Analiza Cheltuielilor Bugetare din Romania In Perioada 2010 2014

Economie

Analiza Cheltuielilor Bugetare din Romania In Perioada 2010 2014

Byadmin ianuarie 1, 2024

Introducere

Bugetul de stat poate fi privit ca fiind principalul fond centralizat de disponibilități bănești ale statului. De asemenea, poate fi definit ca un document important din viața publică ce are în structura sa sume care formează expresia financiară a statului român pe o perioada de un an.

Statul asemenea familiei, are un buget din care trebuie să asigure sursele necesare pentrul existența membrilor ei, în speță un nivel de trai decent pentru întrega populație indiferent de vârstă , categoria socială sau intelectuala, un mediu adecvat pentru dezvoltarea educațională și profesională , servicii de asigurare medicală și sănătate de cea mai buna calitate, forțe de pază și protecție care să asigure liniștea întregii comunități. Acest buget este însa constituit din sume de bani sub forma unor contribuții, taxe și impozite pe care membrii întregii comunități, persoane fizice sau juridice le plătesc lunar , trimestrial sau anual.

În orice stat, o parte importantă din venitul național este preluat pentru acoperirea cheltuielilor generate de funcțiile și sarcinile sale. În țara noastră, armata, poliția, jandarmeria, justiția și procuratura, școala și biserica au un rol foarte important, statul cheltuind în fiecare an sume importante de bani pentru întreținerea și dotarea acestora. În bugetul de stat trebuie să se regăsească sume de bani semnificative care să ofere un sprijin substanțial agriculturii, iar pe de altă parte trebuie avute în vedere cheltuieli mari pentru pentru stimularea exporturilor.

Lucrarea de față reprezintă o analiză teoretică a cheltuielilor bugetare dar și un studiu al evoluției cheltuielilor bugetare în perioada 2010-2014, interval de timp în care aceste cheltuieli sunt definite de o perioada cu instabilitate economică.

În primul capitol mi-am propus să pun accent pe noțiunile teoretice generale ale cheltuielilor bugetare și anume : o scurtă descriere a cadrului legislativ, definirea și clasificarea cheltuielilor bugetare, execuția cheltuielilor publice înscrise în bugetul de stat precum și principalii indicatori utilizați pentru efectuarea analizei cheltuielilor bugetare.

În cel de-al doilea capitol voi trata tot noțiuni teoretice generale, dar care se referă la finanțarea cheltuielilor bugetului de stat, respectiv am să prezint etapele deschiderii de credite din bugetul de stat și efectuarea plăților prin trezorerie din creditele bugetare și voi încheia acest capitol cu principalele conturi utilizate pentru reflectarea în contabilitate a cheltuielilor bugetare.

Ultimul capitol al lucrării mele de licență va cuprinde o analiză a cheltuielilor bugetare în România în perioada 2010-2014 și previziuni ale acestor cheltuieli pentru perioada 2015-2017.

Am ales să tratez această temă deoarece mi se pare foarte important să cunoaștem însemnătatea cheltuielilor bugetare, modul în care statul iși poate asigura existența, buna funcționare, dezvoltare economică și socială, iși asigură independența și integritatea.

CAPITOLUL 1. SISTEMUL CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT ÎN ROMÂNIA

1.1.Cadrul legislativ

Cheltuielile publice sunt indicatori care se aprobă prin Legea Finanțelor Publice sub forma creditelor bugetare, acestea exprimând limita maximă până la care se pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exercițiului bugetar și/sau din exerciții anterioare pentru acțiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanța și efectua plăți din buget pentru celelalte acțiuni. Aceste creditele bugetare se utilizează pentru finanțarea funcțiilor administrației publice, programelor, acțiunilor, obiectivelor și sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor prevăzute în legi și alte reglementări, și vor fi angajate și folosite în strictă corelare cu gradul previzionat de încasare a veniturilor bugetare. Angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile stabilite de lege.

Pentru acțiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament și creditele bugetare. Pentru realizarea acestor acțiuni, ordonatorii de credite trebuie să încheie angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv.

Cheltuielile bugetare sunt înscrise și se aprobă în buget în funcție de sursele de proveniență și de categoriile de cheltuieli, grupate în funcție de natura lor economică și destinația acestora, potrivit clasificației bugetare. Aceste cheltuieli se centralizează într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice. Cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic și ale Fondului special pentru drumurile publice se includ în bugetul de stat ca venituri și cheltuieli cu destinație specială, urmând regulile și principiile acestui buget. Cheltuielile bugetare au un scop precis și limitat și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.

Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de stat și nici angajată și efectuată, dacă nu există baza legală pentru cheltuiala respectivă.

1.2.Criterii de grupare a cheltuielilor publice:

Cheltuielile publice reprezintă relații economico – sociale în formă bănească, care se realizează între stat și persoane fizice sau juridice, cu scopul redistribuirii și utilizării resurselor financiare ale statului, având ca țintă îndeplinirea funcțiilor acestuia. Pornind de la această definiție, este bine să se menționeze diferența dintre cheltuielile publice și cele bugetare.

Figura nr.1.Asemănări și deosebiri între cheltuielile publice și cheltuielile bugetare

Sursa: Figură realizată de autor pe baza datelor din teorie

Cheltuielile bugetare reprezintă cheltuieli publice, însă nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice exemplifică modul în care sunt împărțite resursele bănești ale statului pentru îndeplinirea obiectivelor economice, sociale și culturale.

Figura nr.2.Delimitarea cheltuielilor publice în raport cu cheltuielile bugetare.

Sursa: Figură realizată de autor pe baza datelor din teorie

Tratarea structurii cheltuielilor publice necesită utilizarea mai multor criterii de grupare. În literatura și practica financiară și statistică a statelor și organismelor internaționale, se folosesc următoarele modele de clasificații:

Clasificația administrativă – Acestă clasificație are la bază criteriul instituțiilor prin care se execută cheltuielile publice: ministere, instituții publice autonome, unități administrativ-teritoriale etc. Acest criteriu este util deoarece alocațiile bugetare de stabilesc în funcție de beneficiari: ministere și alte instituții centrale, județe, orașe, comune etc.

