. Analiza Cheltuielilor de Productie Si Optimizarea Acestora la Sc Vel Pitar Sa

CAPITOLUL I.

IMPORTANȚA ANALIZEI CHELTUIELILOR DE PRODUCȚIE ÎN ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

Importanța “analizei cheltuielilor” în “analiza economico financiară”este dat de însǎși importanța pe care o prezintǎ “cheltuielile” ca indicator economico-financiar de sinteza pe baza cǎruia pot fi diagnosticate si soluționate aspecte deosebit de importante legate mai ales de latura calitativǎ a desfǎșurǎrii întregii activitǎți economico-financiare. Analiza cheltuielilor constituie un instrument important în diagnosticarea și evaluarea performanțelor întreprinderii.

O strategie de volum, de exemplu, presupune reducerea maximă a costurilor, care sa permită vânzarea produselor la prețurile cele mai competitive și creșterea cotei-părți de piață. In acest caz, prețul este criteriul unic al deciziei de cumpărare.

Dar prețul, respectiv costul care stă la baza formării lui, nu reprezintă întotdeauna factorul cheie al reușitei pe piața unui anumit produs. O întreprindere își poate asigura un avantaj concurențial bazându-se pe o competență tehnologică deosebită sau pe o imagine de marcă prestigioasă.

În concluzie, pentru ameliorarea performanțelor și controlul factorilor cheie ai succesului o întreprindere trebuie să dispună de indicatori de pilotaj specifici strategiei alese. Pentru strategiile bazate pe cost, respectiv preț, analiza cheltuielilor constituie un instrument eficient de control, reglare și pilotaj.

Problemele de bază ale analizei cheltuielilor sunt:

1.Tipologia cheltuielilor, tendințe și semnificații în procesul de analiză și decizie;

2.Metode de analiză a cheltuielilor;

3.Reflectarea modificării costului unitar în performanțele economico-financiare ale intreprinderii;

4.Limitele metodelor actuale de analiză a costurilor;

5.Evoluții actuale ale metodologiei de analiză a costurilor;

6.Costul și decizia strategică a întreprinderii;

Sursele de informații necesare analizei sunt: contabilitatea financiară, contabilitatea Analitică, bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, dările de seamă statistice privind Cheltuielile și rezultatele, informații externe privind piața muncii, piața capitalului etc.

5

Informația contabilǎ referitoare la cheltuieli este furnizatǎ în primul rând de contabilitatea generală. Aceasta permite identificarea și măsurarea resurselor consumate de întreprindere în decursul unei perioade date. Contabilitatea generală asigură numai o urmărire globală a cheltuielilor după natura lor, fără afutniza o destinației a acestor cheltuieli, adică asupra repartizării lor pe produse, servicii, unități, tipuri de activități. Această identificare a cheltuielilor pe destinații presupune o analiză a procesului intern de formare a valorii, ceea ce constituie obiectivul contabilității analitice.

1.1 NOȚIUNEA DE CHELTUIALĂ ȘI NOȚIUNEA DE COST

În literatura de specialitate, noțiunea de „cheltuialǎ” s-a impus atât în teorie, cât și în practica economicǎ ca un concept economic conform cǎruia orice consum de muncǎ vie și materializatǎ se exprimǎ într-un indicator sintetic fundamental.

În realizarea produselor, executarea lucrǎrilor și prestarea serviciilor, firmele consumǎ materii prime și materiale auxiliare, energie electricǎ, mașini, utilaje și clǎdiri, combustibili, forțǎ de muncǎ, apǎ, teren etc., într-un cuvânt consumǎ elementele celor trei factori de producție. De asemenea, pentru comercializarea produselor se consumǎ materiale de ambalat, clǎdiri pentru depozitarea produselor destinate vânzǎrii, forțǎ de muncǎ antrenatǎ în activitǎțile de desfacere și altele. Prin urmare, și în procesul de desfacere se consuma elemente ale celor trei factori de producție.

Ca aceste elemente sǎ fie achiziționate, întreprinderea face o serie de cheltuieli generate de aceste activitǎți.

De aceea, apare necesarǎ diferențierea ce trebuie fǎcutǎ între noțiunea de cost și noțiune de cheltuialǎ.

Noțiunea de cost nu trebuie confundatǎ cu noțiunea de cheltuialǎ, deși în mod curent ele sunt folosite ca noțiuni sinonime.

Costul reprezintǎ expresia bǎneascǎ a consumului de factori de producție realizat în scopul fabricǎrii și desfacerii produselor, în timp ce prin cheltuialǎ se înțelege plata factorilor de producție achiziționați de firmǎ. De aceea, expresia valoricǎ a factorilor de producție cu care firma s-a aprovizionat într-o anume perioadǎ diferǎ, de regulǎ, de expresia valoricǎ a factorilor de producție consumați de firmǎ în aceeași perioadǎ.

În litereratura de specialitate mai sunt comsemnate și diferențierile dintre noțiunea de „preț de cost” și „preț”. Dacǎ admitem faptul cǎ noțiunea de cost are ca semnificație prețul factorilor de producție consumați, se poate spune cǎ prețul de cost ar putea sǎ însemne un „preț al prețului”.Știm însǎ cǎ prețul și costul sunt douǎ categorii economice distincte. Prețul reprezintǎ expresia bǎneascǎ a întregii valori a produselor sau lucrarilor și serviciilor prestate, în timp ce costul reprezintǎ expresia bǎneascǎ doar a unei pǎrți din valoarea acestor produse și servicii.

Costul însǎ este expresie bǎneascǎ a consumului de muncǎ vie și materializatǎ, ceea ce reprezintǎ numai o parte din valoarea mǎrfii. Pe cǎnd prețul este expresia bǎneascǎ a întregii valori conținând costul si profitul ( precum și alte elemente de venit net ).

Cheltuielile reprezintǎ sumele sau valorile plǎtite ori de plǎtit, dupǎ natura lor, care sunt aferente realizǎrii veniturilor, astfel cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor.

Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care se referǎ la perioade sau la exerciții financiare viitoare, se înregistreazǎ în cheltuielile curente ale perioadelor sau exercițiilor financiare viitoare. În aceasta categorie se încadreazǎ și sumele plǎtite pentru obținerea unor autorizații de funcționare (numai cele care se elibereazǎ sau se avizeazǎ periodic, cu un anumit termen de valabilitate) sau pentru achiziționarea unor drepturi de folosințǎ, pentru încheierea de contracte de concesiune sau pentru obținerea de licențe care se repartizeazǎ pe întreaga perioadǎ de valabilitate.

1.2 TIPOLOGIA CHELTUIELILOR

Cheltuielile se clasificǎ dupa mai multe criterii, astfel:

a) Dupǎ comportamentul lor fațǎ de volumul de activitate cheltuielile se împart în: variabile și fixe sau convențional constante.

• cheltuieli variabile – sunt acelea care pe total iși modificǎ nivelul odatǎ cu modificarea volumului fizic al producției care le-au ocazionat, sunt consecința deciziei de exploatare, de utilizare a capacitǎților existente. Ele se modificǎ proporțional sau neproporțional cu volumul de activitate. Din aceastǎ categorie fac parte: cheltuielile cu consumul de materii prime, de combustibili și energie în scopuri tehnologice, salariile de bazǎ ale muncitorilor direct productivi, calculate pentru munca prestatǎ în producție, cheltuielile cu întreținerea si funcționarea utilajelor și mijloacelor de transport ale secțiilor.

• cheltuieli fixe – sunt indispensabile existenței, funcționǎrii întreprinderii. Ele sunt dependente de capacitatea potențiala de producție, respectiv de distribuție, de structura acesteia. Costurile fixe sunt angajate în maniera permanentǎ și constituie, în principiu, consecința deciziei de investiție. În aceastǎ categorie se includ: cheltuieli cu amortizarea imobilelor atunci când se calculeazǎ în raport de timp, salariile personalului de conducere, tehnic, economic și de altǎ specialitate, cele pentru întreținerea și repararea clǎdirilor, cele de iluminat, adicǎ cheltuielile generale ale secțiilor de producție și cheltuielile generale de administrație ale unitǎții.

Dupǎ modul de identificare și repartizare pe purtǎtorii de cheltuieli pot fi directe si indirecte.

• cheltuieli directe – sunt cele legate nemijlocit de activitatea unei unitǎți operative, a unui loc de muncǎ sau de realizarea unui produs ( salarii, consumuri de materii prime, materiale etc. ).

• cheltuieli indirecte – sunt ocazionate de funcționarea întreprinderii în ansamblul sǎu ( cheltuieli de administrație, de întreținere si funcționarea utilajelor).

Aceastǎ clasificare are la bazǎ îmbinarea dintre natura cheltuielilor și modul de repartizare și includere în costul produției fabricate în funcție de destinație.

Clasificarea cheltuielilor dupa destinație se folosește în cadrul unitații patrimoniale pentru organizarea contabilitǎții de gestiune și calculul costului unitar al produselor, lucrǎrilor și serviciilor.

c) După natura lor cheltuielile se împart în: cheltuieli curente (cheltuieli de exploatare și cheltuieli financiare) și cheltuieli excepționale.

Aceasta este structura prevăzută de lege pentru organizarea contabilității cheltuielilor.

• cheltuielile de exploatare sunt generate de realizarea obiectului de activitate al întreprinderii: fabricarea de produse, prestarea de servicii, comercializarea de mărfuri etc. Ele sunt formate din:

a) cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb, costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate, costul mărfurilor vândute;

b) cheltuieli cu lucrările și serviciile efectuate de terți:

-întreținere, reparații, locații de gestiune, studii și cercetări (inclusiv sumele plătite pentru contracte de cercetări)

– alte servicii efectuate de terți: colaborări, comisioane, publicitate, reclamă, protocol.

c) cheltuieli cu impozite, taxe și vǎrsǎminte asimilate:

– impozitul suplimentar pe salarii, impozitul pe clǎdiri;

taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat etc.

d)cheltuieli cu personalul:salarii, asigurări și protecție socială;

cheltuieli cu pregătirea și perfecționarea profesională;

e) cheltuieli cu amortizările și provizioanele aferente exploatării:

provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

amortizări privind imobilizările corporale;

valoarea provizionată pentru deprecierea imobilelor, a materiilor prime, materialelor, obiectelor de inventar;

• Cheltuielile financiare sunt formate din:

pierderi din creanțe legate de participații;

pierderi din vânzarea titlurilor de plasament;

diferențele nefavorabile de curs valutar;

dobânzi curente

alte cheltuieli financiare (pierderi din creanțe de natură financiară)

cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele:

-provizioane pentru riscuri și cheltuieli privind activitatea financiară;

-provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare și a titlurilor de plasament

• Cheltuielile extraordinare sunt determinate de o activitate care iese din normalitate sau cu o frecvență redusă și care se referă la :

A)Operațiunile de gestiune:

despǎgubiri, amenzi , penalizǎri, lipsuri la inventar, donații și subvenții acordate (inclusive prelevǎrile și donațiile în scop umanitar, precum și pentru sprijinirea activitǎților culturale, sportive), pierderi din debitori litigioși;

cheltuieli excepționale pentru provizioanele reglementate;

cheltuieli privind deprecierile excepționale survenite la debitori diverși;

B)Operațiunile de capital:

valoarea contabilă a imobilizărilor cedate;

alte cheltuieli excepționale.

d) După conținutul lor cheltuielile se grupează în:

• salariale sau de muncǎ vie – sunt reprezentate prin consumul de forțǎ de muncǎ și îmbracǎ forma de cheltuieli cu plata remunerațiilor cuvenite personalului, cu plata contribuției unitǎții la asigurǎrile sociale, cu plata contribuției unitǎții la fondul de șomaj;

•cheltuielile materiale sau de muncǎ materializatǎ- sunt reprezencheltuielile cu consumul de materii prime, de combustibili și energie în scopuri tehnologice, salariile de bazǎ ale muncitorilor direct productivi, calculate pentru munca prestatǎ în producție, cheltuielile cu întreținerea si funcționarea utilajelor și mijloacelor de transport ale secțiilor.

• cheltuieli fixe – sunt indispensabile existenței, funcționǎrii întreprinderii. Ele sunt dependente de capacitatea potențiala de producție, respectiv de distribuție, de structura acesteia. Costurile fixe sunt angajate în maniera permanentǎ și constituie, în principiu, consecința deciziei de investiție. În aceastǎ categorie se includ: cheltuieli cu amortizarea imobilelor atunci când se calculeazǎ în raport de timp, salariile personalului de conducere, tehnic, economic și de altǎ specialitate, cele pentru întreținerea și repararea clǎdirilor, cele de iluminat, adicǎ cheltuielile generale ale secțiilor de producție și cheltuielile generale de administrație ale unitǎții.

Dupǎ modul de identificare și repartizare pe purtǎtorii de cheltuieli pot fi directe si indirecte.

• cheltuieli directe – sunt cele legate nemijlocit de activitatea unei unitǎți operative, a unui loc de muncǎ sau de realizarea unui produs ( salarii, consumuri de materii prime, materiale etc. ).

• cheltuieli indirecte – sunt ocazionate de funcționarea întreprinderii în ansamblul sǎu ( cheltuieli de administrație, de întreținere si funcționarea utilajelor).

Aceastǎ clasificare are la bazǎ îmbinarea dintre natura cheltuielilor și modul de repartizare și includere în costul produției fabricate în funcție de destinație.

Clasificarea cheltuielilor dupa destinație se folosește în cadrul unitații patrimoniale pentru organizarea contabilitǎții de gestiune și calculul costului unitar al produselor, lucrǎrilor și serviciilor.

c) După natura lor cheltuielile se împart în: cheltuieli curente (cheltuieli de exploatare și cheltuieli financiare) și cheltuieli excepționale.

Aceasta este structura prevăzută de lege pentru organizarea contabilității cheltuielilor.

• cheltuielile de exploatare sunt generate de realizarea obiectului de activitate al întreprinderii: fabricarea de produse, prestarea de servicii, comercializarea de mărfuri etc. Ele sunt formate din:

a) cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb, costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate, costul mărfurilor vândute;

b) cheltuieli cu lucrările și serviciile efectuate de terți:

-întreținere, reparații, locații de gestiune, studii și cercetări (inclusiv sumele plătite pentru contracte de cercetări)

– alte servicii efectuate de terți: colaborări, comisioane, publicitate, reclamă, protocol.

c) cheltuieli cu impozite, taxe și vǎrsǎminte asimilate:

– impozitul suplimentar pe salarii, impozitul pe clǎdiri;

taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat etc.

d)cheltuieli cu personalul:salarii, asigurări și protecție socială;

cheltuieli cu pregătirea și perfecționarea profesională;

e) cheltuieli cu amortizările și provizioanele aferente exploatării:

provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

amortizări privind imobilizările corporale;

valoarea provizionată pentru deprecierea imobilelor, a materiilor prime, materialelor, obiectelor de inventar;

• Cheltuielile financiare sunt formate din:

pierderi din creanțe legate de participații;

pierderi din vânzarea titlurilor de plasament;

diferențele nefavorabile de curs valutar;

dobânzi curente

alte cheltuieli financiare (pierderi din creanțe de natură financiară)

cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele:

-provizioane pentru riscuri și cheltuieli privind activitatea financiară;

-provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare și a titlurilor de plasament

• Cheltuielile extraordinare sunt determinate de o activitate care iese din normalitate sau cu o frecvență redusă și care se referă la :

A)Operațiunile de gestiune:

despǎgubiri, amenzi , penalizǎri, lipsuri la inventar, donații și subvenții acordate (inclusive prelevǎrile și donațiile în scop umanitar, precum și pentru sprijinirea activitǎților culturale, sportive), pierderi din debitori litigioși;

cheltuieli excepționale pentru provizioanele reglementate;

cheltuieli privind deprecierile excepționale survenite la debitori diverși;

B)Operațiunile de capital:

valoarea contabilă a imobilizărilor cedate;

alte cheltuieli excepționale.

d) După conținutul lor cheltuielile se grupează în:

• salariale sau de muncǎ vie – sunt reprezentate prin consumul de forțǎ de muncǎ și îmbracǎ forma de cheltuieli cu plata remunerațiilor cuvenite personalului, cu plata contribuției unitǎții la asigurǎrile sociale, cu plata contribuției unitǎții la fondul de șomaj;

•cheltuielile materiale sau de muncǎ materializatǎ- sunt reprezentate prin consumurile de mijloace de producție, prin consumurile de mijloace de muncǎ și de obicte ale muncii; consumurile de mijloace de muncǎ îmbracǎ forma de cheltuieli cu amortizarea imobilizǎrilor, cu uzura obiectelor de inventar, iar consumul de obiecte ale muncii pe aceea de cheltuieli cu consumul de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb.

e)După gradul de autonomie a decidentului cheltuielile pot fi:

• controlabile, când deciziile privind costurile sunt la îndemâna diferitelor centre de responsabilitate (salarii, materii prime, materiale etc.);

• necontrolabile, impuse ca atare de puterea publică prin legislația fiscală sau socială (taxele, impozitele etc.).

f) După relația de determinare dintre consumul de resurse și efectele acestuia se identifică:

costuri determinate, aflate în relație directă cu efectul obținut (relația dintre costul de cumpărare și cifra de afaceri etc.);

costuri discreționare, aflate în relație confuză cu efectul obținut. De ex., în cazul cheltuielilor'de publicitate nu se cunoaște cu exactitate impactul publicității asupra cifrei de afaceri.

g) După modul de înregistrare în contabilitatea financiară și de gestiune, cheltuielile sunt:

• cheltuielile neincorporabile figurează în contabilitatea generală, modificând rezultatul net total, dar nu corespund unor consumuri normale, fiind excluse din calculul costurilor.

• cheltuielile neincorporabile pot fi: fără raport direct cu activitatea ( ex. primele de asigurare pe viață) sau cheltuieli care nu relevă activitatea curentă (cheltuieli cu provizioanele, amortizarea cheltuielilor de constituire și a cheltuielilor repartizate, cheltuieli financiare – cu excepția celor aferente exploatării -, cheltuieli excepționale).

• cheltuielile supletive figurează în contabilitatea de gestiune, dar nu sunt înregistrate în contabilitatea generală, din motive fiscale sau juridice (ex. remunerarea convențională a capitalurilor proprii).

h) Dupǎ incidența asupra fluxurilor de trezorerie cheltuielile pot fi:

• monetare – sunt cheltuielile ce genereazǎ un flux monetar (salarii,consumuri de materii prime, plata unor servicii etc.);

• calculate- sunt cheltuieli non-monetare, și sunt reprezentate de amortizǎri și provizioane

Aceastǎ separare este utilǎ în determinarea și analiza capacitǎții de autofinanțare și a fluxurilor de trezorerie.

1.3.CLASIFICAREA COSTURILOR DE PRODUCȚIE

Costurile se clasifică după mai multe criterii, dintre care:

a) După variația în raport cu volumul producției, deosebim:

• costuri variabile;

• costuri convențional-constante;

b) După folosirea alternativă a resurselor:

• costuri economice;

• costuri contabile

c) în raport cu volumul producției folosit ca bază de calcul, costurile se clasifică în:

• costuri medii;

• costuri marginale

a) Costuri variabile și costuri convențional-constante

Costurile variabile sunt acelea care semodifică(cresc sau scad) în raport cu modificarea volumului producției. Pe termen lung, toate costurile sunt variabile, deoarece, la orizontul de timp la care se referă, este posibilă o modificare a dotării întreprinderii, perfecționarea procesului tehnologic, modificarea numărului de muncitori, cantitatea de materii prime supuse prelucrării.

Pe termen scurt însă, numai o parte din costuri pot fi variabile, întrucât procesul de producție se desfășoară în anumite condiții, date de o anumită dotare a întreprinderii și de folosirea unor anumite tehnologii, în aceste condiții, unele costuri sunt convențional-constante, chiar dacă se iau hotărâri privind variația producției. De exemplu, modificarea volumului producției de la o lună la alta nu are ca efect modificarea amortizării (în situația în care nu au intrat noi mașini, utilaje, clădiri)

În categoria costurilor variabile pe termen scurt intră: costurile aferente consumului de materii auxiliare directe, de energie electrică, apă, abur ș.a, pentru nevoi tehnologice, salariile muncitorilor direct productivi, salarizați în acord, contribuțiile la asigurările sociale (C.A.S.) aferente acestor salarii etc.

Costurile convențional-constante sunt acelea a căror mărime rămâne relativ nemodificată în raport cu modificarea volumului producției.Ele apar doar într-un orizont de timp scurt și cuprind costurile referitoare la: amortizarea capitalii lui fix sau chiriile plătite pentru aceasta, salariile per sonalului din aparatul de conducere, C.A.S.ul aferent acestora, costurile aferente abonamentelor la radio, televizoare, reviste și alte publicații, impozitul pe teren, cheltuieli de deplasare, cheltuieli cu poșta, tele fonul, telefaxul etc.

I. Costurile variabile

Mărimea acestor costuri se modifică în raport cu schimbarea volumului producției. Pentru a măsura variația costurilor generate de modificarea volumului producției se calculează indicele de variabilitate a costurilor, după relația:

în care:

Iv reprezintă indicele de variabilitate a costurilor;

Chfl – costurile de producție în perioada precedentă;

Chj – costurile din perioada curentă;

Qo – volumul fizic al producției din perioada precedentă;

Qț – volumul fizic al producției din perioada curentă.

Din analiza nivelului indicelui de variabilitate pentru diferite elemente de cheltuieli se constată că acesta este diferit de la o cheltuială la alta, ceea ce denotă

existența mai multor tipuri de cheltuieli variabile și convențional-constante.

