Analiza Cheltuielilor de Exploatare In Cadrul Societatii

Economie

Analiza Cheltuielilor de Exploatare In Cadrul Societatii

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

ANALIZA CHELTUIELOR DE EXPLOATARE IN CADRUL SOCIETĂȚII

SC ESVIC SRL

C U P R I N S

INTODUCERE

CAPITOLUL 1

NECESITATEA, ROLUL SI IMPORTANȚA ANALIZEI CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

CAPITOLUL 2

RECUNOAȘTEREA SI CARACTERISTICILE CHELTUIELILOR

2.1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE

2.2 CLASIFICAREA CHELTUIELILOR

CAPITOLUL 3

ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

3.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

3.2 RATA DE EFICIENȚĂ A CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

3.2.1 Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare aferente veniturilor din exploatare

3.3 ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE CE REVIN LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI\

3.4.ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE

3.5 ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE

3.6 ANALIZA CHELTUIELILOR CU MATERIALELE

3.7 ANALIZA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

3.8 ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

4. CAPITOLUL 4

ANALIZA CHELTUIELOR DE EXPLOATARE IN CADRUL SOCIETĂȚII SC ESVIC SRL

4.2 ANALIZA CHELTUIELOR DE EXPLOATARE IN CADRUL SOCIETĂȚII SC ESVIC SRL

4.2.1 Evoluția veniturilor si cheltuielilor din exploatare

4.2.2 Dinamica și structura cheltuielilor materiale

4.2.3 Dinamica ratei de eficiență a cheltuielilor cu remunerarea personalului

CONCLUZII SI PROPUNERI

B I B L I O G R A F I E

INTODUCERE

„Analiza este o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui obiect sau a unui fenomen în părțile sale componente, în elementele sale simple. Cu ajutorul analizei omul cercetează lucrurile și fenomenele, le descoperă structura, le verifică, stabilește relații de cauzalitate, factorii care le generează, descoperă legile, formării și desfășurării lor și pe baza acestora formulează decizii privind activitatea în viitor” ;

Progresul oricărei societăți depinde intr-o măsură decisivă de eficiența cu care sunt folosite resursele materiale, umane, naturale si financiare de care aceasta dispune, de aceea am ales să analizez in detaliu importanța acestora.

Lucrarea este structurată pe patru capitole. Ea prezintă rolul si importanța analizei cheltuielilor de exploatare, noțiuni generale privind cheltuielile, aspectele generale privind cheltuielile de exploatare pe total și pe elemente componente cât si analiza acestora, analiza concretă a societății SC ESVIC COMPROD SRL dar și concluziile si propunerile la care am ajuns in urma analizei efectuate.

Primul capitol numit „Rolul și importanța analizei cheltuielilor de exploatare” evidențiază necesitatea unei analize pertinente care să stea la baza deciziilor operative și strategice.

Capitolul doi este destinat noțiunilor generale privind cheltuielile și clasificarea acestora.

Capitolul trei evidențiază analiza detaliată a principalelor categorii de cheltuieli de exploatare pentru a obseva rolul determinant al acestora în aprecierea performanțelor întreprinderii, ajutând managerii sa ia cele mai bune alegeri și să utilizeze resursele pe care le dețin intr-un mod cât mai eficient.

Capitolul patru este destinat studiului de caz, unde plecând de la situațiile financiare ale societății SC ESVIC COMPROD SRL am analizat poziția financiară din punct de vedere al cheltuielilor de exploatare din anii 2011 – 2013, scoțând in evidență cheltuielile care au ponderi ridicate dar care aduc venituri societății, mai exact veniturile din exploatare colectate cu ajutorul acestor cheltuieli.

In capitolul „Concluzii și Propuneri” sunt prezentate concluziile care s-au desprins in urma analizei efectuate in cadrul societății SC ESVIC COMPROD SRL pe parcursul celor trei ani de analiză cât si propunerile menite sa imbunătățească situația financiară a întreprinderii.

CAPITOLUL 1

NECESITATEA, ROLUL SI IMPORTANȚA ANALIZEI CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Cunoașterea realității are un rol deosebit de important atât în stabilirea obiectivelor, cât și în controlul realizării acestora, în studierea rezultatelor înregistrate în trecut și orientarea activității viitoare. Acestui scop îi servește analiza economico-financiară, unul dintre instrumentele de bază ale managementului modern performant, o disciplină indispensabilă acestuia.

Cuvântul analiză (analyse), provine din franceză și presupune cercetarea unui întreg prin examinarea fiecărui element în parte.

Analiza reprezintă acea metodă rațională ce presupune descompunerea unui întreg fenomen sau proces în elementele sale contructive pentru ca prin metode specifice să fie studiate esența lor.

Conform lui Al. Gheorghiu, „Analiza este o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui obiect sau a unui fenomen în părțile sale componente, în elementele sale simple. Cu ajutorul analizei omul cercetează lucrurile și fenomenele, le descoperă structura, le verifică, stabilește relații de cauzalitate, factorii care le generează, descoperă legile, formării și desfășurării lor și pe baza acestora formulează decizii privind activitatea în viitor” ;

Descompunerea se face in trepte, de la complex la simplu, în vederea identificarii cauzelor finale care arată un nivel de performanta sau o anumita evolutie a lor.

Analiza se poate clasifica dupa urmatoarele criterii:

După momentul în care se efectuează analiza:

postoperatorie (postfactum), presupune realizarea analizei după desfășurarea fenomenului sau procesului;

previzională, presupune efectuarea analizei înaintea desfășurării fenomenului sau procesului.

După modul de urmărire în timp a fenomenelor sau proceselor economice:

statică, presupune cercetarea fenomenului la un moment dat;

dinamică, presupune cercetarea fenomenului în continuă mișcare și transformare, această analiză scoate în evidență legătura dintre substările fenomenului.

După orizontul de timp la care se efectuează analiza:

financiară pe termen lung, legată de mai multe exerciții financiare;

financiară pe termen scurt, legată de obicei de un singur exercițiu financiar.

Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenului se disting:

cantitativă, permite cuantificarea influenței diferiților factori asupra rezultatului;

calitativă, permite determinarea elementelor și stabilirea factorilor ce acționează asupra elementelor, permite stabilirea legăturilor de interdependență ale fenomenului.

După nivelul la care se desfășoară analiza financiară avem:

micro – economică, adică analiza economico – financiară la nivelul firmei;

macro – economică, adică analiza economico – financiară la nivelul național;

mondo – economică;

la nivel teritorial;

la nivel de ramură;

După criteriile de studiere a fenomenelor:

tehnico-economică, îmbină caracterul tehnic cu cel economic (analiza costului pe produse este influențată de factorul progres tehnic );

economico-financiară, în ea se regăsesc corelațiile dintre activitatea de exploatare și cea financiară;

financiară, vizează cu precădere fluxurile financiare.

În funcție de poziția analistului :

internă, efectuată de analiști din cadrul societăți;

externă ,efectuată de analiști din afara societăți sau cabinete de specialitate.

Rolul analizei este considerabil amplificat în contextul mecanismelor pieței odată cu creșterea gradului de complexitate a activității economice și financiare a întreprinderii, cu profunde implicații în procesul de conducere, care nu se mai poate realiza numai pe bază de experiență și rutină, necesitând în plus analize pertinente care să stea la baza deciziilor operative și strategice.

Zona cheltuielilor întreprinderii cuprinde o arie largă de fenomene economice legate, în esență, de consumul și utilizarea factorilor de producție: natura, munca și capitalul. Acesta trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern, întrucât de utilizarea și consumul factorilor producției depind în mare măsură capacitatea concurențială a întreprinderii, asigurarea unor premise de bază ale performanțelor economico-financiare.
Totodată, se impune precizarea că focalizarea excesivă a judecății performanțelor unei firme numai în funcție de costuri, în detrimentul altor factori-cheie ai succesului, este riscantă și neadaptată exigențelor unei economii concurențiale.

Analiza cheltuielilor întreprinderii trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern, deoarece de utilizarea și consumul factorilor de exploatare depinde în mare măsura, capacitatea concurențială a întreprinderii, asigurarea unor premise de baza ale performanțelor economico-financiară.

Datorită complexelor și variatelor laturi ale proceselor economice pe care le oglindesc, nivelul și structura cheltuielilor efectuate exprimă, în afara formei bănești a valorii mijloacelor materiale consumate și a aportului forței de muncă, nivelul calitativ al rezultatelor economice, productivitatea muncii, gradul de utilizare al capacității de producție și respectiv a activelor imobilizate în ansamblul lor, modul de asigurare cu resursele materiale și tehnice necesare, dând în același timp măsura rentabilității întregii activități desfășurate de un agent economic.

