circulante.

e).Eficiența utilizării forței de muncă (profitul mediu pe un salariat):

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare asupra eficienței folosirii forței de muncă se calculează astfel:

unde:

Ns = numărul mediu de angajați.

Într-o accepțiune globală se poate stabili o funcție a costurilor implicând dependența de principiu, dintre un necesar de cheltuieli și un volum de activitate. Deci, C = f(Q). Cele menționate nu sunt însă valabile pentru fiecare factor luat în considerare izolat. În acest caz, se poate releva că unele cheltuieli nu variază proporțional cu volumul producției ci sunt independente de acesta, rămânân fixe.

Un prim exemplu îl constituie costurile cu echipamentele industriale (amortizarea acestora), deoarece pe baza utilizării mai eficiente a lor (randamente mai mari) se poate obține un volum de producție mai mare. Practic apare situația din figura următoare:

Dimensiunea y

factorului

de y1

producție

Y2

Y3

X (volumul producției)

x1 x2 x3

Rezultă că un volum x1 se obține cu o dimensiune a factorului y1 și, respectiv, un volum al producției de x2 cu o cantitate y2 a factorului de producție menționat. Aceasta înseamnă că suma cheltuielilor cu echipamentul industrial pentru volumul de producție până la valoarea x1 este constantă, dar se modifică o dată cu trecerea în spațiul x2. În afară de aceasta, sunt și alte cheltuieli indispensabile activității întreprinderii, al căror volum este independent de cel al producției. Ele privesc achiziționarea și remunerarea factorilor care nu participă direct la realizarea producției. Și în acest caz însă mărimea lor nu este nelimitat constantă. Peste un prag al creșterii volumului de activitate se modifică și aceste cheltuieli.

Nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri se exprimă printr-o serie de indicatori ai performanței economico-financiare:

a).Rezultatul exploatării (profitului):

Imapctul schimbării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri asupra rezultatului exploatării se calculează astfel:

b).Eficiența activelor de exploatare:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri asupra eficienței activelor de exploatare se calculează astfel:

unde:

Ae = valoarea activelor de exploatare.

c).Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri asupra eficienței folosirii mijloacelor fixe se calculează astfel:

unde:

Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe.

d).Eficiența activelor circulante:

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri asupra eficienței activelor circulante se calculează astfel:

unde:

Ac = valoarea activelor circulante

e).Eficiența folosirii forței de muncă (profitul mediu pe salariat):

Impactul schimbării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri asupra eficienței folosirii forței de muncă se calculează astfel:

unde:

Ns = numărul mediu de angajați.

Abaterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare este evidențiată astfel:

impactul structurii veniturilor din exploatare:

unde:

gve = ponderea diferitelor venituri din exploatare;

cme (1000) = cheltuielile materiale la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.

impactul cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri pe categorii:

analiza aprofunată a acestui factor fiind realizată la nivelul costurilor directe corespunzătoare producției comercializate și depozitate.

Eficiența cheltuielilor salariale este analizată luând în calcul cheltuielile realizate cu personalul, respectiv salariile și contribuțiile sociale. Salariile de bază au o importanță specială, acestea în care se evidențiază calificările angajatului și sporurile de diverse tipuri.

Eficiența cheltuielilor salariale totale sau parțiale se calculează printr-o serie de indicatori:

Cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare;

Cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri;

Cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adăugată.

Abaterea nivelului cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri din exploatare se calculează astfel:

Calculul abaterii cheltuielilor salariale la 1000 lei cifră de afaceri se realizează astfel:

Valoarea adăugată reprezintă surplusul de încasări peste valoarea consumurilor provenind de la terți, bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale întreprinderii. Valoarea adăugată este expresia bogăției create de întreprindere.

Prin metoda aditivă,valoarea adăugată se poate calcula prin însumarea elementelor sale componente. În această accepțiune, valoarea adăugată înglobează remunerarea:

muncii, prin cheltuielile cu personalul;

capitalului propriu (prin dividende);

capitalului tehnic (prin amortizare);

capitalului împrumutat (prin dobânzi);

statului, ca generator de infrastructură (prin impozite și taxe).

Calculul abaterii nivelului cheltuielilor salariale la 1000 lei valoare adăugată se realizează astfel:

Eficiența muncii se exprimă prin corelația dintre dinamica productivității muncii și a fondului de salarii, cea dintâi trebuind să fie superioară celei de-a doua, datorită implicării tuturor factorilor de producție pentru susținerea cărora este necesară realizarea de profit.

Dacă volumul de activitate crește semnificativ în comparație cu fondul de salarii, ave, de a face cu o utilizare eficientă a forței de n=muncă.

Așadar:

sau

Pentru evidențierea relației dintre cei doi indicatori, se utilizează indicele de corelație, care se calculează astfel:

Se consideră existența unei situații favorabile dacă: Ic<1.

Faptul că această condiție este respectată se exprimă în:

Reducerea relativă a cheltuielilor salariale, care se evidențiază prin rata cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri:

Realizarea de economii relative la fondul de salarii:

Cheltuielile de transport includ cheltuielile realizate pentru aprovizionare, structura materialelor (produselor) aprovizionate, mijloace de transport utilizate și maniera lor de utilizare etc.

Caracterizarea situației generale de transport, se face pe baza indicatorilor:

suma cheltuielilor de transport;

rata cheltuielilor de transport;

ponderea cheltuielilor de transport în ansamblul cheltuielilor de exploatare.

Suma cheltuielilor de transport se modifică odată cu cantitatea transportată și, respectiv, cu volumul de activitate. Economicitatea transportului implică ca ritmul de creștere a volumului de activitate să fie superior celui al totalului cheltuielilor.

Creșterea cheltuielilor de transport într-un ritm mai mare decât volumul de activitate, poate constitui o stare normală, numai în măsura în care este determinată de:

extinderea aprovizionării directe;

utilizarea unor mijloace de transport cu viteză comercială superioară și care dispun de condiții superioare de păstrare a produselor;

aschimbarea structurii aprovizionărilor;

ridicarea prețurilor pentru transport sau combustibilul.

Cheltuielile de transport pot spori și datorită acțiunii unor factori subiectivi:

neutilizarea în totalitate a capacității de care dispun mijloacele de transport;

realizarea unor transporturi ineficiente din punct de vedere al distanței;

timp de staționare prea mare.

Rata medie a cheltuielilor de transport la 1000 lei cifră de afaceri (Rt) este consecința următorilor factori:

structura activității;

rata cheltuielilor de transport pe elemente structurale constituite.

Cheltuielile financiare sunt alcătuite din:

pierderi din datorii corespunzătoare participațiilor;

cheltuieli legate de titlurile de participare;

cheltuieli legate de diferențele de curs valutar;

cheltuieli cu dobânzile.

Dobânzile au o pondere semnificativă în totalitatea cheltuielilor. Creditul constituie o sursă de finanțare a activității, în funcție de domeniul de activitate al societății, de perioada de rotație a activelor circulante, de eficiența în exploatare și de posibilitatea de autofinanțare a societății.

Cheltuielile cu dobânzile includ diferența dintre dobânzile achitate de societate pentru creditele care i-au fost acordate și dobânzile primite pentru sumele pe care le deține în cont. Dobânzile nu se inclu în cadrul cheltuielor de producție, deoarece fac parte din cheltuielile financiare, dar sunt costuri ale capitalului împrumutat, așadar este important să fie analizată eficiența lor.

Pentru caracterizarea eficienței cheltuielilor cu dobânzile se folosește indicatorul cheltuieli cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri, calculat cu relația:

Sd/1000 = Sd x 1000 = (Ki x Sd) x1000 = (Ae x Ki x Sd) x1000 = K x Rd x1000

CA CA Ki CA Ae Ki E

unde: Ae – activele din exploatare;

E – eficiența utilizării activelor din exploatare.

Pentru creditele aferente activității de exploatare cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri pot fi analizate cu ajutorul modelului: :

Sd/1000 = Sd x 1000 = Dz x k x Rd

CA Dc

Cheltuielile cu amortizarea reprezintă un element structural al costurilor. Mărimea lor este dependentă de capacitatea rețelei comerciale și de mijloacele fixe utilizate. Creșterea gradului de utilizare a capacităților existente, evidențiată prin creșterea cifrei de afaceri, reprezintă cel mai important mod de scădere relativă a cheltuielilor cu amortizarea. Suma amortizărilor este influențată de o serie de factori: valoarea medie a intrărilor și ieșirilor de mijloace fixe, cota medie de amortizare.