II. Costuri convențional-constante

Costurile convențional-constante sunt acele costuri care rămân fixe sau relativ fixe în raport cu modificarea volumului producției,în categoria lor intră: amortizarea clădirilor și a dotărilor tehnice, salariile personalului de conducere și CA.S.-ului corespunzător acestor salarii, cheltuieli administrativ-gospodărești ș.a.

Costurile fixe sunt acele costuri care rămân nemodificate în raport cu variația volumului producției.În această categorie se includ: amortizarea capitalului fix, diferite impozite (pe teren și clădiri), primele de asigurare, unele taxe pentru televizor, telefon, apă, salubritate etc).

Costurile relativ fixe sunt acelea ce se modifică într-o oarecare măsură în raport cu volumul fizic al producției, dar se modifică într-o proporție mult mai mică decât schimbarea volumului producției.

Cheltuielile convențional-constante totale rămân relativ fixe în raport cu modificarea volumului producției; cele unitare însă se modifică mult în raport cu modificarea volumului fizic al producției.

Atuci când gradul de folosirii capacității de producție este redus, costurile convențional-constante pe unitatea de produs sunt ridicate, ele se reduc însă pe măsura creșterii gradului de folosire a capacității de producție.

În timp, costurile convențional-constante cunosc o evoluție în salturi ascendente și descendente, după cum se extinde sau se diminuează dotarea întreprinderii.

b) Costuri economice și costuri contabile

Costurile contabile sunt acele costuri care rezultă din evidența contabilă a firmei. Ele nu au în vedere folosi rea alternativă a capitalului și a forței de muncă.Profitul calculat (ca diferență între încasări și costurile contabile) se numește profit contabil.

c)Costuri medii și costuri marginale

Costurile medii sunt în strânsă legătură cu întreaga producție realizată. Pentru obținerea ei, la fiecare unitate de produs se efectuează, în medie, aceleași cheltuieli. Prin urmare, costul mediu unitar se calculează raportând cheltuielile totale la întreaga cantitate de produse realizate, lucrări executate sau servicii prestate.

Conceptul de costuri medii nu are în vedere gruparea costurilor în fixe și variabile, precum și variția costurilor în raport cu gradul de folosire a capacității de producție.

Un alt cost important îl reprezintă costul marginal. Acest cost reprezintă creșterea costurilor totale când producția crește cu o unitate.

Costul total de producție și de desfacere se poate stabili pe articole de calculație sau pe elemente primare de cheltuieli.

Elementele primare de cheltuieli sunt următoarele:

Cheltuielile materiale

Materii prime; materiale auxiliare, obiecte de inventar și materiale de protecție, cheltuieli materiale, combustibil, energie electrică, amortizare, alte cheltuieli materiale;

Cheltuieli cu manopera

Salarii, C.A.S., protecție socială, pubicitate, cercetare piață, alte cheltuieli cu manopera.

1.4. CORELAȚIA ÎNTRE CHELTUIELI ȘI VENITURI

În cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ: cheltuielile de exploatare, cheltuielile financiare și cheltuielile excepționale.

a)cheltuieli de exploatare,respectiv cheltuieli cu materiile prime,materiale și mărfuri,cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terți,cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele,taxele si vărsamintele asimilate,cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat,cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe și circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă, contribuțiile care condiționează organizarea și funcționarea activităților respective potrivit normelor legale în vigoare, alte cheltuieli de exploatare;

b) cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanțe legate de participații, alte cheltuieli financiare;

c) cheltuieli extraordinare, respectiv cheltuielile privind operațiunile de capital și cele privind operațiunile de gestiune.

Înregistrarea veniturilor și cheltuielile în evidența contabilă se efectuează conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității.

Creșterea eficienței economice a întregii activități productive impune din partea fiecărei unități elaborarea și aplicarea riguroasă a unui ansamblu de măsuri și acțiuni tehnice, tehnologice și organizatorice în scopul asigurării unei mobilizări maxime a tuturor rezervelor existente în acest sens.

Reducerea costului de producție ocupă o poziție centrală în asigurarea creșterii economice, deoarece în nivelul cheltuielilor de producție se reflectă activitatea complexă a unei societăți comerciale (indiferent de obiectul de activitate și profilul acesteia), rezultatele obținute în domeniul creșterii productivității muncii, al economisirii resurselor materiale, al utilizării eficiente a fondurilor fixe, precum și multiplele efecte ale introducerii progresului tehnic în toate domeniile de activitate.

Acțiunile concrete de reducere a cheltuielilor se diferențiază de la o unitate la alta,în funcție de profilul de activitate, de dotarea tehnică existentă,de tehnologiile utilizate și de structura costului de producție. Cheltuielile de producție prezintă interes în contextul analizei economico-financiare atunci când participă la determinarea unor indicatori sintetici ai eficienței economice.

Activitatea tuturor societăților cu caracter productiv presupune efectuarea unor cheltuieli generate de particularitățile procesului de producție, de tehnologia și dotarea tehnică folosite. În acest context, trei elemente sunt defintorii, și anume: mijloacele de muncă; obiectele muncii; și forța de muncă.

În activitatea de eficiență economică a unei întreprinderi esențiale sunt atât nivelul înregistrat al cheltuielilor cât și structura acestora. Primul contribuie la determinarea costului pe unitatea de produs sau de serviciu, raportând totalul cheltuielilor la cantitatea obținută,iar al doilea reprezintă o adevărată radiografie a consumurilor efectuate pentru obținerea producției sau a serviciului respectiv. O asemenea structurare a elementelor de consum material sau uman creează o imagine completă și convingătoare asupra consumurilor raționale și a celor neraționale de resurse, precum și posibilitățile reale de reducere sau eliminare a celor nejustificate, a celor neeficiente.

Astfel, nivelul și structura cheltuielilor de producție contribuie la determinarea nivelului costului pe unitatea de produs sau pe unitatea de serviciu realizată. Cunoscând costul produselor, societatea comercială urmărește recuperarea acestuia prin vânzarea producției sau a serviciului.

Realizarea de produse și servicii cu cheltuieli cât mai mici constituie premisele unei eficiente economice maxime la nivelul societăților economice.

Asemenea efecte se pot materializa în:

a) producții mai mari obținute din aceeași cantitate de materii prime și materiale;

b)importante economii ca urmare a folosirii mai raționale a resurselor materiale și umane și creșterea posibilităților de stimulare a angajaților;

c)creșterea competitivității produselor realizate pe piața internă și internațională.

O asemenea viziune presupune cunoașterea exactă a principalilor factori care influențează direct sau idirect nivelul cheltuielilor de producție, a modului în care aceștia s-au manifestat, iar identificarea lor reprezintă elementul primordial în vederea reducerii cheltuielilor de producție și în special a celor materiale, acestea din urmă contribuind substanțial la creșterea producției.

Diminuarea acestor cheltuieli însă nu trebuie să afecteze calitatea produselor,deoarece orice economie făcută dauna calității echivalează cu o pierdere irecuperabilă pentru întreprinderea respectivă.

1.5.REDUCEREA COSTURIOR DE PRODUCȚIE

Funcționarea în condiții de eficiență a întreprinderii economice (societății comerciale, regiei autonome etc.)t în contextul economiei de piață, reprezintă un obiectiv important care contribuie la definirea și realizarea scopului fundamental al activității lor. Aceasta înseamnă că, în funcție de profil, unitatea economică de stat, privată sau mixtă trebuie să-și dimensioneze și să-și așeze activitatea proprie pe criterii economice care au în vedere gospodărirea cu maximă exigență a tuturor resurselor de care dispune sau pe care și le procură (financiare, tehnice, materiale și umane), acțiune prin care își asigură eficientizarea rezultatelor producției specifice, sporirea competenței pe piața internă și internațională.

Elementul determinant al unei asemenea acțiuni îl reprezintă fenomenul concurențial specific economiei de piață, care stimulează și impulsionează agenții economici să aplice toate măsurile și deciziile care contribuie la realizarea produselor, executarea lucrărilor și prestațiilor la costuri cât mai mici, Astfel, se asigură valorificarea rezultatelor obținute din activitatea lor (produse, servicii etc.) la prețuri mai reduse care, în raport cu cele ale altor ofertanți, sunt mai avantajoase pentru solicitanți și permit, în același timp, obținerea unor avantaje de profit stimulatoare pentru continuarea funcționalității agenților economici respectivi.

Eficiența economică este o componentă a activității unei întreprinderi. Ea exprimă acel raport între efect și efortul depus pentru realizarea acestui efect acceptat de piață.

Eficiența economică este forma concretă cu cea mai largă sferă de acțiune pe care o îmbracă raționalitatea în domeniul activității economice, și reprezintă interacțiunea dintre cantitatea și calitatea resurselor ca generatoare de efecte și volumul, respectiv structura, rezultatelor obținute.

Eficiența economică nu poate fi apreciată prin indicatori globali, în expresie totală (profit anual, cheltuieli anuale de producție), ci doar prin indicatorul de eficiență economică, deoarece pot exista situații în care efectul total să fie pozitiv, dar consumul de resurse utilizat pentru obținerea acestui efect să fie exagerat de mare, mult peste normal și chiar peste limita normată, ducând la o eficiență economică mai redusă.

Eficiența economică pune în balanță eforturile ce se depun cu efectele obținute din realizarea rezultatelor pe piață,

Indicatorul de eficiență economică se poate prezenta sub două forme:

• ca raport între efect și efort, situație în care se urmărește maximizarea acestuia. Ca exemplu de astfel de indicatori putem aminti: venituri la 1000 lei fonduri fixe, profit la 1000 lei cheltuieli

maxim de efect pe unitatea de efort

Ee=

• ca raport între efort și efect, situație în care se urmărește minimizarea lui. De exemplu, cheltuielile la 1000 lei venituri din exploatare trebuie să înregistreze o valoare subunitară cât mai redusă.

minim de efort pe unitatea de efect

Ee=

Relația de realizare a unui anumit efect cu un efort minim este prioritară când volumul resurselor este limitat. Când întreprinderea dispune de resurse se urmărește obținerea unui efect maxim cu un anumit efort. Practica a arătat că întotdeuana, pentru obținerea unei eficiente cât mai mari, trebuie să se asigure un consum cât mai mare de resurse.

În evoluția lor firească, există un anumit interval când creșterea efortului contribuie la creșterea efectului, dar nu putem vorbi despre o eficiență economică maximă decât în situația în care ritmul de creștere a efectului este superior ritmului de creștere a efortului. De asemenea, există o limită inferioară de alocare a factorilor ("efort"), depășirea acesteia în sensul creșterii are ca rezultat o creștere mică sau nesemnificativă a efectului, ceea ce se mai numește "efect marginal".

În această situație, nu poate fi vorba despre o eficiență economică maximă, iar depășirea unui anumit prag poate să însemne chiar o activitate neprofitabilă.

Eficiența activității agenților economici este atât rezultatul condițiilor de constituire a ofertei (costuri reduse și producție de calitate), cât și al raportului dintre cerere și ofertă (prețurile de vânzare, veniturile consumatorilor). Problema eficienței economice se pune la nivelul fiecărui agent economic, ineficienta activității punându-i în situația de faliment.

Falimentul unei activități este atunci când agentul economic nu mai dispune de nici o posibilitate reală de continuare a activității respective. O asemenea situație se ivește atunci când încasările nu-i mai permit cumpărarea de noi factori de producție.

În activitatea economică se pot întâlni mai multe variante eficiente, dar una singură este optimă, cea pentru care eficiența este maximă. Între optim și eficient există o relație ca de la parte la întreg, întregul constituind-o soluția optimă. Optimul are un caracter relativ, deoarece ceea ce la un moment dat are eficiența cea mai ridicată, la un alt moment poate fi numai eficientă sau chiar ineficientă.

Reducerea costurilor de producție reprezintă o rezervă a creșterii eficienței activității, cu condiția ca această reducere să fie rezultatul efortului propriu al firmei și să asigure respectarea sau chiar îmbunătățirea calității producției.

Amplificarea profitului se poate asigura pe mai multe căi, cea mai importantă și cu caracterul cel mai larg de aplicabilitate este cea care are în vedere realizarea activității unității economice cu cheltuieli cât mai mici, în raport cu agenții

economici de profil. Rezultatele financiare ale unității economice se vor îmbunătăți astfel asigurându-se sursa investițională certă pentru dezvoltarea și extinderea activității proprii, pentru stimularea suplimentară a salariaților.

O importanță deoseită o are și formarea sursei de finanțare a extinderii activității de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, pentru accentuarea muncii creativ-inovative, ca și pentru aplicarea efectivă în practică a rezultatelor pozitive ale acestor acțiuni de mare eficacitate pentru sporirea rentabilității activității generale a agenților economici.

Stabilirea celei mai adecvate metodologii de analiză și de interpretare a diverselor situații, precum și a prospectării rezervelor interne de creștere a eficienței economice a "resurselor consumate" necesită luarea în considerare a particularităților specifice expoatațiilor agricole.

1.5.1.. Reducerea cheltuielilor și principalii indicatori

Pentru reducerea cheltuielilor, fiecare întreprindere își elaborează un ansamblu de măsuri. Dintre acestea menționăm:

reducerea normelor de consum, introducerea noilor tehnologii, folosirea de înlocuitori de materii prime;

valorificarea superioară a materialelor și materiilor prime;

reducerea cheltuielilor cu aprovizionarea și expedierea produselor;

reducerea cheltuielilor cu amortizarea utilajelor;

economii la fondul de salarii, ca urmare a crește-rii productivității muncii;

economii la cheltuieli cu caracter administrativ-gospodărești.

Zona cheltuielilor întreprinderii cuprinde o arie largă de fenomene economice legate, în esență, de consumul și utilizarea factorilor de producție: munca, natura și capitalul Aceasta trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern, întrucât de utilizarea și consumul factorilor de producție depind în mare măsură capacitatea concurențială a întreprinderii, asigurarea unor premise de bază ale performanțe-lor economico-fînanciare.

Deoarece prețurile de vânzare ale produselor se formează pe piață, ca rezultat al acțiunii cererii și ofertei, pentru menținerea unei anumite marje a profitului se impune a acționa în sensul reducerii costurilor de producție, având în vedere că reducerea acestora reprezintă o rezervă a creșterii eficienței activității economice, cu condiția ca ea să reprezinte rezultatul efortului propriu al întreprinderii și să asigure respectarea calității producției. Se impune deci o analiză permanentă a acestor costuri, a evoluției lor de la o perioadă de gestiune la alta.

Principalii indicatori utilizați în acest sens sunt:

rata cheltuielilor totale sau nivelul cheltuielilor la 1.000 lei venituri:

R=

R == X (gi x C|)

unde:

Ch reprezintă cheltuielile totale pe cele trei domenii de activitate (exploatare, financiare, excepționale);

V – veniturile totale pe cele trei domenii de activitate;

g -ponderea (%) veniturilor întreprinderii pe domenii de activitate;

c – cheltuieli la 1.000 lei venituri, respectiv rata de eficiență a cheltuielilor totale, pe domenii de activitate.

Primul model dă posibilitatea evidențierii respectării corelației dintre ritmul de creștere a veniturilor totale și cel a cheltuielilor totale.

Al doilea model pune în evidență contribuția fiecărui domeniu de activitate la mărirea sau micșorarea ratei de eficiență a cheltuielilor totale.

o rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare sau cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare:

Rche=

Rche == X (gi x ce)

unde:

Rche reprezintă nivelul de eficiență a cheltuielilor de exploatare (Cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare)

Che – cheltuieli de exploatare;

Ve – venituri din exploatare;

ge – structura (%) veniturilor din exploatare;

ce – cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii de activități (aferente producției vândute, producției stocate, producției din imobilizări);

cheltuieli la L000 lei cifra de afaceri din activitatea de bază:

unde:

qv reprezintă volumul fizic al cifrei de afaceri; c – costul mediu pe unitatea de produs; p – prețul mediu de vânzare.

Indicatorul menționat anterior mai poate fi scris dataliat astfel:

+

Chv reprezintă cheltuielile variabile;

Che – cheltuielile constante;

Ca. – cifra de afaceri;

cv – costul variabil pe unitatea de produs;

Primul model pune în evidență faptul că asupra modificării nivelului cheltuielilor ce revin la 1000 lei cifră de afaceri acționează direct și indirect următorii factori:

– structura cifrei de afaceri;

– prețul mediu de vânzare;

– costul mediu pe unitatea de produs.

Al doilea model arată faptul că nivelul cheltuielilor

la 1000 lei cifra de afaceri este influențat de aceiași factori, însă oferă posibilitatea aprofundării cauzelor care pot determina reducerea sau depășirea costurilor, prin intermediul celor două categorii de cheltuieli (variabile și constante), cu comportamente diferite față de mărimea activității întreprinderii.

cheltuieli materiale la L000 lei cifră de afaceri:

unde:

qv reprezintă volumul fizic al cifrei de afaceri;

cm – cheltuieli materiale pe unitate de produs;

p – prețul mediu de vânzare (exclusiv TVA).

cheltuieli cu amortizarea ce revin la 1000 lei cifră de afaceri;

unde:

A reprezintă suma cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe;

qv — volumul fizic al cifrei de afaceri;

p – prețul mediu de vânzare.

cheltuieli cu dobânzile bancare ce revin la 1.000 lei cifră de afaceri:

unde:

Db reprezintă suma dobânzilor plătite pentru credite acordate;

qv – volumul fizic al cifrei de afaceri;

p – prețul mediu de vânzare.

1.5.2. Reducerea costurilor și principalii indicatori

Informațiile privind costul de producție sunt deosebit de importante pentru agenții economici. Ele constituie una din premisele necesare pentru orientarea activității în vederea realizării acelor produse care au prețuri de vânzare mari și costuri de producție mici.

Determinarea conținutului costului de producție influențează nivelul prețului de vânzare al produselor sau serviciilor, între aceste două categorii economice existând o relație ca de la parte la întreg

p = c + pf

unde:

p reprezintă preț de vânzare;

c – cost de producție; pf – profit.

În vederea evidențierii corecte a modului cum s-au consumat factorii în procesul de producție din întreprindere și pentru a se determina corect costul producției și, implicit, rezultatele financiare, contabilitatea trebuie să înregistreze, la timp și în totalitatea lor, cheltuielile de exploatare (producție). Evidențierea corectă a cheltuielilor de exploatare și calcularea cu exactitate a costului de producție trebuie să aibă în vedere diferitele feluri sau categorii de cheltuieli.

Costul de producție este un indicator economic cu o largă sferă de utilizare și cu o mare forță de oglindire a calității activității, El poate fi considerat un criteriu fundamental în stabilirea deciziilor fiecărui producător.

Diminuarea costului de producție se poate obține prin:

a) Creșterea productivității muncii care, la rândul ei, este efectul sporirii cantitative și calitative a producției agricole; ea se poate realiza, de asemenea, și prin reducerea timpului de muncă, cu condiția obținerii aceleiași producții;

b) Reducerea cheltuielilor de producție (materiale, cu munca vie) până la nivelul la care să nu influențeze volumul și calitatea producției;

c) Creșterea mai rapidă a producției în raport cu cheltuielile de producție.

d) Organizarea științifică a producției și a muncii, în vederea creșterii producției fără alocări suplimentare de resurse.

Exigențele economice în care trebuie să se înscrie activitatea oricărei întreprinderi agricole solicită abordarea cu maximă responsabilitate a problemei costurilor de producție, în sensul reducerii acestora. Un nivel ridicat de eficiență economică presupune conoașterea exactă a principalilor factori care influențează direct sau indirect nivelul cheltuielilor de producție, a modului în care aceștia s-au manifestat în perioadele anterioare. Diminuarea nivelului cheltuielilor de producție echivalează cu un profit suplimentar. Reducerea cheltuielilor de producție nu trebuie să afecteze calitatea și competitivitatea produselor.

În cazul întreprinderilor din domeniul agroalimentar există mari posibilități de reducere a cheltuielilor de producție atât în ceea ce privește activitatea de bază (principală), cât și în cazul activităților adiacente acesteia.

=== PROIECT LICENTA ANALIZA CAP II ===

CAPITOLUL II .

DIAGNOSTICUL ACTIVITĂȚII S.C. „VEL PITAR” S.A.,

Sucursala Târgu-Jiu

2.1.PREZENTAREA GENERALA A ÎNTREPRINDERII SC „VEL PITAR” S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

2.1.1. Date informative privind întreprinderea

Denumirea societatii comerciale este”Vel Pitar ”S.A.Societatea este înmatriculatã în Registrul Comerțului cu nr. J18/317/2002.

Sediul societatii este situat in Târgu-Jiu, str. Ecaterina-Teodoroiu, nr.88.

Sucursala are ca obiect principal de activitate producerea si comercializarea produselor de morărit(făină,tărâțe),panificație și patiserie, precum si activități diverse de prestări servicii ;comerț cu amănuntul de produse alimentare.

Sigla societății

2.1.2. Scurt istoric

Societatea comercială S.C. „Vel Pitar” S.A.,Sucursala Târgu-Jiu, în forma sa actuală este rezultatul dezvoltărilor ce au operat în ani asupra unui patrimoniu modest preluat in anul 1950 de la industria locală.

Patrimoniul era compus la acea dată din 20 mori prestatoare de servicii, 3 sectii de patiserie si 5 brutării de capacitate medie cu rol în satisfacerea cerințelor localităților în care erau amplasate.În timp, această structură organizatorică a fost supusă unor investiții de dezvoltare a obiectivelor existente,dar si de eralizare a noi obiective moderne în concordanță cu noile tehnologii.

Astfel, in anul 1956 a fost pusă in funcțiune prima fabrică de pâine cu proces tehnologic modernizat realizând o capacitate de 28 tone echivalent pâine în 24 ore.

