Analiza Cheltuielilor, Situatiei Financiare Si Rentabilitat

Capitolul.1.

Prezentarea S.C.HIDROELECTRICA S.A. PORȚILE DE FIER

1.1 Scurt istoric

La 1 Ianuarie 1964, în baza HCM 995 / 7. 1. 1963, a fost înființată Întreprinderea Centrală ( I.C.H.) PORȚILE DE FIER al cărui obiect de activitate era supravegherea lucrărilor de investiții pentru realizarea în comun a Sistemului Hidroenergetic și de Navigatie (SHEN) Porțile de Fier I.

Execuția obiectivului cu prevederile Acordului și Convențiilor dintre cele două părti, de către cele două șantiere, fiecare pentru lucrările de pe teritoriul său. Lucrările s-au desf`ășurat pe baza unui plan general de execuție prin care s-au fixat fazele principale de executie și termenele de realizare pentru fiecare fază. Respectarea termenelor a permis ca la 3 August 1969 prin ecluza mal stâng să treacă primul vas, iar la 14 August 1969 navigația să se desf`ășoare într-o singură treaptă.

Trecerea la functionarea în schemă normală la ecluzele în două trepte s-a realizat în Iunie 1971 pentru ecluza de pe malul stâng și Aprilie 1972 pentru ecluza de pe malul drept.

Începând cu anul 1970 s-a trecut la activitatea de punere în funcție a hidroagregatelor de producție industrială astfel:

HG.1 la 14-08-1970 HG.3 la 21-02-1971 HG.5 la 20-08-1971

HG.2 la 02-11-1970 HG.4 la 30-04-1971 HG.6 la 28-11-1971

Fiecare grup are o putere instalată de 175 Mw. Pentru hidrocentrala de la Porțile de Fier II lucrările de execuție au început la 1-05-1975. Hidrocentrala are opt grupuri cu o putere instalată totală de 216 Mw hidroagregate de tip bulb, orizontal, capsulat.

Ultimul grup a fost pus în funcțiune la 31-12-1986.

Din anul 1992 s-a pus în funcțiune primul hidroagregat la centrala suplimentară română, amplasată pe brațul GOGOȘU, după care a urmat punerea în funcțiune a hidroagregatelor din centrala suplimentară Iugoslavă, amplasată în frontul principal de retenție astfel că la finele anului 1994 toate lucrările au fost terminate.

1.2. Organizarea firmei

S.C. HIDROELECTRICA S.A. Porțille de Fier este o persoană juridică română, având formă juridică de societate pe acțiuni și își desf`ășoară activitatea în conformitate cu legile române în termenul H.G.R. 365/ 1998 publicată în monitorul Oficial nr. 264/03-07-1998.

S.C.HIDROELECTRICA S.A Portile de Fier are o structură organizatorică aprobată prin Hotărârea nr. 11/ 08-08-1998 a Consiliului de Administrație, reactualizată prin HCA nr.13/1998, hotărâre datâ în baza HGR nr. 365/1998, a Ordinului Ministrului Industriilor și Comerțului nr.3017/07-08-1998.

Obiect de activitate

Principiile de organizare a firmei se referă la:

principiul unității de comandă scoate în evidență faptul că orice salariat trebuie să răspundă pe linie ierarhică unui singur șef.

principiul de subsidiaritate se referă la faptul că , luarea deciziilor și punerea lor în aplicare trebuie să fie făcută cât mai aproape de nivelul organizatoric de la care sunt generate problemele. Astfel spus: deciziile care pot fi luate la nivelul "N" sâ nu fie luate la nivelul superior.

principiul echilibrului între răspunderi și competențe, are ca scop final echilibrul între nivelul responsabilităților și nivelul competențelor acordate (al autorității administrative).

principiul scalar și lantul de comandă afirmă că responsabilitățile și competențele într-o organizație trebuie să fie definite de sus în jos, într-o manieră clară și f`ără întreruperi. Aplicarea acestui principiu în firmă duce la constituirea lanțului de comandă care reprezintă o linie continuă de-a lungul căreia autoritatea este definită până la ultimul salariat.

principiul intervalului de management (control) scoate se referă la faptul că numărul subordonaților cu care lucreaz` direct conducătorul (intervalul de timp) este limitat. Nivelul efectiv variază în funcție de circumstanțele concrete din organizare (calitatea conducătorului etc.) și nivelul ierarhic.

Diagnostigrama organizării conducerii

Tabelul nr. 1.2.1.

Diagnostigrama organizării conducerii

Continuare tabelul nr. 1.2.1

Organizarea producției

Tabelul nr. 1.2.2.

Organizarea producției

Tabelul nr. 1.2.2 – Continuare

Diagnostigrama organizării producției

Tabelul nr. 1.2.2 – Continuare

Diagnostigrama organizării muncii

Tabelul 1.2.3.

S.C. Hidroelectrica SA Porțile de Fier are ca obiect de activitate principal producerea energiei electrice, vânzarea energiei electrice produse, activități legate de sustinerea producerii energiei electrice (întreținere și reparații ale echipamentelor, instalatiilor și constructiilor, servicii de sistem, realizarea de investitii prin dezvoltări și retehnologizări, protecția mediului etc). Executivul societății are ca principal obiect de activitate programarea și urmărirea producției, a reparațiilor și dezvoltărilor, asigurarea suportului tehnico-economic și comercial necesar desf`ășurării acestor activități în sucursalele, controlul și îndrumarea activităților menționate:

Managementul firmei

Profesionalismul echipei de conducere reprezintă cheia succesului într-o economie de piatră unde trebuie să decizi repede și eficace, să îti asumi riscul să poți antrena ceilalți factori ai firmei.

Pentru aprecierea managementului firmei S.C. Hidroelectrica s.a. Portile de Fier trebuie să ținem cont de următoarele aspecte:

Personalitatea și pregătirea managementului este dată de cunoștințele profesionale, psihologice și comportamentale.

Coeziunea echipei de conducere amplifică sau diminuează potențialul managementului fiind bine cunoscut faptul că principalele strategii se discută în echipă.

Atitudinea față de privatizare poate constitui un semnal privind competența managementului.

Relația cu sindicatul evidențiază abilitatea managementului de a gestiona afacerile întreprinderii f`ără să intre în conflict cu salariații.

Rezultatele obținute de intreprindere relevă în modul cel mai sintetic eficiența managementului

Diagnostigrama managementului

Tabel nr.1.3.1.

Șansele de dezvoltare ale întreprinderii sunt foarte mari, dispune de opoziție privilegiată pe piață și de un management eficient.

Indicatori economico – financiari

În anul 2000 la nivel de S.C. HIDROELECTRICA S.A. PORȚILE DE FIER s-au produs 7.611.667 MWh energie electrică ]i s-au livrat 7.656.459 MWh din care :

P.F. I 6.281.766 MWh

P.F. II 1.021.698 MWh

GOGOȘU 261.995 MWh

Producția marfă realizată a fost de 723.088 mil. lei față de un program de 620.000 mil. lei. Veniturile totale s-au prezentat la un nivel de 783.744 mil. lei, iar profitul din exploatare 103.514 mil.lei. profitul brut al exercitiului la sfârșitul anului 2000 a fost de 103.700 milioane lei, fiind realizat cu participarea unui număr mare de personal de 650 persoane. După plata impozitului pe profit către stat, profitul net a fost de 57.850 milioane lei. Firma s-a aflat într-o perioadă de expansiune deoarece: cifra de afaceri a prezentat o tendință de creștere permanentă în anii 1999-2000.

A crescut eficienta gestiunii resurselor și a activității firmei.

Au crescut veniturile pe total

A crescut valoarea adăugată

A crescut rentabilitatea brută a capitalului investit

A crescut rentabilitatea netă a capitalului propriu

A crescut capacitatea de autofinanțare a activității pe asamblu cât și pe elemente componente

Politica financiară corespunzătoare de construire a resurselor reale de autofinanțare.

Capitolul 2.

Analiza cheltuielilor și a rezultatelor

Analiza cheltuielilor permite înțelegerea mecanismului de formare a rezultatelor firmei în funcție de volumul, structura și tendințele diferitelor categorii de consumuri.

Aprecierea performanțelor firmei prin concentrarea excesivă asupra cheltuielilor reprezintă o abordare riscantă și neadaptată cerințelor unei economii concurențiale .

Problemele de bază ale analizei cheltuielilor sunt:

tipologia cheltuielilor și tendințele în procesul de analiză

metodele de analiză a cheltuielilor

reflectarea modificării costului unitar în performanțele economico-financiare ale firmei

limitele metodelor actuale de analiză a costurilor

evoluții actuale ale metodologiei de analiză a costurilor

Reducerea costurilor de productie poate fi concepută numai acolo unde există rezerve în acest sens. Managementul prin costuri implica stabilirea unor costuri normale care constituie criteriul permanent a diferitelor categorii de cheltuieli. în practica economică se consideră costuri normale, următoarele :

nivelul cel mai scăzut de cheltuieli înregistrate în ramura de activitate respectivă

standardele de cheltuieli stabilite pe baza tehnologiilor de fabricație care asigură obținerea produselor la parametri proiectați.

costurile care asigură un profit net anual echivalent dobânzii aferente capitalului propriu.

Cheltuielile de producție sunt problemele interne ale fiecărei și trebuie să se încadreze în legislația privind organizarea evidenței și nivelurile normale pentru cheltuieli. Prin legea contabilității nr. 82/ 1991, HG 704/1993 și planul contabil general s-a prevăzut clasa 9 " Conturi de gestiune" cu următoarele grupe :

-90 – decontări interne – prin care se realizează operații de decontări privind cheltuielile activității de bază, auxiliare, stabilirea diferentelor de preț; cu ajutorul acestor conturi se realizeazș și legătura cu contabilitatea financiară;

92- conturi de calculație, cu ajutorul cărora se colectează și se calculează costul producției;

93- costul producției, care conține conturi prin intermediul cărora se ține evidența costului producției;

Prin legea impozitului pe profit , legea amortizării ,etc se stabilesc limitele maximale sau minimale pentru anumite categorii de cheltuieli, în scopul determinării corecte a obligațiilor fiscale ale firmelor.

Activitatea practică de analiză a cheltuielilor, este asigurată de managementul firmei și are drept scop final realizarea unor costuri competitive.

Informația contabilă referitoare la cheltuieli, este asigurată de contabilitatea generală.

Contabilitatea generală asigură o urmărire globală a cheltuielilor după natura lor, f`ără să furnizeze informații asupra destinației acestor cheltuieli. Indentificarea cheltuielilor pe destinații, presupune o analiză a procesului intern de formare a valorii, obiect de activitate al contabilității analitice

Analiza rezultatelor unei firme se bazează pe surse de date din interiorul și din exteriorul firmei, cum ar fi; planul de afaceri, bugetul de venituri și cheltuieli, statisticile comerciale, studii de piață, legi, anuare statistice,etc.

2.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor firmei

Realizarea de venituri implică efectuarea de cheltuieli. Veniturile și cheltuielile firmei, se înregistrează în contabilitatea financiară pe următoarele grupe:

Venituri și cheltuieli din exploatare

Venituri și cheltuieli financiare

Venituri și cheltuieli exceptiitonale

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor firmei, privește factorii de influență în vederea indentificării posibilităților de diminuare a lor și creșterea rentabilității. Analiza se efectuează utilizând indicatorul cheltuieli la 1000 lei venituri notat cu ch.

Ch = Ch i / Ven i

Sau Ch = Kstr i x c i

Unde : Ch i – cheltuieli totale pe categorii de cheltuieli :

Ven i – venituri totale pe categorii de venituri;

K str i – coeficientul de structură a veniturilor pe categorii (venituri din exploatare, financiare,

excepționale)

K str i = Ven i

C i – cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii de venituri

Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri, se datorează influenței veniturilor și a nivelului cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri. Modelul factorial este următorul:

Kstr i

Ch c i

. influența globală a factorilor:

Kstr i ,i x c i ,i /100 – K str i,,o x c i,o / 100

. influența coeficientului de structură a veniturilor :

(Ch) c = K str i,1 x ci,1 / 100 – K str i,1 x c i,1 /100

în procente:

I Ch = Kstr i,1 x ci,1/ K str i,0 x c i.0 x 100 – 100

( I Ch )Kstr = Kstr i,1x c i,ox/ Kstr i,o x ci,ox 100 – Kstr i,ox c i,o / Kstr i,ox c i,ox 100 =

= I Kstr i -100

(I Ch ) c = Kstr i,i x c i,i / Kstr i,o x c i,o x 100 – Kstr i,i x c i,o / Kstr i,o x c i,o x100 =

= I Kstr i x Ic i x 1/100 – I Kstr i

La S.C. HIDROELECTRICA S.A. PORȚILE DE FIER se cunosc următoarele date extrase din contul de profit și pierdere:

Cheltuielile aferente veniturilor

Tabelul nr.2.1.1.

De la un an la celălalt, indicatorul cheltuieli la 1000 lei venituri, se modifică în sens pozitiv, cheltuielile la 1000 lei scăzând cu 918,15 lei. Influențează pozitiv structura veniturilor cu – 0,25 lei / 1000 lei datorită veniturilor din exploatare ce dețin ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor. Indicatorul cheltuie la 1000 lei venituri pe categorii de cheltuieli are o influență negativă, conducând la creșterea cheltuielilor cu 8,5 lei / 1000 lei venituri.

2.2. Analiza cheltuielilor de exploatare

Cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor firmei. Reducerea cheltuielilor de exploatare conduc la sporirea eficienței economice.

Cheltuielile de exploatare cuprind, conform legii contabilității:

cheltuieli privind consumurile cu materii prime, materiale, combustibil, energie și elemente asimilate;

cheltuieli cu impozitele și taxele suportate de firmă;

cheltuieli cu lucrările și serviciile prestate de terți, chirii, locații de gestiune etc.

cheltuieli cu personalul;

alte cheltuieli de exploatare.