Clasificația economică – În cadrul acesteia se utilizează două criterii de grupare:

Primul criteriu grupează cheltuielile în: cheltuieli curente (de funcționare) și cheltuieli de capital (de investiții).

Al doilea criteriu descompune cheltuielile în: cheltuieli cu bunuri și servicii și cheltuieli de transfer.

Cheltuielile curente asigură întreținerea și buna funcționare a instituțiilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, lipsite de remunerație ori având venituri insuficiente sau pentru onorarea unor angajamente speciale ale statului (împrumuturi). Din categoria acestor cheltuieli fac parte: cheltuielile privind plata de bunuri și servicii de către instituțiile publice, plata dobânzilor, subvențiile și transferurile.

Cheltuielile de capital (de investiții) se referă la achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată, destinate sferei producției materiale sau nemateriale (școli, spitale etc.).

Cheltuielile privind bunurile și serviciile includ în general remunerarea serviciilor, a prestațiilor și a furniturilor necesare bunei funcționări a instituțiilor publice sau achiziționării de mobilier, aparatură și echipament.

Cheltuielile de transfer reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziția unor persoane juridice (instituții cu activități autofinanțate), unor persoane fizice (pensionari, șomeri, studenți etc.), sau a unor bugete ale administrațiilor locale. Ele se materializează în subvenții acordate agenților economici pentru acoperirea unor cheltuieli de producție, stimularea exportului, redresarea financiară etc. sau pot avea însușire socială ( burse, pensii, ajutoare și alte indemnizații definitive și fără contraprestație). În buget, transferurile pot fi consolidabile și neconsolidabile, în funcție de conținutul lor și de legăturile pe care le necesită între diferitele verigi ale sistemului bugetar. Tranferurile consolidabile sunt săvârșite între diferitele niveluri ale bugetelor, iar cele neconsolidabile sunt, prin esența lor, cheltuieli de transfer.

Clasificația funcțională – Acest tip de clasificație aplică drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate, spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinații ale cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri între diferitele niveluri ale administrației publice, plata dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziția aurorității executive.

Clasificația financiară – În funcție de momentul în care se prestează și de prejudiciul resursele financiare publice, cheltuielile publice se împart în:

Cheltuieli definitive, care concretizează repartiția resurselor financiare publice. Majoritatea cheltuielilor publice efectuate au statut definitiv, acestea finalizându-se cu plăți la scadențe certe și denotă lichidarea completă a angajării statului pentru a realiza cheltuielile prognozate în buget.

Cheltuielile temporare reprezintă operațiuni de trezorerie care sunt evidențiate în conturile speciale ale trezoreriei. Ele nu figurează în bugetele publice, ci se gestionează separat prin trezoreria publică.

Cheltuielile virtuale sau posibile sunt acele cheltuieli pe care statul se angajează să le efectueze în anumite condiții ( garanții acordate de stat, fondul de rezervă la dispoziția Guvernului ).

Clasificația după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducției sociale – În cadrul acesteia, cheltuielile publice se împart în:

Cheltuieli reale (negative) – în această categorie sunt incluse cheltuielile cu întreținerea aparatului de stat, plata anuităților, dobânzilor și a comisioanelor la împrumuturile de stat, întreținerea și dotarea armatei cu armament și tehnică militară etc.

Cheltuieli economice (pozitive) cuprind investițiile efectuate de stat pentru înființarea unei unități economice, dezvoltarea și modernizarea celor existente, construirea de drumuri și poduri etc.

Clasificația folosită de instituțiile specializate ale O.N.U. Aceasta are la bază două criterii principale: clasificația funcțională și clasificația economică.

În funcție de criteriul funcțional, clasificația O.N.U. a cheltuielilor publice cuprinde:

Servicii publice generale și ordine publică :

Președenția sau instituția regală;

Organe legislative;

Instituții de ordine publică și securitate;

Justiție, procuratură și securitate;

Alte instituții de drept public;

Aparatul administrativ-economic și financiar cu caracter executiv;

Apărare :

Armată;

Cercetare științifică și experiențe cu arme;

Baze militare pe teritorii străine;

Participarea la conflicte militare;

Lichidarea urmărilor războaielor;

Educație :

Școli primare, generale, licee;

Universități și colegii;

Institute de cercetare fundamentală;

Institute post universitare;

Sănătate :

Spitale și clinici;

Unități profilactice, antiepidemice, etc.;

Institute de cercetări;

Securitate socială și bunăstare :

Asistență socială;

Asigurări sociale;

Protecție socială;

Acțiuni în favoarea unităților economice de stat și ale unităților private din unele ramuri economice: combustibil și energie; agricultură; minerit; industrie și construcții; transporturi și comunicații; alte afaceri economice;

Subvenții pentru export;

Acțiuni economice :

Participarea la organisme internaționale economice;

Participarea la societăți internaționale economice;

Cheltuieli de cercetare în domeniul economic;

Locuințe și servicii comunale :

Locuințe și întreținerea lor;

Alte servicii comunale;

Recreație, cultură și religie :

Instituții și acțiuni culturale;

Spații de agrement;

Instituții de cult;

Alte cheltuieli.

Pe baza criteriului economic, clasificația O.N.U. a cheltuielilor publice conține:

Total cheltuieli publice:

Cheltuieli care reprezintă consum definitiv de venit național; bunuri și servicii publice (salarii, bunuri materiale, servicii)

Dobânzi aferente datoriei publice;

Subvenții de exploatare și alte transferuri curente; transferuri la alte niveluri ale bugetului național;

Formarea brută de capital; investiții brute; stocuri materiale;

Achiziții de terenuri și active necorporale;

Transferuri de capital;

Împrumuturi minus rambursări.