In anul 1961, pentru acoperirea necesarului de produse de panificație în zona industrială Tg-Carbunești au fost puse în funcțiune două noi secții: una în orașul Tg-Carbunești cu o capacitate de 21 tone pâine în 24 ore și alta în comuna Peșteana-Balteni cu o capacitate de 7 tone în 24 ore.

Sectorul de morărit era reprezentat pană în anul 1984 doar de morile de grâu prestatoare de servicii si o moarî de porumb care producea mălai în regim comercial.Cerințele de făină se află într-o creștere continuă,iar creșterea cererii de produse de panificație si a costurilor pentru staționarea materiei prime au dus la constituirea unei mori, mori de mare capacitate pentru măcinarea grâului astfel că în anul 1984 se pune în funcțiune moara de grâu Tg-Jiu cu o capacitate de 120 tone în 24 ore.Un obiectiv important de morărit îl constituie realizarea de făină neagră necesară realizării si livrării de pâine neagră datorită prețului redus cât si utilizării în hrana animalelor.În perioada următoare s-au constituit noi obiective pentru producerea de produse de panificație și morărit,avându-se în vedere înființarea zonelor miniere în județ,construindu-se fabrici de pâine în orașul Motru, Bumbesti Jiu, Carbunesti, Săcelu, Novaci, Țicleni si Rovinari.

După anul 1990 ponderea cererii de pâine neagră a scăzut, ceea ce a dus la efectuarea de modificări la dotările tehnologice ale morii din Tg-Jiu,în sensul realizării unei diagrame de maciniș care să raspundă cerințelor prezente și previzibil viitoare ale zonei în calitatea făinii si implicit a produselor de panificație; astfel că

s-a modernizat fluxul tehnologic cu utilaje nemțești.

În anul 1991, Intreprinderea Judeteana de Morarit si Panificatie Gorj a devenit societate comercială pe actiuni cu denumirea SC GORJPAN SA TG-JIU.

Odată cu schimbările ce au avut loc cu trecerea de la economia socialistă la economia de piată, s-au produs schimbări în ceea ce priveste structura organizatorică precum si capitalul social. De la un capital social de 147 milioane lei la inființare în 1991 ca societate comercială pe acțiuni s-a ajuns pe parcursul a 11 ani respectiv în anul 2002 la un capital social de 19 miliarde lei.

În anul 1995, societatea comerciala GORJPAN SA TG-JIU s-a privatizat prin metoda MEBO si la acea vreme structura acționariatului era următoarea:

-Asociația Salariaților cu un număr de acțiuni din totalul de 10.980.925 acțiuni cu o valoare nominală de 1000 lei fiecare de 60.93% respectiv un numar de acțiuni de 6.694.333 acțiuni;

-PM un procent de 24.89% respectiv un numar de 2.734.645 de acțiuni;

– SIF OLTENIA un procent de 14.17% respectiv un număr de 1.557.947 acțiuni.

Structura acționariatului

Tabel nr.2.1.

În anul 2002 SIF OLTENIA scoate la vanzare acțiunile de 1.557.947, care sunt cumpărate de firma MOPARIV RM-VALCEA înființă pe structura Întreprinderii de Panificație si Morărit cel mai mare producator de pâine din orașul RM-VÂLCEA.

2.1.3.Capitalul social al societății

Deținând mai mult de 10% din capitalul social al SC GORJPAN SA TG-JIU, consiliul de administrație al MOPARIV a venit cu propunerea în Adunarea Generală a Acționarilor GORJPAN de majorare a capitalului social. Acționarii societății, întrucât societatea era în declin economic cu o producție mică în comparație cu numărul mare de angajați care erau sprijiniți de sindicat si având și credite bancare de 2.5 miliarde lei contractate cu BANK POST SA TG-JIU au aprobat propunerea de majorare a capitalului social care a fost de 8.5 miliarde lei din care 2.5 miliarde lei contractate cu BANK POST SA TG-JIU, restul fiind folosiți în retehnologizări a sectoarelor mari consumatoare de resurse ca spre exemplu: coloana auto, parcul de mașini fiind îmbătrânit si pentru menținerea în circulație era nevoie de costuri mari cu piese de schimb precum și înlocuirea imdiată a centralei de gaze foarte veche; consumul de gaz metan necesar pentru producerea pâinii a scăzut simțitor cu aproape 500.000mc de gaz pe lună, ceea ce în suma absolută reprezintă o diminuare a costului cu suma de 150.000.000 lei.

Din anul 2002 societatea a funcționat tot ca SC GORJPAN SA TG-JIU pâna la 01.11.2003 când a fuzionat cu societatea mama care acum se numea SC VEL PITAR RM-VÂLCEA si nu MOPARIV cum se numea în momentul cumpărării de acțiuni GORJPAN.

Majorarea capitalului social cu 8.5 miliarde lei s-a făcut prin aport de numerar astfel că de la 10.986.925 mii lei, capitalul social a devenit 19.486.925 mii lei, un numerar de acțiuni de 19486925 a 1000 lei fiecare actiune. După acest aport de capital precum si din cumpărarea de acțiuni de la membrii PAS care nu achitaseră ratele către APAPS Bucuresti, contractul de vânzare cumparare fiind în derulare, el incheindu-se în anul 2005 luna iunie, precum și din preluarea plății acestui contract pentru partea neachitată de către Vel Pitar, structura acționariatului la data de 01.11.2003 cand a fost aprobată fuziunea era urmatoarea :

– SC VEL PITAR RM-VALCEA cu un procent de 81.58% ;

– ALTI ACTIONARI cu un procent de 18.42%.

Structura acționariatului după fuziune

Tabel nr.2.2.

La fuziune o acțiune VEL PITAR a fost echivalată cu trei acțiuni GORJPAN, iar SC GORJPAN SA TG-JIU a devenit sucursală a societății comerciale VEL PITAR SA RM-VÎLCEA cu un capital social de 5.688.258 mii lei

Societate comercială VEL PITAR SA , Sucursala Târgu-Jiu, cu cod fiscal 14848060, cu conturi deschise la banci din Tg-Jiu, cu conducere executiva, formată din Director General Executiv, Director Economic, Director Tehnic si Director de Vânzări, persoane ce au fost la conducerea societatii GORJPAN, este înmatriculată la Registrul Comerțului cu nr. J18/317/2002.

2.1.4.Structura activității de producție pe anii 2002,2003, 2004

Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe, poate fi caracterizată cu ajutorul gradului de utilizare a capacității de producție, reliefat în tabelul următor :

Structura activității de producție

Tabel nr.2.3.

-kg-

Analizând tabelul se constată o capacitate de producție ridicată în cadrul secției de morărit, urmată de secția de pâine la nivelul anului 2004.Acest lucru s-a datorat creșterii pe piață a cererii de produse proaspete si de bună calitate în comparație cu altele de pe alte piețe.

Se remarcă gradul constant de utilizare bună a capacității la echivalent făină în întreaga perioadă analizată, dar și scăderea permanentă a gradului de utilizare a capacității morii de porumb. Acest element negativ a apărut ca urmare a schimbărilor intervenite în structura de proprietate a pămantului prin aplicarea Legii Fondului Funciar.

Societataea Comercială VEL PITAR S.A., Sucursala Târgu-Jiu, are ca profil de activitate fabricarea si comercializarea produselor de morărit, panificație, zaharoase si produse făinoase.

Producția se realizează cu ajutorul următoarelor obiective industriale:

Tabel nr.2.4.

Sructura pe secții a producției realizate în anii analizați, a fost următoarea:

Produse de morărit

Tabel 2.5.

– tone –

Produse de pâine în echivalent

Tabel nr.2.6.

-tone-

Rezultatele diagnozei producției

Puncte forte

existența producției integrate maciniș-panificație;

buna organizare a proceselor tehnologice, calitate competitivă a produsului
finit cu deosebire a caracteristicilor organoleptice;

o riguroasă disciplina tehnologică instaurată atât prin mijloacele controlului
tehnic de calitate cât și prin autocontrol;

independența totală a societății privind asigurarea agentului termic;

Puncte slabe

gradul avansat de uzură fizică și morală a instalațiilor tehnologice;

calitatea necorespunzătoare a echipamentului de control a calității pe faze si la produsul finit.

diagramele de măciniș nu corespund cu structura sortimentală a cererii la produsul faină.

2.2. DIAGNOSTICUL POTENȚIALULUI TEHNICO-PRODUCTIV

LA S.C. “VEL PITAR “ S.A. ,Sucursala Tg-Jiu

2.2.1 Dotarea tehnicǎ de ansamblu

Cracterizarea tehnică si tehnogică a principalelor dotări a agentului economic este următoarea:

Principalele instalații și utilaje de care dispune S.C. VEL PITAR S.A. au avut o evoluție neuniformă, urmărindu-se retehnologizarea proceselor de fabricație la care se adaugă în fluxul tehnologic și un sistem asistat de computer pentru realizarea diferitelor amestecuri și preparate pentru imobilizarea produsului finit, în funcție de cerințele clienților.

S.C. VEL PITAR S.A. produce produse de morărit( făină in echivalent grâu) și produse de pâine în echivalent(produse de pâine, specialități și zaharoase).Fabrica este dotată cu linii tehnologice complete pentru prelucrarea, depozitarea subproduselor rezultate.

Societatea dispune de toate dotările privind asigurarea utilităților: apă, abur, energie electrică, epurare ape industriale, aer comprimat industrial.În asigurarea controlului tehnologic, fabrica este dotată cu laboratoare de analize specifice industriei alimentare, ape industriale, de etalonare si intreținere AMC(aparate de măsură si control), protecția muncii, PSI(protectia muncii), si protecția mediului înconjurător.

Societatea a efectuat retehnologizări importante,mergând până la schimbarea schemei tehnologice a unor secții si introducerea unor utilaje noi din tară si import – vest (performante).

Alte dotări :cuptoare ciclotermice, cuptoare patiserie, malaxoare intensive,cãrucioare pe rotile, dospitoare, rafturi,case de marcat, vitrine frigorifice, instalații aer condiționat,mese de lucru,lãzi frigorifice,rafturi susținere mãrfuri,cântare electronice.

Nr. schimburi –pentru personalul operativ (producție și comerț)=3

2.2.2.Evoluția activelor fixe

Pentru realizarea obiectivului său de activitate, Societatea Comerciala “VEL PITAR” S.A., sucursala Târgu-Jiu, dispune de dotările fixe necesare. Acestea s-au constituit prin investitâții realizate atât din fondul centralizat al statului cat și prin autofinanțare.

Evoluția activelor fixe

Tabel nr.2.7.

-mii lei –

Sursa:Contul de profit și pierdere

Evoluția activelor fixe în perioada 2002-2003

Fig.nr.1

Activul imobilizat se diminuează cu valoarea activelor imobilizate fictive sau nonvalori (principalele active de natura nonvalorilor sau fictive : cheltuieli de constituire, cheltuieli de repartizat asupra exercițiilor financiare viitoare, primele pentru rambursarea obligațiunilor, debitorii din capitalul subscris si nevărsat, diferentțele de conversie de activ), elemente care din punct de vedere al lichiditatii nu au nici o valoare deoarece nu dau nastere unui flux de numerar.

Activul imobilizat se majorează cu partea activelor circulante cu termen de lichiditate mai mare de un an; existând creanțe-clienți sau clienți-creditori cu scadență mai mare de un an, acestea vor fi eliminate de la rubrica respectivă și transferate în grupa „Activ imobilizat” .

Se observă că activele imobilizate au crescut cu o anumită valoare în perioada 2002-2003, rezultând astfel cicluri de investiții (achizitionări de active imobilizate) mai operative ; imobilizările regrupate prin funcția de investiție, constituie nevoi (alocări) existente in pasivul bilantului.

Indicatorii specifici ai perioadei analizate au fost:

Tabel nr.2.8.

Sursa:Contul de profit și pierdere

Se observă că valoarea de inventar a crescut brusc în anul 2003 ca urmare a achizitionării de noi instalații tehnice. Gradul de reînnoire a mijloacelor fixe crește în anul 2002, dar scade cu numai 0,5% în anul 2003.

Societatea Comerciala VEL PITAR S.A. , Sucursala Tg-Jiu îsi menține in perioada analizată un volum ridicat al investițiilor cu toată situația de conjunctură nefavorabilă, neapelând la credite pe termen lung.

Ponderea mijloacelor fixe la valoarea ramasă în total active scade în anul 2003 față de anul 2002 ca urmare a faptului că în acest an S.C. VEL PITAR S.A. ,Sucursala Tg-Jiu nu achizitionează mijloace fixe iar activul crește ca urmare a datoriilor ce trebuiesc achitate.

2.2.3.Evoluția activelor circulante

Evolutia activelor circulante în perioada analizată este urmatoarea:

Tabel nr.2.9.

-mii lei –

Datele de mai sus relevă faptul că valoarea mijloacelor circulante crește mai ales în 2003 ca efect al inflației.

Pentru analiza mijloacelor circulante este relevantă structura si dinamica lor:

Tabel nr.2.10

– mii lei –

Sursa:Contul de profit și pierdere

Se observă că în total active circulante o pondere importantă o dețin creanțele la nivelul anului 2004, urmate de ponderea stocurilor de33% în total active circulante.

Pentru perioada analizată stocurile au avut componența si structura urmatoare:

Tabel nr.2.11.

-mii lei-

Sursa:Contul de profit și pierdere

Sunt de remarcat elementele pozitive cu importante efecte economice:

scăderea ponderii stocurilor de produse finite si semifabricate;

scăderea ponderii valorii ambalalajelor;

Eficiența utilizǎrii activelor circulante la S.C.”VEL PITAR” S.A.,Sucursala Tîrgu-Jiu

Tabel nr. 2.12

Sursa:Prelucrat după Contul de Profit și Pierdere

Pentru a reflecta eficiența utilizǎrii stocurilor folosim urmǎtorul indicator :Drs= durata de rotație a stocurilor ;St = valoarea stocurilor;CA = cifra de afaceri;T = timpul (zile) ;

Pentru a determina eficiența utilizǎrii creanțelor folosim urmǎtorul indicator :Prc= perioada de recuperare a creanțelor ;D = debitori ;C = clienți ;

T = timpul (zile)

Interpretare:

Viteza de rotație a activelor circulante reprezintă un indicator de eficiență care reflectă schimbările intervenite în activitatea întreprinderii (în special în activitatea de exploatare: modificarea procesului de aprovizionare și producție, reducerea costurilor, scurtarea ciclului de producție și a perioadei de desfacere, încasarea producției). Volumul activelor circulante ale întreprinderii depinde de doi factori: cifra de afaceri și viteza de rotație a activelor circulante. Cu cât activele circulante vor parcurge mai repede fiecare stadiu al rotației capitalului, cu atât viteza de rotație va fi mai mare, iar necesarul de fond de rulment mai mic pentru un volum dat al producției, respectiv al cifrei de afaceri.

Durata de rotație a stocurilor a înregistrat în anul 2002 valoarea de 21.04 zile și în anul 2003 a fost de 23.6 zile, ceea ce reflecta o situație favorabilă în 2002 și un management eficient legat de utilizarea stocurilor față de 2003.

Numărului de rotație al stocurilor mai ridicat în 2002 de 17.34 fata de 15.46 in 2003 arată că în anul 2002 firma a “mișcat” sau a rotit stocurile sale de mai multe ori.

Perioadei de recuperare a creanțelor înregistrată în anul 2002 de 13.82 zile și de 83.55 zile iăîn anul 2003 reflectă o situație din ce în ce mai nefavorabilă .

Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante presupune reducerea soldului mediu al creanțelor, precum și a valorii celorlalte categorii de active circulante pană la limita la care nu afectează buna desfasurare a activității.

Căile de accelerare a vitezei de rotație a activelor circulante sunt diverse, ele fiind specifice fiecărui stadiu al rotației capitalului investit. Astfel, :

în stadiul aprovizionării : aprovizionarea ritmică cu resurse materiale de la cele mai apropiate surse și cu mijloacele de transport cele mai economice, respectarea contractelor încheiate cu furnizorii, automatizarea operatiilor de manipulare a acestora, dimensionarea optimă a stocurilor de materii prime, materiale, produse finite ;

în stadiul produțtiei : reducerea duratei ciclului de producție și diminuarea consumurilor specifice de materii prime si materiale prin modernizarea tehnologiilor de fabricație, utilizarea integrală a capacităților de producție, folosirea completă a timpului de muncă, aprovizionarea ratională a locurilor de muncă, creșterea calificării personalului, îmbunătățirea calităîii produselor ;

în stadiul vânzării :creșterea ritmului vânzărilor prin încheierea de contrate ferme de livrare a producției, reducerea timpului de manipulare a loturilor livrărilor si accelerarea ritmului de încasare a vânzărilor prin alegerea celor mai avantajoase forme de decontare cu clienții.

2.3.DIAGNOSTICUL MANAGEMENTULUI ȘI AL UTILIZĂRII RESURSELOR UMANE

2.3.1. Structura managerialǎ

Structura managerialǎ este alcatuitǎ, în principal, din organismele de management participativ, managerul general și adjuncții sǎi, compartimentele funcționale și de concepție constructivǎ și tehnologicǎ.

Societatea dispune de un personal calificat care asigurǎ o acoperire echilibratǎ a activitǎții societǎții ca și de un manageriat dinamic și competent cu experiențǎ în domeniu.

Forța de muncǎ are un caracter stabil, societatea având o politică de personal favorabilă urmărindu-se personalul specializat.

Structura organizatorică e de tip ierarhic-functional fiind alcatuită din compartimentele operaționale si funcționale.

Pregătirea deciziei si asistenței de specialitate se realizează prin compartimentele funcționale ( servicii si birouri) ce corespund cerințelor unui anumit domeniu de activitate :

financiar-contabil

comercial

tehnico-administrativ

de personal

Cuantumul necesarului de personal se efectueazã în raport de capacitatea de producție și volumul de producție.

Societatea urmărește creșterea productivitãții prin creșterea achiziționării de utilaje performante care au influență favorabilă asupra creșterii numãrului de produse finite.

Structura activității( organizatoricǎ și de conducere)

Organizarea structuralã urmãrește gruparea funcțiunilor activitãților, atribuțiilor și sarcinilor pe baza unor anumite criterii și repartizarea acestora, în scopul realizãrii lor, pe grupuri de lucrãri și salariați, în vederea asigurãrii unor condiții cât mai bune pentru îndeplinirea obiectivelor.

Rezultatul organizãrii structurale îl constituie structura organizatoricã.

Structura organizatoricã poate fi consideratã drept scheletul firmei; este definitã ca fiind ansamblul persoanelor,subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea, astfel constituite încât sã asigure premisele organizatorice adecvate realizãrii obiectivelor prestabilite.

În ansamblul ei, structura organizatoricã, prezintã douã mari pãrți:

structura de conducere(funcționalã) și structura de producție (operaționalã). Structura de conducere reunește ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizaționale astfel constituite încât sã asigure condițiile economice, tehnice și de personal necesare desfãșurãrii proceselor de execuție. Structura de producție este alcãtuitã din ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizaționale constituite în vederea realizãrii obiectului de activitate al firmei.

La nivelul ambelor structuri se gãsesc urmãtoarele componente primare:

postul- reprezintã cea mai simplã subdiviziune organizatoricã.

Funcția- reprezintã ansamblul sarcinilor de un anumit fel ce trebuie îndeplinite în mod regulat și organizat, de un salariat al unitãții.

Intâlnim 2 tipuri de funcții:funcții de conducere;funcții de execuție.

ponderea ierarhicã reprezintã numãrul de persoane conduse nemijlocit de un cadru de conducere (director general, director, inginer șef).

Compartimentele –sunt componente rezultate din agregarea unor posturi și funcții cu conținut similar sau complementar. Compartimentele ierarhice concret au forma de birouri, servicii, secții, ateliere, firme.

Nivelurile ierarhice reprezintã pozițiile subdiviziunilor organizatorice fațã de organul superior de conducere a firmei.Totalitatea subdiviziunilor organizatorice care au aceeași pozitie fațã de organul de conducere sunt situate pe o linie ierarhicã.

Relațiile organizatorice-alcãtuite din ansamblul legãturilor dintre componentele structurii organizatorice.

Putem spune, cã în cadrul S.C. Vel Pitar SA. regula de organizare derivã din contractul colectiv de muncã.

Diagrama de relații:

-relații de subordonare între administratori,manageri,contabili, resurse umane, contabilitate-casierie;

-relații de conlucrare (directe) între compartimente funcționale și de execuție.

Deci, structura organizatoricã a unei unitãți economice poate fi consideratã ca un cadru ce cuprinde diferitele compartimente de muncã dispuse într-o schemã care sugereazã ordine, o sintetizare logicã și relații armonioase.

Structura organizatoricã este de tip ierarhic-funcțional, fiind alcãtuitã din compartimente operaționale și funcționale.

Conform prevederilor statutului, organul de conducere al societãții este reprezentat de Adunarea Generalã a Acționarilor Consiliul de Administratie, format din 15 membrii Conducerea executivã este alcãtuitã din:

Tabel nr.2.13

Conform Anexa nr.1.

Unitatea dispune de personal calificat, ponderea anualã a personalului muncitor calificat în total personal muncitor fiind ridicatã (peste 90%).

Media de vârsta a personalului este adecvatã derulãrii activitãții, iar distribuția personalului pe meserii este în corelație cu obiectul de activitate.

Forța de muncã are un caracter stabil, societatea având o politicã de personal favorabilã urmãrindu-se personalul specializat.

Sistemul informațional pe care societatea îl adoptã este comunicarea lucrãtorilor cu administratorul, precum și comunicarea între ei.

2.3.2.Eficiența utilizării forței de munca

Eficiența utilizării forței de muncă este pusă în evidență de indicatorul productivității muncii.