Deoarece valoarea medie a intrărilor sau ieșirilor de mijloace fixe este dependentă de numărul lunilor de funcționare/nefuncționare a acestora, prin acest model se evidențiază contribuția punerii în funcțiune (respectiv a scoaterii din funcțiune) înainte de termen a diferitelor mijloace fixe.

Cota de amortizare individuală este dependentă de sistemul de amortizare care, potrivit legii, poate fi:

liniar: distribuția uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe întreaga perioadă de funcționare a acestora;

degresiv: multiplicarea cotelor de amortizare liniare cu anumiți coeficienți stipulați legal;

accelerat: implică calculul unei amortizări mai ridicate în primul an până la limitele stipulate legal.

Pentru analiza sumei absolute a cheltuielilor cu amortizarea se poate utiliza următorul model:

A = MF x n = (MF’ + MFi – MFe) x n

100 100

A = (MF’ + Vi x tf – Ve x tn ) x n

12 12 100

unde: – A – amortizarea anuală a mijloacelor fixe;

– – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe; MF

– – norma medie de amortizare; n

– MF' – valoarea de inventar a mijloacelor fixe de la începutul anului;

– – valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe; i MF

– – valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe; e MF

– Vi – valoarea de inventar a mijloacelor fixe intrate;

– Ve – valoarea de inventar a mijloacelor fixe ieșite;

– tf – timpul de funcționare a mijloacelor fixe intrate;

– tn – timpul de nefuncționare a mijloacelor fixe ieșite

În condiții de stabilitate economică produsele întreprinderii se vând la prețuri care nu rezultă automat dintr-o calculație, ci la prețuri determinate de legea cererii și a ofertei. În consecință, menținerea profitului în limite normale, sau creșterea acestuia este în dependență directă de costul produselor. De aceea, în activitatea practică de conducere, analiza costului pe produse reprezintă etapa de început, care prevede punerea în aplicare a măsurilor tehnico-organizatorice, de sporire a rentabilității. Organizarea și desfășurarea activității de analiză a costului pe produse necesită informații corespunzătoare, care trebuie să fie asigurate de sistemul de evidență practicat.

Acordarea unei anumite autonomii în organizarea contabilității exploatării, nu trebuie să conducă (cum se întâmplă în prezent) la diminuarea cantității de informație și a gradului de folosire a acesteia ci, dimpotrivă, la amplificarea lor. Sporirea continuă a prețului de vânzare, ca urmare a creșterii unor elemente ale costului, este un proces care trebuie stopat, trecându-se la reducerea acestora pentru deschiderea de noi debușee, creșterea gradului de folosire a capacității de producție și sporirea presiunii asupra firmelor concurente. Ori, un asemenea obiectiv este condiționat de reducerea costului care poate fi concepută numai acolo unde există rezerve, se cunoaște natura și volumul lor, precum și posibilitatea de mobilizare în cadrul întreprinderii. Asemenea elemente reprezintă „produsele finale” ale analizei costului pe produs.

Analiza nivelului, dinamicii și structurii costului produselor definește situația generală a costului principalelor produse, prin care se stabilește poziția costurilor efective ale firmei în raport cu realizările proprii din perioadele precedente și nivelul prevăzut. Asemenea criterii sunt absolut necesare pentru a putea elabora o strategie corespunzătoare în domeniul costurilor și a întregii activități de exploatare.

Analiza îndeplinirii planului de cost al producției marfă comparabile. Prin producția marfă comparabilă se înțelege aceea producție care, corespunzător condițiilor tehnice prevăzute prin standard, este similată cu cea fabricată în anul precedent. Trebuie menționat că se păstreză comparabilitatea și atunci când au loc schimbări în procesul tehnologic de fabricație, modificări parțiale în componența produselor sau în structura materiilor prime și a materialelor, și ameliorări ale calității produselor.

Pentru analiza realizării planului de diminuare a costurilor, trebuie avut în vedere atât sarcina, cât și reducerea efectivă a costului producției-marfă comparabile; se stabilesc procentual, indicându-se totodată și suma absolută a economiilor.

Sarcina și respectiv reducerea efectivă a costului aferente întregului volum al producției-marfă comparabile, reprezintă o rezultantă a însumării reducerilor pe fiecare produs, reduceri care sunt diferențiate în funcție de măsurile concrete ce pot fi aplicate la un produs sau la altul.

Sursele documentare ale analizei situației generale a îndeplinirii planului de reducere a costului producției marfă sunt: planul reducerii costurilor; darea de seamă privind îndeplinirea planului de costuri; darea de seamă privind îndeplinirea planului de cost al producției-marfă pe anul raportat; darea de seamă privind îndeplinirea planului de producție.

Metodologia de calcul a reducerii procentuale (R) a costului și a economiei absolute (E) la producția-marfă comparabilă este următoarea:

și

în care:

q = volumul fizic al producției (1) realizată sau (0) planificată;

c = costul mediu pe unitate de produs (1) realizată sau (0) planificată.

După efectuarea analizei generale a îndeplinirii sarcinii de reducere a costurilor producției-marfă comparabile, trebuie să se analizeze situația realizării planului de cost al producției totale. Pentru aceasta, este necesar să se aibă în vedere două scopuri principale, respectiv:

situația îndeplinirii planului de cost al întregii producții marfă și ritmul de scădere a costurilor producției marfă comparabile și necomparabile, raportat la ritmul general de scădere a costurilor producției totale marfă;

situația cheltuielilor de producție la 1000 lei producție marfă, evaluată în prețuri cu ridicata ale întreprinderii.

1.3 Sursele informaționale folosite în analiza cheltuielilor

Pentru analiza cheltuielilor se utilizează situațiile financiare. Acestea cuprind identificarea situațiilor, denumirea societății care raportează, moneda în care se realizează raportul, data bilanțului și perioada contabilă, împreună cu toate modificările suferite de acestea în intervalul respectiv.

Societățile sunt solicitate să publice situațiile financiare anuale la maxim 6 luni de la data bilanțului, deși nu este obligatoriu din punct de vedere legal.

Situațiile financiare se realizează și se prezintă cel puțin o dată pe an. Dacă se modifică data bilanțului unei societăți, iar situațiile financiare anuale sunt realizate pe mai mult sau mai puțin de un an, societatea trebuie să raporteze motivul pentru care a fost folosită perioada respectivă, deoarece indicatorii principali nu sunt comparabili în totalitate.

Bilanțul

Este necesar să se raporteze totalitatea activelor și datoriilor așteptate a fi recuperate sau stinse pe o perioadă mai mare de un an de la întocmirea bilanțului, elementele care presupun sume cu scadență mai mare sau mai mică de un an fiind analizate în bilanț sau în anexe sau vor fi prezentate separat.

Activul curent reprezintă acel activ care se așteaptă să fie realizat sau există deja în ciclul normal de exploatare al întreprinderii, fiind deținut mai ales în scop de vânzare, așteptându-se realizarea lui în termen de un an de la data bilanțului. Activul curent constă în numerar sau echivalente de numerar, mai puțin în situația în care sunt puse restricții de folosire asupra sa pentru plata unei datorii în minim un an de la data bilanțului. Restul activelor reprezintă active imobilizate.

Din activele curente fac parte depozitele de numerar cu scadență de peste un an de la data bilanțului sau care sunt restricționate legal din punct de vedere al disponibilității pe termen lung, cum este cazul garanțiilor. Numerarul reprezintă un activ circulant chiar și în situația când poate fi folosit pentru achitarea unor datorii curente din aceeași jurisdicție.

Majoritatea creanțelor comerciale și ale altor debitori, majoritatea stocurilor și plăților în avans pentru cumpărarea de active curente, precum și cheltuielile în avans fac parte din activele curente, deoarece ele vor fi efectuate în ciclul de exploatare al întreprinderii. Dacă ciclul de exploatare și perioada aproximată de efectuare a creanțelor au mai mult de un an de la data bilanțului, acestea trebuie prezentate separat.

Activele curente cuprind titlurile de valori aflate în posesie pentru finalități comerciale sau pe termen scurt, așteptate a fi efectuate într-un an de la data bilanțului. Acest lucru este în conformitate cu definiția investițiilor curente conținută în IAS 25, „Contabilitatea investițiilor financiare”, paragraful 4. Prin urmare, investițiile în titluri de plasament care nu sunt în conformitate cu definiția unei asociații sub incidența IAS 28, „Contabilitatea investițiilor în întreprinderile asociate” trebuie să fie incluse în categoria activelor curente dacă sunt deținute în scopuri comerciale sau dacă se așteaptă realizarea lor în decursul a 12 luni. Toate celelalte titluri de plasament trebuie clasificate ca active pe termen lung.