Analiza cheltuielilor de exploarate se realizează utilizând indicatorul “cheltuili de exploatare la 1 000 lei venituri din exploatare“ ca parte a cheltuielilor totale ale firmei:

Ch exp = Chexp i/ Ven exp i ∙ 1 000

sau

Ch exp = Kstr exp i ∙ c exp i / 100

unde: Chexp i – cheltuieli de exploatare pe categorii de cheltuieli

Ven exp i – venituri de exploatare pe categoriii de venituri

Kstr exp i – coeficientul de structură a veniturilor de exploatare pe categorii

Kstr exp i = Ven exp i / Ven exp i

c exp i – cheltuieli de exploatare la 1 000 lei venituri din exploatare pe categorii de
venituri

Modelul factorial este următorul:

influența globală a factorilor

∆ Ch exp = Kstr exp i, 1 ∙ c. exp i, 1 / 100 = Kstr exp i, 0 ∙ c. exp i, 0 / 100

influența coeficienților de structură a veniturilor de exploatare

∆ (Ch exp)Kstr = Kstr exp i, 1 ∙ c. exp i, 1 / 100 = Kstr exp i, 0 ∙ c. exp i, 0 / 100

influența cheltuielilor de exploatare la 1 000 lei venituri de exploatare, pe categorii de venituri:

∆ (Ch exp)c = Kstr exp i, 1 ∙ c. exp i, 1 / 100 = Kstr exp i, 0 ∙ c. exp i, 0 / 100

Analiza cheltuielilor la 1 000 lei cifră de afaceri

Cheltuielile la 1 000 lei cifră de afaceri, notate Ch*, sunt principala componentă a cheltuielilor la 1 000 lei venituri din exploatare și se determină cu relația următoare:

Ch* = qi ∙ ci / qi ∙ pi ∙ 100 sau Ch* = (Kstr i ∙ ci/pi) ∙ 100

unde: qi – cantitatea vândută din produsul i

ci – costul unitar al produsului “i“

pi – prețul unitar al produsului “i“

Kstr i = qi ∙ pi / qi ∙ pi , este structura producției vândute, stabilită valoric

Modelul de analiză a indicatorului cheltuieli la 1 000 lei cifră de afaceri este:

sau

influența globală a factorilor asupra cheltuielilor la 1 000 lei CA

∆Ch* = (qi,1 ∙ ci,1 / qi,1 ∙ pi,1 – qi,0 ∙ ci,0 / qi,0 ∙ ci,0) ∙ 1 000

influența structurii de producție

∆(Ch*)q = (qi,1 ∙ ci,0 / qi,1 ∙ pi,0 – qi,0 ∙ ci,0 / qi,0 ∙ pi,0) ∙ 1 000

influența prețului unitar

∆(Ch*)p = (qi,1 ∙ ci,0 / qi,1 ∙ pi,1 – qi,1 ∙ ci,1 / qi,1 ∙ pi,1) ∙ 1 000

influența costului unitar

∆(Ch*)c = (qi,1 ∙ ci,1 / qi,1 ∙ pi,1 – qi,1 ∙ ci,0 / qi,1 ∙ pi,1) ∙ 1 000

sau

∆ Ch* = [(Kstr i,1 ∙ ci,0/pi,1) – (Kstr i,0 ∙ ci,0/pi,0)] ∙ 1 000

influența coeficientului de structură

∆ (Ch*)Kstr = [(Kstr i,1 ∙ ci,0/pi,0) – (Kstr i,0 ∙ ci,0/pi,0)] ∙ 1 000

influența prețului unitar

∆ (Ch*)p = [(Kstr i,1 ∙ ci,0/pi,1) – (Kstr i,1 ∙ ci,0/pi,0)] ∙ 1 000

influența costului unitar

∆ (Ch*)c = [(Kstr i,1 ∙ ci,1/pi,1) – (Kstr i,1 ∙ ci,0/pi,1)] ∙ 1 000

Influența modificării cheltuielilor la 1 000 CA asupra indicatorilor sintetici la nivelul firmei este următoarea:

influența asupra rezultatului cerut al exercițiului

– [(Ch*1 – Ch*0) ∙ qi,1 ∙ pi,1/1 000] [lei]

eficiența activelor de exploatare

– [(Ch*1 – Ch*0) ∙ qi,1∙ pi,1/1 000] / Capit 1 ∙ 100 [%]

eficiența utilizării capitalurilor

– [(Ch*1 – Ch*0) ∙ qi,1∙ pi,1/1 000] / A exp 1 ∙ 100 [%]

unde Capit1 – orice categorie de capital (capital propriu, social, total).

eficiența utilizării resurselor umane

– [(Ch*1 – Ch*0) ∙ qi,1∙ pi,1/1 000] / Ns 1 ∙ [lei/pers]

unde Ns1 – numărul mediu scriptic de angajați

Eficiența cheltuielilor la 1 000 lei CA este o reflectare a rezultatelor care se obțin în stadiul producției.

2.3. Analiza cheltuielilor variabile

Utilizarea în practica economică a cheltuielilor variabile se justifică prin:

elaborarea bugetelor de costuri

elaborarea politicilor de vânzare

stabilirea politicii de producție

determinarea pregului de rentabilitate

Analiza cheltuielilor variabile vizează următoarele probleme:

analiza dinamicii și structurii cheltuielilor variabile

analiza factorială a cheltuielilor variabile

estimarea evoluției cheltuielilor variabile

analiza reflectării nivelului cheltuielilor variabile la 1 000 lei, asupra principalilor indicatori economico – financiari.

2.3.1. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor variabile

Are în vedere dinamica cheltuielilor variabile totale și la 1 000 lei venituri, prin indicatorii:

cheltuieli variabile la 1 000 lei venituri din exploatare

cheltuieli variabile la 1 000 lei cifră de afaceri

2.3.2. Analiza factorială a cheltuielilor variabile

Poate avea ca obiect:

nivelul cheltuielilor variabile la 1 000 lei venituri din exploatare (C Vexp)

nivelul cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifră de afaceri (C V caf)

Modelul utilizat este următorul:

CV caf = qi ∙ cvi / qi ∙ pi ∙ 1 000

unde: cvi – costul variabil pe unitatea de produs “i“ vândută

pi – prețul unitar al produsului “i“

Modelul factorial de analiză a influenței factorilor, este următorul:

Influența factorilor este următoarea:

influența globală a factorilor:

∆CV caf = qi,1 ∙ cvi,1 / qi,1 ∙ pi,1 ∙ 1 000 – qi,0 ∙ cvi,0 / qi,0 ∙ pi,0 ∙ 1 000

influența structurii producției

∆(CV caf)q = qi,1 ∙ cvi,0 / qi,0 ∙ pi,0 ∙ 1 000 – qi,0 ∙ cvi,0 / qi,0 ∙ pi,0 ∙ 1 000

influența prețului unitar

∆(CV caf)p = qi,1 ∙ cvi,0 / qi,1 ∙ pi,1 ∙ 1 000 – qi,1 ∙ cvi,0 / qi,1 ∙ pi,0 ∙ 1 000

influența costului unitar

∆(CV caf)cv = qi,1 ∙ cvi,1 / qi,1 ∙ pi,1 ∙ 1 000 – qi,1 ∙ cvi,0 / qi,1 ∙ pi,1 ∙ 1 000

Suma absolută a cheltuielilor variabile aferente producției fabricate

Modelul utilizat este:

CV = Qf ∙ CV ∙ 1/1 000

unde: Qf – producția marfă exprimată în preț de vânzare

CV – suma absolută a cheltuielilor variabile aferente producției fabricate

CV – nivelul cheltuielilor variabile la 1 000 lei producție fabricată

Modelul factorial de analiză a influenței factorilor, se prezintă astfel:

Influența factorilor în mărimi absolute este următoarea:

influența globală a factorilor

∆CV = Qf1 ∙ Cv1 ∙ 1/1 000 – Qf0 ∙ Cv0 ∙ 1/1 000

influența producției marfă fabricată, exprimată în preț de vânzare:

∆(CV)Qf = Qf1 ∙ Cv0 ∙ 1/1 000 – Qf0 ∙ Cv0 ∙ 1/1 000

influența nivelului cheltuielilor variabile la 1 000 lei producție fabricată

∆(CV)CV = Qf1 ∙ Cv1 ∙ 1/1 000 – Qf1 ∙ Cv0 ∙ 1/1 000

Atunci, când firma are o producție omogenă, pentru întreaga producție fabricată sau pentru un centru de cheltuieli se poate utiliza modelul:

CV = qi ∙ cvi

Modelul factorial de analiză a influenței factorilor, se prezintă astfel:

Influența factorilor în mărimi absolute se poate prezenta, astfel:

influența globală a factorilor:

∆CV = qi,1 ∙ cvi,1 – qi,0 ∙ cvi,0

influența structurii producției

∆(CV)q = qi,1 ∙ cvi,0 – qi,0 ∙ cvi,0

influența costului variabil unitar

∆(CV)cv = qi,1 ∙ cvi,1 – qi,1 ∙ cvi,0

Efectele produse de nivelul cheltuielilor variabile la 1 000 lei venituri sau CA, se analizează cu ajutorul următorilor indicatori economico – financiari:

Modificarea realizării exploatării:

∆ RE = CA1 ∙ (Cv1 – Cv0) ∙ 1/1 000

Cv – cheltuieli variabile la 1 000 lei CA

Modificarea eficienței mijloacelor fixe:

(∆Ef)F = CA1 ∙ (Cv1 – Cv0) ∙ 1/1 000 / F1

Variația eficienței activelor de exploatare

(∆Ef)A exp = CA1 ∙ (Cv1 – Cv0) ∙ 1/1 000 / A exp1 [%]

Influența asupra eficienței capitalului (total, social, propriu)

(∆Ef)Capit = CA1 ∙ (Cv1 – Cv0) ∙ 1/1 000 / Capit1 [%]

2.3.3. Estimarea evoluției cheltuielilor variabile

Estimarea evoluției cheltuielilor variabile totale și / sau la 1 000 lei cifră de afaceri, este folosită în următoarele situații:

în studii de fezabilitate, pentru determinarea rezultatului exploatării;

la întocmirea planului de afaceri, în vederea determinării pregului de profitabilitate previzionat;

în evaluarea firmei;

în previzionarea desfățurării activității firmei prin BVC;

pentru luarea de măsuri pentru încadrarea pe parcursul exercițiului, în nivelurile impuse:

La estimarea cheltuielilor variabile pentru perioadele viitoare pe baza nivelului lor la
1 000 lei cifră de afaceri, se utilizează formula:

CV prev = CA prev ∙ Cv0 ∙ 1/1 000

unde: CV prev, CA prev – cheltuieli variabile previzionate, cifra de afaceri previzionată;

Cv0 – nivelul realizat al cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifră de afaceri realizată

2.4. Analiza cheltuielilor fixe

Celtuielile fixe sunt o premisă și totodată o consecință a desfășurării activității firmei. Cheltuielile fixe sunt în dependență proporțională cu producția sau vânzările, ci rămân independente de acești factori.

Analiza cheltuielilor fixe nu reprezintă un scop în sine, ci vizează creșterea eficienței acestora. Principalele probleme ale analizei cheltuielilor fixe sunt:

analiza dinamicii și a structurii cheltuielilor fixe;

analiza factorială a cheltuielilor fixe;

estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe

2.4.1. Analiza dinamicii și a structurii cheltuielilor fixe

Studierea dinamicii cheltuielilor fixe este necasară pentru cunoașterea evoluției în raport cu CA sau cu producția fabricată.

Structura de exploatare se analizează pe categorii de cheltuieli fixe (amortizoare, salarii, materiale etc.), pe centre de responsabilitate localizate în spațiu sau pe funcțiuni.

2.4.2. Analiza factorială a cheltuieli fixe

Eficiența C.F. se analizează cu indicatorul “cheltuieli fixe la 1 000 lei CA“ (Cf)

Cf = CF / CA ∙ 1 000 = CF / qi ∙ pi ∙ 1 000

unde: CF – suma absolută a cheltuielilor fixe

CA – cifră de afaceri

Modelul factorial de analiză a influenței factorilor, este următorul:

În mărimi absolute, influența factorilor se prezintă astfel:

influența globală a celor doi factori

∆ Cf = CF1 / CA1 ∙ 1 000 – CF0 / CA0 ∙ 1 000

influența CA

∆ (Cf)CA = CF0 / CA1 ∙ 1 000 – CF0 / CA0 ∙ 1 000

influența structurii producției:

∆ (Cf)q = CF0 / qi,1 ∙ pi,0∙ 1 000 – CF0 / qi,0 ∙ pi,0 ∙ 1 000

influența prețului unitar:

∆ (Cf)p = CF0 / qi,1 ∙ pi,1∙ 1 000 – CF0 / qi,1 ∙ pi,0 ∙ 1 000

influența C.F.:

∆ (Cf)CF = CF1 / qi,1 ∙ pi,0∙ 1 000 – CF0 / qi,1 ∙ pi,1 ∙ 1 000

Analiza cheltuielilor fixe are drept scop evidențierea cauzelor care determină creșterea acestora, cum ar fi:

schimbări în salarizarea personalului datorită actualizării acestora cu inflația;

schimbări în amortizarea activelor fixe;

creșterea consumului și a prețurilor la materiile prime și materiale care generează cheltuieli fixe;

2.4.3. Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe

Gestiunea curentă a partimoniului unei firme implică și problema previzionării tendinței de evoluție a cheltuielilor fixe totale la 1 000 lei venituri sau CA.

Cheltuielile fixe se corectează în situații cum sunt următoarele:

se majorează salariile personalului administrativ și de conducere;

se achiziționează mașini și utilaje noi, pentru înlocuirea celor vechi sau pentru extinderea capacității de producție;

se reorganizează activitatea firmei.

Cheltuielile fixe la 1 000 lei venitui (totale sau din exploatare) sau cifră de afaceri se estimează cu relația:

Cf prev = Cf0 ∙ 1 / ICA

unde: ICA – indicele CA ICA = CA prev / CA0

Cf prev – cheltuieli fixe la 1 000 lei CA, previzionate.

2.5. Analiza cheltuielilor pe elemente de cheltuieli

Identificarea posibilităților concrete de optimizare a consumului de resurse necesită adâncirea analizei pe elemente de cheltuieli, implicarea factorilor de influență specifici și investigarea lor în contextul obiectivelor strategice ale firmei. 1*

2.5.1. Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale constau în valoarea consumului de resurse materiale și a prestărilor de servicii și se compun din:

cheltuieli cu materii prime și materiale;

cheltuieli cu combustibilul, energie, apa;

cheltuieli cu amortizarea;

cheltuieli cu obiectivele de inventar;

cheltuieli cu lucrările și serviciile purtate de terți;

alte cheltuieli materiale.

Modul de analiză factorială a cheltuielilor de materiale

Se pot analiza ca nivel la 1 000 lei venituri (Cm) cu relația:

Cm = Kstr i ∙ cm i ∙ 1 / 100

unde: Cm – cheltuieli materiale aferente exploatării la 1 000 lei

cm i – cheltuieli materiale la 1 000 lei venituri, pe categorii “i“ de venituri;

Kstr i – coeficientul de structură al veniturilor (%)

Modelul factorial se prezintă astfel:

1* N. Niculescu – Diagnostic global strategic, Ed. Economică, 1997, p. 166

influența globală a factorilor

∆ Cm = Kstr i,1 ∙ cm i,1 ∙ 1 / 100 – Kstr i,0 ∙ cm i,0 ∙ 1 / 100

influența coeficientului de structură a veniturilor

∆ (Cm)Kstr = Kstr i,1 ∙ cm i,0 ∙ 1 / 100 – Kstr i,0 ∙ cm i,0 ∙ 1 / 100

cheltuieli materiale la 1 000 lei venituri, pe categorii de vanituri:

∆ (Cm)cm = Kstr i,1 ∙ cm i,1 ∙ 1 / 100 – Kstr i,1 ∙ cm i,0 ∙ 1 / 100

Cheltuielile materiale la 1 000 lei cifră de afaceri (Cm*) – care constituie partea cea mai mare a veniturilor din exploatare – se analizează cu relația:

Cm* = qi ∙ cm i* / qi ∙ pi

unde: cm*i – cheltuieli materiale pe produse “i“

Cm* – cheltuieli materiale globale la 1 000 lei cifră de afaceri

Modelul de analiză a indicatorului cheltuieli la 1 000 lei cifră de afaceri este:

influența globală a factorilor

∆ Cm* = (qi,1 ∙ cm*i,1 / qi,1 ∙ pi,1 – qi,0 ∙ cm*i,0 / qi,0 ∙ pi,0) ∙ 1 000

influența structurii producției

∆ (Cm*)q = (qi,1 ∙ cm*i,0 / qi,1 ∙ pi,0 – qi,0 ∙ cm*i,0 / qi,0 ∙ pi,0) ∙ 1 000

influența prețului unitar

∆ (Cm*)p = (qi,1 ∙ cm*i,0 / qi,1 ∙ pi,1 – qi,1 ∙ cm*i,0 / qi,1 ∙ pi,0) ∙ 1 000

influența cheltuielilor materiale pe produse

∆ (Cm*)cm = (qi,1 ∙ cm*i,1 / qi,1 ∙ pi,1 – qi,1 ∙ cm*i,0 / qi,1 ∙ pi,1) ∙ 1 000

2.5.1.1. Analiza cheltuielilor cu materialele

Analiza cheltuielilor materiale se poate realiza cu ajutorul indicatorului “cheltuieli materiale la 1 000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri“.

Gestionarea resurselor materiale impune efectuarea de analize pe grupe de materiale, pe produse sau pe locuri consumatoare de materiale.