Productivitatea globală a muncii=

Tabel nr.2.14

-mii lei-

Cifra de afaceri ce revine pe un salariat a crescut în 2003 fata de 2002 cu 1,23% (149.585 mii lei), iar în anul 2004 fata de 2003 cu 0,65%(177807).

-Structura personalului permanent existent pe ultimii 3 ani-

Tabel nr.2.15

Fig.nr.3

Datorită restructurarilor, personalul s-a redus în 2003 fata de 2001 cu 55,4% iar față de 2002 cu 64,06%.

Față de anul 2002 în anul 2003 personalul s-a redus cu 64,06%. Media de cca21,5% personal TESA se situează la un nivel foarte redus față de alte unități similare din sector unde aceasta se ridică la 10-12%.

Ponderea muncitorilor indirect productivi a scăzut an de an ajungând la 48,6% față de numărul total de muncitori în anul 2004.

S.C."Vel Pitar"S.A.,Sucursala Tg-Jiu avea în 2002, 640 de salariati permanenți, repartizați în producția alimentară, ceea ce reprezintă un potențial uman ce poate pune în valoare resursele unității dacă e bine organizat, se asigură la timp factorii de producție necesari și se corelează salariile cu rezultatele obținute.

Personalul a fost redus în ultimii ani ăn scopul unei mai bune organizări a muncii și a necesității corelării salariilor cu rezultatele obținute.

Unitatea dispune de personal calificat, ponderea anualã a personalului muncitor calificat în total personal muncitor fiind ridicatã (peste 90%).

Media de vârsta a personalului este adecvatã derulãrii activitãții, iar distribuția personalului pe meserii este în corelație cu obiectul de activitate.Forța de muncã are un caracter stabil, societatea având o politicã de personal favorabilã urmãrindu-se personalul specializat.

In activitatea de marketing se simte lipsa unui personal calificat în studii de piață și în selectarea informației necesare de la o conducere ce practică ,,optica de producție,, la o conducere ce practică ,, optica de marketing,,. E necesar constituirea unui colectiv specializat în previziuni financiare si analiza financiară. În vederea optimizării proceselor de producție cu asistare pe calculator s-a avut în vedere întarirea colectivului informatic cu progamatori, analisti si economisti, care să asigure modelarea proceselor tehnico-economice complexe.

Societatea dispune de un personal calificat care asigurã o acoperire echilibratã a activitãții societãții ca și de un management dinamic și competent în domeniu.

2.3.3. Rezultatele diagnozei forței de munca si managementului

Puncte forte

– echipa managerială este bine constituită, are multă inițiativă și capacitate de antrenare a colectivului;

-existența unui colectiv de muncitori în care 58 % sunt. muncitori calificați;

-vârsta medie a personalului de 35 ani este o garanție a capacității sale de adaptare la orice tehnologii si activități viitoare.

Puncte slabe

-folosirea în măsură insuficientă a sistemului informatic în fundamentarea deciziilor;

-neorganizarea unui compartiment de marketing pentru punerea la dispoziția echipei manageriale a informațiilor privind cererea de piața, concurența și alte elemente necesare stabilirii strategiei de producție.

2.4.DIAGNOSTICUL ACTIVITATII ECONOMICO-FINANCIARE

LA S.C. Vel Pitar S.A., SUCURSALA TÂRGU-JIU

Evoluția în dinamică și în structură a cheltuielilor de producție o vom analiza cu ajutorul datelor din tabelul urmator .

Pentru o analiza corecta trebuie avut in vedere evolutiile in dinamica si structura a cheltuielilor de producție, veniturilor din productie și a rezultatelor financiare.pentru aceasta se analizeaza tabelul următor:

Analiza evoluției veniturilor, cheltuielilor si rezultatele financiare

Tabel nr.2.16

-mii lei-

Sursa:Contul de profit și pierdere

Valoarea cheltueililor de exploatare crește de la an la an, ajungând în 2003 la 144.914.188 față de 126235935 mii lei in 2002 , creșterea fiind de 0,15%

Cea mai mare pondere în cheltuielile de exploatare o înregistrează cheltuielile cu mărfurile si reprezintă aproximativ 39,18% în anul 2002, acestea scăzând la 34,85% în 2003,iar în anul 2004 au atins ponderea de 31,21,deci ele au avut o scădere continuă în perioada analizată.

Cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile prezintă o pondere însemnată în structura totală a cheltuielilor de exploatare de la35.454.581 mii lei în 2002 (28% din total cheltuieli ), acestea ajungând în 2003 la49.095.291 mii lei (33,88% din total cheltuieli ),iar în 2004 au atins nivelul de99.785.381mii lei.(37,05% din total cheltuieli).

Adunand clasele de cheltuieli de mai sus pe fiecare an analizat, rezultă o evoluție crescătoare a acestora pe perioada luată în calcul . Aceasta se datorează unei creșteri a prețurilor materialelor consumabile, lucrărilor executate de terți mai ales datorită inflației si devalorizării monedei nationale .

Cheltuielile cu impozite, taxe și vărsaminte asimilate de la nivelul anului 2002 sunt de 667.399mii lei,ajung la nivelul anului 2003 la485.543 mii lei, Acest lucru e determinat în primul rând de creșterea profitului, a valorii adaugate dar si de înasprirea fiscalitatii .

Cheltuielile cu renumerațiile personalului precum si cheltuielile privind asigurarea si protectia socială cresc de la an la an .

În ceea ce privește veniturile,din tabel reiese că ponderea veniturilor din producția vândutâ reprezintâ aproximativ 50 % din totalul veniturilor .

Veniturile din vanzarea mărfurilor înregistreză o creștere de 6,39 in 2003 fata de 2002, spre deosebire de veniturile din producția stocată care înregistrează o variație negativă, această variație fiind de 17,14% în 2003 față de 2002.

S.C „Vel Pitar” SA nu inregistrează venituri din provizioane pe parcursul celor trei ani analizați .Creșterea acestor venituri se datorează în mare parte creșterii cifrei de afaceri, creșterii prețurilor la produsele alimentare (datorită inflației, cererii si ofertei ) .

Veniturile din exploatare au un trend ascendent acestea ajungând în 2003 la 148.356.214 mii lei cu o variație de 24% față de anul 2002 când au atins niveul de 122.918.509 mii lei.în anul 2004,veniturile din exploatare își mențin tendința de creștere,ajungând la 286.379.646 mii lei

Din grafic se observă o creștere a veniturilor din exploatare,astfel: în anul 2003 se manifestă o creștere cu 20% față de anul 2002, iar în anul 2004 se manifestă o creștere a venitului cu 93% față de anul 2003 .Veniturile financiare au crescut în anul 2004cu 124,4% față de anul 2003,iar cele extraordinare au ajuns să atingă nivelul 0 în anul 2004.

În ceea ce privește profitul, în teoria economică contemporană există o împărțire a opiniilor în ceea ce privește definirea profitului, acesta reprezentând:

avantajul rezultat sub formă bănească dintr-o acțiune, operațiune sau activitate economică;

un element final sau rezidual al diferenței dintre venitul total și costuri;

profitul- remunerație „implicită” a factorilor de producție. Unii economiști au ajuns la concluzia că profitul este un venit rezultat din aportul adus de unul sau mai mulți factori de producție.

Agenții economici trebuie să dispună de informații privind mărimea și dinamica profitului pentru orientarea activităților, informații relevate prin cei doi indicatori esențiali: masa și rata profitului.

Masa profitului reprezintă suma absolută obținută ca diferență între venituri și costuri sau, la nivel de produs , diferența dintre prețul de vânzare și cost.

Rata profitului semnifică raportul procentual între masa profitului și cifra de afaceri(costuri sau capital), în funcție de baza de comparație pe care o dorim.

Există diverse căi de maximizare a profitului:

minimizarea costurilor de producție;

introducerea progresului tehnic, deci realizarea de produse de calitate, ceea ce se va reflecta în prețuri;

organizarea și eficientizarea muncii prin volum de muncă, timp, structura personalului etc.

În urma analizei făcute la S.C. Vel Pitar S.A.,Sucursala Tîru-Jiu se observă că la nivelul anului 2002 s-a înregistrat o pierdere de 3143303 materializată în profitul brut,după care din anul 2003 a început o redresare a activității, acoperindu-se pierderea din anul precedent,ajungîndu-se la nivelul anului 2004 la un profit net de patru ori mai mare comparativ cu anul 2003.

2.5.PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI LA . S.C. „Vel Pitar” S.A.,SUCURSAL TÎRGU-JIU

Conceptul de performanță înglobează noțiuni diverse în abordările teoretice si în practica economica , dintre cele mai importante sunt : creșterea activității , profitabilitatea , rentabilitatea , productivitatea , competitivitatea . Performanțele intreprinderii sunt apreciate în primul rand în termeni de creștere , înțeleasă ca o posibilitate a întreprinderii de a-și mări volumul de activitate .

Performanța economică, în sensul cel mai larg accesibil si totodată cel mai utilizat în relațiile economice este expresia raportului dintre efectul util (rezultatul obținut ) si efortul depus (cheltuielile efectuate )pentru obținerea lui. Performanța economică este o categorie economica destul de complexa, care exprimă cu precădere rezultatele sau efectele utile ce se obț în din activitatea economică cu scopul utilizării în condiții de maximă eficacitate a bazei tehnico materiale aflate la dispozitia agenților economici, a celor care urmează a intra in funcțiune și de fructificare a tuturor resurselor . Cu cât efectul util sau rezultatul realizat pe unitatea de cheltuială ocazionată de producerea unui anumit efect util este mai mare , cu atât eficiența economică este mai ridicată .

În masurarea rezultatelor economice se utilizează anumiti indicatori parțiali și finali, fizici si valorici, cantitativi si calitativi. O succinta ordonare a acestor indicatori poate fi următoarea :

Indicatori de eforturi : capital fix, capital circulant , numărul de salariați, fondul de salarii cheltuieli de producție, volumul investițiilor, capital propriu, capital permanent .

Indicatori de efecte : capacitățile de producție proiectate și utilizate , producția marfă , cifra de afaceri , profitul , productivitatea factorilor , încasări valutate .

Indicatori ai eficientei productiei : productivitatea muncii pe produs , costuri unitare, profitul pe unitatea de produs , rata profitului pe produs .

Indicatori ai utilizării factorilor de produție :

– factorul muncă : productivitatea muncii , salariul mediu lunar si anual gradul de înzestrare tehnica a muncii (capital fix pe lucrator )

– factorul capital :cifra de afaceri la 1000 lei capital fix , viteza de rotație a activelor circulante ,consumurile specifice de resurse pe unitatea de produs , gradul de utilizare a capacității de producție, indicatorii eficienței investițiilor (investiția specifică,termenul de recuperare a investițiilor,coeficientul de eficiență a investițiilor).

Indicatori financiari (de bonitate). Acesti indicatori se utilizează în analiza financiară și permit stabilirea bonității unității. Bonitatea exprima performanța financiară a agenților economici în cazul contractării unor împrumuturi, a creării unor societăti mixte , a restructurării – privatizării .

Sistemul de indicatori financiari (de bonitate )pentru măsurarea performanței economice într-o întreprindere :

Calculul indicatorilor financiari care sunt utilizați în analiza financiară, exprimând bonitatea firmei:

Tabel nr.2.17

( % )

Indicatorii de lichiditate, care arată dacă unitatea are sau nu disponibilități pentru plata la termen a datoriilor, cuprind : rata lichidității curente si rata lichidității imediate .

Atunci cand coeficientul ratei lichidității curente (Lc) este mai mare decat 2 el are o buna lichiditate pentru întreprindere .

Coeficientul ratei lichidității imediate (Li) trebuie sa fie superior indicelui 1.

Indicatorii de solvabilitate cuprind urmatorii indicatori: rata datoriilor, solvabilitatea generala, rata de solvabilitate, rata de acoperire a activelor fixe si solvabilitatea financiară .

Rata datoriilor exprimă capacitatea de a-și onora obligațiile față de terți pe seama activelor sale . Nivelul indicatorului cuprins între 35% si 40 % este satisfăcător pentru unitate .

Solvabilitatea generala indică ponderea datoriilor în total active fixe si circulante .

Rata de solvabilitate indică ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în capitalurile proprii. O rată de solvabilitate de 35 – 50 % este un indiciu al efortului propriu depus de întreprindere pentru utilizarea corespunzătoare a capitalului propriu .

Rata de acoperire a activelor fixe arată de câte ori valoarea activelor fixe nete acoperă suma împrumuturilor. Nivelul indicatorului cuprins între 2 – 2,5 reflectă o situație favorabilă .

Solvabilitatea financiară cuprinsă între 0,35 – 0,50 arată o pondere corespunzătoare a capitalului propriu în cifra de afaceri .

Indicatorii echilibrului financiar sunt următorii: rata autonomiei financiare , durata medie de recuperare a creanțelor, rotația activului total în cifra de afaceri , rotatia activelor circulante în cifra de afaceri si rata grevării veniturilor de datorii .

Rata autonomiei financiare cuprinsă între 50 – 75 % este satisfăcatoare pentru unitate .

Indicatorii de rentabilitate cuprind următoarele rate de rentabilitate : marja de profit , rata rentabilității financiare, rata rentabilității economice, rata rentabilității resurselor consumate și rata rentabilității generale .

Concluzii cu privire la principalii indicatori economico-financiari ai societatii.

Analizând gradul de solvabilitate a S.C. VEL PITAR S.A.,Sucursala Tg-Jiu, se constată că organizația are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești, imediate și pe termen lung, față de terți.

Prin aceste propuneri de eficientizare ale activității economice, ratele de rentabilitate ar putea înregistra creșteri de puncte procentuale, ceea ce ar avea un efect favorabil asupra organizației și astfel iar putea crea un avantaj competitiv pe piața internă.

Lichiditatea și solvabilitatea au valorile admise a fi normale, ceea ce înseamnă că societatea este solvabilă și lichidă, poate să își transforme bunurile în bani în momentele în care are nevoie.

Rata lichiditatii curente indic dacă unitatea are sau nu disponibilități pentru plata la termen a datoriilor . Această rata permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor pe termen scurt (obligații scăzute sub un an ) de către activul circulant . O valoare supraunitară acestei rate indică existența unor active circulante mai mari decat obligațiile pe termen scurt si prin urmare, utilizarea unei părți din capitalul permanent pentru finanțarea exploatării. Pentru ca sa existe o bună lichiditate , trebuie ca activele curente (activele circulante )sa fie cel putin de două ori mai mare decât datoriile pe termen scurt.

Rata lichidității imediate exprimă capacitatea unității agricole de a-și onora obligațiile pe termen scurt din creanțe si disponibilități . Acest coeficient trebuie să fie mai mare decat 1. La unitatea supusă analizei se observă că aceasta rată are o valoare oscilantă, prezentand valori inferioare lui 1.

Indicatorii de solvabilitate reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor sale bănesti , respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente . O unitate alimentară este solvabilă dacă are disponibilitati de mijloace de plată.

Rata datoriilor exprimă capacitatea unității alimentare de a-și onora toate obligatiile față de terți pe seama activelor sale . Acest indicator este satisfăcător dacă este cuprins între 35 – 40 % . În cazul de față acest coeficient are o evoluție oscilantă și valoari sub nivelul de favorabilitate pentru unitate .

Solvabilitatea financiară arată cât reprezintă capitalul propriu din cifra de afaceri. Indicatorul, cuprins între limitele de 0,35 si 0,50, arată o pondere corespunzatoare. Solvabilitatea cea mai bună s-a înregistrat în 2003, ea luând valoarea de 0,39.

Rata autonomiei financiare arată ponderea pe care o detine capitalul propriu și permanent. Această pondere are un nivel normal când este cuprinsă între 50 %-75 %. Acest indicator în toată perioada analizată este înregistrat cu nivelul 1.

Dacă gradul de îndatorare este subunitar atunci unitatea are independență financiară, situație întâlnită la S.C. VEL PITAR S.A.,Sucursala Tg-Jiu.

Indicatori de gestiune . Evoluția vitezei de rotație a stocurilor este crescătoare pe parcursul celor trei ani supuși analizei, acest lucru se întamplă și datorită specificului unității. Valoarea stocurilor în perioada 2002 – 2003 reprezintă aproape 50 % din cifra de afaceri .

Rotația activelor imobilizate în cifra de afaceri are o evoluție ascendentă deoarece nivelul activelor imobilizate a rămas constant iar cifra de afaceri a crescut.

Rotația activelor totale în cifra de afaceri are o evoluție ușor ascendentă, ca și rotația activelor circulante.

Indicatorii de rentabilitate caracterizează eficiența politicii comerciale( a procesului de aprovizionare, stocare, vânzare ) și mai ales a politicii de prețuri practicate în unitate .

Din analiza rentabilității societății a reieșit că starea activității este una bună; rentabilitatea veniturilor a înregistrat creșteri în perioada analizată, ceea ce înseamnă că veniturile au fost mai mari decât cheltuielile, societatea putând înregistra profit.

Rentabilitatea financiară de asemenea a înregistrat o creștere în perioada analizată ceea ce înseamnă că societatea poate să își onoreze datoriile și în final rentabilitatea comercială a înregistrat și ea o creștere ceea ce reprezintă că societatea a obținut profit de pe urma activității desfășurate.

Marja de profit exprimă cel mai bine eficiența politicii comerciale. În primii doi ani firma a mers in piedere, iar în 2003 a înregistrat profit.

Rata rentabilității financiare indică cât la sută din capitalul propriu s-a transformat în profit net. Prin intermediul acestui indicator se aprecieaza, eficienta investițiilor si oportunitatea mentinerii lor. Finanțarea unor investiții presupune uneori consolidarea capitalului propriu.

Rata rentabilității economice arată cât la sută din capitalul permanent s-a transformat în profit net .

Rata rentabilității generale indică cât la sută din cheltuielile totale au generat profit.

Veniturile totale reflectă și această producție a morii, care este realizată, din care cât este necesară pentru consumul intern de pâine și care este destinată vânzării și inclusă și în cifra de afaceri.Din total cifra de afaceri, peste 80% este realizată din vânzarea produselor de panificație.

În anul 2002,cu toate că societatea a înregistrat pierdere, se află in concurență cu alte fabrici de producere a pâinii și dispunea de un surpus de personal în raport de cantitățile de produse de panificație cerute pe piață. Costurile ridicate cu consumul de gaze și energie și restructurarea sau mai precis corelarea forței de muncă cu producția au fost greu de înlăturat.

O dată cu aportul de numerar cu care a venit SC „Vel Pitar” RM-Vâlcea și o dată cu dotarile tehnice care s-au făcut, în special în sectoarele unde costurile erau foarte mari, situația financiară în perioada următoare ca și astăzi s-a îmbunatătățit reușindu-se a se realiza profit.

Veniturile extraordinare s-au realizat din vânzarea activului, respectiv o clădire fără utilaje în orașul Rovinari, unitate închisă fiind neprofitabilă pentru societate o dată cu înființarea Zonelor Defavorizare unde anumiti investitori, inființați în acest sens produceau și livrau produse de panificație la preturi foarte mic în comparație cu SC Vel Pitar S.A., lucru ce a determinat Consiliul de Administratie de a lua masura vinderii acestui activ.

Cheltuielile extraordinare reprezintă valoarea amortizării activului până la momentul vânzării lui.

2.6. Diagnosticul activității de marketing la SC ”Vel Pitar” S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

În prezent, firma SC Vel Pitar RM-Vîlcea deține sucurasale în : Pitești, București (2 fabrici de panificție), Giurgiu, Brașov, Târgu-Jiu, Cluj, Iași, Tecuci și RM-Vâlcea.

Piețele nu trebuie percepute ca operatori și intermediari,ci ca o structură aflată la dispoziția agenților economici în scopul facilitării negocierilor și activităților logistice pe care aceștia le desfășoară.

Piețele care permit schimbul de produse sunt considerate piețe fizice unde toate mărfurile sunt expuse,ceea ce dă posibilitatea cumpărătorilor să aleagă în funcție de aprecierea lor senzorială.

Din datele de mai sus rezultă că societatea este o societate integrată, care are atât activitate de morărit cât și activitate de panificație, iar materia de bază folosită în

procesul de producție o reprezintă grâul, din a cărui procesare, prin măcinare rezultă făina și subproduse.

În funcție de cerințele de pe piața făinii, se macină o anumită cantitate de grâu și producția obținută conform tehnologiei și diagramei de maciniș este de 68% făină si 32% subproduse.

2.6.1Piața de aprovizionare a societății

Caracteristici ale proceselor de aprovizionare, producție

Firma S.C.Vel Pitar S.A. realizeazã aprovizionarea cu :materii prime-pentru producție;mãrfuri – pentru comerț.

Aprovizionarea cu materii prime se face de la furnizorii specifici și se recepționeazã și depoziteazã într-o magazie centralã de unde se eliberezã în consum. Documentul primar care se întocmește în procesul de aprovizionare este nota de intare recepție, iar pentru ieșire se întocmește- bon de consum.

Pentru aprovizionare cu marfuri în scop comercial la fiecare unitate comercialã se întocmește notã de intrare recepție pe baza facturilor emise de furnizori.

Schița activității de producție :

Tabel nr.2.18

Este foarte importantă strategia achiziționării materiilor prime în viitor,atât la grâu cât și porumb,la care producția fizică la nivel de județ a scăzut datorită reorganizării determinate de aplicarea Legii Fondului Funciar și a condițiilor meteorologice.

Deasemenea este tot mai evident faptul că atât la grâu cât și la porumb sectorul privat a devenit sursa preponderentă de materii prime pentru industria de morărit și panificație.

Situația contractelor încheiate de S.C. SC ”Vel Pitar” S.A.,Sucursala Târgu-Jiu la nivelul anului 2003.

Tabel nr.2.19

La activitatea de producție, necesarul de materii prime se apreciazã în raport de cantitatea de produse finite necesare pe piațã de la furnizorii consacrați și cu care firma se aflã în relații de colaborare.