Datoriile curente – sunt acele datorii care trebuie decontate pe perioada normală a ciclului de exploatare; se află în posesie mai ales cu scopul vânzării; sunt exigibile într-un an de la data bilanțului; societatea nu poate amâna necondiționat decontarea lor în anul care urmează de la data bilanțului. Restul datoriilor sunt înregistrate ca datorii pe termen lung.

Activele se clasifică în: terenuri și mijloace fixe; active necorporale; active financiare; investiții financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalență; active fiscale impuse de IAS 12; stocuri; creanțe comerciale și alți debitori.

Capitalul propriu și datoriile sunt: capital subscris și rezerve; interes minoritar; datorii pe termen lung purtătoare de dobândă; datorii fiscale impuse de IAS 12; provizioane; datorii comerciale și alți creditori.

Situația modificărilor capitalurilor proprii

Societatea trebuie să raporteze situația modificărilor capitalului propriu care să cuprindă1: profitul sau pierderea perioadei; fiecare componentă a veniturilor și cheltuielilor care se regăsește în capitalurile proprii, precum și totalitatea acestora; totalul veniturilor și cheltuielilor pentru perioada analizată, defalcate pe proprietari și interes minoritar; efectele modificărilor survenite în politicile contabile și erorile corijate pentru fiecare element al capitalului propriu.

Societatea trebuie să raporteze în cadrul situației modificărilor capitalului propriu: tranzacțiile de capital realizate cu proprietarii și distribuția realizată către aceștia; soldul profitului sau pierderii cumulate la debutul și la finele perioadei, precum și modificările survenite; ajustarea între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii și de rezerve la debutul și la finele perioadei.

Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere cuprinde minim următoarele valori corespunzătoare perioadei: venituri; costurile de finanțare; partea din profit și pierdere corespunzătoare societăților asociate și asocierilor în participațiune, contabilizate prin metoda punerii în echivalență; cheltuielile cu impozitele și taxele; o sumă unică care constituie totalul profitului sau pierderii în urma impozitării survenite din activități întrerupte și profitul sau pierderea în urma impozitării survenite prin estimarea valorii juste, fără cheltuielile de vânzare a activelor care alcătuiesc activitatea întreruptă; profitul sau pierderea.

Societatea trebuie să raporteze o analiză a cheltuielilor bazându-se pe natura cheltuielilor sau pe destinația, în funcție de relevanță.

Societatea trebuie să prezinte totalul dividendelor pe parcursul perioadei în contul de profit și pierdere, în situația modificărilor capitalului propriu sau în notele explicative.

Prima metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după natură cheltuielilor. Cheltuielilor sunt cumulate în contul de profit și pierdere conform naturii (de exemplu, amortizarea, achizițiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, salariile, cheltuielile de publicitate) și nu sunt realocate pe diferite funcții din cadrul întreprinderii. Această metodă este simplu de aplicat în multe întreprinderi mai mici deoarece nu este necesară nici o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificările funcționale.

Un astfel de model nu permite aprecierea nivelului și structurii costurilor de producție, deoarece metodele de calculație a acestora se bazează pe o clasificare a cheltuielilor după destinație (cheltuieli directe și indirecte) sau în funcție de evoluția lor în raport cu volumul producției obținute (cheltuieli variabile și cheltuieli variabile).

Cea de-a doua metodă de analiză prezentată în IAS 1 „Prezentarea situațiile financiare” este cunoscută ca metoda clasificării după funcția cheltuielilor sau a „costului vânzărilor” și clasifică cheltuielilor după funcția lor ca parte a costului vânzărilor, distribuției sau activităților administrative. Această prezentare oferă deseori informații mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea chetuielilor după natură, dar alocarea costurilor pe funcții poate fi arbritară și implică în mod considerabil raționament profesional.

Schemele de cont de rezultate, cu analiza cheltuielilor după originea sau natura lor, sunt centrate pe calculul cifrei de afaceri și a tipurilor de cheltuieli de exploatare. Modelul de cont de rezultate cu prezentarea cheltuielilor după destinația lor face distincția între costurile de producție, cele de desfacere, cheltuieli generale administrative, cheltuielile financiare și cele excepționale, fiind orientat spre calculul marjei brute, ca diferență între cifra de afaceri și costului bunurilor vândute.

Decizia alegerii modelului de prezentare a informațiilor (prezentarea cheltuielilor de exploatare după natură sau după destinații) este influențată de factorii istorici, de specificul domeniului de activitate și de natura organizației.

Notele explicative

Se prevăd o serie de informații care, în mod normal, sunt prezentate în note în urmatoarea ordine: Declarația conformității cu IAS-urile; informații referitoare la baza de realizare a situațiilor financiare și la politicile contabile care au fost utilizate; informații impuse prin standarde, care nu se regăsesc în altă parte; informații corespunzătoare componentelor expuse în situațiile financiare. Fiecare aspect din situațiile financiare care este de asemenea prezentat în note trebuie să facă trimitere la nota relevantă. Astfel de note vor respecta deseori ordinea elementelor din situațiile financiare; contingente și angajamente; prezentarea altor informații financiare; prezentarea altor informații nefinanciare.

Notele explicative trebuie să conțină: informații despre bazele de realizare a situațiilor financiare și despre politicile contabile utilizate; informații solicitate de către fisc care nu se regăsesc în bilanț, în contul de profit și pierdere, în situația modificărilor în capitalurile proprii sau în situația fluxurilor de trezorerie; alte informații care nu se regăsesc în acestea, dar au o relevanță ridicată.

Capitolul II

Analiza cheltuielilor totale la SC DUMAGAS TRANSPORT&LOGISTICS SA

2.1. Prezentarea generală a SC DUMAGAS TRANSPORT&LOGISTICS SA

Sediul social: Orașul Craiova, Str. Braniște, jud. Dolj Număr de înregistrare la ORC: J16/1948/2003. Cod unic de înregistrare: 16020497. Capital social (mil. RON): 21.142.109.

SC DUMAGAS TRANSPORT SA este un pionier pe piața transporturilor din România, având o experiență în domeniu de peste 18 ani. Compania s-a dezvoltat pe baza unor principii și valori strict conturate și definite ce vizează siguranța, calitatea, dinamismul, flexibilitatea și performanța.

Din anul 2014, Bancroft Private Equity deține 100% din capitalul social al companiei. Ca urmare a infuziei de capital, compania și-a regândit strategia de la nivel național la unul regional, a făcut investiții și a operat modificări în fluxurile operaționale pentru a susține o dezvoltare durabilă.

Un prim pas în poziționarea regională a fost marcat de deschiderea biroului Dumagas la Istanbul, la finalul trimestrului trei din 2014.

DUMAGAS TRANSPORT este societatea fanion a unui grup de societăți care în afară de furnizarea de servicii multispecializate de transport și logistică, are competențe în domeniul instruirii și autorizării șoferilor, asigurări, vânzări și service pentru camioane. Grupul are o cifră de afaceri de peste 100 milioane de euro realizată cu investiții care depășesc 40 de milioane de euro creând 900 de locuri de muncă.

Viziunea firmei este asigurarea de servicii logistice integrate cu multiple specializări de cea mai bună calitate, la costuri optime, folosind tehnici inovatoare și knowhow-ul asigurat de echipele profesionale de management.

Misiunea firmei este de a crește împreună cu dezvoltarea economică a României și a Europei, întărindu-și poziția pe piață, precum și pe cea a clienților săi.

Strategia firmei este de a realiza operațiuni de transport mărfuri și servicii logistice integrate multispecializate, prin urmare să devină un operator principal în Europa de Est și în același timp să aibă o creștere profitabilă.

Firma activează în mai multe sectoare de activitate:

1. FMCG – Dumagas Transport oferă soluții complete pentru întreaga gamă de transport bunuri de larg consum în Europa, iar în România oferă servicii integrate de logistică și distribuție, fiind astfel un furnizor de servicii complete și profesionale, care îmbunătățește mereu fluxul de transport de mărfuri și depozitare. Dumagas a implementat și menține un sistem de siguranță și sănătate alimentară, certificat ISO 22000:2005, iar depozitele logistice situate în toate zonele României se constituie în puncte de cross-docking pentru efectuarea unei distribuții de calitate.

2. PERISABILE – Dumagas asigură ca produsele perisabile să ajungă la timp și în stare  proaspătă, comenzile fiind onorate de obicei în termen de câteva ore sau chiar în aceeași zi. Marfa este depozitată în spații cu capacități mari de refrigerare, beneficiind astfel de o distribuție rapidă. 