CAPITOLUL 2

RECUNOAȘTEREA SI CARACTERISTICILE CHELTUIELILOR

2.1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE

Activitatea economică desfășurată de agenții economici, indiferent de profilul lor productiv, de comercializare sau de prestare a serviciilor, implică consumuri de resurse materiale, umane și financiare, iar rentabilitatea activității este condiționată de nivelul cheltuielilor în interdependență, atât cu veniturile corespondente, cât și cu capitalurile angajate.

Raționalizarea cheltuielilor efectuate de agenții economici este calea principală de sporire a eficienței activității economice a acestora în condițiile competiției funcționale pe o piață liberă care impune reguli stricte de supraviețuire. În vederea îndeplinirii acestui deziderat este necesar să se acționeze pentru: optimizarea consumurilor specifice de materiale, energie și combustibil; creșterea calificării, îndemânării și conștiinței profesionale a tuturor salariaților precum și folosirea în scopuri economice utile a întregului timp legal de lucru; perfecționarea organizatorică a realizării producției și comercializării, a prestării tuturor tipurilor de servicii solicitate de beneficiari conform normelor acceptate sau a contractelor încheiate; adoptarea unei conduite manageriale economicoase și eficace.

În sens general prin noțiunea de cheltuieli, se înțelege totalitatea sumelor plătite sau de plătit pentru realizarea producției, mărfurilor, prestării serviciului etc.

În teoria și practica economică, evidențierea consumului de resurse al unei întreprinderi se realizează cu ajutorul unui sistem de indicatori, bazat pe conceptele de „cheltuieli” și „cost”.

Pentru definirea corectă a cheltuielilor se impune urmărirea a trei pași importanți:

Primul pas în definirea cheltuielilor constă în acceptarea faptului că orice activitate desfășurată este consumatoare de resurse. În condițiile în care consumurile de resurse sunt evaluate și exprimate în unități monetare, acestea capătă expresia generică de „cheltuieli”.

În urma definirii cheltuielilor prin prisma consumurilor se apreciază că, pentru a dobândi sau fabrica un anumit bun material sau serviciu, o întreprindere trebuie să accepte un „sacrificiu”, tradus printr-o utilizare de resurse.

Așadar, cheltuielile sunt reprezentarea în expresie bănească a utilizării de resurse în scopul obținerii unui bun material sau serviciu.

Pe de altă parte, așa cum se relevă în contabilitatea europeană, cheltuielile reprezintă consumuri/utilizări de bogăție care antrenează o diminuare a situației nete a patrimoniului.

Prezintă interes și definiția formulată în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC). Astfel, cheltuielile constituie „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proe activitate desfășurată este consumatoare de resurse. În condițiile în care consumurile de resurse sunt evaluate și exprimate în unități monetare, acestea capătă expresia generică de „cheltuieli”.

În urma definirii cheltuielilor prin prisma consumurilor se apreciază că, pentru a dobândi sau fabrica un anumit bun material sau serviciu, o întreprindere trebuie să accepte un „sacrificiu”, tradus printr-o utilizare de resurse.

Așadar, cheltuielile sunt reprezentarea în expresie bănească a utilizării de resurse în scopul obținerii unui bun material sau serviciu.

Pe de altă parte, așa cum se relevă în contabilitatea europeană, cheltuielile reprezintă consumuri/utilizări de bogăție care antrenează o diminuare a situației nete a patrimoniului.

Prezintă interes și definiția formulată în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC). Astfel, cheltuielile constituie „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari”. Potrivit aceluiași Cadru general, „pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și din acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli”.

Un al doilea pas ce trebuie făcut în sensul definirii și delimitării cheltuielilor este circumscrierea la nivelul întreprinderii. Pentru a putea produce, întreprinderea are nevoie de diverse resurse economice pe care le achiziționează de pe piață, efectuând plăți concretizate în cheltuieli corespunzătoare. Pe măsura consumului acestor resurse în vederea obținerii de produse și servicii, se poate face o delimitare a cheltuielilor respective, delimitare ce corespunde noțiunii de „cost”.

Al treilea pas necesar în delimitarea cheltuielilor este stabilirea perioadei de referință.

Literatura de specialitate sugerează frecvent faptul că orice cheltuială devine cost în cazul în care este asociată următoarelor elemente: resurse consumate, perioadă de timp, loc de consum, activitate, produs sau serviciu.

Prin urmare, „totalitatea cheltuielilor de producție efectuate de o întreprindere pentru producerea și desfacerea producției într-o anumită perioadă de timp, reprezintă costul producției”. Dacă ne referim, însă la costul pe produs acesta poate fi expresia tuturor consumurilor de resurse delimitate în timp și spațiu și ocazionate de realizarea unui bun/serviciu sau poate reprezenta „totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unități de produs sau serviciu, în expresie monetară”.

De asemenea, costul poate corespunde unui “decupaj al cheltuielilor considerat util din punct de vedere al gestionarului”.

2.2 CLASIFICAREA CHELTUIELILOR

Ținând seama de utilitatea cunoașterii diferitelor categorii de cheltuieli, clasificarea cheltuielilor cuprinde următoarele tipuri:

a) Cheltuieli de exploatare:

cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor și păsărilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;

cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate); alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital etc.);

b) Cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații; cheltuieli privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din creanțe de natură financiară și altele;

c) Cheltuieli extraordinare: calamități și alte evenimente extraordinare.

Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.

În funcție de modul de repartizare pe purtători, cheltuielile se împart în:

a) Cheltuieli directe care sunt formate din contravaloarea materialelor directe consumate, salarii directe, contribuția la fondul pentru asigurări sociale și protecția socială aferentă salariilor directe și alte cheltuieli directe legate nemijlocit de activitatea unităților operative (secție de producție, atelier, bucătărie, bufet, bar, cofetărie, hotel etc.) ;

b) Cheltuieli indirecte sunt constituite din acele cheltuieli cunoscute și sub denumirea de „cheltuieli comune ale subactivității”, sau „cheltuieli comune ale secțiilor”, care nu pot fi localizate în mod direct pe unitatea fizică de produs sau de serviciu prestat și cuprinde cheltuielile ocazionate cu întreținerea și repararea mijloacelor fixe, energia, combustibilii, apa și alte cheltuieli globale efectuate pentru exploatare, pe feluri de activități, exclusiv cele de desfacere și cele de administrație care sunt evidențiate distinct ;

După dependența lor față de volumul producției cheltuielile se grupează în:

a) cheltuieli variabile. Această categorie de cheltuieli sunt relativ constante pe unitatea fizică de produs sau de prestație și variabile în sumă totală, proporțional cu volumul de activitate la care se referă. Elementele de cheltuieli care corespund acestor însușiri sunt: cheltuielile directe în totalitate și parțial cheltuielile indirecte (consumurile de energie și combustibili efectuate în scopuri tehnologice) și de asemenea, în mod parțial, cheltuielile de desfacere, respectiv cele a căror mărime este dependentă de volumul vânzărilor cheltuielilor fixe – sunt relativ constante față de nivelul producției sau al activității ;

b) Cheltuieli fixe sau convențional-constante. Acest grup de cheltuieli se caracterizează printr-o mărime totală relativ constantă indiferent de creșterea sau diminuarea volumului producției sau al prestațiilor și în aceste condiții cheltuielile convențional-constante sunt variabile pe unitatea fizică de produs sau de prestație, în funcție de modificarea volumului de activitate.

Figura 2.1 : Sistemul indicatorilor absoluți ai cheltuielilor aferente activităților economice

( Preluat dupa D.N. Lezeu – Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, pag. 85)

După conținutul lor cheltuielile se grupează în:

a) cheltuieli materiale, care cuprind consumuri de resurse materiale si amortizarea mijloacelor fixe;

b) cheltuieli cu salariile și aferente utilizării personalului.

După incidența asupra fluxurilor de trezorerie se delimitează:

a) costuri monetare – cuprind cheltuieli care generează fluxuri monetare;

b) costuri nemonetare (calculate) – cuprind cheltuieli care nu generează un flux monetar .

CAPITOLUL 3

ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

3.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Analiza cheltuielilor constituie un instrument important în multitudinea tehnicilor de diagnosticare și evaluare a performanțelor întreprinderii. Investigarea lor sistematică permite înțelegerea mecanismului de formare a rezultatelor întreprinderii în funcție de volum, structură și tendințele diferitelor categorii de consumuri.

Analiza cheltuielilor întreprinderii trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern, întrucât de utilizarea și consumul factorilor de exploatare (de producție) depinde, în mare măsură, capacitatea concurențială a întreprinderii, asigurarea unor premise de bază ale performanțelor economico-financiare.