1.3. Clasificarea cheltuielilor publice înscrise în bugetul de stat în România.

În planul structurii cheltuielilor bugetare, bugetul de stat înglobează la cheltuieli o ramificație pe următoarele grupări: clasificația economică, clasificația funcțională, clasificația administrativă.

Tabel 1. Clasificația economică a cheltuielilor bugetare

Sursa: Tabel realizat de autor pe baza datelor din cartea, „Finanțe Publice”- Iulian Văcărel, Gh. Bistriceanu, Florian Bercea

Clasificația administrativă are la bază criteriul instituțiilor prin care se efectuează cheltuielile publice: ministere, instituții publice autonome, unități administrativ-teritoriale, etc. Clasificația funcțională structurează cheltuielile bugetului de stat în funcție de domeniile, ramurile, sectoarele de activitate, spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinații ale cheltuielilor.

Tabel 2. Clasificația funcțională a cheltuielilor bugetare

Sursa: Tabel realizat de autor pe baza datelor din cartea, „Finanțe Publice”- Iulian Văcărel, Gh. Bistriceanu, Florian Bercea

Acest criteriu este necesar dacă se are în vedere și criteriul destinației specifice. Potrivit criteriului destinației specifice, principalele cheltuieli publice sunt: cheltuieli pentru sănătate publică, învățământ și educație, asistență socială și protecție socială; cheltuieli pentru economia națională; cheltuieli cu caracter administrativ pentru organele de stat, ordinea publică și forțele armate.

Cheltuielile publice pentru învățământ

Progresul cheltuielilor publice pentru învățământ este datorat acțiunii conjugate a mai multor factori:

1.Factori demografici: Creșterea populației a stârnit în mod firesc sporirea populației școlare. Aceasta a atras după sine majorarea numărului de cadre didactice.

2.Factori economici: Dezvoltarea economică a reclamat o forță de muncă cu calificare medie și superioară. Aceasta s-a putut obține realizând un volum sporit de cheltuieli pentru organizarea învățământului, structurarea internă a învățământului în funcție de gradul său și prin creșterea ponderii studenților în numărul total al elevilor și studenților.

3. Factorii sociali și politici: Acești factori vizează politica școlară, principiile avute în vedere de guverne în fixarea acestei politici, nivelul învățământului obligatoriu, facilitățile și ajutoarele acordate instituțiilor de învățământ, elevilor, studenților sau familiile acestora.

Cheltuieli publice pentru cultură, culte și acțiuni cu activitate sportivă și tineret

Aceste cheltuieli au în esența lor diferite elemente care în unele țări apar îmbinate iar în altele sub forma cheltuielilor pentru recreere, cultură și culte. Instituțiile și acțiunile către care sunt orientate aceste aceste resurse sunt:

Instituții culturale: muzee, biblioteci, case de cultură, presa, edituri, etc.

Instituții artistice : teatre, instituții muzicale, case de film.

Cultele.

Acțiuni sportive și de tineret.

Acțiuni pentru petrecerea timpului liber.

Cheltuieli publice pentru sănătate

Cheltuielile pentru sănătate au o tendință de orientare spre creștere datorită influenței unor factori cum ar fi: amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătății, datorită creșterii numărului populației și a modificării structurii sale; accentuarea factorilor de risc; creșterea costului prestațiilor medicale.

În țările dezvoltate există două categorii de cheltuieli pentru sănătate din punct de vedere al suportatorului: cheltuieli publice pentru sănătate și cheltuieli private pentru sănătate. Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate întreținerii și funcționării instituțiilor sanitare precum și pentru finanțarea unor acțiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, de evitare a accidentelor și de educație sanitară. În lume sunt cunoscute două sisteme principale de finanțare a sănătății și anume: Sistemul german care se bazează pe cotizații obligatorii suportate în părți egale de salariați și de angajator și sistemul englez care oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toți indivizii.

În prezent în România sursele de finanțare a cheltuielilor publice pentru sănătate sunt:

Fondurile de asigurări sociale de sănătate care sunt în prezent principala sursă de finanțare a sănătății și reprezintă 60% din cheltuielile publice pentru sănătate. Aceste fonduri sunt instituite la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Caselor de Asigurări de Sănătate Județene.

Bugetul de stat – sunt finanțate integral de la bugetul de stat: instituții și centre de sănătate publică, centrele de medicină preventivă, institutele de științe medicale, spitale de psihiatrie, sanatoriile și preventoriile TBC, unitățile ministerului apărării naționale, ministerului de interne, SRI-ul.

Fondul special pentru sănătate se constituie în afara bugetului de stat pe baza unor taxe percepute asupra activității dăunătoare sănătății de la persoane juridice care efectuează încasări din acțiuni publicitare la produse de tutun și băuturi alcoolice (10% din încasări ) și de la persoanele juridice care încasează venituri din vânzarea produselor din tutun și băuturi alcoolice ( 1% din încasări).

Cheltuielile populației pentru sănătate sunt acele cheltuieli destinate serviciilor medicale sau pentru medicamente altele decât cele care intră în asigurările sociale de sănătate.

Fonduri externe care constau în credite acordate de Banca Mondială.

Cheltuieli pentru asistența socială

Asistența socială include acțiunile întreprinse de societate pentru susținerea materială a familiilor și persoanelor în vârstă și fără venituri, a săracilor, handicapaților, invalizilor, a emigranților, refugiaților, etc. În România există mai multe tipuri de acordare a ajutoarelor materiale pentru familii, bătrâni, sau alte persoane defavorizate:

Alocația de stat pentru copii – se acordă pentru copii în vârstă de până la 16 ani sau 18 ani dacă urmează o formă de învățământ, nivelul acesteia fiind fix, lunar, nu depinde de veniturile părinților și se indexează odată cu indexarea salariilor.

Alocația suplimentară.