2.6.2Piața de desfacere a societății .Caracteristici ale proceselor de vânzare

Cooperare și relații cu alte unitati

În prezent firma SC Vel Pitar RM-Vâlcea deține sucurasale în : Pitești, București (2 fabrici de panificație), Giurgiu, Brașov, Tg-Jiu, Cluj, Iași, Tecuci si RM-Vâlcea.

Relațiile pe care firma S.C. „Vel Pitar” S.A.,Sucursala Tg-Jiu le desfãșoarã sunt unele de cooperare atât cu furnizorii cât și cu clienții.

Pentru activitatea de comerț, necesarul de mãrfuri se apreciazã în raport de structura stocurilor existente în unitatea de desfacere cu amãnuntul.În raport de necesar, se efectueazã comenzi cãtre furnizorii de materii prime și mãrfuri. La primirea resurselor, pe baza facturilor de la furnizori, se întocmesc note de intrare recepție. Pentru vânzarea mãrfurilor, se întocmesc monetare fiscale, pentru transfere se întocmesc avize de însoțire marfã, iar pentru ieșirile de materii prime se întocmesc bonuri de consum.

Sucursala Vel Pitar Tg-Jiu, având relatii comerciale cu furnizorii si clienții de bunuri si servicii cu conturi deschise la banci diferite, are deschise conturi la urmatoarele bănci :Banca Romană de Dezvoltare suc Tg-Jiu;Raiffensen Bank suc Tg-Jiu;Bank Post suc Tg-Jiu;Trezoreria Tg-Jiu.

Prin negocierile purtate cu fiecare sucursală de bancă în parte, s-a convenit și negociat nivelul comisioanelor percepute pentru operațiunile derulate pentru fiecare bancă. In funcție de nivelul comisioanelor practicate, sucursala își programează zilnic banca prin care face operațiuni, astfel ca nivelul comisioanelor ce se percep de banca să fie minime. S-a obținut chiar derularea de operațiuni fără percepere de comision pentru operațiuni de încasări și plăti în aceeași bancă.

Cu privire la desfacerea produselor de pâine și produse de panificație la S.C. „ Vel Pitar „ S.A. Târgu-Jiu,aceasta se realizează în judetul Gorj în orașe,sate și comune, precum: Târgu-Jiu,Motru,Novaci,Rovinari,Târgu-Cărbunești,Țicleni.

Schița activitãții comerciale:

Firma S.C.Vel Pitar S.A.,Sucursala Târgu-Jiu realizeazã vânzarea directã cu populația, fãrã autoservire.

Principalii beneficiari ai produselor S.C.Vel Pitar S.A.,Sucursala Tîrgu-Jiu

Produsele fabricate se vând direct către populație prin rețeaua proprie de magazine pe care o deține societatea în orașul Tg-Jiu și în județul Gorj și transferă și în tară la celalalte sucursale, în special produsele de morărit cât ăi vânzare prin clienți cu care are încheiate contracte de vânzare-cumparare atât în oraș cât și la nivelul județului.

Societatea detine un numar de 30 magazine proprii în care vinde atât produsele proprii cât și produsele terțe, toate produse alimentare.

=== PROIECT LICENTA ANALIZA CAP III ===

CAPITOLUL III.

ANALIZA CHELTUIELILOR DE PRODUCȚIE LA S.C. „VEL PITAR” S.A.,SUCURSALA TÎRGU-JIU

3.1 ANALIZA SITUATIEI GENERALE A CHELTUIELILOR

Un diagnostic cu caracter general privind ansamblul cheltuielilor la întreprinderea S.C. „VEL PITAR” S.A.,Sucursala Tg-Jiu necesitǎ efectuarea unei analize corelate al cǎrei obiect îl constituie situația înregistrata în urmatoarele domenii mai importante:

variația cheltuielilor pe total și pe tipuri de activitǎți, în dinamicǎ;

modificǎrile intervenite în structura cheltuielilor totale pe tipuri de activitǎți;

variația nivelului eficienței economice a cheltuielilor pe total si pe tipuri de activitǎți.

Dupa natura lor cheltuielile se grupeaza în:

cheltuieli de exploatare, care cuprind categoriile de consumuri privind realizarea obiectului de activitate și cele aferente acestora;

cheltuieli financiare, care includ pierderile din creanțe legate de participații, din vânzarea titlurilor de plasament, dobânzi etc.;

cheltuieli extraordinare, care nu sunt legate de activitatea curenta, normala, ci se referǎ la despǎgubiri, amenzi, penalizǎri, donații, subvenții ș.a. .

Veniturile întreprinderii reprezintǎ sumele încasate sau de încasat în cursul exercițiului și se grupeaza în:

venituri din exploatarea în care se includ veniturile realizate din operațiile care formeaza obiectul de activitate, la care se adaugǎ veniturile din producția stocatǎ si imobilizatǎ, precum si alte venituri legate de exploatare;

venituri financiare în care se includ veniturile din participații, din alte imobilizǎri, din titluri de plasament;

venituri extraordinarecare cuprind despǎgubiri, penalitǎți încasate ș.a.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizeazǎ evolutia lor si factorii care o determinǎ, în vederea identificǎrii posibilitǎților de diminuare a lor în scopul sporirii rentabilitǎții.

Indicatorul „cheltuieli la 1000 lei venituri” se determina ca raport între cheltuielile totale si venituri:

în care:

Chi reprezintǎ cheltuieli totale pe cele trei tipuri de activitǎți;

Vi – venituri totale pe cele trei tipuri de activitǎți;

gi – structura ( ponderile ) veniturilor pe cele trei tipuri de activitǎți;

chi x 1000/vi – nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri pe cele trei tipuri de activitǎți.

Rezulta deci cǎ modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri se datoreazǎ influenței structurii veniturilor și a nivelului cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri.

Nivelul și evolutia acestor cheltuieli la întreprinderea S.C. „VEL PITAR” S.A. sunt prezentate în tabelul urmǎtor:

Dinamica și structura cheltuielilor aferente veniturilor la

S.C.” VEL PITAR” S.A,Sucursala Tg-Jiu

Tabelul nr. 3.1

– mii lei –

Interpretare:

Se observǎ cǎ ponderea veniturilor din exploatare în total venituri a crescut in anul 2003 fața de anul 2002. În acelasi interval, cheltuielile de exploatare au crescut si ele ca procent în total cheltuieli, ajungând de la 99,63% la 99,94% în anul 2003. Se observa o scadere, în anul 2004, a cheltuielilor de exploatare în total cheltuieli, ajungând la 99,89% față de anul 2003 când acestea au atins pondeera de 99,94%.

Veniturile financiare au înregistrat o scădere considerabilǎ în anul 2003 fața de anul anterior (0,35%în anul 2002, repectiv 0,13% in anul 2003), iar în 2004 înregistreaza o creștere, ajungând la nivelul de 4,41% .

Ponderea cheltuielilor financiare este mai scăzută în total cheltuieli, acest lucru datorându-se faptului cǎ întreprinderea, din anul 2002 nu a mai contractat credite bancare. Astfel cǎ în anii 2002 și 2003 ponderea cheltuielilor financiare în total cheltuieli a fost doar de 0,15%, respectiv 0,06 în 2003. In anul 2004 ponderea acestor cheltuieli în total cheltuieli a înregistrat o creștere ajungand la un procent de 0,11%, ca urmare a diferentelor nefavorabile de curs valutar.

Veniturile extraordinare au o pondere scǎzutǎ în total venituri, ajungându-se din anul 2004 la o pondere de 0%, iar cheltuielile excepționale au aceiași evoluție descrescǎtoare ca și veniturile extraordinare.Acestea apar doar in anul 2002,avand o pondere de 0,17% in ceea ce priveste veniturile din exploatare,iar cheltuielile inregistreaza in același an un nivel de 0,22%.

3.1.1. Eficiența cheltuielilor prin raportarea lor la venituri pe total întreprindere și pe tipuri de activități

Rata de eficiențǎ a cheltuielilor din cadrul întreprinderii S.C. „VEL PITAR ” S.A.,Sucursala Tg- Jiu este redatǎ în tabelul urmǎtor:

Dinamica ratei de eficiențǎ a cheltuielilor

la S.C. „VEL PITAR ” S.A.,Sucursala Tg- Jiu

Tabelul nr. 3.2

lei-

Formula de calcul pentru total rată de eficiență a cheltuielilor sau nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri:

R=Ch*1000/V sau R=∑(gi*ci), in care:

Ch reprezintǎ cheltuieli totale pe cele trei tipuri de activitǎți;

V– venituri totale pe cele trei tipuri de activitǎți;

gi – structura ( ponderile ) veniturilor pe cele trei tipuri de activitǎți;

ci – cheltuieli la 1000 lei venituri,respectiv rata de eficiență a cheltuielilor totale,pe domenii de activitate.

Evoluția ratei de eficiențǎ a cheltuielilor(Ch∙1000/V)

La S.C.„ VEL PITAR ” S.A.,Sucursala Tg- Jiu

Fig.nr.3

Calculul și analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, în anii 2002 și 2003:

976,1- 1025,44 = -49,34 lei

din care:

1)datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor:

2)datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor totale:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

-49,34 lei =- 176,84 lei+127,5lei

Corelația este verificată

3.1.2.Analiza structurală ți factorială a cheltuielilor de producție

Dacǎ avem în vedere faptul ca situația cheltuielilor la 1000 lei venituri este diferitǎ pe cele trei domenii de activitate, se impune efectuarea unei analize de tip factorial pornind de la modelul de analizǎ:

Calculând, avem:

976,1- 1025,44 = -49,34 lei

din care:

1) datoritǎ influenței modificǎrii structurii veniturilor pe cele trei domenii de activitate:

2) datoritǎ influienței modificǎrii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe domenii de activitate :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-49,34 = 0,78 + (- 50,12)

Corelația este verificată

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2002

Din analiza datelor rezultǎ cǎ în anul 2003 s-a înregistrat o scădere a nivelului ratei de eficiențǎ a cheltuielilor totale fațǎ de nivelul înregistrat în anul 2002, fiind respectatǎ și corelația dintre ritmul de creștere a veniturilor și ritmul de creștere a cheltuielilor.

114,43% < 120,22%, în care:

114,43% reprezintǎ indicele de creștere a cheltuielilor

120,22% – indicele de creștere a veniturilor

În anul 2003 nivelul ratei de eficiențǎ a cheltuielilor totale a scǎzut cu -49,34 fațǎ de cea înregistratǎ în anul 2002, situație determinatǎ de scaderea considerabilǎ a cheltuielilor financiare si de creșterea cheltuielilor de exploatare.

În aceste condiții, creșterea cheltuielilor de la 126708084mii lei la 144996834mii lei se justificǎ, deoarece ritmul de creștere a cheltuielilor este mai mic decât dinamica veniturilor, astfel cǎ efectul devanseazǎ efortul financiar.

Indicatorul de eficiență economică este dat de formula :

Ee = ,

prin care se urmarește minimizarea lui,de exemplu, cheltuielile le 1000 lei venituri din exploatare trebuie să înregistreze o valoare subunitară cât mai redusă.

Cheltuielile la 1000 lei venituri au scǎzut în anul 2003 fațǎ de anul anterior cu -49,34lei. Aceastǎ scǎdere este rezultatul influenței urmǎtorilor factori :

modificarea structurii veniturilor care are ca rezultat devansarea lui de către nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri totale cu 176,84 lei Aceastǎ situație s-a datorat creșterii ponderii veniturilor din exploatare de la 99,48% în anul 2002 la 99,87% în 2003,adicǎ în acel domeniu de activitate cu un nivel al cheltuielilor la1000 lei venituri mai mare decât nivelul mediu al cheltuielilor la 1000 lei venituri totale.

Având în vedere cǎ veniturile din activitatea de exploatare ocupǎ o pondere foarte mare în total venituri (99,48% în anul 2002, respectiv 99,87% în anul 2003), scăderea cheltuielilor la 1000 lei venituri din activitatea financiarǎ, precum și din activitatea excepționalǎ are o influențǎ nesemnificativǎ.

modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri pe cele trei categorii de activitǎți a avut o influențǎ favorabilǎ ducând la creșterea ratei de eficiențǎ a cheltuielilor cu 127,5lei. Deși cheltuielile financiare au scăzut și cele eextraordinare s-au diminuat la zero, acest fapt nu a putut devansa creșterea cheltuielilor de exploatare, ceea ce a dus la o creștere pe total activitate de 127,5 lei.

Calculul și analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri,în anii 2003 și 2004

∆ Ch*1000/V = (Ch*1000/V)1 – (Ch*1000/V)0 =940,10 – 976,1

= – 36lei

din care:

1)datoritǎ influienței modificǎrii veniturilor:

2)datoritǎ influienței modificǎrii cheltuielilor totale :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-36 lei= -470,5 lei + 434,5 lei

Corelația a fost respectată.

Aprofundând analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, putem calcula influențele fiecǎreia dintre cele trei categorii de cheltuieli aferente celor trei activitǎți: exploatare, financiarǎ și extraordinară.

Se impune efectuarea unei analize de tip factorial pornind de la modelul de analizǎ:

Calculând, avem:

∆ Ch*1000/V = (Ch*1000/V)1 – (Ch*1000/V)0 =940,10 – 976,1 = – 36lei

din care:

1)datoritǎ influenței modificǎrii structurii veniturilor pe cele trei domenii de activitate :

2)datoritǎ influienței modificǎrii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe domenii de activitate :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

– 36 lei = – 0,19 +( – 35,81)

Corelația a fost verificată

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

Din analizǎ rezultǎ cǎ și în perioada anilor 2003 și 2004 s-a respectat corelația dintre ritmul de creștere a veniturilor și ritmul de creștere al cheltuielilor:

185,86%<193,08% în care:

185,86% reprezintǎ ritmul de creștere a cheltuielilor

193,08%- ritmul de creștere a veniturilor

În anul 2004, nivelul ratei de eficiențǎ a cheltuielilor totale a scǎzut cu -36lei fațǎ de cel înregistrat în anul 2003, totuși fațǎ de rezultatele analizei din primii doi ani se constatǎ o detriorare a ratei de eficiențǎ a cheltuielilor, determinatǎ în primul rând de o mai slabǎ corelare între ritmul de creștere al veniturilor și cel al cheltuielilor.

Cheltuielile la 1000 lei venituri, din calculul factorial, au scǎzut în anul 2004 fațǎ de anul anterior cu -36lei. Aceastǎ scǎdere este rezultatul influenței urmǎtorilor factori :

modificarea structurii veniturilor cu -470,5lei. Astfel, veniturile din exploatare au scăzut de la 99,87% la 99.85%, veniturile financiare au crescut cu 0,02%, iar veniturile excepționale ca și cheltuielile excepționale s-au diminuat ajungând la nivelul de 0%

cheltuielile la 1000 lei venituri,pe cele trei categorii de activitate au avut o evolutie favorabilǎ, diminuându-se cu -35,81lei, acest lucru datorându-se creșteri intr-o măsură mică a cheltuielilor de exploatare de la 99,94% în 2003 la 99,89% în 2004,dar influența cea mai mare având-o cheltuielile excepționale care in anul 2002 au avut nivelul de 280367 mii lei,iar în anul 2003 acestea au ajuns la 0 datorită faptului că societatea nu a înregistrat nevirări la termen a obligațiilor de plată către bugetul statului, menținându-și valoarea la zero si în anul 2004.

3.2 ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

În totalul cheltuielilor întreprinderii S.C.“VEL PITAR”S.A. Sucursala Tg-Jiu, cheltuielile de exploatare dețin pondera cea mai mare ( 99,63% în anul 2002, 99,94% în anul 2003 și 99,89 în anul 2004), ceea ce impune o analizǎ mai complexǎ și mai aprofundatǎ în acest domeniu, unde, de fapt, trebuie cǎutate nu numai cauzele care au generat cu preponderențǎ o anumitǎ dinamicǎ a cheltuielilor de producție și a eficienței acestora, dar și rezervele interne de a cǎror implementare depinde o creștere mai puternicǎa eficienței acestor cheltuieli.

O apreciere cu caracter general privind situația de ansamblu a cheltuielilor pentru exploatare trebuie sǎ ținǎ seama, în mod corelat, de trei aspecte indisolubil legate între ele :

a) variația cheltuielilor pentru exploatare, pe total și pe elemente componente, în dinamicǎ și comparative cu prevederile ;

b) modificǎrile intervenite în structura cheltuielilor pentru exploatare pe elemente componente, în dinamicǎ și comparativ cu prevederile ;

c) variația nivelului eficienței economice a cheltuielilor pentru exploatare pe total și pe principalele elemente componente, în dinamicǎ și comparativ cu prevederile.

În scopul efectuǎrii unei asemenea analize, va fi utilizat ca model de sistematizare a informației și a calculelor necesare tabelul 3.3 în care este redatǎ situația în dinamicǎ a celor trei aspecte menționate mai sus.

Dinamica structurii și a ratei de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare

la S.C.“VEL PITAR”S.A. Sucursala Tg-Jiu

Tabelul nr. 3.3

– mii lei –

Dinamica cheltuielilor la 1000 de lei venituri din

exploatare la S.C.” VEL PITAR”S.A., Sucursala Tg-Jiu

Fig.nr.4

Interpretare:

Analiza cheltuielilor pentru exploatare a fost fǎcutǎ în primul rând, prin prisma eficiențelor economice, indicatorul „cheltuieli la 1000 de lei venituri din exploatare” reflectând tocmai aceastǎ eficiența.

Se observǎ în anul 2003 fațǎ de 2002 cǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare a avut o evoluție tocmai favorabilă, aceasta diminuându-se cu -50,19lei la 1000 lei venituri din exploatare.

Cauzele acestei evoluții trebuiesc cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu materiile prime, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicatǎ în total cheltuieli de exploatare și care, prin variațiile sale influențeazǎ cel mai serios nivelul indicatorului.

Astfel, calculând cheltuielile materiale la 1000 lei venituri din exploatare se observǎ cǎ nivelul acestora a crescut cu 27,28lei.

În anul 2003 nivelul indicatorului cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare a înregistrat o creștere cu 27,28 lei, ceea ce inseamnǎ cǎ unitatea a depus un efort mai mare pentru a obține acelasi efect (1000 lei venituri).

Diferența se datoreazǎ în primul rând creșterii ponderii cheltuielilor materiale in total cheltuieli de exploatare (31,32%2002, respectiv 35,25% în 2003). Calculând cheltuielile materiale la 1000 de lei venituri din exploatare se remarcǎ creșterea acestora cu 27,28lei(363,24 lei , respectiv 390,52 lei).

Se observǎ în anul 2004 fațǎ de 2003 cǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare a avut o evoluție tocmai favorabilă, aceasta diminuându-se cu -36,33lei la 1000 de lei venituri din exploatare.

Cauzele acestei evoluții trebuiesc cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu materiile prime, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicatǎ în total cheltuieli de exploatare și care, prin variațiile sale influențeazǎ cel mai serios nivelul indicatorului.

Astfel, calculând cheltuielile materiale la 1000 lei venituri din exploatare se observǎ cǎ nivelul acestora a crescut cu 31,29lei.

În anul 2004 nivelul indicatorului cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare a înregistrat o creștere cu 31,29 lei, ceea ce inseamnǎ cǎ unitatea a depus un efort mai mare pentru a obține acelasi efect (1000 lei venituri).

Diferența se datoreazǎ în primul rând creșterii ponderii cheltuielilor materiale in total cheltuieli de exploatare (35,25% în 2003,respectiv 41,04% in anul 2004). Calculând cheltuielile materiale la 1000 de lei venituri din exploatare se remarcǎ creșterea acestora cu 31,29 lei.( 390,52 lei,respectiv 421,81 lei ).Creșterea cheltuielilor materiale la 1000 de lei venituri din exploatare a fost urmata și de o creștere corespunzǎtoare a producției.

Analiza eficienței cheltuielilor de exploatare poate fi efectuatǎ în raport cu formarea veniturilor și nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri. În acest scop datele necesare sunt redate în tabelul urmǎtor :

Evoluția veniturilor și a cheltuielilor de exploatare

la S.C.” VEL PITAR”S.A., Sucursala Tg-Jiu

Tabelul nr. 3.4

– mii lei –

Acest indicator se poate determina dupǎ urmǎtoarele modele :

în care :

Che x 1000/v reprezintǎ nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare ;

Che- cheltuieli totale de exploatare ;

Ve- venituri din exploatare ;

gi- structura (ponderea) veniturilor din exploatare ;

ci x 100/vi- cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare aferente producției vândute, stocate și vânzǎrii mǎrfurilor.

Calculul și analiza cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare în anii 2002 și 2003

din care :

1) datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor din exploatare :

2) datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor de exploatare :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-50,19= -172,19+122lei

Analiza comparativǎ a anilor 2002 și 2003

Din analiza datelor rezultǎ cǎ în anul 2003 s-a înregistrat o scǎdere a nivelului ratei de eficiențǎ cheltuielilor de exploatare fațǎ de nivelul înregistrat în anul 2002, care este rezultatul respectǎrii corelației dintre ritmul de creștere al veniturilor din exploatare și ritmul de creștere al cheltuielilor de exploatare.

120,69%<147,96%, în care:

120,69% reprezintǎ indicele de creștere a cheltuielilor de exploatare;

147,96%- indicele de creștere a veniturilor din exploatare.

În perioada primilor doi ani se constatǎ o îmbunǎtǎțire a nivelului cheltuielilor de exploatare la 1000 de lei venituri din exploatare, în valoare de 172,19lei. Acest fapt a fost urmarea sporirii veniturilor din exploatare cu 265,36lei , precum și al acțiunii nefavorabile a creșterii cheltuielilor de exploatare cu 122lei.