Cheltuielile, ca expresie a consumului de resurse, joacă un rol determinant în aprecierea performanțelor întreprinderii, evidențiind capacitatea managerilor de a sesiza cele mai bune alegeri și utilizări ale resurselor, asigurând eficiența și competitivitatea activitații. La baza mecanismelor de formare a rezultatelor stau atat cheltuielile ca volum, structură și dinamica diferitelor categorii de consumuri, cât și presiunile mediului concurențial.

Figura 3.1: Presiunile mediului concurential si pretului asupra formarii cheltuielilor

După modul cum se consumă și cum se utilizează factorii de producție (natura, munca și capitalul) depinde în mare măsură competitivitatea produselor și eficiența activității desfășurate.

Reducerea costurilor de producție constituie, un obiectiv prioritar al oricărei întreprinderi. În acest sens, este necesară analiza detaliată a principalelor categorii de cheltuieli care contribuie la formarea costului.

Figura 3.2 :Principalele categorii de cheltuieli

(Preluat dupa I.Bătrâncea – Analiză financiară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pag.65)

Informațiile necesare analizei cheltuielilor sunt furnizate atât de situațiile financiare întocmite de întreprindere și care au la baza contabilitatea financiară și cea de gestiune, cât și de date externe furnizate de piața muncii, piața capitalului etc.

Contabilitatea financiară este o contabilitate preponderent juridică și fiscală care aplică tratamente normate, asigurând o informare asupra fluxurilor economice și financiare dintre întreprindere și mediul său extern. Totodată, ea asigură evidența cheltuielilor după natura lor, fără să ofere informații la nivel de entitate: produs/serviciu/activitate, fiind denumită ,,contabilitatea globalului,,. Contabilitatea de gestiune aplică tratamente facultative, adaptate specificului întreprinderii, evidențiind repartizarea cheltuielilor în funcție de procesele de transformare internă, la nivel de produs/serviciu/activitate, având ca obiectiv entitatea.
Cheltuielile de exploatare dețin ponderea principală în cheltuielile totale ale întreprinderii. Ele cuprind toate cheltuielile aferente ciclului de exploatare, respectiv:

cumpărarea de materii prime, materiale consumabile, combustibili, energie, piese de schimb, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată, semifabricate, mărfuri pentru vânzarea lor către terți etc.;

stocarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, obiectelor de inventar, pieselor de schimb, mărfurilor cumpărate etc.;

derularea propriu-zisă a procesului de producție sau a procesului de deservire;

stocarea produselor finite din producție proprie ;

livrarea produselor finite din producție proprie;

vânzarea mărfurilor cumparate pentru revânzarea lor către terți etc.

Analiza cheltuielilor de exploatare implică rezolvarea urmatoarelor probleme mai importante :

Analiza ratei de eficiență a cheltuielilor de exploatare;

Analiza cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

Determinarea efectelor economico-financiare ale modificării ratei de eficiență a cheltuielilor de exploatare sau ale modificării cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

Determinarea și analiza cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri;

Determinarea efectelor economico-financiare ale modificării cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei cifra de afaceri;

Analiza eficientei cheltuielilor variabile;

Analiza eficientei cheltuielilor fixe;

Analiza cheltuielilor materiale;

Analiza cheltuielilor salariale.

3.2 RATA DE EFICIENȚĂ A CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

Unul dintre indicatorii sintetici care se folosește pentru dimensiunea și urmărirea evoluției cheltuielilor de exploatare este rata de eficiența a cheltuielilor de exploatare.

Mărimea acestui indicator poate fi determinată la nivelul fiecărei grupe de cheltuieli de exploatare, precum și la nivelul de ansamblu al cheltuielilor de exploatare. În acest scop, pot fi folosite următoarele modele statistice :

La nivelul categoriei de cheltuieli de exploatare :

de unde rezultă :

în care :

– rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare aferente grupului j de cheltuieli de exploatare;

– mărimea absolută a cheltuielilor de exploatare aferente grupului j;

– mărimea veniturilor din exploatare aferente grupului j.

Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare arată care este mărimea cheltuielilor de exploatare ce revin la un leu venituri din exploatare sau la 100 lei venituri din exploatare, dacă se exprimă în procente.

La nivelul de ansamblu al cheltuielilor de exploatare se determină rata medie de eficiență a cheltuielilor de exploatare, pe baza relației :

în care :

– structura (greutățile specifice) veniturilor din exploatare;

m – numărul total al grupelor de cheltuieli și venituri de exploatare.

Se observă că nivelul înalt ratei medii de eficiență a cheltuielilor de exploatare este determinat de acțiunea următorilor doi factori de influență :

ratele individuale de eficiență ale cheltuielilor de exploatare ;

structura veniturilor din exploatare .

Ca și ratele individuale de eficiență ale cheltuielilor de exploatare, rata medie de eficiență a acestor cheltuieli poate fi exprimată în unități simple sau în procente.

Nivelul ratelor de eficiență ale cheltuielilor de exploatare poate sa fie subunitar sau supraunitar (sau ). Desigur că, pentru realizarea unei activitati de exploatare eficiente, trebuie ca mărimile acestor rate de eficiența să fie subunitare (sau sub 100%).

Ratele de eficiență ale cheltuielilor de exploatare pot fi analizate în statică, precum și prin intermediul unei analize comparate.

3.2.1 Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare aferente veniturilor din exploatare

Un alt indicator care se folosește pentru dimensionarea și urmărirea evoluției cheltuielilor de exploatare îl reprezintă cheltuielile de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare.

Mărimea acestui indicator poate fi determinată la nivelul fiecarei grupe de cheltuieli de exploatare, precum și la nivelul al cheltuielilor de exploatare, în acest scop, pot fi folosite urmatoarele metode statistice:

La nivelul categoriei de cheltuieli de exploatare :

de unde rezultă :

unde :

– cheltuieli de exploatare aferente grupei j ce revin la 1000 lei venituri din grupa j de venituri din exploatare

– mărimea absolută a cheltuielilor de exploatare aferente grupului j;

– mărimea veniturilor din exploatare aferente grupului j.

Mărimea indicatorului menționat arată care este nivelul absolul al cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare, pentru fiecare grupă de cheltuieli de exploatare.

La nivelul de ansamblu al cheltuielilor de exploatare, se determină nivelul mediu al indicatorului menționat. În acest scop, poate fi folosit modelul statistic :

Indicatorii si pot lua valori mai mari sau mai mici decât 1000. Desigur că, pentru ca activitatea de exploatare a întreprinderii să fie eficientă trebuie ca nivelul acestor indicatori să fie mai mic decât o mie, respectiv cheltuielile de exploatare să fie devansate de veniturile din exploatare și aceasta, pentru ca rezultatul exploatării înainte de impozitare să fie pozitiv (să se materializeze în profit).

3.3 ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE CE REVIN LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI

Cheltuielile de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri reprezintă cea mai importantă componentă a cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei venituri din exploatare.

Pentru analiza cheltuielilor de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri poate fi folosit următorul model statistic :

Modelul I (clasic).

în care :

– nivelul absolut al cheltuielilor de exploatare ce revin, în medie, la 1000 de lei cifră de afaceri;

– producția fizica (sau serviciile) vândută din sortimentul (sau serviciul) I, exprimată în unități naturale sau natural convenționale;

– costul unitar complet;

– prețul unitar mediu de vânzare, calculat ca preț mediu ponderat cu cantitățile vândute pe diferite piețe, clienți sau momente.

Se observă că nivelul indicatorului menționat este determinat de acțiunea a trei factori de influență, și anume :

prețul unitar mediu de vânzare , considerat factorul cel mai calicativ;

costul unitar

structura producției fizice vândute, respectiv cantitățile .

Tabelul 3.1

Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Semnificația notațiilor folosite în tabelul 1 este următoarea:

– cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei de afaceri obținute de un agent economic în perioada de calcul (curentă);

– cheltuielile de exploatare (costul complet) aferente cifrei de afaceri realizate în perioada bază de comparație;

– cifra de afaceri realizată în perioada de calcul;

– cifra de afaceri realizată în perioada bază de comparație;

– cheltuielile de exploatare (costul complet) efectuate în perioada analizată recalculate luând în considerație costurile unitare complete din perioada bază de comparație;

– cifra de afaceri din perioada analizată recalculată în condițiile prețurilor și tarifelor practicate în perioada bază de comparație.

Tabelul 3.2

Sistemul factorial al analizei cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Semnificația notațiilor utilizate în tabelul 2 este urmatoarea:

– cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri pe subactivități;

– structura cifrei de afaceri totale pe subactivități.

Nivelul indicatorului “cheltuieli de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri” poate să fie mai mare sau mai mic decât 1000. Pentru ca activitatea de exploatare a întreprinderii să fie eficientă, trebuie ca nivelul acestui indicator să se situeze sub 1000.