Cheltuiala materială Chm pentru un tip “k“ de materiale, se determină cu relația:

Chm k = q ∙ csk ∙ pk

unde: q – cantitatea de produse

csk – consumul specific de materiel primă “k“ pe produs

pk – prețul materiei prime de invludere în costuri

Modelul de analiză a influenței factorilor se prezintă astfel:

influența globală a factorilor:

∆Chmk = q1 ∙ csk,1 ∙ pk,1 – q0 ∙ csk,0 ∙ pk,0

influența structurii producției:

∆(Chm)q = q1 ∙ csk,0 ∙ pk,0 – q0 ∙ csk,0 ∙ pk,0

influența consumului specific de materiale pe produs:

∆(Chm)cs = q1 ∙ csk,1 ∙ pk,0 – q1 ∙ csk,0 ∙ pk,0

influența prețului unitar al materiilor prime:

∆(Chmk)p = q1 ∙ csk,1 ∙ pk,1 – q1 ∙ csk,1 ∙ pk,0

Valoarea totală a cheltuielilor materiale Chmk se determină cu relația:

Chmk = q ∙ csk ∙ pk – Qmk ∙ pk

unde: Qmk – cantitatea de materie primă “k“ consumată

Modelul de analiză a influenței factorilor este următorul:

influența globală a factorilor:

Chmk = Qmk,1 ∙ pk,1 – Qmk,0 ∙ pk,0

influența consumului de materii prime:

∆(Chmk)k = Qmk,1 ∙ pk,0 – Qmk,0 ∙ pk,0

influența prețului unitar al materiilor prime:

∆(Chmk)p = Qmk,1 ∙ pk,1 – Qmk,1 ∙ pk,0

Măsurile tehnico – oganizatorice pentru reducerea cheltuielilor cu materiale vizează:

micșorarea pierderilor tehnologice și netehnologice

micșorarea cheltuielilor cu transportul și aprovizionarea

2.5.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea

Cheltuielile cu amortizarea au un caracter convențional constant între anumite limite, analizându-se ca nivel la 1 000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri, cu relația:

Cam = Am / CA ∙ 1 000 = F / CA ∙ Am / F ∙ 1 000

unde: Cam – cheltuieli cu amortizarea la 1 000 lei cifră de afaceri

Am – amortizarea anuală inclusă în costuri

F / CA – eficiența utilizării mijloacelor fixe

Am / F – cota medie de amortizare a mijloacelor fixe

Factorii care influențează cheltuielile cu amortizarea la 1 000 lei cifră de afaceri sunt următorii:

influența globală a factorilor:

∆Cam = Am1 / CA1 ∙ 1 000 – Am0 / F0 ∙ 1 000

influența eficienței utilizării mijloacelor fixe:

(∆Cam )F/CA= (F1 / CA1 – F0 / F0) ∙ Am0 / F0 ∙ 1 000

influența cotei medii de amortizare a mijloacelor fixe:

(∆Cam )Am/F= F1 / CA1 ∙ ( Am1 / F1 – Am0 / F0) ∙ 1 000

Folosirea eficientă a mijloacelor fixe reprezintă factorul principal de reducere a cheltuielilor cu amortizarea la 1 000 lei CA. Analiza economică poate fi extinsă la nivelul diferitelor categorii de mijloace fixe pentru a evidenția influența pe care o are gradul de folosire al acestora asupra cheltuielilor cu amortizarea.

2.5.2. Analiza cheltuielilor cu personalul

Analiza cheltuielilor cu personalul vizează dinamica, structura și tendințele acestor categorii de cheltuieli. Se folosește ca indicator ponderea în totalul cheltuielilor și nivelul la
1 000 lei venituri sau cifră de afaceri.

Structura cheltuielilor cu personalul urmărește mai multe criterii cum ar fi:

elemente componente: salarii tarifare, sporturile acordate, premii, taxe de protecție socială, impozite etc.;

categorii de personal;

formele de salarizare interesează pentru caracterizarea eficienței lor;

modul de includere în costuri pune în evidență rezervele de creștere a eficienței cheltuielilor cu salariile.

Costul utilizării forței de muncă cuprinde 2 componente:

Costul suportat de firmă

salarii nete

contribuția pentru asigurări sociale

contribuția pentru ajutorul de șomaj

Costul suportat de salariat

impozit pe salarii

contribuția pentru pensia alimentară

contribuția pentru ajutorul de șomaj

Analiza cheltuielilor cu personalul este orientată spre investigarea dinamicii, structurii și influenței factorilor la fondul de salarii, urmărindu-se:

a) caracterizarea situației generale a fondului de salarii;

b) analiza factorială a cheltuielilor cu salariile;

c) analiza corelației dintre dinamica fondului de salarii și a CA.

a) Caracterizarea situației generale a fondului de salarii

Aceasta se realizează pe baza modificării absolute și relative a fondului de salarii.

Modificarea absolută a fondului de salarii ∆ FS, se calculează cu relația:

∆ FS = FS1 – FS0

unde: FS0 – fond de salarii din baza de comparație;

FS1 – fond de salarii curent

Creșterea absolută a fondului de salarii se datorează sporirii volumului de activitate și a salariului mediu tarifar pe unitatea de muncă. Această creștere poate fi rezultatul modificărilor intervenite în structura personalului în funcție de pregătirea profesională, gradul de calificare și vechimea neîntreruptă în muncă:

Modificarea relativă a fondului de salarii, care are accepțiunea de modificare condiționată de volumul de activitate, se determină cu relația:

∆ FS = FS1 – FSadm – FS0 ∙ IQ ∙ 1 / 100

unde: Ia – indicele volumului de activitate IQ = Q1 / Q0 ∙ 100

ICA = CA1 / CA0 ∙ 100

Dacă FS1 > FS0 ∙ IQ ∙ 1 / 100, atunci fondul de salarii este depășit.

Dacă FS1 < FS0 ∙ IQ ∙ 1 / 100, atunci există o economie relativă la fondul de salarii.

Dacă FS1 = FS0 ∙ IQ ∙ 1 / 100, cheltuieli cu salariile la 1 000 lei cifră de afaceri se mențin constante.

Pentru determinarea riguroasă a modificării relative a fondului de salarii se utilizează relația:

∆ FS = FS1 – FSadm = FS1 – (FSCO + FSVO ∙ IQ ∙ 1 / 100)

unde: FSC – partea constantă a fondului de salarii

FSV – partea variabilă a fondului de salarii

b) Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile

Cheltuielile cu salariile pot fi analizate cu indicatorii:

cheltuieli salarale la 1 000 venituri din exploatare

cheltuieli salariale la 1 000 lei CA

Csal = FS / CA ∙ 1 000

sau

Csal = FS / Vexp

Modelul factorial se prezintă astfel:

În mărimi absolute, influența globală a tuturor indicatorilor este dată de relația:

∆Csal = FS1 / CA1 ∙ 100 – FS0 / CA0 ∙ 1 000

influența cifrei de afaceri

(∆Csal)CA = FS0 / CA1 ∙ 1 000 – FS0 / CA0 ∙ 1 000

influența fondului de salarii

(∆Csal)FS = FS1 / CA1 ∙ 1 000 – FS0 / CA1 ∙ 1 000

Ca model multiplicativ poate fi utilizat:

Csal = N / CS ∙ NS / N ∙ 1 000

unde: N – numărul acriptic de personal

N / CA – universul productivității muncii

FS / N – salariul mediu pe persoană

Modelul factorial este următorul:

∆Csal = N1 /CA1 ∙ FS1 / N1 ∙ 1 000 – N0 / CA0 ∙ FS0 / N0∙ 1 000

influența numărului de salariați în raport u cifra de afaceri

(∆Csal)N/CA = N1 /CA1 ∙ FS0 / N0 ∙ 1 000 – N0 / CA0 ∙ FS0 / N0∙ 1 000

influența salariului mediu pe o persoană

(∆Csal)FS/N = N1 /CA1 ∙ FS1 / N1 ∙ 1 000 – N1 / CA1 ∙ FS0 / N0∙ 1 000

c) Analiza corelației dintre fondul de salarii și a cifrei de afaceri

Creșterea mai accentuată a volumului de activitate comparativ cu creșterea fondului de salarii denotă o folosire eficientă a resurselor umane:

ICA IFS CA1 / CA0 FS1 / FS0

Pentru determinarea corelației de mai sus, se recomandă determinarea indiceli de corelației (Icor), calculat cu relația:

Icor = Isal / IW sau Icor = IFS / ICA

unde: IW = N1/CA1 / N0/CA0

Isal = FS1/N1 / FS0/N0, Isal = FS1/FS0 ∙ 100

Situația este favorabilă când Icor < 1. Respectarea acestei condiții conduce la următoarele influențe asupra indicatorilor economico – financiari.

Reducerea cheltuielilor cu salariile la 1 000 lei cifră de afaceri

∆ Csal = FS1 / CA1 ∙ 1 000 – FS0 / CA0 ∙ 1 000 0

Economii la fondul de salarii

CA ∙ (Csal1 – Csal0) ∙ 1 /1 000 0

2.5.3. Analiza cheltuielilor de transport

În cheltuielile de transport se reflectă sistemul de aprovizionare, structura produselor și a materielelor aprovizionate, tipuri de mijloace de transport folosite și utilizarea rațională din punctul de vedere al capacității, tipului și rutelor optime.

Analiza cheltuielilor de transport vizează:

a) analiza dinamicii și structurii cheltuielilor de transport

b) analiza factorială a cheltuielilor de transport

2.5.3.1. Analiza dinamicii și a structurii cheltuielilor de transport

Caracterizarea generală a cheltuielilor de transport se face pe baza indicatorilor:

cheltuieli totale de transport

ponderea cheltuielilor de transport în totalul cheltuielilor de exploatare sau la 1 000 lei CA.

Cheltuielile de transport se modifică o dată cu cantitatea transportată și volumul de activitate. Economiile în transport presupun că ritmul de creștere al al volumului de activitate să fie mai mare ca ritmul de creștere a cheltuielilor totale de transport. Creșterea cheltuielilor de transport într-un ritm mai mare decât volumul de activitate, poate constitui o stare normală doar dacă este determinată de:

extinderea aprovizionării directe;

utilizarea unor mijloace de transport cu viteză comercială mai mare, care asigură condiții mai bune de păstrare a produselor;

creșterea tarifului de transport sau a prețului combustibilului;

efectuarea de transporturi neraționale ca distanță sau ca tip de staționare etc.

2.5.3.2. Analiza factorială a cheltuielilor de transport

Cheltuielile de transport la 1 000 lei venituri sau cifră de afaceri, fiind cheltuielile variabile se analizează după modelul:

Ctr = CT / CA ∙ 1 000

unde: CT – cheltuieli totale de transport

Ctr – cheltuieli de transport la 1 000 lei cifră de afaceri

Modelul factorial de influență a factorilor este următorul:

Cheltuieli de transport la 1 000 lei cifră de afaceri sunt influențate de structura activității pe grupe de produse și cheltuieli de transport pe elemete structurale – pe grupe de mijloace de transport (factor calitativ de influență).1*

Scăderea cheltuielilor de transport datorită factorului calitativ, poate fi rezultatul:

utilizării integrale a capacității mijloacelor de transport;

reducerea cheltuielilor de încărcare – descărcare și staționare;

extinderea utilizării sistemelor de paletizare și containetizare de manipulare a produselor.

Modelul specific de analiză a cheltuielilor pentru transportul auto este dat prin relația:

C Trauto = gr ∙ d ∙ c

unde: gr – greutatea medie transportată [kg

1* M.D. Dalotă – Analiza și evaluarea firmei, Ed. Orizonturi uninersale, Timișoara, 2000, p. 214

d – distanța medie de transport [km]

c – costul mediu în lei / kg km.

Modelul factorial de analiză este următorul:

∆ CTrauto = gr1 ∙ d1 ∙ c1 – gr0 ∙ d0 ∙ c0

influența modificării greutății medii transportate

(∆ CTrauto)gr = gr1 ∙ d0 ∙ c0 – gr0 ∙ d0 ∙ c0

influența modificării distanței medii de transport

(∆ CTrauto)a = gr1 ∙ d1 ∙ c0 – gr1 ∙ d0 ∙ c0

influența modificării costului mediu de transport

(∆ CTrauto)c = gr1 ∙ d1 ∙ c1 – gr1 ∙ d1 ∙ c0

La S.C. “Hidroelectrica“ S.A. Porțile de Fier factorii care au determinat variați cheltuielilor realizate la 1 000 lei cifră de afaceri, cazurile acestor factori și cuantificarea influenței acestora se prezintă astfel:

Cheltuieli materiale la 1 000 lei cifră de afaceri

Tabelul nr.2.5.3.2.1

Cheltuieli materiale la 1 000 lei cifră de afaceri

Modificarea cheltuielilor materiale la 1 000 lei cifră de afaceri este pozitivă, în sensul că scad de la o perioadă la alta, cu 10,00 / 1 000 lei cifră de afaceri. Influența variației cifrei de afaceri conduce la diminuarea cheltuielilor materieale cu + 219,70 lei / 1 000 lei cifră de afaceri.

Variația cheltuielilor materiale în sensul creșterii cheltuielilor materiale între perioade, însă influența negativă este compensată de cifra de afaceri.

Cheltuielile cu amortizările la 1 000 lei cifră de afaceri

Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe la 1 000 lei cifră de afaceri, scad de la o perioadă la alta cu + 25 lei. Influența CA este pozitivă, în schimb cheltuielile cu amortizarea conduc la creșterea cheltuielilor cu 261 lei / 1 000 lei cifră de afaceri.

Cheltuielile cu personalul la 1 000 lei cifră de afaceri

Productivitatea muncii are o influență negativă asupra cheltuielilor cu personalul la
1 000 lei cifră de afaceri și salariul mediu pe angajat poate duce la scăderea cheltuielilor cu personalul cu + 46 lei la 1 000 lei cifră de afaceri, compensând influența celuilalt factor.

2.6. Analiza activităților de producție și de comercializare

Pentru realizarea analizei actvității de producție și de comercializare se utilizează următorii indicatori valorici:

Cifra de afaceri (CA) – reprezintă totalul veniturilor din vânzarea mărfurilor și prestarea serviciilor dintr-o perioadă determinată;

Producția marfă fabricată (Qf) – reprezintă valoarea bunurilor realizate destinate vânzării, a serviciilor prestate și a lucrărilor executate;

Valoarea adăugată (VA) – reprezintă capacitatea firmei de a realiza valoare. Aceasta se poate determina ca diferență între valoarea producției exercițiului și consumurile intermediare de bunuri și serviciile furnizate de terți.

Producția exercițiului (Qe) cuprinde valoarea producției vândute, creșterea sau scăderea producției stocate, producția imobilizată (impbilizări corporale sau necorporale).

Situațiile considerate normale ale acestei analize, a activităților de producție și comercializare se prezintă astfel:

ICA ≥ IQf (când ICA = IQf se menține proporția imobilizărilor în stocuri de la o perioadă la alta):

IVA ≥ IQe, inegalitatea având drept cauză, scăderea cheltuielilor cu materialele, cu efecte asupra costului și a profitului;

IQf ≥ IQe, inegalitatea reliefează reducerea stocurilor de producție neterminată și a consumului intern.

Într-o situație normală apar inegalitățile:

ICA ≥ IQf ≥ IQe ≥ IVA

2.7. Analiza cifrei de afaceri

Analiza cifrei de afaceri este esențială pentru aprecierea locului firmei în sectorul său de activitate și a poziției sale pe piață, a aptitudiniloe acesteia de a se lansa, respectiv de a dezvolta diferite activități într-o manieră profitabilă.