Calculul și analiza cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare în anii 2003 și 2004

din care :

1) datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor din exploatare :

2) datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor de exploatare:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-36,33lei=-470,78lei+434,45lei

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

În perioada ultimilor doi ani analizați s-a înregistrat o creștere a nivelului ratei de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare, care esterezultatul nerspectǎrii corelației dintre ritmul de creștere al veniturilor din exploatare și ritmul de creștere al cheltuielilor de exploatare.

193,04%>185,86 % , în care :

185,86 reprezintǎ indicele de creștere a cheltuielilor de exploatare ;

193,04- indicele de creștere a veniturilor din exploatare.

În aceste condiții creșterea cheltuielilor de exploatare în anul 2004 fațǎ de anul 2003 nu depășește ritmul de creștere a veniturilor, astfel cǎ efectul financiar devanseazǎ efortul.

Cheltuielile de exploatare la 1000 de lei venituri din exploatare au scazut în anul 2004 fațǎ de anul anterior cu 36,33lei.

Aceastǎ scadere se datoreazǎ influenței favorabile a veniturilor care au scǎzut cu 470,78lei și a cheltuielilor care au crescut cu 434,45lei.

3.2.1 ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

În cadrul activitǎții de exploatare cifra de afaceri reprezintǎ activitatea cu ponderea cea mai mare și ea evidențiazǎ finalitatea activitǎții de exploatare. Rezultǎ deci cǎ eficiența cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este hotǎrâtoare asupra eficienței activitǎții de exploatare.

Analiza factorialǎ a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri prezintǎ o importanțǎ deosebitǎ întrucât reprezintǎ o aprofundare a situației generale a cheltuielilor pentru exploatare. O asemenea analizǎ vizeazǎ producția vândutǎ care, de fapt, constitue componenta de bazǎ a producției exercițiului, precum și a veniturilor din exploatare.

Indicatorul cheltuieli la 1000 lei cifrǎ de afaceri, care exprimǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri, are implicații directe în însǎși determinarea cuantumului profitului brut realizat din vânzarea producției. Acest indicator permite, pe o bazǎ cuantificabilǎ, temeinic fundamentatǎ, diagnosticarea corectǎ și completǎ a variației factorilor care au determinat în mod direct însǎși evoluția (favorabilǎ sau nefavorabilǎ) a acestui indicator. Totodatǎ permite și identificarea domeniilor unde pot fi descoperite și implementate noi rezerve interne de creștere mai acceleratǎ a nivelului eficienței economice a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri.

Modelul utilizat în analiza factorialǎ a cheltuielilor la 1000 de lei cifrǎ de afaceri se bazeazǎ pe urmǎtoarea relație matematicǎ și respectiv schemǎ factorialǎ :

unde :

Chx1000/Ca reprezintǎ cheltuielile la 1000 lei cifrǎ de afaceri ;

c- costul mediu pe unitatea de produs ;

p- prețul mediu pe unitatea de produs ;

s- structura producției vândute.

Schema factorială de analiză

Rezultǎ deci cǎ nivelul cheltuielilor la 1000 lei producție marfǎ este o funcție de trei factori cu acțiune directǎ ( în ordinea de analizǎ) :

1.Structura producției marfǎ totale (s), adicǎ ponderile diverselor produse marfǎ- factor cu caracter structural în relația datǎ , implicit legat de volumul fizic al producției marfǎ (factor cu caracter cantitativ, care, în contextul relației date, nu acționeazǎ în mod direct asupra nivelului indicatorului analizat) ;

2.Prețul mediu de vânzare pe unitate de produs marfǎ (p), fǎrǎ TVA- factor cu caracter calitativ în relația datǎ ;

3.Costul pe unitate de produs marfǎ (c)- factor, de asemenea, cu caracter calitativ în relația datǎ.

Evoluția cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri

La S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

Tabelul nr. 3.5

– mii lei –

Utilizând metoda substituției în lanț, cuantificarea acțiunii celor trei factori menționați asupra variației cheltuielilor la 1000 de lei cifrǎ de afaceri, presupune urmǎtoarele formule și calcule:

Analiza indicatorului pe anii 2002 și 2003

Cresterea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri cu 321,71 lei este rezultatul influenței :

din care :

1)datoritǎ influenței structurii producției vândute :

2)datoritǎ influenței prețului mediu de vânzare :

3)datoritǎ influenței costului de producție :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-127,75lei =0,06lei -151,51lei +23,72lei

Consemnate în schema factorialǎ, rezultatele cuantificǎrilor factoriale se prezintǎ astfel :

Analiza comparativǎ a anilor 2002 și 2003

Se observǎ cǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri a înregistrat o dinamicǎ favorabilǎ, respectiv fațǎ de anul anterior mia de lei venituri a putut fi obținutǎ cu o cheltuialǎ mai micǎ, și anume cu -127,75lei mai puțin.

Reducera „ cheltuielilor la mia de lei cifrǎ de afaceri” s-a datorat, pe de o parte, unor modificǎri favorabile intervenite în structura producției vândute (0,06lei),datoritǎ creșterii ponderii produselor vândute al cǎror nivel de eficiențǎ economicǎ a cheltuielilor este mai ridicat, iar pe de altǎ parte încasǎriiunor prețuri unitare medii de vânzare (fǎrǎ TVA) mai mari fațǎ de anul precedent.

Aportul favorabil al structurii producției vândute și al prețurilor unitare medii de vânzare a fost substanțial diminuat de creșterea costurilor unitare de producție (+23,72lei).

Analiza indicatorului pe anii 2003 și 2004

din care :

1)datoritǎ influenței structurii producției vândute :

2)datoritǎ influenței prețului mediu de vânzare :

3)datoritǎ influenței costului de producție :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

Consemnate în schema factorialǎ, rezultatele cuantificǎrilor factoriale se prezintǎ astfel :

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

Din datele înscrise în tabelul nr. 3.5, precum și din calculele efectuate, se observǎ cǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri a înregistrat o dinamicǎ favorabilǎ, respectiv fațǎ de anul anterior mia de lei venituri a putut fi obținutǎ cu o cheltuialǎ mai micǎ (cu 7,56lei mai micǎ în ultimu an decât în anul precedent).

Reducerea „cheltuielilor la 1000 de lei cifrǎ de afaceri” s-a datorat, pe de o parte, unor modificǎri favorabile intervenite în structura producției vândute (a crescut ponderea produselor vândute al cǎror nivel de eficiențǎ economicǎ a cheltuielilor este mai ridicat), iar pe de altǎ parte încasǎrii unor prețuri unitare medii de vânzare (fǎrǎ TVA) mai mari fațǎ de anul precedent.

Aportul favorabil al celor doi factori menționați a fost influentat favorabil de reducerea costurilor unitare de producție (+121,68lei).

3.2.2 ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

În cadrul cheltuielilor de exploatare partea variabilǎ, respectiv cea care este dependentǎ de volumul de activitate este predominantǎ.

Eficiența lor poate fi caracterizatǎ și analizatǎ prin nivelul lor la 1000 lei cifrǎ de afaceri,folosind modelul :

unde :

Chv∙1000/Careprezintǎ cheltuielile variabile la 1000 lei cifrǎ de afaceri

Chv- suma cheltuielilor variabile

Ca- cifra de afaceri

qv- structura producția vândutǎ

p- prețul mediu de vânzare

c- costul de producție

Datele necesare în vederea efectuǎrii calculelor și analizei cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri sunt prezentate în tabelul nr. 3.6.

Dinamica cheltuielilor variabile la S.C.”Vel Pitar”S.A.,

Sucursala Tg-Jiu

Tabelul nr. 3.6

– mii lei –

Analiza indicatorului pe anii 2002 și 2003

din care :

1)datoritǎ influenței structurii producției vândute :

2)datoritǎ influenței prețului mediu de vânzare :

3)datoritǎ influenței costului variabil pe unitatea de produs :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-350,36lei=-17,82lei-184,64lei-147,9lei

Schema de influențe factoriale este urmǎtoarea :

Analiza comparativǎ a anilor 2002 și 2003

Se observǎ cǎ în perioada 2002-2003 a avut loc o creștere a eficienței economice în ceea ce privește evoluția cheltuielilor variabile,eficiențǎ al cǎrui cuantum se situeazǎ la valoarea de 350,69lei. Rezultǎ cǎ pentru a obține 1000 lei cifrǎ de afaceri, întreprinderea face un efort financiar redus.

Modificarea în sens favorabil a indicatorului analizat a fost rezultatul acțiunii combinate trei factori care determinǎ nivelul cheltuielilor variabile astfel :

– modificarea structurii producției a avut ca rezultat scǎderea niveluli indicatorului cu 17,82lei, influența acestuia manifestându-se în sens favorabil.

– prețul de vânzare unitar s-a modificat cu –184,64lei, contribuind considerabil la scǎderea indicatorului analizat (cheltuieli variabile la 1000 lei cifrǎ de afaceri).

– costul variabil pe unitatea de produs a influențat în sens nefavorabil nivelul indicatorului, diminuându-se cu 147,19lei

Analiza indicatorului pe anii 2003 și 2004

din care :

1)datoritǎ influenței structurii producției vândute :

2)datoritǎ influenței prețului mediu de vânzare :

3)datoritǎ influenței costului variabil pe unitatea de produs :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

– 67,57lei= -62,45lei-122,29lei+117,17lei

Schema de influențe factoriale este urmǎtoare :

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

Din calcule se observǎ cǎ în perioada ultimilor doi ani a avut loc o creștere a eficienței economice în ceea ce privește evoluția cheltuielilor variabile, eficiențǎ al cǎrui cuantum se situeazǎ la valoarea de -67,57lei. Rezultǎ cǎ pentru a obține 1000 lei cifrǎ de afaceri, întreprinderea face un efort financiar mai redus, ceea ce conferǎ activitǎții de exploatare posibilitǎți de creștere tocmai prin realizarea acestei economii.

Modificarea în sens favorabil a indicatorului analizat a fost rezultatul acțiunii combinate a celor trei factori care determinǎ nivelul cheltuielilor variabile : structura producției, cheltuieli variabile unitare și prețul de vânzare unitar.

Astfel, modificarea structurii producției a avut ca rezultat scǎderea nivelului indicatorului cu 62,45lei. Aceastǎ modificare a avut o influențǎ ridicatǎ asupra nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifrǎ de afaceri în sens favorabil (a crescut ponderea produselor vândute al cǎror nivel de eficiențǎ economicǎ a cheltuielilor este mai ridicatǎ).

Urmǎtorul factor, în ordinea substituirii, care influențeazǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor variabile, este prețul de vânzare unitar. Modificarea acestuia cu -122,29lei ,în primul rând ca rezultat al inflației, a contribuit la scǎderea indicatorului, deoarece ultimul factor ( costul variabil pe unitatea de produs) a înregistrat o valoare de +117,17lei.

Privind strict în perspectiva ultimilor doi ani analizați ( 2003 și 2004) se poate trage concluzia cǎ reducerea nivelului indicatorului reprezintǎ un fapt pozitiv. Însǎ, analizând dinamic, pe mai multe intervale, se constatǎ cǎ majorarea valorii indicatorului din perioada ultimilor doi ani este mai micǎ decât cea din perioada anterioarǎ (-350,36lei în prima perioadǎ analizatǎ, respectiv -67,57lei în a doua perioadǎ).

3.2.3.ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Dat fiind caracterul relativ constant al acestor cheltuieli, eficiența lor poate fi caracterizatǎ și analizatǎ prin nivelul lor la 1000 lei cifrǎ de afaceri, folosind modelul :

unde :

Chf∙1000/Ca reprezintǎ cheltuielile fixe la 1000 lei cifrǎ de afaceri ;

Chf- suma absolutǎ a cheltuielilor fixe ;

Ca- cifra de afaceri ;

qv- producția vândutǎ ;

p- prețul de vânzare.

Schema factorialǎ de influențe este urmǎtoarea :

Dinamica cheltuielilor fixe la S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

Tabelul nr.3.7

– mii lei –

Dinamica cheltuielilor fixe la S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Tirgu-Jiu

Analiza indicatorului în perioada 2002și 2003

din care :

1)datoritǎ influenței cifrei de afaceri :

din care :

1.1)datoritǎ influenței modificǎrii producției vândute :

2.2)datoritǎ influenței prețurilor medii de vânzare :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

2)datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor fixe :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

Schema factorialǎ de influențe este :

Analiza comparativǎ a anilor 2002și 2003

Diferența nivelurilor cheltuielilor fixe la 1000 lei cifrǎ de afaceri în perioada 2002-2003indicǎ o evoluție favorabilǎ a acestora. Astfel, pentru a obține 1000 de lei cifrǎ de afaceri, se înregistreazǎ cheltuieli fixe mai reduse ca valoare cu 33,98lei.

Aceasta este în primul rând rezultatul modificǎrii în sens pozitiv a prețului de vânzare care își aduce contribuția în reducerea cheltuielilor fixe cu -46,79lei.Indicatorul producția vândutǎ are o influențǎ favorabilǎ

(-65,71lei) însǎ influența favorabilǎ a prețului de vânzare a fost dominantǎ.

În sens pozitiv, contribuie modificarea cheltuielilor fixe, în valoare de 146,48lei. Dar ritmul de creștere a cheltuielilor fixe este depǎșit cu mult de ritmul de creștere a factorilor care influențeazǎ favorabil nivelul indicatorulu

Analiza indicatorului în perioada 2003 și 2004

din care :

1)datoritǎ influenței cifrei de afaceri :

din care :

1.1)datoritǎ influenței modificǎrii producției vândute :

2.2)datoritǎ influenței prețurilor medii de vânzare :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

-213,92lei=-180,02lei-33,9lei

2)datoritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor fixe :

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația :

Schema factorialǎ de influențe este :

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

Și în perioada 2003-2004 diferența dintre nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifrǎ de afaceri indicǎ o evoluție favorabilǎ. Astfel, pentru a obține 1000 de lei cifrǎ de afaceri, se înregistreazǎ cheltuieli fixe mai reduse ca valoare cu -77,16lei.

Aceasta este în primul rând rezultatul acțiunii în sens pozitiv al modificǎrii prețului de vânzare survenite în ultimul an. Acest fenomen influențeazǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor fixe cu 33,9lei. În ceea ce privește creșterea producției valorice,aceasta își aduce o contribuția nefavorabilă cheltuielilor cu 200,19lei.

Modificarea cheltuielilor fixe are o influențǎ nefavorabilǎ asupra nivelului indicatorului cheltuieli fixe la 1000 lei cifrǎ de afaceri 136,76lei).

Din analiza în dinamicǎ a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifrǎ de afaceri, se observǎ cǎ acesta este unul dintre puținii indicatori care înregistreazǎ în ultimul an o valoare mai bunǎ decât în primul an al analizei. Aceasta este rezultatul acțiunii favorabile a tuturor factorilor de influențǎ, fapt care a fǎcut ca valoarea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifrǎ de afaceri sǎ scadǎ.

3.2.4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Cheltuielile materiale la S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Tirgu-Jiu dețin o pondere de aproximativ 40% din totalul cheltuielilor pentru exploatare, de aici decurgând însǎși importanța pe care o are analiza acestor cheltuieli. Formularea unor concluzii generale, de ansamblu, privind situația cheltuielilor material, necesitǎ o investigare atentǎ a urmǎtoarelor aspecte:

variația cheltuielilor materiale pe total și pe elemente componente, în dinamicǎ;

modificǎrile intervenite în structura cheltuielilor materiale pe elemente componente, în dinamicǎ;

variația nivelului eficienței economice a cheltuielilor materiale pe total, precum și a celor aferente producției vândute, în dinamicǎ.

Deținând ponderea cea mai mare ( 35,24% în anul 2002, 39,96% în anul 2003, respectiv 44,80% în anul 2004) în totalul resurselor consumate de unitate în perioada analizatǎ, situația cheltuielilor materiale ca efort nu poate fi apreciatǎ decât în strânsǎ legǎturǎ cu efectul economico-financiar avut în vedere, respectiv cu producția exercițiului, cu producția vândutǎ sau cu cifra de afaceri obținutǎ în aceastǎ perioadǎ.

Dinamica și structura cheltuielilor materiale

la S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

Tabelul nr. 3.8

– mii lei –

Dinamica și structura cheltuielilor materiale la S.C. Vel Pitar S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

Dinamica cheltuielilor materiale la 1000 lei Ca

Interpretare:

Din tabelul nr. 3.8 se observǎ cǎ, în urma creșterii cheltuielilor materiale, s-a înregistrat o creștere a producției exercițiului, a producției vândute, precum și a cifrei de afaceri pe toți cei trei ani analizați. Însǎ, din punct de vedere al corelației de eficiențǎ dintre efortul depus și efectul realizat, diferențele sunt semnificative între cele douǎ perioade analizate.

Astfel, în primii doi ani (2002,2003) ritmul de creștere a cifrei de afaceri a devansat majorarea cheltuielilor materiale, înregistându-se o eficiențǎ mai ridicatǎ a utilizǎrii resurselor materiale. Raportul dintre valoarea indicatorului în anul 2003 și valoarea indicatorului în anul 2002 este mai mic decât 100 (90,94%), ceea ce indicǎ o diminuare a cheltuielilor materiale și, deci, o eficiențǎ superioarǎ a activitǎții de utilizare a acestora.

În perioada anilor 2002 și 2003 s-a înregistrat o reducere a eficienței economice a cheltuielilor materiale ( adicǎ o creștere a acestora la mia de lei cifrǎ de afaceri), cu 9,56%

În ceea ce privește indicatorul cheltuielilor materiale la 1000 lei cifrǎ de afaceri, este utilǎ efectuarea unei analize aprofundate mai ales în scopul relevǎrii strategiei adoptate de unitate pe linia eforturilor necesare creșterii eficienței economice a cheltuielilor materiale aferente cifrei de afaceri.

O asemenea investigare poate fi efectuatǎ, pe o bazǎ cuantificabilǎ, prin intermediul unui model de tip factorial vizând cheltuielile materiale la 1000 lei cifrǎ de afaceri:

cu urmǎtoarea schemǎ factorialǎ:

unde:

Chm∙1000/Ca reprezintǎ cheltuielile materiale la 1000 lei cifrǎ de afaceri;

s- structura producției marfǎ, respectiv ponderile aferente diferitelor produse marfǎ fațǎ de totalul producției marfǎ;

p- prețul mediu de vânzare pe unitatea de produs, exclusiv TVA;

cm- cheltuielile materiale pe unitatea de produs marfǎ.

Cuantificarea acțiunii celor trei factori direcți ( conform schemei factoriale) asupra indicatorului de eficiențǎ menționat, Chm∙1000/Ca, se face cu ajutorul metodei substituirii în lanț

Evoluția cheltuielilor materiale la 1000 lei cifrǎ de afaceri

la S.C. Vel Pitar S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

Tabelul nr.3.9

– mii lei –

Analiza indicatorului în perioada anilor 2002 și 2004

din care:

1)datoritǎ influenței structurii cifrei de afaceri:

2)datoritǎ influenței prețurilor medii de vânzare pe produs:

3)datoritǎ influenței cheltuielilor materiale pe unitatea de produs marfǎ:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

Schema factorialǎ corespunzǎtoare devine:

Analiza comparativǎ a anilor 2002și 2003

În anul 2003 nivelul eficienței economice a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifrǎ de afaceri a înregistrat o dinamicǎ favorabilǎ, respectiv fațǎ de anul anterior mia de lei venituri a putut fi obținutǎ cu o cheltuialǎ mai micǎ (cu 46,84lei mai micǎ în anul 2003 fațǎ de 2002).

Reducerea „cheltuielilor materiale la 1000 de lei cifrǎ de afaceri” s-a datorat încasǎrii unor prețuri unitare medii de vânzare (fǎrǎ TVA) mai mari în anul 2003 fațǎ de anul 2002.

Aportul favorabil al prețului mediu de vânzare pe unitatea de produs marfǎ a fost considerabil diminuat de creșterea cheltuielilor materiale pe unitatea de produs marfǎ cu 4,92lei și a structurii producției marfǎ cu 0,02lei.

Analiza indicatorului în perioada 2003 și 2004

din care:

1)datoritǎ influenței structurii cifrei de afaceri:

2)datoritǎ influenței prețurilor medii de vânzare pe produs:

3)datoritǎ influenței cheltuielilor materiale pe unitatea de produs marfǎ:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

Schema factorialǎ corespunzǎtoare devine

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

În ultimul an situația chetuielilor materiale la 1000 lei cifrǎ de afaceri se îmbunătățește față de anul anterior.

Astfel, rata de eficiențǎ a cheltuielilor materiale scade cu 1,36lei, aceasta întâmplându-se pe fondul acțiunii nefavorabile a structurii de producție (0,03) și a cheltuielilor materiale cu 69,97lei. Creșterea cheltuielilor materiale își gǎsește explicația în creșterea prețurilor și tarifelor la materii prime și materiale, aceste categorii ocupând ponderea cea mai însemnatǎ în totalul cheltuielilor materiale.

Prețul de vânzare a influențat favorabil nivelul indicatorului

(-71,36lei), însǎ nu suficient pentru a devansa influența negativǎ a celorlalți doi factori de influențǎ.

3.2.5 ANALIZA CHELTUIELIOR CU PERSONALUL

Analiza cheltuielilor cu personalul dobândește, în contextul procesului managerial, o importanțǎ deosebitǎ, întrucât, pe de o parte, cheltuielile cu personalul dețin o pondere însemnatǎ în totalul cheltuielilor pentru exploatare, iar pe de altǎ parte vizeazǎ antrenarea resurselor umane în derularea întrgii activitǎți economico-financiare a unitǎții, resursele umane având un rol hotârǎtor în „mersul performant” al acestei activitǎți.