Alte forme de asistență socială:

Ajutor pentru soțiile militarilor în termen fără venituri și cu copii.

Indemnizația de naștere care este unică, se acordă pentru fiecare copil născut până la al patrulea născut viu.

Ajutoare de urgență pentru familii sau persoane aflate în situații de necesitate generate de calamități sau alte cauze.

Alocații lunare de întreținere pentru minorii dați în plasament familial.

Servicii sociale pentru persoane vârstnice defavorizate cum ar fi: masa la domiciliu, sprijin în gospodărie, etc.

Cheltuieli publice pentru acțiuni social-culturale

Cheltuielile publice pentru acțiunile social-culturale sunt dirijate spre realizarea de servicii în mod gratuit, cu plată diminuată sau sub forma schimburilor bănești. De prestațiile social-culturale se bucură anumite categorii sau grupuri sociale, în unele cazuri chiar și întreaga populație. Cu ajutorul acestor resurse alocate de stat se garantează: educația și instrucția copiilor și a tinerilor; sporirea calificării profesionale; asistență medicală; se influențează evoluția demografică; se asigură un sistem de protecție socială; creșterea nivelului cultural și de civilizație al populației;

Cheltuieli publice pentru acțiuni economice, protecția mediului și cercetare-dezvoltare

Cheltuielile pentru activitățile economice sunt îndrumate către sectorul public, către întreprinderile cu capital majoritar de stat având ca obiect de activitate producția de bunuri sau prestarea de servicii și în care statul dispune de puterea de decizie. Dezvoltarea cheltuielilor în sectorul ublic se realizează prin naționalizare sau prin mărirea participării statului la capitalul întreprinderilor. În cele mai multe cazuri statul acordă alocații, ajutoare rambursabile sau împrumuturi în condiții avantajoase: Ajutoarele financiare ale statului sunt de două feluri:

Ajutoare financiare directe formate din:

Subvenții

Investiții

Împrumuturile cu dobânda subvenționată

Ajutoare financiare pentru difuzarea de informații, studii de marketing și organizare de expoziții.

Avansuri rambursabile.

Ajutoare financiare indirecte din care fac parte:

Avantajele fiscale.

Împrumuturile garantate de stat.

Cheltuielile publice pentru transporturi, industrie, drumuri, gospodărie comunală și locuințe sociale

Dintre ramurile industriei au beneficiat și beneficiază de diferite forme ale ajutorului financiar public următoarele:

Industria extractivă

Industria minieră

Industria construcțiilor de mașini

Industria construcțiilor navale

Industria energetică

Ramura cea mai puternic susținută în lume este siderurgia. Transporturile beneficiază de ajutoare financiare pentru dezvoltarea infrastructurii, modernizarea mijloacelor de transport și subvenționarea diferențelor de tarif. Construcția de locuințe primește subvenții și împrumuturi cu dobânda subvenționată. În România din bugetul de stat se acordă subvenții industriei extractive pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif între costurile de producție foarte ridicate și prețurile de vânzare unice.

Cheltuieli publice pentru agricultură

În România agricultura este considerată prioritate națională strategică. Finanțarea de la bugetul de stat a agriculturii românești Se poate realiza astfel:

Sistemul de cupoane valorice întocmit pentru a facilita procurarea de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole.

Fondul de finanțare a cheltuielilor aferente lucrărilor agricole din sectorul vegetal și al celor pentru creșterea animalelor.

Primele pentru achiziții de cereale.

Primele pentru export.

Subvenții pentru acoperirea unei părți din din prețul semințelor și pentru finanțarea stocurilor de grâu.

Cheltuieli publice pentru protecția mediului

Consumul pentru protecția mediului în România este îndreptat atât spre refacerea mediului degradat cât și spre prevenirea degradării lui în viitor. Sursa de acoperire a acestor cheltuieli este bugetul de stat care a alocat în ultima perioadă pentru mediu între 0,8% și 1,9% din totalul cheltuielilor pentru acțiuni economice. Alte surse de finanțare, în afara bugetului de stat sunt fondurile speciale constituite din taxe sau contribuții speciale cum este fondul apelor sau fondul de conservare și regenerare a pădurilor.

Cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare

În România cercetarea științifică s-a aflat în ultimii ani într-un proces de reorganizare și de reformare pe plan legislativ, instituțional, financiar și managerial. Această activitate a fost finanțată în principal din bugetul de stat. Instituțiile și unitățile în care se desfașoară aceste activități de cercetare dezvoltare sunt: Institute Naționale de cercetare-dezvoltare, Instituții publice, Universități, Unități de cercetare ale Academiei Române, Unități de cercetare ale Academiilor de ramură, Societăți comerciale de cercetare-dezvoltare, Muzee și alte unități cu personalitate juridică.

Cheltuieli pentru serviciile publice generale, ordine publică și siguranță

Autoritățile publice generale cuprind:

Organele puterii și administrației publice

Instituția prezidențială.

Organele puterii legislative centrale și locale adică Parlamente unicamerale sau bicamerale, consilii și autorități locale.

Organele puterii judecătorești.

Organele executive centrale și locale ( guvern, ministere, prefecturi, primării, alte instituții ).

Organe de ordine publice

Poliția.

Jandarmeria.

Securitatea națională.

Serviciile de pază și protecție.

În România aceste cheltuieli sunt înscrise în bugetul de stat în două poziții distincte:

Cheltuieli cu autoritățile publice care cuprind cheltuieli pentru președenție, autorități legislative, autorități executive și autorități judecătorești.

Cheltuieli cu ordinea publică și siguranța națională care cuprind cheltuieli cu poliția, jandarmeria, grănicerii, protecția și paza contra incendiilor, penitenciare, pașapoarte și arhivele statului.

Cheltuieli publice pentru apărare

Apărarea Națională reprezintă o componentă esențială a strategiei de asigurare a siguranței naționale fiind în același timp forma de exprimare a conținutului funcției externe a statului. Cheltuielile militare sunt de două feluri:

Directe care cuprind cheltuieli de întreținere a armatei în țară sau a bazelor militare din alte țări concretizându-se în procurarea de bunuri și servicii, dotarea cu echipament, armament și tehnică de luptă.