Analiza cifrei de afaceri trebuie să se raporteze permenent la poziția strategică a firmei. O întreprindere care prezintă o poziție strategică favorabilă este mai dinamică și mai profitabilă decât alte întreprinderi din același sector; într-o întreprindere fără forță strategică va avea, desigur, rezultate negative.

După mai mulți autori, cifra de afaceri se prezintă ca:

– cifră de afaceri totală;

– cifră de afaceri medie;

– cifră de afaceri marginală (critică)

Cifra de afaceri totală (CA) – reprezintă volumul total al afacerilor unei firme

Cifra de afaceri medie (CA med) – reflectă valoarea încasărilor pe unitatea de produs vândută sau serviciu prestat.

CA med = CA / Q

unde: Q – volumul producției vândute

Cifra de afaceri marginală (CA mar) exprimă variația încasărilor unei firme, generată de creșterea sau descreșterea cu o unitate a cantităților vândute:

CA mar = ∆CA / ∆Q

Cifra de afaceri critică (CA min) – reprezintă acel nivel al încasărilor, care asigură acoperirea cheltuielilor (pregul de profitabilitate)

CA min = CF / CV/Ch

unde: CF – cheltuieli fixe

CV – cheltuieli variabile

Ch – cheltuieli totale

Analiza cifrei de afaceri are ca obiective:

a) analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri

b) analiza factorială a cifrei de afaceri

c) implicațiile economico – financiare ale variației cifrei de afaceri

2.7.1. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri

Analiza structurii ciferi de afaceri urmărește rezultatele economico – financiare ale firmei prisma variației cifrei de afaceri pe diverse trepte structurale (produse, sectoare, secții, unități etc.) Analiza cifrei de afaceri se bazează pe mărimile relative de structură. În vederea realizării de comparații între firme și în cadrul aceleiași firme, între diferite perioade de timp, se poate utiliza coeficientul de concentrare (Kc).

Kc = Ki2 / n-1

unde: n – numărul de produse etc.

Ki2 – ponderea pordusului, activității etc. “i“ în cifra de afaceri

Kc [0;1]; apropierea lui Kc de “1“ denotă faptul că în structura activității există câteva produse care dau cea mai mare din cifra de afaceri; aporpierea de “0“ semnifică o distribuție relativ uniformă a vânzărilor pe structurile implicate în calcul.

Valoarea coeficientului este unitară dacă întreprinderea vinde un singur pordus; ea este egală cu 1 / n dacă vânzările sunt repartizate în proporții egale între activitățile, produsele etc. care formează nomenclatorul acestuia.

Analiza cifrei de afaceri pe tipuri de activități este esențială pentru înțelegerea strategiei firmei și poziției acesteia pe piață. În acest scop se urmărețte evoluția componentelor cifrei de afaceri, și anume, producția vândută, vânzări de mărfuri, prestări servicii. În funcție de natura sectorului de activitate, fiecare din componente se aprofundează pe structuri specifice.O firmă puternică din punct de vedere concurențial caută să dezvolte activități colaterale celei de bază, ceea ce contribuie pe de o parte, la îmbunătățirea activității principale, iar pe de altă parte, la consolidarea imaginii sale în rândul clientelei.1*

Analiza dinamicii cifrei de afaceri (variația în timp) se realizează prin mărimile absolute ale acesteia și ritmurile de creștere (cu bază fixă, cu baza în lanț și ritmurile medii):

mărimile absolute caracterizează evoluția cifrei de afaceri la modul cel mai general;

mărimile relative compară variația cifrei de afaceri cu o bază de comparație.

Rata de creștere reală a cifrei de afaceri (r %reală), considerând și influența inflației, se calculează cu relația:

r %reală = (1 + rCA / 1 + inf – 1) ∙ 100

unde: rCA – rata de creștere a cifrei de afaceri

inf – rata inflației pentru perioada de calcul

Analiza dinamicii și a structurii cifrei de afaceri vizează evoluția sa pe total sau pe elemente componente față de perioada precedentă, precum și modificările survenite în structura cifrei de afaceri, punând în evidență cauzele care determină modificările structurale, în vederea luării de măduri în vederea reglării activității.

Cauzele posibile ale nerealizării cifrei de afaceri sunt:

nerealizarea producției planificate

creșterea concurenței

scăderea calității produselor și serviciilor

supraevaluarea cererii

apariția produselor de substituire2*

2.7.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se poate utiliza mai multe modele:

CA = n ∙ CA/N = N ∙ Wa

unde: N – numărul mediu scriptic de angajați

Wa – productivitatea medie anuală a muncii

CA = N ∙ z ∙ Wz

unde: z – timpul de muncă în zile

Wz – productivitatea muncii medie zilnică

CA = N ∙ z ∙ h ∙ Wh

unde: h – numărul mediu de ore de mună pe zi

Wh – productivitatea medie orară a muncii

∆ CA = N1 ∙ z1 ∙ h1 ∙ Wh,1 – N0 ∙ z0 ∙ h0 ∙ Wh,0

influența modificării numărului mediu scriptic de angajați

(∆ CA)N = N1 ∙ z0 ∙ h0 ∙ Wh,0 – N0 ∙ z0 ∙ h0 ∙ Wh,0

influența modificării numărului de zile de muncă

(∆ CA)Z = N1 ∙ z1 ∙ h0 ∙ Wh,0 – N1 ∙ z0 ∙ h0 ∙ Wh,0

influența modificării numărului mediu de ore zilnice de muncă

(∆ CA)h = N1 ∙ z1 ∙ h1 ∙ Wh,0 – N1 ∙ z1 ∙ h0 ∙ Wh,0

influența modificării producției medii orare

(∆ CA)Wh = N1 ∙ z1 ∙ h1 ∙ Wh,1 – N1 ∙ z1 ∙ h1 ∙ Wh,0

În analiza cifrei de afaceri se poate utiliza modele multiplicative, ce sunt:

CA = N ∙ Of/N ∙ CA/Qf

sau CA = N ∙ F/N ∙ Fprod / F ∙ Qf / Fprod ∙ CA / Q

sau CA = A exp ∙ A circul / A exp ∙ Fprod / A circul ∙ Qf / Fprod ∙ CA / Qf

unde: Qf – producția merfă fabricată

F – valoarea medie a mijloacelor fixe

F prod – valoarea medie a mijloacelor fixe productove

A corp – valoarea medie a activității corporale

A exp – valoarea medie a activității de exploatare

F/N – gradul de înzestrare tehnică

CA/Qf – gradul de valorificare a producției fabricate

Qf/F prod – randamentul activelor fixe productive

Analiza factorială a CA utilizând modelele multiplicative se realizează după aceleași reguli:

∆ CA = N1 ∙ F1/N1 ∙ Fprod,1/F1 ∙ Qf1/Fprod,1 ∙ CA1/Qf1 – N0 ∙ F0/N0 ∙ Fprod,0/F0 ∙ Qf0/Fprod,0 ∙ CA0/Qf0

influența variației numărului mediu scriptic de angajați

(∆ CA)N = (N1 – N0) ∙ F0/N0 ∙ Fprod,0/F0 ∙ Qf0/Fprod,0 ∙ CA0/Qf0

influența gradului de înzestrare tehnică a muncii

(∆ CA)F/N = N1 ∙ (F1/N1 – F0/N0) ∙ Fprod,0/F0 ∙ Qf0/Fprod,0 ∙ CA0/Qf0

influența ponderii mijloacelor fixe productive

(∆ CA)Fprod/F = N1 ∙ F1/N1 (Fprod,1/F1 – Fprod,0/F0) ∙ Qf0/Fprod,0 ∙ CA0/Qf0

influența randamentului mijloacelor fixe productive

(∆ CA)Qf/Fprod = N1 ∙ F1/N1 ∙ Fprod,1/F1 ∙ (Qf1/Fprod,1 – Qf0/Fprod,0) ∙ CA0/Qf0

influența gradului de valorificare a producției fabricate

(∆ CA)CA/Qf = N1 ∙ F1/N1 ∙ Fprod,1/F1 ∙ (Qf1/Fprod,1 – Qf0/Fprod,0) ∙ CA0/Qf0

Creșterea productivității muncii este efectul gradului de înzestrare tehnică, a îmbunătățirii structurii mijloacelor fixe productive prin investițiinoi, precum și a randamentului mijloacelor fixe productive. Îmbunătățirea calității produselor este o constantă a îmbunătățirii structurii mijloacelor fixe prin investiții și conduce la creșterea cifrei de afaceri.

Un alt model al analizei factoriale a cifrei de afaceri se construiește în raport cu cantitatea de produse vândute (q) și prețurile de vânzare (p):

CA = qi ∙ pi

Modificarea cifrei de afaceri față de o bază de comparație, se va explica prin influența a doi factori:

(∆CA) = qi,1 ∙ pi,1 – qi,0 ∙ pi,0

influența modificării cantităților vândute

(∆CA)q = qi,1 ∙ pi,0 – qi,0 ∙ pi,0

influența modificării prețului de vânzare

(∆CA)pq = qi,1 ∙ pi,1 – qi,1 ∙ pi,0

Volumul activității firmei, care fundamentează mărimea cifrei de afaceri, depinde de capacitatea de producție, de resurse și de cererea de pe piață.

2.7.3. Implicațiile economico – financiare ale variației cifrei de afaceri

Indicatorii care sunt influențați de variația cifrei de afaceri sunt următorii:

Profitul brut

(CA1 – CA0) ∙ R0

unde: R – rentabilitatea la 1 lei cifră de afaceri

Cheltuieli totale

(CA1 – CA0) ∙ Rch0 ∙ 1/ 1 000

unde: Rch – rata cheltuielilor totale la 1 000 lei cifră de afaceri

Rata rentabilității economice a activului

(CA1 – CA0) ∙ R0 / A1 ∙ 100 [%]

Rata rentabilității capitalului permanent

(CA1 – CA0) ∙ R0 / capit ∙ 100 [%]

Durata de rotație în zile a mijloacelor circulante

S0 / CA1 ∙ T – S0 / CA0 ∙ T

Eficiența mijloacelor fixe

(CA1 – CA0) ∙ R0 / F1 ∙ 100 [%]

Eficiența activelor de exploatare

(CA1 – CA0) / Aexp,1 ∙ 100 [%]

Eficiența profitului pe salariat

(CA1 – CA0) ∙ R0 / N1 ∙ 100 [%]

Analizând cifra de afaceri din afaceri din punct de vedere al dinamicii se obțin următoarele date.

Dinamica cifrei de afaceri în puteri comparabile reale

Tabelul nr. 2.7.3.1

Cifra de afaceri exprimată în puteri reale prezintă o tendință de revenire față de anul precedent sporind cu 26%. Rezultatul se poate aprecia ca favorabil.

La S.C. “Hidroelectrica“ S.A. analizând nivelul CA se cunosc următoarele date:

Analiza nivelului CA

Tabelul nr. 2.7.3.2

Ponderea cifrei de afaceri în totalul veniturilor de exploatare înregistrează valori bune și prezintă o tendință permanentă de creștere, ceea ce denotă o realizare normală a obiectivului de activitate. Ponderea nivelului cifrei de afaceri în total venituri este corespunzătoare, ceea ce permite acoperirea cheltuielilor de exploatare și obținerea de profit, ceea ce evidențiază recompensarea de către piață a activității.

Creșterea cifrei de afaceri în prioada analizată de datorează:

creșterii producției vândute

reducerea veniturilor din vânzarea mărfurilor.

Structura cifrei de afaceri pe tipuri de cheltuieli la S.C. “Hidroelectrica“ S.A. Porțile de Fier se prezintă astfel:

Evoluția cifrei de afacei pe tipuri de structuri

Tabelul nr .2.7.3.3

Ponderea majoritară în realizarea cifrei de afaceri o au veniturile realizate din producția vândută. Acest lucru se datorează creșterea veniturilor obținute din vânzarea mărfurilor. Acest fapt reprezintă o situație pozitivă și denotă o importanță crescândă a activității de vază a firmi față de activitarea strict comercială.

Modificarea cifrei de afaceri are o serie de consecințe economico – finanicare asupra firmei. Dintre consecințe cele mai importante modificări ale cifrei de afaceri sunt asupra:

eficienței gestiunii resurselor;

principalele cheltuieli rezultate ale exploatării;

gestiunea creanțelor și datoriilor din exploatare

asupra echilibrului financiar

asupra ratelor de rentabilitate

Consecințele modificării cifrei de afaceri

Tabelul nr. 2.7.3.4

Creșterea cifrei de afaceri a avut ca efecte:

creșterea eficienței resurselor utilizate

sporirea principalelor rezultate ale exploatării

efect pozitiv asupra trezoreriei nete

reducerea duratei de rotație în zile a creațelor și datoriilor

creșterea rentabilității.

2.8. Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată1* (VA) reprezintă surplusul de încasări peste valoarea consumurilor provenind de la terți, bogăția creată prin valorificarea esurselor tehnice, umane și finanicare ale întreprinderii.

Valoarea adăugată se poate calcula prin două metode:

metoda sintetică

metoda aditivă

1. Prin metoda sintetică (“valoarea adăugată realizată“) din producția exercițiului Qe, se scad consumurile intermediare (C).

VA = Qe – C

Consumurile intermediare (consumurile provenind de la terți) cuprind:

materii prime și materiale la preț de achiziție

energia, combustibil, apă etc.

Determinarea valorii adăugate prin metoda sintetică

Cu ajutorul cifrei de afaceri, valoarea adăugată se poate determina astfel: VA = CA – C

Această relație prezintă un dezavantaj: trebuie indicate părțile consumatorilor intermediari ale exercițiului aferente producției vândute.

2. Metoda aditivă vizează însumarea următoarelor componente:

salariile și cheltuielile sociale

impozitele și taxele

amortizările

dobânzile, dividendele

rezultatul net al exercițiului

Analiza valorii adăugate privește dinamica sa, gradul de realizare a nivelului prevăzut, schimbările în structura pe elemente, direcțiile de acțiune viitoare pentru sporirea sa. Din punct de vedere metodologic, analiza valorii adăugte utilizează atât mărimile absolute cât și cele relative (ratele valorii adăugate).

rata variației valorii adăugate (RvA) denumită “rata de creștere a firmei“:

RVA = VA1 – VA0 / VA0 ∙ 100

rata valorii adăugate (RVA) este expresia productivității globale RVA este dependentă direct de natura activității și de durata ciclului de exploatare

RVA = VA/CA ∙ 100

Valoarea adăugată poate fi calculată și cu ajutorul altor modele multiplicative:

VA = T ∙ Qe / T ∙ VA / Qe = T ∙ Wk ∙

VA = F ∙ Fprod / F ∙ Qe / Fprod ∙ VA / Qe

VA = A exp ∙ A circul / A exp ∙ Qe / A circul ∙ VA / Qe

Evoluția valorii adăugate calculată prin metoda substractivă sau sintetică cunoscută și sub denumirea de valoarea adăugată creată se prezintă astfel:

1* N Niculescu – Diagnostic global strategic, Ed. Economică, 1997, p. 166

Evoluția valorii adăugate

Tabelul nr. 2.8.1

Valoarea adăugată înregistrează o creștere, sporește cu 66% în ultimul an față de cel precedent, datorită utilizării eficiente a resurselor umane, și tehnice ale firmei. Acest fapt s-a datorat:

ritmului de creștere al veniturilor față de cel al cheltuielilor;

sporirea cu 50% a producției exercițiului

sporirea u 40% a consumurilor intermediare, având un efect negativ asupra indicatorilor

sporirea cu 2% a marjei comerciale, având un efect pozitiv;

creșterea cu 3% a ratei valorii adăugate având un efect negativ asupra indicatorilor.

creșterea eficienței activității

sporirea cu 3% a valorii adăugate, ceea ce înseamnă o îmbunătățire a valorii adăugate în raport cu CA;

sporirea cifrei de afaceri cu 55%, de asemenea ca efect pozitiv asupra

evoluției indicatorului.