Un diagnostic general referitor la situația de ansamblu a cheltuielilor cu personalul trebuie sǎ ia în considerare urmǎtoarele trei aspecte:

variația cheltuielilor cu personalul pe total și pe elemente componente, pe cei trei ani luați în considerare;

modificǎrile intervenite în structura cheltuielilor cu personalul pe elemente componente;

variația niveluli eficienței cheltuielilor cu personalul pe total,precum și al celor aferente producției vândute.

Dinamica ratei de eficiențǎ a cheltuielilor cu remunerarea

personalului la S.C. Vel Pitar S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

Tabelul nr 3.10

Dinamica și structura cheltuielilor cu personalul la S.C. Vel Pitar S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

Interpretare:

Apreciatǎ în ansamblul sǎu, situația constatatǎ permite desprinderea urmǎtoarelor concluzii mai importante:

• cheltuielile cu personalul au înregistrat în anul 2003 fațǎ de anul 2002 o creștere însemnatǎ (13,14%), iar în anul 2004 acestea au crescut cu 185,78%. Acest fenomen se înscrie în tendința generalǎ de creștere a cheltuielilor întreprinderii S.C. „Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu în perioada analizatǎ;

• se constată odata cu scăderea numărului mediu de salariați în anul 2003 față de 2002 și scăderea cheltuielilor,dar se pune accent pe necesitățile și posibilitǎțile unei mai bune remunerǎri a forței de muncǎ, cât și pe seama impactului inflației asupra diferitelor cheltuieli ale întreprinderii;

• cel mai relevant este însǎ faptul cǎ aceastǎ scădere a cheltuielilor cu personalul în 2003 față de 2002 și o creștere bruscă a nivelului acestora la nivelul anului 2004 a avut loc în condițiile unei eficiențe economice sporite (reducerii cheltuielilor cu personalul la mia de lei venituri din exploatare în toatǎ perioada analizatǎ), în ceea ce, în esențǎ, a putut avea loc prin respectarea corelației dintre ritmul creșterii acestoe cheltuieli și ritmul creșterii veniturilor din exploatare.

Limitând analiza eficienței economice la doar constatarea respectǎrii sau nerespectǎrii corelației de eficiențǎ specificǎ acestui tip de cheltuieli, se imprimǎ un caracter foarte general rezultatului obținut. Pentru evitarea acestui neajuns și pentru mǎrirea gradului analitic al studiului, este necesarǎ desfǎșurarea unei analize factoriale, dupǎ cum urmeazǎ:

și de asemenea:

în care:

Chp∙1000/Vv reprezintǎ cheltuielile cu personalul la 1000 lei venituri din vânzǎri;

Qv- producția vândutǎ;

cp- cheltuieli unitare de personal;

p- prețul mediu unitar de vânzare;

Chr∙1000/Vv- cheltuieli cu remunerația personalului la 1000 lei venituri din vânzǎri;

cr- cheltuieli unitare cu remunerația personalului;

W- productivitatea muncii;

R- remunerația medie anualǎ pe o persoanǎ.

R=Chr/Np și W=Np/Pe,

în care:

Chr reprezintǎ cheltuielile cu remunerația personalului;

Np- numǎrul mediu de salariați;

Pe- producția exercițiului.

Rezultǎ:

Analiza indicatorului în perioada anilor 2002 și 2003

din care:

1)datoritǎ acțiunii productivitǎții anuale a muncii:

2)datoritǎ influenței salariului mediu anual pe o persoanǎ:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

Analiza comparativǎ a anilor 2002 și 2003

Modelul analizat prezintǎ o importanțǎ deosebitǎ, întrucât permite sǎ se demonstreze, de fapt, indicatorul de eficiențǎ „cheltuieli cu remunerarea personalului la 1000 de lei producția exercițiului” este o funcție de doi factori direcți:

– productivitatea anualǎ a muncii;

– salariul mediu anual pe angajat.

În acest context , respectarea corelației de eficiențǎ dintre indicele salariului mediu și indicele productivitǎții muncii (Iw>Isal., respectiv 156,26%>135,93%) reprezintǎ însǎși condiția esențialǎ de creștere a eficienței economice a cheltuielilor salariale, respectiv de reducere a acestor cheltuieli la mia de lei producția exercițiului cu 94,71lei.

Prin urmare, din calcule rezultǎ cǎ reducerea cu 94,71lei în anul 2003 fațǎ de anul anterior a cheltuielilor cu remunerarea personalului la mia de lei producția exercițiului s-a datorat în exclusivitate creșterii productivitǎții muncii, salariul mediu acționând, în cadrul matematic dat, în sens negativ.

Aprecierea corectǎ a acestei situații trebuie sǎ ținǎ seama însǎ, pe de o parte, de faptul cǎ salariul mediu a înregistrat o sporire justificatǎ mai ales datoritǎ creșterii productivitǎții muncii, iar pe de altǎ parte, de faptul cǎ s-a respectat corelația de eficiențǎ dintre ritmul de creștere a productivitǎții muncii și ritmul de creștere a salariului mediu , realizându-se în felul acesta creșterea eficienței economice a cheltuielilor cu remunerarea personalului.

Analiza indicatorului în perioada anilor 2003 și 2004

din care:

1)datoritǎ acțiunii productivitǎții anuale a muncii:

2)datoritǎ influenței salariului mediu anual pe o persoanǎ:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

+2,42lei= -60,38lei+62,80lei

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

Și în perioada anilor 2003-2004 se constatǎ o creștere a eficienței economice a cheltuielilor cu remunerarea personalului, respectiv o reducere a acestor cheltuieli la mia de lei producția exercițiului cu 58,87lei.

Creșterea cu 2,42lei în anul 2004 fațǎ de anul anterior a cheltuielilor cu remunerarea personalului la 1000 de lei producția exercițiului s-a datorat în exclusivitate creșterii productivitǎții muncii, salariul mediu acționând nefavorabil asupra nivelului indicatorului.

Respectarea corelației dintre indicele de creștere al productivitǎții muncii și indicele de creștere al salariului mediu (Iw>Isal., respectiv 196,71%>150,05%) justificǎ creșterea eficienței economice a cheltuielilor cu remunerarea personalului.

3.2.6 ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA

Cheltuielile cu amortizarea reprezinta un element structural al costurilor a cǎror eficiențǎ se urmǎrește cu ajutorul indicatorului „nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri”.

Pentru a înțelege analiza factorialǎ a cheltuielilor cu amortizarea ce revin la 1000 lei cifrǎ de afaceri, este necesar sǎ precizǎm conținutul și modul de formare atât al cifrei de afaceri, ca efect al utilizǎrii mijloacelor fixe, cât si al sumei cheltuielilor cu amortizarea ca efort financiar al întreprinderii pe linia utilizǎrii mijloacelor fixe.

Modelul folosit este urmǎtorul:

Schema factorialǎ este redatǎ în figura urmǎtoare:

în care:

Cha∙1000/Ca reprezintǎ cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei Ca;

A- suma cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe;

p- prețul mediu de vânzare;

V- valoarea medie a mijloacelor fixe;

n- norma medie de amortizare.

Pentru analiza cheltuielilor cu amortizarea se vor folosi datele din tabelul urmǎtor:

Tabelul nr. 3.11

Analiza indicatorului în perioada 2002 și 2003

din care:

1)datoritǎ influenței modificǎrii cifrei de afaceri:

1.1)datoritǎ influenței producției vândute:

1.2)datoritǎ influenței modificǎrii prețului mediu de vânzare:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

-78,84lei=-46,05lei-32,79lei

2)datoritǎ influenței modificǎrii sumei cheltuielilor cu amortizarea:

din care:

2.1)datoritǎ influenței modificǎrii valorii medii a mijloacelor fixe

2.2)datoritǎ influenței normei medii de amortizare:

Se verificǎ dacǎ se respectǎ corelația parțială:

+39,05lei=-2lei+41,05lei

Se verificǎ dacǎ se respectǎ corelația generalǎ:

-39,79lei=-78,84lei+39,05lei

Consemnatǎ în schema factorialǎ generalǎ, rezultatele cuantificǎrii acțiunii factorilor direcți și indirecți asupra cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe se prezintǎ astfel:

Analiza comparativǎ a anilor 2002 și 2003

În perioada 2002 și 2003 nivelul cheltuielilor cu amortizarea a înregistrat o evoluție degresivă, cuantificatǎ la valoarea de -39,79lei. Acest fapt a fost rezultatul acțiunii modificǎrii urmǎtorilor factori:

• Influența modificǎrii cifrei de afaceri în sens favorabil cu 78,84lei, aceasta datorându-se:

– influenței modificǎrii producției valorice în sens pozitiv,cu

46,05lei, ca o consecințǎ a unei creșteri a vânzǎrilor în anul 2003fațǎ de anul 2002;

– influenței modificǎrii în sens favorabil a prețurilor medii de vânzare cu 422,74lei, acest fapt datorându-se în cea mai mare mǎsurǎ majorǎrii costurilor unitare pe produs, dar și inflației;

• Influența modificǎrii cheltuielilor cu amortizarea în sens favorabil cu 39,05lei, aceasta datorându-se:

– normei medii de amortizare , cǎrei variație a fǎcut ca rata de eficiențǎ a cheltuielilor cu amortizarea sǎ scadă cu 2lei;

– valorii mijloacelor fixe , a cǎror creștere (41,05lei), a fǎcut ca aceasta sǎ contribuie la creșterea nivelului cheltuielilor cu amortizarea la 1000 de lei cifrǎ de afaceri.

Analiza indicatorilor în perioada anilor 2003 și 2004

din care:

1)datoritǎ influenței modificǎrii cifrei de afaceri:

1.1)datoritǎ influenței producției vândute:

1.2)datoritǎ influenței modificǎrii prețului mediu de vânzare:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

-116,71lei=-98,22-18,49lei

2)datoritǎ influenței modificǎrii sumei cheltuielilor cu amortizarea:

din care:

2.1)datoritǎ influenței modificǎrii valorii medii a mijloacelor fixe:

2.2)datoritǎ influenței normei medii de amortizare:

Se verificǎ dacǎ se respectǎ corelația:

+25,33lei=6,13-35,97leilei

Se verificǎ dacǎ se respectǎ corelația generalǎ:

-91,38lei=-116,71lei+25,33lei

Consemnatǎ în schema factorialǎ generalǎ, rezultatele cuantificǎrii acțiunii factorilor direcți și indirecți asupra cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe se prezintǎ astfel:

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

În aceastǎ perioadǎ nivelul cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe a înregistrat o evoluție degresivǎ, cuantificatǎ la valoarea de -91,38lei. Acest fapt a fost rezultatul acțiunii modificǎrii urmǎtorilor factori:

• Influența modificǎrii cifrei de afaceri în sens favorabil cu -116,7lei, aceasta datorându-se:

– influenței modificǎrii producției valorice în sens pozitiv, cu

98,22lei, ca o consecințǎ a unei creșteri a vânzǎrilor în anul 2004fațǎ de anul 2003;

– influenței modificǎrii în sens favorabil a prețurilor medii de vânzare cu -18,49lei, acest fapt datorându-se în cea mai mare mǎsurǎ majorǎrii costurilor unitare pe produs, dar și inflației;

• Influența modificǎrii cheltuielilor cu amortizarea în sens nefavorabil cu 61,3lei, aceasta datorându-se:

– normei medii de amortizare , cǎrei variație a fǎcut ca rata de eficiențǎ a cheltuielilor cu amortizarea sǎ scadă cu 35,97lei;

– valorii mijloacelor fixe , a cǎror creștere ( 61,3lei), a fǎcut ca aceasta sǎ contribuie la creșterea nivelului cheltuielilor cu amortizarea la 1000 de lei cifrǎ de afacericu 25,33lei.

3.3 ANALIZA CHELTUIELILOR FINANCIARE LA

S.C. ”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu- Jiu

În cadrul cheltuielilor totale ale întreprinderii S.C. ”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu- Jiu ,cheltuielile financiare reflectǎ unele aspecte mai puțin favorabile ale activitǎții unitǎții economice respective, mai ales în ceea ce privește partenerii de afaceri.

Ca și în cazul celorlalte categorii de cheltuieli se analizeazǎ urmǎtoarele aspecte:

– situația generalǎ privind evoluția acestor categorii de cheltuieli, având în vedere: variația cheltuielilor financiare, pe ansamblul și pe elemente componente, în dinamica și prin comparație cu ceea ce s-a preconizat; modificǎrile intervenite în structura cheltuielilor financiare pe elemente componente, de asemenea privite în dinamicǎ și în comparație cu ceea ce s-a preconizat; variația nivelului eficienței economice a cheltuielilor financiare, prin calcularea unor indicatori semnificativi, reflectând raportul dintre efectul obținut și efortul depus pentru realizarea acestui efect sau invers, în dinamica și comparativ cu nivelul preconizat;

– structura cheltuielilor financiare. Asemenea analizǎ are în vedere variația cheltuielilor financiare pe ansamblul întreprinderii, urmǎrindu-se evoluția celor șase elemente componente care intrǎ în structura acestora, și anume: creanțe imobilizate; titluri de plasament; diferențe de curs valutar; cheltuieli privind dobânzile; alte cheltuieli financiare; cheltuieli cu amortizǎri și provizioane.

În scopul efectuǎrii unei asemenea analize, va fi utilizat ca model de sistematizare a datelor și calculelor necesare tabelu urmǎtor, în care este redatǎ situația în dinamicǎ a aspectelor menționate mai sus.

Dinamica structurii și a ratei de eficiențǎ a cheltuielilor financiare

la S.C. ”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu- Jiu

Tabelul nr.3.12

– mii lei-

Interpretare:

Analiza cheltuielilor financiare va fi fǎcutǎ, în primul rând, prin prisma eficienței lor economice, indicatorul „ cheltuieli financiare la 1000 de lei venituri financiare” reflectând tocmai aceastǎ eficiențǎ.

În cadrul întreprinderii S.C.„Vel Pitar”S.A.,Sucursala Tîrgu-Jiu, eficiența cheltuielilor financiare la 1000 lei venituri financiare este foarte scǎzutǎ. Se observǎ o îmbunǎtǎțire a nivelului indicatorului în anul 2003 și 2004 ( 441,29lei în 2003, respectiv 437,65lei în anul 2004). În anul 2003 fațǎ de anul 2002 are loc o scǎdere a indicatorului, cu 3,64lei, ceea ce înseamnǎ cǎ unitate a depus un efort mai mic pentru a obține același efect (1000 lei venituri).

În anul 2004, rata de eficiențǎ a cheltuielilor financiare se îmbunǎtǎțește, diminuându-se cu 3,64 lei la 1000 de lei venituri financiare. Cauzele acestei evoluții trebuie cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu dobânzile. Astfel, calculând cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei venituri financiare se constatǎ scǎderea lor în anul 2003 la 0,menținându-și valoarea si la nivelul anului 2004.

Analiza factorialǎ se realizeazǎ dupǎ urmǎtorul model:

în care:

Chf∙1000/Vf reprezintǎ nivelulcheltuielilor financiare la 1000 lei venituri financiare;

Chf- cheltuieli totale financiare;

Vf- venituri din exploatare.

Analiza comparativǎ a anilor 2002și 2003

1)datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor financiare:

2)daroritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor financiare:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

Analiza comparativǎ a anilor 2002și 2003

În perioada analizatǎ eficiența cheltuielilor financiare la 1000 lei venituri financiare a crescut cu 3,64

Aceastǎ evoluție a fost influențatǎ favorabil de veniturile financiare cu 574,29lei .Cheltuielile financiare au influențat nefavorabil crscând cu 422,53lei, astfel diminuând influența favorabilǎ a veniturilor financiare.

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

1)datoritǎ influenței modificǎrii veniturilor financiare:

2)daroritǎ influenței modificǎrii cheltuielilor financiare:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

În perioada analizatǎ eficiența cheltuielilor financiare la 1000 lei venituri financiare a crescut cu 257,68lei.

Aceastǎ evoluție a fost influențatǎ favorabil de cheltuielile financiare care au crescut cu 500,29lei în anul 2004 fațǎ de anul 2003.

Venturile financiare au influențat nefavorabil nivelul indicatorului cu 242,61lei.

3.4.ANALIZA CHELTUIELILOR CU DOBÂNZILE

Chltuielile cu dobânzile dețin o pondere din ce în ce mai mare în structura cheltuielilor financiare (se iau pentru împrumuturi).

Datorită sezonalității producției rulajul acestor cheltuieli este extrem de redus, iar dobânzile se plătesc în fiecare lună.

Din punct de vedere structural cheltuielile cu dobânzile se realizează după modelul:

– cheltuieli cu dobânzile pe categorii dedobânzi

Din punct de vedere factorial modelele prin care se poate explica și justifica cheltuielile cu dobânzile se referă la relațiile de forma:

Ks- capitalul străin

t- timpul în care se rambursează capitalul străin

r- rata medie ă dobânzii pe unitatea de timp

Ac- activele circulante

g-ponderea capitalului străin în finanțarea activelor circulante

Model de calcul și analiză ă cheltuielilor cu dobânzile la

S.C. ”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu- Jiu

Tabel nr.3.13

Calculul și analiza indicatorului în perioada 2002-2003

1.datorită influenței modificării cifrei de afaceri :

2.datorită influenței modificării cheltuielilor cu dobânzile:

Se verifică dacă se respectă corelația:

Analiza comparativă în perioada 2002-2003

În această perioadă se înregistrează o diminuare a cheltuielilor cu dobânzile atingând valoarea zero la nivelul anului 2003, ceea ce reprezintă o situație favorabilă pentru înterprindere. În acest sens cheltuielile cu dobânzile și cifra de afaceri ă influențat favorabil indicatorul „ cheltuieli cu dobânzile la 1000 lei cifra de afaceri”, scăzând cu 2,33 lei.

Calculul și analiza indicatorului în perioada 2003-2004

În această perioadă se înregistrează un nivel al cheltuielilor cu dobânzile de 0 lei, ceea ce reprezintă o situație favorabilă pentru înterprindere.

3.5.ANALIZA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE

S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu- Jiu a înregistrat cheltuieli extraordinare numai la nivelul anului 2002,dupa care în anii 2003 și 2004 acestea s-au aflat la nivelul zero.

3.6 ANALIZA CHELTUIELILOR PE PRODUS

3.6.1. .ANALIZA FACTORIALĂ A COSTULUI PE UNITATEA DE PRODUS.

În cadrul analizei cheltuielilor pe produs vom lua în cosiderare unul din produsele principale ale societǎții S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu și anume „făină albă”.

Noțiunea de cost pe unitatea de produspune în evidențǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor în cazul diverselor produse agroalimentare. În domeniul agroalimentar, costul unitar pe produs poate fi calculat atât la producția fizicǎ exprimatǎ în unitǎți naturale, cât și la producția fizicǎ exprimatǎ în unitǎți stas sau unitǎți convenționale.

În situația în care costul pe unitatea de produs se calculeazǎ în expresie stas sau convenționalǎ, modelul utilizat se bazeazǎ pe relația de calcul al acestui indicator astfel:

, unde:

Ch reprezintǎ suma cheltuielilor efectuate pentru producția principalǎ;

– volumul producției fizice obținute în condiții de stas sau convenționale;

ch- cheltuieli pentru producția principalǎ ce revine în medie pe unitatea producție;

q- producția fizicǎ principalǎ obținutǎ în expresia naturalǎ ce revine în medie pe unitatea de produs;

k- coeficientul mediu al calitǎții producției obținute.

Conform modelului utilizat, schema factorialǎ de influențe capǎtǎ urmǎtoarea configurație:

a) în cazul a doi factori cu acțiune directǎ

b) în cazul a trei factori cu acțiune directǎ

Pentru analiza cheltuielilor pe produs în cazul produsului „făină albă”, în anii 2002,2003 si 2004 vom folosi datele din urmǎtorul tabel:

Tabelul nr 3.14

Analiza comparativǎ a anilor 2002și 2003

a) În situația în care informațiile utilizate se referǎ la producția totalǎ și la cheltuielile corespunzǎtoare acestei producții, ca doi factori cu acțiune directǎ, avem:

din care:

1)ca urmare a influenței producției de făină albă stas:

2)ca urmare ainfluenței cheltuieliloraferente producției de făină albă:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

b) În situația în care informația folositǎ se referǎ la randamentul mediu anual, coeficientul mediu al calitǎții și cheltuielile pe unitatea de producție (t), cuantificând, cu ajutorul metodei substituirilor în lanț, acțiunea factorilor direcți asupra indicatorului de eficiențǎ studiat, obținem:

din care, datoritǎ:

1)acțiunii producției medii fizice de făină albă pe o tonǎ de

grâu:

2)acțiunii calitǎții producției de făină albă:

3)acțiunii cheltuielilor de producție pe o tonǎ grâu:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

+130830lei/t=-144560lei/t-949297lei/t+1224687lei/t

Analiza comparativǎ a anilor 2002 și 2003

Din calculele de cuantificare efectuate, se pot desprinde urmǎtoarele concluzii generale:

– unitatea a înregistrat o creștere a costului unitar cu 130830lei/t;

Din calcule rezultǎ cǎ cei trei factori și-au exercitat în mod diferit acțiunea asupra creșterii costului unitar de producție:

– randamentul a influențat nefavorabil creșterea costului unitar cu 144560 /t;

– calitatea producției a influențat nefavorabil creșterea costului unitar cu 949297lei/t;

– favorabil creșterii costului unitar a influențat creșterea cheltuielilor de producție pe tona de grâu cu 1224687lei/t.