Indirecte legate de lichidarea urmării războaielor sau de pregătirea unor viitoare confruntări.

Principala sursă de finanțare a acestor cheltuieli o constituie bugetul de stat, Ministerul Apărării Naționale reținând ca venituri extrabugetare unele încasări realizate din valorificarea în țară sau la export a unor bunuri din dotare, din operațiuni de menținere a păcii sau din activități de asistență bilaterală.

1.4.Execuția cheltuielilor bugetului de stat

Execuția cheltuielilor bugetului de stat reprezintă activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute și aprobate prin acest buget. Legea bugetară este publicată anual și cuprinde creditele bugetare atribuite pentru cheltuielile fiecărui exercițiu financiar, în funcție de clasificarea economică, funcțională și cea pe surse de finanțare. Creditul bugetar reprezintă limita maximă până la care se pot mandata plăți în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul exercițiului bugetar și/sau din exerciții anterioare pentru acțiuni multianuale. Pentru acțiunile multianuale în bugetul de stat se înscriu credite de angajament și credite bugetare.

Etapele execuției cheltuielilor bugetare.

Operațiunile implicate la nivelul instituțiilor publice în ceea ce privește execuția cheltuielilor sunt grupate în următoarele etape:

1.Angajarea- reprezintă actul care generează sarcina unei instituții publice de a achita o sumă de bani unui terț pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească). Angajarea cheltuielilor publice are două forme:

Angajament legal;

Angajament bugetar individual și global;

Angajamentul legal atestă orice act juridic din care rezultă sau ar putea să rezulte o obligație pe seama fondurilor publice.

Caracteristicile angajamentului legal:

Trebuie să se prezinte sub formă scrisă și să fie semnat de ordonatorul de credite;

Îmbracă forma unui contract de achiziție publică, comandă, convenție, contract de muncă, etc., ce reprezintă proiecte de angajamente legale, care sunt aprobate de către ordonatorul de credite doar după ce acestea au obținut viza de control financiar preventiv propriu sau delegat. În vederea obținerii vizei de control preventiv, proiectul de angajament legal este însoțit de o propunere de angajare a unei cheltuieli bugetare, prezentat în ANEXA 1.

Trebuie să îndeplinească principiile unei bune gestiuni financiare, ale economicității și eficienței cheltuielilor bugetare;

Se efectuează pe tot parcursul anului bugetar astfel încât să existe siguranța că bunurile și serviciile, ce fac obiectul angajamentelor, vor fi livrate/prestate și se vor plăti în exercițiul bugetar respectiv;

Se semnează de către ordonatorul de credite și este comunicat departamentului de contabilitate pentru înregistrare.

Angajamentele legale pot fi ierarhizate astfel:

Angajamentele provizorii vizează acele cheltuieli curente de natură administrativă ce se realizează în mod repetat în cursul unui exercițiu bugetar, concretizate în bugete previzionale, ordonatorul de credite având îndatorirea să verifice ca acestea să nu fie depășite de valoarea angajamentelor legale individuale.

Angajamentele individuale aprobate până la sfârșitul anului, sunt acoperite de angajamentele legale provizorii, nu trebuie avizate de persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv.Viza de control financiar preventiv este utilă doar pentru angajamentele legale individuale ce depășesc valoarea angajamentelor legale provizorii.

Angajamentul bugetar atestă orice act prin care o autoritate competentă alocă fonduri publice unor anumite destinații, îm limita creditelor bugetare aprobate.

Însușirile angajamentului bugetar:

Ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fără a verifica dacă au fost rezervate fonduri publice necesare plății acestora în exercițiul bugetar, cu excepția acțiunilor multianuale;

Valoarea angajamentelor bugetare nu trebuie să fie depășită de valoarea angajamentelor legale și nu trebuie să fie mai mare decât creditele bugetare aprobate, cu excepția acțiunilor multianuale.

Este necesară punerea in rezervă a creditelor bugetare angajate pentru ca toate angajamentele legale încheiate în cursul unui exercițiu bugetar sau în exercițiile precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite să poată fi plătite în cursul exercițiului bugetar respectiv în limita creditelor bugetare aprobate;

Angajamentul bugetar poate fi, la rândul lui, individual și global. Angajamentul individual se prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în același timp cu proiectul angajamentului legal individual. Angajamentul global se referă la angajamentul bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care privește cheltuielile curente de natură administrativă (cheltuieli de deplasare, protocol, buletine lunate etc.) că se efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiași exercițiu bugetar. Spre deosebire de angajamentul bugetar individual, angajamentul global se prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în același timp cu proiectul angajamentului legal provizoriu.

2.Lichidarea cheltuielilor bugetare- reprezintă o etapă în cadrul precesului de execuție bugetară ce constă în controlarea existenței angajamentelor, a sumelor datorate, a condițiilor de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care să ateste operațiunea respectivă.

3.Ordonanțarea cheltuielilor bugetare- reprezintă confirmarea efectuării livrării de bunuri și servicii sau alte creanțe au fost verificate și că plata poate fi realizată.

4.Plata cheltuielilor bugetare – această etapă se referă la actul final prin care instituția publică achită obligațiile sale față de terți.

1.5 Indicatori privind nivelul, structura și dinamica cheltuielilor bugetare

Indicatori privind nivelul cheltuielilor bugetare

Acești indicatori arată volumul efectiv al unui indicator exprimat într-o unitate de măsură (în expresie nominală sau reală) sau raportat la un alt indicator. Nivelul cheltuielilor bugetare totale se calculează atât static cât și dinamic pe baza următorilor indicatori:

Volumul cheltuielilor bugetare

În expresie nominală reprezintă totalitatea cheltuielilor bugetare exprimate în prețurile curente ale anului de calcul. CBTn= ΣCBTni

În expresie reală reflectă ansamblul cheltuielilor bugetare exprimate în prețurile constante ale perioadei de bază (se obțin prin împărțirea valorilor nominale la indicele prețurilor de consum sau la deflatorul PIB. CBTr =

Ponderea cheltuielilor bugetare în PIB – exprimă secțiunea din produsul intern brut realizat într-un an destinată pentru acoperirea nevoilor colective ale societății.