Prin metoda aditivă valoarea adăugară asigură plata tuturor participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii.

Pe perioada de analiză 1999 – 2000, valoarea adăugată la S.C. “Hidroelectrica“ S.A. Porțile de Fier reușește să remunereze participanții la desfășurarea activității firmei:

Evoluția valorii adăugate

Tabelul nr.2.8.2

În dinamică, valoarea adăugată trebuie să evidențieze o tendință de creștere în prețurile comparabile de la o perioadă la alta a plusului de valoare al firmei.

Dinamica valorii adăugate

Tabelul nr. 2.8.3

Valoarea adăugată în prețuri comparabile înregistrează o evoluție cu 5% în ultimul an față de cel precedent, ceea ce înseamnă că plusul de valoare al firmei a crescut în ultimul an.

Analizând din punct de vedere practic în structură valoarea adăugată la S.C. “Hidroelectrica“ S.A. porțile de Fier se observă că, VA asigură remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a firmei.

Evoluția structurii valorii adăugate

Tabelul nr.2.8.4

Din punct de vedere al remunerării, ponderea cea mai mare o deține statul, ceea ce reprezintă o situație negativă pentru firmă, deoarece indică gradul ridicat de presiune fiscală exercitat asupra firmei.

Remunerarea personalului prezintă o tendință de scădere, ceea ce denotă creșterea eficienței resurselor umane.

Pe locul trei, se prezintă remunerarea firmei prin autofinanțae, ceea ce înseamnă o sporire a capacității firmei de a-și autofinanța dezvoltarea.

Remunerarea proprietarilor prin dividende deține o pondere nesemnificativă în valoarea adăugată, evidențiind un deficit serios în remunerarea resurselor proprii.

Remunerarea creditorilor, prezintă o pondere mică în valoarea adăugată, ceea ce duce la apariția unor semnale negative în gestiunea resurselor financiare.

2.9. Analiza producției fizice

Producția fizică în analiza economico – financiară are rolul de punere în evidență a modului în care firma își realizează obligațiile contractuale. Realizarea programului de fabricație trebuie urmărită la intervale de timp mari pentru evidențierea capacității decizionale a managementului.

Punerea în evidență a îndeplinirii rogramului producției fizice se realizează prin:

a) indici de îndeplinire a programului de producție

b) coeficientul mediu de sortiment

c) coeficientul de nomenclatură

Utilizarea indicilor individuali permite evidențierea realizării programului în toate sortimntele. În acest scop se utilizează coeficientul de sortiment Ksort.

Determinarea coeficientului de sortiment se bazează pe principiul necompensării unor realizări la unele sortimente cu depășirile ănregistrate la alte sortimente.

Ksort [0;1]

Ksort = 1, când

programul de fabricație a fost realizat în proporție de 100% la toate sortimentele

programul de fabricație a fost realzat și depășit la toate sortimentele

Ksort 1, când

programul de fabricație a fost realizat și depășit pe total, însă cel puțin la un sortiment nu s-a realizat nivelul prevăzut;

programulde fabricație nu a fost realizat atât pe total, cât și pe sortimente, indiferent de proporția de realizare.

Coeficientul mediu de sortiment se determină cu relația:

K sort = q min,1 ∙ pi,0 / q i, ∙ pi,0

unde: qmin p0– valoarea producției, recalculată, determinată prin compararea valorii realizate pe producție cu vloarea prevăzută în program și considerarea nivelului minim

Analiza programului de fabricație pe sortimente și global, vizează următorele:

să localizeze cauzele nerealizării producției fizice pe sectoare

să evidențieze gradul de realizare a programului producției fizice pe sortimente și total.

Analiza producției fizice pe baza coeficienului mediu pe sortiment trebuie completată cu coeficintul de nimenclatură (Knom), determinat cu relația:

Knom = 1 – n/N

unde: n – numărul de poziții la care s-a realizat programul

N – numărul total de poziții din program

Modificările producției fizice și a realizării acesteia pe sortimente se reflectă în următorii indicatori:

cifra de afaceri: (q1 – q0) ∙ p0

ratele de remunerare a valorii adăugate se determină prin ponderea pe care o deține fiecare componență ca expresie a remiunerării diferiților parteneri în valoare adăugată

Valoarea adăugată înglobează remunerarea:

muncii, prin cheltuieli cu personalul

capitalului propriu, prin dividende

capitalul tehnic, prin amortizare

capitalul împrumutat, prin dobânzi

statului, prin inpozite și taxe

Ratele valorii adăugate oferă informații despre împărțirea valorii adăugate între factorii de muncă și capital.

Analiza factorială a valorii adăugate permite evidențierea factorilor care au determinat modificarea acesteia și direcțiile în care va trebui să se acționeze în viitor.

Un model posibil de analiză factorială a valorii adăugate se poate reprezenta astfel:

VA = Qe ∙ (1 – C/Qe)

unde: T – fondul total de timp de muncă (ore)

N – numărul mediu sciptic de angajați

H – numărul mediu de ore pe angajat

VA = N ∙ h ∙ Wk (1 – C/Qe)

∆ VA = N1 ∙ h1 ∙ Wh,1 ∙ (1 – C1/Qe1) – N1 ∙ h0 ∙ Wh,0 ∙ (1 – C0/Qe0)

influența variației valorii exercițiului

( ∆VA)Qe = Qe1 ∙ (1 – C0/Qe0) – Qe0 ∙ (1 – C0/Qe0)

din care:

influența variației numărului mediu de salariați

( ∆VA)N = N1 ∙ h0 ∙ Wh,0 ∙ (1 – C0/Qe0) – N0 ∙ h0 ∙ Wh,0 ∙ (1 – C0/Qe0)

influența variației numărului mediu de ore pe angajat

( ∆VA)h = N1 ∙ h1 ∙ Wh,0 ∙ (1 – C0/Qe0) – N1 ∙ h0 ∙ Wh,0 ∙ (1 – C0/Qe0)

influența productivității medii orare

( ∆VA)Wh = N1 ∙ h1 ∙ Wh,1 ∙ (1 – C0/Qe0) – N1 ∙ h1 ∙ Wh,0 ∙ (1 – C0/Qe0)

influența ponderii cheltuielilor cu materiel de la terți

( ∆VA)C/Qe = N1 ∙ h1 ∙ Wh,1 ∙ (1 – C0/Qe0) – N1 ∙ h0 ∙ Wh,1 ∙ (1 – C0/Qe0)

Din analiza factorială a valorii adăugate, rezultă principalele direcții de acțiune.

utilizarea intensivă și exensivă a timpului de muncă a personalului prin reducerea absențelor nemotivate, diminuarea concediilor medicale prin recuperarea corespunzătoare a forței de muncă, crearea de condiții bune de muncă etc.;

sporirea productivității muncii orare prin creșteea calificării forței de muncă, modernizarea producției, îmbunărățirea organizării muncii etc.;

creșterea gradului de utilizare a capacităților de producție:

reducerea cheltuielilor cu materii prime și materiale procurate de la terți;

producția marfă fabricată: (qf1 – qg0) ∙ p0

profitul unitar: (q1 – q0) ∙ (p0 – c0)

profitul total: (Pn0 – IQ) ∙ Pn0

unde: IQ = q i,1 ∙ pi,0 / q i,0 ∙ pi,0

Caracterizarea modificării structurii producției de la o perioadă la alta se urmărește prin coeficientul mediu de structură (Kstr)

Kstr[%] = 100 – ∆gi

unde: ∆gi – variația ponderii unui produs sau sortiment în total

Scopul analizei producției fizice este de a furniza managementului firmei informații privind respectarea în timp, spațiu și pe produse a prevederilor, identificând cauzele care determină neritmicitatea producției, văzând următoarele :

nepunerea în funcțiune la termen a capacității de producție realizată prin investiții;

neasigurarea cu resursele necesare;

oprirea accidentală a funcționării utilajelor;

nerealizarea în termen a parametrilor proiectați la noile capacități de producție

2.10. Analiza calității producției și a implicațiilor economico – financiare ale acesteia

Calitatea se poate defini ca aptitudinea unui produs sau servicii de a satisface prin totalitatea caracteristicilor tehnice, economice, sociale și de exploatare, într-un anumit grad, nevoile utilizatorilor ?.

Calitatea se formează în procesul de concepție și de execuție și se veifică în procesul de consumare a bunurilor și serviciilor.

Analiza calității producției se poate realiza prin:

coeficientul de exploatare utilizat în cazul produselor (serviciilor) complexe, determinat prin parcurgerea următorilor pași:

a) stabilirea listei caracteristicilor produsului sau serviciului

b) stabilirea ordinii de imprtanță a caracteristicilor produsului sau a serviciului

c) acordarea unei note “N“ fiecărei caracteristici “l“ a produsului

d) determinarea coeficientului de exploatare cu relația

K exp = Nl ∙ gl

unde: ql – ponderea importanței caracteristicii “l“

coeficientul echivalenței tehnice prin care caracteristicile calitative ale unui produs sau serviciu sunt reduse la una singură pe client;

dinamica refuzurilor din partea clienților, indicator de analiză, calculat prin ponderea produselor sau a serviciilor refuzate în totalul produselor livrate sau prin numărul refuzurilor la 1 000 de lei livrări;

dinamica cheltuielilor cu remedierile în termen de garanție, indicator calculat ca sumă absolută sau ca nivel la 1 000 lei producție marfă;

dinamica reclamațiilor din partea beneficiarilor, calculat prin numărul de reclamații sau prin valoarea produselor și a serviciilor reclamate, sau prin numărul de reclamații la
1 000 lei vânzări;

indicatori tehnico – economici

Analiza calității produsului sau a serviciilor se poate realiza prin următorii indicatori:

coeficientul mediu de calitate calculat cu relația

K cal = q i ∙ CALi / q i

unde: qi – cantitatea de produse “q“, pe clasa de calitate “i“

CALi – cifra care indică clasa de calitate

Cu cât valoarea se apropie de 1, calitatea crește.

prețul mediu de vânzare

pi = q i ∙ pi / q i

Caracterizarea calității pe un produs sau serviciu divizabil pe clase de calitate, se realizează în două moduri:

prin ponderea produselor de calitate superioară în totalul producției fabricate;

prin calcului coeficientului mediu de calitate, cu relația

K cal = q i ∙ CALi

unde: qi – ponderea produsului “i“ în total

CALi – coeficientul mediu de calitate pe produsul “i“

Analiza influenței factorilor asupra coeficientului mediu de calitate este următoarea:

influența globală a factorilor, în mărimi absolute:

∆K cal = q i,1 ∙ CALi,1 – q i,0 ∙ CALi,0

influența variației structurii producției

(∆K cal)g = q i,1 ∙ CALi,0 – q i,0 ∙ CALi,0

influența variației coeficientului mediu de calitate pe produs:

(∆K cal)CAL = q i,1 ∙ CALi,1 – q i,1 ∙ CALi,0

În analiza economică, un rol important îl ocupă evaluarea non – calității, a cărei componente sunt următoarele:

costuri de prevenire a non – calității;

costuri de evaluare și control a calității;

pierderi prin calitatea necorespunzătoare a activității

Căile de îmbunătățire a calității produselor și a serviciilor, trebuie să urmărească:

aprovizionarea cu materii prime și materiale de calitate

reproiectarea și modernizarea produselor

creșterea calificării resurselor umane etc.

Analiza calității producției este corelată cu problema reînnoirii producției. Acest aspect se poate analiza cu ajutorul indicatorilor:

ponderea produselor noi și reproiectarea în totalul producției marfă;

coeficientul stării de noutate a producției (Knou) calculat cu relația:

Knou = Qfcrt/Qf total

unde: Qf crt – valoarea producției marfă aferentă poduselor care nu depășesc valoarea critică

Qf total – valoarea totală a producției marfă fabricată

gradul de disponibilitate a produsului, calculat cu relația:

Gr = 1 / 1 + Tnf/Tf

unde: Tnf – timpul de nefuncționare

Tf – timpul normal de fncționare

Creșterea calității producției se reflectă favorabil prin prețul unitar mediul pe produs sau serviciu, asupra indicatorilor economico – financiari, după cum urmează:

cheltuieli la 1 000 lei venituri de exploatare:

[(qi,1 – ci,0) / (qi,1 – pi,0) – (qi,1 – ci,0) / (qi,1 – ci,0)] ∙ 1 000

valoarea producției fabricate

qi,1 ∙ (pi,1 – pi,0)

profitul brut

qi,1 ∙ pi,1 – qi,1 ∙ cpi,1

eficiența utilizării capitalului propriu

qi,1 ∙ pi,1 – qi,1 ∙ cpi,1 / capit propriu, 1

viteza de rotație a activelor circulante

ACO / qi,1 ∙ pi,1 ∙ T – ACO / qi,1 ∙ pi,0

Capitolul 3

Analiza situației financiar-patrimoniale

Situația financiar-patrimonială a firmei reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenței, a rezultatelor obținute și al componentei materiale.

Factorii interesați în cunoașterea situației financiar-patrimoniale a firmei sunt :

Acționarii ;

Managgementul firmei ;

Băncile ;

Partenerii de afaceri ;

Organele puterii administrative locale și centrale ;

Organele judecătorești ;

Sindicatele ;

Concurența .

3.1. Analiza structurii patrimoniale

Analiza structurii patrimoniale a firmei vizează următoarele aspecte :

Analiza ratelor de structură ale activului

Analiza ratelor de structură ale pasivului

3.1.1 Analiza ratelor de structură ale activului

Există numeroși indici pentru analiza structurii activului și pasivului bilanțului. Sunt recomandate :

Rata activelor imobilizate ;

Rata imobilizărilor corporale ;

Rata imobilizărilor financiare ;

Rata activelor circulante ;

Rata stocurilor .

Rata activelor imobilizate ( rAI ) se calculează ca raport între activele imobilizate din activul bilanțului și activul total

r AI = AI / Atotal x 100

unde AI = activele imobilizate totale

Atotal = activul bilanțier total

Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului în cadrul firmei analizate.

Rata imobilizărilor corporale ( r IC ) se calculează prin raportarea imobilizărilor corporale la activul total

r IC = Aic / A total x 100

unde Aic = imobilizări corporale

Rata imobilizărilor corporale depinde de natura activității desfășurate de firmă .

Rata imobilizărilor financiare ( r IF )

r IF = A if / A total x 100

Se calculează ca raport între imobilizările financiare și activul total ; exprimă intensitatea relațiilor financiare pe care firma le are cu alte organizații în special a legăturilor de finanțare externă.

Rata activelor imobilizate ( r AC ) se calculează prin raportarea activelor circulante la activul total

r AC = Ac / A total x 100

Legătura între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante este dată de relația

r AI + r AC = 100 %

În practică se mai utilizează și rate de structură derivate :

Rata stocurilor ;

Rata disponibilităților și plasamentelor ;

Rata creanțelor comerciale ;

Rata stocurilor ( r S )

r S = Stoc / A total x 100

Nivelul stocurilor trebuie corelat cu activitatea desfășurată, a.î. o situație normală impune existența corelației între indicele cifrei de afaceri și indicele modificării nivelului stocului conform relației

I CA > I S

Creșterea stocului este justificată de scăderea nivelului producției . Stocurile sunt constituite din produse finite, materii prime, producție neterminată care se analizează pe baza ratelor specifice, prin raportarea lor la activele circulante :

r S = S pr. finite / A c x 100

r S = S mat. Prime / Ac x 100

r S = S pr. Neterm. / Ac x 100

Rata disponibilităților și plasamantelor ( r DP ) se calculează prin raportarea disponibilităților ( DSP ) și a plasamentelor ( PLAS) la activul total, conform relației :

r DP = (DSP + PLAS) / A total x 100

Rata creanțelor comerciale ( r COM ) este dată de raportul creanțelor comerciale și activul total

r COM = Creanțe / A total x 100

Mărimea ratei creanțelor comerciale este influențată de relațiile firmei cu beneficiarii produselor sau serviciilor oferite. Indicatorul înregistrează cote mici pentru comerțul cu amănuntul unde clienții își achită pe loc produsele sau serviciile de care au beneficiat.