3. AUTOMOTIVE – Dumagas oferă soluții profesionale pentru întregul lanț de aprovizionare cu automobile în conformitate cu cele mai înalte standarde de siguranță și calitate. Rețeaua de centre logistice moderne și profesionale din București și Craiova sunt proiectate pentru automobile și camioane care sunt aduse din toată Europa.

4. CHIMICE – furnizorii de servicii în logistică sunt în măsură să respecte și să pună în aplicare standarde de calitate strictă de protecția mediului – în depozitare, precum și în timpul transportului. Dumagas Transport îndeplinește toate aceste standarde și dezvoltă soluții individuale pentru fiecare client în parte, soluții de management pentru a realiza întregul lanț de aprovizionare. Dumagas oferă soluții de transport pentru aproate toate clasele de materiale periculoase, iar mijloacele de transport cum ar fi autocisternă, siloz, prelate sunt conform normelor europene în vigoare.

5. ELECTROCASNICE – Dumagas transportă aparate de uz casnic, transportul făcându-se cu echipamente speciale și conducători auto, aceștia fiind instruiți în propria școală de șoferi, totul pentru ca marfa să fie în siguranță maximă.  Transporturile sunt efectuate la înalți parametri de siguranță, ținându-se cont de specificul mărfii, astfel încât să fie prevenite deteriorările de orice natură.

6. HÂRTIE – Dumagas Transport oferă soluții complete pentru transportul de hârtie pe rulouri sau paleți, la importante societăți din întreaga Europă.

7. MOBILIER – Logistica pentru industria mobilei înseamnă timp de livrare îndelungat și niveluri ridicate de rulare a banilor pentru mulți producători și vânzători cu amănuntul. Dumagas permite accelererarea procesele de logistică și gestiunea strictă a costurilor de transport. In întreaga lume realizează transport de mobilier pentru clienții săi, fie că sunt producători, comercianți cu amănuntul sau furnizori.

8. MEDICAMENTE – Standardele de siguranță ridicate și aderarea la reglementările stricte de igienă sunt condiții obligatorii pentru transportul de medicamente. Dumagas ține cont de aceste cerințe și oferă un transport sigur pentru produsele farmaceutice cu ajutorul personalului bine instruit.

9. ANVELOPE – Dumagas transportă anvelope pentru cei mai mari producători sau furnizori de anvelope din Europa, camioanele fiind echipate special pentru acest tip de transport. De asemenea, oferă spații de depozitare și distribuție pe tot teritoriul României. Colaborează pe baze stabile cu mari producători de anvelope (Pirelli, Michelin etc.) și cu marii producători de autoturisme și autovehicule.

10. CONSTRUCȚII – Dumagas Transport oferă soluții pentru transportul oricărui tip de materiale de construcții. Experiența dobândită în cei 18 ani de activitate, permite transportul materialelor la cele mai ridicate standarde de siguranță, astfel încât activitatea partenerilor să nu fie îngreunată.

Firma oferă consultanță profesională de transport prin: analiza fluxurilor de mărfuri ale clientului, prezentarea adaptată a ofertei, implementarea soluției de transport cu o echipă dedicată, planificare și urmărire transport în departamentul dispecerat-planificare prin sisteme informatice dedicate de ultimă generație. Dumagas oferă atât servicii în sistem ”camion plin” (FTL-full truck loads), cât și grupaj intern/internațional (LTL). Firma dispune de resursele necesare pentru efectuarea serviciilor de transport în țările din Uniunea Europeană, Balcani, Europa de Est, Orientul Mijlociu. Flota Dumagas este compusă din camioane de ultimă generație, norma de poluare Euro 5 și Euro 6, iar vârsta medie este de 1,5 ani. Camioanele dispun de sisteme de urmărire GPS, stații de comunicare în timp real cu șoferul, pentru o gestionare eficientă a serviciului de transport. Clientul poate oricând să fie informat cu privire la mărfurile transportate și poziția camioanelor, prin intermediul sistemului integrat de urmărire prin satelit – Infofleet, timpul de tranzit etc. Deține sisteme de culegere a comenzilor de transport și de informare a clientului pe platforma informatică ”Dumagas”,

Dumaga Transport își selectează în mod riguros conducătorii auto, precum și subcontractanții. Efectuează permanent cursuri de specializare și depune eforturi pentru responsabilizarea angajaților și subcontractanților și creșterea profesionalismului în activitatea desfășurată. Planificarea și urmărirea riguroasă a transporturilor și urmărirea derulării serviciilor prin intermediul unui program informatic dedicat, numit "Transmanager"(TMS-Transport Management System). Flota este echipată și pentru transport ADR, iar șoferii sunt instruiți pentru transportul de mărfuri periculoase. Lunar efectuează peste 7000 de comenzi de transport pe teritoriul țării și oriunde în Europa.

Experiența în domeniu de peste 18 ani și principiile călăuzitoare, precum punctualitatea la încărcare/descărcare, indicatorii de performanță strict urmăriți, referințele de la numeroși clienți, atât companii mari, cât și clienți mici și mijlocii, își găsesc rezultanta în productivitatea finală a clientului.

2.2. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor totale ale SC DUMAGAS TRANSPORT&LOGISTICS SA

La realizarea circuitului economic (aprovizionare-stocare-producție-vânzare-servicii post vânzare), concură o serie de cheltuieli. Dar, pentru a reduce costul produselor și serviciilor vândute, pentru a fi mai competitivă, întreprinderea trebuie să depună eforturi pentru optimizarea acelor elemente de cheltuieli care influențează, în cea mai mare măsură, rezultatul final. De aceea, este necesar să se cunoască structura specifică a costului. Aceasta face posibilă identificarea unor factori-cheie ai succesului pe domenii, respectiv a unor direcții strategice de acțiune. Prin urmare, gestionarea eficientă a celui mai important element de cost asigură întreprinderii un avantaj concurențial decisiv.

Indiferent de mecanismul de formare a structurii, prin analiză se pun în evidență rezultatele obținute, tendințele fiecărei subgrupe de cheltuieli, rezervele de optimizare a acestora, orientările strategice ale firmei.

Tabel nr.1

Dinamica și structura cheltuielilor – mil. lei –

Se observǎ cǎ ponderea veniturilor din exploatare în total venituri a crescut in anul 2015 față de anul 2014. În același interval, cheltuielile de exploatare au crescut și ele ca procent în total cheltuieli, ajungând de la 99,63% la 99,94% în anul 2015. Se observă o scădere, în anul 2016, a cheltuielilor de exploatare în total cheltuieli, ajungând la 99,89% față de anul 2015 când acestea au atins pondeera de 99,94%.

2.3. Analiza eficienței cheltuielilor totale la nivelul SC DUMAGAS TRANSPORT&LOGISTICS SA

Desfășurarea activității unui agent economic necesită consumuri de resurse umane, materiale, financiare. După natura lor, după care se realizează și gruparea în contul de profit și pierdere, cheltuielile și veniturile întreprinderii se grupează astfel: de exploatare, financiare și excepționale. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are rolul de a evidenția evoluția acestora, factorii care influențează nivelul lor, precum și identificarea rezervelor care pot fi puse în valoare pentru reducerea lor, sau menținerea în limitele de eficiență care concură la performanța economico-financiară a întreprinderii.

Ținând seama de modelul de calcul al ratei, respectiv raportul efort/efect, nivelul descrescând al ei relevă creșterea eficienței cheltuielilor.

Tabel nr.2

Structura cheltuielilor și a veniturilor

Calculul și analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, în anii 2007 și 2008:

976,1- 1025,44 = -49,34 lei

din care:

datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor:

2)datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor totale:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

-49,34 lei =- 176,84 lei+127,5lei

Corelația este verificată

Dacǎ avem în vedere faptul ca situația cheltuielilor la 1000 lei venituri este diferitǎ pe cele trei domenii de activitate, se impune efectuarea unei analize de tip factorial pornind de la modelul de analizǎ:

Calculând, avem:

976,1- 1025,44 = -49,34 lei

din care:

1) datoritǎ influenței modificǎrii structurii veniturilor pe cele trei domenii de activitate:

2) datoritǎ influienței modificǎrii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe domenii de activitate :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-49,34 = 0,78 + (- 50,12)

Corelația este verificată

Analiza comparativǎ a anilor 2015 și 2014

Din analiza datelor rezultǎ cǎ în anul 2015 s-a înregistrat o scădere a nivelului ratei de eficiențǎ a cheltuielilor totale fațǎ de nivelul înregistrat în anul 2014, fiind respectatǎ și corelația dintre ritmul de creștere a veniturilor și ritmul de creștere a cheltuielilor.