%CPTPIB= *100

Cheltuielile bugetare medii pe locuitor – reprezintă suma alocată fiecărui locuitor în urma redistribuirii fondurilor publice pe destinații, conform politicii financiare promovată de stat. Acest indicator se poate exprima într-o monedă națională sau într-o monedă care să asigure comparabilitatea datelor.

CPloc =

Indicatori privind structura cheltuielilor bugetare

Acești indicatori arată ponderea unui indicator în total și se raportează parte la întreg.

Ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor bugetare – evidențiază modul de alocare a cheltuielilor bugetare, în funcție de importanța nevoilor sociale.

gi = *100

Indicatori privind dinamica cheltuielilor bugetare

Dinamica cheltuielilor bugetare exprimă trendul de modificare a cuantumului și structurii acestora în decursul unui interval de timp.

Modificarea absolută a cheltuielilor bugetare

În expresie nominală – exprimă suma cu care se modifică cuantumul cheltuielilor bugetare exprimate în prețurile curente ale perioadei de analiză.

ΔCBn = CBn1 – CBn0

În expresie reală – exprimă suma cu care se modifică cuantumul cheltuielilor bugetare exprimate în prețurile constante ale unei perioade de bază.

%ΔCB= *100

Modificarea relativă a cheltuielilor bugetare

În expresie nominală – exprimă modificarea în procente a cheltuielilor bugetare exprimate în prețuri curente ale perioadei analizate.

ΔCrn1/0 = Crn1 – Crn0

În expresie reală – evidențiază modificarea procentuală a cheltuielilor bugetare exprimate în prețuri constante.

%C rC rn1/0 = ΔCrn1/0 / Crn0 * 100

Modificarea ponderii cheltuielilor bugetare în PIB – redă modificarea proporției de alocare a PIB destinată acoperirii nevoilor colective.

Δ%CBPIB = *100

Modificarea cheltuielilor bugetare medii pe locuitor – redă modificarea gradului de alocare a cheltuielilor bugetare pe cap de locuitor.

ΔCBloc =

Modificarea structurii cheltuielilor bugetare – exprimă modificarea alocării cheltuielilor bugetare în funcție de importanța nevoilor sociale.

gi = ( – ) *100

Indicatorul privind corespondența dintre modificarea cheltuielilor bugetare și modificarea PIB – acest indicator poate avea următoarele valori:

>1, ceea ce înseamnă un raport supraunitar între indicele cheltuielilor bugetare și cel al produsului intern brut

=1, ceea ce semnifică o modificare cu acceași valoare a cheltuielilor bugetare și a PIB.

<1, semnificând o modificare a cheltuielilor bugetare inferioară modificării PIB.

kCB/PIB = =

Elasticitatea cheltuielilor bugetare în raport cu PIB – exprimă modificarea în procente a cheltuielilor bugetare la modificarea cu 1% a produsului intern brut. Din acest motiv coeficientul de elasticitate și indicatorul de corespondență (k) trebuie să fie situate în același interval comparativ cu 1.

ECB/PIB = ( *100)/( *100)

CAPITOLUL 2. FINANȚAREA CHELTUIELILOR AFERENTE BUGETULUI DE STAT. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT

2.1 Deschideri de credite din bugetul de stat

Prin legea bugetară anuală se acceptă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, alocate pe diferite categorii de acțiuni. Pe baza bugetului aprobat, ordonatorii principali de credite distribuie instituțiilor din subordine creditele bugetare necesare subvenționării cheltuielilor pentru întregul an. Aceste cheltuieli se pot angaja și efectua de către ordonatorii de credite numai pe baza creditelor deschise de către ordonatorul principal de credite, conform reglementărilor în vigoare.

Elementele luate în calcul pentru stabilirea volumului creditelor bugetare sunt:

Gradul de folosință a creditelor acordate anterior;

Disponibilitățile rămase la finele anului la cheltuielile curente și de capital;

Cheltuielile necesare ce urmează a se efectua în perioada următoare pentru activitatea curentă și pentru investiții;

Veniturile proprii prognozate a se realiza și care potrivit legii se folosesc la acoperirea cheltuielilor alocate ordonatorilor principali de credite stabilite pentru unitățile subordonate, termenele la care să prezinte cererile de fonduri și modul de justificare a solicitării creditelor bugetare, cereri care urmează a fi analizate de către aceștia.

Creditele bugetare pentru cheltuielile aprobate pe capitole în buget se deschid trimestrial în două tranșe:

Prima rată între 20-25 din ultima lună a trimestrului în curs pentru primele două luni ale trimestrului următor, fără a depăși 65% din prevederea trimestrului;

A doua tranșă, pentru diferență, între 20-25 din a doua lună a trimestrului în curs pentru creditele bugetare aferente ultimei luni a trimestrului

Pentru deschiderea unui credit bugetar trebuie parcurși următorii pași:

Se redactează o cerere de deschidere a creditelor bugetare de către ordonatorii de credite pentru fiecare capitol de cheltuieli aprobat, cu defalcarea pe categorii de cheltuieli.

Ordonatorii principali au obligația de a prezenta Ministerului Finanțelor Publice pe lângă cerere și Dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor, pentru următoarele tipuri de cheltuieli: cheltuieli proprii, cheltuielile ordonatorilor de credite secundari din subordine, cheltuieli care îndeplinesc atributele ordonatorului de credite terțiar;

După primirea și verificarea documentelor, Direcția Generală a Trezoreriei înregistrează în contabilitatea proprie creditele repartizate de către ordonatorii principali de credite.