Analiza structurii bilantului se realizează și pe baza altor rate derivate :

rata de rotație a activelor corporale ( r IC ) calculată în număr de rotații ca raport între un flux și soldul unui activ circulant

r IC = CA / Aic

rata de uzură a activelor corporale ( r UZIC )

r UZIC = A m / Aic x 100

rata de modernizare a activelor corporale ( r MIC )

r MIC = INV. / Aic x 100

rata de rotație a activelor circulante se calculează în diferite moduri, ca raport între un flux și un activ circulant sau invers, principalii indicatori fiind :

rata de rotație a produselor finite ( r RPF )

r RPF = S pf. / Cost pf. x 360

– rata de rotație a stocurilor de marfă ( r RSM )

r RSM = Sm / Cost marfă x 360

– rata de rotație a stocurilor de materii prime ( r rsmp ) calculată în număr

de zile ( durata unei rotații)

r rsmp = Smp / Cost mp x 360

– rata de rotație a creanțelor comerciale ( r rCr )

r rCr = Clienți / CA x 360

– rata de rotație a activelor totale ( r rAT )

r rAT = CA / A total ( număr rotații )

unde :

S pf. = stocul mediu de produse finite

S m = stocul mediu de mărfuri

Smp = stocul mediu de materii prime

Cost pf. = producția vândută în cost complet

Cost m = costul de achiziție al mărfurilor vândute

Cost mp. = costul mediu de materii prime

CA = cifra de afaceri

La S.C. HIDROELECTRICA S.A. se cunosc următoarele date legate de evoluția în dinamică a ratei activelor permanente :

Gradul de imobilizare a activului total

Tabel nr.3.1.1.1

Reducerea generalizată pe parcursul perioadei analizate se datorează creșterii într-un ritm mai rapid a activelor circulante față de creșterea imobilizărilor nete ceea ce are un efect pozitiv asupra lichidității firmei.

Rata imobilizărilor financiare

Tabelul nr.3.1.1.2

Valoarea ratei în ultimul an de analiză este nesemnificativă dar în conformitate cu specificul firmei.

Pentru exemplificarea structurii activelor curente, pe anii 1999- 2000 se prezintă următoarele date :

Rata activelor circulante

Tabelul nr.3.1.1.3

Valoarea indicatorului poate fi considerată normală și a crescut cu 10 % față de perioada precedentă, având drept consecință creșterea gradului de lichiditate a activului total.

Rata stocurilor

Tabelul nr. 3.1.1.4

În ultimul an valoarea indicatorului a crescut cu 2,50% față de perioada de bază, confirmând creșterea mai rapidă ca ritm a stocurilor față de activele circulante depășind maximul admisibil, fiind corelată cu o reducere a vitezei de rotație a stocurilor care prelungește durata medie de transformare a lor în lichidități având drept consecința reducerea gradului general de lichiditate a activelor circulante. Pe perioada analizată, valorile înregistrate ale indicatorului se incadrează peste limitele normale dar luând in considerare și specificul activității și durata procesului tehnologic, situația poate fi considerată acceptabilă când ritmul cifrei de afaceri depășește ritmul de creștere a stocurilor.

Rata creanțelor Tabelul nr. 3.1.1.5

Ponderea creanțelor era de 33% mai redus cu un procent față de anul precedent, fapt datorat creșterii mai rapide, ca ritm, a stocurilor ceea ce înseamnă reducerea gradului general de lichiditate a activelor circulante. Ca și principiu, rata creanțelor din exploatare trebuie să dețină ponderea majoritară și să prezinte o tendință de creștere cu condiția realizării unei viteze de rotație superioare.

Rata creanțelor

Tabelul nr.3.1.1.6

Deși este normal ca în total creanțe valoarea maximă să fie deținută de cele din exploatare, creșterea considerabilă din ultimul an de analiză a fost corelată cu o creștere a duratei medii de încasare a creanțelor aferente exploatării pe seama veniturilor din exploatare. Totuși, în ultimul an nu s-a atins nivelul minim considerat normal de cel puțin 85%.

La nivelul unei întreprinderi nivelul minim acceptat al disponibilitățiloe este de 5% în total active circulante, iar cel maxim de 25% în total active circulante. Nivelul optim este de 10% din total active.

Rata disponibilităților

Tabelul nr.3.1.1.7

Ponderea lichidităților se reduce în ultimul an, ajungând să dețină sub 2% din total active circulante, sub valoarea minimă admisibilă, adică reducând lichiditatea activelor circulante.

Structura disponibilităților

Tabelul nr. 3.1.1.8

Ponderea majoritară o au disponibilitățile bănești în casierie și conturile bancare ceea ce reflectă o situație normală, având în vedere minimul acceptabil recomandat de 50%.

Din punct de vedere al ratelor de structură ale activului putem trage concluzia că firma se află într-o situație mediocră datorită gradului redus de lichidități.

Ratele de structură ale pasivului

Analiza ratelor de structură ale pasivului se poate realiza cu ajutorul următoarelor rate parțiale :

1. Rata stabilității fianciare r SF se determină în mai multe moduri :

o posibilitate este de a o calcula ca raport între capitalul permanent și pasivul bilanțier total

r SF = Cap. perm. / P total x 100 ; în acest caz rata stabilității financiare trebuie să fie mai mare de 50%.

o altă posibilitate este de a o calcula ca raport între DTS și pasivul total

r SF = DTS / P total x 100

Stabilitatea financiară

Tabelul nr.3.1.2.1

Firma dispune de un grad ridicat de autonomie financiară cu mult peste valoarea minimă acceptabilă. În anul 2000 firma își finanțează peste 72% din activitate, din capitaluri permanente, beneficiind de o bună stabilitate financiară.

Gradul de finanțare curent

Tabelul nr.3.1.2.2

Pe parcursul perioadei analizate gradul de finanțare al activității din resurse curente a fost redus dar s-a manifestat și o tendință de creștere a indicatorului. În anul 2000 firma își finanțează activitatea intr-o proporție de 27,56% din surse ciclice. Tendința de creștere reflectă gradul general de exigibilitate al pasivului.

Structura finanțării curente

Tabelul nr.3.1.2.3

Ponderea majoritară în structura finanțării curente o dețin datoriile curente legate de activitatea de exploatare. În anul 2000 aceste datorii dețin peste 78% din datoriile curente, cu 11,3% maimult decât în anul de bază, datorită relaxării termenelor de plată din exploatare mai mare, decât relaxarea duratei medii de plată a datoriilor curente. Datoriile financiare pe termen scurt dețin 8% din total, având o tendință de creștere pe ultimii doi ani . Situația finanțării curente indică un dezechilibru financiar pe termen scurt.

2. Rata autonomiei financiare se determină pe baza a doi indicatori :

rata autonomiei financiare globale

rata autonomiei financiare la termen

Rata autonomiei financiare globale r AFG se determină ca raport între capitalul propriu și pasivul total

r AFG = Cap. propriu / P total x 100

Rata autonomiei financiare la termen r AFT permite aprecieri mai exacte asupra surselor la dispoziția fimei prin raportarea capitalului propriu la capitalul permanent.

r AFT = Cap. propriu / Cap. perm x 100

Autonomia financiară a firmei se realizează în condițiile în care rata autonomiei financiare la termen este mai mare de 50%. Rata autonomiei financiare la termen se poate calcula și prin raportarea capitalului propriu la capitalul împrumutat.

r AFT = Cap. propriu / Cap. împrumutat x 100

În acest caz, este necesar ca rata autonomiei financiare la termen să fie mai mare de 100% , condiție necesară pentru acoperirea obligațiilor financiare din capitalul propriu și asigurarea independenței financiare a fimei analizate.

Autonomia financiară globală

Tabelul nr. 3.1.2.4

În anul 2000 firma își finanțează activitatea în proporție de 63,40 % din resurse proprii. Acest fapt s-a datorat creșterii rapide ca ritm, a resuselor împrumutate și atrase față de cele proprii.

Indicele autonomiei financiare globale

Tabelul nr.3.1.2.5

În ultimul an analizat firma putea să-și acopere datoriile totale pe seama capitalurilor proprii. Capitalurile proprii au fost cu 73 % mai mari decât cele atrase și împrumutate datorită creșterii capitalurilor proprii și creșterii datoriilor totale .

Autonomia financiară la termen

Tabelul nr.3.1.2.6

Între anii 1999-2000 firma se încadra într-un grad ridicat de autonomie financiară. Capitalurile permanente ale firmei sunt constituite într-o proporție de aproximativ 88% din capitaluri proprii. Din acest punct de vedere firma se află într-o situație lejeră având în vedere valoarea minimă admisibilă a indicatorului.

Indicele autonomiei financiare la termen

Tabelul nr.3.1.2.7

Pe întreaga perioadă firma se încadrează într-un grad ridicat de autonomie financiară. Capitalurile proprii acopereau de peste 6 ori valoarea datoriilor pe termen mediu și lung. Acest fapt s-a datorat creșterii capitalurilor proprii și gradudui de îndatorare la termen. Creșterea gradului de îndatorare poate fi considerată o situație normală pentru sporirea surselor de finanțare a activității. În anul 2000 firma a beneficiat de efectul de levier al îndatorarii.

3. Rata de îndatorare globală r ÎG se determină ca pondere a datoriilor firmei în pasivul total.

r ÎG = Dat. tot. / P t x 100

Totalul datoriilor se constituie din însumarea împrumuturilor pe o perioadă mai mare de un an, cumulate cu datoriile pe termen scurt mai mici de un an. O activitate financiară eficientă se realizează în condiția în care totalul obligațiilor fimei este mai mic decât pasivul total adică rata de indatorare globală < 100%.

Îndatorarea globală

Tabelul nr. 3.1.2.8

Din punct de vedere al îndatorării globale firma s-a aflt într-o situație favorabilă. În ultimul an de analiză firma a utilizat resurse împrumutate și atrase într-o proporție de peste 36%.

Indicele îndatorării globale

Tabelul nr.3.1.2.9

Din acest punct de vedere firma s-a aflat în siguranță pe anii 1999 – 2000, situându.se sub valoarea maximă admisibilă a indicatorului dar totuși manifestând un ritm permanent de creștere, datorită creșterii mai rapide ca ritm a datoriilor totale față de capitalurile proprii. Capitalurile proprii, în anul 2000, au fost de două ori mai marid decât datoriile totale. Valoarea indicatorului a crescut cu peste 4% față de anul precedent datorită creșterii datoriilor totale sau a celor pe termen scurt pe seama :

creșterii îndatorării pe termen mediu și lung

creșterii datoriilor din exploatare

creșterii altor datorii și a celor financiare datorită dezechilibrului financiar

Din punct de vedere economic, creșterea îndatorării globale a avut două efecte:

pozitiv, datorat efectului de levier al împrumuturilor

negativ, generat de celelalte datorii pe termen scurt.

4. Rata de îndatorare la termen r ÎT calculată ca pondere a capitalului împrumutat în capitalul permanent sau în capitalul propriu

r ÎT 1 = Cap. împrum. / Cap. perm x 100

r ÎT 2 = Cap. împrum. / Cap. propriu x 100

Condiția existenței unui management financiar eficace impune necesitatea realizării condițiilor : r ÎT 1 < 50% și r ÎT 2 < 100%

La fel ca în cazul activului bilanțier și pentru pasiv pot fi construite rate derivate cum sunt :

Rata de rotație a capitalurilor proprii în zile pe o rotație calculată ca raport între capitalul propriu și cifra de afaceri.

Rata de rotație a datoriilor comerciale în zile pe rotație, determinată ca raport între furnizor și consumurile provenind de la terți.

Îndatorarea la termen

Tabelul. nr.3.1.2.10

Pe întreaga perioadă analizată firma a beneficiat de un grad redus de indatorare la termen, aflându- se cu mult sub limita maxim admisibilă pentru indicator. În anul 2000 12% din resursele permanente ale firmei proveneau din datorii pe termen mediu și lung.

Indicele îndatorării la termen Tabelul nr.3.1.2.11

Pe întreaga perioadă analizată firma a beneficiat de un grad redus de îndatorare la termen încadrându-se cu mult sub valoarea maximă admisibilă a indicatorului. Împrumuturile pe termen mediu și lung ale firmei reprezentau peste 14% din valoarea capitalurilor proprii. Creșterea gradului de îndatorare poate fi considerată o situație normală pentru sporirea surselor de finanțare a activității. Firma se află într-o situație lejeră având în vedere valoarea minimă admisibilă a indicatorului și ținând cont de faptul că a beneficiat de efectul de levier al îndatorării la termen.

Din punct de vedere a ratelor de structură a pasivului, firma se află într-o situație favorabilă caracterizată printr-un grad ridicat de autonomie financiară, grad redus de îndatorare și o siguranță ridicată. Tendințele care se manifestă scot în evidență o depreciere lentă dar permanentă a situației mai ales datorită creșterii gradului global de îndatorare.

3.2. Analiza fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment

3.2.1.Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment net (FRN) se calculează ca diferență între capitalul permanent (CP) și activele imobilizate ,sau ca diferență dintre activele circulante (AC)și datoriile pe termen scurt(DTS).

FRN = CP – AI = AC –DTS

Fondul de rulment se modifică datorită posturilor de activ și de pasiv din bilanț. Creșterea fondului de rulment net se poate realiza prin cresterea resurselor stabile și scaderea utilizărilor stabile.Resursele stabile sunt formate din capitalul propriu la care se adaugărezultatul exercițiului, rezervele de capital, resursele împrumutate stabile,alte fonduri proprii,scăzîndu-se dividentele .

Creșterea capitalului permanent se realizează prin :

Sporirea rezultatului exercițiului și a rezervelor de capital ;

Creșterea capitalului propriu ;

Creșterea provizioanelor ;

Cresterea datoriilor financiare,etc ;

Reducerea fondului de rulment se datorează înregistrării de pierderi distribuirii dividentelor , creșterii activelor imobilizate , etc.

Analiza fondului de rulment net se realizeză în general prin metoda ratelor cu ajutorul indicatorilor :

Rata fondului de rulment net (Rfr) se calculează prin raportul dintre fondul de rulment și cifra de afaceri și se exprima în zile pe an,indicînd marja de securitate a firmei .Valoarea duratei de rotatie a fondului de rulment net în condiții de echilibru financiar trebuie sa fie între 30 și 90 de zile

Rft = FRN / Ca x 360

Rata finanțării activelor circulante din fondul de rulment (Rfac) se calculează prin raportul între fondul de rulment net și activele circulante .

Rfac = FRN / AC x 100

Rata de acoperire anecesarului de fond de rulment (RfNFR),dinfondul de rulment ,se calculează ca raport între fondul de rulment net și necesarul de rulment.

RfNFR = FRN / NFR x 100

Rata de acoperire a necesarului a necesarului de fond de rulment asigură o imagine a derulării ciclului de exploatare .

Fondul de rulment net

Tabelul nr.3.2.1.1

Între anii 1999-2000 se îregistrează valori pozitive ale fondului de rulment ceea ce înseamnă că sursele permanente reușesc să finanțeze alocările permanente, rămânând și un surplus pentru finanțarea nevoilor cicilice. Fondul de rulment era capabil să finanțeze 52% din activele circulante cu 6% mai mult față de anul 1999. Firma a reușit să-și acopere nevoile permanente pe seama surselor permanente.

.