Indicatorul poate să fie analizat în statică, precum și prin intermediul unei analize comparate. Analiza în statică presupune aprecierea propriu-zisă a nivelului acestui indicator, respectv în perioada curentă (analizată) și în alte perioade, luate ca bază de comparație. Cu cât nivelul acestui indicator se situează mai mult sub 1000, cu atât rezultatul exploatării înainte de impozitare (profitul) este mai mare și invers.

Modificarea nivelului efectiv al indicatorului “cheltuieli de exploatare ce revin la 1000 lei cifră de afaceri”, față de nivelul realizat în perioada anterioară sau față de nivelul realizat de firmele concurente, poate să conducă la creșterea sau la diminuarea cifrei de afaceri, după cum nivelul efectiv al indicatorului menționat este mai mic sau mai mare decât nivelul luat ca bază de comparație.

Pentru determinarea efectelor economico-financiare ale modificării indicatorului menționat poate fi folosit modelul statistic :

3.4.ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE

Ținând seama de gradul de variație a lor, cheltuielile de exploatare ale întreprinderii se clasifică în două mari grupe:

cheltuieli variabile, care își schimbă volumul o dată cu volumul producției și serviciilor;

cheltuieli fixe, sau convențional-constantă, care rămân relativ constante la variația volumului producției și serviciilor. Adică poate fi scrisă relația :

în care :

– total cheltuieli de exploatare;

– total cheltuieli variabile;

– total cheltuieli fixe (cheltuieli comune)

Principalele motive care conduc la analiza eficiețtei cheltuielilor variabile sunt :

elaborarea politicii activității de exploatare (producție), respectiv determinarea volumului opțional;

elaborarea de previziuni și bugete ale costurilor producției și serviciilor;

elaborarea politicii vânzarilor (decizia renunțării la un anumit produs, determinarea produselor mai rentabile care contribuie mai mult la acoperirea cheltuielilor comune);

determinarea pragului de rentabilitate.

Cheltuielile variabile cresc paralel cu creșterea volumului producției și serviciilor (activității de exploatare). Aceasta creștere poate să fie liniară sau neliniară (spre exemplu, exponențială), conform graficelor din figurile 3 si 4.

Figura 3.1 Figura 3.2

Pentru graficul din figura 3, evoluția cheltuielilor variabile () poate fi descrisă cu ajutorul ecuației de regresie : ,

în care :

– cheltuieli variabile totale;

q – volumul producției fizice;

b – panta dreptei, respectiv costul variabil unitar.

Pentru graficul din figura 4, cheltuielilor variabile () poate fi descrisă de ecuația de regresie exponențială :

unde :

a – parametru de scară

b – coeficientul unghiular al liniei de regresie, respectiv costul variabil unitar.

Pentru analiza eficienței cheltuielilor variabile pot fi folosiți indicatorii sintetici :

cheltuieli variabile ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuieli variabile ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

În cazul cheltuielilor variabile ce revin la 1000 lei venituri din pot fi folosite relațiile :

În care :

– cheltuieli variabile ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

– totalul cheltuielilor variabile aferente grupei j;

– totalul veniturilor din exploatare aferente grupei j ;

– structura veniturilor din exploatare .

Sau :

în care :

– totalul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri pe categorii de cheltuieli

– structura veniturilor din exploatare .

În cazul cheltuielilor variabile ce revin la 1000 lei cifră de afaceri se poate folosi relația:

în care :

– cheltuieli variabile ce revin la 1000 lei cifră de afaceri;

– costul unitar variabil al produsului (serviciului) ;

– prețul mediu unitar de vânzare, calculat pentru produsul (serviciul) ;

– cantitatea vândută din produsul (serviciul) i.

3.5 ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE

Prin natura lor, cheltuielile fixe sau convențional-constante constituie o premisă și o consecință a desfășurarii activității de exploatare. Aceste cheltuieli nu sunt în dependență direct proporțională sau invers proporțională cu producția sau cu vânzarile ei, în anumite limite, ele ramân constante sau independente de volumul activității de exploatare.

Raportul dintre cheltuielile fixe și cele variabile caracterizează, în activitatea practică, așa-numita structură de exploatare și servește la analiza riscului operațional ca o componentă a riscului global al întreprinderii.

Societățile care au cheltuieli mari de regie (fixe), pentru a putea funcționa, trebuie să practice prețuri mari (dacă piața și concurența permit acest lucru) și/sau să realizeze un volum mai mare al activitații de exploatare (de producție).

Analiza cheltuielilor fixe nu constituie un scop în sine, ci este subordonată unui obiectiv concretizat în sporirea eficienței acestora. În consecință, problematica referitoare la analiza cheltuielilor fixe trebuie sa fie astfel structurată încât să ofere soluțiile metodologice necesare asigurării unei baze de informare complete asupra situației existente în acest domeniu, pentru a putea adopta cele mai eficiente soluții (decizii) de management economico-financiar.

În acest sens, principalele probleme presupuse de analiza cheltuielilor fixe sunt :

Analiza structurii și analiza comparată a cheltuielilor fixe;

Analiza eficienței cheltuielilor fixe;

Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe;

Pentru determinarea volumului cheltuielilor fixe se are în vedere, în primul rând, structura acestora, considerată după mai multe criterii de clasificare.

Astfel, ținând seama de natura lor, cheltuielile fixe pot fi clasificate în :

cheltuieli cu personalul din serviciile administrativ-gospodărești și de conducere;

cheltuieli materiale, inclusiv amortizarea activelor corporale care nu sunt folosite direct în activitatea de exploatare;

alte cheltuieli fixe, considerate după natura lor.

O altă clasificare a cheltuielilor fixe poate fi efectuată în funcție de locurile (compartimentele) de producere a lor:

cheltuieli cu personalul de conducere;

cheltuieli cu diverse compartimente administrativ-gospodărești ale întreprinderii;

cheltuieli generale ale secțiilor.

Analiza comparată a cheltuielilor fixe presupune compararea nivelului efectiv al acestor cheltuieli din perioada analizată cu nivelul înregistrat în perioada (exercițiul) anterioară, sau cu nivelul prevăzut pentru perioada analizată, sau chiar cu nivelul înregistrat pentru perioada analizată, sau chiar cu nivelul înregistrat de firmele concurente.

Pe baza analizei structurale și comparate a cheltuielilor fixe, se pot lua măsuri și decizii de îmbunatățire a structurii și nivelului lor pentru perioadele imediat următoare, astfel încât aceste cheltuieli să constituie un stimulent în desfășurarea activității economico-financiare a întreprinderii și nu o povară care să încarce nejustificat de mult cheltuielile de exploatare, respectiv costul producției și serviciilor executate de întreprindere.

Pentru analiza eficienței cheltuielilor fixe pot fi folosiți indicatorii sintetici :

cheltuielile fixe ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuielile fixe ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

Nivelul acestor indicatori poate fi determinat cu ajutorul relațiilor :

în care :

CF – totalul cheltuielilor fixe;

CA – cifra de afaceri a societății

– cifra de afaceri rezultată din activitatea de exploatare.

Pentru ca activitatea întreprinderii să fie eficientă, indicatorul de eficiență al cheltuielilor fixe trebuie să aibă valori situate sub 1000.

Acest indicator sintetic de eficiența a cheltuielilor fixe poate fi analizat în statică. Analiza în statică presupune aprecierea nivelului fiecăruia dintre ei, iar analiza comparată presupune compararea nivelului efectiv realizat în perioada curentă cu nivelul realizat în perioada precedentă sau cu nivelul prevăzut pentru perioada analizată, sau cu nivelul realizat de firmele concurente.

La o modificare (creștere sau diminuare) substanțială a volumului activității de exploatare, cheltuielile fixe, fiind niște cheltuieli convențional-constante, pot să varieze și ele, fără a afecta negativ eficiența generală a activității de exploatare a întreprinderii.

Activitatea curentă de exploatare, respectiv cea de gestiune a patrimoniului unei întreprinderi implică și problema previzionării tendinței de evoluție a cheltuielilor fixe, fie ca sumă totala a lor (CF), fie ca nivel al lor la 1000 lei venituri din exploatare sau la 1000 lei cifră de afaceri. Momentele în care trebuie să se realizeze asemenea operațiuni sunt numeroase și importante, în acelasi timp, pentru viabilitatea întreprinderii.

Pe termen scurt, spre exemplu, de la un an la altul, suma totală a cheltuielilor fixe (CF) se consideră constantă, dacă nu intervin modificări importante în activitatea întreprinderii, deci nivelul probabil al cheltuielilor fixe pentru anul următor va fi :

CF=CF1,

unde :

CF – nivelul probabil al cheltuielilor fixe prevăzut pentru anul următor celui curent;

CF1- nivelul efectiv al cheltuielilor fixe din anul curent.