Analiza comparativǎ a anilor 2003și 2004

a) În situația în care informațiile utilizate se referǎ la producția totalǎ și la cheltuielile corespunzǎtoare acestei producții, ca doi factori cu acțiune directǎ, avem:

din care:

1)ca urmare a influenței producției de făină albă stas:

2)ca urmare ainfluenței cheltuieliloraferente producției de făină albă:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

b) În situația în care informația folositǎ se referǎ la randamentul mediu anual, coeficientul mediu al calitǎții și cheltuielile pe unitatea de producție (t), cuantificând, cu ajutorul metodei substituirilor în lanț, acțiunea factorilor direcți asupra indicatorului de eficiențǎ studiat, obținem:

din care, datoritǎ:

1)acțiunii producției medii fizice de făină albă pe o tonǎ de grâu brut:

2)acțiunii calitǎții producției de făină albă:

3)acțiunii cheltuielilor de producție pe o tonǎ grâu:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

+1426790lei/t=-144316lei/t-603907lei/t+2175013lei/t

Analiza comparativǎ a anilor 2002 și 2003

Din calculele de cuantificare efectuate, se pot desprinde urmǎtoarele concluzii generale:

– unitatea a înregistrat o creștere a costului unitar cu 1426790lei/t;

Din calcule rezultǎ cǎ cei trei factori și-au exercitat în mod diferit acțiunea asupra creșterii costului unitar de producție:

– randamentul a influențat nefavorabil creșterea costului unitar cu 144316 /t;

– calitatea producției a influențat nefavorabil creșterea costului unitar cu 603907lei/t;

– favorabil creșterii costului unitar a influențat creșterea cheltuielilor de producție pe tona de grâu cu 217501lei/t.

Pentru analiza cheltuielilor pe produs în cazul produsului „pâine albă”, în anii 2002,2003 si 2004 vom folosi datele din urmǎtorul tabel:

Tabelul nr 3.14

a) În situația în care informațiile utilizate se referǎ la producția totalǎ și la cheltuielile corespunzǎtoare acestei producții, ca doi factori cu acțiune directǎ, avem:

din care:

1)ca urmare a influenței producției de pâine albă stas:

2)ca urmare a influenței cheltuielilor aferente producției de pâine albă:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

b) În situația în care informația folositǎ se referǎ la randamentul mediu anual, coeficientul mediu al calitǎții și cheltuielile pe unitatea de producție (t), cuantificând, cu ajutorul metodei substituirilor în lanț, acțiunea factorilor direcți asupra indicatorului de eficiențǎ studiat, obținem:

din care, datoritǎ:

1)acțiunii producției medii fizice de făină albă:

2)acțiunii calitǎții producției de pâine albă:

3)acțiunii cheltuielilor de producție pe o tonǎ fâină albă:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

+188770lei/t=-441849lei/t-840105lei/t+1470724lei/t

Analiza comparativǎ a anilor 2002 și 2003

Din calculele de cuantificare efectuate, se pot desprinde urmǎtoarele concluzii generale:

– unitatea a înregistrat o creștere a costului unitar cu 188770lei/t;

Din calcule rezultǎ cǎ cei trei factori și-au exercitat în mod diferit acțiunea asupra creșterii costului unitar de producție:

– randamentul a influențat nefavorabil creșterea costului unitar cu 441849lei/t;

– calitatea producției a influențat nefavorabil creșterea costului unitar cu 840105lei/t;

– favorabil creșterii costului unitar a influențat creșterea cheltuielilor de producție pe tona de grâu cu 1470724lei/t.

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

a) În situația în care informațiile utilizate se referǎ la producția totalǎ și la cheltuielile corespunzǎtoare acestei producții, ca doi factori cu acțiune directǎ, avem:

din care:

1)ca urmare a influenței producției de pâine albă stas:

2)ca urmare a influenței cheltuielilor aferente producției de pâine albă:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

b) În situația în care informația folositǎ se referǎ la randamentul mediu anual, coeficientul mediu al calitǎții și cheltuielile pe unitatea de producție (t), cuantificând, cu ajutorul metodei substituirilor în lanț, acțiunea factorilor direcți asupra indicatorului de eficiențǎ studiat, obținem:

din care, datoritǎ:

1)acțiunii producției medii fizice de făină albă:

2)acțiunii calitǎții producției de pâine albă:

3)acțiunii cheltuielilor de producție pe o tonǎ fâină albă:

Se verificǎ dacǎ este respectatǎ corelația:

+492010lei/t=-159900lei/t-499714lei/t+1151624lei/t

Analiza comparativǎ a anilor 2003 și 2004

Din calculele de cuantificare efectuate, se pot desprinde urmǎtoarele concluzii generale:

– unitatea a înregistrat o creștere a costului unitar cu 492010lei/t;

Din calcule rezultǎ cǎ cei trei factori și-au exercitat în mod diferit acțiunea asupra creșterii costului unitar de producție:

– randamentul a influențat nefavorabil creșterea costului unitar cu 159900lei/t;

– calitatea producției a influențat nefavorabil creșterea costului unitar cu 499714lei/t;

– favorabil creșterii costului unitar a influențat creșterea cheltuielilor de producție pe tona de grâu cu 1151624lei/t.

3.6.2. Analiza efectelor economico-financiare ale variației costului pe unitatea de produs

Costul pe unitatea de produs semnificǎ pe de o parte un „barometru” al eficienței cheltuielilor de producție pe produs, iar pe de altǎ parte, influențeazǎ rentabilitatea brutǎ pe produs.

Prin metoda substituirilor în lanț, cuantificarea acțiunii costului unitar asupra ratei retabilitǎții brute se face pe baza urmǎtoarei formule:

În cazul produsului făină albă rata rentabilității pentru perioada 2002-2003 este următoarea:

Se constatǎ cǎ are loc o scădere a ratei rentabilitǎții în anul 2003 fațǎ de anul 2002 de 12%.

Pentru perioada 2003-2004,pentru același produs,rata rentabilității este:

Se constatǎ cǎ are loc o scădere a ratei rentabilitǎții în anul 2004 fațǎ de anul 2003 de 32%.

În cazul produsului pâine albă rata rentabilității brute,pentru perioada 2002-2003, este următoarea:

Se constatǎ cǎ are loc o scădere a ratei rentabilitǎții pentru pâine albă în anul 2003 fațǎ de anul 2002 de 19,38%

Pentru același produs rata rentabilității brute,pentru perioada 2003-2004,este următoarea:

Se constatǎ cǎ are loc o scădere a ratei rentabilitǎții pentru pâine albă în anul 2004 fațǎ de anul 2003 de 15,19%.

=== PROIECT LICENTA ANALIZA CAP V ===

CAPITOLUL V.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI CU PRIVIRE LA EFICIENȚA ECONOMICĂ A CHELTUIELILOR LA

S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu

În prezenta lucrare s-a abordat activitatea desfǎșuratǎ de S.C.” Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu, societate care are ca principal obiect de activitate cultura cerealelor.

Scopul acestei lucrǎri a fost ca prin analiza cheltuielilor societǎții (de exploatare, financiare și excepționale), în ultimii trei ani, sǎ se identifice deficiențele și punctele forte în vederea creșterii eficienței economice a acestora, printr-o mai bunǎ gospodǎrire a tuturor resurselor de care dispune sau cu care se aprovizionează ( financiare, tehnice, materiale sau umane ), asigurându-se astfel eficientizarea rezultatelor producției, sporirea competenței pe piața internǎ și internaționalǎ.

În diagnosticarea unei societăți, unul din instrumentele importante folosite este și analiza cheltuielilor. Acest tip de analiză ne ajută să înțelegem mecanismul de formare a rezultatelor societății în funcție de volumul, structura și tendințele diferitelor categorii de consumuri.

Ținând cont de faptul că S.C.” Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu se află într-un mediu concurențial puternic, trebuie să se pună un accent deosebit pe ridicarea nivelului calitativ al produselor, reducerea cheltuielilor pentru a se obține pentru produsele fabricate anumite prețuri care reprezintă unul din criteriile de alegere a acestora de către clientelă.

Realizarea de produse la costuri cât mai mici îi asigurǎ valorificarea la prețuri mai reduse, care în raport cu cele ale altor ofertanți sunt mai avantajoase pentru solicitanți și permit, în același timp, obținerea unor avantaje de profit.

Deoarece eficiența economicǎ nu poate fi apreciatǎ prin indicatori globali, în expresie totalǎ ( profit anual, cheltuieli anuale de producție ), ci doar prin indicatorul de eficiențǎ economicǎ, deoarece pot exista situații în care efectul total sǎ fie pozitiv, dar consumul de resurse utilizat pentru obținerea acestui efect sǎ fie exagerat de mare, mult peste normal, ducând la o eficiențǎ economicǎ mai redusǎ.

În lucrarea de fațǎ în scopul analizei cheltuielilor și al eficienței acestora am utilizat indicatorul de eficiențǎ economicǎ minim de efort pe unitatea de efect, de genul cheltuieli la 1000 de lei venituri.

Studiind capitolele II și III se observǎ cǎ societatea urmeazǎ o traiectorie de ansamblu ascendentǎ,după anul 2002 când a înregistrat pierdere datorită situației nefavorabile din unitate ca urmare a înreistrării în producție a unor costuri surprinzător de mari care nu au putut fii acoperiteiar pentru salvarea activității a fost necesară ascoaterea la vănzare a unei părți din acțiunile proprii,acestea fiind cumpărate de S.C.” Vel Pitar”S.A.,RM-Vâlcea. În anul 2004 societatea a obținut rezultate remarcabile, de exemplu cifra de afaceri a crescut cu 209% față de anul precedent. Pe ansamblul întreprinderii în perioada analizată se constatǎ o creștere a eficienței chetuielilor fața de anul 2002 , fiind respectatǎ corelatia dintre ritmul de creștere al veniturilor și ritmul de creștere al cheltuielilor. Întreprinderea reușește astfel sǎ respecte corelația dintre efort și efect.

În acest capitol mi-am propus sǎ fac cǎteva propuneri de îmbunǎtǎțire a eficienței economice a cheltuielilor.

Deoarece cheltuielile de exploatare dețin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor întreprinderii S.C.” Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu, (99,63%în anul 2002, 99,94% în anul 2003 și 99,89% în anul 2004 ) s-a efectuat o analizǎ mai aprofundatǎ deoarece aici trebuie cǎutate nu numai cauzele care au generat cu preponderențǎ o anumitǎ dinamicǎ a cheltuielilor de producție și a eficienței acestora, dar și rezervele interne de a caror implementare depinde o creștere mai puternicǎ a eficienței acestora.

Analiza cheltuielilor pentru exploatare a fost fǎcutǎ prin prisma eficienței lor economice, indicatorul „cheltuieli la 1000 de lei venituri din exploatare” reflectǎnd tocmai aceastǎ eficiențǎ.

Analiza cheltuielilor pentru exploatare a fost fǎcutǎ în primul rând, prin prisma eficiențelor economice, indicatorul „cheltuieli la 1000 de lei venituri din exploatare” reflectând tocmai aceastǎ eficiența.

Se observǎ în anul 2004 fațǎ de 2003 cǎ rata de eficiențǎ a cheltuielilor de exploatare se îmbunǎtǎțește, diminuându-se cu 50,19lei la 1000 de lei venituri din exploatare, iar în anul 2003 față de 2002 rata de eficiență a cheltuielilor deasemenea a scăzut cu 36,33 lei, adică unitatea depus un efort mai mic.

Cauzele acestei evoluții trebuiesc cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu materiile prime, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicatǎ în total cheltuieli de exploatare și care, prin variațiile sale influențeazǎ cel mai serios nivelul indicatorului.

Diferența se datoreazǎ în primul rând creșterii ponderii cheltuielilor materiale in total cheltuieli de exploatare (79,41%în anul 2002, respectiv 84,74% în 2003 si la nivelul anului 2004 a înregistrat o ușoară scădere ajungând să reprezinte 82,6% în total cheltuieli de exploatare).

Calculând cheltuielile materiale la 1000 de lei venituri din exploatare se remarcǎ o ușoară creștere a acestora cu 108,01lei la nivelul anului 2004 comparativ cu anul 2003 .Creșterea cheltuielilor materiale la 1000 de lei venituri din exploatare a fost urmată și de o creștere corespunzǎtoare a producției,care a cunoscut la nivelul anului 2004 cel mai ridicat nivel în perioada analizată.

Cauzele acestei evoluții trebuie cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu materii prime, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicatǎ în total cheltuieli de exploatare și care, prin variațiile sale, influențeazǎ cel mai serios nivelul indicatorului.Astfel, calculând cheltuielile cu materiile prime la 1000 lei venituri din exploatare se observă că nivelul acestora a crescut cu 348,44 lei.Diferența se datoreazǎ în primul rând creșterii ponderii cheltuielilor materiale in total cheltuieli de exploatare ( de la 129,76 % în 2003 față de 2002, la 208,50 % în 2004 față de 2003). Calculând cheltuielile materiale la 1000 de lei venituri din exploatare se remarcǎ creșterea acestora cu 108,01 lei în ultimul an analizat față de cel precedent.

Creșterea cheltuielilor materiale la 1000 de lei venituri din exploatare a fost urmată de o creștere a producției, însă veniturile obținute au crescut,cu toate ca la nivelul anului 2002 s-a înregistrat pierdere,societea reușind să iasă din criză în urma vinderii unei părți din acțiunile proprii către S.C.” Vel Pitar”S.A.,R.M.-Vâlcea ,veniturile crescând putin în anul 2003 față de anul 2002,iar în 2004 aproape că s-au dublat.

În scopul reducerii în continuare a cheltuielilor materiale unitatea trebuie sǎ se orienteze cǎtre furnizori care oferǎ aceeași calitate a materiilor prime dar la prețuri mai scǎzute.

În cadrul activitǎții de exploatare cifra de afaceri reprezintǎ activitatea cu ponderea cea mai mare și ea evidențiazǎ finalitatea activitǎții de exploatare. Rezultǎ deci cǎ eficiența cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este hotǎrâtoare asupra eficienței activitǎții de exploatare.

Analiza factorialǎ a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri reprezintǎ o importanțǎ deosebitǎ întrucât prezintǎ o aprofundare a situației generale a cheltuielilor pentru exploatare. O asemenea analizǎ vizeazǎ producția vândutǎ care, de fapt, constitue componenta de bazǎ a producției exercițiului, precum și a veniturilor din exploatare.

Indicatorul cheltuieli la 1000 lei cifrǎ de afaceri, care exprimǎ nivelul eficienței economice a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri, are implicații directe în însǎși determinarea cuantumului profitului brut realizat din vânzarea producției. Acest indicator permite diagnosticarea corectǎ și completǎ a variației factorilor care au determinat în mod direct evoluția (favorabilǎ sau nefavorabilǎ) a acestui indicator. Nivelul eficienței economice a cheltuielilor la 1000 lei cifrǎ de afaceri a înregistrat o dinamicǎ favorabilǎ, respectiv fațǎ de anul anterior mia de lei venituri a putut fi obținutǎ cu o cheltuialǎ mai mică în perioadele analizate, procentul de creștere a cheltuielilor a fost inferior celui de creștere a cifrei de afaceri . Însă în perioada 2002 – 2003 s-a datorat creșterii prețurilor unitare de vânzare într-o mai mare măsură decât au crescut în perioda 2003-2004, perioadă care se caracterizează printr-o creștere semnificativă a producției realizate. Această creștere se datorează investițiilor în mijloacele fixe pe care unitatea le-a făcut. Însă o influență nefavorabilă în analiza indicatorului "Cheltuieli la 1000 lei Cifra de afaceri" a avut-o costul pe unitatea de producție care pe parcursul celor 3 ani analizați a înregistrat o creștere semnificativă.

În ceea ce privește indicatorul "cheltuieli variabile la 1000 lei Cifra de afaceri" se constată că în perioada analizată a avut loc o creștere a eficienței economice în ceea ce privește evoluția cheltuielilor variabile, rezultǎ cǎ pentru a obține 1000 lei cifrǎ de afaceri, întreprinderea face un efort financiar mai redus, ceea ce conferǎ activitǎții de exploatare posibilitǎți de creștere tocmai prin realizarea acestei economii.

În urma creșterii cheltuielilor materiale pe cei 3 ani analizați s-a înregistrat o creștere a producției exercițiului, a producției vândute, precum și a cifrei de afaceri pe toți cei trei ani analizați, din punct de vedere al corelației de eficiențǎ dintre efortul depus și efectul realizat.Astfel, în perioada analizată ritmul de creștere a cifrei de afaceri a devansat majorarea cheltuielilor materiale, înregistându-se o eficiențǎ a utilizǎrii resurselor materiale. Raportul dintre valoarea indicatorului în anul 2003 și valoarea indicatorului în anul 2002 este mai mică decât 100 (76,51%), ceea ce indicǎ o scădere a cheltuielilor materiale și, deci, o eficiențǎ ridicată a activitǎții de utilizare a acestora.În perioada anilor 2003 și 2004 s-a înregistrat deasemenea o creștere substanțială a eficienței economice a cheltuielilor materiale ( adicǎ o scădere a acestora la mia de lei cifrǎ de afaceri), cu 90%.

Cheltuielile cu personalul au înregistrat în anul 2003 fațǎ de anul 2002 o scădere de 13,14 % fiind corelată cu reducerea numărului de prsonal în 2003 fată de anul 2002, situație normală diferită de cea din perioada 2003-2004 când aceste cheltuieli au înregistrat o creștere de 53,8%. Cel mai relevant este însǎ faptul cǎ această evoluție a cheltuielilor cu personalul a avut loc în condițiile unei eficiențe economice sporite (reducerii cheltuielilor cu personalul la mia de lei venituri din exploatare în toatǎ perioada analizatǎ), ceea ce a putut avea loc prin respectarea corelației dintre ritmul creșterii acestoe cheltuieli și ritmul creșterii veniturilor din exploatare.

În cadrul cheltuielilor totale ale întreprinderii S.C.”Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu, cheltuielile financiare dețin o pondere de aproximativ 0,15% în 2002;0,06% în 2003 și 0,11% în 2004. De obicei aceste cheltuieli reflectǎ unele aspecte mai puțin favorabile ale activitǎții unitǎții economice respective, mai ales în ceea ce privește partenerii de afaceri.

În cadrul întreprinderii S.C.” Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu, eficiența cheltuielilor financiare la 1000 lei venituri financiare este foarte scǎzutǎ. Se observǎ o îmbunǎtǎțire a nivelului indicatorului în anul 2004 , respectiv 695,28 lei.În anul 2003 fațǎ de anul 2002 are loc o creștere a indicatorului, ajungând de la 441,29 lei în 2002 la 437,65 lei în 2003, ceea ce înseamnǎ cǎ unitate a depus un efort mai mic pentru a obține același efect (1000 lei venituri).

În anul 2004, rata de eficiențǎ a cheltuielilor financiare suferă reduceri, crescând cu 257,63 lei la 1000 de lei venituri financiare. Cauzele acestei evoluții trebuie cǎutate în structura și dinamica cheltuielilor cu dobânzile. Astfel, calculând cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei venituri financiare se constatǎ reducerea lor în anul 2003 fațǎ de anul 2002,atingând nivelul zero.

În vederea reducerii cheltuielillor de producție și creșterii eficienței lor economice în cadrul întreprinderii S.C.” Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu, trebuie reduse cheltuielile neeconomicoase sau a celor nejustificate.

Minimizarea costurilor constituie principala cale , la nivelul înterprinderii, de reducere a prețurilor de vânzare cu efecte favorabile asupra stimulării cererii, ieftinirii investiților. Prin confruntarea permanentă a cererii cu oferta, în codițiile concurenței de piață, prețurile acționează direct asupra reducerii consumurilor de materiale, combustibili, energie, folosirii mai eficiente a capacităților de producție, creșterii calității produselor și a performanței înterprinderii.

Reducerea costului de productie s-ar putea realiza prin urmatoarele modalitati:

-cresterea productivitatii muncii;

-promovarea metodelor moderne de management;

-reducerea cheltuielilor materiale de productie;

-accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante.

Aceastǎ creștere a productivitǎții muncii poate sǎ aibǎ loc sau poate sǎ fie realizatǎ prin introducerea progresului tehnic, perfecționarea organizǎrii producției și a muncii, creșterea calificǎrii și a pregatirii profesionale a salariaților, o mai buna folosire a personalului, folosirea unei structuri optime a personalului întreprinderii, prin creșterea ponderii personalului direct productiv, concomitent cu diminuarea personalului din domeniile serviciilor si administrației.

Este necesar ca diminuarea cheltuielilor sǎ se facǎ concomitent cu sporirea cantitativa si calitativǎ a producției în acest fel având loc o reducere a costului pe unitatea de produs,"barometru" al eficienței economice. De nivelul acestui indicator depinde posibilitatea acoperirii cheltuielilor din venituri și, evident, realizarea de profit. Ca efectul sǎ fie scontat reducerea costului de productie pe unitatea de produs trebuie sǎ fie abordatǎ sistematic, urmǎrind deopotrivǎ toate fazele și etapele procesului de producție.

Modalitățile de perfecționare ale activității economice aleS.C.” Vel Pitar”S.A.,Sucursala Târgu-Jiu, au arătat că pe viitor se vor putea obține rezultate mult mai bune la nivelul organizației printr-o utilizare mai bună a resursei umane, prin creșterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, prin mărirea productivității muncii, prin folosirea timpului maxim disponibil pe salariat.

La nivelul activității de previzionare efectul propunerii de perfecționare este acela că societatea va reuși să se adapteze mult mai bine la condițiile impuse de schimbările pieței.

La nivelul activității financiare, efectele economice ale îmbunătățirii ar fi acelea că activitatea financiară s-ar desfășura în condiții optime, dimensionarea bugetului de venituri și cheltuieli va fi exactă, în conformitate cu cerințele reale de finanțare a societății.