Direcția Generală a Trezoreriei expediază la Direcția de Trezorerie județeană și a municipiului București exemplarul prin care se comunică repartizarea creditelor bugetare pe seama instituțiilor din subordinea ministerelor.

La primirea documentelor, Direcția de Trezorerie județeană și a municipiului București verifică exactitatea acestor documente cu cele înscrise în borderou astfel:

Grupează dispozițiile bugetare pe localități în care iși au sediul instituțiile respective: județ, municipiu, oraș, comună și trezoreriile aferente;

Întocmesc un borderou în dublu exemplar pentru dispozițiile bugetare aferente fiecărei localități din județ;

Expediază trezoreriilor locale dispozițiile bugetare împreună cu borderoul pentru instituțiile care au conturile deschise la acestea.

După primirea comunicării privind deschiderea creditelor, ordonatorii principali repartizează creditele instituțiilor din subordine pe baza următoarelor elemente de fundamentare:

Necesarul de finanțat în limita creditelor aprobate și repartizate pe trimestre;

Disponibilul de credite rămas din perioadele precedente;

Pe verso-ul dispoziției bugetare se înscrie repartizarea creditelor bugetare folosind conturile analitice astfel:

Cod 01- credite deschise și repartizate bugetului de stat;

Cod capitol cheltuieli;

Cod 00- câmp rezervat pentru codificări speciale;

Cod titlu cheltuieli:

02 cheltuieli de personal

03 cheltuieli materiale și servicii

Cod fiscal al instituției publice.

Efectuarea plăților prin trezorerie din creditele bugetare deschise și repartizate din bugetul de stat

Ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un contract de achiziție publică sau într-un contract de finanțare, are dreptul să efectueze plăți în avans către contractant, într-un procent de până la 30% din valoarea contractului. Aceștia pot beneficia de efectuarea de plăți din creditele bugetare deschise sau repartizate, în conturile lor de la trezorerie, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu de venituri și cheltuieli. Plățile din creditele bugetare deschise sau repartizate se efectuează întotdeauna din inițiativa ordonatorilor de credite, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Plățile pot fi efectuate astfel:

În numerar prin casieria instituției publice, după ridicarea sumelor din cont prin CEC de numerar;

Prin virarea din cont, în favoarea agenților economici care au livrat mărfuri, au prestat servicii sau executat lucrări în baza contractelor sau comenzilor încheiate cu aceștia în condițiile legii în baza OPHT.

Pentru efectuarea plăților dispuse de către ordonatorii de credite prin trezorerie se utilizează următoarele documente:

Cecul pentru eliberarea numerarului din cont;

OPHT pentru virarea din cont prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plăți din conturile sale de la trezorerie în favoarea agenților economici, bugetului de stat,etc.

Dispoziția de încasare cu factură anexată întocmită de furnizor pe seama instituției publice, ca urmare a executării unor activități diverse, pe bază de contracte legale încheiate și confirmate de beneficiar.

Ordonatorii de credite finanțați din bugetul de stat, pot dispune plăți din creditele bugetare pe bază de documente justificative a următoarelor cheltuieli și acțiuni:

Subvenții și diferențe de preț acordate regiilor autonome cu capital de stat;

Salarii;

Deplasări, detașări și transferuri;

Transferuri către bugetele locale;

Burse pentru elevi și studenți;

Materiale;

Subvenții pentru instituții publice;

Alocații și ajutoare pentru copii;

Cheltuieli de capital;

Conturile folosite pentru reflectarea în contabilitate a cheltuielilor bugetului de stat

Contabilitatea bugetului de stat trebuie să asigure reflectarea întregului process al executării bugetului de stat pe diferite categorii de venituri și cheltuieli. Obiectivele contabilității bugetare sunt:

Reflectarea în expresie valorică a patrimoniului;

Exercitarea controlului permanent asupra existenței și mișcării elementelor patrimoniale;

Asigurarea informației necesare stabilirii eficienței activității instituțiilor publice.

Contul 23 “CHELTUIELILE BUGETULUI DE STAT”- este un cont de activ cu ajutorul căruia de evidențiază plățile de casă efectuate, dispuse de ordonatorii de credite finanțați din bugetul de stat prin trezorerie în limita creditelor deschise sau repartizate. Contabilitatea analitică a cheltuielilor bugetare se efectuează în conturi analitice pe capitole, subcapitole și categorii de cheltuieli, ministere și instituții subordinate, conform clasificației cheltuielilor bugetului de stat. Fiind un cont cu funcție contabilă de activ, acesta își începe funcțiunea după cum urmează:

Debit:

10 Casa cu sumele eliberate în numerar din contul instituțiilor publice în vederea efectuării de cheltuieli (salarii, deplasări, etc.) prin casieriile proprii.

21 Veniturile bugetelor locale cu sumele virate din contul bugetului de stat pe seama fiecărui buget local, reprezentând transferuri de echilibrare a bugetului local.

20 Veniturile bugetului de stat

22 Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, reprezentând impozite, taxe și contribuții de asigurări sociale cuvenite bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale de stat

61 Cont corespondent al trezoreriei cu plățile dispuse conform ordinelor de plată de ordonatorii de credite, în baza creditelor deschise sau repartizate, în vederea achitării obligațiilor către furnizori și creditori care au conturile la trezorerii diferite.

Credit:

10 Casa cu sumele depuse de instituțiile publice, reprezentând fonduri rămase neutilizate din cele ridicate inițial din cont.

61 Cont corespondent al trezoreriei cu sumele recuperate de la furnizori și creditori, ca urmare a intervențiilor efectuate cu privire la respectarea prețurilor și reconstituirea plăților de casă numai dacă provin din finanțarea anului curent.

80.01 Excedent/deficit bugetar pe anul curent. La finele anului cu soldul de cheltuieli, pentru închiderea execuției bugetului de stat.