Suma CF se corectează cu efectele generate de deciziile adoptate pentru perioada urmatoare. De exemplu :

se majorează salariile personalului administrativ și de conducere (sau a unei parți a personalului respectiv), pentru stimularea unor domenii;

se reorganizează anumite activități (de prezentare, reclamă etc.)

În fiecare caz, se impune estimarea eforturilor și a efectelor pentru a fundamenta deciziile luate și pentru a aprecia consecințele deciziilor adoptate.

Sistemul de factori care influențează nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare este:

ΔVe

ΔCf 1000Ve Δcf 1

Δcf 2

….
Δ cf n

Figura 3.3 – Factorii care influențează nivelul cheltuielilor fixe

unde:

timpul de muncă total;

productivitatea medie orară;

cheltuieli fixe pe categorii.

Analiza factorială a cheltuielilor fixe este următoarea:

1. Influența veniturilor din exploatare

din care:

1.1 Influența timpului total de muncă

din care:

Influența numărului mediu de salariați

Influența timpului mediu de muncă

1.2 Influența productivității medii orare

2 Influența sumei cheltuielilor fixe

din care:

2.1 Influența cheltuielilor fixe pe categorii

3.6 ANALIZA CHELTUIELILOR CU MATERIALELE

Cheltuielile materiale dețin o pondere însemnată în cheltuielile totale, fapt pentru care este necesară o analiză aprofundată în funcție de profitul de activitate al întreprinderii. Ele reprezintă expresia valorică a consumurilor de resurse materiale și a prestărilor de servicii de către terți pentru întreprindere, și se comun din :

materii prime, materiale;

combustibili, energie, apă;

amortizarea activelor imobilizate corporale;

obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată;

lucrări și servicii prestate de terți;

alte cheltuieli materiale.

O primă etapă de analiză a cheltuielilor materiale o reprezintă analiza situației generale a cheltuielilor materiale de exploatare, respectiv formarea unei imagini de ansamblu asupra evoluției acestora, asupra ponderii lor în cheltuielile de exploatare și în cifra de afaceri.

Această analiză urmărește:

variația cheltuielilor materiale pe total si pe elemente componente, in dinamică;

modificarile intervenite in structura cheltuielilor materiale pe elemente componente, in dinamică;

Variția nivelului efectiv al cheltuielilor materiale pe total si pe elemente componente, in dinamică.

Pentru analiza eficienței și analiza factorială a cheltuielilor materiale pot fi folosiți indicatorii:

cheltuieli materiale ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuieli materiale ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

Nivelul acestor indicatori sintetici poate fi determinat cu ajutorul relațiilor :

respectiv

sau

respectiv

unde:

cheltuielile materiale la 1000 lei venituri din exploatare sau la 1000 lei cifră de afaceri;

= cheltuieli materiale aferente cifrei de afaceri pe produse;

= ponderea valorică a produselor vândute.

Abaterea cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri și respectiv cifră de afaceri intră sub incidența:

structurii veniturilor din exploatare și corespunzător cifrei de afaceri;

Influența structurii veniturilor din exploatare:

unde:

= ponderea diferitelor venituri din exploatare;

cheltuielile materiale la 1000 lei venituri pe categorii.

b) nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri din exploatare pe categorii și corespunzător la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.

Influența cheltuielilor materiale la 1000 lei venituri pe categorii:

, pentru care aprofundarea se face cu precădere la nivelul costurilor directe aferente producției vândute și stocate.

Analiza cheltuielilor cu materialele prin prisma factorilor specifici se recomandă a se efectua cu ajutorul următorului model de analiză :

Sau unde:

Chm – suma cheltuielilor cu materialele;

Cs – cantitatea fizică fabricată;

Pa – prețul mediu de aprovizionare al materialelor respective;

Pf – prețul de facturare al materialelor aprovizionate;

Conform modelului asupra modificării sumei cheltuielilor cu materialele, acționează în mod direct și indirect următorii 3 factori :

1.Influența modificării volumului fizic al producției fabricate :

2.Influența modificării consumului specific de materii si materiale :

3.Influența modificării prețului mediu de aprovizionare :

\

3.7 ANALIZA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL

Într-o primă etapă de analiză a cheltuielilor cu personalul se fac investigații referitoare la situația generală a acestor cheltuieli. În cadrul acestei etape, se urmărește cunoașterea evoluției și tendinței de evoluție a cheltuielilor, respectiv pe total și pe categorii de cheltuieli cu personalul. În acest scop, se urmăresc indicatori sintetici de analiză de mai jos :

ponderea cheltuielilor cu personalul în totalul cheltuielilor de exploatare;

cheltuieli cu personalul ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuieli cu personalul ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

În ceea ce privește structura cheltuielilor cu personalul, aceasta poate fi determinată și analizată pe baza mai multor criterii de grupare, cum sunt :

după natura cheltuielilor cu personalul (cheltuieli salariale, alocații pentru copii plătite de întreprindere, cheltuieli de deplasare, cheltuieli ocazionale de calificarea personalului, burse de studii acordate de întreprindere etc.)

gruparea cheltuielilor salariale pe componente (salarii tarifare, salarii negociate, sporuri acordate, premii, taxe de protecție socială, impozite etc.); această grupare prezintă importanța în delimitarea cheltuielilor salariale care sunt reglementate prin acte normatice (și asupra carora întreprinderea nu poate acționa) de cele care nu sunt reglementate prin acte normative referitoare la bugetul public (asupra cărora întreprinderea poate acționa);

gruparea cheltuielilor cu personalul pe categorii de personal (muncitori, ingineri, economiști, juriști etc.) este utilă pentru evidențierea mutațiilor care s-au produs în structura personalului, pentru eventuale comparații cu firme concurente similare;

gruparea cheltuielilor salariale pe formele de salarizare practicate (salariza în acord salarizate în regie s.a.), pentru a caracteriza eficiența acestora;

gruparea cheltuielilor cu personalul pe locuri de efectuare a lor (pe secții, subunități, servicii funcționale, departamente etc.).

Eficiența cheltuielilor salariale poate fi determinată și analizată cu ajutorul unor indicatori sintetici, cum sunt :

cheltuielile salariale ce revin la 1000 lei venituri din exploatare;

cheltuielile salariale ce revin la 1000 lei cifră de afaceri;

cheltuielile salariale ce revin la 1000 lei valoarea adaugată (brută sau netă)

ponderea cheltuielilor salariale în valoare adaugată netă.

În literatura de specialitate, în cazul cheltuielilor salariale () la 1000 lei venituri din exploatare (), se întâlnește următorul model de analiză :

Modificarea va fi : ,

Asupra modificării cheltuielilor cu salariile acționează în mod direct și indirect următorii indicatori :

1.Influența sumei veniturilor din exploatare :

2.Influența sumei cheltuielilor salariale aferente activității de exploatare :

Acest model fiind de corelație, rezultă că suma veniturilor trebuie să înregistreze un ritm de creștere superior cheltuielilor salariale pentru asigurarea eficienței economice.

Ca model multiplicativ poate fi folosit următorul model :

– număr de salariați în raport de venituri (forma inversa de exprimare a productivității);

– salariul mediu pe o persoană .

Astfel,modificarea totală a fondului de salarii la 1000 lei venituri din exploatare va fi :

din care :

1.Influența numărului de salariați în raport cu veniturile (forma inversă de exprimare a productivității) :

2.Influența salariului mediu pe o persoană :

Acest model pune în evidență corelația dintre creșterea productivității muncii și a salariului mediu, corelație absolut necesară pentru sporirea eficienței cheltuielilor salariale.

Metodologia prezentată se aplică similar și în cazul celorlalți indicatori, cu deosebirea că suma veniturilor din exploatare se va înlcui cu cifra de afaceri, sau valoarea adaugată.

Un alt model de analiză a cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri :

Modificarea totală va fi :

1000

din care :

influența numărului :

influența productivității :

influența salariului mediu :

În literatura de specialitate, în cazul cheltuielilor salariale () la 1000 cifră de afaceri, se întalnește următorul model de analiză :

În cazul cheltuielilor salariale () la 1000 lei valoare adăugată se intâlnește următorul model de analiză :

În activitatea unei societăți comerciale, în legatură cu salariile, pot apărea o multitudine de aspecte care trebuie să fie soluționate corespunzator. De exemplu, în cazul negocierii salariale sau satisfacerii unor revendicari salariale. Practic, este necesară stabilirea unei limite maxime de creștere a salariilor.