114,43% < 120,22%, în care:

114,43% reprezintǎ indicele de creștere a cheltuielilor

120,22% – indicele de creștere a veniturilor

În anul 2015 nivelul ratei de eficiențǎ a cheltuielilor totale a scǎzut cu -49,34 fațǎ de cea înregistratǎ în anul 2014, situație determinatǎ de scaderea considerabilǎ a cheltuielilor financiare si de creșterea cheltuielilor de exploatare.

În aceste condiții, creșterea cheltuielilor de la 126708084mii lei la 144996834mii lei se justificǎ, deoarece ritmul de creștere a cheltuielilor este mai mic decât dinamica veniturilor, astfel cǎ efectul devanseazǎ efortul financiar.

Indicatorul de eficiență economică este dat de formula :

Ee = ,

prin care se urmarește minimizarea lui,de exemplu, cheltuielile le 1000 lei venituri din exploatare trebuie să înregistreze o valoare subunitară cât mai redusă.

Cheltuielile la 1000 lei venituri au scǎzut în anul 2015 fațǎ de anul anterior cu -49,34lei. Aceastǎ scǎdere este rezultatul influenței urmǎtorilor factori :

modificarea structurii veniturilor care are ca rezultat devansarea lui de către nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri totale cu 176,84 lei Aceastǎ situație s-a datorat creșterii ponderii veniturilor din exploatare de la 99,48% în anul 2014 la 99,87% în 2015, adicǎ în acel domeniu de activitate cu un nivel al cheltuielilor la1000 lei venituri mai mare decât nivelul mediu al cheltuielilor la 1000 lei venituri totale.

Având în vedere cǎ veniturile din activitatea de exploatare ocupǎ o pondere foarte mare în total venituri (99,48% în anul 2014, respectiv 99,87% în anul 2015), scăderea cheltuielilor la 1000 lei venituri din activitatea financiarǎ, precum și din activitatea excepționalǎ are o influențǎ nesemnificativǎ.

modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri pe cele trei categorii de activitǎți a avut o influențǎ favorabilǎ ducând la creșterea ratei de eficiențǎ a cheltuielilor cu 127,5lei. Deși cheltuielile financiare au scăzut și cele eextraordinare s-au diminuat la zero, acest fapt nu a putut devansa creșterea cheltuielilor de exploatare, ceea ce a dus la o creștere pe total activitate de 127,5 lei.

Calculul și analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, în anii 2015 și 2016

∆ Ch*1000/V = (Ch*1000/V)1 – (Ch*1000/V)0 =940,10 – 976,1

= – 36lei

din care:

1)datoritǎ influienței modificǎrii veniturilor:

2)datoritǎ influienței modificǎrii cheltuielilor totale :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-36 lei= -470,5 lei + 434,5 lei

Corelația a fost respectată.

Aprofundând analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, putem calcula influențele fiecǎreia dintre cele trei categorii de cheltuieli aferente celor trei activitǎți: exploatare, financiarǎ și extraordinară.

Se impune efectuarea unei analize de tip factorial pornind de la modelul de analizǎ:

Calculând, avem:

∆ Ch*1000/V = (Ch*1000/V)1 – (Ch*1000/V)0 =940,10 – 976,1 = – 36lei

din care:

1)datoritǎ influenței modificǎrii structurii veniturilor pe cele trei domenii de activitate :

2)datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe domenii de activitate :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

– 36 lei = – 0,19 +( – 35,81)

Corelația a fost verificată

Analiza comparativǎ a anilor 2015 și 2016

Din analizǎ rezultǎ cǎ și în perioada anilor 2015 și 2016 s-a respectat corelația dintre ritmul de creștere a veniturilor și ritmul de creștere al cheltuielilor:

185,86%<193,08% în care:

185,86% reprezintǎ ritmul de creștere a cheltuielilor

193,08%- ritmul de creștere a veniturilor

Cheltuielile la 1000 lei venituri, din calculul factorial, au scǎzut în anul 2016 fațǎ de anul anterior cu -36lei. Aceastǎ scǎdere este rezultatul influenței urmǎtorilor factori :

-modificarea structurii veniturilor cu -470,5lei. Astfel, veniturile din exploatare au scăzut de la 99,87% la 99.85%, veniturile financiare au crescut cu 0,02%, iar veniturile excepționale ca și cheltuielile excepționale s-au diminuat ajungând la nivelul de 0%

-cheltuielile la 1000 lei venituri,pe cele trei categorii de activitate au avut o evolutie favorabilǎ, diminuându-se cu -35,81lei, acest lucru datorându-se creșteri intr-o măsură mică a cheltuielilor de exploatare de la 99,94% în 2008 la 99,89% în 2016, dar influența cea mai mare având-o cheltuielile excepționale care in anul 2014 au avut nivelul de 280367 mii lei,iar în anul 2015 acestea au ajuns la 0 datorită faptului că societatea nu a înregistrat nevirări la termen a obligațiilor de plată către bugetul statului, menținându-și valoarea la zero si în anul 2016.

2.3. Analiza principalelor categorii de cheltuieli

2.3.1. Analiza cheltuielilor de exploatare

În totalul cheltuielilor întreprinderii, cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare, ceea ce impune o analiză aprofundată a lor. Cheltuielile de exploatare sunt aferente ciclului de exploatare, care cuprinde ansamblul următoarelor operațiuni: cumpărare de materii prime și materiale, stocarea lor, procesul de producție, stocarea semifabricatelor, produselor finite și vânzarea lor, precum și achiziționarea de mărfuri și vânzarea lor, dacă este cazul.

În totalul cheltuielilor întreprinderii, cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare (99,63% în anul 2014, 99,94% în anul 2015 și 99,89 în anul 2016), ceea ce impune o analizǎ mai complexǎ și mai aprofundatǎ în acest domeniu, unde, de fapt, trebuie cǎutate nu numai cauzele care au generat cu preponderențǎ o anumitǎ dinamicǎ a cheltuielilor de producție și a eficienței acestora, dar și rezervele interne de a cǎror implementare depinde o creștere mai puternicǎa eficienței acestor cheltuieli.

O apreciere cu caracter general privind situația de ansamblu a cheltuielilor pentru exploatare trebuie sǎ ținǎ seama, în mod corelat, de trei aspecte indisolubil legate între ele :

a) variația cheltuielilor pentru exploatare, pe total și pe elemente componente, în dinamicǎ și comparative cu prevederile ;

b) modificǎrile intervenite în structura cheltuielilor pentru exploatare pe elemente componente, în dinamicǎ și comparativ cu prevederile ;

c) variația nivelului eficienței economice a cheltuielilor pentru exploatare pe total și pe principalele elemente componente, în dinamicǎ și comparativ cu prevederile.

Dinamica structurii și a ratei de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare

Tabelul nr. 3 – mii lei –

Interpretare:

Analiza cheltuielilor pentru exploatare a fost fǎcutǎ în primul rând, prin prisma eficiențelor economice, indicatorul „cheltuieli la 1000 de lei venituri din exploatare” reflectând tocmai aceastǎ eficiența.

Se observǎ în anul 2015 fațǎ de 2014 cǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare a avut o evoluție tocmai favorabilă, aceasta diminuându-se cu -50,19lei la 1000 lei venituri din exploatare.

Cauzele acestei evoluții trebuiesc cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu materiile prime, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicatǎ în total cheltuieli de exploatare și care, prin variațiile sale influențeazǎ cel mai serios nivelul indicatorului.

Astfel, calculând cheltuielile materiale la 1000 lei venituri din exploatare se observǎ cǎ nivelul acestora a crescut cu 27,28lei.

Se observǎ în anul 2016 fațǎ de 2015 cǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare a avut o evoluție tocmai favorabilă, aceasta diminuându-se cu -36,33lei la 1000 de lei venituri din exploatare.

Cauzele acestei evoluții trebuiesc cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu materiile prime, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicatǎ în total cheltuieli de exploatare și care, prin variațiile sale influențeazǎ cel mai serios nivelul indicatorului.

Analiza eficienței cheltuielilor de exploatare poate fi efectuatǎ în raport cu formarea veniturilor și nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.