Instituțiile publice sunt finanțate anual de la buget pe seama creditelor bugetare aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli. Metodele de finanțare a instituțiilor de la buget diferă în funcție de subordonarea lor. Din punct de vedere al subordonării, există instituții publice de subordonare centrală și instituții de subordonare locală.

În cazul instituțiilor de subordonare centrală, acestea sunt finanțate cu ajutorul deschiderilor de credite. Evidența contabilă a acestora trebuie să urmărească atât creditele bugetare aprobate instituțiilor publice de subordonare centrală, precum și modul în care aceste credite sunt alocate unităților din subordinea acestora. Conducătorii acestor unități se numesc ordonatori secundari și terțiari.

Ordonatorii secundari de credite aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii și a celor din bugetele fondurilor speciale, cu respectarea dispozițiilor dispozițiilor legale și repartizează credite bugetare aprobate pe unități ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatorii terțiari de credite.

Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare primite numai pentru nevoile unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate.

De exemplu, în cazul sistemului sanitar din România ordonatorul principal de credite este Ministerul Sănătății, iar ordonatorii secundari sunt reprezentați de spitale și ordonatorii terțiari de policlinici, farmacii, etc.

Pentru înregistrarea în contabilitate a creditelor bugetare aprobate se utilizează contul extrabilanțier 940 Credite bugetare aprobate , care ține evidența creditelor bugetare aprobate de la buget trimestrial. Acest cont se debitează cu la începutul fiecărui trimestru cu alocările de credite precum și cu suplimentările efectuate în cursul trimestrului și se creditează cu diminuările sau anulările de credite din cursul trimestrului respectiv. Soldul final al contului la finele trimestrului sau anului reprezintă valoarea creditelor bugetare aprobate până la sfârșitul perioadei respective.

Cu ajutorul contului extrabilanțer 941 „Credite deschise de repartizat ordonatorii principali și secundari” țin evidența creditelor deschise în vederea repartizării la instituțiile subordonate. Acest cont funcționează astfel:

Ordonatori principali – pe debit sunt înregistrate creditele repartizate ordonatorilor subordonați, creditele retrase de la aceștia, iar pe credit sunt înregistrate sumele efectiv repartizate subordonaților, precum și creditele retrase.

Ordonatorii secundari – pe debit sunt reflectate sumele care sunt repartizate de ordonatorul principal ordonatorului terțiar, precum și creditele retrase ordonatorului terțiar. Pe credit este înregistrat creditul repartizat ordonatorului terțiar, precum și creditele retrase de ordonatorul principal.

CAPITOLUL 3 . EVOLUȚII ȘI PREVIZIUNI ALE CHELTUIELILOR BUGETARE ÎN ROMÂNIA

Cheltuielile bugetare ca parte a cheltuielilor publice au cunoscut în România modificări semnificative referitoare la reforma fiscală, elemente are reformei administrative și instituționale, aspecte ale reformei legislative, mai ales după 1990. Începând cu anul 2004 structura cheltuielilor bugetare include o structură pe 3 criterii: economic, funcțional și administrativ.

În practica bugetară a României, prin intermediul cheltuielilor publice se realizează cea de-a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor publice și anume distribuirea resurselor financiare publice care presupune stabilirea dimensiunii volumului cheltuielilor publice pe destinații, aceste resurse defalcându-se pe beneficiari, obiective și acțiuni astfel:

Potrivit informațiilor furnizate de Ministerul de Finanțe privind cheltuielile publice din bugetul de stat al României în perioada 2010-2014 am realizat un tabel în care am prezentat evoluția cheltuielilor bugetare în această perioadă din punct de vedere al clasicației funcționale.

Tabel 1. Structura funcțională a cheltuielilor bugetare în perioada 2010-2014

Sursa: Tabel realizat de autor pe baza datelor din legea bugetului de stat în perioada 2010-2014

Tabel 2. Structura funcțională a cheltuielilor bugetare în perioada 2010-2014

Sursa: Tabel realizat de autor pe baza datelor din legea bugetului de stat în perioada 2010-2014

Din tabelul 1 și tabelul 2 se observă că în perioada 2010-2011 deficitul bugetar a scăzut de la 6,85% din PIB în anul 2010 la 5,05% în 2011, ritmul de ajustare fiind unul rapid. Reducerea deficitului în această perioadă a implicat costuri sociale semnificative care au influențat negativ potențialul de creștere economică al României. Ajustarea s-a realizat predominant pe partea de cheltuieli, prin aplicarea unor măsuri în ceea ce privește salariul angajaților din sistemul bugetar, precum și în sistemul public de pensii și programări bugetare.

Cheltuielile bugetului de stat au crescut în anul 2014 față de anul 2010 cu 17.576,248 milioane lei, dar s-au redus cu 2,19 puncte procentuale ca pondere în PIB.

În anul 2014 s-au înregistrat diminuări ale cheltuielilor bugetare, comparativ cu anul precedent în cazul cheltuielilor pentru Cercetare fundamentală și cercetare-dezvoltare, Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi, Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administrației, Asigurări și asistență socială, Combustibili și energie, Transporturi, Comunicații și Servicii publice generale.

Graficul 1. Deficitele bugetare în zona Euro, în țările UE și România în perioada 2010-2013

Sursa: Grafic realizat de autor pe baza datelor din Strategia fiscal-bugetară 2015-2017

Din acest grafic se observă că deficitul bugetar în România conform metodologiei europene s-a redus cu 4,4 puncte procentuale în perioada 2010-2013, respectiv de la 6,6% în anul 2010 la 5,5% din PIB în anul 2011, la 3% din PIB în anul 2012 și la 2,2% din PIB în anul 2013. Începând cu anul 2013, în România a fost eliminată procedura de deficit excesiv a Uniunii Europene.

Grafic 2. Ponderea cheltuielilor cu serviciile publice generale în totalul cheltuielilor bugetare