În totalul costurilor de producție, o pondere importantă o dețin cheltuielile cu salariile.

Modificarea absolută a fondului de salarii se calculează cu ajutorul relației :

Fs – fondul de salarii din cele două perioade;

Unde :

– salariul mediu;

– numărul mediu al salariaților,

Influența modificării totale a fondului de salarii este :

din care :

influența modificării numărului mediu de salariați :

influența modificării salariului mediu pe societate :

3.8 ANALIZA CHELTUIELILOR CU AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

Expresia băneasca a uzurii capitalului fix o reprezintă amortizarea. În stabilirea sumei anuale a amortizării, respectiv a cotelor de amortizare, se ține seama de efectele uzurii fizice și morale a capitalului fix.

Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pe baza unui program de amortizare, ce începe la data punerii acestora în funcțiune și durează până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor și condițiilor de utilizare a acestora.

Societățile amortizează mijloacele fixe utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare :

amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe toată durata de funcționare stabilă a acestora;

amortizarea degresivă , care presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu coeficienți prevazuți de lege;

amortizarea accelerată, constă în calcularea, în exercițiul în care mijloacele fixe intră în activul unității patrimoniale, a unei amortizări de până la limita prevazută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exercițiile următoare, amortizarea se calculează dupa regimul amortizării lineare.

Suma anuală a amortizării (A) se determină pe baza relației :

V – prețul de achiziționare a mijlocului fix;

Ca – cota de amortizare a mijlocului fix.

Într-o economie dezvoltată se practică durate de amortizare relativ scurte, sub 10 ani, perioadă în care prețul mijlocului fix trebuie recuperat în întregime. Printr-o asemenea modalitate de amortizare, se evită unele efecte ale uzurii și se creează condițiile materiale necesare introducerii în producție a progresului științific și tehnic.

Cheltuielile cu amortizarea se examinează din punct de vedere al nivelului lor la 1000 lei producție sau cifră de afaceri și al factorilor ce influențează acest nivel.

Nivelul cheltuielilor cu amortizarea ce revin la 1000 lei venituri din exploatare (Cam1000) se calculează cu ajutorul formulei următoare :

Unde:

Ac – suma amortizării, inclusă în costuri ;

Ve – veniturile din exploatare ;

Analiza eficienței cheltuielilor cu amortizarea trebuie să cuprindă aspectele particulare impuse de utilizarea excesivă si intensivă a mijloacelor fixe.Aceasta se va face cu ajutorul urmatoarelor raționamente:

Unde:

– valoarea medie a mijloacelor fixe ;

Ci – cota medie de amortizare exprimată procentual ;

=+

Unde :

– valoarea medie de inventar

– valoarea medie a intrărilor mijloacelor fixe

– valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe

= , unde :

Si – suma mijloacelor fixe intrate

, unde :

Ti – termenul de intrarea al mijloacelor fixe

Se – suma mijloacelor fixe ieșite

Te – termenul de scoatere din funcțiune al mijloacelor fixe

4. CAPITOLUL 4

ANALIZA CHELTUIELOR DE EXPLOATARE IN CADRUL SOCIETĂȚII SC ESVIC SRL

4.1 PREZENTAREA GENERALA A SOCIETATII SC ESVIC SRL

Societatea ESVIC COMPROD S.R.L a luat ființă in 2007 și se poate mândri cu faptul că în toti acești ani, clienții ei au cumpărat încălțăminte din piele fiind foarte mulțumiți de calitatea acestora.

Societatea comercială SC ESCVIC COMPROD SRL cu sediul în localitatea Giurgiu, strada 1 Decembrie 1918, având numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J40/257/2012, cod de înregistrare fiscală 7580, este o societate cu capital integral privat în sumă de 1000 lei, deținut de trei persoane asociate.

Forma juridică a societății este societate cu răspundere limitată, înființată în baza prevederilor Legii 31/1990. Societatea este persoană juridică romană, aflându-se în posesia a trei persoane având urmatoarele procente de deținere a capitalui: 15%, 35%, 45%.

Valoarea capitalului social vărsat integral este de 1.000 RON, la care s-au adus aporturi astfel: numerar 1.000 RON;

Valorea parților sociale este de 10 lei/bucata iar numărul parților sociale este de 100.

Odată cu trecerea anilor, agenții economici au remarcat faptul că a colabora cu societatea „ESVIC COMPROD” S.R.L reprezintă o afacere profitabilă, atât datorită prețurilor convenabile ( segmentul de piață fiind alcătuit atât din populație cu venituri medii cât și mici și mijlocii) și al produselor de bună calitate, cât și datorită seriozității cu care lucrează, materiale italienesti de cea mai buna calitate, designuri vintage, mixuri neconventionale de culori sau printuri extravagante aducand la viata creatii inedite.

Astfel principalii colaboratori sunt VICINA SI EXPORTACC care s-au dovedit foarte multumiți de calitatea produselor realizate de societatea noastră.

Afacerea este în extindere și este profitabilă datorită următorilor factori:

– costuri reduse de fabricație;

– cererea mare de încălțăminte în București și zonele limitrofe;

– accesibilitatea cumpărătorilor cu venituri scăzute la oferta de produse a firmei;

– diversitatea modelelor de fabricație și adaptabiliatatea lor la tendințele pieței;

– posibilitatea testării directe și rapide a gusturilor cumpărătorilor;

– relații de afaceri cu întreprinderi foarte mari care absorb o pondere apreciabilă din oferta firmei (aproximativ 45%);

– nivelul satisfăcător de calificare a personalului lucrător.

Sediul central al societații este în Giurgiu, str. 1 Decembrie 1918, județul Giurgiu. Clădirea în care se află sediul nu este proprietatea firmei iar aceasta platește o chirie lunară de 2000 lei.

Sediul firmei se compune din următoarele:

– birou personal-administrativ;

– doua magazie pentru depozitarea materialelor;

– secretariat;

– hală de producție.

Societatea comercială are ca obiect de activitate prelucrarea pielăriei, fiind axată pe producția de încălțăminte din piele naturala (piele box, piele intoarsa, piele nabuc si piele lacuita) in special pentru femei. În plus, societatea pune la dispozitie serviciul de a realiza la comanda perechea de pantofi sau geanta preferata. Astfel clienții pot alege orice model si pot cere sa fie făcut din alt material sau pe altă variantă de culoare, având libertatea de a da o notă personală modelului. Succesul stă tocmai in aceste detalii, iar Esvic Comprod acordă acestora o importanță majoră.

Principalul obiectiv al firmei îl reprezintă mărirea producției. Un alt obiectiv important îl constituie dotarea firmei cu utilaje noi, performante.

S.C. ESVIC COMPROD S.R.L își propune intrarea pe noi piețe începând cu anul 2014, în urma extinderii și modernizării capacității de producție.

Realizarea acestor obiective impune în același timp efectuarea unor investiții importante și alocarea de fonduri sporite pentru reclamă și publicitate, aproximativ 15% din totalul cheltuielilor.

4.2 ANALIZA CHELTUIELOR DE EXPLOATARE IN CADRUL SOCIETĂȚII SC ESVIC SRL

4.2.1 Evoluția veniturilor si cheltuielilor din exploatare

Unul dintre indicatorii sintetici care se folosește pentru dimensiunea și urmărirea evoluției cheltuielilor de exploatare este rata de eficiența a cheltuielilor de exploatare.

Analiza eficienței cheltuielilor de exploatare poate fi efectuată in raport cu forma veniturilor si nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.In acest scop, date necesare se afla in tabelul următor :

Tabelul 4.1

EVOLUȚIA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR DIN EXPLOATARE

Figura 4.1 – Rata de eficiență a cheltuielilor

Se poate constata că rata de eficiența a cheltuielilor de exploatare se imbunatațește in 2012 crescând considerabil fara de 2011 cu 65,05 lei la 1000 de lei venituri din exploatare iar în anul 2013 crescând față de 2012 cu 8,98 lei. Cauzele trebuiesc căutate in structura și dinamica cheltuielilor cu personalul, acesta fiind factorul cu ponderea cea mai ridicată și care prin variațiile sale, influențează cel mai semnificativ nivelul indicatorului.Astfel calculand nivelul cheltuielilor cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare, se observă că nivelul acestora a scăzut cu 125,6 lei. Aceasta diminuare nu doar că reușește să atingă nivelul anului precedent, ci îl și depășește.

Figura 4.2 – Nivelul veniturilor si cheltuielilor din exploatare

Figura 4.3 – Indicele veniturilor si indicele cheltuielilor din exploatare

%

Indicele de creștere al cheltuielilor este mai mic decat cel al veniturilor , societatea înregistrand o creștere a profitului de la an la an.