Evoluția veniturilor și a cheltuielilor de exploatare

Tabelul nr. 4 – mii lei –

Calculul și analiza cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare în anii 2014 și 2015

din care :

1) datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor din exploatare :

2) datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor de exploatare :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-50,19= -172,19+122lei

Analiza comparativǎ a anilor 2014 și 2015

Din analiza datelor rezultǎ cǎ în anul 2015 s-a înregistrat o scǎdere a nivelului ratei de eficiențǎ cheltuielilor de exploatare fațǎ de nivelul înregistrat în anul 2014, care este rezultatul respectǎrii corelației dintre ritmul de creștere al veniturilor din exploatare și ritmul de creștere al cheltuielilor de exploatare.

120,69%<147,96%, în care:

120,69% reprezintǎ indicele de creștere a cheltuielilor de exploatare;

147,96%- indicele de creștere a veniturilor din exploatare.

În perioada primilor doi ani se constatǎ o îmbunǎtǎțire a nivelului cheltuielilor de exploatare la 1000 de lei venituri din exploatare, în valoare de 172,19lei. Acest fapt a fost urmarea sporirii veniturilor din exploatare cu 265,36lei , precum și al acțiunii nefavorabile a creșterii cheltuielilor de exploatare cu 122lei.

Calculul și analiza cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare în anii 2015 și 2016

din care :

1) datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor din exploatare :

2) datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor de exploatare:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-36,33lei=-470,78lei+434,45lei

2.3.1.1. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri

Evoluția cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri

Tabelul nr. 5 – mii lei –

Utilizând metoda substituției în lanț, cuantificarea acțiunii celor trei factori menționați asupra variației cheltuielilor la 1000 de lei cifrǎ de afaceri, presupune urmǎtoarele formule și calcule:

Analiza indicatorului pe anii 2014 și 2015:

Cresterea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri cu 321,71 lei este rezultatul influenței :

din care :

1)datoritǎ influenței structurii producției vândute :

2)datoritǎ influenței prețului mediu de vânzare :

3)datoritǎ influenței costului de producție :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-127,75lei =0,06lei -151,51lei +23,72lei

Consemnate în schema factorialǎ, rezultatele cuantificǎrilor factoriale se prezintǎ astfel :

Analiza comparativǎ a anilor 2014 și 2015

Se observǎ cǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri a înregistrat o dinamicǎ favorabilǎ, respectiv fațǎ de anul anterior mia de lei venituri a putut fi obținutǎ cu o cheltuialǎ mai micǎ, și anume cu -127,75lei mai puțin.

Reducerea „ cheltuielilor la mia de lei cifrǎ de afaceri” s-a datorat, pe de o parte, unor modificǎri favorabile intervenite în structura producției vândute (0,06lei),datoritǎ creșterii ponderii produselor vândute al cǎror nivel de eficiențǎ economicǎ a cheltuielilor este mai ridicat, iar pe de altǎ parte încasǎriiunor prețuri unitare medii de vânzare (fǎrǎ TVA) mai mari fațǎ de anul precedent.

Aportul favorabil al structurii producției vândute și al prețurilor unitare medii de vânzare a fost substanțial diminuat de creșterea costurilor unitare de producție (+23,72lei).

Analiza indicatorului pe anii 2015 și 2016

din care :

1)datoritǎ influenței structurii producției vândute :

2)datoritǎ influenței prețului mediu de vânzare :

3)datoritǎ influenței costului de producție :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

Consemnate în schema factorialǎ, rezultatele cuantificǎrilor factoriale se prezintǎ astfel :

Analiza comparativǎ a anilor 2015 și 2016

Din datele înscrise în tabelul nr. 5, precum și din calculele efectuate, se observǎ cǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri a înregistrat o dinamicǎ favorabilǎ, respectiv fațǎ de anul anterior mia de lei venituri a putut fi obținutǎ cu o cheltuialǎ mai micǎ (cu 7,56lei mai micǎ în ultimu an decât în anul precedent).

Reducerea „cheltuielilor la 1000 de lei cifrǎ de afaceri” s-a datorat, pe de o parte, unor modificǎri favorabile intervenite în structura producției vândute (a crescut ponderea produselor vândute al cǎror nivel de eficiențǎ economicǎ a cheltuielilor este mai ridicat), iar pe de altǎ parte încasǎrii unor prețuri unitare medii de vânzare (fǎrǎ TVA) mai mari fațǎ de anul precedent.

Aportul favorabil al celor doi factori menționați a fost influentat favorabil de reducerea costurilor unitare de producție (+121,68lei).

2.3.1.2. Analiza cheltuielilor fixe si variabile

În orice diagnostic al cheltuielilor se pornește de la relevarea dinamicii nivelului pe total și pe cheltuieli, cuprinzând în trend cât mai multe momente.

a). pentru cheltuielile variabile la 1000 lei venituri din exploatare:

Pn 2015 = 595,90 = 1,2219 Pn 2016 = 525,94 = 0,8825 Pn realizat = 525,94 = 1,0113

Pn 2014 487,68 Pn 2014 595,90 Pn prevăzut 520,05

b). Pentru cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de afaceri:

Pn 2015 = 603,93 = 1,2093 Pn 2016 = 537,84 = 0,8905 Pn realizat = 537,84 = 1,0318

Pn 2014 499,37 Pn 2014 603,93 Pn prevăzut 521,26

Tabel nr.6

Situația costurilor variabile și fixe – mii.lei –

În anul 2016, nivelurile cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri și cifră de afaceri sunt mai

mici față de anul 2015, ceea ce reflectă o creștere a eficienței resurselor variabile consumate, o creștere a eficienței cu 69,96 lei în cazul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare, respectiv 66,09 lei în cazul cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri.

În anul 2016 față de perioada previzionată, precum și în anul 2015 față de anul 2014, se înregistreză o creștere a nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri, respectiv cifră de afaceri, pentru ambele situații, ceea ce reflectă o scădere a eficienței resurselor variabile consumate cu 5,89 lei și 108,22 lei în cazul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri, respectiv 16,58 lei și 104,56 lei în cazul cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri.

O asemenea apreciere poate fi confirmată sau infirmată numai după ce se realizează analiza diagnostic de tip factorial, prin care se relevă influența structurii producției, prețurilor de vânzare, costurilor variabile pe produse (ele intră sub incidența consumurilor fizice și a prețurilor, respectiv a tarifelor pe unitate de resursă).

Așa cum rezultă din însăși definirea problemei, și în cazul cheltuielilor variabile, nivelul lor se examinează structural, punând în evidență sensul și contribuția fiecărei cheltuieli la abaterea generală (în modul acesta se facilitează operarea în analiza de aprofundare cu principiul excepției).

Pe baza primului model, abaterea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri se explică astfel:

Pentru anul 2015: abaterea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri este de +104,56 lei,datorită:

influenței structurii cifrei de afaceri:

∑qv1 . cv0 1000 – ∑qv0 . cv0 1000 = 81023 1000 – 48781 1000 = 564,61 – 499,37 = 65,24 lei

∑qv1 . p0 ∑qv0 . p0 143501 97684

influenței prețurilor de vânzare:

∑qv1 . cv0 1000 – ∑qv1 . cv0 1000 = 81023 1000 – 81023 1000 = 633,76 – 564,61 = 69,15 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . p0 127845 143501

influenței costurilor variabile pe produse:

∑qv1 . cv1 1000 – ∑qv1 . cv0 1000 = 77210 1000 – 81023 1000 = 603,93 – 633,76 = – 29,83 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . p1 127845 127845

Se apreciază faptul că influența costurilor variabile duce la micșorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 29,83 lei, în timp ce structura cifrei de afaceri și prețurile de vânzare au influențe negative asupra indicatorului, determinând creșterea sa cu 65,24 lei, respectiv cu 69,15 lei.

Modificarea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri în anul 2015 cu

– 66,09 lei se explică prin influența următorilor factori: structura cifrei de afaceri a avut o influență favorabilă ce a dus la scăderea cheltuielilor variabile aferente cifrei de afaceri cu 103,36 lei, la fel și influența costurilor variabile pe produse cu 31,48 lei, în timp ce prețurile de vânzare au avut o influență negativă ce a dus la creșterea cheltuielilor variabile aferente cifrei de afaceri cu 68,75 lei.

Pentru anul 2016(r/p): modificarea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri față de perioada prevăzută cu +16,58 lei a fost determinată de influențele următorilor factori: influența structurii cifrei de afaceri în sensul reducerii nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri (creșterii eficienței acestora) se explică prin creșterea ponderii unor produse cu niveluri ale cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri potrivit bazei de comparație (în cazul acesta prevăzute) mai mici decât cel mediu al aceleeași baze. Îndiferent de sens, fenomenul este normal în măsura în care schimbările de structură sunt determinate de cerere și nu de disfuncționalități în activitatea întreprinderii (asigurarea cu factorii necesari producției și distribuției și utilizarea eficientă a acestora).