3.2.2. Analiza necesarului de fond de rulment

Se calculează ca diferență între nevoile și resursele de exploatare și cele din afara exploatării (NFR) conform relației :

NFR= NFR ex + NF a ex

unde NFR ex = necesarul de fond de rulment de exploatare

NFR a ex = necesarul de fond de rulment în afara exploatării

Necesarul de fond de rulment are, așadar, două componente : necesarul de fond de rulment de exploatare și necesarul de fond de rulment în afara exploatării.

Necesarul de fond de rulment se deternină pe baza bilanțului financiar, cu relația

NFR = (Ac – Db) – (DTS – CBTS)

unde Ac = active circulante

Db = disponibilități bănești

DTS = datorii pe termen scurt

CBTS = credite bancare pe termen scurt

Mărimea necesarului de fond de rulment depinde de mărimea stocurilor, strctura exploatării, durata de rotație a activelor și pasivelor, organizarea gestiunii firmei.

Analiza necesarului de fond de rulment se realizează în general prin metoda ratelor. Cele mai des utilizate sunt următoarele :

Rata necesarului de fond de rulment R NFR se calculează ca raport între necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri și se exprimă în zile pe an

R NFR = NFR / CA x 360

Raportul uzual dintre necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri se situează în general între 10% – 15 %. Scăderea ratei necesarului de fond de rulment este benefică pentru firmă și semnifică o îmbunătățire a trezoreriei.

Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment r fnfr,

R fnfr = FRN / NFR x 100

Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment prin trezorerie r T, este raportul dintre trezorerie și necesarul de fond de rulment.

r T = T / NFR x 100

Corelarea dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezorerie creează premisa unui echilibru financiar și diminuarea riscului de faliment.

Necesarul de fond de rulment

Tabelul nr. 3.2.2.1

Nevoia de fond rulment a înregistrat valori pozitive și o tendință crescătoare pe intreaga perioadă analizată. Acest lucru s-a datorat creșterii într-un ritm rapid a activelor ciclice decât a surselor ciclice. Rata nevoilor curente a fost în ultimul an de 54%, crescând cu 7% față de anul de bază. Acest lucru indică un dezechilibru în finanțarea curentă a activității.

Trezoreria netă

Tabelul nr. 3.2.2.2

În anul 2000 s-a înregistrat un deficit de trezorerie de –2480 miliarde lei.Acest deficit ar trebui să fie acoperit din credite de trezorerie .Dezechilibru a fost generat mai ales de încetinirea duratei mediide rotație a stocurilor.

3.3. Analiza lichidității și a solvabilității

3.3.1. Analiza lichidității

Analiza lichidității firmei urmărește capacitatea acesteia de a-și achita obligațiile curente din resursele curente.

Analiza lichidității curente

Lichiditatea curentă (Lc) arată măsura în care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor curente.

Lc = Ac / Pc

Valorile de referință ale indicatorului sunt :

valoarea minimă acceptabilă a indicatorului este 1,00 ;

valoarea maximă acceptabilă este de 2,00 , peste acest nivel firma nu utilizează corespunzător activele curente.

Lichiditatea curentă

Tabelul nr.3.3.1.1

În anul 2000 valoarea indicatorului a sporit cu 3% față de anul precedent datorită creșterii mai rapide, ca ritm, a activelor curente față de pasivele curente. Firma a fost capabilă să-și acopere pasivele curente pe seama activelor curente. În concluzie, firma este bine asigurată împotriva incapacității de plată pe termen scurt.

Analiza lichidității rapide

Lichiditatea rapidă (Lr) exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități bănești. Lichiditatea rapidă exclude stocurile din mijloacele curente de plată, acestea constituind elementul cel mai lent sub aspectul gradului de lichiditate al activelor circulante.

Lr = (Ac – St) / Pc = (Creanțe + Disponibilități) / Pc

Valoarile de referință ale indicatorului sunt :

Valoarea minimă acceptabilă a acestui indicator este de 0,65 ; sub acest nivel firma se află în pericol de incapacitate de plată ;

Valoarea maximă acceptabilă este de 1,00 ; peste acest nivel se consideră că firma nu utilizează corespunzător activele curente.

Lichiditatea rapidă

Tabelul nr.3.3.1.2

În ultimul an lichiditatea rapidă se încadrează în limitele normale, deși față de anul precedent s-a redus cu aproape 16% datorită creșterii mai rapide a pasivelor curente față de creanțe și disponibilități. Din acest punct de vedere firma este de asemenea bine asigurată împotriva incapacității de plată pe termen scurt.

Analiza lichidității imediate

Lichiditatea imediată (Li) apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești. Pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.

Li = (Disponibilități + Plasamente) / Pc

Valorile de referință ale indicatorului sunt :

valoarea minimă acceptabilă a acestui indicator este de 0, 35 ;

valoarea maximă acceptabilă este de 0,65.

Lichiditatea imediată

Tabelul nr.3.3.1.3

În anul 2000 lichiditatea imediată nu se încadrează în limitele normale iar față de anul precedent s-a redus considerabil datorită creșterii, ca ritm, a pasivelor curente exigibile față de disponibilitățile bănești. Pe întreaga perioadă analizată nivelul indicatorului nu era asiguratoriu, ceea ce înseamnă că firma era incapabilă să-și acopere pasivele curente din disponibilități curente și plasamente.

Cu excepția lichidității curente, restul indicatorilor prezintă o tendință de depreciere între anii 1999 – 2000.

3.3.2. Analiza solvabilității

Analiza solvabilității urmărește capacitatea firmei de a-și achita obligațiile totale din resursele totale. Pe baza acestui indicator se evaluează riscul incapacității totale de plată pe termen lung.

Analiza solvabilității generale

Indicele general de solvabilitate (Igs) arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei.

Igs = At / Dt

Nivelul minim acceptabil este 1,66 ; sub acest nivel firma se află în incapacitate de plată.

Nivelul optim este 3,00.

Raportul de solvabilitate generală (Rsg) arată ponderea activului contabil net în total activ.

Rgs = ANC / At

Nivelul minim acceptabil este 35% dar normal ar fi cel puțin 50%.

Indicele general de solvabilitate

Tabelul nr. 3.3.2.1

Tendința indicatorului este de reducere, pentru anul 2000, datorită creșterii datoriilor totale față de activele totale. Firma se află în sigurață ceea, ce înseamnă că este capabilă să-și acopere datoriile pe seama activelor. Deci, patrimoniul net reprezenta aproximativ două treimi din activul total.

2. Analiza indicelui de solvabilitate financiară

Indicele de solvabilitate financiară ( Isf ) arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile financiare totale ale firmei.

Isf = At / Datorii financiare totale

Nivelul minim acceptabil este de 2,00; sub acest nivel firma se află în pericol de inacapacitate de plată.

Indicele de solvabilitate financiară

Tabelul nr.3.3.2.2

În anul 2000 valoarea solvabilității se încadrează cu mult peste limita normală. Tendința indicatorului este de scădere pe întreaga perioadă de analiză datorită creșterii datoriilor financiare față de activele totale. Firma se află în siguranță, ceea ce înseamnă că poate să-și acopere datoriile financiare cu ajutorul activelor.

Bonitatea firmei este bună dar prezintă o depreciere lentă pe parcursul anului 2000, deoarece achitarea obligațiilor scadente pe seama creanțelor și disponibilităților bănești se face cu dificultate. Deficitul trezoreriei a condus la contractarea de credite pe termen scurt, având drept urmare creșterea datoriilor fimei și a cheltuielilor financiare privind dobânzile, ceea ce a avut ca rezultat deprecierea indicatorilor de solvabilitate și lichiditate.

3.4. Analiza echilibrului financiar

Analiza echilibrului financiar a patrimoniului firmei are drept scop asigurarea raporturilor de egalitate dintre sursele de finanțare și utilizarea resurselor financiare, dintre venituri și cheltuielile aferente desfășurării activității firmei pe termen scurt, mediu și lung.

Echilibrul financiar se analizează pe termen mediu și lung prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate, pe termen scurt prin compararea resurselor curente cu activele circulante și echilibrul pe global prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment.

Echilibrul financiar al fimei a fost precar pe parcursul anilor analizați mai ales pe ultimul an. Această stare se poate explica pe următoarele direcții :

Pe baza criteriului funcțional :

echilibrul funcțional a fost satisfăcător în activitatea de exploatare ;

dezechilibru accentuat în afara activității de exploatare.

Pe baza criteriilor referitoare la termenele finanțării :

echilibru financiar în privința resurselor și utilizărilor permanente

dezechilibru financiar în ceea ce privește resursele și alocările ciclice.

Dezechilibrul financiar global al firmei se datorează surselor și utilizărilor ciclice, mai ales celor din activitatea din afara exploatării. SC HIDROELECTRICA SA tinde spre realizarea echilibrului financiar în proporție de 46% și dispune de o rezervă de potențial de 52%.

3.5. Diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar urmărește activitatea firmei într-o anumită perioadă de timp dar sub aspectul gestiunii financiare și a modului de alocare a resurselor financiare la nevoile de finanțat. Își primește informațiile privind operațiile derulate în cadrul fiecărei funcții a firmei prin intermediul contabilitățiicare deja a prelucrat aceste date.

Diagnosticul financiar are ca obiectiv aprecierea vulnerabilității firmei din perspectiva stării financiare. Între starea financiară și cea economică există o legătură în sensul că activitatea economică se reflectă în ultimă instanță în indicatorii financiari ai înreprinderii. Din perspectiva echilibrului financiar, punctele forte și punctele slabe ale diagnosticului financiar sunt :

Puncte forte :

patrimoniul net în creștere în valori absolute ;

fluxul de trezorerie din exploatare este pozitiv ;

marja de siguranță a finanțării ciclice este admisibilă ;

tendința echilibrului între resursele și utilizările permanente ;

echilibru financiar stabil între resursele și utilizările permanente .

Puncte slabe :

patrimoniul net se reduce în valori relative ;

flux de trezorerie negativ ;

trezorerie netă negativă ;

structură necorespunzătoare a necesarului de fond de rulment global ;

dezechilibru între resursele și utilizările ciclice ;

scăderea marjei de securitate ;

supradimensionarea resurselor în raport cu utilizările permanente.

Performanțele financiare ale firmei indică o tendință de creștere a eficienței

globale a activității. Structura financiară din punctul de vedere a ratelor de structură al pasivului este caracterizată printr-un grad ridicat de autonomie financiară iar din punct de vedere a ratelor de structură ale activului putem spune că firma se află într-o situație mediocră. Echilibrul financiar al firmei a fost precar mai ales la nivelul ultimului an. Ratele de gestiune generală a elementelor de pasiv evidențiază sporirea eficienței utilizării resurselor proprii și reducerea eficienței utilizării resurselor împrumutate și atrase. Ratele generale de gestiune a elementelor de activ, după termenele de alocare și lichiditate a lor, evidențiază sporirea utilizării resurselor permanente și reducerea eficienței utilizării resurselor ciclice. Randamentul financiar a fost bun pentru fima analizată. Riscul, măsurat prin coeficientul global de risc, asociat activitătii este considerat a fi acceptabil și este cauza deficitului de trezorerie. Bonitatea financiară este caracterizată de o lichiditate precară dar o solvabilitate bună. Risculde faliment este foarte redus. Situația financiară a firmei analizate este destul de bună.

3.6. Analiza riscului

Riscul este o categorie socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în incertitudinea care poate sau nu să genereze o pagubă datorită ezitărilor și a inconștienței în luarea deciziilor. (Mircea Coșa ; L. Nastovici, Evaluarea ricurilor – Metode și tehnici de analiză la nivel micro și macroeconomic, Editura Lux Libris, Brașov, 1997).

Pentru firme, cele mai importante surse de risc sunt următoarele :

riscul economic ;

riscul financiar ;

riscul în afaceri ;

3.6.1. Analiza riscului de expolatare

Evaluează capacitatea întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost la variațiile mediului în care activează, respectiv exprimă flexibilitatea rezultatului economic de exploatare. Aprecierea riscului de exploatare se realizează cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare. Pragul de rentabilitate de exploatare este punctul in care veniturile din exploatare acoperă cheltuielile din exploatare iar rezultatul din exploatare este nul . După acest prag, activitatea de exploatare devine rentabilă. Pragul de rentabilitatede exploatare se calculează după relația :

V e pr = Cf / ( 1 – Cv / Ve) = Cf / r mcv

unde :

V e pr = venituri de exploatare aferente pragului de rentabilitate.

Cf = costuri fixe totale

Cv = costuri variabile totale

r mcv = rata marjei costurilor variabile în veniturile de exploatare.

Evaluarea riscului de exploatare se poate face cu ajutorul următorilor indicatorii:

Indicatorul de poziție față de pragul de rentabilitate (I pos), se calculează :

în mărimi absolute : Ipos = Ve – Ve pr

în mărimi relative : Ipos = (Ve – Ve pr) / Ve pr x 100

Momentul realizării pragului de rentabilitate (Pm), se calculează :

Pm = Ve pr / Ve x T (zile), unde T = durata de timp

Coeficientul de elasticitate, numit și coeficientul de levier al exploatării (kE)

kE = ΔPe% / Δve% = Ve / (Ve – Ve pr) = (Pe + Cf ) / Pe

Coeficientul de elasticitate arată creșterea profitului din exploatare (Pe) la creșterea cu o unitate a veniturilor din exploatare.

Riscul de exploatare

Tabelul nr.3.6.1.1

Firma se află într-o situație confortabilă în ceea ce privește riscul de exploatare deoarece indicatorul de poziție este mult superior valorii de 20 %. Valoarea mică a coeficientului de elasticitate indică de asemenea o situație confortabilă.

Analiza riscului financiar

Riscul financiar evaluează capacitatea firmei de a-și menține echilibrul financiar fiind dependent de structura capitalului, respectiv de gradul de îndatorare. Pragul de rentabilitate financiară se calculează după relația. :

Ve f PR = [Cf + ( Chf – Vf )] / 1 – (Cv / Ve) = (Cf + Chd) / r mcv

unde Chd = cheltuielil cu dobânzile.

Evaluarea riscului financiar, pe baza pragului de rentabilitate financiar, se face cu ajutorul acelorași indicatori ca și riscul de exploatare. Analiza modificării rentabilității capitalului propriu, ca urmare a modificării financiare poate fi urmărită cu ajutorul efectuluide levier financiar. Efectul levierului financiar depinde de corelația care există între rata rentabilității economice și costul mediu al datoriei financiare precum și de nivelul îndatorării.

Rrfr = Rre + (Rre – Dob) Dft / Cp

unde:

Dft / Cp -= levierul

(Rre – Dob) Dft / Cp = efectul de levier

Dob = costul mediu al capitalului împrumutat.

Rentabilitatea financiară este calculată pe baza unui profit curent recalculat care rezultă prin deducerea cheltuielilor financiare cu dobânzile din rezultatul exercițiului. Dacă la nivelul firmei rata rentabilității economice este mai mică decât rata dobânzii, atunci efectul de levier devine negativ și rata financiară va fi mai mică decât rata rentabilității economice cu cât rata îndatorării este mai mare.

Riscul financiar

Tabelul nr.3.6.2.1

Calculul efectului de levier financiar

Tabelul nr. 3.6.6.2

Firma se află într-o situație confortabilă în ceea ce privește riscul financiar deoarece indicatorul de poziție este mult superior valorii de 20%. Valoarea mică a coeficientului de elasticitate indică o situație confortabilă. Îndatorarea a avut efect pozitiv asupra rentabilității financiare pe aproape întreaga perioadă deoarece rata rentabilității economice a fost superioară ratei medii a dobânzii.