Analiza eficienței cheltuielilor de exploatare poate fi efectuată in raport cu fomarea veniturilor și nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.In acest scop, datele necesare sunt redate in tabelul nr. 4.2.

In analiza cheltuielilor de exploatare se folosește nivelul lor la 1000 lei venituri din exploatare, urmându-se dinamica și modificările intervenite in structura cheltuielilor. Rata de eficiență a cheltuielilor de exploatare are în vedere cheltuielile aferente producției totale a exercițiului financiar, inclusiv costul mărfurilor vandute corelate cu valoarea produției exercițiului (care include producția vândută si producția stocată).

Tabelul 4.2

Evoluția veniturilor si cheltuielilor din exploatare

In perioada primilor doi ani s-a constatat o imbunătațire a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare în valoare de 65,05 iar în ultimii doi ani o îmbunătățire cu 8,98 lei. Acest fapt a fost urmarea sporirii veniturilor din exploatare în ultimul an cu 8,27 puncte procentuale față de anul 2012.

Aprofundând analiza în funcție de alți factori, se observă pentru anul 2012 că veniturile din producția vândută au influențat pozitiv reprezentând 102,13% din structura veniturilor iar negativ a fost influențată de venituri din producția stocată, acestea reprezentând -3,73%.

Astfel, creșterea sau scăderea producției comparativ cu realizările perioadei anterioare, poate fi determinată de factori conjuncturali ai pieței sau de altă natură, sau prin opțiunea conducerii pentru realizarea altor obiective decat cele anterioare. Modificarea costurilor aferente este dată de factori specifici, reflectandu-se corespunzător in rezultatul exercițiului.

Influența pozitivă a nivelului cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare în toate perioadele analizate respectiv de la 963,57 lei/‰ în 2011, 898,52 în 2012, respectiv 889,54 în 2013, nu se datorează in mare parte diminuării niciunei rate de eficiență a cheltuielilor aferente, acest decalaj fiind posibil datorită faptului ca o mare parte din veniturile din exploatare se află in contul „Alte venituri din exploatare” care nu intră sub incidența niciunuia dintre producția vândută sau producția stocată.

Tabelul 4.3

Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Din datele din tabelul de mai sus dar și din calculele aferente, se observă că nivelul nivelul eficienței economice al cheltuielilor din exploatare la 1000 lei cifră de afaceri a înregistrat în anul 2012 o dinamică favorabilă, respectiv față de anul anterior, mia de lei venituri putând fi obținută cu o cheltuială mai mică cu 384,82 lei.

Reducerea cheltuielilor la mia lei cifră de afaceri s-a datorat, pe de o parte, unor modificări favorabile intervenite în structura producței vândute, crescând ponderea produselor vândute al căror nivel de eficiență economică a cheltuielilor este mai ridicat.

Cu toate că un asemenea rezultat este satisfăcător, in condițiile alerte impuse de economia de piață, putem spune ca in anul 2012 întreprinderea a reușit să înregistreze o reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.

Figura 4.4 – Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri

În 2013 se observă că nivelul nivelul eficienței economice al cheltuielilor din exploatare la 1000 lei cifră de afaceri a inregistrat o dinamică nefavorabilă, respectiv față de anul anterior, mia de lei venituri putând fi obținută cu o cheltuială mai mare cu 1.157,76 lei.

4.2.2 Dinamica și structura cheltuielilor materiale

Tabelul 4.4

Dinamica și structura cheltuielilor materiale

Figura 4.5 – Nivelul cheltuielilor materiale din totalul cheltuielilor de exploatare

Figura 4.6 – Cheltuielile materiale

In primii doi ani s-a înregistrat o reducere a cheltuielilor cu materialele cu 119.299 lei. Raportul dintre valoarea indicatorului in anul 2012 si valoarea acestuia in anul 2011 este mai mic decât 100 % (cu 12,06 %), ceea ce indică o diminuare a cheltuielilor materiale și deci o eficiență a utilizării acestora, iar în următorii doi ani s-a înregistrat o reducere a cheltuielilor cu materialele cu 202.929 lei. În ceea ce privește valoarea indicatorului in anul 2013 comparativ cu valoarea acestuia in anul 2012 este mai mic decât 100 % (cu 23,23 %).

Figura 4.7 – Analiza cheltuielilor materiale pentru anii 2011, 2012

Figura 4.8 – Analiza cheltuielilor materiale pentru anii 2012, 2013

În ceea ce privește nivelul cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceti putem concluziona că in anul 2011 cu o cheltuiala de 603,5 lei s-au obținut 1000 lei cifră de afaceri, in 2012 situația s-a imbunătățit nivelul cheltuielilor scăzând pana la 411,47 lei ‰ iar in 2013 nivelul acestora a ajuns până la 702,8 lei.

Situația societății in anul 2013 poate fi considerată favorabilă dacă privim lucrurile din perspectiva veniturilor din exploatare colectate cu ajutorul unor cheltuieli de exploatare mai mici decât în anii precedenți, acestea fiind în sumă de 2.241.046, valoare mai mare decât în toți ceilalți ani.

4.2.3 Dinamica ratei de eficiență a cheltuielilor cu remunerarea personalului

Tabelul 4.5

Dinamica ratei de eficiență a cheltuielilor cu remunerarea personalului

Figura 4.9 – Nivelul cheltuielilor cu personanul din totalul cheltuielilor de exploatare

Figura 4.10 – Cheltuielile cu personalul

Cheltuielile cu personalul au înregistrat in anul 2012 față de anul 2011 o reducere insemnată (128.200 lei), situație similară cu cea din anii 2013, respectiv 2012, când acestea au scăzut cu 199.558 lei.Acest fenomen se înscrie în tendința generală de scădere a cheltuielilor întreprinderi în perioada analizată, tendință care reprezintă o diminuare a eforturilor acestei unități în scopul atingerii anumitor obiective economico – financiare pe care și le-a propus.

În condițiile in care numărul mediu de salariați a scăzut de la an la an, scăderea cheltuielilor cu remunerearea personalului cat si cu asigurările sociale este o consecință firească.

Cu toatea acestea, reducerea cheltuielilor cu personalul a avut loc în condițiile unei eficiențe economice sporite, având loc o neconcordanță între ritmul scăderii acestor cheltuieli și ritmul creșterii veniturilor din exploatare.

4.2.3.1 Analiza eficienței cheltuielilor cu salariile

În cazul cheltuielilor salariale () la 1000 lei venituri din exploatare (), modelul de corelație este :

Modificarea va fi explicată prin :

influența sumei veniturilor din exploatare :

suma cheltuielilor salariale aferente activității de exploatare :

Acestea se vor determina cu ajutorul datelor din următorul tabel:

Tabelul 4.6

Figura 4.11 – Eficiența cheltuielilor cu salariile

Deși numărul angajaților scade de la an la an, se constată nu numai o diminuare a cheltuielilor cu personalul datorată acestor scăderi ci și o creștere vizibilă a veniturilor din exploatare, acest lucru fiind posibil prin creșterea productivității muncii.

387,03 lei ‰

341,23 lei ‰

=341,23-387,03=

-45,8 lei ‰

Modificare explicată prin :

influența sumei veniturilor din exploatare :

403,18-387,03=

= 25,15 lei ‰

suma cheltuielilor salariale aferente activității de exploatare :

= 341,23-403,18=-70,95 lei ‰

341,23 lei ‰

226,13 lei ‰

=226,13-341,23=

-115,1 lei ‰

Modificare explicată prin :

Influența sumei veniturilor din exploatare :

315,17-341,23=

= -26,06 lei ‰

suma cheltuielilor salariale aferente activității de exploatare :

= 226,13-315,17 = -89,04 lei ‰

În cazul cheltuielilor salariale (FS) la 1000 lei cifră de afaceri (CA), modelul de corelație este:

Acestea se vor determina cu ajutorul datelor din următorul tabel:

Tabelul 4.7

509,15 lei ‰

334,11 lei ‰

=334,11-509,15=

lei ‰

Modificare explicată prin :

influența cifrei de afaceri :

394,76-509,15=

= -114,39 lei ‰

suma cheltuielilor salariale aferente activității de exploatare :

=334,11-394,76=

= -60,65 lei ‰

Modelul factorial al analizei diagnostic al fondului de salarii se prezintă astfel

.