Acțiunea prețurilor are sens de creștere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 68,75 lei. În nivelul costurilor variabile pe produse se reflectă, pe de o parte, consumurile fizice de resurse, pe de altă parte, prețurile de cumpărare pe unitate de resursă. Primul factor este rezultatul politicii firmei, în special tehnologice, iar ce de-al doilea, deși intrî sub incidența pieței oglindește și acțiunea managementului, funcției comerciale în cadrul acestuia (studiul pieței resurselor).

Nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri se reflectă în următorii indicatori ai performanței economico-financiare:

a).Rezultatul exploatării (profitului):

anul 2015: – (595,90 – 487,68) 142.984.101 = – 15.473.739 mii lei

1000

anul 2016: – (525,94 – 595,90) 207.460.728 = + 14.513.952 mii lei

1000

anul 2016(r/p): – (525,94 – 520,05) 207.460.728 = – 1.221.943 mii lei

1000

Cheltuielile variabile la 1000 lei venituri din exploatare au avut o influență negativă asupra profitului în anul 2015, și 2016 față de nivelul previzionat, acestea diminuând rezultatul exploatării cu 15.473.739 mii lei, respectiv cu 1.221.943 mii lei. În anul 2016 s-a înregistrat o creștere a rezultatului exploatării cu 14.513.952 mii lei, datorită scăderii nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare față de anul 2015.

b).Eficiența activelor de exploatare:

anul 2015: – 15.473.739.000 : 36.793.127.000 = – 0,42 lei

anul 2016: 14.513.952.000 : 39.013.461.000 = 0,37 lei

anul 2016(r/p): – 1.221.943.000 : 39.013.461.000 = – 0,03 lei

Creșterile nivelurilor cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare față de perioadele previzionate duce la scăderea eficienței activelor de exploatare cu 0,42 lei la 1000 lei active de exploatare în anul 2014, cu 0,03 lei la 1000 lei active de exploatare în anul 2016 față de nivelul prevăzut, și la creșterea eficienței activelor de exploatare cu 0,37 lei la 1000 lei active de exploatare în anul 2016.

c).Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

anul 2015: – 15.473.739.000 : 34.596.127.000 = – 0,45 lei

anul 2016: 14.513.952.000 : 34.872.503.000 = 0,41 lei

anul 2016(r/p): – 1.221.943.000 : 34.872.503.000 = – 0,035 lei

Creșterile nivelurilor cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare față de perioadele previzionate duce la scăderea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 0,45 lei la 1000 lei mijloace fixe în anul 2014, cu 0,035 lei la 1000 lei mijloacelor fixe în anul 2016(r/p), și la creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 0,41 lei la 1000 lei mijloace fixe în anul 2016.

d).Eficiența activelor circulante:

anul 2015: – 15.473.739.000 : 38.377.021.000 = – 0,40 lei

anul 2016: 14.513.952.000 : 40.713.449.000 = 0,35 lei

anul 2016(r/p): – 1.221.943.000 : 40.713.449.000 = – 0,03 lei

Creșterile nivelurilor cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare față de perioadele previzionate duce la scăderea eficienței activelor circulante cu 0,40 lei la 1000 lei active circulante în anul 2014, cu 0,03 lei la 1000 lei active circulante în anul 2016(r/p), și la creșterea eficienței activelor circulante cu 0,35 lei la 1000 lei active circulante în anul 2016.

e).Eficiența utilizării forței de muncă (profitul mediu pe un salariat):

anul 2015: – 15.473.739.000 : 1399 = – 11.060.571 lei/salariat

anul 2016: 14.513.952.000 : 1382 = 10.502.136 lei/salariat

anul 2016(r/p): – 1.221.943.000 : 1382 = – 884.185 lei/salariat

Creșterile nivelurilor cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare au dus la scăderea profitului mediu pe un salariat cu 11.060.571 lei în anul 2014, cu 884.185 lei în anul 2016 față de nivelul prevăzut, și la creșterea profitului mediu pe un salariat cu 10.502.136 lei în anul 2016.

Ca și în cazul cheltuielilor variabile, eficiența celor fixe se apreciază sintetic pe baza nivelului lor la 1000 lei cifră de afaceri.

Așadar, față de nivelul previzionat, nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri este mai mic cu 15,65 lei, respectiv 4%. Analizând cei trei ani luați în considerare, se constată că în anul 2015 se înregistrează o scădere a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 11,52 lei, respectiv 3,2%, ceea ce – chiar în condițiile creșterii sumei lor ca urmare a prețurilor factorilor consumați, deoarece cifra de afaceri a înregistrat un indice de peste 1,30 – atestă eficiența lor.În anul 2016 nivelul indicatorului cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de afaceri este mai mare decât cel înregistrat în perioada precedentă cu 53,2 lei, respectiv 15%.

Structural, nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri poate fi analizat în două moduri: pe baza structurii și contribuției cheltuielilor fixe specifice la formarea și totodată abaterea nivelului total al acestora; pe baza structurii și contribuției centrelor de responsabilitate, ce angajează cheltuieli fixe (centre ce angajează cheltuieli privind cercetarea-dezvoltarea, activitățile comerciale, conducerea tehnică, administrația,conducerea personalului, informația, amortismentele,etc.).

Pe baza modelului de calcul și analiză prezentat, se procedează la diagnosticul de tip analiză factorială a abaterii cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri. Analiza abateri nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri pe factori de influență se efectuează astfel:

Pentru anul 2015:

1. influența cifrei de afaceri:

( Cf o – Cf o ) 1000 = ( 35299 – 35299 ) 1000 = 276,10 – 361,35 = – 85,25 lei

∑qv1 . p1 ∑qvo . po 127845 97684

din care datorită:

volumului producției vândute:

( Cf o – Cf o ) 1000 = ( 35299 – 35299 ) 1000 = 245,98 – 361,35 = – 115,37 lei

∑qv1 . p0 ∑qv1 . po 143501 97684

prețurilor de vânzare:

( Cf o – Cf o ) 1000 = ( 35299 – 35299 ) 1000 = 276,1 – 245,98 = 30,12 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . po 127845 143501

2. influența sumei cheltuielilor fixe:

( Cf1 – Cf o ) 1000 = 44724 – 35299 1000 = 73,72 lei

∑qv1 . p1 127845

Modificarea în anul 2015 a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu –11,53 lei s-a datorat următorilor factori: cifra de afaceri a dus la scăderea nivelului indicatorului cu 85,25 lei, din care datorită volumului producției vândute cu – 115,37 lei și a prețurilor de vânzare cu 30,12 lei; influența sumei cheltuielilor fixe a dus la creșterea nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 73,72 lei.

Abaterea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu +53,2 lei a fost rezultatul influenței cifrei de afaceri cu –101,52 lei, din care influența volumului producției vândute cu –131,51 lei și influența prețurilor de vânzare cu 29,99 lei, precum și a influenței sumei cheltuielilor fixe cu 154,71 lei.

La modificarea cu –15,65 lei a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri au contribuit cifra de afaceri cu +22,99 lei, din care volumul producției vândute cu –30,35 lei și prețurile de vânzare cu +53,34 lei, precum și suma cheltuielilor fixe cu –38,64 lei.

Suma cheltuielilor fixe se aprofundează pe cheltuieli și eventual pe centre de responsabilitate. În mecanismul de explicare a abaterii nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri, esențial este că prin creșterea acesteia (a cifrei de afaceri) ca urmare, în primul rând, a volumului fizic al bunurilor și serviciilor vândute, constituie calea de bază a măririi eficienței cheltuielilor fixe și a contribuției lor la masa profitului, și corespunzător rata profitabilității.

Faptul că însăși suma cheltuielilor fixe a crescut de-alungul celor trei ani, poate avea drept cauze: schimbări în sistemul de salarizare (creșterea ponderii salarizării în regie); creșterea salariilor determinată de rata inflației; schimbări în sistemul de amortizare(operarea în mai mare măsură cu amortizarea degresivă); creșterea consumului și prețurilor altor factori generatori de cheltuieli fixe (complexitatea factorilor de gestiune a activității).

Nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă în următorii indicatori ai performanței economico-financiare:

a).Rezultatul exploatării (profitului):

anul 2015: – (349,83 – 361,35) 127.845.596.000 = 1.472.781 mii lei

1000

anul 2016: – (403,03 – 349,83) 180.111.488.000 = – 9.581.931 mii lei

1000

anul 2016(r/p): – (403,03 – 418,68) 180.111.488.000 = 2.818.745 mii lei

1000

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă asupra profitului în anul 2015 și 2016 față de previzionat, acestea ducând la creșterea nivelului cifrei de afaceri cu 14.272.781 mii lei în anul 2015, respectiv cu 2.818.745 mii lei în anul 2016 față de nivelul previzionat. În anul 2016, s-a înregistrat o scădere a rezultatului exploatării cu 9.581.913 mii lei, datorită creșterii nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri față de anul 2015.

b).Eficiența activelor de exploatare:

anul 2015: 1.472.781.000: 36.793.127.000 = 0,04 lei

anul 2016: – 9.581.931.000 : 39.013.461.000 = – 0,245 lei

anul 2016(r/p): 2.818.745.000 : 39.013.461.000 = 0,072 lei

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă, care au dus la creșterea eficienței activelor de exploatare în anul 2015 cu 0,04 lei la 1000 lei active de exploatare, și în anul 2016 față de previzionat cu 0,072 lei la 1000 lei active de expoloatare. Însă, în anul 2016, se înregistrează o scădere a eficienței activelor de exploatare cu 0,245 lei la 1000 lei active de exploatare.

c).Eficiența utilizării mijloacelor fixe:

anul 2015: 1.472.781.000 : 34.596.127.000 = 0,0425 lei

anul 2016: – 9.581.931.000 : 34.872.503.000 = – 0,275 lei

anul 2016(r/p): 2.818.745.000 : 34.872.503.000 = 0,08 lei

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă, ce a dus la creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe în anul anul 2015 cu 0,0425 lei la 1000 lei mijloace fixe, și în anul 2016 față de previzionat cu 0,08 lei la 1000 lei mijloace fixe. Însă, în anul 2016, se înregistrează o scădere a eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 0,275 lei la 1000 lei mijloace fixe.

d).Eficiența activelor circulante:

anul 2015: 1.472.781.000 : 38.377.021.000 = 0,038 lei

anul 2016: – 9.581.931.000 : 40.713.449.000 = – 0,235 lei

anul 2016(r/p): 2.818.745.000 : 40.713.449.000 = 0,07 lei

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă, care a dus la creșterea eficienței activelor circulante în anul anul 2015 cu 0,038 lei la 1000 lei active circulante, și în anul 2016 față de previzionat cu 0,07 lei la 1000 lei active circulante. De asemenea, în anul 2016, se înregistrează o scădere a eficienței activelor circulante cu 0,235 lei la 1000 lei active circulante.

e).Eficiența utilizării forței de muncă (profitul mediu pe un salariat):

anul 2015: 1.472.781.000 : 1399 = 1.052.738 lei/salariat

anul 2016: – 9.581.931.000 : 1382 = – 6.933.380 lei/salariat

anul 2016(r/p): 2.818.745.000 : 1382 = 2.039.613 lei/salariat

Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri au avut o influență pozitivă, ce au dus la creșterea profitului mediu pe un salariat în anul 2015 cu 1.052.738 lei, și în anul 2016 față de previzionat cu 2.039.613 lei. Însă, în anul 2016, se înregistrează o scădere a profitului mediu pe un salariat cu 6.933.380 lei.

2.3.1.3. Analiza cheltuielilor cu materiile prime si materialele consumabile

Tabel nr.5

Situația cheltuielilor materiale – mii.lei –

Referitor la nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare se remarcă tendința descrescătoare față de anul 2015 cu 101,02 lei a celui prevăzut și cu 82,08 lei a celui realizat în anul 2016. Dacă se admite ipoteza unei structuri comparabile a veniturilor, înseamnă că reducerea este rezultatul randamentului factorilor de producție și a managementului, în special în domeniul achiziționării materiilor prime și a materialelor.

Față de anul 2014, în anul 2015 se remarcă o creștere a ratei cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare cu 91 lei.

Aceeași evoluție se menține și în ceea ce privește nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri, astfel că, în anul 2016 se înregistrează o scădere a nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri cu 72,6 lei, o scădere mai mică decât cea a nivelului previzionat de 93,57 lei. În anul 2015, nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri crește față de anul 2014 cu 90,5 lei. Structural (directe și indirecte), de la tendința generală fac excepție cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe care scad treptat, astfel că în anul 2015, nivelul acestui indicator e mai mic cu 19,92 lei, în anul 2016 cu 5,13 lei și la nivelul previzionat, cu 5,89 lei.

În cazul cheltuielilor materiale la 1000 lei aferente cifrei de afaceri se va utiliza următorul model de analiză a abaterii:

Anul 2015: Abaterea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri în anul 2015 este de +90,5 lei.

Din care:

1.- Influența structurii producției vândute:

∑qv1 . cm0 1000 – ∑qv0 . cm0 1000 = 85671 1000 – 53702 1000 = 597 – 549,76 = 47,24 lei

∑qv1 . p0 ∑qv0 . p0 143501 97684

2.- Influența cheltuielilor materiale la 1000 lei pe produse:

∑qv1 . cm1 1000 – ∑qv1 . cm0 1000 = 81854 1000 – 85671 1000 = 640,26 – 597 = 43,26 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . p0 127845 143501

din care:

2.1.- influența cheltuielilor directe la 1000 lei pe produse:

∑qv1 . cmd1 1000 – ∑qv1 . cmd0 1000 = 51894 1000 – 54511 1000 = 405,91 – 379,86 = 26,05 lei

∑qv1 . p1 ∑qv1 . p0 127845 143501

din care:

2.1.1.- influența consumurilor fizice:

rCmd (1000)’ – rCmd (1000) = 49958 1000 – 54511 1000 = 390,77 – 426,38 = – 35,61 lei

127845 127845

2.1.2.- influența prețurilor de includere în costuri:

Cd1 (1000) – rCd (1000)’ = 51894 1000 – 49958 1000 = 15,14 lei

127845 127845

2.2.- influența cheltuielilor materiale indirecte la 1000 lei:

Ci (1000) – rCi (1000) = 85671 – 49958 1000 = 248,86 lei

143501

Ca parametrii ai diagnosticului se rețin următoarele: influența structurii producției vândute, ce a dus la creșterea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri în anul 2015 cu 47,24 lei, se explică prin creșterea ponderii unor produse cu cheltuieli materiale la 1000 lei cifră de afaceri mai mari decât nivelul mediu în anul 2014 al acestora. Situația poate fi considerată normală atâta timp cât această creștere este rezultatul structurii cererii. Ținând seama de faptul că sensul influenței este negativ, din punct de vedere economic poate fi admisă și ipoteza unor disfuncționalități legate de asigurarea cu resurse materiale, umane și financiare, sau existența unor factori perturbatori în utilizarea lor.

Influența cheltuielilor materiale la 1000 lei pe produse a contribuit și ea la creșterea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri cu 43,26 lei, din care influența cheltuielilor directe la 1000 lei pe produse cu 26,05 lei (consumurile fizice cu –35,61 lei și prețurile de includere în costuri cu 15,14 lei) și influența cheltuielilor materiale indirecte, cu 248,86 lei.

Nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri a scăzut în anul 2016 față de anul 2015 cu 72,6 lei datorită: structurii producției vândute cu – 129,98 lei; a cheltuielilor materiale

la 1000 lei pe produse cu 57,38 lei, din care influența cheltuielilor directe la 1000 lei pe produse cu 42,51 lei (consumurile fizice cu – 14,49 lei și prețurile de includere în costuri cu 10,65 lei) și influența cheltuielilor materiale indirecte la 1000 lei cifră de afaceri, cu 172,84 lei.

Abaterea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri în anul 2016 față de nivelul prevăzut este de +20,97 lei. Se remarcă influența favorabilă a structurii producției vândute ce a dus la scăderea nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri față de nivelul prevăzut cu 36,41 lei, în timp ce cheltuielile materiale la 1000 lei pe produse au avut o influență negativă, ce au contribuit cu 57,38 lei, din care cheltuielile directe la 1000 lei pe produse cu 42,51 lei (consumurile fizice cu – 14,49 lei și prețurile de includere în costuri cu 10,65 lei) și cheltuielile materiale indirecte la 1000 lei cu 172,84 lei.

Referitor la cheltuielile indirecte, care preponderent sunt cheltuieli de structură, trebuie ținut seama de factorii proprii fiecăreia. De exemplu, cheltuielile cu energia și apa, care de la caz la caz, pot deține o pondere importantă, pot evolua în limite ce nu pot fi riguros previzionate ca urmare a inflației. Totodată, cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe intră sub incidența sistemului de amortizare.