3.6.3. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor

Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziție a unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment pe baza metodelor statistice. Metodele statistice pornesc de la modele sau performanțe trecute ale întreprinderii, informând în mică măsură asupra viitorului acestora. Cel mai utilizat model este modelul Altman. Acesta se bazează pe următoarea funcție :

Z = 3,3 R1 + 1,0 R2 + 0,6 R3 + 1,4 R4 + 1,2 R5

Interpretarea valorii funcției

Modelul Altman

Tabelul nr. 3.6.3.1

Valoarea funcției Z arată o situație favorabilă, risc de faliment aproape inexistent la SC Hidroelectrica SA .

CAPITOLUL 4

Analiza rentabilității

Noțiunea de rentabilitate este legată de cea de profit, reprezentând capacitatea unei firme de a obține un rezultat exprimat în unități monetare.

4.1. Analiza indicatorilor parțiali ai rentabilității

Pe baza structurii veniturilor și cheltuielilor se pot folosi următorii indicatori :

Rezultatul brut al exploatării (RBE) sau(EBE) care indică contribuția exploatării la formarea rezultatelor

RBE = (VA + Subvenții primite) – (Cheltuieli cu personalul + Cheltuieli cu

impozitele și taxele cu excepția impozitului pe profit)

Marja comercială (MC) este indicatorul fundamental al firmelor de comerț

MC = Vânzări de mărfuri – Reduceri acordate pentru vânzători – Costul de achiziție

al mărfurilor vândute

Producția exercițiului (QE)

QE = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată

Valoarea adăugată (VA)

VA = Producția globală – Consumul de bunuri și servicii furnizate de terți pentru

această producție

Rezultatul exploatării (RE) caracterizează performanțele comerciale și financiare ale unei firme.

RE = RBE – / + Cheltuieli și venituri cu amortizarea și provizioanele +/- Alte venituri și cheltuieli de exploatare

Rezultatul curent brut al exercițiului (RCB)

RCB = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rezultatul excepțional al exercițiului, se obține ca diferență între veniturile și cheltuielile excepționale ale exercițiului

Rezultatul exercițiului înaintea impozitării, este format din rezultatul curent al exercițiului la care se adaugă rezultatul excepțional al exercițiului

Profitul impozabil, reprezintă rezultatul exercițiului înaintea impozitării, la care se adaugă depășirile față de nivelurile legale la unele categorii de cheltuieli și se scad reducerile fiscale prevăzute

Rezultatul exercițiului sau profitul net , se calculează prin deducerea impozitului pe profit din profitul impozabil.

4.2. Analiza structurii rezultatului exercițiului

4.2.1. Analiza structurii rezultatului brut al exercițiului

Mărimea rezultatului brut al exercițiului este influențată de strategia de aprovizionare, de producție și de desfacere, de strategia de investiții, de strategia în domeniul resurselor umane și de politica financiară. Cu ocazia acestei analize se urmăresc trei aspecte principale :

modul de formare a veniturilor totale pe categorii de venituri ;

modul de formare a cheltuielilor totale pe categorii de cheltuieli ;

modul de formare a rezultatului brut pe categorii de rezultate.

Evoluția structurii rezultatului brut al exercițiului

Tabelul nr. 4.2.1.1

Din punct de vedere al veniturilor totale, situația este normală dar din punct de vedere al cheltuielilor se observă o creștere a cheltuielior financiare datorită creșterii îndatorării firmei.

4.2.2 Analiza structurii rezultatului net al exercițiului

Scopul rezultatului net este de a remunera în principal firma prin prin invesțiții, acționarii prin dividende, salariații prin participarea la profit, managementul prin cota de participare, etc.

Evoluția structurii rezultatului net al exercițiului

Tabelul nr. 4.2.2.1

Profitul reinvestit deține ponderea hotărâtoare în profitul net . Acest lucru reflectă o politică de investiții a cărei eficiență este susținută de creșterea cifrei de afaceri.

4.3. Analiza rezultatului brut al exploatării

Rezultatul brut al exploatării exprimă în mărimi absolute rentabilitatea sau pierderile aferente activității de exploatare după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente acestei activități. Caracterizează performanțele activității de exploatare

RBE = ( EBE + Vpe + Ave) – (Am + Chpe + Ace)

unde:

RBE = rezultatul brut al exploatării

Am = cheltuielile cu amortizarea

Chpe = cheltuieli cu provozioanele din exploatare

Ace = alte cheltuieli din exploatare

Vpe = venituri din provizioane privind exploatarea

Ave = alte venituri din exploatare.

Evoluția rezultatului brut al exploatării

Tabelul nr.4.3.1

Evoluția rezultatului brut al exploatării

Tabelul nr. 4.3.2

În ultimul an peste 99% din rezultatul brut al exercițiului era realizat pe seama exploatării, ceea ce semnifică o stabilitate a activității. În anul 2000 acesta sporește față de anul precedent cu 135% semnificând o creștere a profitabilității activității de exploatare.

Dinamica rezultatului brut al exploatării

Tabelul nr. 4.3.3

Rezultatul brut din exploatare a sporit în ultimul an cu 91% fată de anul precedent însemnând creșterea potențialului brut de câștig din activitatea de exploatare.

Capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea

Capacitatea de autofinanțare (CAF) este un surplus monetar global rezultat din confruntarea veniturilor care generează încasări cu cheltuielile care generează plăți din întreaga activitate a firmei în decursul unui exercițiu financiar. Reprezintă lichiditățile generate de întreaga activitate pe perioada exercițiului, care rămân la dispoziția firmei și care pot fi folosite pentru autofinanțare. Capacitatea de autofinanțare este diferența dintre veniturile și cheltuielile monetare aferente unui exercițiu financiar. Poate fi calculată prin metoda diferențială și metoda analitică.

Autofinanțarea netă (AFN) constă în lichiditățile care sunt efectiv folosite pentru finanțarea prin mijloace proprii a activității.

Analiza nivelului și dinamicii CAF și AFN

Dinamica capacității de finanțare trebuie să prezinte o tendință de creștere în prețuri comparabile de la o perioadă la alta pentru a asigura creșterea reală a potențialului.

Dinamica CAF și AFN

Tabelul nr. 4.4.1

Capacitatea de autofinanțare în prețuri reale a avut o tendință de creștere față de anul anterior. Pe ansamblu situația este pozitivă însemnând creșterea potențialului de autofinanțare rezultat din activitatea firmei. Autofinanțarea exercițiului în preturi reale indică o situație pozitivă însemnând creșterea surselor proprii alocate finanțării activității firmei.

4.4.2. Analiza structurii capacității de autofinanțare

Structura CAF arată compoziția acesteia pe elementele componente.

Evoluția structurii capacității de autofinanțare

Tabelul nr.4.4.2.1

În structura capacității de autofinanțare, ponderea hotărâtoare o deține profitul net iar în cadrul acestuia cel reinvestit prezentând o tendință de creștere pe întreaga perioadă de analiză.

Analiza rentabilității prin metoda ratelor

Ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparații în spațiu și în dinamică a evoluției rezultatelor firmei față de anumite standarde elaborate de organismele de specialitate.

4.5.1. Analiza rentabilității resurselor consumate

Rata rentabilității resurselor consumate arată profitul brut al exercițiului care revine pe unitatea de cheltuieli totale. Masoară capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum, profit brut.

Rrrc = RBE / Ch. totale

Creșterea ratei în dinamică reflectă o situație pozitivă și are loc atunci când indicele profitului devansează indicele cheltuielilor totale. Principalele rezerve de creștere a rentabilității resurselor consumate sunt : sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, etc.

Rata rentabilității resurselor consumate

Tabelul nr. 4.5.1.1

În anul 2000 rentabilitatea resureslor consumate a fost de 15% ceea ce înseamnă că la 100 lei cheltuieli totale s-au obținut 15 lei profit brut , fiind un nivel destul de redus. Nivelul indicatorului în ultimul an a fost cu 5% mai mare decât cel din anul de bază ceea ce înseamnă că firma a reușit să obțină profit brut mai mare prin consum tot mai redus de resurse.

4.5.2. Analiza rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale arată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența valorificării produselor firmei și caracterizează politica comercială și de preț a firmei .

Rrc = RE / CA

Principalele rezerve de creștere a rentabilității comerciale sunt : sporirea vânzărilor, ameliorarea structurii vânzărilor, etc.

Rata rentabilității comerciale

Tabelul nr. 4.5.2.1

În ultimul an de analiză indicatorul a indicat un nivel de 14% ceea ce înseamnă că nivelul este destul de redus față de 25% care este nivelul recomandat. Rezervele cele mai importante pentru creștere ratei sunt legate de creșterea desfacerilor și accelerarea vitezei de rotație a fondurilor aferente activității de exploatare.

4.5.3. Analiza rentabilității economice

Rentabilitatea economică reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite atât proprii cât și împrumutate. Arată cât profit brut revine unei untități de capital investit Rre = RBE / Capitaluri investite

Rentabilitatea economică trebuie să îndeplinească următoarele condiții :

să fie la nivelul ratei minime de randament din economie și al riscului economic și financiar pe care și l-au asumat furnizorii de capital;

să asigure menținerea substanței economice a unității, păstrarea valorii sale, ceea ce este garantat dacă rata economică este mai mare decât rata inflației.

Principalele măsuri ce se impun pentru creșterea ratei sunt :sporirea ratei de rentabilitate comercială prin creșterea volumului activității, modificarea structurii activității, reducerea cheltuielilor de exploatare, creșterea prețurilor de desfacere, accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit.

Rata rentabilității economice

Tabelul nr.4.5.3.1

Între anii 1999-2000 indicatorul manifestă o tendință de creștere, evidențiind atât o sporire a capacității capitalurilor investite și o bună remunerare a capitalurilor investite pe seama profitului brut. Pe ambii ani indicatorul depășește valoarea de 20% asigurând refacerea capitalurilor avansate. Nivelul din ultimul an arată că rata rentabilității este cu 16% mai mare decât rata medie a dobânzii.

1. Rentabilitatea economică brută reprezintă remunerarea în termeni de acumulare brută a capitalurilor investite atât proprii cât și împrumutate. Arată cât excedent brut de exploatare revine unei unități de capital investit. Trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie și al riscului economic și financiar pe care și l-au asumat furnizorii de capital.

Rreb = EBE / Capitaluri investite

Rata rentabilității economice brute

Tabelul nr.4.5.3.2

În ultimul an de analiză nivelul ratei rentabilității economice brute este cu 20% mai mare decât rata medie a dobânzii, deci indicatorul manifestă o tendință de creștere.

2. Rentabilitatea economică netă reprezintă remunerarea prin profitul brut al exploatării a capitalurilor investite în exploatare. Arată cât profit brut din exploatare revine unei unități de capital investit în cadrul activității de exploatare.

Rren = RE / Capitaluri investite în exploatare

Rata rentabilității economice nete

Tabelul nr.4.5.3.3

Nivelul ratei rentabilității economice nete pe anul 2000 arată că în cadrul exploatării la 1000 lei capitaluri investite, au revenit 63 lei de profit brut, nivel ce asigură remunerarea capitalurilor investite fiind mai mare decât rata medie a dobânzii.

4.5.4. Analiza rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară reprezintă remunerarea netă a capitalurilor proprii, adică măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii.

Rrf = Rezultatul net al exercițiului / Capitaluri proprii

Rata rentabilității financiare trebiue să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pentru a face acțiunile firmei mai atractive și pentru a crește cursul lor bursier. Măsurile de creștere a rentabilității financiare sunt : sporirea rentabilității comerciale, sporirea vitezei de rotație a capitalurilor investite, creșterea gradului de îndatorare.

Rata rentabilității financiare

Tabelul nr. 4.5.4.1

Pe perioada analizată indicatorul a manifestat o tendință de creștere ceea ce echivalează cu o mai bună remunerare prin câștig net a resurselor proprii, respectiv sporirea capacității capitalurilor proprii de a crea profit net.

1. Rata rentabilității financiare brute reflectă capacitatea resurselor financiare proprii alocate cu caracter permanent de a genera surse proprii de finanțare pe termen lung. Reflectă potențialul de dezvoltare propriu generat de investițiile din surse proprii.

Rrfb = CAF / Capitaluri proprii

Rata rentabilității financiare brute

Tabelul nr.4.5.4.2

Pe perioada analizată nivelul indicatorului s-a îmbunătățit datorită creșterii într-un ritm mai rapid a capacității de autofinanțare față de ritmul de creștere a capitalului propriu.

Rata rentabilității financiare nete arată remunerarea netă a capitalului social din dividende.

Rrfn = Dividende / Capital social

Rata rentabilității financiare nete trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii.

Rata rentabilității financiare nete

Tabelul nr. 4.5.4.3

Nivelul indicatorului în fiecare an este redus, deci valoarea sa este dependentă de repartizarea finaciară generală și de politica de repartizare a profitului.

Eficiența resurselor consumate precum și eficiența în ansamblu a veniturilor privită prin capacitatea lor de a genera profit este redusă. Eficiența comercializării produselor firmei este medie dar prezintă un trend crescător. Remunerarea brută a capitalurilor investite asigură refacerea capitalurilor și depășirea randamentului minim pe economie. Randamentul financiar satisface cerințele de maximă performanță într-o proporție de 72%.

Concluzii și propuneri

Acest studiu și-a propus prin cele 4 capitole să realizeze o analiză economico-financiară la SC Hidroelectrica SA Porțile de Fier. Rezultatele acestei analize economica-financiare se prezintă astfel :

Performanțele financiare evidențiază o tendință de creștere a eficienței globale a activității firmei ;

Structura financiară, din punctul de vedere al ratelor de structură ale activului respectiv ale pasivului , indică un grad redus de lichiditate, respectiv un grad ridicat de autonomie financiară, grad redus de îndatorare și o siguranță ridicată ;

Datoriile și creanțele curente sunt deficitare, având un efect negativ asupra trezoreriei ; în schimb datoriile și creanțele din exploatare evidențiază o situație favorabilă ;

Eficiența veniturilor de a genera profit este redusă la nivelul întregii firme dar prezintă o tendință de îmbunătățire ;

Bonitatea firmei este relatv medie, fiind caracterizată de o solvabilitate bună dar o lichiditate precară ;

Riscul de faliment previzionat este foarte redus.

Pentru creșterea eficienței activității firmei sunt necesare următoarele propuneri:

Asigurarea fondurilor necesare pentru plata furnizorilor ;

Pregătirea lucrărilor pentru retehnologizare și retezhnologizarea la Porțile de Fier și la eclua română

Dezvoltarea activității de investiții din taxa de dezvoltare.

Anexe

Bilanț financiar

Activ financiar

Tabelul nr.1

Pasiv financiar

Tabelul nr. 2

Figura nr. 1 – Rata resurselor consumate în exploatare

Figura nr.2 – Rata rentabilității economice

Figura nr. 3 – Rata rentabilității financiare

BIBLIOGRAFIE

1.Băileșteanu Ghe., Diagnostic, risc și eficiența în afaceri , Editura Mirton, Timișoara 1998

2.Goșa Mircea, Nastovici L., Evaluarea riscurilor.Metode și tehnici de analiză la nivel micro și macroeconomic, Editura Lux Libris, Brașov, 1997

3.Dalotă M., Dalotă S., Analiza și evaluarea firmei – teorie și explicații rezolvate în Excel, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000

4.Mihai Ioan, Buglea A., Ștefea P., Analiza financiară a întreprinderii, Editura Marineasa, Timișoara, 1999

5.Mihai Ioan, Cazan E., Buglea A., Analiza economico-financiară, Editura Mirton, Timișoara, 1999

6.Niculescu M., Diagnostic global strategic, Editura economică, București, 1997

7.Stark L., Pantea I., Analiza situației financiare a agenților economici, Editura Mirton, Timișoara, 1999

*.Bilanțuri contabile ale fimei

*.Studiu de caz al firmei