Unde

Tabelul 4.8

lei

Asupra modificării fondului de salarii acționează in mod direct si indirect următorii factori:

1)Influența modificării numărului mediu de personal

=(37-41) . 20.354,02=-81.416,08 lei

2)Influența modificării salariului mediu anual

leileileilei

Asupra modificării fondului de salarii acționează in mod direct si indirect următorii factori:

1)Influența modificării numărului mediu de personal

lei

2)Influența modificării salariului mediu anual

lei

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Privind analiza performanțelor economico-financiare făcute la SC ESVIC COMPROD SRL, pe o periadă de trei ani (2011-2013), referitor la analiza cheltuielilor de exploatare ale societății, putem concluziona:

Din datele stucturate în tabelul nr. 3.1, rezultă că s-a realizat o reducere a cheltuielilor pe total dar și pe categorii de cheltuieli, față de perioadele anterioare, cu excepția unora insă acestea nu au ponderi însemnate (cheltuiala cu lucrările si serviciile executate de terți).

Indicele de creștere al cheltuielilor este mai mic decat cel al veniturilor , societatea înregistrand o creștere a profitului de la an la an. Analiza datelor evidențiază faptul că structura veniturilor corectează in plus infuența exercitată de nivelul cheltuielilor.

Se poate constata că rata de eficiența a cheltuielilor de exploatare se imbunatațește de la an la an, in 2012 crescând considerabil fara de 2011 cu 65,05 lei la 1000 de lei venituri din exploatare iar în anul 2013 crescând față de 2012 cu 8,98 lei. Ponderea cea mai ridicată în structura și dinamica cheltuielilor o au cheltuielile cu personalul, acesta fiind factorul care influențează semnificativ nivelul indicatorului.Astfel, se observă că nivelul cheltuielilor cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare a scăzut cu 125,6 lei. Aceasta diminuare nu doar că reușește să atingă nivelul anului precedent, ci îl și depășește.

Influența pozitivă a nivelului cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare în toate perioadele analizate respectiv de la 963,57 lei în 2011, 898,52 în 2012, respectiv 889,54 în 2013, nu se datorează in mare parte diminuării niciunei rate de eficiență a cheltuielilor aferente, acest decalaj fiind posibil datorită faptului ca o mare parte din veniturile din exploatare se află in contul „Alte venituri din exploatare” care nu intră sub incidența niciunuia dintre producția vândută sau producția stocată.

Aprofundând analiza în funcție de alți factori, se observă pentru anul 2012 că veniturile din producția vândută au influențat pozitiv reprezentând 102,13% din structura veniturilor iar negativ a fost influențată de venituri din producția stocată, acestea reprezentând -3,73%, astfel, creșterea sau scăderea producției comparativ cu realizările perioadei anterioare, poate fi determinată de factori conjuncturali ai pieței sau de altă natură, sau prin opțiunea conducerii pentru realizarea altor obiective decat cele anterioare.

În ceea ce privește nivelul eficienței economice al cheltuielilor din exploatare la 1000 lei cifră de afaceri se observă că a inregistrat în anul 2012 o dinamică favorabilă, respectiv față de anul anterior, mia de lei venituri putând fi obținută cu o cheltuială mai mică cu 384,82 lei. Reducerea cheltuielilor la mia lei cifră de afaceri s-a datorat, pe de o parte, unor modificări favorabile intervenite în structura producței vândute, crescând ponderea produselor vândute al căror nivel de eficiență economică a cheltuielilor este mai ridicat. În 2013 se observă că nivelul nivelul eficienței economice al cheltuielilor din exploatare la 1000 lei cifră de afaceri a înregistrat o dinamică nefavorabilă, respectiv față de anul anterior, mia de lei venituri putând fi obținută cu o cheltuială mai mare cu 1.157,76 lei.

Referitor la analiza cheltuielilor cu materialele putem concluziona că în primii doi ani s-a înregistrat o reducere a cheltuielilor cu materialele cu 119.299 lei iar în următorii doi ani s-a înregistrat o reducere a cheltuielilor cu materialele cu 202.929 lei.

În ceea ce privește analiza cheltuielilor cu personalul, acestea au înregistrat in anul 2012 față de anul 2011 o reducere insemnată (128.200 lei), situație similară cu cea din anii 2013, respectiv 2012, când acestea au scăzut cu 199.558 lei. Acest fenomen se înscrie în tendința generală de scădere a cheltuielilor întreprinderii în perioada analizată, tendință care reprezintă o diminuare a eforturilor acestei unități în scopul atingerii anumitor obiective economico – financiare pe care și le-a propus.

În condițiile in care numărul mediu de salariați a scăzut de la an la an, scăderea cheltuielilor cu remunerearea personalului cat si cu asigurările sociale este o consecință firească.

Deși numărul angajaților scade de la an la an, se constată nu numai o diminuare a cheltuielilor cu personalul datorată acestor scăderi ci și o creștere vizibilă a veniturilor din exploatare, acest lucru fiind posibil prin creșterea productivității muncii.

Astfel că situația societății in anul 2013 poate fi considerată favorabilă daca luăm în considerare că totalul veniturilor din exploatare colectate cu ajutorul unor cheltuieli de exploatare mai mici decât în anii precedenți, au fost in sumă de 2.241.046, valoare mai mare decât in toți ceilalți ani.

Cercetarea efectuata la SC ESVIC COMPROD SRL pe parcursul celor trei ani a permis formularea unor sugestii, observații si propuneri, prin a caror luare in considerare, am putea contribui la perfecționarea informațiilor legate de cheltuielile de exploatare și de componentele acesteia, precum și la imbunătățirea societății cercetate.

Progresul oricarei societăți depinde intr-o măsură decisivă de eficiența cu care sunt folosite resursele materiale, umane, naturale si financiare de care dispune. Intotdeauna managerii s-au străduit ca din fiecare unitate de munca, de resurse naturale sau de bani, ce se cheltuiește să asigure o creștere cat mai mare a volumului si calității producției, să obțină cantități sporite de bunuri materiale si servicii, deoarece numai pe o asemenea baza poate fi asigurată o creștere economică, crearea unei economii avansate, implicit, in vederea obținerii unui progres al societății.

Astfel că, un management eficient si apt să gestioneze resursele pe care societatea le deține, menținerea in stare bună de funcționare a utilajelor, o înnoire continuă a produselor si serviciilor oferite, o calitate mai ridicată a materialelor si materiilor prime folosite, găsirea unor furnizori mai ieftini dar buni din punct de vedere calitativ, investirea in calificarea personalului, a perfecțonării acesora precum si gasirea unor noi surse de finanțare sau desfacerea pe piețe noi ar putea ajuta la progresul societății.

B I B L I O G R A F I E

Bătrâncea, I. – Analiză financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000;

Bojian, O. – Bazele contabilității, Editura Economică, București, 2003;

Bușe, L. – Analiza Economico-financiară, Editura Sitech, Craiova, 2010 ;

Călin, O. – Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economică, București, 2001;

Colasse, B. – L’analyse financiere de l’entreprise , Editura La Decouverte, Paris, 2008;

Fridson, M., Alvarez, F. – Finacial Statement Analysis, Editura Amazon, 2007;

Gheorghiu, Al. – Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004;

Ghic, G., Grigorescu, C.J. – Analiza economico-financiară, Editura Universitară, Bucuresti, 2008;

Gîrbină, M., Bunea, Șt – Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS (revizuite)-IFRS, Ediția a II-a, vol.I, Editura CECCAR, București, 2006;

Iosif, Gh. N. – Revista Tribuna Economică, Nr.7, 2007;

Iosif, Gh. N. – Analiza economico-financiară a firmei in domeniul agroalimentar, Tribuna Economică, 2000, București;

Ittner, C.D., Larcker, D.F., Randall T. – Performance Implications of Strategic Performance Measurement in Financial Services Firms, 2003;

Lezeu, D. N. – Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București, 2004;

Mărgulescu D., Vâlceanu Gh. – Analiza economico-financiară, Editura Fundația „România de mâine”, București, 1999;

Niculescu M. – Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1997;

Pântea P.I. – Contabilitatea finaciară românească conformă cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2008;

Petcu, M. – Analiza Economico – Financiară A Întreprinderii. Probleme, Abordări, Metode, Aplicații, Editura Economică, București, 2003;

Radu, F., Dincă, M., Bușe, L. – Analiza economico – financiară a firmei, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2001;

Ristea, M. – Contabilitate financiară, Editura Universitară, București, 2005;

Rusu, C. – Analiza și reglarea firmei prin costuri, Editura Gh. Asachi, Iași, 1995;

Stan, S. – Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, 2006

Stefanescu, I., Stanescu, C., Baicus, C. – Analiza economico-financiara, Editura Economică, București, 1999;

Suciu, G. – Analiza economico – financiară a întreprinderii,Editura Infomarket, 2009;

Țole, M. – Analiza economico – financiară a agenților economici, Editura Sylvi, București, 2002 ;

Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N. – Analiză economico-financiară, Editura Economică, 2004;

Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N. – Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2007.

***OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene

***Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS 2006) – Editura CECCAR, București, 2006;